Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului”

LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9

Pr. Ilie Ursachi, Tel. 3207037955

www.zamislireamaiciidomnului.it

Programul sfintelor slujbe:

Duminica şi sărbători - Sf. Liturghie, ora 8:30; A treia vineri din lună – Sf.

Maslu, ora 19-30; Joi – Spovedanie, h 18.

Marți, 16/03/2013, ora 18:00, în parohia din San Giovanni, va avea loc o

întâlnire a tinerilor cu Presfințitul Părinte Episcop Siluan.

SF. MASLU în parohia noastră, vineri, 19 iulie 2013, h 19:30.

SF. LITURGHIE, sâmbătă 20 iulie, h 9:30 (Sf. Ilie Tesviteanul). Pe data de 22 iulie 2013, ora 16:00 va avea loc la parohia noastră, cu

binecuvântarea PS Părinte Siluan conferința ”Pastoriția persoanelor dependente”.

Conferința va fi susținută de Pr. Iulian Negru (Consilier Misiune, Statistică și

Prognoză Socială, Mitropolia Iași) și DI. Floyd Edward, um american convertit la

ortodoxie.

Conferința se adresează atât preoților cât și diaconilor, ipodiaconilor,

citeților și persoanelor implicate în misiunea pastorală a parohiei.

Săptămâna a IV-a după Rusalii:

Duminică: Rm 5, 1-10; Mt 6, 22-33 - Sf. Ap. Achila; Sf. Mc. Iust și Iraclie.

Luni: Rm 9, 18-33; Mt 11, 2-15 - Sf. Ier. Iosif, arhiepiscopul Tesalonicului.

Marţi: Rm 10, 11 - 11, 2; Mt 11, 16-20 - Sf. Mc. Atinoghen cu cei 10 ucenici.

Miercuri: Rm 11, 2-12; Mt 11, 20-26 - Sf. Mare Mc. Marina; Sf. Ier. Eufrasie.

Joi: Rm 11, 13-24; Mt 11, 27-30 - Sf. Mc. Emilian de la Durostorum.

Vineri: Rm 11, 25-36; Mt 12, 1-8 - Sf. Cuv. Macrina, sora Sf. Vasile cel Mare.

Sâmbătă: Iacov 5, 10-20; Lc 4, 22-30 - Sf. Slăvit Proroc Ilie Tesviteanul.

Program de citire zilnică a Sfintei Scripturi și a vieții Sfinților

Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul La data de 20 iulie, Biserica Ortodoxă Română sărbătorește

ridicarea la cer a Sfântului Mare Proroc Ilie, Tesviteanul. Unul dintre cei mai importanți prooroci din Vechiul Testament, Sf. Ilie este celebrat ca un mare făcător de minuni și aducător de ploi în vreme de secetă. Sfântul și marele Proroc Ilie, înger întrupat în carne ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide și închide cerurile, era de origine din Tesvi în Galaad. Încă din copilărie, ținea strict toate poruncile Legii și se ținea în permanență în fața lui Dumnezeu printr-o

feciorie indiferentă, post neîncetat și rugăciune arzătoare, care îi făcură sufletul ca focul și făcură din el modelul vieții mănăstirești.

Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

PAROHIA ,,ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI”

ROMA - LA RUSTICA, L-go Augusto Corelli, nr. 9

An VI, Nr. 26 (14 iulie 2013)

is-a Domnul către dânşii:

luminătorul trupului este

ochiul; dacă va fi ochiul

tău curat, tot trupul tău va

fi luminat; iar dacă ochiul

tău va fi rău, tot trupul tău

va fi întunecat. Deci, dacă

lumina, care este în tine, este întuneric,

cu cât mai mult va fi întunericul!

Nimeni nu poate să slujească la doi

domni, căci sau pe unul va urâ şi pe

altul va iubi, sau după unul se va ţine

şi de celălalt nu va avea grijă; nu

puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui

Mamona. Drept aceea vă spun vouă:

să nu vă îngrijiţi pentru viaţa voastră

gândind ce veţi mânca, ori ce veţi bea;

nici pentru trupul vostru cu ce vă veţi

îmbrăca. Oare, nu este viaţa mai mult

decât hrana, şi trupul, decât

îmbrăcămintea? Uitaţi-vă la păsările

cerului, că nu seamănă, nici nu seceră,

nici nu adună în hambare, şi Tatăl

vostru cel ceresc le hrăneşte. Au nu

sunteţi voi cu mult mai presus decât

ele? Şi cine dintre voi, oricât şi-ar pune

el mintea, poate să-şi adauge la statura

sa un cot? Iar de îmbrăcăminte ce vă

îngrijiţi? Luaţi seama la crinii

câmpului cum cresc: nu se ostenesc,

nici nu torc, şi totuşi vă spun vouă că

nici Solomon, în toată mărirea sa, nu s

-a îmbrăcat ca unul dintre ei. Iar dacă

iarba câmpului, care astăzi este şi

mâine se aruncă în cuptor, Dumnezeu

în acest fel o îmbracă, oare, nu cu mult

mai mult pe voi, o puţin credincioşilor?

Deci, să nu duceţi grijă zicând: ce vom

mânca, sau ce vom bea, sau cu ce ne

vom îmbrăca! Că toate acestea le caută

păgânii; doar ştie Tatăl vostru cel

ceresc că aveţi nevoie de toate acestea.

Ci căutaţi mai întâi împărăţia lui

Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate

acestea se vor adăuga vouă.

Duminica a III-a după Rusalii

(a Sfinților Părinți de la Sinodul IV Ecumenic) Matei 6, 22-33

Apostol: Romani 5, 1-10

Fraţilor, fiind îndreptaţi din

credinţă, avem pace cu Dumnezeu,

prin Domnul nostru Iisus Hristos,

prin Care am avut şi apropiere, prin

credinţa la harul acesta, în care stăm,

şi ne lăudăm întru nădejdea slavei lui

Dumnezeu. Şi nu numai atât, ci ne

lăudăm şi în suferinţe, bine ştiind că

suferinţa aduce răbdare, şi răbdarea

încercare, şi încercarea nădejde; iar

nădejdea nu ruşinează pentru că

iubirea lui Dumnezeu s-a vărsat în

“Noi, cei ce suntem creștini numai pe dinafară, lipsiți de duhul lui Hristos, lipsiți de inima dăruită Domnului pe de-a-ntregul, lipsiți de râvna pentru a fi numai pe placul Lui, adeseori ne socotim a fi între cei care îl iubesc pe Dumnezeu cu adevărat – atât cei ce încă sunt aici, pe pământ, cât și între cei ce sunt deja dincolo, în cer [sfinții]. Însă de ochii lor pe care Dumnezeu îi luminează nu se ascunde. Cine suntem noi de fapt și, privindu-ne, ei zic pe bună dreptate: “iată niște oameni care deși după înfățișare sunt de-ai noștri, nu sunt dintre noi”. Simplu cuvânt, după cât se pare, însă ce înfricoșător! Dacă nu suntem ai lor, nici ei nu sunt ai noștri, și nimic din ce este al lor nu este al nostru; așadar, nici Hristos nu este al nostru, și nimic din ce a făgăduit El nu este al nostru, nici raiul nu este al nostru, nici veșnica fericire nu e a noastră. Iar dacă toate acestea nu-s ale noastre, atunci ce trebuie să fie al nostru! Vedeți ce mai necaz!

Iar pe de altă parte, uitați-vă în jur – l a no i , ap r oape t o tu l e creștinesc: rânduielile sunt creștinești pe de-a-ntregul sau pe jumătate, concepțiile sunt creștinești, vorbele sunt creștinești, multe reguli și fapte sunt creștinești. Și atunci, ce nu-i îndeajuns? N-avem îndeajuns inima crestineașcă; inima noastră nu năzuiește unde trebuie, nu vede binele sau în Dumnezeu, ci în sine și în lume, și nu în cer, ci pe pământ este raiul ei; n-avem îndeajuns râvna tare ca moartea

pentru a fi pe placul lui Dumnezeu și a ne mântui. Parcă am adormit, am amorțit și ne mișcăm doar cum ne duce valul vieții. Haideți să trezim în noi înșine tocmai această râvnă, căci cine va face asta pentru noi, daca n-o vom face noi înșine? Singuri ne-am legat de lume, singuri să ne și rupem de ea. Sî intrăm în inima noastră rece, nepăsătoare, și să începem a o îndupleca prietenește să se învețe odată minte, să rupă lanțurile patimilor lumii, pe care de bunăvoie și le-a luat asupră-și, și să tindă către Domnul. Să spunem sufletului nostru așa:

“Eșt i z id it după chipul ș i asemănarea lui Dumnezeu. Cel nemărg in it a binevoit să te întocmească în asa fel încât să Se răsfrângă în tine cu desăvârșirile Sale precum soarele se răsfrânge într-o mică picătura de apă, și să fie văzut în tine atât de tine, cât și de toți cei care te văd, cerești și pământești deopotrivă. Iar tu te-ai depărtat de Dumnezeu și te-ai întors spre lume, ai primit chipul ei urâcios și astfel ai început să porți asemănarea cea de fiară a stăpânitorului acestui veac. Adu-ți aminte de înalta și neasemuita ta noblețe de la început, întristează-te pentru sluțenia ta de acum și întoarce-te către Domnul, ca să te înnoiască iarăși după chipul Celui ce te-a zidit.

Dumnezeu te caută ș i te înconjoară cu toate milele și purtările Sale de grijă: viața ta este a Lui; toate cele ce îți fac trebuință pentru viață

inimile noastre, prin Duhul Sfânt, Cel

dăruit nouă. Căci Hristos, încă fiind

noi neputincioşi, la timpul hotărât, a

murit pentru cei necredincioşi. Căci

cu greu va muri cineva pentru un

drept; dar pentru cel bun poate se

hotărăşte cineva să moară. Însă

Dumnezeu îşi arată dragostea Lui

faţă de noi prin aceea că, pentru noi,

Hristos a murit când noi eram încă

păcătoşi. Cu atât mai vârtos, deci,

acum fiind îndreptaţi prin sângele

Lui, ne vom izbăvi prin El de mânie.

Căci dacă, pe când eram vrăjmaşi,

ne-am împăcat cu Dumnezeu, prin

moartea Fiului Său, cu atât mai mult,

împăcaţi fiind, ne vom mântui prin

viaţa Lui.

sunt tot ale Lui; și lumina, și văzduhul,

și hrana, și hainele, și locuința, și tot

ce este în tine și la tine – toate ale Lui sunt. Și nu numai atât! Pentru

tine S-a pogorât din cer, a pătimit,

a murit pe cruce, a înviat, S-a

înălțat la cer, a trimis Duhul Sfânt și a rânduit pe pământ Biserica, în

care a adunat toate cele de nevoie

pentru mântuirea ta. Și – lucrul de căpetenie – pe calea nașterii și prin

rânduiala vieții tale dinafară deja te-a

băgat în această vistierie a bunătăților duhovnicesti, și

pentru toate acestea cere

de la tine numai inima ta. Și picătura încălzită de soare

urcă: tu de ce întârzii să te

întorci la Domnul, încălzit

fiind din toate părțile de căldura iubirii Lui? Oare nu vezi că toți cei din jurul

tău merg către Domnul: și săraci, și

oameni de rând, cărturari și necărturari? Și atunci, tu de ce stai,

lăsându-i pe toți să ți-o ia înainte în

împărăție? Ce, ești mai rău decât ceilalți? Ești văduvit de vreun lucru

care li se dă tuturor? Și atunci,

stai? Mișcă-te, grăbește-te, până când nu s-a închis ușa care este

deschisă pentru toți cei ce se

întorc acum! Ce stai? Întoarce-te către Domnul și începe să lucrezi Lui

cu osârdie! Vremea trece, puterile

îmbătrânesc, devin grosolane și se

apropie de nemișcare în îndreptarea lor cea strâmbă – iar azi-mâine va

veni moartea. Ia seama să nu rămâi

de tot în această răceală împietrită

față de Domnul. Adu-ți aminte de

sfârșitul cel înfricoșător, când și Dumnezeu Se va întoarce de tot de la

cei ce nu se întorc spre El și îi va

lepăda pe cei ce îl leapădă, și

năzuiește către Dânsul măcar de frică! Caută-l pe Domnul! Dumnezeu

sau lumea – nu este cale de

mijloc. Sau nu vezi că acolo este totul, iar aici nu este nimic; că

acolo este adevărul, iar aici nălucire;

că acolo este odihnă, iar aici dureri și griji; că acolo este

îndestu la re , ia r a i c i

strâmtorare neîncetată; că acolo este bucurie și veselie,

iar aici numai dureri și

tânguire a inimii? Cunoști

toate acestea, ai trecut prin ele, și t o t uș i r ă m â i î n a ce e aș i

deșertăciune a minții și a

inimii… Doar nu vrei să îți faci raiul pe pământ? Este deja a opta mie de

ani de când iubitorii acestei lumi

fac tot ce le stă în putință pentru a face raiul pe pământ – și nu numai

că nu reușesc nimic, ci totul merge

spre mai rău. Nu o să reușești nici tu, ci doar o să te istovești alergând după

nălucitele bunătăți ale lumii cum

aleargă copiii după curcubeu”. Cu vorbe de acest fel să ne

înduplecăm sufletul a-L iubi pe

Domnul, a se întoarce pe de-a-

ntregul către El și, în fine, a râvni cu hotărâre propria mântuire.” (Sfântul

Teofan Zăvorâtul)

Sf. Emilian de la Durostorum Sfântul Emilian de la Durostorum a pătimit pe vremea

împăratului Iulian Apostatul. Militar de carieră și fiu de guvernator

imperial, el a îmbrățisat de timpuriu credința creștină, pe care nu

numai că a mărturisit-o prin cuvânt, dar a și apărat-o cu brațele,

sfărmând idolii păgâni și răsturnând altarele de jertfă, faptă pentru

care a fost supus la suplicii cumplite (fiind chiar aruncat în foc, dar

scăpând nevătămat!) și și-a dat sufletul în mainile Domnului la 18

iulie 362.