Dumitru NEAGU

CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN

FIECARE AN Comentarii de pelerin

CARTEA A X – A

Dumitru NEAGU

CARTEA A X – A

CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN

Comentarii de pelerin

EDITURA PRINTECH

BUCUREŞTI 2016

Consider că cele trei minuni mari din Ţara

Sfântă, dar mai ales minunea Pogorârii Sfintei

Lumini, în Sâmbăta Mare, de Paştile Ortodox, pe

care Dumnezeu o săvârşeşte în fiecare an, de peste

2000 de ani, numai de Paştile Ortodox, este ceva

extraordinar este dumnezeiesc.

Dumnezeu ne arată nouă fiilor Săi, oamenilor,

că religia Ortodoxă este cea care păstrează dreapta

credinţă, este cea Binecuvântată de Hristos, pentru

că această Minune se întâmplă numai de Paştile

Ortodox. Ne mai arată, că Domnul ne aşteaptă pe

toţi în Împărăţia Sa, pentru că Minunea se

săvârşeşte în faţa tuturor oamenilor, fiind de faţă şi

reprezentanţii celorlalte religii. Ne mai arată

deasemenea, prin Pogorârea Luminii necreate, că

Hristos este prezent în mijlocul nostru al oamenilor,

este viu, lucrător, mântuitor.

Ce dovadă mai mare ca aceastea, doresc

necredincioşii, ca să creadă ?

Autorul

CUPRINS

PREFAŢĂ.................................................................. i-vi 1. ŢARA SFÂNTĂ- ISRAEL............................................. 1 Scurt istoric al Bibliei................................................... 1 Biblia............................................................................. 1 Vechiul Testament......................................................... 2 Noul Testament.............................................................. 2 Scurtă incursiune în istorie.......................................... 3 Ţara Sfântă- Pământul Sfânt.......................................... 3 Iudaismul........................................................................ 4 Creştinismul................................................................... 5 Islamul............................................................................ 5 Pelerinaje efectuate în Ţara Sfântă.............................. 6 De când merg în pelerinaje?.......................................... 6 De ce merg în pelerinaje?.............................................. 7 Pelerinaje efectuate la locurile sfinte............................ 9 Pelerinaje în Israel......................................................... 9 Diplome de la locurile Sfinte din Israel......................... 11 Ierusalim.................................................................. 11 Ierusalimul şi împrejurimile sale.................................. 11 Un centru religios......................................................... 13 Istoria târzie a Ierusalimului......................................... 13 Drumul Crucii............................................................... 13 Vinovaţi de condamnarea la moarte a Domnului Iisus Hristos.............................................. 15 Marile evenimente legate de Poarta de Aur a Ierusalimului.......................................................... 19 Poarta de Aur a cetăţii Ierusalimului............................ 19 Mormintele din faţa Porţii de Aur................................ 20 Poarta de Aur prin care Hristos

b Dumitru NEAGU

a intrat în Ierusalim...................................................... 20 Poarta de Aur prin care Hristos va intra în Ierusalim...................................................... 22 A doua venire a Domnului Hristos............................... 23 2. POGORÂREA SFINTEI LUMINI LA MORMÂNTUL SFÂNT DE LA IERUSALIM........................................... 27 Cuvânt de început....................................................... 27 Biserica Sfântului Mormânt......................................... 29 Minunea Pogorârii Sfintei Lumini, trăită de mine........ 36 Mărturii despre Minunea Pogorârii Sfintei Lumini........................................................... 39 Părintele Ioanichie Bălan............................................ 39 Patriarhul Ierusalimului Diodor I.................................. 45 Cronicarul englez, Gautier Vinisauf.............................. 47 Sfânta Lumină a lovit coloanele de la intrarea în Sfântul Mormânt........................................ 48 În loc de concluzie..................................................... 49 3. ÎNTOARCEREA APEI IORDANULUI DE BOBOTEAZĂ LA BETANIA – BETABARA...................... 51 Râul Iordan.................................................................. 51 Evanghelia Botezului Domnului Hristos în Iordan.......................................................... 53 Yardenit o amenajare comercială................................ 54 Locul Botezului Mântuitorului Hristos...................... 56 Pelerinii primelor secole merg pe malul estic.............. 58 Situl arheologic de la est de Iordan............................. 59 Minunea întoarcerii apei Iordanului de Bobotează, trăită de mine........................................... 61 Mărturia altui pelerin despre minunea de Boboteaza de la râul Iordan....................................... 64 În loc de concluzii...................................................... 66

c CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

4. POGORÂREA NORULUI PE TABOR DE SCHIMBAREA LA FAŢĂ A DOMNULUI......................... 67 Muntele Tabor............................................................. 68 Evanghelia Schimbării Domnului la Faţă...................... 69 Minunea pogorârii Sfântului Nor de Schimbarea la Faţă a Domnului, trăită de mine........... 70 Mărturii ale minunii Pogorârii Sfântului Nor.............. 72 Sfântul Grigorie Palama............................................... 73 Maica Ecaterina (Monica Fermo)................................. 73 Maica Vichentia de pe Muntele Tabor......................... 77 Mănăstirea românească de pe Muntele Tabor........... 78 În loc de concluzie..................................................... 80 1. HRISTOS PERSOANĂ A SFINTEI TREIMI................. 81 Hristos cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi........ 81 Învăţătura Sfintei Treimi........................................... 82 Descoperirea Sfintei Treimi şi Sfânta Scriptură............ 82 Descoperirea Sfintei Treimi în Vechiul Testament....... 83 Descoperirea Sfintei Treimi în Noul Testament........... 84 Presfânta Treime prin ochii lui Andrei Rubliov.......... 86 Teologia icoanei Sfintei Treimi.................................... 86 Semnificaţia mesei la care stau cei trei îngeri.............. 87 BIBLIOGRAFIE............................................................ 88 BIOGRAFIE PERSONALĂ............................................. 91 ANEXĂ – CĂRŢI TIPĂRITE........................................... 97

d Dumitru NEAGU

PREFAŢĂ

Cartea “Cele trei minuni ale lui Hristos din fiecare an -

Comentarii de pelerin”, este a X-a din seria de cărţi scrise de

mine, pe teme de credinţă.

Cartea a X-a, are 5 capitole şi cca. 112 de pagini şi cuprinde „comentarii de pelerin”, legate de cele trei mari minuni care se întâmplă în Ţara Sfântă – Israel, în fiecare an, de praznicele Împărăteşti ale Bisericii Ortodoxe.

Ca să completez nevoinţa mea în a-L descoperi pe Hristos, am mers de mai multe ori în Ţara Sfântă, în Israel. Am călcat pe urmele lăsate de Hristos, pe pietrele care se păstrează de peste 2000 de ani. Am trăit momente unice, de mare încărcătură duhovnicească. Aici, am descoperit cele trei minuni, care se întâmplă, în fiecare an, în Ţara Sfântă, numai în Biserica Ortodoxă ş.a.:

1. Pogorârea luminii necreate, la Mormântul Sfânt, în Sâmbăta Mare, după slujba din Biserica ortodoxă a Învierii Domnului, de Sfintele Paşti, din Ierusalim.

Pogorârea Sfintei Lumini pe Mormântul Sfânt de la Ierusalim, în locul în care Iisus Hristos a fost pus în mormânt, după răstignirea pe cruce pe Golgota, şi Învierea Sa în cea de a treia zi, este prima minune dumnezeiască care are loc în Ţara Sfântă- Israel şi cea mai mare Minune. Minunea are loc între orele 12,30-14,30, în Sâmbăta Mare ale fiecărui an, numai de Paştile ortodox, după slujba de la Biserica Învierii, care se află în faţa sfântului Mormânt, de către patriarhul Ierusalimului, în faţa reprezentanţilor a toate religiile lumii (evrei, catolici, copţi, arabi etc.).

2. Schimbarea sensului de curgere a apei Iordanului, de la vărsare spre izvoare, care se întâmplă de Bobotează- de

ii Dumitru NEAGU

praznicul botezului Domnului, în ziua de 18 ianuarie, în locul adevărat al botezului Domnului, în Betania- Israel şi Betabara- Iordania ( localitaţile de pe malul stg. şi dr. ale râului Iordan).

Întoarcerea apei Iordanului numai în locului adevărat în care Iisus Hristos a fost botezat de câtre Sfântul Ioan Botezătorul, este cea de a doua minune dumnezeiască care are loc în Ţara Sfântă- Israel, dar şi în Iordania, pentru că râul Iordan este graniţa dintre cele două ţări. Minunea are loc la încheierea slujbei din ajunul Bobotezei pe 18 ianuarie, ale fiecărui an, numai de Boboteaza ortodoxă, imediat ce apa se sfinţeşte de către patriarhul Ierusalimului.

3. Pogorârea norului, care se formează deasupra Taborului, de praznicul Schimbarea la Faţă a Domnului, sub formă de franjuri, globuri cu miros deosebit, la slujba de la miezul nopţii din 18 spre 19 august;

Pogorârea Sfântului Nor peste Biserica din vârful Muntelui Tabor, în timpul Sfintei Liturghii de la miezul nopţii, oficiată de Patriarhul Ierusalimului, de Prazincul Schimbării la Faţă a Domnului Iisus Hristos este cea de a treia minune dumnezeiască care are loc în Ţara Sfântă- Israel.

Minunea are loc în timpul slujbei care începe la miezul nopţii pe 19 august (după calendarul vechi), ale fiecărui an, numai de Schimbarea la Faţă, sărbătoarea ortodoxă, în timpul Sfintei Liturghii, peste clericii şi mirenii aflaţi în curtea bisericii, la slujbă.

Deşi mai sunt şi alte minuni care se întâmplă în Ţara

Sfântă cele trei „minuni Mari”, aşa cum le-am numit eu, au o puternică încărcătură duhovnicească, sunt minuni dumnezeişti şi reprezintă lecţii de pedagogie ale lui Hristos, pentru noi pământenii. Am ales, şi bunul Dumnezeu m-a ajutat să fiu prezent prin pelerinaje, la cele trei mari minuni. Trăirile mele

iii CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

dar şi a unor martori, le prezint în amânunt, în capitolele 2,3 şi 4, al acestei cărţi.

Dorinţa mea de a vedea aceste minuni, nu pleacă de la faptul că am nevoie să văd, pentru a crede, precum Sfântul Apostol Toma (care a făcut-o pentru noi necredincioşii), ci mai degrabă îmi place să cred, că sunt precum i-a zis Mântuitorul lui Toma: “Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care n-au văzut şi au crezut! “* Ioan 20:29 +.

Merg, să mă închin, pentru că am o mare bucurie, când văd că Domnul se află printre noi şi în chip văzut, nu numai prin Harul Duhului Sfânt, prin Taina Sfintei Euharistii. Când, prin slujba Sfintei Liturghii, din Biserica Domnului, pâinea şi vinul se transformă în trupul şi sângele lui Hristos, în chip tainic, iar noi ne Împărtăşim cu Hristos.

Merg să mă închin în mănăstiri şi în biserici la moaştele sfinţilor care s-au nevoit, care au fost martiri, mărturisindu-L pe Domnul nostru Iisus Hristos, pentru că acolo unde sunt moaşte se află şi duhul sfântului. Acatistul sfântului făcut aici, de grupul de pelerini şi rugăciunea, este de mare folos pentru fiecare dintre pelerini.

Pelerinajele efectuate de mine până în anul 2012, sunt

prezentate în cartea III-a, Pelerin la locurile sfinte şi la sfinţii Părinţi, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2012. Cartea are 21 de capitole, cca. 700 de pagini şi cuprinde fotografii personale din pelerinajele efectuate, hărţi şi ilustrate, sfinte moaşte, comentarii la obiect despre obectivele vizitate, trăiri personale şi multe comentarii religioase specifice zonei geografice vizitate. Fiecare capitol are un comentariu de încheiere, de sinteză, intitulat „în loc de concluzii” şi are o bibliografie proprie.

iv Dumitru NEAGU

Acum, adun date pentru Vol. II, al acestei cărţi şi activitatea mea de pelerinaje continuă. Ultimul pelerinaj făcut, fiind cel de Bobotează de la râul Iordan în Israel, din ianuarie 2016, cu care închei cele trei minuni mari văzute.

Unele din obiectivele principale pentru pelerinajele viitoare, sunt şi alte două minuni care se întâmplă în Ţara Sfântă- Israel, despre care am citit, dar pe care nu le-am văzut, acestea sunt:

Apariţia pe cer a “Norilor pe care au venit Sfinţii Apostoli”, în urma procesiunii din 28 august de la Mormântul Maicii Domnului. Acesta este aşezat în Valea lui Iosafat, la poalele Muntelui Măslinilor şi a fost zidită pe locul unde Maica Domnului a fost înmormântată, pentru scurt timp. Pe cer, până atunci senin ca în fiecare zi de vară, apar aceşti nori, asemuiţi de cei prezenţi acolo, ca fiind “Norii pe care au venit Sfinţii Apostoli” la Adormirea Maicii Domnului.

Apariţia Stelei care a călăuzit magii către Peştera Nașterii, cam cu două săptămâni înainte de Crăciun, de Naşterea Domnului din 6 / 7 ianuarie. Se poate admira, de cei prezenţi, o stea mare şi foarte luminoasă şi care în noaptea de Crăciun se aşează chiar deasupra Bisericii Naşterii Domnului din Bethleem!

De fiecare dată când ajung în Ierusalim şi trec pe lângă

Poarta de Aur a cetăţii, rămân minute în şir şi o privesc. Ca un fior religios de credinţă, îmi trec prin minte tot ceea ce am citit despre aceasta şi despre evenimentele trecute şi cele viitoare legate de această poartă. Prin Poarta de Aur, Mântuitorul Iisus Hristos va intra în Ierusalim, cu mare Slavă, la cea de a doua venire a Sa, Parusia.

v CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

Am un punct separat în cartea a X-a, capitolul 1, în care prezint evenimentele care au avut loc şi care urmează să aibă loc la această poartă a cetăţii Ierusalimului.

A doua venire a Domnului Hristos pentru creştinul credincios este ziua bucuriei, a fericirii şi a veseliei, pentru că ziua aceasta înseamnă sfârşitul mâhnirilor, viaţă veşnică, fericire, dreptate.

Atunci credinciosul creştin va primi cununa slavei, aşadar răsplata veşnică, pentru lupta dreaptă pe care a dus-o aici pe pământ, după cum zice Apostolul neamurilor, Pavel. "Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum ni s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui" [II Tim.4: 7-8].

Consider că aceste minuni, dar mai ales minunea

Pogorârii Sfintei Lumini, în Sâmbăta Mare, de Paştile Ortodox, pe care Dumnezeu o săvârşeşte în fiecare an, de peste 2000 de ani, numai de Paştile Ortodox, este ceva extraordinar. Dumnezeu ne arată nouă fiilor Săi, oamenilor, că religia Ortodoxă este cea care păstrează dreapta credinţă, este cea Binecuvântată de Dumnezeu, pentru că această Minune nu se întâmplă decât de Paştile Ortodox. Ne mai arată, că Domnul ne aşteaptă pe toţi în Împărăţia Sa, pentru că Minunea se săvârşeşte în faţa tuturor oamenilor, fiind de faţă şi reprezentanţii celorlalte religii. Ne mai arată de asemenea, prin Pogorârea Luminii necreate, că Dumnezeu este prezent în mijlocul nostru al oamenilor, este viu, lucrător, mântuitor. Ce dovadă mai mare ca aceasta, doresc necredincioşii, ca să creadă ?

vi Dumitru NEAGU

Dragii mei cititori, învăţăturile din cartea “Cele trei minuni ale lui Hristos din fiecare an - Comentarii de pelerin”, care sunt şi pentru fiica mea Eugenia şi nepoţica mea Maria, sunt şi pentru toţi aceea dintre voi, care le citesc cu multă atenţie.

Mă rog bunului Dumnezeu să vă dea darul de a putea înţelege cele scrise în această carte, dar şi a scrierilor din Bibliografie, pentru folos duhovnicesc şi pentru mântuirea voastră.

Şi, să nu uitaţi nici o clipă, că putem pierde uneori totul în viaţă, dar sufletul să nu-l pierdem, că el trebuie să ajungă la Tatăl ceresc, în Împărăţia lui Hristos.

Iubiţi-vă şi rugaţi-vă neîncetat. Amin! Autorul,

Dr. ing. Dumitru NEAGU

P.S. - Vezi ”Biografia personală” şi „Anexă- Cărţi tipărite” de la sfârşitul cărţii.

1

ŢARA SFÂNTĂ- ISRAEL

Dorinţa mea de a vizita Locurile Sfinte din Ţara Sfântă- Israel, a fost mare. Ea provine încă de când citeam din Biblie şi apoi toată Biblia.

Scurt istoric al Bibliei Biblia Cuvântu

l “Biblie” derivă din cuvântul grecesc biblia care înseamnă “cărţi”. În esenţă, Biblia este o colecţie de 66 de cărţi împărţite în două secţiuni de dimensiuni inegale, pe care creştinii le numesc Vechiul Testament, respectiv Noul Testament. În terminologia biblică “testament” înseamnă “legământ”, un acord încheiat între Dumnezeu şi poporul Său.

Harta istorică a Israelului

2 Dumitru NEAGU

Vechiul Testament Vechiul Testament afirmă că este înregistrarea revelaţiei

lui Dumnezeu către poporul său, Israel. Acesta a fost scris de aproximativ 30 de scriitori diferiţi de-a lungul unei perioade de aproximativ 1000 de ani. Limba principală a Vechiului Testament este ebraica, limba israeliţilor, deşi anumite porţiuni scurte au fost scrise în aramaică, o limbă semită înrudită cu ebraica pe care evreii au învăţat-o în timpul exilului babilonian [Ezdra 4:7].

Noul Testament Noul Testament pretinde a fi o înregistrare a vieţii şi a

lucrării lui Iisus şi a întemeierii Bisericii. Acesta a fost scris în limba greacă cam de 9 autori diferiţi în cea de a doua jumătate a secolului I d.H. În timp ce Vechiul Testament este mesajul lui Dumnezeu către Israel, comunicat “în multe rânduri şi în multe chipuri” *Evrei 1:1+, Noul Testament înregistrează Cuvântul lui Dumnezeu întrupat în persoana Fiului Său Iisus [Ioan 1:14].

Evreii şi creştinii întrebuinţează în mod diferit termenul “Biblie”. Evreii folosesc termenul “Biblie” pentru ceea ce creştinii numesc “Vechiul Testament”. Creştinii folosesc termenul “Biblie” pentru Vechiul Testament împreună cu Noul Testament.

Vechiul Testament este compus la rândul lui din trei părţi care, în terminologia evreiască, sunt numite Legea, Profeţii şi Scrierile. “Legea” reprezintă primele cinci cărţi atribuite lui Moise. “Profeţii” îi include pe toţi profeţii cu excepţia lui Daniel, dar include şi cărţile: Iosua, Judecători, Samuel şi Regi. “Scrierile” conţin toate celelalte cărţi rămase. În Noul Testament, acestea se reduc şi mai mult la “Legea şi Profeţii”. În Biblia creştină, ordinea cărţilor istorice este oarecum mai cronologică. Literatura de înţelepciune este plasată după cărţile istorice, iar profeţii la finalul aestora.

3 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

Noul Testament este compus din două părţi mari: cele patru evanghelii şi epistolele lui Pavel şi ale altor conducători din Biserica primară, numită “Faptele apostolilor”. Noul Testament se încheie cu “Apocalipsa”, o viziune parţială a cerului şi a viitorului aşa cum a primit-o apostolul Ioan.

Scurtă incursiune în istorie Ţara Sfântă- Pământul Sfânt Ţara Sfântă- Pământul Sfânt este teritoriul în care au

avut loc întâmplările biblice, aşa cum sunt descrise de Vechiul Testament. Pentru unii autori biblici, teritoriul ar corespunde conceptului de pământul făgăduinţei, pentru alţii se referă la toate locurile şi evenimentele legate de poporul lui Israel.

Expresia Ţara Sfântă se referă în zilele noastre în general la Pământul lui Israel, adică regiunile care au importanţă religioasă pentru toate cele trei religii monoteiste abrahamice:

Familia autorului, D- tru NEAGU: Mitu, Nuşa (soţia) şi Eliza (fiica), pe esplanada de la marginea oraşului de unde se vede, o parte din Ierusalim, aug. 1990

4 Dumitru NEAGU

mai ales pentru iudaism şi creştinism, iar într-o măsură ceva mai mică şi pentru islamism.

Puteri islamice - de etnie arabă şi apoi turcă -au cucerit regiunea pentru aproape o mie şi trei sute de ani, cu o întrerupere în timpul cruciadelor. Cruciadele au fost iniţiate în evul mediu de către conducătorii spirituali şi politici catolici din Europa sub pretextul recuperării de sub stăpânirea infidelilor musulmani a locurilor sfinte ale creştinismului. Mai nou, regiunea este teatrul conflictului arabo-israelian. Actualmente teritoriul "Ţării Sfinte" biblice intră în componenţa a trei formaţii statale: una evreiască - Israel, şi două arabe -Iordania şi Autoritatea Palestiniană (aceasta din urmă în curs de cimentare şi aflată încă parţial sub ocupaţie militară israeliană).

Iudaismul Principalul motiv pentru care evreii consideră această

regiune ca sfântă este datorată statutului special stabilit pentru ea de biblia ebraică, ţinând seama de faptul că Ierusalimul este locul în care s-a aflat Templul evreiesc , dar şi de faptul considerării regiunii ca „pământul făgăduinţei”, darul făcut de Dumnezeu poporului său.

Statele evreieşti au existat cu intermitenţă în această regiune pentru aproximativ un mileniu.

După cucerirea regiunii de alte popoare, elementul evreiesc a scăzut dramatic datorită expulzărilor şi emigrărilor în masă. În mod special, eşecul "războiului iudeilor" şi apoi al revoltei conduse de Simon bar Kokhba împotriva Imperiului Roman a dus la expulzarea şi emigraţia evreilor pe scară mare. În aceste timpuri, romanii au dat regiunii numele de Palestina Siriană într-o încercare de eradicare a oricăror legături a evreilor cu aceste pământuri. Şi numele Ierusalimului a fost la

5 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

un moment dat schimbat de împăratul Adrian în Aelia Capitolina.

Două dintre cele mai importante texte religioase evreiești, Mişna (Mishnah) şi Talmudul din Ierusalim, au fost compuse totuşi în comunităţile evreieşti rămase în această regiune în timpul acestei perioade.

Cele mai sfinte orașe evreiești sunt Ierusalim, Hebron, Ţfat (Tzfat) şi Tiberias. Ierusalimul este pomenit în biblia ebraică de peste 700 de ori.

Creştinismul Ţara Sfântă are o mare importanţă şi pentru creştinism,

în principal deoarece aici este locul naşterii, crucificării şi învierii lui Iisus Hristos, Mântuitorul sau Mesia al creştinismului.

Oraşele sfinte ale creştinilor sunt: Ierusalim – oraşul în care Iisus şi-a propovăduit

învăţăturile, unde au avut loc Cina cea de Taină, Frângerea pâinii şi unde a fost înmormântat Iisus. După scriptura creştină Iisus a fost crucificat pe un deal din preajmă, Golgota. Aici se află Biserica Sfântului Mormânt şi Biserica Tuturor Neamurilor.

Betleem – locul naşterii lui Iisus. Nazaret – oraşul în care Iisus a trăit o bună parte a

vieţii şi locul în care au fost făcute multe dintre minunile sale. Este de notat că, deşi araba este limba sacră a Islamului,

numele în arabă de "Ţara Sfântă" - Al Ard al Muqaddasa -pentru Palestina istorică , ca țară a Bibliei şi a lui Iisus , este folosit în primul rând de către creştinii arabi şi arabofoni, pentru care araba este limba regiunii.

Islamul Având credinţe religioase comune cu evreii şi creştinii,

musulmanii consideră teritoriul la vest (dar nu numai) de râul

6 Dumitru NEAGU

Iordan ca fiind sacru, aşa cum este menţionat în Coran, (5:20-21).

Ţară Sfântă, pământul binecuvântat de Dumnezeu, este, după cum afirmă teologul arab contemporan Abdullah Yusuf Ali, teritoriul care cuprinde Siria, Palestina şi oraşele Tyr şi Sidon.

Tradiţiile islamice timpurii descriu Ţara Sfântă ca "Damascul, Palestina şi o parte din Iordania", ca " "Levantul" sau "Siria" (ash-Sham) , ca "regiunea dintre al-Arish şi Eufrat", sau ca "pământul Ierihonului".

Musulmanii consideră depresiunea de lângă Muntele Sinai, Tuwa, ca fiind sacră, ea fiind menţionată în Coran (20:12). Acest loc este numit în tradiţia islamică "Valea Sfântă".

În limba arabă, oraşul Ierusalim este cunoscut ca "al-Quds", "Sfântul", în sensul de sanctuar.

"Pământul Sfânt" este un termen folosit uneori de musulmani (deşi nu este menționat ca atare în Coran) pentru a denumi regiunea în care se găsesc oraşele sfinte Mecca şi Medina din Arabia, care au întâietate în islam ca locuri sacre de pelerinaj.

Pelerinaje efectuate în Ţara Sfântă De când merg în pelerinaje? Unui procuror din Prahova, când ne întorceam din

Sfântul Munte Athos, i-am răspuns: de mic, cred că aveam 4-5 ani când tata şi cu mama mă aşeza împreună cu sora mea în căruţa bunicului meu, după tată şi mergeam în pelerinaj la Mănăstirea Căldăruşani, cu o seară înainte de hramul Adormirea Maicii Domnului. Apoi, am continuat aşa şi tot timpul am citit, fiind şi un practicant în ale credinţei.

Plecând de la această întâmplare mi-am adus aminte de unele întâmplări din copilărie cu semnificaţie teologică şi pe

7 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

care le- am prezentat în cărţile scrise de mine. Acum, când privesc în urmă, văd că a fost o lucrare a Domnului.

De ce merg în pelerinaje? Dorinţa mea de a merge în pelerinaje, aşa cum s-a văzut

şi din introducere, este veche, de când eram mic. Când am crescut şi am început să merg singur, am dorit să ajung în locurile sfinte unde s-au întâmplat numeroase minuni, unde se mai întâmplă şi astăzi, să merg la sfinţii părinţi acasă unde s-au nevoit şi să mă închin la sfintele lor moaşte.

Dorinţa de a vedea aceste minuni, nu pleacă de la faptul că am nevoie să văd, pentru a crede, precum Sfântul Apostol Toma (care a făcut-o pentru noi necredincioşii), ci mai degrabă îmi place să cred, că sunt precum i-a zis Mântuitorul lui Toma: “Pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericiţi cei care n-au văzut şi au crezut! “ [ Ioan 20:29 ].

Merg, să mă închin, pentru că am o mare bucurie, când văd că Domnul se află printre noi şi în chip văzut, nu numai prin Harul Duhului Sfânt, prin Taina Sfintei Euharistii. Când, prin slujba Sfintei Liturghii, din Biserica Domnului, pâinea şi vinul se transformă în trupul şi sângele lui Hristos, în chip tainic, iar noi ne Împărtăşim cu Hristos.

Merg să mă închin în mănăstiri şi în biserici la moaştele sfinţilor care s-au nevoit, au fost martiri, mărturisindu-L pe Domnul nostru Iisus Hristos, pentru că acolo unde sunt moaşte se află duhul sfântului. Acatistul sfântului făcut aici de grupul de 40 de pelerini şi rugăciunea, este de mare folos pentru fiecare dintre pelerini.

Pelerinajele efectuate le-am făcut în cel puţin trei forme de organizare:

Cu părinţii mei, prin mijloace proprii;

Cu familia mea, organizate de mine, folosind autoturismul personal;

8 Dumitru NEAGU

Prin Biroul de pelerinaj al Patriarhiei. Pelerinajele efectuate de mine până în anul 2012, sunt

prezentate în cartea III-a, Pelerin la locurile sfinte şi la sfinţii Părinţi, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2012. Cartea are 21 de capitole, cca. 700 de pagini si cuprinde fotografii personale din pelerinajele efectuate, hărţi şi ilustrate, sfinte moaşte, comentarii la obiect despre obectivele vizitate, trăiri personale şi multe comentarii religioase specifice zonei geografice vizitate. Fiecare capitol are un comentariu de încheiere, de sinteză, intitulat „în loc de concluzii” şi are o bibliografie proprie.

Când am scris această carte, am retrăit multe din clipele frumoase, de adâncă trăire duhovnicească din timpul fiecărui pelerinaj, cu principalele faze ale acestuia: documentare, harta

Autorul pe faleza din Grădina Ghetsimani, în dreapta se află Poarta de Aur zidită numită “Golden Gate”, în dreptul căreia se află cimitirul musulman şi pe unde va intra Iisus Hristos cu mare Slavă, la cea de a doua venire - Parusia, Ierusalim 2016

9 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

de identificare, stabilirea opririlor, acatistul sfântului la ale cărui moaşte ne închinăm, identificarea locului unde predau acatistul, pentru familie şi pentru cei care mi-au cerut să mă rog pentru ei, şi unde dau un ajutor pentru mănăstire.

Acum, adun date pentru Vol. II al acestei cărţi şi activitatea de pelerinaj continuă. Ultimul pelerinaj fiind cel de Bobotează la râul Iordan în Israel din ianuarie 2016.

Pelerinaje efectuate la locurile sfinte Până în iulie 2012, am făcut pelerinaje în zece ţări:

România mănăstiri şi sfinte moaşte, Israel şi Ierusalim, Grecia, Insule şi Sfântul Munte Athos, Bulgaria şi Basarabovo, Egipt şi Peninsula Sinai, Turcia şi Constantinopol, Cezareea-Capadocia, Italia şi Roma-Vatican, Iordania şi Muntele Nebo, Siria şi Damasc, Republica Moldova şi Basarabia.

Pelerinaje în Israel În pelerinajele din Israel din 1990 (vizită privată), 2005

(de Sfintele Paşti), 2009 (de Schimbarea la Faţă a Domnului) şi 2016 (de Bobotează la râul Iordan), am vizitat: Cezareea, Mănăstirea Stella Maris din Haifa unde se află Peştera Sfântului Ilie Tezviteanul, Nazaret: Biserica Cana Galileea- unde Iisus a binecuvântat taina cununiei şi a făcut prima minune, înmulţirea vinului, la rugămintea mamei Sale, Fecioara Maria, Marea Galileii: Biserica de pe Muntele Fericirilor, Tabgha- locul înmulţirii pâinilor şi a peştilor, Capernaum- casa Sfântului Apostol Petru şi Biserica doisprezece Apostoli, Chibuţul Yardenit la râul Iordan locul botezului Domnului (după catolici şi alte secte), Biserica Sfântul Arhanghel Gavriil cu Izvorul Maicii Domnului- ortodoxă şi Biserica catolică a Bunei vestiri din Nazaret, Muntele Tabor- Schimbarea la Faţă, unde am asistat la Sfânta Liturghie de la miezul nopţii, iar Sfântul Nor a apărut spre dimineaţă pe la orele 03,30, care a trecut printre noi cei prezenţi şi aceasta se

10 Dumitru NEAGU

întâmplă în fiecare an, de Schimbarea la Faţă. Marea Moartă şi deşertul Iudeea, cu Mănăstirea Sfântul Sava (mormântul şi moaştele Sfântului), Mănăstirea Sfântului Teodosie unde se află grota celor trei Magi şi moaştele Sfântului, Biserica Naşterii Domnului din Betleem, Betania: Biserica catolică Sfântul Lazăr şi Mormântul Sfântul Lazăr din Betania, Casa Martei şi a Mariei, surorile lui Lazăr, prieteni ai Domnului Hristos, Ierusalim: Biserica Învierii de la Mormântul Sfânt, Golgota, Piatra Ungerii, Mormântul Sfânt, Drumul Crucii, unde am participat la Minunea pogorârii Sfintei Lumini, de sfintele Paşti (01.05.2005), care se întâmplă în fiecare an de Paştile ortodox, care a apărut la ora 14,30, Biserica Adormirea Maicii Domnului- locul adevărat al Adormirii Maicii Domnului al cărui trup se află la cer, Mormântul regelui David, Foişorul Cina cea de Taină- prima Biserică creştină, Grădina Ghetsimani- grădina cu măslini din perioada Domnului şi locul rugăciunii lui Iisus înainte de prinderea Sa, Muntele Eleon- Biserica ortodoxă Eleon-Înălţarea Domnului, Ierihon: Dudul lui Zaheu, Biserica Dudul lui Zaheu, Aşezământul Românesc de la Ierihon, Muntele Carantania- Mănăstirea Ispitirii lui Iisus, locul în care Domnul a postit 40 de zile şi 40 de nopţi şi diavolul L-a ispit de trei ori, Hozeva: Mănăstirea Sfântul Gheorghe, unde se află moaştele Cuviosului Ioan de la Neamţ Hozevitul şi Peştera Sfântului prooroc Ilie, Betania la râul Iordan: locul adevărat al Botezului lui Hristos de pe malul vestic al Iordanului din Israel, unde am participat la slujba de Bobotează şi am asistat la minunea întoarcerii apelor Iordanului, care se întâmplă în fiecare an, Mănăstirea Sfântul Gherasim, aici a trăit şi Sfântul Zosima care a împărtăşit-o pe Maria Egipteanca şi a îmblânzit un leu, Peştera Sfintei Familii, Aşezământul românesc de la Ierusalim- Biserica românească ortodoxă.

11 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

Diplome de la locurile Sfinte din Israel De la locurile sfinte din Israel mi s-au înmânat „Diplome

de pelerin în Ţara Sfântă” astfel: Gramată Jubiliară, dată în Sfânta Cetate a Ierusalimului

de Arhim. Ieronim, delegat Patriarhal la locurile sfinte şi superior al aşezămintelor româneşti de la Ierusalim, Ierihon şi Iordan, de Sfintele sărbători de Paşti, în pelerinajul din perioada 28 aprilie- 04 mai 2005;

Diploma de pelerin în Ţara Sfântă, dată de Bazilica Travel, de Pr. dr. Dinu Pompiliu, Protoereu al Protoeriei 3 Capitală, de Schimbarea la Faţă a Domnului, în pelerinajul din perioada 16- 27 august 2009.

Ierusalim Ierusalimul şi împrejurimile sale Ierusalimul este situat pe creasta care formează coloana

vertebrală a Iudeei, la aproximativ 750 m deasupra Mediteranei şi la 1150 m deasupra Mării Moarte. Este uşor de apărat, fiind mărginit de valea Chedron la est şi de valea Hinnom la sud- est. Pentru evrei, Ierusalimul, aşezat în mijlocul popoarelor, înconjurat din toate părţile de ţări, era centrul pământului *Ezechiel 5:5; 38:12+. Oraşul era înconjurat de dealuri înalte astfel încât orice călătorie la Ierusalim presupunea o ascensiune [Psalmii 122:4; 125:2+. Deşi oraşul era aproape de ruta care ducea în nord de la Hebron, prin mijlocul Palestinei, până la Samaria, aceasta era folosită doar pentru comerţul interior. O altă rută pornea din vest spre est, de la Emaus, prin Ierusalim, şi cobora la Ierihon. După cum reiese din pilda lui Iisus despre bunul samaritean, bandiţii reprezenta un pericol în plus *Luca 10:30+. Ierusalimul avea un singur izvor oarecum valoros şi anume izvorul din Siloam din sud. Apa trebuia strânsă în bazine s-au adusă de la distanţă cu ajutorul apeductelor. Un astfel de apeduct, cu o lungime de

12 Dumitru NEAGU

cca. 80 km, a fost construit de Pilat din Pont, guvernatorul roman al Iudeei, a cărui încercare de utilizare a fondurilor de la

Cetatea Ierusalimului aşa cum arată astăzi cu reprezentarea principalelor obiective de vizitat, Israel aprilie.- mai 2005

13 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

Templu, a dat naştere unor tulburări publice. Un centru religios Elementul distinctiv principal al Ierusalimului din secolul

I a fost Templul Domnului, care fusese reconstruit de către Irod cel Mare începând cu anul 19 î.H. În oraş soseau sume mari de bani, în special cu ocazia sărbătorilor importante precum Paştile, Sărbătoarea Săptămânilor (Rusaliile) şi Sărbătoarea Corturilor, când Ierusalimul era aglomerat de pelerini. Mulţi evrei s-au stabilit în Ierusalim pentru a fi aproape de Templu şi pentru a fi înmormântaţi în zonele extravilane ale oraşului sfânt.

Istoria târzie a Ierusalimului Ierusalimul a fost distrus de către romani în 70 d.H. A

rămas în ruină până la revolta lui Bar-Kochba în 132 d.H. În 135 d.H., a fost din nou distrus când a fost reprimată revolta şi a fost construit un oraş roman, numit Aelia Capitolina, din care evreii erau excluşi. După ce împăratul roman, Constantin, a emis un edict prin care s-a legitimat creştinismul în 313 d.H., creştinii au început să facă pelerinaje la oraş, pentru a vizita locurile unde Domnul a pătimit, a înviat şi S-a înălţat la cer. Mama lui Constantin, Elena, a început construirea Bisericii Sfântului Mormânt în 326 d.H. Ierusalimul a fost preluat de arabi în 637 d.H., iar între 1099- 1244 s-a aflat sub stăpânirea cruciaţilor. Zidurile actuale ale Oraşului Vechi sunt opera sultanului turc, Soliman Magnificul, din 1542.

Drumul Crucii Drumul Crucii, care începe de la Pretoriu până la

Golgota, este împărţit- după tradiţia Bisericii din Ierusalim în 14 popasuri şi anume:

1. Condamnarea la moarte, în curtea casei lui Pilat; 2. Punerea Crucii pe umerii Domnului, în faţa Pretoriului

şi pornirea spre Golgota;

14 Dumitru NEAGU

3. Prima cădere a lui Iisus sub povara Crucii. 4. Întâlnirea Domnului cu Sfânta Maria, Maica Sa. 5. Luarea Crucii de pe umerii Domnului de către Simon Cirineanul [Matei 27:32]; 6. Întâlnirea Domnului cu Veronica, care I-a şters faţa cu o mahramă, de sânge şi de sudoare (pe a cărei năframă s-a imprimat chipul Domnului); 7. A doua cădere a Mântuitorului la pământ, sub greutatea Crucii; 8. Întâlnirea Domnului cu femeile care plângeau şi se tânguiau pentru El *Luca 23:28-31]; 9. A treia cădere a Mântuitorului la pământ, sub greutatea Crucii; 10. Dezbrăcarea Domnului de hainle Sale, pe Golgota, care vor fi trase la sorţi;

Drumul Crucii Mântuitorului nostru Iisus Hristos

15 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

11. Întinderea şi răstignirea (pironirea) Domnului pe Cruce; 12. Moartea Domnului pe Cruce; 13. Coborârea Domnului de pe Cruce şi 14. Punerea Domnului în Mormânt şi Învierea.

Vinovaţi de condamnarea la moarte a Domnului Iisus Hristos

În ultima vreme, în perioada 1999- 2010, dar mai ales în jurul anului 2000, an aniversar pentru creştini, au apărut în presă şi pe la diferite posturi de televiziune occidentale, comentarii precum că evreii, poporul evreu nu ar fi vinovat de moartea prin răstignire a Domnului Iisus Hristos, ci vinovaţi pentru aceasta ar fi romanii.

Drept urmare, am luat din nou, Sfânta Scriptură să văd, cum este prezentat procesul Domnului Iisus de cei patru Evanghelişti Matei, Marcu, Luca şi Ioan. Am luat de bază Evanghelia după Matei, ca fiind cea mai amănunţită în ceea ce priveşte descrierea procesului Domnului.

Din Evanghelia după Matei: - Acţiunea poporului evreu prin: farisei, cărturari,

arhierei, bătrânii poporului şi tot sinedriul Sfântul Evanghelist Matei ne spune că după ce Iisus

mustră pe farisei şi pe cărturari, capitolul 23, atunci când a vorbit mulţimilor şi ucenicilor Săi, în Templu, după toate acestea, Iisus a zis ucenicilor Săi: “Stiţi că peste două zile vor fi Paştile şi Fiul Omului va fi dat să fie răstignit. Atunci arhiereii şi bătrânii poporului s-au adunat în curtea arhiereului, care se numeşte Caiafa. Şi împreună s-au sfătuit ca să prindă pe Iisus, cu vicleşug, şi să-L ucidă” [Matei 26:2- 4]. Deci, se spune clar, că împreună, arhiereii şi bătrânii poporului evreu, s-au sfătuit ca să prindă pe Iisus, cu vicleşug, şi să-L ucidă.

16 Dumitru NEAGU

Iuda Iscarieteanul, unul din cei doisprezece ucenici ai lui Iisus merge la arhiereii şi le zice: ” Ce voiţi să-mi daţi şi eu Il voi da în mâinile voastre? Iar ei s-au învoit cu el pentru treizeci de arginţi * Matei 26:15+. Iuda a plecat căutând un prilej potrivit ca să-L dea pe Iisus în mâinile lor. Trădătorul Iuda este descoperit de Iisus apostolilor, la Cina cea de Taină, când mâncau, când Iisus răspunzând apostolilor a zis: “Cel care a întins cu Mine mâna în blid, acela Mă va vinde” [Matei 26:23].

Cei care l-au prins pe Iisus L-au dus la arhiereul Caiafa, unde erau adunaţi cărturarii şi bătrânii. “Iar arhiereii, bătrânii şi tot sinedriul căuta mărturie mincinoasă împotriva lui Iisus, ca să-l omoare” *Matei 26:59+. Deşi veniseră mulţi martori mincinoşi, nu au găsit nicio vină la El. La toate acuzaţiile care I se aduceau, Iisus

Domnul Iisus Hristos răstignit pe cruce, în afara cetăţii pe dealul Golgota, acum aflat în interiorul Bisericii sfântului Mormânt- al Învierii din Ierusalim, 2016

17 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

tăcea. “Şi arhiereul I-a zis: Jură-Te pe Dumnezeul cel viu, să ne spui nouă de eşti tu Hristosul, Fiul lui Dumnezeu. Iisus i-a răspuns: Tu ai zis. Şi vă spun încă: De acum veţi vedea pe Fiul Omului şezând de- a dreapta puterii şi venind pe norii cerului . Atunci arhiereul şi-a sfâşiat veşmintele, zicând: A hulit! Ce ne mai trebuie martor? Iată, acum aţi auzit hula Lui. Ce vi se pare? Iar ei au zis : Este vinovat de moarte” [Matei 26:62- 66].

Acum, Iisus este condamnat la moarte, de cine? De arhiereii, care sunt conducătorii religioşi ai evreilor, de bătrâni, care sunt reprezentanţii poporului evreu, şi de tot sinedriul, care reprezintă conducerea politică a evreilor. Şi nu numai atât, ei (cei nominalizaţi mai sus), trec la batjocorirea lui Iisus. “Şi L-au scuipat în obraz şi L-au bătut cu pumnii, iar unii îi dădeau palme, zicând: Ghiceşte-ne, Hristoase, cine este cel care Te-a lovit ! [Matei 26:67,68].

- Acţiunea dregătorul Ponţiu Pilat (conducerea romană a evreilor)

A doua zi de dimineaţă, arhiereii şi bătrânii poporului s-au adunat să ducă la îndeplinire condamnarea la moarte a lui Iisus, hotărâtă în noaptea de dinainte, “Şi, legându-L, L-au dus şi L-au predat dregătorului Ponţiu Pilat” [Matei 27:2].

Iuda, văzând că Iisus a fost condamnat la moarte, căindu-se a dus înapoi arhiereilor şi bătrânilor cei treizeci de arginţi, zicând: “Am greşit vânzând sânge nevinovat. Iar ei i-au zis: Ce ne priveşte pe noi? Tu vei vedea” [Matei 27:4]. Iuda a aruncat arginţii în templu, a plecat şi s-a spânzurat. Arhiereii, luând banii au zis: “Nu se cuvine să-i punem în visteria templului, deoarece sunt preţ de sânge. Şi ţinând ei sfat, au cumpărat cu ei Ţarina Olarului, pentru îngroparea străinilor” [Matei 27:6,7]. Deci, arhiereiilor le-a fost teamă să folosească banii pentru templu, pentru că ei ştiau că provin din vânzarea şi condamnarea la moarte a lui Iisus nevinovat.

18 Dumitru NEAGU

- Condamnarea la moarte prin răstignire este hotărâtă de poporul evreu

În faţa lui Pilat Iisus, tăcea la toate învinuirile aduse Lui de arhierii şi bătrâni.

Era atunci un obicei, ca de sărbătoarea Paştilor, dregătorul să elibereze mulţimii un vinovat pe care voiau ei. Şi aveau atunci un vinovat vestit, pe Baraba. Arhereii şi bătrânii au înduplecat mulţimile ca să ceară pe Baraba, iar pe Iisus să-L piardă. La întrebarea lui Pilat: “ Pe care,din cei doi, voiţi să vă eliberez ? Iar ei au răspuns: pe Baraba. Şi Pilat le-a zis: Dar ce să fac cu Iisus, Care se cheama Hristos ? Toţi au răspuns: Să fie răstignit ! A zis iaraşi Pilat: Dar ce rău a făcut ? Ei însă mai tare strigau şi ziceau: Să fie răstignit! Si văzând Pilat că nimic nu foloseşte, ci mai mare tulburare se face, luând apă şi-a spălat mâinile înaintea mulţimii, zicând: Nevinovat sunt de sângele Dreptului acestuia. Voi veţi vedea [Matei 27:21- 24].

- Asumarea de către poporul evreu a sângelui vărsat de Domnul Iisus (ca un blestem) Şi tot poporul a răspuns şi a zis: Sângele Lui asupra

noastră şi asupra copiilor noştri ! [Matei 27:25]. - Hotărârea definitivă a răstignirii este luată de Pilat Atunci l-a eliberat pe Baraba, iar pe Iisus, biciuindu-L, L-a

dat să fie răstignit [Matei 27: 26]. Din acest moment ostaşii dregătorului Pilat L-au dus pe

Iisus în Pretoriu, au adunat în jurul lui toată ceata de ostaşi care l-au batjocorit. L-au dezbrăcat de haina Lui, l-au îmbrăcat cu o hlamidă roşie, I-au pus pe cap o cunună de spini pe care ei au împletit-o, îşi băteu joc de El, zicând: “Bucură-Te, regele Iudeilor !” [Matei 27:29]. L-au scuipat, L-au bătut cu o trestie peste cap, L-au dezbrăcat de hlamidă, L-au îmbrăcat cu hainele Lui şi L-au dus să-L răstignească. Au găsit pe un om din Cirene, cu numele Simon, pe care l-au silit să ducă crucea Lui.

19 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

În locul numit Golgota, care înseamnă Locul Căpăţânii, I-au dat să bea vin amestecat cu fiere, dar Iisus gustând nu a vrut să bea. Iar după ce L-au răstignit, au împărţit hainele Lui, aruncând sorţi, ca să se împlinească ceea ce s-a zis de prorocul: “Împărţit-au hainele Mele între ei, iar pentru cămaşa Mea au aruncat sorţi” [Matei 27:35].

Şi deasupra capului au pus vina Lui: “Acesta este Iisus regele Iudeilor” [Matei 27:37].

Marile evenimente legate de Poarta de Aur a Ierusalimului

Poarta de Aur a cetăţii Ierusalimului Ierusalimul Vechi e înconjurat de jur-împrejur, pe o

distanţă de 4 km, de ziduri înalte. În cetate se poate intra prin oricare dintre cele şapte porţi deschise. Cea de-a opta, cunoscută sub numele de Poarta de Aur „Golden Gate” e situată în partea de răsărit a cetăţii, fiind înconjurată de sute de morminte. Musulmanii au zidit-o cu intenţia ca Domnul să nu mai poată intra în Ierusalim la cea de-a Doua Venire a Sa, având în vedere că prin poarta aceasta Mântuitorul Hristos a intrat triumfal în Cetatea Sfântă în ziua de Florii. Poarta de Aur este cea mai importantă şi impresionantă poartă din Vechiul Ierusalim. În timpul Sfinţilor

Poarta de Aur a Ierusalimului, pe care a intrat Domnul în Ierusalim, la începutul Săptămânii Patimilor şi pe care va intra din nou la judecata cea obştească.

20 Dumitru NEAGU

Apostoli, aceasta era cunoscută sub numele de Poarta cea Frumoasă, fiind locul unde Petru şi Ioan au vindecat un olog. În anul 810 a fost zidită de arabi, lăsându-se doar o mică deschizătură. Cruciaţii o deschideau de două ori pe an: o dată la Ziua Crucii şi o dată în Duminica Floriilor. Poarta a fost închisă definitiv de musulmani în anul 1530, reprezentând pentru ei Poarta Judecăţii Universale.

Mormintele din faţa Porţii de Aur În faţa Porţii de Aur, până jos în valea Chedron, sunt

morminte de piatră. Musulmanii ţin să se îngroape aici ca la Ziua cea Mare a învierii să fie cât mai aproape de poarta vieţii. Evreii nu calcă pe aici, pentru că îl consideră un loc necurat, datorită mormintelor.

Multă lume confundă această zonă cu mormintele din faţa Porţii de Aur, care dau spre grădina Ghetsimani, cu „Ţarina Olarului”. Ţarina Olarului, este aşezată pe o coastă sud-vestică a Ierusalimului. Pe limba arabilor „Ţarina olarului” se cheamă „ha-keldama”, ceea ce înseamna ţarina sângelui, care s-a cumpărat pe cei 30 de arginţi ai lui Iuda. Se păstrează şi în ziua de azi tot acolo unde era pe vremea Mântuitorului. Chiar lângă locul cumpărat cu banii trădării, numit "Ţarina Olarului" sau "Ţarina Sângelui", se înalţă astăzi Mănăstirea Sfântul Onufrie.

Poarta de Aur prin care Hristos a intrat în Ierusalim Poarta de Aur este poarta prin care Mântuitorul a intrat

triumfal în Cetatea Sfântă în ziua de Florii. El S-a arătat în Ierusalim cu o înfăţişare sărăcăcioasă şi

smerită: fără cai şi care măreţe, fără nici o strălucire exterioară.

Împărăţia lui Hristos nu este din această lume şi slava Lui trebuia să fie de alt fel – mai presus de lume, dumnezeiască. Şedea pe asin ţinându-şi capul nu ridicat cu semeţie, ci adânc

21 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

plecat, şi înrourând sfinţii Săi obraji cu râuri de lacrimi. El S-a descoperit poporului israelit ca Mesia smerit şi pătimitor, liniştit şi blând, Care trestia frântă nu o va zdrobi şi feştila ce fumegă nu o va stinge [Isaia 42: 3].

Pentru ce plângea Domnul? Aflăm din propriile Lui cuvinte: Ierusalime, Ierusalime! Dacă ai fi cunoscut şi tu în ziua aceasta cele ce sunt spre pacea ta! Dar acum ascunse sunt de ochii tăi [Luca 19: 41-42]. O, dacă ai fi priceput că Eu sunt Mesia, Care a venit să te mântuiască, că Eu sunt Împăratul tău – nu pământesc, ci ceresc!

Domnul ştia ce va trebui să îndure poporul, care avea să se lepede de El. Ştia că vor veni oştile romane şi vor împresura Ierusalimul, că îl vor supune grozăviilor de nedescris ale

Intrarea Domnului Iisus Hristos în Ierusalim de Florii, prin Poarta de Aur a cetăţii, călare pe o asină.

22 Dumitru NEAGU

asediului, că cetatea va fi nimicită, încât nu va mai rămâne din el piatră peste piatră, şi că templul va suferi aceeaşi soartă. O, dacă Ierusalimul ar fi ştiut că slujeşte mântuirii lui!

Poarta de Aur prin care Hristos va intra în Ierusalim Un fior religios ma cuprins în faţa Porţii de Aur, când mi-

am adus aminte de ceea ce citisem, că prin această poartă Mântuitorul va intra în Ierusalim, cu mare Slavă, la cea de a doua venire a Sa, Parusia. Din grădina Ghetsimani, unde Mântuitorul a plâns cu lacrimi de sânge, Poarta de Aur se vede foarte bine. O iau pe Lidia (ce de a doua soţie a mea) şi fac o fotografie, încadrăm poarta ca să cadă în mijlocul nostru. Apoi, îi explic Lidiei, ce reprezintă pentru noi creştinii această poartă. Ea este poarta prin care Mântuitorul nostru Iisus Hristos, va intra în cetatea

Împreună cu Lidia (soţia mea) pe direcţia Porţii de Aur a cetaţii Ierusalimului, prin care a intrat Mântuitorul şi prin care va intra şi la a doua venire- Parusia. În prezent Poarta de Aur este zidită, Israel aprilie 2005

23 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

Ierusalimului cu mare Slavă, iar blocurile din piatră zidite aici, se vor spulbera. Atunci va avea loc Marea Judecată Universală. Zic o rugăciune şi rămân minute în şir să privesc Poarta de Aur.

A doua venire a Domnului Hristos Ultimul eveniment al evoluţiei omenirii va fi a doua

venire a Domnului nostru Iisus Hristos, după cum ne asigură El Însuşi. "Atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori, cu putere multă şi cu slavă" [Mc. 13: 26]. Şi va urma Judecata. "Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre" [Mt.25: 32+, şi păcătoşii vor urma tatălui lor diavolul, la osânda veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică şi vor primi bunătăţile paradisului, care, după cum ne spune Sfântul Apostol Pavel, sunt de nedescris, "cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-a suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-l iubesc pe El" [I Cor.2:9].

Ziua celei de a doua veniri rămâne necunoscută, fiindcă, după cum zice Domnul nostru Iisus Hristos "despre ziua aceea şi despre ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din cer, nici Fiul, ci numai Tatăl" [Mc. 13: 32].

Şi în timp ce nu cunoaştem exact vremea celei de a doua veniri, Dumnezeu ne dă "semne", care ne avertizează când s-a împlinit vremea: Şi după cum de la frunzele smochinului cunoaştem că primăvara s-a apropiat, astfel şi din diferitele semne cei credincioşi sunt avertizaţi pentru evenimentele care vor veni, zice Domnul. Nu vom relata aici semnele care ne avertizează, care vor premerge celei de a doua veniri a Domnului, pentru că le-am dezbătut pe larg în cartea a IV-a Învăţături către fiica mea Eugenia, Editura Printech, Bucureşti, 2013. Aici dorim ca să notăm, creştinul nu trebuie să fie absolut sigur pentru ziua împlinirii unei profeţii, şi cu atât mai mult pentru

24 Dumitru NEAGU

ziua celei de a doua veniri a Domnului, care va veni "ca un fur noaptea" [I Tes. 5: 2].

Împlinirea profeţiilor seamănă cu ziua morţii noastre. În timp ce moartea fiecăruia este un lucru cert, ziua morţii rămâne neştiută până când se împlineşte. Aceasta trebuie să reţinem că nu cunoaştem dinainte, cu exactitate, toate evenimentele care se vor petrece. Ceva analog răspunde Iisus ucenicilor Săi, care doreau să ştie când va fi restaurată Împărăţia lui Israel. "Nu este al vostru a şti anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa" [Fapt. 1: 7].

Aşadar, pe creştinul credincios nu trebuie să-l intereseze atât ziua exactă a împlinirii evenimentelor care vor veni, cât însăşi evenimentele în sine. Iar aceste evenimente viitoare au fost profeţite, după cum zice clar Domnul. "Dar voi luaţi seama. Iată dinainte v-am spus vouă toate" [Mc. 13: 23). Astfel la a doua venire a Domnului se vor întâmpla următoarele evenimente importante:

1) prefacerea universului [II Pt. 5:7; 10:13]. 2) învierea morţilor * In. 6:39,40,44, 54+. 3) prefacerea celor în viaţă *I Cor.15: 51-52]. 4) răpirea credincioşilor în cer pentru întâmpinarea

Domnului [I Tes.4: 15-17]. 5) Judecata de obşte şi răsplătirea fiecăruia după faptele

lui [Mt. 23:31-46]. De asemenea în timpul celei de a doua veniri, înaintea

arătării Domnului, se va arăta pe cer semnul Fiului Omului. "Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă" [Mt. 24:30].

25 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

Aşadar soarele şi luna se vor întuneca, stelele vor pieri de pe cer, universul se va desface şi se va înfăţişa un cer nou şi un pământ nou. Învierea tuturor din morţi, trupurile fiind nemuritoare. Cu toate acestea, în timpul celei de a doua veniri vor exista şi vii. Şi aceştia, zice Sfântul Apostol Pavel, îşi vor schimba trupurile, care vor deveni nemuritoare. Astfel toţi cei credincioşi dintre cei vii cu cei credincioşi care au înviat vor fi răpiţi pentru a întâmpina pe Domnul în văzduh. Se va arăta semnul crucii, după cum spun Sfinţii Părinţi şi va urma Judecata oamenilor şi rânduirea lor la osândă veşnică sau la fericire veşnică, după faptele pe care le-a făcut fiecare cât a trăit.

Toţi cei credincioşi dintre cei vii cu cei credincioşi care au înviat vor fi răpiţi pentru a întâmpina pe Domnul în văzduh si vor intra in Ierusalim prin Poarta de Aur a cetătii, Amin!

26 Dumitru NEAGU

A doua venire a Domnului pentru creştinul credincios este ziua bucuriei, a fericirii şi a veseliei, pentru că ziua aceasta înseamnă sfârşitul mâhnirilor, viaţă veşnică, fericire dreptate.

Atunci credinciosul creştin va primi cununa slavei, aşadar răsplata veşnică, pentru lupta dreaptă pe care a dus-o aici pe pământ, după cum zice Apostolul neamurilor, Pavel. "Lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum ni s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea, El, Dreptul Judecător, şi nu numai mie, ci şi tuturor celor ce au iubit arătarea Lui" [II Tim. 4: 7-8].

2

POGORÂREA SFINTEI LUMINI LA MORMÂNTUL SFÂNT DE LA IERUSALIM

Cuvânt de început Pogorârea Sfintei Lumini pe Mormântul Sfânt de la

Ierusalim, în locul în care Iisus Hristos a fost pus în mormânt, după răstignirea pe cruce pe Golgota, şi Învierea Sa în cea de a treia zi, este prima minune dumnezeiască care are loc în Ţara Sfântă- Israel şi cea mai mare Minune. Minunea are loc între orele 12,30-14,30, în Sâmbăta Mare a fiecărui an, numai de Paştile ortodox, după slujba de la Biserica Învierii, care se află în faţa sfântului Mormânt, de către patriarhul Ierusalimului, în faţa reprezentanţilor a toate religiile lumii (evrei, catolici, copţi, arabi etc.). Prima mea vizită în Israel a fost în august 1990, a fost o călătorie privată în Ţara Sfântă, cu toată familia, cu fiica mea de 14 ani şi cu prima mea soţie Nuşa. A fost un prim contact cu locurile sfinte şi mai ales cu cele de la Mormântul Sfânt. După această călătorie rămăsesem cu o dorinţă fierbinte, să vin la Mormântul Sfânt de sfintele Paşti. Citisem despre pogorârea Sfintei Lumini, în Sâmbăta Mare, de Paştile Ortodox. Aşa că, de Sfintele

În construcţia din centru se află Sfântul Mormânt, iar în faţa sa, coloanele din dr., sunt de la Biserica Învieri, Ierusalim aug. 2009.

28 Dumitru NEAGU

Sărbători de Paşti (Paştile a fost pe 01.05.2005), am hotărât să merg împreună cu soţia mea Lidia ( cea de a doua soţie, prima mea soţie Nuşa a decedat în dec. 1999). Am plecat de la convingerea că Minunea Pogorârii Sfintei Lumini, pe care Dumnezeu o săvârşeşte în fiecare an, de peste 2000 de ani, numai de Paştile Ortodox, este ceva extraordinar. Dumnezeu ne arată nouă fiilor săi, oamenilor, că religia Ortodoxă este cea care păstrează dreapta credinţă, că aceasta este bine plăcută lui Dumnezeu, pentru că această Minune nu se întâmplă decât de Paştile Ortodox. Ne mai arată, că Domnul ne aşteaptă pe toţi în Împărăţia Sa, pentru ca Minunea se săvârşeşte în faţa

Mormântul Sfânt- al paisprezecelea popas. Aici, a fost pus corpul lui Iisus şi depus în Mormânt- locul cel mai sfânt al creştinătăţii- locul înmormântării şi a Înviereii lui Iisus. Ierusalim aug. 2009

Anticamera Sfântului Mormânt numită “Paraclisul Butucilor”. Aici au stat picioarele lui Iisus legate în acest fel, înaintea răstignirii, (în centru se află piatra originală), Ierusalim aug. 2009

29 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

tuturor oamenilor, fiind de faţă şi reprezentanţii celorlalte religii. Ne mai arată, prin pogorârea Luminii necreate, că Dumnezeu este prezent în mijlocul nostru, este viu, lucrător, mântuitor. Ce dovadă mai mare ca aceasta, doresc necredincioşii, ca să creadă ? Voi descrie cu amănunte această Minune, la punctul „Minunea Pogorârii Sfintei Lumini”, la care am fost de faţă, în ziua de sâmbătă 30 aprilie, orele 14,30, de sfintele Paşti ortodox la Ierusalim, în Ţara Sfântă- Israel.

Dar să vedem ce reprezintă Mormântul Sfânt, mai ales pentru creştinii ortodocşi şi care este semnificaţia Pogorârii sfintei Lumini în acest loc sfânt, numai de Paştile ortodox.

Biserica Sfântului Mormânt Biserica Sfântului Mormânt, este numită de ortodocşi

Biserica Învierii, pentru că nu moartea, ci Învierea Domnului este temelia, cununa, biruinţa Creştinătăţii. Slavă Ţie, Doamne, că ne-ai învrednicit să ajungem în cel mai sfânt loc de pe Pământ!

Următoarele cinci popasuri din Drumul Crucii de pe Via Dolorosa (10,11,12,13 şi 14) sunt în Biserica Învierii. Biserica Răstignirii, Biserica Mormântului lui Hristos, Biserica Învierii, Biserica Luminii şi a Vieţii! Aici se sfârşeşte Drumul Crucii. De aici începe Calea Veşniciei. Aici se sfârşeşte Evanghelia

Împreună cu Eliza (fiica mea) la intrarea la Biserica Învierii si Mormântul Sfânt din Ierusalim, aug. 1990

30 Dumitru NEAGU

Mântuirii. Aici se întâlnesc cele două testamente. Raiul şi Iadul aici s-au împăcat. Întâiul Adam cu Hristos, Noul Adam, aici s-au întâlnit. Strămoaşa noastră Eva cu Maica Vieţii, Fecioara Maria, aici s-au văzut. Aici s-a sfărâmat capul Şarpelui. Aici s-a zădărnicit viclenia diavolului. În locul acesta s-a îmblânzit tirania morţii. Aici s-a pierdut puterea păcatului: aici s-a biruit zavistia iudeilor; aici s-a sărutat cerul cu pământul; aici s-a împăcat lumea cu Dumnezeu prin Hristos, Fiul Omului!

Iată-ne lângă Biserica Învierii lui Hristos, Biserica întregii Creştinătăţi! Aici s-a săvârşit cea mai înfricoşătoare dramă din istoria omenirii. Fii oamenilor au încercat să omoare pe Fiul lui Dumnezeu. Dar tot aici s-a săvârşit cea mai mare minune din câte s-au făcut sub cer. Hristos a înviat din morţi, dându-ne tuturor iertare şi viaţă veşnică.

Biserica Învierii, centrul Creştinătăţii! Biserica iubirii şi a împăcării, Biserica Prea Sfintei Treimi! De aici s-a pogorât Hristos în iad, ca să scoată pe cei legaţi din veac. De aici s-a înălţat la cer, ca un Dumnezeu; de aici a intrat cu tâlharul în rai, ca un mântuitor. Raiul şi Iadul, cerul şi pământul,

Autorul la intrarea în Sfântul Mormânt, Ierusalim aug. 2009

31 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

Dumnezeu Omul, viaţa şi moartea, aici s-au împăcat prin învierea lui Hristos.

Mari sunt minunile Învierii Tale Doamne! Suntem în faţa Bisericii Învierii lui Hristos! De aici începe

istoria Creştinismului, de aici începe mântuirea lumii! “Că dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credinţa noastră …” (I Cor. 6, 17). Zadarnică ar fi nădejdea noastră! De aceea toată Evanghelia se rezumă în trei cuvinte: Hristos a Înviat! Aici a înviat Domnul. Aici a fost văzut de îngeri. Aici a vorbit cu Maria Magdalena. Aici a fost căutat de Petru şi Ioan cel iubit. Aici aleargă creştinii de pe toate meridianele pământului să se închine la Golgota, să vadă “locul unde L-au pus” pe Domnul, să se închine la Sfântul Mormânt, să guste din lumina învierii lui Hristos!

Biserica Sfântului Mormânt este o construcţie măreaţă din secolul al XI-lea, înălţată de cruciaţi, în locul altei biserici vechi, zidită de Sfânta Elena în secolul IV, în Ierusalim, Israel. Ea adăposteşte cele mai scumpe locuri ale creştinilor: Muntele Golgota şi Mormântul Domnului nostru Iisus Hristos; iar jos, în stânca de piatră, se află peştera unde s-a descoperit Crucea Domnului de către Sfânta împărăteasă Elena.

În decursul istoriei biserica aceasta a avut diferite denumiri, dar în general, majoritatea oamenilor, o numesc

Al treisprezecelea popas: Iisus este coborât de pe Cruce. Piatra Mirungerii, locul unde Domnul Iisus a fost uns cu Mir, după coborârea de pe Cruce, Ierusalim apr. 2005

32 Dumitru NEAGU

Biserica Sfântului Mormânt, pentru că această biserică a fost construită pe locul în care Iisus Hristos a fost răstignit şi îngropat într-un mormânt săpat în piatră. Alţii o numesc Biserica Învierii pentru că aici a înviat Domnul. Biserica are o importanţă deosebită pentru creştinii ortodocşi, dar şi pentru cei de alte confesiuni creştine, care vin aici să se închine şi să aducă slavă lui Dumnezeu pentru toate câte a făcut El pentru noi.

Biserica Sfântului Mormânt - Biserica Învierii - scurt istoric

Imediat după răstignirea şi Învierea Mântuitorului, locul Golgotei şi al Sfântului Mormânt au fost venerate ca sfinte nu numai de către Apostoli şi de creştinii din Ierusalim dar şi de alţi credincioşi creştini de pe cuprinsul Ţării Sfinte şi al întregii lumi. După înfrângerea ultimelor revolte iudaice, împăratul roman Adrian, care nu-i suporta pe iudei şi nici pe creştini, a hotărât ca toate edificiile creştine şi iudaice să fie profanate şi transformate în edificii păgâne. Astfel şi pe locul Golgotei, din porunca lui, a fost construit un templu păgân.

Pe la începutul secolului IV, din poruncă , templul păgân a fost dărâmat şi în locul său a fost construit un vast ansamblu

Trecerea la Biserica Învierii şi la Sfântul Mormânt se face prin acest hol mare, pe lângă Piatra Ungerii, iar sus vis a vis, se află Golgota, Ierusalim ian. 2016

33 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

de edificii menit să permanentizeze în memoria credincioşilor creştini ultimele momente din viaţa Mântuitorului. Abia după Sinodul Ecumenic de la Niceea, în anul 325, Constantin a poruncit episcopului Macarie al Ierusalimului să distrugă templul zeiţei Venus şi pe cel al lui Jupiter. Constantin a dat poruncă să se clădească nu numai o bazilică mai frumoasă decât toate celelalte din lume, dar încă şi alte construcţii, care să depăşească tot ceea ce exista mai deosebit în celelalte oraşe, şi le-a pus constructorilor la dispoziţie marmura şi coloanele cele mai de preţ.

Arhitecţii Eustaţiu şi Zenobiu s-au apucat să construiască o bazilică de primă mărime, dovadă a biruinţei politice a creştinilor şi a afirmării Ierusalimului drept capitala lor religioasă. În anul 335, reuniţi în Sinodul de la Tyr, episcopii au venit să sfinţească noua bazilică care va purta numele de Biserica Sfântului Mormânt. Biserica Ortodoxă face pomenirea începerii construirii Bisericii Sfântului Mormânt la data de 13 septembrie. Începând cu secolul IV şi până în al VII-lea, Sfântul Mormânt, gigantic complex monumental, cunoaşte vremea sa de glorie. Loc de pelerinaj de prim ordin al creştinătăţii, el e slăvit în toate relatările călătorilor. Perioada sa întunecată începe în veacul al VII-lea, fiecare secol fiind

Autorul în faţa Altarului grecesc al răstignirii pe Cruce a Mântuitorului de pe Golgota. Se vede locul unde pelerinii sărută, locul unde a fost infiptă Sfânta Cruce. Ierusalim aug. 2009

34 Dumitru NEAGU

după aceea de catastrofe distrugătoare, urmate doar de nişte restaurări sumare.

În anul 614, cu ocazia cuceririi Ierusalimului de către perşii lui Chosroe, Sfântul Mormânt a fost incendiat şi Sfânta Cruce furată. Însă împăratul Heraclius a recuperat-o, iar patriarhul Modest al Ierusalimului i-a refăcut părţile deteriorate, întocmai ca cele dinainte. De acum înainte în repetate rânduri cotropitorii Ierusalimului aduceau stricăciuni nu numai locurilor şi odoarelor sfinte, dar şi conducătorilor şi slujitorilor de aici, mulţi dintre ei fiind omorâţi în chinurile cele mai groaznice.

Cucerirea arabă din 632 a pus capăt prezenţei bizantine în această regiune. Toleranţa era o regulă, şi califul Omar s-a

Acesta este altarul de pe Golgota, locul răstignirii. În centru se află Iisus Hristos răstignit pe cruce, în dr. Maica Sa- Fecioara Maria şi în stg. Sfântul Apostol si Evanghelist Ioan, jos este locul unde pelerinii sărută, locul unde a fost înfiptă Sfnta Cruce, Ierusalim ian. 2016

35 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

mulţumit să se roage în afara Sfântului Mormânt, fiindcă, zicea el, dacă m-aş fi rugat în această biserică, ea ar fi rămas pierdută pentru voi (creştinii), deoarece credincioşii v-ar fi luat-o, zicând că: aici s-a rugat Omar. Dar era oricum ameninţată de ruină: un cutremur în secolul al IX-lea a precedat distrugerea ordonată de califul Hakim, în 18 octombrie 1009. Cronicarul Ioan din Antiohia povesteşte cum executanţii poruncii califului au ras la pământ întreaga biserică, în afară de acele părţi imposibil de dărâmat sau prea greu de mişcat din loc, adică rotonda Anastasis, care mai există, până la primul etaj, şi astăzi.

La începutul secolului XI ansamblul creştin de aici este complet distrus din porunca unui calif al Egiptului, dar împăraţii bizantini au reconstruit-o imediat. În vremea cruciadelor creştine Bisericii Sfântului Mormânt i-au fost adăugate în imediata apropiere noi paraclise şi biserici reunite sub acelaşi acoperiş. Reconstruirea bisericii a fost iniţiată de cavalerii primei cruciade, în 15 iulie 1099. Cruciaţii încep să renoveze biserica în stil romanic şi îi adaugă o clopotniţă. Aceste renovări care reunifică locurile sfinte sunt finalizate în timpul domniei Reginei Melisende, în anul 1149. Această construcţie a fost sursa de inspiraţie pentru bisericile din Europa.

Călugării franciscani o renovează mai târziu, în anul 1555, dar biserica este neglijată, in ciuda numărului în creştere de pelerini. În anul 1808, un incendiu îi afectează grav structura, provocând căderea domului Rotondei şi sfărâmarea decoraţiunilor exterioare ale Ediculei. Rotonda şi Edicula au fost reconstruite în anul 1809. Focul nu a atins interiorul Ediculei şi nici decoraţiile din marmură ale Mormântului care, majoritatea, datau de la restaurarea din anul 1555. Domul actual datează din anul 1870. Restaurări ample au început în

36 Dumitru NEAGU

anul 1959, incluzând şi redecorarea Domului, în perioada anilor 1994-1997. Deşi uneori cu sacrificii materiale, de acum înainte, a fost posibil ca biserica să fie frecventată de toţi creştinii.

În timp, întregul complex a cunoscut generozitatea unor prinţi şi domnitori, chiar şi a celor români. Aceste ajutoare băneşti au permis în timp întreţinerea bisericii şi renovarea pe rând a Rotondei, a iconostasului, sau a altor lucrări de reparaţie şi întreţinere. Din pricina unui devastator incendiu, la începutul secolului XIX, biserica a fost refăcută. Au urmat apoi repararea stricăciunilor produse în urma unui cutremur, precum şi a altor stricăciuni pricinuite de război, sau de trecerea timpului.

Sfântul Mormânt este folosit de toate trei bisericile (ortodoxă, coptă şi catolică). Este un edificiu din granit roşu, cu un mare număr de sfeşnice uriaşe în faţa lui. Chiar în faţa Mormântului este zona principală în care stau credincioşii la slujbă şi care a fost înconjurată cu ziduri şi este folosită de ortodocşi. Pentru a evita discuţiile dintre confesiuni s-a realizat o delimitare a drepturilor fiecăreia asupra zonei, precum şi un statut de funcţionare a bisericii şi a locurilor pentru închinare din Ţara Sfântă.

Minunea Pogorârii Sfintei Lumini, trăită de mine

Lumea din biserică observă o lumină puternică , ca o scânteie luminoasă de fulger coborând în zigzag prin cupola mare a Bisericii. Ierusalim apr. 2005

37 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

Pentru ziua de Sâmbătă 29 aprilie 2005, ca să mergem să asistăm la procesiunea Sfintei Lumini, ne-am sculat la orele 01,00, ca să putem ajunge pe străzile întortocheate din Cetatea Ierusalimului, cât mai aproape de platoul Bisericii Sfântului Mormânt. Am mers în noapte însoţiţi de Pr. Nicolae şi ne-am oprit pe nişte străzi înguste, pentru că intrarea în zona Bisericii Sfântului Mormânt era blocată, de armata israeliană. Soldaţii erau foarte încordaţi ne supravegheau, intrau printre noi cu nişte jeep-uri militare foarte înguste. Ne-am mutat şi deplasat de mai multe ori şi după o lungă aşteptare ne-au dat drumul, supravegheaţi, să intrăm în Biserica Sfântului Mormânt. La un moment dat, lumea în graba ei, ne-a despărţit. Eu am mers în zona Golgota şi Lidia a reuşit să intre împreună cu un grup, în Biserica Învierii. Aşa, că

ce am văzut eu, a fost puţin diferit faţă de Lidia. Pot spune că aproape fiecare pelerin a văzut şi a simţit în felul lui

Veniţi de luaţi lumină ! Pogorârea Sfintei Lumini pe Mormântul Sfânt şi

aprinderea mănuchiurilor formate din 33 de lumânări ale credincioşilor, de

la Patriarhul Ierusalimului, unele aprinzându-se singure, în mod tainic, apr.

2005

38 Dumitru NEAGU

evenimentul. Se apropia ora 13,30 şi Sfânta Lumină nu venise, eram îngrijoraţi. Din cauza că în câmpul meu vizual, nu se afla intrarea în Sfântul Mormânt, nu ştiam ce se întâmplă acolo. Auzeam zgomotul de talere din alamă a pelerinilor copţi, care erau aduşi special să invoce venirea Sfintei Lumini, printr-un fel al lor de a se manifesta, cu zgomot. Am citit că înt-un an, aceştia nu au fost chemaţi şi Sfânta Lumină a venit foarte greu. Zgomotul acestor pelerini copţi, te şi deranja, îi asociai cu suporterii de la un meci de fotbal.

Sfânta Lumină s-a aprins cu o întârziere faţă de alţi ani, a venit la orele 14,30. Am aflat apoi că aceasta s-a datorat unor tensiuni care s-au ivit la nivelul Patriarhului Bartolomeu al Ierusalimului, legat de cedarea unui teren din Ierusalim, care se afla în proprietatea Patriarhiei.

Trebuie să spun, că stare sufletească în aşteptare şi în rugăciuni, pentru venirea Sfintei Lumini este mai importantă poate, decât ceea ce vezi. Este o stare interioară de împlinire, de echilbru, de mulţumire şi nu simţi oboseala. Când am văzut lumea care îşi trecea pe faţă flacăra aceea puternică de la manuchiurile de lumânări şi bucuria cu care făceau aceasta, te impresiona până la lacrimi. La mine când a ajuns Sfânta Lumină, trecuse mai mult de 3 minute, iar aceasta

Sfânta Lumină cel puţin trei minute nu arde, nu mistuie, asemenea rugului de la Horeb, care ardea şi nu se mistuia. Unii pelerini îşi dătea cu ea pe faţă, alţii treceau cu mâna prin flacără. Ierusalim apr. 2005

39 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

a început să ardă. Nu am văzut în aşa o aglomeraţie şi cu atâta foc, fiecare avea 1-3 mănuchiuri a 33 de lumânări legate între ele, să ia cineva foc, să fie vreun incendiu sau să miroasă a ars. Mare minune, puterea lui Dumnezeu!

Trebuie să mai povestesc că un bărbat în vârstă de cca. 55 de ani, din grupul nostru, aflat în interior, pe când aştepta, i s-a făcut puţin rău şi a fost obligat să iasă afară, în curtea interioară. El ne-a povestit că a asistat la un moment deosebit. Cam la ora la care s-a pogorât Sfânta Lumină, el a văzut deasupra cupolei Bisericii Sfântului Mormânt, cum un nor alb, de pe un cer perfect senin, a coborât. Din acel nor ca nişte globuri de lumină s-a pogorât pe cupola Bisericii, de câteva ori, ca nişte fulgere. Acele globuri s-au rostogolit pe acoperiş şi a pătruns la Sfântul Mormânt. Se Pogorâse Sfânta Lumină. Era ora 14.30 şi toată lumea de acolo cca. 10 000 de pelerini, de prin toate galeriile, erau bucuroşi şi fericiţi. Am fost şi noi martorii Minunii pe care Domnezeu o săvârşeşte în fiecare an de Sfântul Paşti Ortodox, arătând tuturor care este dreapta credinţă. Doamne, Slavă Ţie!

Mărturii despre Minunea Pogorârii Sfintei Lumini

Părintele Ioanichie Bălan Descriere făcută de către părintele Ioanichie Bălan în

cartea *2+, este foarte explicită şi prezintă tot ritualul de dinainte şi din timpul Pogorârii Sfintei Lumini la Mormântul Sfânt din Ierusalim.

Venirea Sfintei Lumini în mod suprafiresc la Mormântul Sfânt este o minune dumnezeiască necuprinsă de mintea noastră, care se repetă din an în an, în Sâmbăta Mare, de peste 20 de veacuri, numai de Paştile Ortodox. Este cea mai mare minune în zilele noastre văzută atât de credincioşi, cât şi de necredincioşi. Este minunea care uimeşte toată mintea şi

40 Dumitru NEAGU

dovedeşte oamenilor până la sfârşitul veacurilor că Hristos, lumina lumii şi Mântuitorul sufletelor noastre, a înviat din morţi a treia zi, dăruind tuturor viaţă veşnică.

Şi acum să relatăm pe scurt cum se aprinde Sfânta Lumină la Sfântul Mormânt. Sfânta Lumină se aprinde pe Mormântul Domnului nostru Iisus Hristos în Sâmbăta Mare, ziua, între orele 12,30- 13,30, în timpul Vecerniei Mari. Se ştie că, de-a lungul secolelor, Sfânta Lumină nu se aprinde decât la ortodocşi, ca o dovadă incontestabilă că numai ei păstrează dreapta credinţă apostolică. Este cea mai puternică dovadă care mărturiseşte că Ortodoxia este credinta cea adevărată.

Sfântul Mormânt este controlat încă din noaptea Vinerii Mari, după prohod, de către câţiva poliţişti civili necreştini- un arab, un turc şi o persoană din partea statului Israel. Ei verifică toate obiectele din interior să nu aibă vreo sursă de foc, verifică lespedea Sfântului Mormânt şi controlează corporal pe arhiereul grec care presare vată pe Mormântul Domnului. Apoi se sting toate luminile şi se pecetluieşte uşa Sfântului Mormânt cu două mari peceţi, benzi de pânză albă cu ceară şi sigilii la capete, în formă de X. Gardienii rămân de pază la uşa Mormântului până când se aprinde Sfânta Lumină.

Procesiunea pentru Vecernia Sâmbetei Mari se formează la sediul Patriarhiei Ortodoxe. Toţi slujitorii se îmbracă în odăjdii albe. La Paştile anului 1974 au slujit: patriarhul Benedict, 16 mitropoliţi şi episcopi, 182 de preoţi, 42 de diaconi, cu zeci de ipodiaconi şi anagonoşti, înconjuraţi de zeci de mii de pelerini din toată lumea creştină. La ora 9 dimineaţa procesiunea se porneşte spre Biserica Sfântului Mormânt. Înainte merg patru „dragomani”, civili greci, în ţinută specială, cu toiege metalice în mâini, pentru a anunţa începerea procesiunii; apoi urmează doi diaconi care duc pe mâini Sfânta Cruce care are în ea lemn din Crucea Mântuitorului. Apoi

41 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

urmează cortegiul sutelor de slujitori, care străbate culoarul viu al miilor de închinători, ce umplu toate uliţele, curtea, biserica, galeriile.

În biserică, slujitorii, în frunte cu patriarhul, se opresc în faţa Sfântului Mormânt pecetluit. Apoi înconjoară de trei ori Sfântul Mormânt pe partea dreaptă, în sunetul clopotelor, cântând „Învierea Ta, Hristoase, Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi, pe pământ, ne învredniceşte cu inima curată să te slăvim”. La a treia ocolire se cântă imnul vecerniei de la vohod „Lumină lină a sfintei slave”. Apoi patriarhul cu toţi slujitorii se retrag în altarul bisericii ortodoxe de vizavi şi stau în aşteptare. Între timp, vin diferiţi delegaţi oficiali, autorităţi locale şi bisericeşti armene, catolice şi copte. Miile de credincioşi stau cu felinarele speciale in mâini să ducă acasă, in ţara lor, Sfanta lumina. Cei mai mulţi însă, ţin în mâini câte un mănuchi de 33 de lumânări albe, legate între ele, pe care este imprimată icoana Învierii Domnului, ca să le aprindă la vreme. Acest mănunchi simbolizează numărul anilor pe care i-a trăit Mântuitorul pe pământ. Se face o tăcere mormântală! Fiecare se roagă, fiecare aşteaptă cu emoţie Lumina divină, fiecare stă concentrat în sine însuşi, cuprins de fiorul tainic al minunii.

Pe la orele 11.30 vin de la Bethleem câteva sute de arabi ortodocşi, să ia Sfânta Lumină. Ei sunt foarte evlavioşi, dar şi gălăgioşi în acelaşi timp, înconjoară Sfântul Mormânt, se roagă tare cu mâinile în sus, se urcă unii pe umerii altora, se agaţă de pereţii baldachinului Sfântului Mormânt, de jur-împrejur, ca albinele pe fagur, şi ridică mâinile, cerând Sfânta Lumină: "Doamne, trimite-ne din cer Lumină!".

În jurul orei 12, în timp ce preoţii stau la vohod de la altarul Bisericii Învierii până la Sfântul Mormânt, patriarhul se dezbracă de omofor, de sacos şi de mitră, şi rămâne numai în stihar alb, cu epitrahil, mânecuţe şi brâu. Apoi este condus de

42 Dumitru NEAGU

doi diaconi şi de eclesiarhul bisericii în faţa Sfântului Mormânt. Aici, mai întâi este controlat peste tot de poliţişti necreştini, în prezenţa reprezentanţilor oficiali armeni, romano-catolici şi copţi, să nu aibă vreo sursă de foc. Apoi patriarhul desigilează uşa Sfântului Mormânt, prin ruperea peceţilor şi intră în prima încăpere, numită "Capela Îngerului", însoţit, după tradiţie, de un arab musulman. Diaconii şi eclesiarhul rămân afară, la uşă. Ceara de la cele patru sigilii se adună într-o cupă de argint şi se duce la altar, unde se păstrează până la Paştele anului următor.

Patriarhul intră apoi în a doua încăpere şi îngenunchează în faţa lespedei Sfântului Mormânt, iar musulmanul rămâne în Capela Îngerului şi supraveghează. Se sting toate lumânările, candelele, luminile, în biserică se face o mare tăcere. Emoţia minunii cuprinde pe toţi. Numai arabii agăţaţi deasupra fac mereu semne de implorare a Sfintei Lumini. Se zice că dacă nu vin arabii să se roage, întârzie venirea Sfintei Lumini. Toţi se roagă strigând "Doamne, dă-ne Lumină!" "Să vină Lumină!", "Trimite-ne din cer lumină!"

După 15-20 de minute de fierbinte rugăciune, toată lumea din biserică observă o lumină puternică, ca o scânteie luminoasă de fulger, coborând în zigzag prin cupola mare a Bisericii, în mulţime se aud glasuri de emoţie în toate limbile. Scânteia dumnezeiască coboară deasupra Capelei Sfântului Mormânt, ca un glob de lumină ce se sfărâmă în mici bucăţi. Apoi intră înăuntru ca o subţire rază de foc, coboară pe lespedea Mormântului şi aprinde vata presărată deasupra. Deja vata şi lespedea se încarcă de o rouă divină, în timpul rugăciunii. În această clipă Sfânta Lumină a venit! Minunea s-a săvârşit! Mulţimile aşteaptă cu nerăbdare Sfânta Lumină, cu mâinile întinse. Frunţile şi obrajii tuturor sunt transpirate de emoţia minunii! O mare bucurie şi trezire spirituală se

43 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

săvârşeşte în inimile şi conştiinţele tuturor. Patriarhul adună cu mâinile vata aprinsă de o flacără galben-verzuie, care timp de câteva minute nu arde. Apoi pune vata aprinsă în două cupe de aur cu găuri şi iese în Capela Îngerului. Aici aprinde două buchete mari de câte 33 de lumânări, în prezenţa musulmanului, iar cupele aprinse le dă, pe două ferestre mici, afară, la cei doi diaconi ortodocşi. Aceştia duc o cupă la Sfântul Altar, iar a doua la Biserica Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena de la Patriarhie. Apoi patriarhul iese în faţa Sfântului Mormânt cu cele două făclii aprinse şi strigă de trei ori: "Veniţi de luaţi lumină!"

Minunea continuă, în clipa când patriarhul iese din Sfântul Mormânt, se aprind singure cele şase candele ale ortodocşilor de deasupra, o parte de lumânări din sfeşnice şi candelele din Altarul Bisericii Mari, sub privirile uimite ale tuturor. Apoi, doi diaconi iau pe patriarh şi îl duc în Sfântul Altar, în cel mult trei minute, toţi credincioşii adunaţi aprind felinarele şi buchetele de câte 33 de lumânări. Biserica este parcă o flacără vie. Mulţi se ating de flacără cu faţa, cu mâinile, cu hainele, pentru binecuvântare, fără a se arde. Abia după câteva minute flacăra arde în mod normal. Tot acum iau Sfânta Lumină de la patriarh, romano-catolicii, armenii şi copţii

Mulţi se ating de flacără cu faţa, cu mâinile, cu hainele, pentru binecuvântare, fără a se arde. Abia după câteva minute flacăra arde în mod normal.

44 Dumitru NEAGU

şi o duc în altarele lor, unde o păstrează tot anul. La urmă, patriarhul ţine o scurtă predică de mulţumire Mântuitorului şi de întărire a credinţei ortodoxe. Timp de două ore se scurg zeci de mii de pelerini prin faţa Sfântului Mormânt, cu Sfânta Lumină în mâini şi cu căldura credinţei în inimi. La orele 3 după amiază Vecernia şi procesiunea Sfintei Lumini iau sfârşit. Pelerinii se întorc la gazdele lor, cu feţele luminate şi cu făclii aprinse, zicând fiecare în limba sa: "Slavă Ţie Mântuitorule, pentru această negrăită minune!". În noaptea de Sfintele Paşti la ora 23,0 se pornesc din nou în mare procesiune, de la

patriarhie spre Biserica Sfântului Mormânt, toţi slujitorii în frunte cu patriarhul, înainte merg cei patru dragomani, apoi şaisprezece diaconi cu prapuri, doi diaconi cu Crucea mare de procesiuni, în care se află lemn din Crucea Mântuitorului şi, în continuare, preoţii, episcopii, patriarhul şi mii de credincioşi.

La intrarea în marea biserică, întâi se înconjoară de trei ori Sfântul Mormânt cu crucea şi cu făclii aprinse din Sfânta Lumină, cântând "Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-le".

Toată lumea din Biserica, de la Sfântul Mormânt şi de prin toate galeriile, cca 10 000 de pelerini din toată lumea, au mănuchiul de lumânări, unii au cate 2- 3 mănuchiuri de lumânări (fiecare mănuchi are 33 de lumânări, câţi ani a trăit Mântuitorul pe pământ). Nu s-a întâmplat vreodată ca cineva să fie ars sau să se producă vreun incediu, Ierusalim apr. 2005

45 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

Apoi se citeşte Evanghelia Învierii în faţa Sfântului Mormânt şi se începe slujba Învierii, după rânduială. În timpul cântării fiecărei pesne (stări), un arhiereu, cu câţiva preoţi şi diaconi, cu Crucea şi cu Sfânta Lumină în mâini cădeşte şi înconjoară Mormântul Domnului. După slujba Învierii se face în continuare Sfânta Liturghie pe Sfântul Mormânt. Slujeşte patriarhul cu mai mulţi preoţi şi diaconi. Slujba este măreaţă, dumnezeiască! Inimile tuturor simt din belşug bucuria Învierii. La ora 2 după miezul nopţii. Liturghia Învierii ia sfârşit.

Patriarhul Ierusalimului Diodor I

"Intru în Mormânt şi îngenunchez cu frică sfântă în faţa locului unde a zăcut trupul lui Hristos după moarte şi de unde a înviat. Rugăciunea în Sfântul Mormânt este pentru mine un moment foarte sfânt, într-un loc foarte sfânt. De aici a înviat cu slavă Domnul şi de aici Şi-a răspândit Lumina în lume. Apostolul Ioan scrie în primul capitol al Evangheliei sale că lisus este Lumina lumii. Îngenunchind în faţa acestui loc unde El a înviat din morţi, suntem aduşi în imediata apropiere a Învierii Sale slăvite. Catolicii şi protestanţii numesc biserica

Ieşirea pelerinilor cu Sfânta Lumină şi bucuria care se vede pe faţa lor, că au fost prezenţi la această Minune dumnezeiască, Ierusalim apr. 2005

46 Dumitru NEAGU

aceasta, Biserica Sfântului Mormânt. Noi o numim Biserica Învierii. Învierea este pentru creştinii ortodocşi centrul credinţei. Prin Învierea Lui, Hristos a câştigat victoria finală asupra morţii, nu doar asupra morţii Sale ci şi asupra morţii celor ce sunt aproape de el. Nu cred că este o întâmplare că Focul Sfânt apare exact pe locul acesta. La Matei 28:3 se spune că atunci când Domnul a înviat din morţi, a venit un înger îmbrăcat într-o lumină înfricoşătoare. Cred că lumina care a învăluit îngerul Ia învierea Domnului este aceeaşi cu lumina care apare miraculos în fiecare Sâmbătă de Paşti. Hristos vrea să ne reamintească, că Învierea Sa este o realitate nu doar un mit. El a venit cu adevărat în lume pentru a aduce sacrificiul necesar ca prin moartea şi învierea Sa să se poată reuni omul cu Creatorul său.

În clipa când patriarhul iese din Sfântul Mormânt, se aprind singure cele şase candele ale ortodocşilor de deasupra, o parte de lumânări din sfeşnice şi candelele din Altarul Bisericii Mari, sub privirile uimite ale tuturor.

47 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

Îmi găsesc drumul prin întuneric în camera interioară unde cad în genunchi. Aici spun anumite rugăciuni care ne-au fost transmise de-a lungul secolelor şi după aceea aştept. Cîteodată aştept câteva minute, dar în mod obişnuit minunea se întâmplă imediat după ce am spus rugăciunile. Din mijlocul pietrei pe care a fost culcat Iisus se revarsă o lumină nedefinită, în mod normal cu o tentă albăstrie, dar culoarea se poate schimba şi lua multe nuanţe. Nu poate fi descrisă în cuvinte omeneşti. Lumina răsare din piatră ca şi ceaţa care se ridică deasupra unui lac, piatra pare fi acoperită de un nor, dar este lumină. Lumina se comportă diferit în fiecare an. Uneori acoperă doar piatra, alteori luminează tot Mormântul, aşa încât oamenii de afară văd Mormântul plin de lumină. Lumina nu arde! - niciodată nu mi-am ars barba în toţi cei 16 ani de când sunt Patriarh al Ierusalimului şi am primit Focul Sfânt. Lumina are altă consistenţă, diferită de lumina focului care arde în candelă. La un moment dat, Lumina se înalţă şi formează o coloană în care focul este de natură diferită, aşa că pot aprinde lumânările mele de la ea. După ce am primit flacăra, ies şi dau Focul întâi Patriarhului Bisericii Ortodoxe Armene, apoi Patriarhului Copt şi după aceea tuturor celor prezenţi în Biserică." [sursa: crestinortodox.ro]

Cronicarul englez, Gautier Vinisauf Cronicarul englez povesteşte că” în 1187, sarazinii, sub

comanda sultanului Saladin, au cucerit Ierusalimul. În acel an, sultanul a dorit să ia parte la ceremonie, chiar dacă nu era creştin. La sosirea sa, focul ceresc a coborât brusc.. sarazinii au spus că focul pe care l-au văzut a fost produs prin mijloace frauduloase. Saladin, vrând să demaşte impostura, a stins lampa care a fost aprinsă de focul din cer, dar aceasta s-a reaprins imediat. A stins lampa a doua oară şi apoi a treia oară, dar lampa s-a reaprins de la sine. Foarte tulburat,

48 Dumitru NEAGU

sultanul a început să strige uimit: ”Da, curând o să mor, sau o să pierd Ierusalimul!”

Sfânta Lumină a lovit coloanele de la intrarea în Sfântul Mormânt

Ori de câte ori non-ortodocşii au încercat să obţină Lumina Sfântă, tentativele lor au eşuat lamentabil. Se cunosc cel puţin trei astfel de încercări. Una dintre cele mai memorabile a avut loc în 1579, în timpul ocupaţiei otomane a Ierusalimului. În acel an, creştinii ortodocşi n-au avut bani să plătească taxa impusă pentru a intra în Biserică. Turcii au acceptat mita doar de la armeni, care urmăreau ca ei să fie singurii care să primească Focul Sfânt. Patriarhul ortodox a fost nevoit să meargă într-o biserică alăturată, pentru a fi cât mai aproape de altarul unde în fiecare an are loc minunea. Cu sfeşnicul în mână, patriarhul spera că va primi Focul Sfânt, de la armeni, printr-o fereastră deschisă. Dar lucrurile s-au petrecut altfel. Lumânările armenilor nu s-au aprins, deşi aceştia se rugau ca Dumnezeu să le trimită Lumină.

Dintr-o dată, un fulger a lovit năpraznic mijlocul coloanei din marmură din incinta curţii interioare a Bisericii şi a crăpat-

Fisurarea Coloanelor din curte, de la uşa de intrare la Biserica Sfântului Mormânt, de fulgerul Sfintei Lumini, atunci când din cauza unor tulburări ale ocupanţilor arabi, Sfânta Lumină nu s-a mai pogorât la Sfântul Mormânt, ci afară unde se aflau credincioşii ortodocşi. Ierusalim aug. 2009

49 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

o, iar prin fisură, Focul Sfânt a trecut drept spre lumânarea Patriarhului, pe care a aprins-o.

Un muezin musulman, pe nume Tounom, care a văzut miraculosul eveniment, dintr-o moschee aflată in apropiere, s-a convertit pe loc la ortodoxie. A început să strige că Hristos este adevăratul Dumnezeu şi a sărit din moschee, de la o înălţime de 10 metri. Soldaţii turci l-au prins şi l-au ars de viu. Toate acestea s-au întâmplat sub sultanul Murad al IV-lea, când Patriarh al Ierusalimului era Sofronie IV.

În loc de concluzie

Cine crede în Hristos şi vrea să vadă o mare minune a zilelor noastre, cine doreşte să se întărească mai mult în credinţă, să meargă la Mormântul Domnului de Sfintele Paşti şi va vedea minunea negrăită. Persoana care experimentează o astfel de minune pleacă de la Ierusalim complet schimbată.

Biserica Sfântului Mormânt a fost construită de Constantin cel Mare, la mijlocul secolului IV. A fost distrusă de mai multe ori, cruciaţii fiind cei care au construit biserica aşa cum o ştim azi. Teologi, istorici şi arheologi consideră că biserica conţine atât Golgota – micul deal pe care a fost răstignit Iisus – cât şi “mormântul cel nefolosit” din apropierea Golgotei, unde a fost aşezat trupul mort al lui Iisus, aşa cum scrie în Evanghelie. În jurul mormântului lui Iisus s-a înălţat o capelă mică cu două încăperi: una mai mică în faţa mormântului şi încăperea mormântului însuşi, în care nu încap mai mult de 4 persoane. Această capelă este centrul evenimentului miraculos.

Pentru mulţi dintre cei care participă la ceremonie, viaţa se împarte în două mari perioade: “înainte” şi “după” miracolul Luminii Sfinte de la Ierusalim.

50 Dumitru NEAGU

Lumina Sfântă nu este împărţită doar de Patriarh. Ea acţionează şi de una singură. Iese din Sfântul Mormânt, având o nuanţă complet diferită de cea a luminii naturale.

Lumina divină are o nuanţă albastruie şi nu arde. În primele minute ale apariţiei ei, dacă atinge faţa, gura sau mâinile, nu provoacă arsuri.

Venirea Sfintei Lumini în mod suprafiresc la Mormântul Sfânt este o minune dumnezeiască necuprinsă de mintea noastră, care se repetă din an în an, în Sâmbăta Mare, de peste 20 de veacuri, numai de Paştile Ortodox. Este cea mai mare minune în zilele noastre văzută atât de credincioşi, cât şi de necredincioşi. Este minunea care uimeşte toată mintea şi dovedeşte oamenilor până la sfârşitul veacurilor că Hristos, lumina lumii şi Mântuitorul sufletelor noastre, a înviat din morţi a treia zi, dăruind tuturor viaţă veşnică.

3 ÎNTOARCEREA APEI IORDANULUI DE BOBOTEAZĂ LA

BETANIA - BETABARA

Întoarcerea apei Iordanului numai în locul adevărat în care Iisus Hristos a fost botezat de către Sfântul Ioan Botezătorul, este cea de a doua minune dumnezeiască care are loc în Ţara Sfântă- Israel, dar şi în Iordania, pentru că râul Iordan este graniţa dintre cele două ţări. Minunea are loc la încheierea slujbei din ajunul Bobotezei pe 18 ianuarie, ale fiecărui an, numai de Boboteaza ortodoxă, imediat ce apa se sfinţeste de către patriarhul Ierusalimului.

Dar să vedem ce reprezintă râul Iordan şi care este locul adevărat al botezului Domnului Iisus Hristos în apele Iordanului.

Râul Iordan Râul Iordan (Al

Urdunn în arabă, Yarden în ebraică) este principala apă curgătoare a Israelului.

Afluenţii săi, Hasbani şi Ayoun care izvorăsc din Liban, şi Banias şi Dan care izvorăsc de la poalele Muntelui Hermon, se unesc în nordul Israelului, aproape de chibuţul (ferma colectivă) Sede

Râul Iordan de la izvoare, de la graniţa cu Liban, intră în Marea Galileii apoi iese şi se varsă în Marea Moartă. La 8 km Nord de Marea Moartă se află localitatea Betabara, locul unde s-a Botezat Iisus Hristos.

52 Dumitru NEAGU

Nehemya şi formează Iordanul. Acesta coboară imediat printr-un curs de 75 km în Lacul Hula, mlăştinos, aflat puţin sub nivelul mării. După ce iese din lac, coboară şi mai mult, încă 25 km, şi intră în Marea Galileei.

După ce iese din mare, ultima porţiune a râului, numită Valea sau Ţinutul Iordanului, nu mai este atât de înclinată şi el începe să şerpuiască înainte de a se vărsa în Marea Moartă, care se află la 400 m sub nivelul mării şi nu are scurgere. Curgerea sa este atât de sinuoasă, încât întregul său curs are 130 de mile, în loc de 60 de mile cât ar avea dacă ar curge drept. În această regiune, primeşte încă doi afluenţi din est: Yarmouk şi Jabbok (sau Iavoc, locul unde s-a luptat Iacov cu îngerul şi i-a schimbat numele în Israil).

Înainte de a intra în Marea Galileei, râul se află în graniţele Israelului (zonă disputată cu Siria) şi alcătuieşte hotarul vestic al Înălţimilor Golan. La ieşirea din mare, el formează graniţa naturală dintre Regatul Haşemit al Iordaniei la est şi Cisiordania la vest, care se află astăzi în Israel.

Din nefericire, începând din 1964, ţările riverane au început să construiască diguri şi canale care au abătut apele

Râul Iordan, având maluri cu vegetaţie abundentă şi de cealaltă parte se intinde deşertul “pustia”

53 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

sale sau ale afluenţilor săi, fapt ce a afectat puternic ecosistemul Iordanului. Acesta şi-a redus mult dimensiunile, transformându-se într-un curent noroios, primeşte apă reziduală din Israel, Siria şi Iordania, iar vegetaţiei care creştea odinioară pe malurile sale i-a luat locul o vegetaţie salină.

Evanghelia Botezului Domnului Hristos în Iordan Râul Iordan este considerat de către creştini un râu

sfânt. Iordanul este pomenit în Sfânta Scriptură de peste 150 de ori. Cel mai important moment în care apare Iordanul este, fără îndoială, Botezul Domnului, relatat de toţi cei patru evanghelişti: Matei 3, 13-17; Marcu 1, 9-11; Luca 3, 21-22 şi Ioan 1, 29-34.

Botezul Domnului, săvârşit când Acesta "era ca de 30 de ani" (Luca 3, 23), a avut loc în "Betania (Betabara), dincolo de Iordan" (Ioan 1, 28), ce nu trebuie confundată cu Betania din apropierea Ierusalimului, sau "la Enom, aproape de Salim" (Ioan 3, 23).

Noul Testament mărturiseşte faptul că Sfântul Ioan Botezătorul săvârşea "botezul pocăinţei" în apa râului Iordan: "Iar Ioan avea îmbrăcămintea lui din păr de cămilă, şi cingătoare de piele împrejurul mijlocului, iar hrana era lacuste (muguri de plante) şi miere sălbatică. Atunci a ieşit la el

Icoana Botezului Domnului Iisus Hristos de către Sfântul Ioan Botezătorul în râul Iordan şi descoperirea Sfintei Treimi; Tatăl ceresc, Fiul şi Duhul Sfânt- sub formă de porumbel.

54 Dumitru NEAGU

Ierusalimul şi toată Iudeea şi toată împrejurimea Iordanului. Şi erau botezaţi de către el în râul Iordan, mărturisindu-şi păcatele." (Matei 3, 5-6).

În acest loc a venit din Galilea şi Iisus pentru a se boteza, dar văzând Ioan că Iisus vine la el pentru a primi Botezul l-a oprit pe Acesta zicând: "Eu am trebuinţă să fiu botezat de către Tine". Sfântul Ioan cunoştea că el botează cu apă spre pocăinţă, dar Iisus boteza "cu Duh Sfânt şi cu foc."

Şi botezându-se Iisus, când a ieşit din apă, îndată cerurile s-au deschis şi Duhul lui Dumnezeu s-a văzut pogorându-se peste El ca un porumbel, iar glasul Tatălui s-a auzit din ceruri zicând: "Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru care am binevoit, pe Acesta să-L ascultaţi". Natura însăşi l-a recunoscut pe Creator şi apele Iordanului s-au întors ca o plecăciune înaintea ziditorului lor.

Yardenit o amenajare comercială

Când ajungi în pelerinaj în Israel, în regiunea Galileea, toate autocarele opresc la locul presupus al Botezului Domnului, numit în evreieşte Yardenit - locul "Iordanitului", care nu este departe de ieşirea Iordanului din Marea Galileei, cam unde se află astăzi kibuţul (colonia agrară)

La botezul fiicei mele Eugenia-Eliza cu apă din râul Iordan, la Yardenit, soţia mea Nuşa ne asista de pe mal - Israel aug. 1990

55 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

Degania Alef. Acest loc a devenit loc de pelerinaj: înveşmântaţi în alb, nenumăraţi pelerini îşi aşteaptă rândul să fie cufundaţi, precum Hristos şi contemporanii Săi, în "apa sfântă" a Iordanului - simbolica poartă a Împărăţiei deschisă tainic de Hristos, Domnul Vieţii şi-al Învierii.

Am ajuns şi eu în acest loc, în mai multe rânduri. În vizita privată în Israel din anul 1990, cu toată familia.

Atunci, eu am botezat-o pe fiica mea Eugenia- Eliza, în vârstă de 14 ani, coborând pe treptele de la Yardenit de unde am luat apă din râul Iordan şi am stropit-o pe cap, spunând: Se botează roaba Ta Eugenia, cu apa aceaasta din râul Iordan, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin!

În anul 2005, am revenit la Yardenit, într-un pelerinaj prin Patriarhie, împreună cu Lidia (soţia mea, ce de a doua).

Aici, am fost botezaţi cu apa din Iordan, de către Pr. Nicolae Argatu, conducătorul nostru spiritual. La Yardenit sosisem, după ce mai întâi, amândoi am participat la Marea Minune ce a avut loc la Mormântul Sfânt de la Ierusalim, pogorârea Sfintei Lumini, de Paştile Ortodox, din Sâmbăta mare (01.05.2005). Când am sosit aici, eram încă sub puternica impresie a celor văzute şi trăite la Sfântul Mormânt (vezi cap. 2, al acestei cărţi).

Autorul, botezat în râul Iordan de către Pr. Nicolaie Argatu la Yardenit - Israel, apr. 2005

56 Dumitru NEAGU

În anul 2009, am revenit din nou la Yardenit. De data aceasta am fost botezat de către Pr. Dinu Pompiliu, conducătorul spiritual al pelerinilor veniţi prin Basilica Travel în Israel, Iordania şi Siria. De data aceasta am fost singur şi eram sub impresia Minunii pogorârii Sfântului Nor de Schimbarea la Faţă a Domnului Hristos, în data de 19 august (după calendarul vechi) ( vezi cap.4).

Citisem şi auzisem chiar de la Pr. Dinu, că locul adevărat al botezului Domnului în Iordan, nu este aici la Yardenit ci mai aproape de Marea Moartă, numit Betania de dincolo de Iordan sau Betabara. Părintele fusese în pelerinaj, cu un grup din parohia dânsului, în acest loc chiar de Boboteaza acelui an, 2009.

Eu am dat Slavă Domnului, că m-a învrednicit să ajung aici, la Yardenit, pentru că chiar dacă locul botezului nu corespunde, eram la apele Iordanului, care pentru noi creştinii este un râu sfânt. Nutream speranţa şi nădăjduiam că Domnul are să îngăduie, ca eu să fiu prezent şi la locul adevărat al botezului, de Boboteză.

Locul Botezului Mântuitorului Hristos De-a lungul secolelor, Iordanul a fost martorul multor

evenimente minunate, dintre care cel mai important este

Autorul, botezat în râul Iordan de către Pr. Dinu Pompilu la Yardenit, aug. 2009

57 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

Botezul Mântuitorului Hristos. Potrivit Evangheliei, Domnul a fost botezat de către Sfântul Ioan Botezătorul ,,în Vitavara de ceea parte de Iordan, unde era Ioan botezând” (Ioan 1, 28). Acel loc a fost cunoscut sub mai multe nume: Betabara (Vitavara), Betania dincolo de Iordan, Enom (Ainon) aproape de Salim (Ioan 3, 23). Betania dincolo de Iordan nu trebuie confundată cu Betania aflată ca la 15 stadii depărtare de Ierusalim, satul unde locuiau Sfântul şi Dreptul Lazăr şi surorile sale.

Locul Botezului Domnului în Iordan este foarte aproape de Ierihon, Marea Moartă şi chiar de Ierusalim, aflându-se în

Acesta este locul Botezului Domnului în râul Iordan Betania- Betabara. În stg. imaginii locul amenajat în Israel şi în dr. imaginii locul amenajat în Iordania. De Boboteză la râul Iordan, Israel 18.01.2016

Autorul, în zona Betania din Israel şi “Betania de dincolo de Iordan” sau Betabara din Iordania, care se vede peste râul Iordan ian. 2016

58 Dumitru NEAGU

apropierea dealului de unde Sfântul Prooroc Ilie a fost luat la cer în căruţă de foc.

Ca în alte părţi din Ţara Sfântă, şi în preajma Iordanului, creştinii au ridicat lăcaşuri de închinăciune în amintirea evenimentelor mântuitoare. Astfel, pe malul Iordanului au fost construite bazine pentru botezarea celor dornici de aceasta; în plus, fiind o regiune deşertică, monahii au socotit-o un loc potrivit pentru ridicarea de mănăstiri şi chilii retrase, pentru viaţa pustnicească. Aşa se face că, în perioada bizantină, înflorit-a pustiul Iordanului ca şi crinul (potrivit Isaia 35, 1-2) de monahii şi pustnicii care se sălăşluiseră la locul Botezului Domnului şi în împrejurimi, slăvindu-L pe Mântuitorul Hristos şi pe Înaintemergătorul şi Botezătorul Lui, Proorocul Ioan.

Pelerinii primelor secole merg pe malul estic În ciuda faptului că harta de la Madaba localizează

Bethabara la vest de Iordan, multe alte autorități antice au plasat viața și activitatea Sfântului Ioan Botezătorul în partea de est a Iordanului. În secolul al IV-lea Elena, mama Împăratului Constantin, a traversat râul Iordan și a vizitat peştera unde se spunea că trăise Ioan Botezătorul. Istoricul Eusebiu de Cezareea notează construirea unei biserici acolo, de către împărăteasă.

În faţa Bisericii greco-ortodoxe, de pe malul celălalt al râului Iordan, în Betania dincolo de Iordan sau Betabara. De Bobotează în Israel ian. 2016

59 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

În jurul anului 530 d.Hr., arhidiaconul Teodosie a călătorit în Palestina, ca pelerin şi a descris o biserică în formă pătrată construită pe arcade şi care conţinea o coloană de marmură, cu o cruce de fier, care marca locul unde Iisus a fost botezat. Biserica a fost construită pe arcade pentru a permite apei să treacă pe dedesubt, dar a cedat în faţa inundaţiilor periodice ale râului Iordan şi, în cele din urmă, s-a prăbuşit.

O tradiţie creştină timpurie făcea o paralelă între trecerea Iordanului de către Iisus, cu un eveniment din Vechiul Testament: „Precum Iosua i-a condus pe israeliţi dincolo de Iordan, în Ţara Făgăduinţei, aşa şi Iisus trece Iordanul pentru a conduce la mântuire pe Noul Israel”. Relatările pelerinilor din primele secole identifică acelaşi loc pe malul Iordanului, atât pentru trecerea lui Iosua, cât şi pentru botezul lui Iisus.

Situl arheologic de la est de Iordan Începând cu 1996, timp de mai bine de zece ani, în zona

Betaniei, dincolo de Iordan, de-a lungul văii unui râu numită Wadi al Kharrar, arheologii iordanieni au descoperit dovezi indubitabile care atestă faptul că aici a fost botezat Iisus Hristos. Ele confirmă informaţiile textelor biblice, istorisirile

Biserica greacă ortodoxă, de pe malul celălalt al râului Iordan, în Betania dincolo de Iordan sau Betabara. Şi adăpostul de la malul estic al Iordanului. De Bobotează în Israel ian. 2016

60 Dumitru NEAGU

pelerinilor şi ale istoricilor, tradiţiile locale ortodoxe, precum şi informaţiile înscrise în celebra hartă-mozaic a Ţării Sfinte din Biserica "Sfântul Gheorghe" din Madaba, din secolul al VI-lea d.Hr.

"Betania de dincolo de Iordan" este de fapt malul estic al râului sfânt. În Evanghelia lui Ioan se spune că Iisus a trecut Iordanul spre locul unde Ioan a botezat pentru prima oară. Evanghelistul Matei, la rândul lui, afirmă că Iisus a venit din Galileea la Iordan pentru a fi botezat de Ioan, în timp ce Marcu spune că Iisus a venit din Nazaretul Galileei şi că a fost botezat de Ioan în Iordan. Un lucru este cert: aşezările antice descoperite de-a lungul Wadi al Kharrar-ului şi pe vechiul loc de vărsare a râului acestuia în Iordan confirmă informaţiile evanghelice.

Această zonă „a sitului arhiologic” eu nu am vizitat-o, deşi am dorit, pelerinajul care cuprindea şi trecerea in Iordania, pentru a vizita zona sitului de la Betabara, nu a avut loc. M-am mulţumit cu cele văzute de pe malul din zona Betania din Israel. Aşa am văzut de pildă, Biserica Sfântul Ioan Botezătorul , care se află pe malul estic în Betabara Iordania şi pe care eu am fotografiat-o, de pe malul vestic al Iordanului din Israel.

Principalele obiective care se află pe locul adevărat unde s-a botezat Mântuitorul Hristos din situl arheologic din „Betania de dincolo de Iordan”, care se mai numeşte şi „Betabara” şi care se află în Iordania, vis a vis de locul unde a avut loc procesiunea de Bobotează de la Iordan, din Israel sunt:

• Peştera în care a locuit Sf. Ioan Botezătorul şi în care acesta a fost vizitat de către Domnul nostru Iisus Hristos;

• Dealul de pe care s-a înălţat la cer Sf. Prooroc Ilie;

61 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

• Izvorul Sf. Ioan Botezătorul, cu apă dulce, izvorând dintr-un punct al Dealului Sf. Ilie şi folosit de asemenea şi pentru botez;

• Locul în care a trăit în pustiu Sf. Maria Egipteanca, nu departe de locul Botezului.

Locul prin care evreii au trecut în Ţara Făgăduită de Dumnezeu- Israel, după ce Moise o văzuse de pe Muntele Nebo, după care a adormit.

Minunea întoarcerii apei Iordanului de Bobotează, trăită de mine

Pentru a ajunge în zona unde va avea loc slujba de Bobotează din ajun, 18 ianuarie, ne-am sculat de dimineaţă. La ora 7,00 eram la microbuz, cu destinaţia Betania la râul Iordan, pe teritorul Israelului. La barieră, care reprezintă intrarea pe teritoriul palestinian administrat de Israel, aşteptăm până la ora 9,00, când trec primele maşini. Microbuzul nostru a primit fişa cu nr. 2 şi apoi a mers în parcarea din apropierea locului, unde se va oficia slujba de Bobotează. Mai înaintea noastră a trecut un autobuz, plin cu militari israelieni înarmaţi, care vor asigura paza obiectivului. Pe

Autorul botezat cu apă din Iordan, de către un Părinte din România. În imagine se mai observă linia de demarcaţie a graniţei dintre cele două ţări Israel şi Iordania. Vis a vis amenajarea de pe râul Iordan din Betabara Iordania. Mă aflu în localitatea Betania- Israel în ajunul Bobotezei 18.01.2016

62 Dumitru NEAGU

platoul de scândură de pe malul Iordanului, suntem printre primii. Unii privesc împrejurimile, alţii apa Iordanului, care în acest loc are lăţimea de cca. 10 m, alţii se dezbracă şi se îmbracă cu cămăşile albe, cu care vor intra în apa Iordanului. Eu, ca de fiecare dată fotografiez tot şi în deplasările mele, văd un preot din România, care tocmai boteza grupul cu care venise. Nu am stat pe gânduri şi am mers şi m-a botezat cu apă din Iordan, m-a stropit cu un mănunchi de busuioc, apoi eu am sărutat crucea din mâna părintelui.

A fost greu să ne păstrăm un loc pe acest platou. Soldaţii israelieni veneau şi ne goneau. În acest loc trebuia să fie cei care le dădeau drumul, pentru a face baie în Iordan. Dar, noi care suntem puţin cam neascultători, ne-am împrăştiat şi fiecare şi-a găsit un loc. Eu am avut un loc bun, într-un colţ mai ferit, de unde să pot fotografia.

La ora 12,0, se aud zgomote de tobe mai mici şi mai mari, apoi apar elevi cu cravate roşii, bluze albe, ca de pionieri, cu turbane pe cap, din pânză în carouri, care se aşează în partea stângă, cum stai cu faţa la râul Iordan. După ce toţi s-au aşezat în rând, în frunte cu un „tambur major”, au încetat bătutul tobelor. Cineva ne-a spus că

De Bobotează înainte de sfinţirea apei Iordanului de câtre Patriarhul Ierusalimului Teofil al III-lea, din zona Betania- Betabara, Israel ian. 2016

63 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

Patriarhul Ierusalimului Teofil al III-lea, a sosit şi a început slujba de sfinţire a apei de la râul Iordan, într-un cort, pe care eu nu-l vedeam, era în spatele amenajărilor făcute de israelieni.

Când tobele au început din nou să bată, am văzut suita patriarhului şi pe Patriarh, coborând la râul Iordan, iar după ce a aruncat crucea şi a dat drumul la trei porumbei albi, am văzut minunea.

Apa Iordanului care curgea lin fără valuri din direcţia Marea Galileii spre Marea Moartă, în dreptul nostru a început să se învolbureze, cu valuri mici dar vizibile, apoi a urmat trei reprize ale unui vânt, care ne-a mângâiat feţele brăzdate de soarele, care se strecurase printre nori şi care se uita la noi zâmbind. În aceste momente, apa Iordanului a început să curgă invers - aceasta a fost marea minune de la Bobotează. Vântul stârnit era numai asupra noastră, pe albia râului, pomii care erau mai înalţi nici nu îşi mişcau frunzele. Am asemuit vântul acesta, cu vântul descris de Apostolul Pavel, când a venit înainte să se pogoare limbile de foc, ale Duhului Sfânt, peste Apostoli, apoi aceştia au început să grăiască în limbi. Acesta este momentul când am trăit la

De Bobotează înainte de sfinţirea apei Iordanului de către Patriarhul Ierusalimului Teofil al III-lea, din zona Betania- Betabara, în locul de unde am fotografiat, Israel ian. 2016

64 Dumitru NEAGU

maxim minunea şi cu lacrimi în ochi am zis: „Slavă Ţie Doamne că mi-ai dat să fiu martorul celei de a treia mari minuni făcută de Tine pe pământ, pentru ca unii oameni să creadă şi alţii să se mântuiască”.

Am mai spus asta, eu am venit să văd această minune, nu pentru că aş fi avut nevoie să văd ca să cred, ci pentru a fi aici unde Domnul este prezent printre noi păcătoşii. Celelalte două minuni mari sunt: Pogorârea Sfintei Lumini de Paşti la Mormântul Sfânt din Ierusalim şi Pogorârea Sfântului Nor pe Muntele Tabor de Schimbarea la faţă a Domnului, la care am fost prezent în 2005 şi respectiv 2009.

Mărturia altui pelerin despre minunea de Bobotează de la râul Iordan

Iată cum descrie un pelerin român trăirea avută de el la râul Iordan în ziua de Bobotează: „Am trăit bucuria de a ieşi în întâmpinarea praznicului Botezului Domnului chiar la apa Iordanului, acolo unde minunea întoarcerii apelor cutremură pe orice creştin. Şi pentru că Dumnezeu ne iubeşte, ne-a smerit o dată în plus pe toţi cei care am fost de faţă la sfinţirea Iordanului, primind cel mai frumos dar în sfântă zi de Bobotează. După ce am străbătut deşertul, am coborât într-o mare de oameni. Pelerini de pretutindeni se amestecaseră cu beduinii locului, iar de jur împrejur era puzderie de soldaţi israelieni înarmaţi. Toată lumea îşi dorea să ajungă cât mai aproape de Iordan, pentru a fi lângă soborul care avea să oficieze Sfinţirea apei. Un luciu de apă liniştită, verde ca smaraldul şi deloc limpede, îţi încântă privirea. În acest timp, o boare de vânt căldicel amplifică lumina care se cerne peste această sfântă sărbătoare, iar în culoarul creat special prin mijlocul mulţimii apare Patriarhul Ierusalimului şi al întregii Palestine, care alături de cruce mai poartă cu el un imens buchet de busuioc verde. A coborât la Iordan şi imediat după

65 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

aruncarea buchetului de busuioc şi a crucii în apă, parcă se deschiseseră cerurile. O mare de lumină care a inundat întreg locul dintr-odată! Fotografiile pe care le-am făcut după Sfinţirea apei au un alt fel de lumină, greu de descris în cuvinte. După slujba de sfinţire, imediat, chiar în prezenţa Patriarhului şi a soborului care îl însoţea, oamenii au sărit în apa rece ca gheaţa (chiar dacă afară erau aproape 20 de grade), fiecare dorind să ajungă primul la crucea pe care Patriarhul a aruncat-o chiar la jumătatea râului. În acelaşi timp, s-au eliberat porumbeii albi, dinainte pregătiţi, care au înconjurat de trei ori mulţimea, apoi au dispărut imediat. Mii de oameni, veniţi din toată lumea creştină, au năvălit pur şi simplu în apă pentru a primi Botezul mult aşteptat. Unii intrau în apă cu hainele pe care le aveau de acasă, dar majoritatea a purtat cămaşa cea albă, specifică acestui unic eveniment creştin, cu care toţi vin la Iordan când se botează. În sfârşit, am ajuns şi noi la locul visat. În momentul în care am atins apa rece ca gheaţa, eu personal m-am trezit ca dintr-un vis, cu o bucurie în suflet pe care n-o mai încercasem niciodată, trăind sentimentul curăţirii trupeşti şi sufleteşti în acelaşi timp. După "spălarea păcatelor", toată lumea se bucură, se înfrăţeşte, este o atmosferă de nedescris, iar apa luată din Iordan în această zi nu se strică niciodată. Ceea ce m-a impresionat cel mai mult a fost momentul în care cursul râului nu mai era lin, de la stânga la dreapta, ci tulburat, cumva clocotind. Pe o distanţă de aproximativ 100 de metri, au apărut ca nişte valuri, care se mişcau de la dreapta la stânga, ceea ce am surprins şi-n imaginile foto pe care le-am realizat în momentul acela. Auzisem despre această minune, dar, asemenea multora dintre noi, mi-am dorit să văd personal toate cele ce s-au întâmplat... Ne uitam unii la alţii, fără prea multe cuvinte, încercând să nu ne mândrim pentru binecuvântarea primită

66 Dumitru NEAGU

din ceruri în această sfântă zi de Bobotează.” (Sursa: Ziarul Lumina)

În loc de concluzii Despre locul adevărat al Botezului Domnului Hristos în

râul Iordan, se poate spune, că după mult timp, Domnul ne-a descoperit: locul original al Botezului Său, care este în interiorul pământului iordanian, la 600 m distanţă de actuala albie (deviată) a Râului Iordan! Este acelaşi cu locul în care poporul lui Israel a trecut apa plecând de pe Muntele Nebo către Pământul Făgăduinţei, este locul în care Sfântul Prooroc Ilie s-a înălţat la Cer într-un car de foc, este locul unde a vieţuit Înaintemergătorul Sfântul Ioan Botezătorul, care a botezat cu apă şi a îndemnat să ne pocăim că s-a apropiat Împărăţia Cerului, L-a botezat pe cel despre care a spus că nu este vrednic să-I desfacă încălţămintea picioarelor şi care ne va boteza cu Duh Sfânt şi Foc, este locul în care a vieţuit timp de 47 de ani, în adâncul pustiei, Sfânta Maria Egipteanca! Ce locuri minunate- dumnezeieşti.

Doamne mulţumesc că mi-ai dat mie, să văd şi această minune făcută de Tine pe pământ, în fiecare an.

4

POGORÂREA NORULUI PE TABOR DE SCHIMBAREA LA FAŢĂ A DOMNULUI

Pogorârea Sfântului Nor peste Biserica din vârful

Muntelui Tabor, în timpul Sfintei Liturghii de la miezul nopţii, oficiată de Patriarhul Ierusalimului, de Prazincul Schimbării la Faţă a Domnului Iisus Hristos este cea de a treia minune dumnezeiască care are loc în Ţara Sfântă- Israel.

Minunea are loc în timpul slujbei care începe la miezul nopţii pe 19 august (după calendarul vechi), ale fiecărui an, numai de Schimbarea la Faţă, sărbătoare ortodoxă, în timpul Sfintei Liturghii, peste clericii şi mirenii aflaţi în curtea bisericii, la slujbă.

Dar să vedem ce reprezintă Muntele Tabor şi cum este percepută minunea.

Şoseaua care merge spre vârful Taborului. Sus, pe platou, în stânga biserica ortodoxă, în dreapta bazilica franciscană

68 Dumitru NEAGU

Muntele Tabor Muntele Tabor se află la 25 km de la Cana Galileii. La 6

km de Muntele Tabor, în partea de sud, se vede satul Nain, unde Mântuitorul a înviat pe fiul unei văduve. Satul este locuit de arabi. Dincolo de Nain este Muntele Ghilboua, unde a murit Saul. Muntele Tabor este înconjurat de jur- împrejur de o întinsă vale cu sate şi culturi de tot felul, Taborul se ridică spre cer ca o adevărată scară duhovnicească între om şi Dumnezeu, între materie şi Duh. Forma sa rotundă îl aseamănă cu un con uriaş, cu vârful uşor ondulat, mistuit de focul dumnezeirii. Taborul este simbolul luminii necreate, care ni s-a revelat nouă tuturor de Domnul şi Mântuitorul lumii, în clipa Schimbării Sale la faţă.

Cât vor fi veacurile Taborul rămâne „muntele cel sfânt a lui Dumnezeu”, simbolul Chenozei Divine (este îndumnezeirea firii omeneşti din Iisus Hristos), scara marilor urcuşuri duhovniceşti, „muntele cel înalt” unde Fiul Omului s-a îmbrăcat în strălucirea Dumnezeirii şi ni S-a revelat ca Fiu a lui Dumnezeu. Taborul rămâne pentru creştini Altarul energiilor necreate ale Sfintei Treimi care înoiesc şi îmbracă pe om în lumina cerească, schimbând faţa sufletului şi făcându-I vrednic

Pe muntele înalt de 400 m, de langa Nazaret, spre răsărit, de unde se vede frumuseţea Taborului, „muntele cel sfânt a lui Dumnezeu”, aug. 2009

69 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

de Hristos, de veşnicie. Taborul rămâne imaginea unică a îndumnezeirii omului prin credinţă şi rugăciune.

Evanghelia Schimbării Domnului la Faţă Să ne amintim Evanghelia Schimbării Domnului la Faţă: “Şi după şase zile, Iisus a luat cu Sine pe Petru şi pe Iacov

şi pe Ioan, fratele lui, şi i-a dus într-un munte înalt, de o parte (ca să se roage). Şi S-a schimbat la faţă, înaintea lor, şi a strălucit faţa Lui ca soarele, iar veşmintele Lui s-au făcut albe ca lumina. Şi iată, Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El (despre sfârşitul Lui pe care avea să-l împlinească în Ierusalim). Şi, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voieşti, voi face aici trei colibe: Ţie una, şi lui Moise una, şi lui Ilie una. Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, şi iată glas din nor zicând: "Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L". Şi, auzind, ucenicii au căzut cu faţa la pământ şi s-au spăimântat foarte. Şi Iisus S-a apropiat de ei, şi, atingându-i, le-a zis: Sculaţi-vă şi nu vă temeţi. Şi, ridicându-şi ochii, nu au văzut pe nimeni, decât numai pe Iisus singur. Şi pe când se coborau din munte, Iisus le-a poruncit, zicând: Nimănui să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi” [Matei 17:1- 9]. Lumina de pe Tabor este o pregustare a veacului viitor al învierii, în care ,,drepţii vor străluci ca soarele

Icoana Schimbării la Faţă a Domnului nostru Iisus Hristos pe Muntele Tabor.

70 Dumitru NEAGU

întru împărăţia Tatălui lor” [Matei 13: 43] şi vor fi îmbrăcaţi în veşminte albe strălucitoare, ca cele de pe Tabor, veşmintele curăţiei şi sfinţeniei. Şi se vor bucura pururea privind la faţa lui Dumnezeu şi ,,trebuinţă nu au de făclie, şi de lumina soarelui; că Domnul Dumnezeu îi luminează pre ei; şi vor împărăţi în vecii vecilor” [Apocalipsa 22: 5].

Minunea pogorârii Sfântului Nor de Schimbarea la Faţă a Domnului, trăită de mine

Când am venit în Israel în pelerinajul din mai 2005, am urcat şi pe Muntele Tabor. Aici am admirat totul, ne-am închinat, eu şi soţia mea Lidia, dar nu am văzut minunea. Ştiam despre Minunea Pogorârii Sfântului Nor, aflasem de la o măicuţă din România aflată la mănăstirea de pe Tabor; să veniţi de Schimbarea la Faţă, pe 19 august, nu pe 6 august cum se întâmplă în România, să vedeţi minunea, ne-a spus măicuţa. Da, Da, am zis eu. Atunci, nu ştiam când Domnul îmi va rândui să vin, în acest loc sfânt.

Aşa că, în pelerinajul din august 2009, am venit special în Ţara Sfântă, pentru Sărbătoarea praznicului Schimbării la Faţă din 19 august, cu participare la Sfânta Liturghie de la miezul nopţii, din biserica ortodoxă de pe munte.

Câmpia din valea de la poalele dealului înalt de 400 m, de lângă Nazaret, care se întinde spre muntele Carmel, la vest de Tabor, numită Armaghedon

71 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

În tăcere şi emoţie admiram de departe Taborul. Când eram în Nazaret am mers pe un deal din apropiere, înalt de 400 metri în care am văzut frumuseţea Taborului dar şi a văii- câmpiei care se întindea, în zare, denumită în Apocalipsă, Armaghedon. Taborul l-am văzut şi în pelerinajul din aprilie 2005, dar acum, era altfel. Am revenit, de sărbătoarea Schimbării la Faţă. Încă de atunci am aflat de la măicuţa din România, slujitoare la biserica de pe munte, de marea minune care se întâmplă în fiecare an, în acest loc. Este vorba, despre venirea unui nor deasupra muntelui şi pogorârea din acesta, de franjuri, printre credincioşi, în timpul slujbei de la miezul nopţii.

Muntele Tabor este unic pe pământ. El domină toate înălţimile Galieii. Urcăm muntele cu microbuzele, organizaţi în grupuri. Sigur, că ar fi fost bine să urcăm muntele pe jos. Dar, din cauza timpului şi a programului din acea zi, nu am putut face acest lucru. Hristos cu cei trei ucenici l-au urcat pe jos, în rugăciune, în vorbirea de taină şi cugetare la mântuitoarele Sale patimi.

Platoul Taborului este lung şi lat de aproape un kilometru. În epoca de aur a creştinismului, în peşterile şi pădurile Muntelui Tabor se nevoiau sute de cuvioşi călugări sihaştri. Mulţi au ajuns să „vadă” şi să simtă aievea lumina cea

Slujba de la miezul nopţii ţinută în Altarul din curtea bisericii ortodoxe de pe Muntele Tabor, aug. 2009

72 Dumitru NEAGU

necreată a dumnezeirii, prin post şi rugăciune din inimă. Mulţi s-au făcut sfinţi aici şi le-au rămas oasele pe Tabor. Numele şi numărul sfinţilor ortodocşi de pe Tabor îl ştie sigur Dumnezeu.

În prezent, mai sunt două Mănăstiri- una ortodoxă, construită de doi cuvioşi călugări moldoveni şi a doua catolică, locuită de călugări franciscani. Ambele mănăstiri poartă numele Taborului- Schimbării la Faţă. Sub Imperiul bizantin, în jurul Taborului şi pe vârful lui, erau mai multe mănăstiri ortodoxe care slăveau pe Dumnezeu şi implorau pentru lume lumina cea mântuitoare a Prea Sfintei Treimi. Tradiţia Adunării călugărilor la 6 august, de praznicul Schimbării la Faţă, din Tabor, se mai întâlneşte din secolul al X-lea pe vârful Atonului, în Muntele Athos şi din secolul al XV-lea pe Muntele Ceahlăul, cu vârful Panaghia. La 6 august se săvârşeşte hramul Ceahlăului, cu slujbe, pelerinaje, cântări religioase şi tradiţii sfinte. Deci, trei munţi sunt în lume cu tradiţie taborică: Taborul, Athosul şi Ceahlăul.

Iată-ne pe vârful Muntelui Tabor. Este aproape de miezul nopţii, al zilei de 18 august. Ne închinăm la icoane, aducem Slavă Lui Dumnezeu că suntem aici, la slujba praznicului Schimbării la Faţă şi ascultăm Sfânta Liturghie. Participă mulţi ierarhi invitaţi iar, slujba este oficiată de Patriarhul Ierusalimului.

În timpul Sfintei Liturghii, avem un moment de bucurie. Printre noi, trec mânaţi de curentul creat la înălţime, fâşii, bucăţi, uneori şi ca nişte globuri de culoare roşiatică, luminoase cu miros deosebit. Aflăm, că tocmai s-a produs minunea, care are loc an de an, numai în biserica ortodoxă, a pogorârii norului binecuvântat de praznicul Schimbării la Faţă a Domnului.

Mărturii ale minunii Pogorârii Sfântului Nor Dar, să vedem şi alte două mărturii ale acestei minuni:

73 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

Sfântul Grigorie Palama Vorbind despre lumina de pe Tabor, Sfântul Grigorie

Palama spunea: "Este lumina necreată, neapusă şi neînvinsă şi transcende orice timp şi veac şi aceasta este, socotesc, moştenirea celor mântuiţi". Creştinii vremurilor noastre care ajung pe Muntele Tabor, de praznicul Schimbării la Faţă după calendarul neîndreptat, sunt martorii unei minuni ce aminteşte de momentul Schimbării la Faţă a Mântuitorului: pogorârea peste biserica ortodoxă de pe munte a unui nor deosebit. Aceasta se adaugă celorlalte două minuni care se petrec în Ţara Sfântă: Sfânta Lumină de la Mormântul Domnului şi întoarcerea apelor Iordanului spre izvor, de Bobotează.

Maica Ecaterina (Monica Fermo) La fiecare sărbătoare praznicală avem bucurii foarte

mari, oriunde le-am sărbători. Dar în Ţara Sfântă ele se înmiesc, aşa încât pluteşti ca purtat de un nor. Uneori nici nu ştii ce este cu tine, dacă eşti sau nu mai eşti pe pământ! Şi aceasta nu e valabil numai la mine, ci la toţi care au trecut prin Ţara Sfântă şi au avut bucuria să participe la sărbătorile acestea.

Norul, ca o pară de foc, cu miros nepământean, care se va pogoară peste biserică, de praznicul Schimbării la Faţă, la slujba de la miezul nopţii, în 18 spre 19 august

74 Dumitru NEAGU

Pe lângă Sfânta Lumină, una dintre marile revelaţii şi bucurii duhovniceşti ale sărbătorilor praznicale este Schimbarea la Faţă, care se petrece pe Muntele Taborului, în data de 6/19 august, după cum bine ştim, şi care descoperă o faţetă nevăzută a acestei sărbători pe care, desigur, într-un cerc de credincioşi, într-o biserică oarecare din lume, poate nu ai ocazia să o vezi, decât în cazul în care Dumnezeu ar vrea să ţi-o descopere în mod particular. Dar acolo, în văzul tuturor, al miilor de credincioşi sau necredincioşi care participă pe Muntele Sfânt al Taborului, în noaptea din 18 spre 19 august, în timpul Sfintei Liturghii, coboară asupra Sfântului Munte un nor. Cei necredincioşi – cum i-am şi auzit pe mulţi din ei -, ar spune că este o manifestare meteorologică. Norul acesta este însă cu totul altceva decât norii aceia obişnuiţi, lăptoşi, pe care îi vedem coborând uneori dimineaţa peste munţii noştri. În primul rând, pentru că el are o formă de manifestare cu totul aparte. Începând de la ora la care se petrece în biserică privegherea, vezi, din vârful muntelui, dinspre Nazaret, pe cerul întunecat de noapte, la distanţă foarte mare, dintr-o dată, o bucată portocalie! Şi aceasta se tot mută şi vine exact perpendicular pe biserică şi stă până pe

Aşa cum se vede norul, care se pogoară peste

credincioşii aflaţi la slujba de la miezul nopţii, 18

spre 19 august, care se întâmplă an de an,

fotografiat de un pelerin, 2010.

75 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

la douăsprezece-unu noaptea sub forma unei limbi portocalii, întunecate, la o distanţă destul de mare, de câţiva kilometri buni de Muntele Taborului. Şi cam pe când începe Liturghia, dar în mod special spre momentul Heruvicului, din orizont începe să se deplaseze acest nor, vine spre munte şi, când se apropie de noi, comportă diverse forme, diverse consistenţe, şi începe să se rupă din el câte o bucată, câte o fâşie, sau mai multe fâşii, mai multe mingi rotunde, lunguieţe, sub formă de îngeri, sub formă de păsări, şi să vină, pe deasupra turlei bisericii – biserica are în vârf, unde este turla, şi o terasă, fiind construită ca mai toate casele în zona orientală, cu terase în capătul clădirii -, unde lumea se urcă şi invocă Duhul lui Dumnezeu! Cuvintele sunt extraordinar de mici să exprimi ce simţi când bucăţile acelea ca de vată vin şi le atingi cu mâinile, le simţi pe chip… Ai vrea să te urci pe acea bucată şi să pleci, să nu te mai intereseze nimic!

Concomitent cu minunea aceasta, se răspândeşte în aer un miros extraordinar parcă de tămâie, dar nu este tămâie; parcă de răşinoase, dar nu este de răşinoase; e o combinaţie de conifere orientale, cu tămâie naturală, din răşina pomului. Bineînţeles, se găsesc şi aici cei care să pună la îndoială minunea, spunând că au făcut grecii vreo nouă şmecherie sau

Norul, care se pogoară sub formă de fâşii, mai multe mingii rotunde, cu un miros nepământean (nu se poate asocia cu un miros cunoscut).

76 Dumitru NEAGU

că e doar un proces meteorologic. Aici este însă o manifestare generală a bucuriei! Totul tresare de bucurie acolo, ceea ce nu se întâmplă nicicum în alte locuri, în alţi munţi, în cazul fenomenelor meteorologice.

Bineînţeles că după ce vii de pe Tabor, cu priveghere de toată noaptea, cu Liturghie, cu cântări făcute de greci, de arabi, de bulgari, de ruşi şi de români, care toţi cântă Schimbatu-Te-ai la Faţă, Hristoase, în munte, arătându-Le ucenicilor Tăi Faţa Ta, pe cât li se putea!…, nu mai poţi pune preţ de nimic lumesc, ci ai dori să trăieşti aşa veşnic! Şi în cazul acesta, ca şi în cazul Sfintei Lumini, arătările acestea, formele acestea de mângâiere sunt tot pentru cei care cred, pentru că aşa cum spune în Scripturi, „am venit să dau celor ce au şi am venit să iau celor ce nu au”! Cum asta, că nu am înţeles niciodată acest cuvânt când eram în afara Bisericii! Păi bineînţeles că Domnul ia de la cei cărora li se pare că au puţină credinţă şi încep să comenteze şi să pună sub lupă existenţa lui Dumnezeu, prezenţa Sa şi manifestările Lui. Iar cei ce cu adevărat cred şi mărturisesc cu sinceritate Cred, Doamne, ajută necredinţei mele!, acelora li Se relevă bucuria cea mai mare! Într-adevăr, acolo, pe Tabor, îl înţelegi pe Sf. Ap. Petru când Îi spune Mântuitorului că nu-i mai trebuie să plece de acolo! Într-

În curtea bisericii sunt amenajate trei colibe, pentru Mântuitorul Hristos, Moisi şi Ilie

77 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

adevăr, nu mai vrei să pleci de acolo, de pe Tabor! Toate manifestările lumeşti, cât ar fi ele de mari, de intense, pălesc în faţa acestei manifestări, infim de mici în raport cu harul lui Dumnezeu! Vă daţi seama cum va fi atunci, în faţa Tronului Ceresc, când vom ajunge acolo…”

Pe munte se află trei biserici, dintre care doar una este Ortodoxă (grecească). Din mărturiile martorilor, norul luminos se pogoară în fiecare an doar asupra Bisericii Ortodoxe, în timpul Sfintei Liturghii ce se săvîrşeşte pe data de 19 august, după calendarul bisericesc (aşa-numitul “stil vechi”). Mare este Dumnezeu!

Ajută-ne, Doamne, cu Harul Sfântului Tău Duh, să ne prefacem şi noi, păcătoşii; să ne schimbăm la inimă, să devenim buni şi blânzi, să avem dragoste pentru fiecare făptură, să avem milă de toţi oamenii, mai multă răbdare cu cei răi, mai multă îngăduinţă cu cei căzuţi şi mai multă râvnă la sfânta rugăciune.

Maica Vichentia de pe Muntele Tabor Într-un interviu oferit revistei Formula As, sub titlul

,,Prezenţe româneşti la Ierusalim”, maicile românce ce vieţuiesc în mănăstirea ortodoxă de pe Muntele Taborului au vorbit despre minunea care are loc an de an. Iată ce spune maica Vichentia:

,,Maică, aţi văzut nemijlocit minunile acestea. Aţi văzut norul? În fiecare an am avut bucuria să-l vedem. Anul trecut, norul a coborât pe munte şi a stat aşa o oră şi jumătate. Iar miile de oameni care se strânseseră aici au putut să-l vadă şi să se bucure. Întotdeauna, norul vine dinspre Nazaret în timpul Sfintei Liturghii. La noi, slujba se face toată noaptea. La priveghere, participă mai mulţi arhierei, episcopi, iar când încep să se împărtăşească credincioşii, vine şi norul. Şi lumea strigă: ,,Doamne, trimite-ne norul”. Anul trecut, norul a venit

78 Dumitru NEAGU

pe la 2 noaptea. Dintr-o dată, cerul s-a deschis ca o carte, norul a început să vină maiestuos şi, pe măsură ce se apropia, cobora încet pe munte. Şi ajungea să atingă aproape pământul. Nu bătea vântul, nu era nici o adiere, iar luna strălucea plină. În două minute nu se mai vedea o stea pe cer, atât de dens era norul. Ţara Sfântă este Ţara minunilor! Rugaţi-vă pentru cei dragi, mergeţi şi povestiţi ce-aţi văzut şi auzit”.

Mănăstirea românească de pe Muntele Tabor Pe acest munte, unde S-a schimbat la faţă Mântuitorul

Hristos, încă din secolul al III-lea exista o mănăstire de călugări. Clădirile acestei aşezări au fost dărâmate succesiv de către perşi, arabi şi otomani. Din secolul al XIII-lea, ea a rămas cu totul pustie. Arhimandritului Irinarh Roseti, cu metania din mănăstirea Neamţ, i-a fost dat de Dumnezeu să repare această sihăstrie. După lungi osteneli şi nevoinţe la mai multe mănăstiri şi schituri în Ţara Românească şi Moldova, în anul 1843 el a plecat cu ucenicul său, Nectarie Banul, la Locurile Sfinte şi s-au stabilit pe Muntele Tabor. Aici au petrecut împreună 16 ani, în desăvârşită sihăstrie şi dorire de Dumnezeu, răbdând multe ispite de la oameni şi de la diavol. În anul 1859, al unirii celor două provincii româneşti, Moldova şi Ţara Românească, Cuviosul Irinarh Roseti a început construcţia bisericii mănăstirii Schimbarea la Faţă a Domnului de pe Tabor. Ostenitorul

Biserica ortodoxă Schimbarea la Faţă, ctitorită în sec. XIX, de doi călugări moldoveni, pe muntele Tabor

79 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

arhimandrit şi părinte duhovnicesc n-a reuşit să termine această lucrare sfântă, căci s-a mutat la cele veşnice la 26 decembrie 1863, fiind înmormântat în biserica începută de el şi terminată de ucenicul său, Nectarie.

Cuviosul Irinarh a fost preţuit şi recunoscut ca mare duhovnic şi sfânt părinte încă din viaţă. Locuitorii din părţile Nazaretului şi din Cana Galileei alergau la el pentru sfat, rugăciune şi spovedanie, avându-l la mare evlavie datorită vieţii sale, precum şi darului vindecărilor cu care fusese înzestrat de Dumnezeu.

Locul de egumen a fost luat de ucenicul său, ierodiaconul Nectarie Banul. El a terminat mănăstirea şi a menţinut rânduiala slujbei în limba română până în anul 1890, când, datorită bătrâneţii şi suferinţelor, s-a retras la mănăstirea Sfântul Sava. În vremea noastră, ctitoria arhimandriţilor Irinarh şi Nectarie este locuită de călugări greci şi aparţine canonic de Mitropolia Ortodoxă de Nazaret.

Prin Pogorârea Sfântului Nor peste Biserica ortodoxă de pe Muntele Tabor, în noaptea praznicului Schimbării la Faţă a Domnului, Hristos ne arată nouă păcătoşilor pe de o parte care este credinţa drept măritoare, pentru că se întâmplă de

Iconostasul bisericii ortodoxe Schimbarea la Faţă, ctitorită în sec. XIX, de doi călugări moldoveni, pe muntele Tabor

80 Dumitru NEAGU

sărbătoarea ortodoxă, ne mai arată că Domnul Hristos este printre noi, este viu, trăitor, mântuitor.

În loc de concluzie Lumina de pe Tabor, "Este lumina necreată, neapusă şi

neînvinsă şi transcende orice timp şi veac şi aceasta este, socotesc, moştenirea celor mântuiţi" [Sfântul Grigorie Palama].

Aceasta se adaugă celorlalte două minuni care se petrec în Ţara Sfântă: Sfânta Lumină de la Mormântul Domnului şi Întoarcerea apelor Iordanului spre izvor, de Bobotează.

Doamne mulţumesc că mi-ai dat mie păcătosul, să văd minunile făcute de Tine pe pământ, pentru a ne întări în dreapta credinţă şi pentru ca şi ceilalţi să vadă, în fiecare an, prin cele trei minuni Mari, că Ortodoxia este adevărata credinţă, pentru că toate minunile se întâmplă de sărbătorile ortodoxe.

Şi atunci mai zic odată: Ce dovadă mai mare ca acestea, doresc necredincioşii, ca să creadă ?

1

HRISTOS PERSOANĂ A SFINTEI TREIMI

Hristos cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi Ca să înţelegeţi foarte bine cele scrise în aceasta carte,

trebuie clarificată problema Persoanei Mântuitorului Hristos ca Persoană a Sfintei Treimi.

Pentru că, ceea ce ar trebuie să preocupe pe orice om în orice moment din zi şi din noapte, este Persoana Mântuitorului Hristos, ca Adevărat Dumnezeu şi nu ca un întemeietor al unei religii creştin-ortodoxe şi apoi depărtat de această lume.

Hristos este Cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi, este Mântuitorul acestei lumi, fiind prezent pretutindeni şi totdeauna în inima omului, în Sfânta Biserică, în Sfintele Taine şi în tot lucrul bun.

Iisus Hristos este Dumnezeu Adevărat, născut din Tatăl mai înainte de veci, iar când a venit plinirea vremii S-a născut din fecioară pentru a veni pe pământ spre mântuirea sufletelor noastre.

În raportul Persoanelor treimice, Tatăl este nenăscut, Fiul este născut, iar Duhul Sfânt este purces. Acest lucru nu înseamnă că sunt trei dumnezei care se ajută unul pe celălalt, ci doar că există un singur Dumnezeu – o Fiinţă în trei Ipostasuri: Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh.

Iisus Hristos, ca Fiu al lui Dumnezeu, este chipul perfect al Tatălui în om, şi care ajută pe orice credincios să ajungă la asemănarea cu Dumnezeirea.

Între Hristos şi Dumnezeu Tatăl se realizează cea mai mare iubire existentă. Este o iubire filială, ca între un Tată şi un Fiu, dar care este mai presus de înţelegerea omenească.

82 Dumitru NEAGU

Tot o iubire filială, dar diferită, există şi între Dumnezeu şi oameni, creaţi pentru a se înmulţi şi stăpâni pământul *Facere 1:28).

Învăţătura Sfintei Treimi Descoperirea Sfintei Treimi şi Sfânta Scriptură Dogma Sfintei Treimi este adevărul de temelie a

învăţăturii creştine, proprie şi caracteristică creştinismului, ea stând la baza tuturor mărturisirilor de credinţă ale Bisericii, şi ,totodată conţinând întreaga ordine morală creştină, şi personală şi socială, la temelia căreia stă, ca principiu şi ideal suprem, comuniunea iubirii intratrinitare divine. Iar ca drum de urcat spre această comuniune, deci spre desăvârşire şi fericire, este trăirea iubirii de Dumnezeu şi de semenii noştri, căci în iubirea de Dumnezeu şi de aproapele se cuprinde “toată legea şi prorocii” [Matei 22:40].

Icoana Sfintei Treimi la stejarul Mamvri, aflată în casă la mine şi care a fost pictată la comanda mea, în anul 2013, după originalul- icoana pictorului rus Andrei Rubliov. Reprezentarea Îngerilor din icoană: - în mijloc se află Hristos; - în partea stângă se află Tatăl; - în partea dreaptă se află Duhul lui Dumnezeu- Duhul Sfânt.

83 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

Cuprinsul dogmei Sfintei Treimi constă în afirmarea de bază a credinţei, anume că Dumnezeu este unul în fiinţă şi întreit în persoane, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

Fiecare din cele trei persoane sau ipostase ale Sfintei Treimi este Dumnezeu adevărat, Dumnezeu-Tatăl, Dumnezeu-Fiul si Dumnezeu-Duhul Sfânt, având fiecare întreaga fiinţă şi toate atributele dumnezieşti, fără însă să fie trei dumnezei, adică fără împărţire sau despărţire a fiinţei şi totodată, fără să se amestece sau să se contopească persoanele dumnezieşti întreolaltă.

Descoperirea Sfintei Treimi în Vechiul Testament Vechiul Testament, deşi nu conţine cu îndestulătoare

claritate şi ca întreg determinat doctrina despre Sfânta Treime, totuşi pregăteşte şi indică adevărul Sfintei Treimi, descoperită deplin în Noul Testament.

În primele cuvinte ale Sfinte Scripturi *Facerea 1:1+ se găseşte pluralul numelui lui Dumnezeu: ”Şi a zis Dumnezeu: <<să facem om după chipul şi asemănarea noastră>>” [Facerea 3:22]; <<Veniţi să ne pogorâm şi să amestecăm limbile lor>> *Facerea 11:7+. În teofania de la stejarul Mamvri *Facerea 18:1,3+, Avraam vede trei bărbaţi şi li se adresează la singular: “Doamne, de am aflat har înaintea Ta …”

Tot aşa, Cuvântul lui Dumnezeu şi Duhul Lui apar ca persoane: “Prin Cuvântul Lui Dumnezeu s-au întemeiat cerurile şi prin Duhul gurii Lui, toată podoaba lor” [Ps. 23:6]. Alte nume, ca: Mesia (Unsul) se referă tot la persoana divină, ca şi Emanuel (Emanuel = Dumnezeu cu noi), Fiul lui Dumnezeu născut din fecioară *Isaia 7:14+, “Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, părinte al veacului ce va să fie” [Isaia 9:5]. Mesia este fiu:”Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut” *Ps. 2:7+. Duhul Sfânt,”Duhul lui Dumnezeu” este amintit la creaţie *Facerea 1:2+; în rugăciunea psalmistului *Ps.

84 Dumitru NEAGU

50:12]; peste Mesia “se va odihni Duhul lui Dumnezeu, Duhul înţelepciunii …”[Isaia 11:2]. Treimea persoanelor dumneziesti este afirmată la Isaia 61:1: “Duhul Domnului este peste Mine, că Domnul M-a uns să binevestesc săracilor, M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc celor robiţi liberarea şi celor în lanţuri, mântuire”. Alte texte treimice din Vechiul Testament: cântarea serafimică “Sfânt, sfânt, sfânt Domnul Savaot” *Isaia 6:3+; binecuvântarea levitică *Num. 6:24- 26]: “Domnul să te binecuvânteze şi să te păzească; Domnul să lumineze faţa Sa peste tine şi să te miluiască; Domnul să întoarcă faţa Sa spre tine şi să-ţi dea pace”, asemănătoare binecuvântării apostolice *II Cor. 13:13+.

Descoperirea Sfintei Treimi în Noul Testament Clar şi deplin, adică atât cât, conform dumnezieştii

socotinţe, este necesar pentru mântuire şi desăvârşire, adevărul Sfintei Treimi se descoperă în Noul Testament.

Dumnezeu este unul în fiinţă şi întreit în persoana (feţe): Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Textele scripturistice sunt întru totul limpezi: botezul “în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” *Matei 28:19+; binecuvântarea apostolică, “Darul Domnului Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu (Tatăl) şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi” [II Cor. 13:13] şi tot aşa I Petru 1:2. Deosebiri între persoanele Sfintei Treimi: “Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu” *Matei 11:27+ şi “Toate câte are Tatăl sunt ale Mele”, zice Mântuitorul *Ioan 16:15+; toate darurile le împărtăşeşte , “le lucrează unul şi acelaşi Duh” [Cor. 12:11].

Unitatea fiinţială şi deosebirea dintre persoane în Sfânta Treime exista înainte de creaţie, din veşnicie: “La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul … şi Cuvântul trup s-a făcut “ [Ioan 1:1:14]; “Duhul

85 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

toate le cercetează, chiar şi adâncurile lui Dumnezeu” [I Cor. 12:11].

Botezul Domnului este momentul când se arată Sfânta Treime, Fiul- Iisus Hristos, Duhul Sfânt- în chip de porumbel şi Tatăl ceresc- prin vocea care zice: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit [Matei 3:22].

“Şi Iisus însuşi era ca la treizeci de ani când a început să propovăduiască…”[Matei 3:22].

Dogma Sfintei Treimi este, în întreg cuprinsul ei, adevărul cel mai plin de mister din învăţătura creştină şi, în consecinţă, ea nu poate fi pătrunsă sau cuprinsă de cugetarea omenească prin raţionament filosofic, ea întemeindu-se numai pe Revelaţie dumnezeiască şi însuşindu-se prin credinţă. Acelaşi caracter de nepătruns în sine cu mijloace raţionale îl au Întruparea Mântuitorului şi prezenţa reală a Lui, a lui Hristos, în dumnezeiasca Euharistie

Icoana Sfântei Treime- care s-a arătat la Botezul Domnului şi reprezintă: Fiul- Iisus Hristos, Duhul Sfânt- în chip de porumbel şi Tatăl ceresc- prin vocea care zice: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit.

86 Dumitru NEAGU

(Împărtăşanie), împreună sunt cele trei mari taine de la temelia creştinismului.

Preasfânta Treime prin ochii lui Andrei Rubliov Teologia icoanei Sfintei Treimi Sfânta Treime a lui Rubliov înfăţişează adevăratul fruct al

arborelui vieţii. Acolo, sub stejar, Îl găsim, într-adevăr pe Domnul. El are braţul drept mare şi puternic, deoarece este mâna tatălui prin care toate au fost aduse din întuneric la lumină: „Toate prin El s-au făcut din ce s-a făcut” (Ioan 1:3). În mijlocul icoanei se află Hristos, îmbrăcat în roşu şi albastru. Roşul viu al divinităţii şi albastrul la fel de viu al umanităţii. Îngerul din mijloc (Hristos) este întors complet spre îngerul din dreapta Sa (Tatăl), întrucât „la început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu” (Ioan 1:1). Logosul, Cuvântul, este în veci Fiul rostit şi zămislit de Tatăl.

În partea stângă a icoanei se află Îngerul Care-L reprezintă pe Tatăl şi care este înveşmântat în aur. Aurul este lumina fără de asfinţit, fidelitatea lui Dumnezeu. Dumnezeu este sfânt tocmai pentru că este fidel la modul absolut, pentru că relaţia Lui nu se curmă niciodată. Prin sfinţenia lui Dumnezeu transpare culoarea albastră, pe care o poartă pe piept. Este ceea ce Ie sta la inima Tatălui: umanitatea. Antichitatea creştină, ca şi tradiţia ebraică, unea inima (kardia) cu intelectul (nous). Din imaginea Tatălui ne transpare taina ascunsă de veacuri în minte- adică în inimă- a Tatălui. În spatele tatălui se întrezăreşte casa, „casa Tatălui”, unde El ne aşteaptă pe toţi.

Îngerul aplecat spre pământ este înfăşurat în albastru şi îmbrăcat în verde auriu. El este Duhul lui Dumnezeu Care plutea deasupra apelor în ceasul creaţiei şi care mişca dinăuntru toate creaturile (culoare verde) spre Creator. Faptul că este îmbrăcat în albastru arată că Sfântul Duh îi este dat

87 CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

omului şi sălăşluieşte în inima sa. Aşadar, este acel oaspete lăuntric care-l face pe om aşa cum este, revărsând în inima sa iubirea Tatălui, ce îl transformă pe om într-o fiinţă după chipul Dumnezeului- Iubire.

Semnificaţia mesei la care stau cei trei îngeri Fără îndoială este masa euharistică, adică altarul de

jertfă. Prin el se dezvăluie semnificaţia cunoaşterii spirituale, care constă în a vedea o realitate prezentată în alta, până la Tatăl. Pe masă se află un potir. Este Potirul ebraic, sărbătoarea eliberării din robia egipteană. De ce robie trebuie să se elibereze omul? De greşita imagine despre Dumnezeu. Aceasta este adevărata robie: crezând că Dumnezeu este rău, fugim de faţa Lui şi ne încredem numai în noi înşine. În acest fel omul devine egoist, preocupat de sine, în stare să facă orice pentru a se salva, ajungând în imposibilitatea de a-l recunoaşte pe celălalt şi de al iubi. Pentru această eliberare avem nevoie de un alt

Sfânta Treime de pictorul rus- Sfântul Andrei Rubliov, pictată prin mâna Sfântului Duh. A fost pictată în jurul anului 1411 pentru mănăstirea Sfânta Treime din Zargorsk. Icoana “Sfintei Treimi” numită şi “Icoana celor trei îngeri” este una dintre reprezentările cele mai cunoscute din toate timpurile

88 Dumitru NEAGU

Paşti, realizat de Fiu tocmai pe urmele Paştelui ebraic. În locul primului Moise vine al doilea Moise. În locul mielului sacrificat a lui Israel vine Hristos, Miel şi Paşte *Diac. Ioniţă Apostolache- ziarul Lumina, vineri, 2 dec. 2011].

În concluzie, Dogma Sfintei Treimi este adevărul de temelie a învăţăturii creştine şi putem afirma că Persoanele divine există din eternitate, dincolo de orice început.

BIBLIOGRAFIE

1. XXX, (1988), Bibllia sau Sfânta Scriptură (format mic

închisă cu fermoar), Ed. IBMBOR, Bucureşti.

2. Protos. Ioanichie Bălan, (1992), Pelerinaj la locurile

sfinte, Editura Episcopiei Romanului şi Huşilor.

3. Neagu D., (2012), Cartea a III-a, Pelerin la locurile

sfinte şi la sfinţii Părinţi, Editura Curtea Veche, Bucureşti.

4. Neagu D., (2013), Cartea a IV-a, Învăţături către fiica

mea Eugenia, Editura Printech, Bucureşti.

5. Neagu D., (2014), Cartea a VII-a, Toată viaţa m-am

luptat să-L descopăr pe Hristos, Ed. Printech, Bucureşti.

6. Neagu D., (2015), Tratatul „Cartea mea de viaţă şi de

credinţă”, Cărţile I – VII-a, Editura Printech, Bucureşti.

90 Dumitru NEAGU

BIOGRAFIE PERSONALĂ

Dr. ing. Dumitru NEAGU

<formaredusă>

Date personale: NEAGU Dumitru, născut la 14.09.1948, com. Corbeanca, judeţul Ilfov, căsătorit, cetăţenia- română, stagiul militar satisfăcut în perioada 1968- 1970 la UM 01926 Timişoara.

Familia: părinţi- Mihalache şi Ecaterina; soţie- Lidia; fiică- Eliza Eugenia (1976). Studii: Facultatea Tehnologia Construcţiilor de Maşini, subingineri- Tehnologia prelucrări la rece- anul absolvirii 1976; Facultatea Ingineria şi Managementul Sistemelor Tehnologice, inginer- specialitatea Tehnologia Construcţiilor de Maşini- anul absolvirii 1993; Doctorat în specialitateaTehnologia Construcţiilor de Maşini, în domeniul proceselor de prelucrare cu fascicul de electroni, Bucureşti 1999. Titlul ştiinţific: Cercetător ştiinţific gradul I (Senior researcher, în UE), doctor inginer. Activitatea profesională: 1965- 1972 muncitor, 1972- 1976 tehnician, 1976- 1977 subinginer- ICMA Bucureşti; 1977- 1992 subinginer, şef colectiv cercetare- ICPE Bucureşti; 1992- 1997 subinginer pr., inginer şef şi şef colectiv cercetare- ICPE Electrostatica Bucureşti; 1997- 2000 inginer şef, 1998: CP III,

92 Dumitru NEAGU

2000: CP II, şef colectiv cercetare INCSEE Bucureşti; 2001- 2006 director tehnic, 2002: CP I, şef colectiv cercetare- ICPE Electrostatica Bucureşti; 2007- 2011 cercetător ştiinţific gr. I (Senior researcher), şef colectiv cercetare- INCDIE ICPE- CA ( cercetări avansate) Bucureşti; din ianuarie 2011 pensionat la limită de vârstă, după 45 de ani neîntrerupţi de muncă. Competenţă profesională: Tehnologii neconvenţionale, cercetare ştiinţifică 35 ani, din care îndomeniul Electrostaticii 30 de ani privind: maşini de copiat documente; procese de tratare superficială a suprafeţelor metalice- durificarea şi alierea cu fascicul de electroni şi scânteie electrică; proiectare, realizare, montaj şi punere în funcţiune, de utilaje şi instalaţii complexe destinate electrotehnologiilor bazate pe fascicul de electroni, scânteie electrică, electromagnetice şi acustice; coordonare colective de cercetare, activităţi de inginer şef 8 ani şi activităţi de director tehnic 6 ani. Introducerea în fabricaţie la agentul economic; maşini electrostatice de copiat, componente pentru industria energetică; tuburi şi fuste termocontractabile, papuci şi mufe. Patru ani în domeniul cercetărilor avansate privind tratamente termice superficiale cu fascicule de electronişi laser, precum şi depuneri de straturi subţiri în vid. Rezultate ale activităţii ştiinţifice: 3 cărţi tipărite de edituri centrale cu ISBN, 17 cărţi tipărite de tipografii locale, 9 brevete de invenţie, 61 articole din care: 30 publicate în reviste de specialitate, 7 publicate în volumele unor manifestări ştiinţifice internaţionale, 2 publicate în volumele unormanifestări ştiinţifice naţionaleşi 22 de comunicări ştiinţifice, realizarea a peste 60 de contracte de cercetareşi de colaborare. Diplome şi Premii: Diploma şi premiul I – Expoziţia naţională a invenţiilor, Bucureşti 1981; Diploma „Novator SEV- 81” –

93

CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

Expoziţia realizărilor economiei României, Moscova 1981; Diploma şi medalia de bronz- Salonul Internaţional al Invenţiilor, Geneva 2002; Diploma de excelenţă- Societatea Inventatorilor din România, TIB INVENTICA 2003; Diploma de merit- pentru activitatea în cadrul „Associationfor Nonconventional Technologies” 2005; Diploma şi medalia jubiliară- A 45-a şi a 50-aaniversare, pentru contribuţii deosebite la dezvoltarea ICPE Bucureşti; Diploma de Excelenţă cu Medalia INVENTICA, acordată de Institutul Naţional de Inventică, Iaşi, în cadrul Salonului Regional al Cercetării EXPOTEHNICA 2008, Bacău; Diploma de Excelenţă, acordată de „Asociaţia de Tehnologii Neconvenţionale” ARTN, 2009, Oradea. Membru al asociaţiilor profesionale: Asociaţia Română de Tehnologii Neconvenţionale– ARTN, filiala Bucureşti, din 1993 şi pentru activitatea depusă i s-a acordat Diplôme of merit, în anul 2005; Asociaţia Societatea de Electrostatică din România ASER, membru fondator din 1993. Titluri de cărţi din specialitate: Este autor al cărţilor, "Durificarea cu fascicul de electroni "Editura Printech, Bucureşti, în două ediţii 2001 şi 2002, "Tratamente termice superficiale cu fascicul de electroni "Editura Curtea Veche, Bucureşti, înanul 2006 şi „Procese cu fascicul de electroni ”Editura Curtea Veche, Bucureşti, în 2008. Limbi străine: limba engleză (mediu), limba franceză (începător). Publicarea biografiei personale: În „Enciclopedia Personalităţilor din România”, Ediţia a V-a, Editura Hubners Who is Who, Schweiz, 2010, pag. 916, precum şi în Ediţiile a VI-a (2011), a VII-a (2012), a VIII-a (2013), a IX-a (2014)şi a X-a (2015) şi în“Dicţionarul Personalităţilor din România” – Biografii contemporane, ONG ECO- Europa, Redacția

94 Dumitru NEAGU

Romanian Biographic Institute, Ediţia I (2013), pag. 321- 322, a II-a (2014), pag. 320- 321 şia III-a (2015). Personalităţi din familie: Neagu Gh. Mihalache (tată) a fost decorat, în data de 21.08.1944, cu medalia BĂRBĂŢIE şi CREDINŢĂ cu Spade, clasa a III-a, (O.Z.873/1944), în cel de-al doilea război mondial 15.08.1943-17.01.1945, pe front, cu Regimentul 2, Artilerie Grea. Hobby: Lectură şi studiu teologic, călătorii şi pelerinaje.

Pregătire teologică: studiul individual şi pregătire doctorat în teologie, sesiunea 2000, cu tema: “Spiritualitatea la poporul român” (examen nesusţinut, din cauza introducerii în ultimul moment a examenelor la limbile clasice, greacă şi latină). Pelerinaje la locurile sfinte: în zece ţări (până în iulie 2014), România mănăstiri şi sfinte moaşte, Israel şi Ierusalim, Grecia, Insule şi Sfântul Munte Athos, Bulgaria şi Basarabovo, Egipt şi Peninsula Sinai, Turcia şi Constantinopol, Cezareea-Capadocia, Italia şi Roma-Vatican, Iordania şi Muntele Nebo, Siria şi Damasc, Republica Moldova şi Basarabia. Titluri de cărţi din viaţă şi credinţă: Este autor al cărţilor: Cartea I, Cronologiaevenimentelor din Biblie, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2011; Cartea II-a, Cunoştinţa despre Dumnezeu, puterile cereşti şi apostoli, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2011; Cartea III-a, Pelerin la locurile sfinte şi la sfinţii Părinţi, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2012; Cartea IV-a, Învăţături către fiica mea Eugenia, Editura Printech, Bucureşti, 2013; Cartea V-a, Viaţa şi familia mea – Consemnări şi imagini, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2013; Cartea VI-a, Talantul meu, Realizarea de unicate în cercetare, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2013; Cartea VII-a, Toată viaţa m-am luptat să-L descopăr pe Hristos, Editura Printech, Bucureşti, 2014; Tratatul „Cartea mea de viaţă şi de credinţă”, Cărţile I – VII-a, Editura

95

CELE TREI MINUNI ALE LUI HRISTOS DIN FIECARE AN – Comentarii de pelerin

Printech, Bucureşti, 2015; Cartea IX-a, Predica de pe munte a lui Hristos – Comentarii duhovniceşti, Editura Printech, Bucureşti, 2015. Diplome din pelerinaje: de la locurile Sfinte din Israel: Gramată Jubiliară, dată în Sfânta Cetate a Ierusalimului de Arhim. Ieronim, delegat Patriarhal la locurile sfinte şi superior al aşezămintelor româneşti de la Ierusalim, Ierihon şi Iordan, de Sfintele sărbători de Paşti, în pelerinajul din perioada 28 aprilie- 04 mai 2005; Diploma de pelerin în Ţara Sfântă, dată de Bazilica Travel, de Pr. dr. Dinu Pompiliu, Protoereu al Protoeriei 3 Capitală, de Schimbarea la Faţă a Domnului, în pelerinajul din perioada 16- 27 august 2009. Construcţii religioase: A generat: Troiţa- Monumentul eroilor din Corbeanca, la veterani de război este înscris şi numele tatălui său Neagu Mihalache, decorat în cel de-al doilea război mondial, cu medalia “Bărbăţie şi Credinţă” cu Spade, clasa a III-a, proiectare construcţie, proiectare pictură şi participare la finanţare, din satul Corbeanca, Ilfov; Biserica Înălţarea Sfintei Cruci- Corbeanca, ca ctitor principal, din satul Corbeanca, Ilfov, prin: donaţie teren 1019 mp pentru Biserică, Arhiepiscopiei Bucureştilor, finanţare şi coordonare: PUZ, proiecte Biserică şi alte activităţi aflate în desfăşurare, începând cu anul 2007, Certificat urbanism de la Primăria Corbeanca, în anul 2013.

Alte detalii: Tm: 0724 50 90 56; Email: dneagu@dumitruneagu.ro; Pagină internet: www.dumitruneagu.ro;

96 Dumitru NEAGU

ANEXĂ – CĂRŢI TIPĂRITE

D. Neagu, Cartea Durifcarea cu fascicul de electroni, Editura Printech, Bucureşti, 2000, 2001

D. Neagu, Tratamente termice superficiale cu fascicul de electroni, Editura Curtea Veche, 2006

D. Neagu, Procese cu fascicul de electroni, Editura Curtea Veche, 2008

98

D. Neagu, Cartea I, Cronologia evenimentelor din Biblie, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2011

D. Neagu, Cartea a II-a, Cunostinţa despre Dumnezeu, puterile cereşti şi apostoli, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2011

D. Neagu, Cartea a III-a, Pelerin la locurile sfinte şi la sfinţii Părinţi, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2012

99

D. Neagu, Cartea a IV-a, Învăţături către fiica mea Eugenia , Editura Printech, Bucureşti, 2013

D. Neagu, Cartea a V-a, Viaţa şi familia mea,Consemnări şi imagini, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2013

D. Neagu, Cartea a VI-a, Talantul meu,Realizarea de unicate în cercetare, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2013

100

D. Neagu, Cartea a VII-a, Toată viaţa m-am luptat să-L descopăr pe Hristos, Editura Printech, Bucureşti, 2014

D. Neagu, T R A T A T U L, Cartea mea de viaţă şi de credinţă, Cărţile I-VII, Editura Printech, Bucureşti, 2015

D. Neagu, Carteaa IX-a, Predica de pe munte a lui Hristos – Comentarii duhovnicesti, Editura Printech, Bucureşti, 2015

101

D. Neagu, Cartea a X-a, Cele trei minuni ale lui Hristos din fiecare an – Comentarii de pelerin, Editura Printech, Bucureşti, 2016

102

IMAGINEA DE PE COPERTA I Biserica Sfântului Mormânt - Biserica Învierii din

Ierusalim Israel, în timpul procesiunii de „Pogorârea luminii necreate, la Mormântul Sfânt”, în Sâmbăta Mare, după slujba din Biserica ortodoxă a Învierii Domnului, de Sfintele Paşti ortodox, din Ierusalim.

IMAGINEA DE PE COPERTA A IV- A Autorul dr. ing. Dumitru NEAGU, în timpul redactării

cărţii a X-a “Cele trei minuni ale lui Hristos din fiecare an - Comentarii de pelerin”, acasă la masa de lucru, la calculator.

104