Drumuri meDvăşăńe - banaterra.eu file(versuri în grai bănăţean), Ed. Marineasa, Timişoara,...

Drumuri meDvăşăńe

Pătru Chira

Drumuri meDvăşăńe

Această carte a apărut cu sprijinul Consiliului Local Moşniţa Nouă

şi al d-lui primar Ioan SORINCĂU

Coperta I: Peisaj Urseni foto: Bogdan Flavius Tămaş

Coperta IV: Pătru Chira, portret foto: Bogdan Flavius Tămaş.

S-a născut în 4 iunie 1938, în Chişoda, judeţul Timiş, urmând primele patru clase la şcoala din localitate iar gimnaziul la Şcoala nr.10 din

Mehala, Timişoara. În perioada 1952-1954 a studiat la Şcoala Medie Tehnică Financiară din Timişoara, continuând secţia umanistă a liceului seral la Şcoala Medie nr.1 (Colegiul Bănăţean). După încheierea liceului (1964) a ocupat un post de contabil la U.M.T. pentru ca cinci ani mai târziu să se transfere la Staţiunea de Maşini Agricole - Freidorf (Timişoara). Şi-a continuat studiile cu un curs de topografie, angajându-se mai târziu ca tehnician la IPROTIM unde a rămas până în 1998, când s-a pensionat.

Debutul în epigramă l-a cunoscut în anul 1966, în ziarul „Drapelul roşu” din Timişoara în timp ce, debutul său editorial a avut loc în 1975, fiind inclus în volumul colectiv Antologia epigramei româneşti,

PĂTRUCHIRA

Pătru Chira6

Bucureşti, coordonator: Giuseppe Navara. Ulterior va mai publica în încă opt 8 volume colective, din perioada 1994-2004, remarcându-se în mod special în Gura Satului la Radio Timişoara, III (Editura Mirton, 1994) şi în antologia Gura Satului (Ed. Mirton, Timişoara, 1996).

Volume de autor: Femeia-eterna poveste (epigrame), Ed. Mirton, Timişoara, 1997, Chemarea pământului (versuri în grai bănăţean), Ed. Mirton, Timişoara, 2004, Romanţa unei iubiri (lirică de dragoste), Ed. Mirton, Timişoara, 2006, Versuri (versuri în grai bănăţean), Ed. Marineasa, Timişoara, 2007, Cotăriţa cu duminici (epigrame), Ed. Waldpress, Timişoara, 2008, Sonate şi rindeluri, Ed. Gordian, Timişoara, 2013.

Este membru fondator al Uniunii Epigramiştilor din România, membru al Uniunii Scriitorilor în Grai din Banat, membru corespondent al Uniunii Compozitorilor. Activează în cenacluri timişorene: „Ridendo”, CARP (al pensionarilor), „Liviu Rebreanu”, „Constantin Brâncuşi”. Din vara anului 1991 s-a remarcat cu o contribuţie substanţială în cadrul Cenaclului Radiofonic „Gura Satului” din Timişoara. Are colaborări la publicaţiile „Drapelul roşu”, „Orizont”, „Renaşterea bănăţeană”, „Timişoara”, „Strada” (Timişoara), „Redeşteptarea” (Lugoj), „Tot Banatu-i fruncea” (Făget), „Tibiscus” (Uzdin), „Lumina satului”, „Dialog cu cetăţenii” (Giroc), „Medveşanul” (Urseni), etc.

Drumuri meDvăşăńe 7

A obţinut mai multe premii şi diplome: Premiul II la Festivalul „Timişoara floare rară” (epigrame), 1981, Premiul II la Festivalul şi Concursul Naţional de epigrame, Brăila, 1992, Diplomă de onoare - 40 de ani de la înfiinţarea Studioului Teritorial Radio Timişoara, 1995, Diploma „Dimitrie Ţichindeal” pentru viaţa culturală, Timişoara, 2001, Premiul special (cronică ritmată şi poezie satirică) la Concursul Naţional de Umor – Gura Humorului, 2002, Diplomă pentru aportul în evoluţia epigramei româneşti, Tulcea, 2003, Diplomă de excelenţă pentru creaţie şi Premiul pentru interpretare la festivalul-concurs „Tata Oancea”, Bocşa, 2005.

CUVÂNT DE ÎNTÂMPINARE

În cele 27784 de zile de viaţă care, cu trudă şi cu şansă le-am strâns, am trecut prin multe situaţii prevăzute şi neprevăzute pe care le-

am depăşit cu succes, dovadă că mă aflu şi în prezent viu şi sănătos.

În timpul anilor tineri, ducând o viaţă cumpătată, cea mai mare pasiune era cititul: nu mai ştiu câte cărţi am lecturat, dar cred că au fost câteva biblioteci bune. De la fiecare autor parcurs am învăţat câte ceva, poezia fiind una dintre preferinţe. Am asimilat mult şi am uitat destule.

Primele încercări literare au fost prin 1966 cu nişte catrene puerile pe care eu le socoteam epigrame şi abia după câţiva ani buni de muncă am reuşit să mă perfecţionez într-atât încât am obţinut chiar şi premii locale şi naţionale. Astfel, am fost premiat în 1990 la Festivalul de la Brăila al Uniunii Epigramiştilor din România.

Pătru Chira10

Prin anii 1982-1983, entuziasmat de poeziile în grai bănăţean ale lui Marius Munteanu, Nicolae Mezin şi Virgil Şchiopescu, publicate în ziarul local “Drapelul roşu”, am trimis şi eu câteva poezii din care mi s-au publicat cinci.

Din 1991 am fost cooptat la Radio Timişoara în echipa celor şapte de la “Gura Satului”, emisiune care mai fiinţează şi azi, după 23 de ani.

La dorinţa celor doi medveşeni: Bogdan Tămaş şi Toma Sfetcu mi s-a propus colaborarea la revista “Medveşanul”, publicaţia periodică a satului Urseni, localitate învecinată cu Girocul. Am acceptat invitaţia cu plăcere, urmând să transpun în versuri teme care mi-au fost date de către cei doi şi care privesc trecutul mai mult sau mai puţin îndepărtat al Urseniului, cunoscut până la Marea Unire, dar şi în vorbirea bănăţenilor de aici, cu denumirea de Medveş (cu variantele Medvăş, Mevdăş sau Mebdăş). Pentru prima dată în viaţa mea, în ceea ce priveşte poezia în grai, am scris după temele stabilite de altcineva, fapt pe care l-am considerat o mare provocare şi aşa s-a născut cartea “Drumuri medvăşăńe”, de care sunt mândru, reuşind ceva inedit. Am utilizat în poeziile scrise în această carte, pe cât mi-a stat în putinţă, cuvinte în graiul bănăţean din Medveş, după cum mi-au fost semnalate de către Bogdan Tămaş şi Toma Sfetcu. Am încercat să folosesc, aşadar, pentru a da doar câteva exemple : “voreţ” în loc de “avlie”, “uliţă” în loc de “socac”, “dunţ” în loc de “donţ” , “chelărab”


în loc de “chilărab” şi să fac uz de variantele “tot/totă, toţi/toce” folosite cu mai mare frecvenţă la Medveş decât la Chişoda. De asemenea, am utilizat toponime şi porecle specifice Medveşului.

Nu-mi place nici să mă laud, nici să fiu lăudat mai mult decât mi se cuvin laudele, dar sunt extrem de fericit că am izbutit, prin trudă şi perseverenţă, să scriu o carte în care să se oglindească o parte din trecutul localităţii Medveş, care să aducă în amintirea contemporanilor persoane şi evenimente pe care vicisitudinile vremii le-au dat de-o parte şi pe care iată, le-am transpus în eternitate.

Le mulţumesc celor doi: Bogdan Tămaş şi Toma Sfetcu pentru încercarea la care am fost pus de-a lungul unui an de zile şi doresc ca această carte să fie un prilej de respect şi admiraţie pentru satul Urseni (Medveş), pentru prezentul şi trecutul acestuia.

Pătru Chira

PRECIZĂRIcu privire la redarea în scris

a rostirii dialectale bănăţeneşti

1. Principiul fonetic (redarea rostirii) este precumpănitor; potrivit acestuia este “aproximată” în scris vorbirea bănăţeană, fără a se face apel la transcrierea fonetică. Cuvinte precum ziuă, Dumnezeu, vezi, găseşti, grăbeşte, deal, unde, dimineaţă, Dinu se transcriu simplu, corespunzător fonemelor întâlnite în rostirea bănăţeană, astfel: dzîuă, Dumnedzău, vedz, găsăşci, grăbeşce, unge, gimineaţă, Ginu.

2. Pentru redarea “sunetelor specifice” ale rostirii bănăţene (profitând de facilităţile tehnoredactării computerizate) sunt preluate din alfabetul fonetic doar respectivele semne: ś, ź (śe, śi, źe, źi) - śerc, śe, śeva (cerc, ce, ceva); śinś, śineva (cinci, cineva); źer, źeamăn, merźe (ger, geamăn, merge); źinere, źios, aźiunź (ginere, jos, ajungi).

3. Semnul î redă acest sunet care în bănăţeneşte corespunde semnului i (arareori lui e) în cuvântul-

Pătru Chira14

pereche din limba literară: dîn (din), măşînă (maşină), dzîuă (ziuă), pîn (p[r]in) - spre deosebire de pân, care este “redarea bănăţeană” a lui până din limba literară. Tot aşa: ţîp (ţip), ţâp (arunc). Sunetul î a fost redat prin semnul â în cuvinte care există numai în Banat: ţâmp, ţâmpor, bolând (pulpă de pui, sulf, nebun).

4. Sunt redate fonetic singularul pentru plural (paş) sau pluralul pentru singular: cojocari, pilari (precupeţ), văcari.

5. Apostroful este folosit pentru a indica absenţa grafică a articolului hotărât în cazul substantivelor terminate în u: nogeu’, grâu’ (*nodeul - inexistent în limba literară - os rotund al gleznei, grâul). De asemenea, apostroful este uneori folosit pentru a înlătura confuzia: da’ - dar, po’ - apoi, păi, ‘tâmplă - întâmplă.

MEDVĂŞ, VATRĂ STRĂMOŞASCĂ

Medvăşu-i un sat dă frunce în câmpia cimişană,O floare dă făinărujă dîn avlia bănăţană,Sat dă pustă cu dă toce, căş frumoasă cu târnaţ,Cu pământuri rogitoare şî cu oamini menunaţ.Primăvara-i numai floare, vara-i râuri dă vergeaţă,Toamna-i frundză care cage, iarna îi sloieţ dă gheaţă.Românii-s în Medvăş locuitorii ăi măi vechi,Dupră ei or vińit unguri, şvabi – vro câceva părechiMăi dămult, năince vreme, vatra Satului BătrânDă Cimiş era aproape ş-o ţîńa pădurea-n sân.Dar, când s-o îmflat Cimişu, o buit şî pră afară, Dupră śe s-o topit ńaua, măi cu samă-n primăvarăS-or ghingit ca să-l strămuce, măi sus, unge-i acumĂi d-atunś, credzând că-i bińe, la Cimiş să nu-i ste-n drumŞî or înălţat comuna, oaminii pr-o vatră noauăMăi ferită dă puhoaie, împărţînd şî vremea-n doauăTrifurtare pîntru lucru ş-un furtari pîntru oginăAşceptând cu mic cu mare, vremuri buńe ca să vină.Ăi bătrâni trecuţ prîn vremuri śe înśet-înśet să ducPovestăsc la ăi măi cińeri cum o fost în băbăluc:Cimişu, cum îi treśa cu luntrea dă vro şapce ori pră anLa Ostrov să lucre holda, moşu Lină Logojan;Şteca, Bălu, Chentă, Tuţu şî cu Lae Isăiie

Pătru Chira16

Pringeau peşcii cu zăbroańa în Bârnari… Śińe măi şcie?Dă śopoarilii dă mioare, ori dă oi, ori dă berbeśBogătońilor dîn Medvăş, cai dîn ăia măi aleşiVaśilii vro patrusuce cu viţăi şî biś cu totVoreţu cu mulce hoare, câni mânjîţ pră lăbi şî bot.Adz în Medvăş todăuna băbălucu faśe sămnŞî mereu aduśe-amince dă bisărica dîn lemn.Focu śe-i aprins dă Paşci, dăspră treascuri şî cocaie,Slujba dă la Cruśa verge şî-nchinarea pîntru ploaie,Dăspră lucruri, dăspră fapce şî dă oamini luminaţŚe-or făcut dîn Medvăş fală, care nu pot fi zuitaţ:Dascălu Cerńeţ Vichente, bun român întru şinstîre,Ion Marincu śe la Alba o votat pîntru Unire,Părincilii Luminosu, cuviosu VidrighinLa bisărica a noauă, ei contribuind dîn plin,Dăspră Moisă Dimitrie, dascălu śe-o condus coruIon Buibaş, chińedzu la care, şî acum îi duśem doru,Profesoru Geoarge Savii, care o aźuns decanSă făleşce-ntrăg satu că o fost tot medvăşan.Sigur or măi fi şî alţî care nu îs pomeńiţVreńiś fiind dă totă fala, merită ca să-i śinstîţ.Medvăş, vatră strămoşască, sat dă pustă bănăţanĂl care-ţi śinstăşci strămoşî pomeńindu-i an dă anŞî supus sub anotimpul vremurilor care tacVei rămâńe o lmină śe străluśe veac de veac!

MORCOŃU MEDVĂŞAN

La Medvăş nu am măi fost Nişce ani, śińe-i măi şcie?Niś bitanga, niś ca gostCă aşa o fost să fie!

Adz, păşînd ca dupră mort,Iar nogeu stâng mă doare…Anii śe în cârcă-i portGreu să lasă în piśoare.

Că dămult, tare dămult,Mi s-o dus copilăria!Niś dă vremuri nu ascult,Stau ascuns şî-mi beu răchia.

Poace nu-i aşa dă bunăCum iestă la “Medvăşanu”!Dă căisână ori dă prună,Când ai be şî nu ai banu.

Audzîi ieri, la căfană,Vorbă ca să ce cruśeşci,Că-n moşîia medvăşanăCresc morconii ca-n poveşci.

Pătru Chira18

Mari cât sfleca C.A.P.-istă,Cântărind măi mult d-o tonă,Care-n lume nu există…Doar la medvăşăni în zonă!

Unu-o fost atât dă mare,C-o strâns toţ săcenii roată!Trăbuind vro tri tractoarePatru dzîle ca să-l scoată.

În zădari c-aşa menunăNime n-o măi apucat-o!Că l-or scos dupră o lunăPatru tancuri dă la NATO!

“-Lasă-mă în supărare!Sare arsă baba Fira.Oriśicât o fost dă mare,Nu-i cât nasu lu Moş Chira!”

FOCU DĂ PAŞCI

Medvăşu dă altădatăStă ascuns în vremi trecuce…Şî dîn când în când s-aratăC-ar pucea să spună mulce.

Oare śińe-l măi ascultăAdz, când lăuţîlii-or tăcut?Pră călărilii perduce,Numa vremea o trecut!

Obiśeiuri, adz zuitace,Stau d-o vreme-ngrămăgice,Párică dace dă o parceCa să fie răsîpice.

Da’ în nopţi dă lună plină,Când dau florilii-n căstani,Le măi scot dîn naftalinăĂi bătrâni trugiţi dă ani.

Baş în Săptămâna MareGlas dă toacă-o răsunat.Ś-o cemat la sărbătoareLumea răsîpită-n sat.

Pătru Chira20

Źunii adunaţ grămadăOr căutat cu grij-un loc,La bisărică-n ogradă,Unge să aprind-un foc.

Lemńe or avut dăstule,Dă pră unge-or căpătat,Cumpărace dîn pădure,Ba şî strânsă dă prîn sat.

Dupră Sfânta-nmormântare,Or aprins Focu afarăŞî s-or strâns cu mic, cu mareLângă el, sară dă sară.

Dupră cum fu rânduit Şî cum dacina o śere,Focu-o ars năcontăńit,Până dupră Înviere!

Foc dă Paşci, toacă şî treascuriStau şî adz ca mărturie,Ca acum câceva veacuri,Sămn dă rod şî bucurie.

Zvoańilii înśep să batăŞî, în glasu primăverii, O vińit îmbujoratăDzăua Sfântă-a Învierii!


Să tredzăsc dîn somn băgriniiŞî să-mbracă în arźinţ,Dîn pământ să-nalţă crinii,Dzîlilii-s tot măi fierbinţ!

Primăvara vińe-n fugăŞî să duśe tot la fel.Orişîcât dă multă rugăN-o s-o facă să măi ste!

Cum făśau cândva strămoşî, Dupră obiśei, în sat,Să śocnim iar oauă roşîAdz, Hristos o înviat!

S-O ALES PRAU’ DÎN MAIUŞFO

Doamńe, în grăgina teaNu murim niścând dă foame!Că mulţ pomi găsîm în ea,Dar şî tare mulce poame.

Fal dă fal dă śoroveţă,Şî măi dulś şi măi amare,Dă la mere pădureţăPân’ la nuś cu coaja tare.

Pomi care rogesc răchieÎn uieź cu greomântOr crescut, în bolândzîie,Măi târdzîu şî pră pământ.

Baş la Medvăş … multă vremeBag dă samă c-o trecut!Pomi cu uieź şi dămiźeneÎn tot anu or crescut.

Baş în dzăua dă-ntâi mai,La sărbarea ungurească,Dzîs Maiuşfo, cu alai,An dă an să o śinstască.


Pom înalt, cu vîrv subţîre,Fără crenź, baş în socac,Cu uieź strânsă-n peşchireDă răchie, ori cońac!

Le-or făcut la mulţ cu ochiuŞî le-or bundudzît stomacu,Dar n-or prea avut nărocu…Geaba, or ugit cu sacu!

Dar doi Pătru tari ca piatra,C-un firidz cu ghinţ tăioşi,Iuce pomu l-or dat gata,Spăriind vro tri cocoşi.

Pătru unu, Pătru doi,Ca şî împăraţî ruşi,Ori pornit, ca la război,Şî l-or doborât acuş.

N-o rămas uiagă-ntragă,Iar pră uliţa pustîie,Dăfila o noapce-ntragăNuma damfu dă răchie.

Pagubă, năcadz şî sfadă,Larmă multă şî jândari…Şî uieź sparce-o grămadăCa sărbarea la maghiari.

Pătru Chira24

Dupră-astă întâmplare,Păstă-un an, un înţăleptPomu l-o făcut dîn fiareŞî-n uieź o pus oţăt.

PÎNTRU ŚE BAT ZVOAŃILII ÎN MEDVĂŞ?!

Ăl măi mare rău dîn lumeÎi să mori ca vai-ş-amar!Moarcea nu şcie dă glumeCând ce şcerźe dîn bucfari.

Unii mor dă moarce bună…(Cât dă bună moarcea-o fi?!)Alţî dă opt ori pră lunăMor în chefuri şî beţîi!

Dacă ai cumva nărocuCa în şanţ să dormi vrodat’!Dzîśe lumea: “Iaca, porcu!Uice-l că îi mort dă bat!”

Când ce-ndopi dă-ţi săre bumbuŞ-ostăńit ce-arunś în pat,Când ţî somnu greu ca plumbu, Poţ visa c-ai răpozat.

O păţât-o şî Linuţ, Crâsńicu ăl menunatŚe sluźit-o ani dăstuiLa bisărica dîn sat.

Pătru Chira26

Medvăşănii-l lăudau:Mare om, nu măcar śińe,Fie treaz, ori fie prau,El şcia să tragă bine.

Zvoańilii, la sărbătoare,Ori la mort, ori la năcadz,Dar, dă tare mulce ori,Rum şi votcă pră grumadz.

Într-o dzî, spră însărat,Dup-o groază dă păhare,Adormi nălăgănatCa şî caii dîn piśoare.

Şî avu un vis urât: Cum că precinu lui, Lae,Prăstă noapce o murit… Pră jârada a dă paie.

L-or chicit pr-o loitră lungă, Cu piśoarilii-năinceŞî în rai ca să aźungă, S-or pus babe să să cânce.

Nu o suferit dă boală, N-o dzăcut o dzî în pat,Până când o babă chioară,Într-o dzî, l-o giocheat.


Unii spun că-s făcături, Alţî că s-o bobiţat…Şî, dîn alce mulce guri, Că Linuţ l-o blăstămat.

Ca să moară însătat,Tot cu gându la uiagă. Iar când o fi mort dă bat,Zvoańilii Linuţ să-i tragă.

Când năcadzu-ţi poartă picăŞî ce pun’ la cazńe-o mie,S-o tredzît Linuţ dă frică Şî dîn somn, şî dîn beţîie.

Ca şi-n crâsńic bun dă treabă,Pîntru a afla tot satu,O tras zvoańilii, în grabă,Pîntru Lae, răpozatu.

Dupră aia-n birt să spună C-astă noapce, pră noreală,O murit dă moarce bună Lae a lu Cărăśală

Baş când jălea-o fost măi mare,Întră-n birt mortu Lăică, Zglemenind toţ dă mirareŞî dă groază, şî dă frică.

Pătru Chira28

Pră birtaş l-o luat d-o parce: “-Toni, şci śe s-o-ntâmplat,Că bat zvoańilii, dă moarce, O murit careva-n sat?!”

Săre-atunś Linuţ ca arsÎnspră el cu glas răstit: “-Śe cauţ Lae tu în birt,Ce-ai zuitat că ai murit?

Oare care o fi treaba, Că mi greu să măi suport C-am tras zvoańilii dăźaba?Şî plânźam ca dupră mort.”

Dzîsă Lae: “-Cum s-arată, Grija morţî mele-o porţ…Du-ce, le măi traźe-odată Că am înviat dîn morţ!”

TRUC GICĂ

Or trecut d-atunś ani buni… Vremea nu vrea să ne-asculce!Plină-i lumea dă menuni,Dar la Medvăş îs măi mulce! Prăstă pusta medvăşană Anii or zburat grăbiţ,Făr’ ca nime să-i zogoańeN-or putut să fie-opriţ!

Śińe-şi măi aduśe-amince Dă Georgică lu Ţărău?Dă copiii dânăince,Dă berbecu ăla rău?

Dă cocaia-n Postu Mare…Cu o roată dă cośieUnge dzâlńic, fiecareSă dăgeau cu voioşîie?

Să povestuie că: cicăGică-avea, cum să vă spun, Pră berbecu dzîs Truc GicăPrecinu lui ăl măi bun.

Pătru Chira30

Averea lu uica Ńiţă,Un veśin cu mulce oi,Slobod să ste în uliţă El şi Gică amândoi.

Când pră Gică Alţ copii gând rău i-or pus,Dzîsă: “Truc!” ş-atunś berbecuÎi lua pră toţ pră sus.

Toţ îi cam şciau dă frică, Că oricând şî-n oriśe fel,Unge să duśa GeorgicăLua berbecu dupră el.

La şcoală primea bătaie Dă la dascăl, dzî dă dzî,C-o făśa mereu dă oaie Şî o groază dă prostii.

Într-o dzî, dă mai frumoasă, Dupră cum ş-acum să spuńe,O adus berbecu-n clasă, Numa-aşa să să răzbuńe.

Pră dascălu care Îl băcea cum baţ un nuc,Înfocat dă răzbunare,Dzîsă doar atâta: “Truc!”


Gică Truc l-o luat în coarńe Şî l-o dat d-a curişcapu,Iar, năince să-l răstoarńe,I-o măi dat una cu capu.

Tăvălit aşa, un pic, Dascălu s-o dat învins. Iar copiii ca la ţirc Toţ s-or prăpăgit dă ris.

Într-o dzî, cu mult năcadz, Mult măi neagră ca şî noapcea,Când berbecu ăl viceadz O fost condamnat la moarce,

S-o pus Gică pră scandal Când aflasă trista veste. Iar veśinu, criminal, O rămas fără firestre.

Aşa să sfârşî poveasta Spusă dă povestitori! Că aşa-i în lumea asta Cândva trăbă ca să mori!

Dupră cum în sat să spuńe,Medvăşănii să întrec Să-i răgiśe o statuie Nănfricatului berbec.

CUSCRII

M-o spus Ńida lu Căigană:Copro Ionci dîn JăbelS-o-nsurat cu-o medvăşană,Mult măi mândră dăcât el.

Da-n Jăbel, în ăle vremuri,Totă casa-avea măgari!Fal dă faluri dă blăstămuriŞî o groază dă pilari.

Feri baci, tocilaru,Şî cu Veta lui a grasă,I-o fost greu să-şi ducă-amaruCu śinś suflece, în casă!

Dar când dragostea îi mareŞi când Ionci-o-vre pră Ana,Nu-i un lucru oarecareCa să-l fărbuieşci cu pana!

Uica Pavel, Medvăşanu,Hameş, prima-ntră ortaś,Făśa banii cu śocanu,Că în sat o fost covaś.


Da şi Pavel – om dă casăS-o-nsurat, dupră cătańeC-una uachişă, frumoasă:Roźi neni - o unguroańe.

Baş în toiu primăverii,Într-o dzî, s-or tot ghingitIonci, Veta şî cu FeriS-o pornească la peţît.

S-or chicit într-o cośie,Înţoliţ ca dă oraş,Cu tri peńe-n pălărieŞî-n chintuşu cu săitaş.

Dar pr-atunś doar drumu mareCe făśa să măi prinz mau…Restu – drumuri ca oricare:Cu imală şî cu prau.

Or aźuns, ca vai dă lume,Pră la Medvăş, cătră-amńadz…Ca-n bătaia dă la FiumeImălaś pân’ la grumadz.

Pavel i-o pofcit în casăCa un om bińe crescut.I-o chicit fumos la masă,Le-o pus śeva dă beut.

Pătru Chira34

Ş-o-nśeput să bleucoceascăDăspră marvă, dăspră bani,Dăspră treaba păorească,Iar la urmă doar dă bani.

Dupră-un śas, Veta şî RozaOr ieşît până-n avlie,Numa ca să prădaraceTotă marea bogăţîie.

Iar ăi cińeri, prîn grăgină,Givăńau dă ale lor,Făr să vadă c-o veśinăÎi tot şpiona dă zor.

Or rămas numa bărbaţîSă vorbească dă căpară.Şi tot bând, ca apucaţî,S-or făcut când foc, când pară.

Ş-or aźuns să să sfăgiască:Pavel l-o făcut măgar,Iar Feri-n ungurească:“Bigios olah” potcovar.

Pavel s-o răstît şi el:“-Pot să potcovesc, vedz bine,Toţ măgarii dîn JăbelŞ-o să-nśep întâi cu cińe!”.

UNGE DAI ŞÎ UNGE CREAPĂ

Dămult, dămult dîn băbăluc, Spuńau bătrânii-n fel şî chip: Că iarna vińe dîn UliucŞî primăvara dîn Uńip.

C-o fost orânduit dă an, Ca toce-n lume s-aibă-un loc: Să vină toamna dîn BăşăńŞî vara-baş dă la Giroc.

La Medvăş fost-au urşi d’ăi mari,Ori că măi miś, ori mijlośii,Iar la Giroc atâţ măgari,Că-i adunau în herghelii!

Dă fost-au urşi, ori nu or fost, Şî or trăit pîntră săceni, Nu şciu, da párică tot cu rost Adz poartă numilii Urseni.

O treabă tot s-o întâmplat! Ş-o să v-o spun, ţuśe-vă uica: Erau vestîţ pră-ntrăgu satŞî urecheaţî lu Soruica.

Pătru Chira36

Śoardă dă iepuri śenuşaţOri albi, ori negri or trăitToţ în voreţ, împrăşchiaţ,Conduş dă Hanţi ăl vestît.

Un iepuroń cât un măgar,Poace măi mic, mare-n urechi, Śe prîn voreţ, fără habar,Rogea la frundză dă curechi,

Când Ion, copilu lu veśinu,Nu o găsît vro altă treabă Dăcât să śară ca năbunu Vro patru iepuri dă la babă.

Cum baba-o fost zgârie-brândză, Niś nu o vrut ca să audă,Că nu-l avea pră Ion la rânzăŞî uşa i-o închis cu śudă.

Ion, când vădzu că-i tot dăźaba,O aşceptat într-o menuńe. S-o tot ghingit d-atunś, pră baba,În fel şî chip, să să răzbuńe.

Cemă pră Pavel şî pră Lelu, Ortaśii lui ăi devotaţ,Şî s-or ghingit să-i facă feluLa babă şî la urecheaţ.


S-or pus toţ tri atunś, pră treabă, Fiind gata să răstoarńe munţ,În multă linişce şî grabă,Să poa’ să ieie cât măi mulţ.

Cum iepurii erau în turmă,N-o şciut pră care să-i aleagă! Şî, scotośind până la urmă, Or dat acolo dă uiagă.

O dămiźană cu răchie A lu moş Iosâm, pitulită, Căci, cum întraga lume şcie, Soruica-i tare afurisîtă!

Ăi tri, dupră aşa pomană, Ca să măi prindă śeva mau,Or tras cu foc dîn dămiźană Pân’ s-or făcut cu toţî prau.

Adormiră toţ ca lemnu,Párică-or fost acasă-n pat…Până nu le-o strîcat somnuGazda dupră śe i-o aflat.

După niscarva-afurisală Şî larmă mare ca la proşci, I-o luat la rând cu o dârjală, Pră gazda Iosâm şî pră goşci.

Pătru Chira38

Moş Iosâm fusă păgubituDupră atâta bolândzîie.Că s-o ales cu măscărituŞ-o rămâńat fără răchie.

Că şochiată-i lumea astaŞî śińe poace s-o priśapă? Când cauţ pră una, dai dă alta …Că unge dai şî unge creapă!

RUSALIILI

Niś un nor în dăpărtare -Piatră vânătă îi śeriuCa-n căzan ce coś la soare.Iar ţăriga-i ca piperiu.

Vântu dzîlilor năbuńePrau-l dă d-a curişcapuŞî, d-atâta uscăśuńe,Florilii îşi pleacă capu.

N-o ploiat măi mult d-o lună! Iar d-o fi ca să măi ţână,C-o aşa arşiţă năbună,Sacă apa dîn fântână.

Pră izlaz iarba păleşce,Galbănă-i ca lumânarea.Niś măcrişu nu măi creşce,În băgrini să uscă floarea.

Moşu Geoarge a lu ClenśuCaută umbră sub un socŞî o dzîs că DumńedzăuO pus mult rodais pră foc.

Pătru Chira40

Medveşănii-n vremea aiaTot la śeri s-or bâzgoiat…Aşceptând să vină ploaia Cât măi iuce prăstă sat.

N-o vińit dă multă vreme,Nu dă dzîle, ci dă luni.D-aia s-or ghingit s-o cemeCu-nchinări şî rugăśuni.

Or vińit şî păpăruźe,Îmbrăcace în vergeaţă.Ploaia Medvăşu să uge Baş dă mâńe gimińaţă.

Fără niś un rezultat!Iară oaminii, atunśa, Pră hotar şî prîn sat,S-or ghingit să scoată Cruśa!

La Rusalii-a doaua dzî, Cu părincilii în frunce,Or pornit pîntru-a sluźiHolgilii săcătuice.

Or ieşît toţ în uliţăDîn bisărica română: Pepu, Chentă, Pavel, ŃiţăCu câce un stag în mână.


S-or oprit la Cruśa verge,Or ales cu grijă locu,Or sfinţât atunś hotaruŞ-or stropit cu bosiocu.

Merg în Pustă, la fântână, O sfinţăşce şî pră aia,Iar dupră o săptămână,Iaca o vińit şî ploaia!

Ploaie bińecuvântată,Aşceptată dzîle-n şîr,Şî-n grăgina fărmăcatăO-nflorit un trăndăfir.

CIMIŞU

Dîn munţ să pituleadză pîntră stânśŞî îşi croieşce drumu lung la vale,Prîn lut şî piatră-ş sapă gropi adânś,Tăind pădurilii care îi ies în cale.

Câce-o-ntâńit în lunga lui călare,Le-o luat cu apilii-nvorburace.Şî poace că ar împle suce dă bucfareCu întâmplări dîn lume adunace.

El vege-n drumu lui pusta cu saceŞî le aduśe potop ori biuşag.Pământu şî izlazu le împarceAtunś când treśe prîn Medvăş şî prîn Şag.

Dă Micevăţ când treśe măi dăparce,Vege cum suie plopii cătră noriŞî păcurari purtând păclii în space,Păşăsc în urma turmilor dă oi.

Aźuns în Luncă - frasńiśii-l salută.Trecând prîn ierburi şî smigiş,Bârnariu pare un şarpe lung, dă pustă, Śe-ş perge urma sfios baş în Cimiş.


La Pietri źuńii întră-n scăldătoare,Când soarilii ş-o dăsfăcut brăśira…Ş-atunśa când Cimişu nu-i pre mareTrec şî cośii prîn Vadu lu Moş Chira.

La Cotu Mare lăsau colaś pră apă, Făcuţ dîn grâú nou, maichilii buńe.Da’ vremea mută pră toce le îngroapă,Dă n-are nime, adz, a le măi spuńe.

Dă luntrea lu moş Lină Logojan –Care i-o dus dă pră un mal pră altuPr-atâţa oamini în şîru unui an –Adz tot măi rar îşi aminceşce satu!

Că mulţ, plecând în lumilii dă sfinţi,Or făcut loc la ăia care vin.Dar satu şî Cimişu stau cuminţFăcând cu mâna śeriului sănin.

PESCARII DÎN MEDVĂŞ

Medvăşu dîn mulce părţÎi înconźurat dă ape,Dă gropańe, râturi, bălţIar Cimişu îi aproape

Lumea-ntragă să priśapăCă nu spun acum poveşci:Unge-s gropi, acoló-i apăŞ-unge-i apă îs şî peşci

Unge-s peşci să strâng pescariiUnge-s ei şî lauda-i marePeşcii mari ca harmăsariuŞî poveşci care dă care

Prind la peşce cu coşaraÎn Tâmpănă şî Bârnari,Cu zăbroańa pră Coglară,Iar cu unghiţa ţîpari

Cu alăú bat CimişuFîncă şciu cam care-i tainaCă atunś când trec smigişuPrind toţ smuźii cu śelaina


Pră Reagină prind şciuconiUnii miś şî alţî mari,Până-i pişcură bâzoniiOr ierghela dă ţânţari

Maistori mari în pescuitClenśu, Şteca, IsăiiePringeau peşci în CriviritCă aşa o fost să fie

Śică ar fi fost odată,Pră aiś un grof cu stareC-o caleaşcă menunatăŞ-o avere tare mare

Pră râturi mulţ medvăşăniPringeau peşce cu duiumuIar grofu cu ai săi…N-o putut să prindă unu

Niś o baltă nu-i ca altaNu poţ pringe peşce-oricumNu toţ le-or şciut socoataIară grofu… niśdăcum

Baş în Râtu cu śurliniS-o găsît să prindă peşcePrîn şovar, trestii şî spiniUnge numa iarba creşce

Pătru Chira46

O năimit să pescuiascăSluźilii în “Râtu’” lui,Da’ în apa imăloasăIa peşce dă unge nu-i

Iar la urmă amărâtSuduind pră româńeşceCă la dumnealui în “Rât”Numai dracu pringe peşce

Audzîndu-i careva, Vorba grofului a şoadăS-o ghingit că ar puceaCa să-i facă una şoadă

Şî pră drumu dîn pădureP-unge grofu’ dăgea raitaS-o ghingit pră crenź să-nşîreNumai peşci dă totă faita

O năimit ş-un lăutaşÎn pădure ca să cânceŞ-un copil tare potcaşCa să-i iesă înăince

Şî să-i spună cum că dracuO vińit să pescuiascăÎnşîrând pră tot copacuPeşce ca să-i dăruiască


Grofu-o-nglemeńit săracuŞî-n conac s-o zăvoritSă nu vină cumva dracuCa să-l ia pescuit !

NIMIC NU SĂ PERGE

Când stai cu domnii la poveşci, Audzi menuni nănumărace.Nimic nu perdz, ori dobângeşciDă párică-ar fi agevărace.

Copii pogani şî dărinaţŚe să ţîńau şî dă şodzănii,Dă śe făśau dzăua prîn sat…Să menunau toţ medvăşănii!

Aflat-am dă la un veśin: C-atunś când ai o ţără şcoală, Dîn apă poţ să scoţ şî vin Şî dîn răchie apă chioară!

Pagubă ori că-i dobândă,Îi aşa numa dă formă! Şî în lumea pre flămândă Tot śe mişcă să transformă!

Bunăoară ca răchia Śe-o ascuns-o doda Floare, Ca să nu-şi piardă tăria, În pământ źos la răcoare.


Dar ńepoţî, calcă-i geala,Or vădzut cam care-i treaba. Şî-i schimbară sococealaLa răchie şî la baba.

Vasu cu răchie tare L-or golit cam într-un śas.Ca loviţ dă săce mare N-or lăsat nimic în vas!

Or împlut vasu cu apă, Că fântâna-o fost aproape. Şî-or credzut că poace scapă Când pământu îl cotroape!

Baş în dzăua a dă Rugă,Când toţî goşcii-or fost la masă,Baba Floare-o dat o fugă Cu răchie să-i śinstască.

S-o dus fuga în grăgină Vasu ca să îl dăzgroape. Ş-o cemat şi pră veśină Ca să vină măi aproape.

O aźuns cu el în casă Şî-n uieź o pus “răchie”.I-o pofcit pră toţ la masă Să înśapă vesălie.

Pătru Chira50

Or tras goşcii dîn păhare Şî or cam strâmbat dîn nas. “- Ńe prostăşci acuma, Floare,Spuńe, śe ai pus în vas?!

- Păi răchie d-a dă pruńe, Dă vro patrudzăś dă ştricuri.Be, că dzău că-i tare bună !Nu măi fă atâcea şticuri!

- Floare-i apă care puce A răchie cam stătută.Adă sarmilii, măi iuce, Că mă-mbăt sută la sută!”

Baba Floare ruşînată S-o răstît cătră ńepoţ:“-Fi-v-ar mincea blăstămată!Vi-s beţâś, becheri şî hoţ!

- Buno-ţ dau al meu cuvânt!Dzîsă Ion cu sococeală. - Dac-o stat mult în pământ, O prins vasu reveńală!”

RUGĂ LA MEDVĂŞ

În vară … dă Sântămărie,Dîn moşi, strămoşi îi rânduitSă fie Rugă, vesălie,Pră ploaie, soare ori pră vânt.

Ş-acum, la fel, ca altădată,Ńe aşceptăm goşcii cu drag,Cu-o bucurie năcurmată,Să treśem Ruga prăstă prag.

Dămult, vińit-au cu cośia,Cu ţugu ori măi mult pră źos,Bătând în lung şî lat câmpiaPră cimp urât ori cimp frumos.

Adz vin ca domnii în măşână,În ţoale extra dă baron,Ţînând volanu cu o mânăŞî-n ailaltă-un tălifon.

Dă Ruźilii dă altădată…Ńe spun bătrânii duś dă ani.Când lumea părea măi bogată.Baş că erau şî mulţ sărmani.

Pătru Chira52

Era o Rugă … şî śe Rugă!Să fie fost dă ani cam mulţCând goşcii să grăbeau s-aźungăD-o fi să fie şî dăsculţ…

Şî or aźuns cătră amńadzCu tri cośii şî şasă cai.Şî uredzau, cum măi ureadză:Her Feder Franţi, la chirvai!

Pońevi pră şiţuri cu speciadză,Zvoańe pră cai, pră loitre flori…Şî soarilii śe dăfileazăPîntră pońevile dă nori.

Jârădz dă paie, plevărie,Tulei în cupe, snop cu snopŚopor dă hoare în avlieŚe lărmuiau ca la potop.

Grămedz dă grâu în podu căşî…Şî cucurudzu pus pră rând,Săńin pră guleru chimeşii,Săńin în suflet şî în gând.

Să ne-amincim ş-acum dîn fugăCa oamini buni, în chip şî fel,Cum să orânduia dă RugăFamilia lu Şcefăńel!


În Medvăş, ca şî-n alce sace,Lucru la câmp s-o cam rărit.S-or strâns în pod śeva bucaceŞî trieratu s-o sfârşît.

Cum Ruga era pră aproape,Şî Pătru, ca şî SolomieNu or lăsat nimic să scape,Ca tot orânduit să fie,

Sîmţînd cum le apasă peptuCăldura dzîlilor dă vară,Vińit-a într-o dzî şî dreptuCa vremea porcului să moară.

Cu tri veśini ca-n-todăuna,Cum iestă drept şî omeńeşce,Dupră ţăncuşă şî acum,Ş-or împărţît porcu frăţăşce.

Cum porcu n-are ţâmpi măi mulţ,Vińi un ţâmp la fiecare,Dupră ţăncuşa care-o trasŞî dă nărocu care-l are.

Să să ferească d-alce sminceToţ patru-atunśa ş-or propus:Ăi śe or tras ţâmpii dă năincePrimesc vro doauă chile-n plus!

Pătru Chira54

Carnea-i pusă-n cotăriţăŞ-apoi lăsată în fântână,Lângă vro doauă lubeńiţăŞ-o oală mare cu smântână.

Iar Solomie, dă cu noapce,Să nu să facă dă ruşîńe,Orânduitu-ş-a dă toceCa să să sîmtă goşcii bińe.

Întîi tăiasă o găină,Apoi cocoşu ăl moţat.Śernu śinś chile dă făńinăŞî s-apucă dă frământat.

Dupră śe-o curăţat şî crumpii,I-o pus în dubă pîntru copt.Le-o śupelit la hoare ţâmpiiSă fie gata pân’ la opt.

O pus proaspăta-n cipsîieŞî o băgat-o în cuptor,Todăuna ca să fiePră placu ei ş-a tuturor.

Iar dupră Sfânta Liturghie,Ei s-or întors cu toţ acasă,Dupră śe-or tras śeva răchie,S-or aşedzat cu toţ la masă.


Întîi fu dzupa dă găină,Iar dupră aia crumpi şî carńe,Sălată verge dîn grăginăŞî câtodată-or fost şî sarme.

Cu pită coaptă-n cuptoriţă,Pră vatră, ori baş în ţăst,Şî crişche mari dă lubeńiţă,Şî alce bunătăţ în rest.

La urmă şî un plec cu turce…Cu ochii să le mânś dă buńe!Şî pocărăi şî chifle mulce,Cugluf ori taşchilii cu pruńe.

La urma urmii vin ori bere,Măi rar şî apă dîn fântână!Ş-atunśa trai şî viaţă, vere,Să ţână Ruga-o săptămână!

Dupră viśernă-i rânduiala:Chińedzu să dăşchidă źocu,Fiśori şî fece-ntrau cu falăSă źoaśe hora şî sorocu.

Purtau căpiţă şî tulbent,Muieri şî fece laolată.Cânta şî Luţu dîn LighedCu banda lui a menunată.

Pătru Chira56

Iar dupră prândz, a doaua dzî,Când goşcii-s gata dă plecare,Rămân doar uliţă pustîii…Iar Ruga pleacă la culcare.

Aleargă vremea … e şî śe-i?Mult măi pogan ca aizâmbanuSă nu fiţi trişci, săcenii mei …Că Ruga vińe şî la anu !

UN NĂCADZ NU VIŃE SÎNGUR!

În viaţă, vă asigur, Niś o dzî nu îi la fel! Şî un năcadz nu vińe sîngur,Traźe altu dupră el.

Vrei, nu vrei, el totuşi vińe Totdăuna năcemat.Şî-atunś când ţî-i măi bińeVedz că-ţi bace-n şorlocat.

Într-o vreme dăpărtată, Medvăşu avea primar,Iar primaru-avea o fată - Floare dă mărgăritar!

Şî era făloasă tare Cu śe-i dasă viaţa-n dar!Că nu iestă dă mirare Când eşci fată dă primar.

Nu stăcea în sat cu źuńiiNiśodată dă givan, Că, aşa prăcum spun unii,Nu o dat pră ei un ban!

Pătru Chira58

Źuńii, să o pegepsască, Ruga cum era-ntr-o źoi, S-or ghingit să-i morśelească Totă casa cu oloi.

Baş dă Rugă-aşa ruşîńeDomn primar n-o măi răbdatŞ-o dat ordin: “-Adz şî mâńe Nu să faśe źoc în sat!”

Fără goşci şî fără laută Ruga n-are niś-un rost!Dacă nime nu ce caută Îi normal să ce sîmţ prost.

Nu o fost niś o dobândă Dîn tot śe s-o întâmplat! Fata o rămas tot mândră,Cu nimic nu s-o schimbat!

Dă atunś, mulţ ani încoaśe, Vorbă mare ń-o rămas: “Dacă fata nu ce plaśe, Geaba-ţ dai cu vix pră nas!”

CU POLITICA LA RUGĂ

Cu politica, mă frace,Tare greu îi să zgogeşci!Că ce scrie la păcaceŚe nu le măi aźuieşci.

Unii văd doar stăle roşii,Alţî verdz, iar alţî lilaŞî să-nfoaie cum cocoşii Când ce-ngeamnă a-i vota.

Dupră aia: Noapce bună!Nu ce vege, nu ce-auge;Să-nţolesc toţ în minśunăŞî dau foc la paie uge.

Pleac-ăi noştri, vin ăi noştri…Şî acum ca în trecut:Iar pră loc rămân doar proşciiŚe-n minśiună or credzut!

Cu politica pră fugă, Dacă vrei să ieş d’asupra, Aźunź şî în dzî dă Rugă Să nu-ţî măi priască dzupa.

Pătru Chira60

Ca să ai cicnă la masă,Să guşci dzupa dă cocoş,Lasă politica-acasă,Într-o straiţă, dupră coş!

La Medvăş, în dzî dă Rugă,Nu şciu-n care an o fost, Dîn Unip, Iepta lu DrugăO vińit aiśa gost…

Baş la Lae Cărăśală,Care îi era şî neam, În cośia lui, dă fală,Şî cu doi armiź în ham.

Să aşadză la o masă Şî-l îmbie cu răchie.Cum era vreme frumoasă Baş în mijloc, la avlie,

Givăńind dă una, alta,Dăspră marve, dăspră vreme,Nu zuita o clipă, Ana,Cu răchie să-i îngemńe.

Dupră câceva păhare,I-o înfierbântat răchia Dă s-or pus să ţîpe tare,Párică s-o aprins avlia.


Ş-or trecut la politică, Cum o fac măi ghes rumânii,Iar dă larmă şî dă fricăS-or ascuns, în paie, cânii.

“Bolśeviśii ăşcia, frace,I-or adus pră ruşi în ţară Ş-am rămas fără bucace! Dzîsă Lae foc şî pară”.

Las că vin americanii!Dzîsă Iepta cu asprime,Şî să vedz atunś pră paoriCă o să le meargă bińe!

Aşcia îs poveşci năroage! Śe le pasă lor dă noi?Pot ăi noştri ca să-i roaźe.Ruşii nu măi dau-năpoi!

Or să vină, fi pră paśe!Ş-o scăpat Iepta mâńia…Dzîsă Lae: - Nu să poace!Îi aduś tu cu cośia?!

Ba că vin, ba că nu vin…C-o ieşît o hărmălaie.O lipsît tare puţîn Să nu să ieie la bătaie.

Pătru Chira62

Săre Lae ca ciurcaniiSă răstăşce: Tu śe vrei?Ia-ţi în cârcă-americaniiŞî ce du în şlog cu ei!

Iepta săre dă la masă, Verge ca şî căptălanu,Ş-o plecat cu Ica-acasă Să aducă-americanu.

NĂROC, GAZDA IOANE!

Mulce capece-s în lume,Dar puţîńe mince poartă!Unilii-s numa dă nume. Alcilii măi au socoată.

Dupră faită şî croială. Dupră farba dîn colori,Unilii trecând prîn şcoală,Alcilii prîn mulce “şcoli”.

Oaminii care le poartă Todăuna cu mândrie Unii duc o viaţă moartă Ş-alţî duc o moarce vie.

Ori că-i Ńiţă a lu Linţoń,Ori ca-i Ńiţă a lu Baicu,Faini fiśori dă bogătoni,Ei prîn Medvăş ş-or dus veacu ..

Nu s-or priśeput dăloc La vrun lucru cât dă cât!Dar şciau să-şi bată źocDă vegeau vrun amărât.

Pătru Chira64

La fireastra dă la clasă,Bâzgoindu-să-n uliţă,Or vădzut, trecând cu śoarda, Baş pr-aiś văcariu Ńiţă.

Gaz pră foc atunś să toarńe;Or ţîpat ca nişce draś!“- Hai, năroc, măi, gazda Ioańe,Şăfu-ăl mare prăstă vaś!”

Dascălu lor, Dimitrie,Śe atunś întra în post,Audzînd dă măgărie,I-o luat pr-ăi doi la rost!

Şî c-o joardă subţîrică I-o lovit la fluieroańe, Năzuitând că să le dzîcă:“Hai, năroc, gazda Ioane!”

Dă atunś, dupră mulţ ani, Le-o rămas zîcala nume Şî ăi doi copii poganiOr aźuns dă mir la lume.

Dupră ani uşori şî grei, Ciar şî limba dă la zvoańeStrîgă astădz dupră ei:“Hai, năroc, gazda Ioane!”


Şî când viaţa li s-o dus Ca şî varu dîn fundoańe, În băźocură le-o spus:“Rămas bun, gazda Ioane!”

SFINŢÎREA BISĂRIŚII A NOI DÎN MEDVĂŞ

Dăspră śe-o fost altădată povestăsc măi mulţ dîn sat,Śe la rându lor şî ei dă la alţî or aflat,Să rămână mărturie, pîntru ăi care-or vińi,Dăspră satu d-altădată, cât şî ei or măi trăi:Şî dă oamini, obiśeiuri, dăspră port şî dăspră grai,Şî dă viaţa lor d-atunś şî dă felu lor dă trai.Satu nu o fost aiśa unge adz îş are vatra,Ci măi źos, lângă pădure, unge-avea Cimişu matca.Dar, când s-o îmflat Cimişu, o buit şî pră afară, Dupră ś-o ploiat măi tare, măi cu samă-n primăvară.Când s-o măi topit şî ńaua, dupră munţ dă unge vińe,Cum n-o fost atunśa dâlma, n-or putut în frâń a-l ţâńe.Dupră ś-or păţît dă toce, ş-or avut năcadzuri mulce, S-or ghingit strămoşî noştri, Medvăşu să îl strămuce:Or târşît atunś pădurea, satului să-i facă loc.Or tăiat şî drumuri noi şî la gaiuri or dat foc.Măi întâi bisăricuţa a dîn lemn s-o strămutatŞî în źuru ei, cu vremea, s-o făcut întrăgu sat.Căşâlii dă totă faita: dîn văiugă, lemn ori piatrăLe-or rânduit pră socacuri, mult măi sus, pră noaua vatră.Prăstă mulţ ani, medvăşănii s-or ghingit ca să clăgeascăO bisărică dă care satu tot să să fălească,Nu dîn lemn, ca înăince, ci dîn cărămidă arsă,


În mijloc dă sat să fie, mult măi ‘naltă şî frumoasă.Când or înśeput la lucru, la zîgit şî măltărit, Or pus mâna fiecare când şî cum o trăbuit.Pomeńiţ îs astădz, care mult or aźutatVro tri ani până când, iaca, turnurilii s-or ‘nălţat.Oamini buni şî cumsăcage, săritori la o agicăTrifu şî cu Lae Vigi, la fel Gruia lu Furnică.Uica Pătru lu Băcilă, Mihai a lu PesăcanuOr vińit şî ei cu truda, cu pucerea şî cu banu.Alţî-or dus cu cośia, cărămidă dă la gară,Dă la răsărit dă soare, până târdzîu cătră sară.Înluntru când s-o lucrat, anume să ţână pasuOr clăgit, or dat cu aor ş-or chicit iconostasuCare l-o făcut Cotârlă, maistoru orăviţan,Iar pictura-o fost făcută dă Sima dîn Petroman.Baş când Sima lu Băcală o pictat aproape totu,Costa Bălu, cum să spuńe, o donat pr-atunś chivotu.Zvoańilii şî patru cruś le-or ţînut măi mult d-un an Până lucru o fost gata, la casa lu Milovan.Într-un car, cu patru boi, dă la el or fost căraceŞî-n mijloc dă sat dă mult gavăt aşceptace.Înăincea lor, călăre, or mers źuńii ăi dîn satÎmbrăcaţ bănăţăńeşce în chintuşu înflorat. Dupră śe le-or dăscărcat, źuńii ăşcia îndrăzńeţOr źucat toţ căluşeru, la bisărică-n voreţ.Cruśilii le-or suit pră turnuri, iar ăia dă le-or pusOr închinat păhare plińe şî le-or aruncat dă sus.Unu pîntru fiecare, dîntră oaminii vestîţ,Cu vin bun, dîn vińa noastră, ca să fie toţ şinstîţ!

Pătru Chira68

Pîntru Reźe şî Vlăgica, pîntru prota şî prefect,Lu parohii Dimitrie şî Vasile ăl girept,Lu chińedzu dă atunśa şî în şinsta tuturorLa care s-o spart păharu, or dzîs c-ăia sută-n sută mor!În o mie noauă suce tridzăś-opt spră pomeńire,Luna august doauăşinoauă o fost dzăua dă sfinţîre.Dîn Arad, pîntru sfinţîre, o vińit Vlăgica AndreiProta dîn oraş şî Vinga or aźuns aiś şî ei.Vro tridzăşi dă juni călăre, purtând ţoale bănăţăńe, Cu chintuşili-nflorace, în opinş şî în izmeńe, Or întâmpinat Vlăgica, aşa cum zăconu spuńe ,Şî l-or suit într-un fiacăr nou, chicit anume.Când o-aźuns în sat Vlăgica, zvoańilii s-or pus să bată.Ş-o trecut cu mare fală pr-o călare-nfloratăTrăndăfiri d-ai albi şî roşii, bosioc şî vioriele,Un covor dă flori dă vară, maś dă câmp şî albăstrăle. Ş-o ţînut apoi şî slujba śe-o condus-o-ntrăg soboru,Iar răspunsurilii toce, cu năgejge le-o dat coru.L-o condus dascălu Moisă, iar corişci cinări, bătrâniOr cântat ca niśodată dă faţă cu-atâţ creşciniŞî s-o adus o mulţumire la toţ ăi care Cu donaţii şî cu muncă-or aźutat la ‘nălţarie.Adormirea Preacuracei or pus hramu, dupră care,Dă atunś să ţâńe Ruga, la Sântămăria Mare.Iacă cum o fost atunśa, acum tri furtari dă veac!Vântu cântă, ploaia cage, însă gândurilii tac. Iar bisărica dîn Medvăş să înalţă cu mărire Ca, la ăi trecuţ la Domnu, să le-aducă pomeńire

CURENTU ELECTRIC

Vremuri grele dă război, Ani dăstui d-atunś să scursă…Śe zburară prăstă noiCa şî vântu prăstă pustă.

Lumea sta la lumânări, Ori limpaşuri, ori feşcile,Ba la lămpi cu petroloiCum o fost în ăle dzîle.

Domnu Roman, ca notarăş, Śe la toce-o fost prezent,S-o ghingit c-ar fi o treabăS-aducă în sat curent.

Măi întâi la primărie,La bisărică şî şcoală.Şî, ca bine ca să fie, Ş-o făcut o sococeală.

Ca să baźe şî-n comună Iacă, într-un an dă dzîle,Ca să scape lumea lesnă, Dă limpaşuri şî feşcile.

Pătru Chira70

Însă, n-o prea fost aşa: C-o ieşât o bolândzală.Că, măi gata, ca să-l ia Satu-ntrăg la păruială.

Unii-n frunce cu chińedzu,Uica Pavel lu Pisat,Or sărit la toţ cu paruCă nu vor curent în sat!

Căci curentu-aduśe moarcePîntru marve şî săceni.Că, oricum, şî pră dăparceNu-i bun pîntru medvăşăni!

Drodurilii ańinaceSus, pră stâlpi, aduc năcadz!Că, dacă-s pră źos picace,Ardz dă viu ca uns cu gaz.

Dacă săre vreo scînceie,Dă la drod, când trăśe pragu,Doamne fere, poa’ să-ţ ieieFoc, să-ţi ardă-ntrăg iorsagu.

O ţînut doi ani dă dzîle, Ba că-i bińe, ba că nu-i,Până când domnu notarăş O aźuns pră voia lui.


Dupră śe s-o aranjatMedvăşănii, cum să spuńe,Toţ veśinii ş-or cematCa să vadă-aşa menuńe.

Măi asâla, cum vegeţ,Satu nostru-o rămâńatCa să fie, în źugeţ, Primu electrificat.

Moşniţănii mari şî miś, Ani la rând or aşceptatSă vină lampa lu Ilici Să le de lumină-n sat!

VIŃA DÎN ADA-KALEH

La-nśeputu lu AugustPomii-s plin dă śoroveţă,Iară strugurii prind gustŞî ce-ngeamnă la ospeţă.

Ţî să rumeńesc obraźiiCând ai dat d-atâta bińe.Dupră śe-o trecut PobraźiiIacă dar că Ruga vińe.

La Pobraź, dă bună-samă,Ăi bătrâni ca şî copiiiOr dat struguri dă pomană Pîntru morţ, să-i mânśe viii.

La bisărica română,Dupră slujba creşcińască,Medvăşănii mână-n mână O-nśeput să-i împărţască.

Ion şî Sofi-or pus pră masăNişce struguri, o menună!Negrii ca pădurea gheasă, Boamba mare cât o prună!


Şî spră casă, în călăre, Chentă dă să-l śiviśască Cam dă când şî d-unge are… Faita asta a domńască?!

“-Cam dă mult …cu mare greu.Rogu-ce, ca să mă credz!Dă când Todor, moşu meu,O fost fraităr la honvez.

C-un ortac dîn cătăńie, Într-o barcă, cu alţî tri, Or aźuns, fără să şcie, Tăman în Ada-Kaleh.

Plină-i insula dă turś, C-altă naţie n-o fost!Mari maistori pră atunś Când dai banilor un rost.

Or întrat în birt la turc Ş-or beut un şol în grabă; Ş-or rămas muţ când or vădzutStrugurii dă pră tărabă.

Cu scălani măi lunź ca mâna, Śe cu śinś împleai o barcă.Boamba mare cât gutâna, Roşie ca o piparcă.

Pătru Chira74

Unii să cośau în vară, Dă puceai să-i mânś tot anu!Galbini şî măi lunź ca para,Iar ăi negrii cât bostanu…

«-Dă-mi şî mie-o loză doauă,Că nu mi le dai dăźaba!Turcu s-o făcut că plouă: -Nu îţi dau…şî caută-ţ treaba!

Geaba faś tu pră dăşceptu,Nu mă duc cu mâna goală!»Şî tăie cu baionetuCâceva la nimereală.

Iară, dupră liberare,Le-o săgit toce-n grăgină,Până vińa o fost mareŞî dă struguri o fost plină.

-Ia ascultă, dzîsă Chentă, Nu vrei ca să faś pră turcu,Io să vin cu baionetuŞî să-ţi śopârţăsc butucu?

Ion, vădzând pră unge baceDzîsă: “-Nu îi mare lucruVină-aşa, pră însărace,Ca să vedz śe poace turcu


Că-i în lanţ şî muşcă bińe!Sama bińe ca să baź,Ca să nu ce vaiţ la mińeC-ai rămas fără nădraź!”

TOAMNĂ MEDVĂŞANĂ

Ploaie-nśet, cu stropi mănunţ,Vântu prîntră sălśii źeme,Toamna stă ascunsă-n munţ,Da nu pîntru multă vreme.

Vara nu s-o dus dă totÎn vacanţă, ca-n tot anu …Îi dă vremii prăstă bot Şî îi strîcă toamńii planu.

Pân’ la urmă o plecat, C-aşa-i scris în călindare,Şî la toamnă i-o lăsatCa să zburge pră hotare.

O zburat acum dîn sat A dîn urmă rândunică. Şî în urmă o lăsat Jalea frundzî care pică.

Lae suie în cotarcăAoru ăl păoresc. Pomii ţoalili-ş dăzbracă,Frundzîlii îş rîsîpesc.


În târnaţ, uina Mărie Bace floarea c-o dârjală.Lae, vasu cu răchie Vrea să-l pună la scuceală.

Vântu leagănă şovaru,Dă pră râturi gimińaţa,La Izvor plânźe hotaru,Apa-i reśe ca şî gheaţa.

Şî-n stejaru dîn Lunchiţă,Frundzîlii îşi schimbă farba:Să-nroşăsc ca lubeniţa,În porşori să uscă iarba.

Noată Medvăşu-n buragă,La doi paşi nu vedz nimică.Ş-aşa ţîń-o dzî-ntragă…Vremea tot măi rău să strîcă !

Pleacă cârduri dă cocori,Śińe şcie-n care parce!Şî să-ntorc puhoi dă śori Prăstă holge dăspuiace.

Toţ tulei-s strânş în cupe, Bucacilii-s sus în pod,Vântu crenźilii le rupe,Hârţî rod dîntr-un śoclod.

Pătru Chira78

Îi pustâń şî Cotu Mare, Iar Cimişu-nvorburatCară dzîlilii la vale,Párică măi îngândurat.

În păduri, stăpână-i toamna…Ferbe vinu-n dămiźeni,Prăstă tot śernând aramaŞî tristeţă pră săceni.

Dzîlilii urâce trec,Toamńilii să duc şî ele,Însă oaminii petrec Şî dă dor, dar şî dă jăle.

Nu îi vremea dă tristeţă: Toamńilii cum vin şî pier…Cât măi iestă frumuseţă,În atâcea primăveri!

GÂŞCILII

Numilii dă RudiścaVińe baş dă la spăiia.Rudici Ianoş pr-a lui numeŚe-o perdut la cărţ moşia.

Şvabii dă la SăcălazŞ-or adus tot ńemoşaguŞî, pr-o palmă dă izlaz,Ş-or zîgit întrăg iorsagu.

Iaca, să nu fac năcadz,Să mă iau cu toţ la sfadă:Nu baş toţ dîn Săcălaz,Or ugit şî dă plomadă.

Or făcut o colonieBaş în Pusta medvăşană…Măi aproape ca să fieDă oraş, dă bună samă.

Motto: Bună sara Petăr Gros! Peńe noastre este źos, Noi vińit în pielea goală Sora noastră ferbe-n oală

Pătru Chira80

Trisprădzăśe şvabi cu stare,Cumpărând pământ aiśa,Or ţînut marve şî hoareC-or avut izlaz d-aficea.

Cu Ogrinova aproape – Valea śe mustea dă apă,Gâşce, răţă dă cu noapceBa să zburdă, ba să-ndoapă.

Mii dă gaś, stârś şî lisărśLe ţîńau dă companieŞî pluceau ca nişce bărśPrăstă apă, cu mândrie.

Dăfilau în sus şî-n źos,Lângă maluri şî sub punceGâşcilii lu Petăr Gros,Cu gânsacu lor în frunce.

Şî, vădzându-le tot anuCum să zburdă-n asfinţît,Ceacea Lină MedvăşanuTare mult le-o îndrăźit.

“- Iaca, becilii dă eleCum dă frig s-or strâns grămezi?!Cred că peńilii li-s greleIa să le măi uşurez!”


Le-o prins una câce unaŞî, cu gânduri criminale,Le-o smuls peńilii şî coadaD-or ugit cu toce goale.

Dă durime, ori ruşîńe,Una i-o sărit dîn poală.Fără s-o aźuce nimeO aźuns girept în oală.

Goale s-or întors acasă,Fără peńe, vai dă ele!Petăr Gros, ieşînd dîn casă,Măi să de în alce răle!

Dupr-o dzî s-o dus la Lină…Şî i-o dzîs: “- Tu, derbedeu,Să ce spurśe bruma săriiŚe făcut cu gâsca meu?

- Iaca, paguba-ţ plăcescCa să nu-ţ ieşi dîn izmeńe.Am vinit să le-ogoiescCă pre s-or îmflat în peńe.

Du-le la tăleviziuńeUnge-s tare menunace -Lângă alce, măi năbuńe,Care ţîpă dăspuiace!”.

BABA ANA

O trecut d’atunś o vremeCam dă când baba Mircoańe, Năntrecută în blăstăme, Bântuie prîn pod… strîgoańe.

Să auge şî-n podrumGlasu ei dă dobă spartă. Uice, blastămă ş-acum Dă pră lumea aialaltă.

Şî bogigăie în pod…Noapcea faśe ca o mâţă:Când ca un mârtan nărod,Când ca un copil dă ţâţă.

Că în viaţa ei năbunăAltăśeva n-o şciut:Doar să blăstăme într-unaŞî pră śińe n-o cunoscut.

Blăstăma în sus şî-n źos,Tot śe îi stăcea la mână,Fără s-aibă vrun folosDzî dă dzî, o săptămână.


Iar blăstămu să pringea, Nu dăgea vr’odată smintă.D’aia lumea o cregea Vrăjîtoare afurisîtă!

Cred că mii şî mii dă draś Or ţînut cu baba şcoală!Lua şî urma dă la vaśŚe mureau ca dupră boală!

Mă ghingesc că-n ale vremuri,Cât dă mult s-o pirocit!Că şcătula cu blăstămuri Niśidăcum nu s-o golit!

“-Să n-ai hasnă dă muiere,Dă copii şî dă ńepoţ!Să-ţ crească bulvani pră fiereŞî să fi călcat dă hoţ!

Marvilii să să potoapă,Hoarilii să-ţi crepe-n dud!Să nu ai un strop dă apăŞî pră câmp să mori zălud!”

Şî tot fel d’afurisăniiO scos baba dîn dolaf.C-or aźuns toţ medvăşăniiCa să-ş ieie lumea-n cap!

Pătru Chira84

Când murisă baba Ana,S-o pornit un vicodolD-o luat ţîgla dă pră casăŞî nutreţu dîn ocol!

Ş-o ţînut tri dzîle-ntr-una,Dă cregeai că śeriu pică!Noapcea trămura şî lunaDar şî stălilii dă frică!

S-o prăntors şî dupră moarce,Nu şciu dupră câtă vreme,Şî în pod pîntră bucaceO-nśeput ca să blăstăme.

Cinării cuprinşi dă ńadză N-or şciut śe să măi facă!Dzî şî noapce, tămâńadză,Numai baba ca să tacă!

Într-o dzî, veśinu TieS-o ghingit, stând la căfană,Ca să cumpere-o mincieŞî să-i deie dă pomană.

Dă atunś, baba MircoańeN-o măi dat măcar un sămn… Şî tot satu-n cicnă doarmeC-o scăpat dă un blăstăm.


Iaca, într-o dzî dă toamnă,Dzîsă Tie – “Baba Ana caută Să arece ca o doamnă,Când o fi la źugecată!”.

ŚIŃE-I ĂL MĂI MARE PORC

La Medvăş, năince vreme,Grâu să tăia cu coasa. Nu erau măşâni moderneŞî combińe mari cât casa.

Un cosaş şî baş măi mulţ,Prîntră grâu, croia călare, Câceodată baş dăsculţ, Când era căldura mare,

Apoi Floare ori Mărie, Ostăńice şî nu baş,Sub o mare pălărie,Poloźau dupră cosaş.

Dupră ele, cum spun unii,Un bătrân, slab dă pucere, Lega snopii strânş, în fuńiiCă aşa nevoia śere.

Apoi laolalt’ cu toţ,Cum o fost zăconu-atunś, Adunau la urmă snopii Câce patruspreśe-n cruś.


I-o lăsat câceva dzîle,Să să usche în căpiţŞ-apoi i-o-ncărcat cu grijă În cośii cu pomociţ.

I-o cărat apoi acasă Ş-or clăgit, cu mare preţ, O jâradă cât o casăFiecare, în voreţ.

A dă grâu o fost măi mare,A d-ovăz, dă orz măi mică,Sococindu-şi orşîcareTreburilii la agică.

Şi cu grijă-apoi tăt natuAşcepta cu nărăbdareCa să vină trieratu: Rând pră rând, la fiecare.

La Medvăş, în vremuri buńe, Să sărvească-ntrăgu sat Erau pr-atunś, să spuńe,Tri măşâni dă trierat.

Una ‘lu Pavel ghepesuTriera vara dîn plin,Cum śerea şî interesu,Şî-n voreţ la Domăschin.

Pătru Chira88

Un trăctor mâna batoza Cu cureaua pusă-n cruś.Fuńilii le-o tăiat RozaDă la snopii prinś în furś.

Patru inşi, măi laţ în space, Cară saśii grei cu rod Pră fuşcei dă scânduri laceDă la scara dă la pod.

Patru inşi cărau la paie Cu iepililii, măi rar, Spră jârada unge LaeEra maistor jârădar.

Patru muieri pră o targăDuśau pleava-n plevărie Ş-o treśau pr-o uşă largă, S-o chicească uica Tie.

Erau măi întotdăuna Doauă trupe iuţ ca focu.Dacă tăbărîsă una, Ailaltă-i lua locu.

Domăschin, cu suflet mare, Cum i-o fost dat ca să fie, Le dăgea la toţ mâncare Iar la urmă şî răchie.


Pavel, śe n-avea śe faśe,Ş-o băgat oriunge nasuŞî încoló şî încoaśe,Până când o aflat vasu.

Fără ca să să ghingească, El ş-o dzîs: “- Fie ś-o fi!”Şî, trăgând ca să-l golească, Pân’ la urmă adormi,

O visat śe-o fi visat,C-o vińit un vicodol,Buimăśit şî spăriat,O vădzut că vasu-i gol.

Vădzând vasu cam uşor, S-o pus pră diriguit Ş-o ţîpat la lucrători Până śe i-o zăbuńit.

Să nu deie cumva-n fras Domăschin cu tri dîn trupă L-or luat cu tot, cu vas Şî l-o-nchis frumos în şupă.

O ieşît cam tulburat,Măi cu caznă şî năroc,Pân’ śe-n cośină o datBot în bot cu domnu porc.

Pătru Chira90

Şî, credzând că-i un ortac,Dîn armată, într-un fel, Ca să-i facă-acum pră plac L-o-mbiat să be şî el.

Dar, cum porcu, draźi mei,Ca să beie-i tare greu:“-Mişule, dacă nu bei, Uice, că nu beau niś eu!”

Or făcut cu toţî haz Că văzură, cu uimire, Pavel bat şî porcu treaz Fără-a fi dăosebire.

O BLAGĂ DĂ UIAGĂ

Ani dăstui d-atunś trecură!Mulţ, puţîń, śińe-i măi şcie?Când erau dă toce-n şurăDar şî hoare în avlie.

Adz, când satu să îmbracăÎn betoańe şî în piatră, Nu muźeşce niś o vacă,Iară cânii-abe ce latră.

Măi dă mult, în vremuri surge,Ăi bătrâni or scris o leźe:“Ăl bolând măi tare fuźeŞî zgârśitu măi mult perge”.

Vorba bună ori a proastăS-o tot dus dîn gură-n gură,Până-o aźuns în vremea noastrăO luat altă-ntorsătură.

Medvăşu, dîn vremuri muce,Îl şcim doar dîn audzîce,Iară alea petrecuceN-or fost toce povestîce.

Pătru Chira92

Śică ar fi fost odată,Treaba asta-i dovegită,O familie bogatăHameşă, dar şî zgârśită.

Ca să fie-n Medvăş frunceaŞî la rând toce să fie,Doda Creţi-era pr-atunśaMaistor-şef la ea-n avlie.

Vorba ei o fost o leźe,Dac-o puńi la sococeală,Să ce poţi cumva aleźeCu mulţ bani strânş sub dricală.

Lemńe pîntru-a şporluiO băgat în foc dă toce,Śe-or ars alţî într-o dzîEa-ntr-o lună źumătace.

Carńe-n oale n-o băgat,Dăcât clisă râncedzîtă.Că nu poţi să fi bogatDacă mânś pră dzî o pită!

Dîn atâcea şporluiceCreţi o făcut pră locSalbă şî tulbent dă aor,Să le poarce nora-n źoc.


Cînd o fost la trierat,Ca să fie măi comod,Pră veśini ea i-o cematCa să suie saśii-n pod.

Pepu, Pavel şî cu Ńiţă,Chentă, ăl cu casa-n colţ,Cu śe-o fost dă trebuinţăOr vińit la treabă toţ.

La sfârşît, să le priască,Numa’ aşa dă omeńie,S-o ghingit să îi śinstască C-o uiagă cu răchie.

Bińe cum ca să să sîmtăCând uiaga-i dată dracu:Avea gura tare strâmtăDă nu închepea niś acu

Niś întoarsă, niś culcată,Când o fost să dzîcă hop,Dîn uiaga ferecatăNu o curs măcar un strop.

Pepu, măi potcaş dîn fire,Fără mulce să aşcepce,O izbi plin dă mâńieŞî pucere baş în trepce.

Pătru Chira94

“-Îu, śe Doamńe, aţ făcut?”Ţîpă Creţi ca năroada,Şî ca varu s-o făcutCând vădzu ţăndări uiaga.

S-o văitat o dzî întragă,C-o fost paguba pre mare.Ş-aşa blagă dă uiagăAlta-n lume, nime n-are.

Fără-un pic ca să trâcńască,Pepu, roşu la obradz,O-nśercat s-o-mpăśuiascăCă n-o fost mare năcadz.

“-Şciu cât îţi era dă dragă,Dumńedzău, ca să ce-aźuce,Dîntr-o blagă dă uiagăIaca, ţ-o făcut măi mulce!”

TODOR ŞÎ TIE

Dăspră moara dă la Medvăş, śińe nu o audzît?!Că era aşa vestîtă dă l-apus la răsărit!Miadză-dzî şî miadză-noapce, toţ veśinii dîmpreźurBa vińau şî dă dăparce, dîn Jăbel şî dîn CristurMoara o fost bińe ţînută dă doi şvabi: Bednar şî Albert,Iară Toni, pră atunś, era gazdă prăstă bert.Johann Killinger, murariu, turna grâńe cu măsura,Valţurilii ca să scoată făńină dă tri ori nula. Cucurudzu pîntru mandră fu zdrobit dă petri grele,Un motor pornisă moara, todăuna, prîn curele.Stăceau în şîr la moară cu dzăśilii dă cośiiDîn Unip, Uliuc, Icloda - śińe le măi poace şci?!Dîn Băşăń, Giroc ori Ciarda lângă oaminii dîn sat,C-or avut atunś bucace dăstule dă măşinat!Pră aiś trecu şî Todor, om dîn sat, în mare grabă, Dar şî Tie, uliśanu, śe vińa şî el cu treabă.Cu făńină şî tărâţă, dupră śe-o-ncărcat cośia,Or fuźit iuce la Toni ca să guşce iar răchia.Măi un deţ, măi alce doauă, până s-o suit la crielŞ-o-nśeput să givăńască caregoge fel dă fel:“-Tu cam ghes treś pră la moară!-dzîsă Todor cam potcaş.Când la moară cu bucace, când curechi cătră oraş!Am vorbit ieri cu chińedzu ca, pră oricare cośie

Pătru Chira96

Śe măi treśe pră la moară, ca să-i pună armiţâie.Śe îs drumurilii noastre şî śe vină poace auSă le facă uliśenii cu cośiili lor prau?Iar Buibaş, chińedzu nostru, să vă treacă în bucfare Şî când treśe vro cośie, uice, să plăcească dare!Cum faśe cu păşunatu: n-o plăcit, îi greu să treacăFără ştamp dîn primărie, pră izlaz, piśor dă vacă!”Să nu fie dă ruşîńe, Tie dzîsă răspicat:“-Aşa vi-s voi, medvăşănii, śińe v-o fi blăstămat?M-o spus Iosâm a lu Turcu că vińind dă la oraş Şî-n duchean la voi să dusă şî, ieşînd dupră un śas,Da’ când o zgogit să pleśe, iaca pleacă, dacă poţ…Cu sorsamuri spincecate şî cu pegiśe la roţi!Să rigeau toţi medvăşănii, bâzgoindu-să-n ocheţ,Dă năcadzu a lu Iosâm, unii treź şî alţî beţ.-Voi vi-s blăstămaţî măi tare că vigeţ cam care-i treaba:Pră unge treśeţ vrodată, pr-acolò să uscă iarba!Dacă la Uliuc îi dzîşe că ar fi pământ sărac, Cum dîn băbăluc, să spuńe, că niś crumpii nu să fac, Dzîsă Tie ca pră Todor să-l măi tragă dă urechi… -Nu să fac la noi baş crumpii, da să faśe un curechi, Ăl măi mare cât cocaia, ăl măi mic cât capu teu,Care-l vingem în pieţuri câşcigând la bani, dîn greu!-Ia măi lasă, tu, curechiu că nu iestă bun dăfel!Că îl mâncă iepuronii şî măgarii dîn Jăbel !Noi ţâńem şî vaśi cu lapce, nu una ci patrusuce!Dar mânca curechiu vostru, sigur lapcilii le-ar puce -Şî d-atunśa orăşănii ar postî o viaţă-ntragă…- Mare brândză! Dzîsă Tie, mult măi ţapăn ca ţăpliga.


Ce lauzi cu pământu vostru śe l-o năpăgit ţăriga?!- În ţăriga medvăşană, aşa cum tu bleocoşeşci,Voi nu şciţi śe şcie lumea: cresc morconii ca-n poveşci!Dă mânś unu pră la śină, ce ţâńe ş-a doaua dzî…Cu curechiu vostru, dzâlńic tot flămândz noi am ugi!”Binder Toni, sătul dă larmă, dă morconi şî dă curechi,Strîgă: “-Măi tăśeţ odată, că vă iau şî dă urechiŞî vă ţîp pră uşă-afară că m-aţi căpiat dă cap!Să vă pun lăcăt la gură că dă voi alfel nu scap!Că s-o înăcrit curechiu, că d-un śas îi lăudat!Iar morcońu dă lăudace prăstă noapce s-o strîcat!”. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .Prăst-un an, Todor şî Tie s-o-ncuscrit, c-aşa îi soarta! Todor ş-o-nsurat fiśoru, iară Tie ş-o dat fata.Ş-o ugit d-atunś poveasta śe o spunem an dă an: Că s-o oltońit curechiu cu morcońu medvăşan!

NUNTĂ CA-N POVEŞCI

Iaca o vińit şî toamna,Cum îi scris în călindari. Şî, d-abe îmi dau adz sama, C-o trecut vara-n zădari!

O să vină frig şî brumă, Ploi mănunce, vânt pogan…Vara o plecat în lumeŞî să-ntoarśe prăst-un an!

Frundză galbeńe ca śara,Cad şî vântu le preîmblă.Cocostârśii-s duś cu vara,Ńe pângeşce iarna-n umbră.

Strugurii îs strânş dîn vińe,Vinu fierbe în bârdaśe,O să fie tare bińeDă ne lasă frigu-n paśe!

Toamna asta îi şochiată:Ńe tot scaldă-n stropi mănunţ,Cu buragă śenuşată,Da’ ne scaldă şî cu nunţ.


Geaba ne apasă fruncea, Firu ciumpului chehul,Dăspră nunţîli d-atunśaN-o să şcim niścând dăstul!

Vremea śe-am lăsat-o-n urmă, Nu să-ntoarśe înăpoi,Oricât gându ńi să curmă Şî oricât am śere-o noi!

Cum s-or cunoscut ăi cinări?În śe dzî şî-n care lună?D-o fost źoi ori d-o fost vińeriNime n-ar pucea să spună!

Dar śe şcim, nu ţâńem taină!Iaca vă povăstuiesc:O fost cândva-o nuntă fainăŚe ş-acum o pomeńesc.

Măi întâi o fost peţîtu,Śe-o ţânut un an ş-o vară.Dupră aia-ndrăgostituO plăcit fecii căpară.

Dupră śe-or fixat gostîia,Or beut şî arvălucuŞ-or pornit şî vesălia,Dupră śe-or gătat cu lucru.

Pătru Chira100

Într-o źoi, c-o săptămânăÎnăincea nunţî-mi pare,Cu o śutură în mână,S-or pus giverii-n mişcare.

Să pofcească la gostîieBa pră unu, ba pră altuCu śutura cu răchie,Alergând prîn întrăg satu.

Duminică gimińaţa,Givăru dă cunuńieIa cununa dă mireasă Ş-o pune pră pălărie.

Ş-o luat o ţără mau Şî-o pornit-o, mintunaş,La casa lu Iosâm Pau Care-o fost pus dă nănaş.

Tot acolo s-or aflat:Tărisfatu şî stăghişu.Şî-n cośie, ańinat,Sus, pră şit, stăcea cośişu.

S-or suit în śinś cośii,Ca la vremea dă gostîie, Cu muzîca dupră ei Şî uiaga dă răchie.


S-or pornit pră drumu lin, Lăuţîlii s-or pus să suńe!Dupr-un śas, ori măi puţîn,Or aźuns acas la źuńe.

Aiś tot fu pregăcit: Stagu ańinat la casă,Şî cu Pătru sus, în şiţ,Or pornit cătră mireasă.

Şî-or trecut prân vad CimişuNiś prea vesăli, da’ niś trişci.Pân’ vădzură-acoperişuCăşâlor ńemţăşci dîn Brist.

Şîpătu îi pră aproape, Măi o ţără şî aźung.Drumu-i înmuiat dă apeŞî dă aia pare lung!

Or aźuns la Şîpăt, iacăLa a cinără-n voreţ.Iar Ion Vigi-o vrut să treacă În grăgină-n crăstăveţ.

O rupt gardu ăl dă floare,Iară bâcilii trânciceLe-or luat caii-n piśoareFrământându-le-n copice.

Pătru Chira102

Cinăra, nană Florică, O fost bińe-ascunsă-n casăŞ-o ieşît o fată mică,Dupră aia-o babă grasă.

Ca s-o vadă pră mireasăTrăbuiau ca să plăciască,Că, alfel, nu-ntrai în casăDacă-ai vrut, niś pră fireastră!

Când ieşî Floare-n voreţ,Ceiaca Lelu lu BośońŞî cu Lină Cărămăţ,Cum nu pre erau zvârloni,

Or tras patru plumbi în grindă,D-or spart ţîgla dă pră casă, Patru corni şî o oglindăCare o ugit pră masă.

Dupră slujba cunuńiei,Cinăra aruncă măru Cu arźinţ, poace o mie, Nu cunoaşcem agevăru!

Cătră Medvăş să-ngireaptăÎn cośii şî cai cu zvoańe,Iar la Brist, potcaşii noştriMăi slobod śinś pătrăoańe.


Cătră casă, comegie,Medvăşănii, cu socoată,Or ugit fără răchieŞî Ion Vigi fără roată.

I-or plăcit pîntru şodzănii,Pîntru gard şî ţîgla spartă.Şî lu Vigi, şîpeţăniiI-or scos cuńu dă la roată.

Or aźuns cu bińe acasă,Unge-i aşceptau nuntaşiiŞî s-or pus cu toţ, la masă,Cuscru, cuscra şî nănaşii.

Fu încinsă-o trâmbă lungă,Dîn uliţă până-n trepce,Că atunś, când o s-aźungăCinăra să calśe-n lece.

Cinăra aruncă atunśaPrăstă cap, śuru cu bani,Ca să fie cu toţ fruncea Şî acum şî-n alţî ani.

Când śasu dă pră păreceBătu medzu nopţî-n trap,Cinăru luă cununa La mireasă dă pră cap.

Pătru Chira104

Apoi, dăspicându-i păruCu un pepcene dă os, O aflat că agevăruPoa’ să fie şî frumos.

Şî i-o pus pră cap căpiţa A cu bani, s-o poarce-n źoc,Vreo tri săptămâni năince,Ca să-i poarce-acum năroc.

Dupră aia, vesălie!S-o beut atunś, dîn plin:Tri śistărńe cu răchie Şî vro patru-śinś dă vin.

S-o mâncat pră săturace,S-o źucat, s-o uredzatD-o mers veste-n şapce saceŞ-un oraş îndăpărtat!

Śe-or făcut dă gimińaţăCinării rămaş în doi…?Cum n-am fost atunś dă faţă,Măi dăparce, spuńeţ voi!

LEANU LA SĂRBAREA ŞVĂBEASCĂ

Dăspră oamini, doar dă bińe:Buni, ori răi, ori răsfăţaţ,Că, oricum, nu-i o ruşîńeDacă îs baş şî şochiaţ.

Dacă îs dă alce naţiiDar trăiesc în România,Lângă ei ugim ca fraţî,Nu ne strîcă făloşia.

Oare-aşa ghingea şî LeanuOm dă vază şî bogat, Când strîcasă ErtenfestuŞvabilor d-atunś, dîn sat?

Leanu-o fost la vânătoareDar, cum n-o vânat nimic,S-o ghingit că-i sărbătoare,Să să răcorească-un pic.

Iepuri cu morconi în gurăOr fuźit dă pră poceacă,Să s-ascundă, dă căldură, Baş la Reagină în groapă.

Pătru Chira106

Toţ făzanii spră Icloda,Porśii toţ cătră oraş,Pipălaśii spră ChişodaŞ-or luat zboru mintunaş.

Deci, dă ruga a şvăbească,În voreţ, la Binder Toni,S-or strâns, ca să chefuiască, Şvabii toţ ca şî bâzonii.

Că atunś când îi gol sacuGândurilii-ţ iuţăsc pasu.Unge-şi bagă coada dracuHop şî Leanu-şi bagă nasu!

Ce frământă şî ce suśeDracu dă unge apucă.Pân’ la urmă tot ce duśe Unge vre ca să ce ducă.

Dzîsă Leanu cătră-ortaś:“-Hai, la Toni pră gostîie, Poace au śeva colaśŞ-o bârdacă cu răchie!”

Ioji Varga-cu-armońicaCe purta în pas dă vals,Da’ lu Leanu, atunś muzîcaÎi păru că sună fals.


“-Hai să-l învăţăm să cânce!”Dzîsă Leanu îndrăzńeţŞî or mers tot înăince,Pân’ la Binder în voreţ.

Îş găsî pr-o grindă locuŞî prici la cântăreţ:“-Ioji, vreau să-mi cânţi sorocuCa moş Monu la cleńet!

-Ioji nu şcie soroaśe;-Cântă-atunś o argeleană. -Nu şcie şî niś nu-i plaśeŞî-ţ baţ gura dă pomană!

-Vedz să nu îţ cânce puşcaPră la cap, cu pătrăoańe!Ori să cânţi în câńepişceOglăvit la fluieroańe.

Ca şî baci Feri, orbu,Śe-o cântat o noapce lungă Croncănind cum faśe corbu,Fără ca nime să-l audă.

Şî ciardaş şî foaie verge,Când dă dor şî când dă dulśe,Până când, ăi dîn Cracmege,L-or adus acas’ să-l culśe!”

Pătru Chira108

Ioji-nzglemeńi dă frică.Leanu n-o şciut dă glume Ş-o cântat dîn armonicăUn soroc ca vai dă lume!

“-Suie-ce-n vârv dă jâradă,Să ce-audă medvăşănii!Şî măi mult ca să ce vadăDă párică-ar avea vegenii!

Uice, o să-ţ iau şî scaraSă nu poţi fuźi niśunge!Şî atunś când vińe saraSă n-ai unge-a ce ascunge!”

Dupră śe-or beut dă toce:Bere, vin, răchie, rum,Leanu, iuce, dă socoaceCa să-şi vadă şî dă drum.

Le-o pricit la ăi dă faţă,Că la anu care vińe, Să-i primească măi cu viaţăŞî cu dămiźeńe plińe!

Ca să fie totu bińe,Dupră cum le-o fi nărocu! Ioji măi frumos ca nimeSă cânce la nai sorocu.


“-Da’ să şci şî o grămadă Dă-nvârcice şî pră loc!Dacă nu … sus pră jâradăCând ce sui, îţi dau şî foc!”

TOMA LU GHINCEANU DÎN ŚERNA

Pră Śerna vremea o śernut, Ca prăstă tot unge-o trecut, Făńină bună şî urlău,Aşa cum bunu DumńedzăuO vrut.

Trecut-or toamńe dupră veriŞî ierni înfipce-n primăveri.Însă, pră unge-or trecut,Ugit-o ca la înśeputTot śe-o fost ieri.

Era în Śerna-un om pogan,Măi hocoş ca un căpitan Dă roşiori.Dăgea comendz în cea şî hot,C-o fost măi mare prăstă tot.Şî prăstă nori.

Suna dîn goarnă pră la tri,Săreau dîn pat nurori, copii,Ba şî ńepoţCă unu-i Toma, altu nu-iÎn fruncea căşî ca să-l puńŞăf prăstă toţ.


I-o împărţît, ca un stăpân, Unii la grâu, alţî la fânŞî alenz-dvai…El dusă vaca la văcari, Iapa la cicoş, pră măgarÎl lasă frai.

D-atâta lucru, tăbărit,Să proţăpeşce-n scamn la birtCu alţî ortaś.Baba Mărie, îi hrăńa,Iar Lepa Ion la toţ cânta D-or dat în draś.

Toma Ghincean, domńia sa, El însura şî măritaCa mare şăf. Pră toată lumea ameţa, Că pân la urmă rămâńa Ca dupră chef…

Într-un an, aşa spră toamnă,Ca un om care însamnă C-ar fi śińeva în sat,Un źuńe-o vrut să-nsoareCu o mândră fată mareDă la Folia neapărat.

Pătru Chira112

S-o întâmplat śe n-or ghingit: Părinţî ei s-or răzghingitCa s-o măi dea.Ba că nu-s gata dă gostîie,Că n-au niś vin, da niś răchieCât să śerea.

Când află Toma dă năpastăS-o înroşît cumplit la creastă Ca un strîgoń…O luat cu el o puşcă mare,Śe o avea la vânătoare,Dă iepuroni.

Luă pră soacră, baş dă chică, Pră socru, trămurând dă frică,Dă pră clup…“-Să nu vă puńeţ voi cu mińeŞî să mă faśeţ dă ruşîńe,C-o să vă rup!”

Atunśa ca să-i lesă-n paśe,Ori că le plaśe – nu să faśeSă-şi pună mincea cu năbunu…“-S-o dăm pră fată, îi măi bińe,Că dacă nu, nu şcim când vińeŞ-aduśe tunu!”

CUM O INVĂNTAT GUMPERL FURCA RUSASCĂ

Când buit-or bolśeviśiiCa lăcustîlii în ţară,Şî când măi toţ nemuriśiiŞ-or scos nasurilii-afară,

Să fi fost prîn ’46,Când, cu frunţîlii plecace,Scosu-i-au pră ńemţi dîn casăŞî i-or dus la ruşi dăparce,

Baş în stepilii calmuce,În Siberia-ngheţată,Să îndure chinuri mulceŞî să deie la lopată,

Gumperl Lorinţ, medvăşanu,Fu luat dîn covăśieŞî l-or dus, ca şî pră alţî,În Rusia în robie.

Trămurând dă frig şi frică,Roboceau cu mare chinCu lopata bolśevicăDzîsă “inima lu tov Stălin”.

Pătru Chira114

Dă un metăr, ba măi lată,Greu ş-amunca s-o răgiś…Dar să lucri dzăua totăFără ca un pic să mânś?!

La pământ, măi treacă-meargă!Dar la paie - fu un chin:Lopătând o dzî întragăCu “inima lu Stălin”,

O-nśeput să să ghingească,Ca un masitor d-ai cuminţ,În lopata a rusascăSă scobească nişce ghinţ.

C-un bomfaer şî cu pila,Dupr-o dzî o izbocit, Ba cu voia, ba cu sîla,Dă tăiat şî dă pilit.

Reuşînd mare menuńe,Tăbărit d-atâcea munś.Ca să inventăze furcaNăşciută pră la ruşi.

Lorinţ izbocind dîn plinRostu lumii să-l răstoarńe…Că dîn “inima lu Stălin”O făcut să crească coarńe.


IARNA LA MEDVĂŞ

La-nśeput o fost o glumă!Nişce nori măi mălăxâţ,Prăstă pomii unşi dă brumă,Or scăpat tri fulź grăbiţ.

Baş la Sâmicori, dodată,S-o dăslănţuit potopuŞ-o-nśeput un vânt să bată,Dă ce lua pră sus cu totu!

O vińit pră n-aşceptace,Când la Medvăş s-o ţînutPrazńicu dă sănătace,Dă Sâmicori, ca dămult.

Satu s-o făcut ca varuDă tri śasuri ńinźe-ntruna…Iarna asta, bat-o amaru,S-o cam întrecut cu gluma!

Dzăua, cam la scăpătace,Mii dă fulź zburau zvârloniDă la Uliţa a marePân’ la Balta lu Cătoń.

Albu-i Cotu a lu CreţuCa şî peńilii dîn dună.Până când o da dăjgheţuNu să şcie-n care lună!

Prăstă Râtu căricat,La Ostrov şî pră Lunchiţa,Iarna-ş śerńe-n lung şî latFulź dă ńa cu cotăriţa.

Iar Cimişu ăl bătrânO-ncărunţît dă ńauă.Pră o creangă dă băgrinSă-ascunge-o cucuveauă.

Dzăua-n noapce să tot perge,Vremea pleacă ca dîn tun.S-o împlut şî pomu vergeCu lumini dă Moş Aźun.

În duruţ şî ştrimfi dă lânăŞî în śoariś cu şîńor,Moş Crăśun încinźe-o mânăŞ-împle bradu tuturor.

Ńaua cage, vântu bace,Doda coaśe pocărăi,Să auge dă dăparce,Zvoańilii la piţărăi.


Doda-ş perie minciaŞ-o ańină dă cuńeri.Dîntr-o oală, moş IliaToarnă dzupă în cińeri.

În şpoieri, bubuie focu.Mâţa doarme în codubă,Moşu îşi găsăşce locuPrăstă iancălu dă şubă.

Ńinźe-afară-n vesălie,Nime n-are niś o vină.Cât-îi vasu dă răchieIarna poace să măi ţînă.

C-aşa-i iarna medvăşanăCând pră uliţă pătrunge:Ciar dă-i lungă şî pogană,Îi măi faină ca oriunge!

PRAZNICU

Dăspră-i plecaţ la DomnuŃe-amincim dîn când în când! Num-atunśa când năsomnuŃe-apasă câce-un gând.

Viaţa ń-estă cântărită Pră cântariu năvăzut,Poace-abia-i bińevińităCând dodată-o trecut!

Viaţa asta-i ca o punce!Oriśîcât dă lungă-ar fi,Dupră cum ţî scris în frunce,Să sfârşăşce într-o dzî.

Maica Nuşca lu Băbuţ - Medvăşănii o ţîn mince! - C-o trăit şî ani măi mulţ Ş-o ţînut la ale sfince.

Dzîle-avusă cu duiumu…Şî cu grijîlii în sacŞ-o croit prîn viaţă drumu, Vro tri ani măi mult d-un veac.


Dîn familie dă viţă,Dîntră-ale înstărice,Prăstă cap purta căpiţăDîn monege aurice.

N-o schimbat vr-o dată portuMoşceńit dîn moşi strămoşi, Până când nu ş-o dat ortu,Nu oricum: la ani frumoşi.

Poale albe, întăriceŞî cotrânţa înflorată,Cum o fost măi înăince Lumea bună îmbrăcată.

N-o lipsît la niś o slujbă, Śegoge vreme-o fost! Iarna, îmbrăcată-n şubă,Ş-o ţînut post, dupră post.

Ea o prins doauă războaie,Greotăţ şî mari şî miś.Colectori cu bunzi dă oaie,Coce, dări şî bolśeviś.

Rânduiala-o fost ţînută,Obiśeiu tot la fel.Prîntră-atâta vremi trecută,O rămas în sat model!

Pătru Chira120

La Arangel, Sâmicori,La Sântoager să măi spuńe, Că la Medvăş s-o ţînut Praznicu căşî anume.

Fecilii dîn satu-ntrăg, Pulfărice şî chicice,În Źoimari, luau opregCa d-acum să să mărice.

Ş-alce dacini, dîn străbuni,Śe cu vremea s-or zuitat, Maica Nuşca, oamini buni, Moşceńire ne-o lăsat!

Vremurilii s-or schimbat!Tot măi mulţ ne părăsăsc…Maica Nuşca o plecatSus la praznicu śeresc!

UICA ION LU CLENŚU

Vântu bace, vremea zburdă,Dar dîn umbră ce pângeşceŞî în urma ei îmburdăTot śe-n cale întâlńeşce

Iar sub firilii dă vântMedvăşu s-ascunge-n toamnăCum ş-ascunge sub veşmântAnii adunaţ, o doamnă

Vremea iestă schimbătoareCa şî vremurilii, darCum şî ele-s trecătoareVin, s-opresc ş-apoi dispar

Sîmţ cum le slăbeşce mauVremurilor dă atunśDacă dai d-o parce prauŚe s-o adunat pră cruś

Dîntr-o lume dăpărtatăMoş Ion Clenśu o ugitSă poată să povestascăTot śe îi dă povestît

Pătru Chira122

Vremea i-o trecut grăbităCa şî vântu prîntră munţAni dăstui poartă în cârcăPaşii-s grei şî măi mănunţ

El, śe le-o vădzut pră toceChipu-i aşădzat şî blând, Numai el, astădz măi poaceSă le-nşîruie pră rând

Cum cândva în cuptoriţăSă cośa pita pră vatră,Cum băceau zvoańilii-n dungăCând pră sat ploia cu piatră

Când, cu fruncea-ntuńecată,Puń în gânduri rânduialăCe întrăbi ca altădată:Unge-s paorii dă fală?

Rând pră rând îţ trec prîn minceUmbrilii ălor plecaţ,Lumea faină dă-năinceOamini vreniś şî bogaţ

Iar când umbra sării picăŞî să dă d-a curişcapuUnge-i Gruia lu Furnică?Unge îi Lae Căsapu?


Unge-i Titu a lu Vigi?Unge-i Todor lu Copańe?Or plecat şî ei cu vremeaLăsând umbra pră tălpoańe

Moş Alexa, baba Ruica;Viţa a lu Şcefăńel – Pepu-ăl porăv, uina VuicaŞ-alţî mulţ, ca ei la fel

Linţońii şî Bośońii,Maica Nuşca lu PăsulăChentuţă şî cu Londrońii,Vremea o trecut dăstulă

O luat şî pră moş CobuŞî pră Lin-a lu Cevale,Lae a lu Isăiie – Ca Cimişu-or curs la vale

Domńica lu GârdăńeşciCa şî crâsńicu LinuţDuś în lumilii śereşciLa un loc cu ăia mulţ

Uica Ioane-ai rămâńatSă ńe spuń śe-o fost cândvaŞî toţ ăi cińări dîn satŃe plecăm năincea tea!

CASA LU FURNICĂ

Dupră cum are nărocuŞî cum îi croit dîn fire,Omu îş sfinţăşce locuOri îl lasă-n părăsîre.

Dacă iestă fruncea frunţî,Şî prîn apă şî prîn foc,Poace să dărâme munţîŞî să pună alţî-n loc!

Casa mândră-a lu FurnicăRânduită cu mult spor,Párică ar fi fost păcică:Toce-aveau un loc a lor!

Casă mare cu voreţ,Şură plină cu dă toce,Plevăria cu nutreţ,Iar cotarca cu bucace.

Sobilii orânduice,În podrum erau dă toce.Dunţurilii-nşîruice:Vasă, śuberă, bârdaśe…


La întrări erau uşi groasăFărbuice cu firnaisToce buńe şî frumoasăBaş cum îi la ńamţu-n şpais.

Iar ormanu plin cu ţoaleRânduice, ca la carce,Cu mincii, căput şî poaleLângă ţoalilii dă moarce.

Un śopor dă oi şî hoară,În ştălog tri vaś dă lapce, Cai dă tras şî dă plimbare,Treşcă, pluguri, rol şî grape.

Pluguri mari cu tri trupiţăBuńe pîntru şîruit,Hamuri pîntru măgăriţă,Arităcu dă plivit.

Legătoare cu măńilă,Măşînă dă sămănat,Doauă scroafe dă prăsîlă Şî tri mascuri dă tăiat.

Gazdă prăstă avuţîie Nana Nuţa lu Furnică. Sluźilii şî uica GruiaÎi şciau cu toţ dă frică.

Pătru Chira126

Vremea zboară fără veastăŞî să schimbă-n totă forma!În iorsagu dîn poveastă S-o mutat d-o vreme Toma.

Când buraga să răgică, Medvăşu să-mbracă-n ńauă -Prăstă casa lu FurnicăS-o aprins în noapce – o stauă!

MORCOŃU DÎN POVEASTĂ

Dă la Miciurin încoaśeS-or făcut mulce menuni,Dară nu le şcim pră toceC-am ugi cu toţ năbuni

Unlii-s măi la vegereAlcilii-s ascunsă bińe,Răgula aşa o śereCă nu-s baş pîntru oriśińe!

În śe dzî şî-n care anŞî śe-or măi făcut străbuniiCă morcońu medvăşanO aźuns în văzu lumii

Că morcońu greu d-o tonăTot în roşu coloratO crescut la noi în zonăNăplivit şî năsăpat

M-o spus ieri un medvăşanŚe l-am întâlnit în CiardaCă nu-nchepe-ntr-un căzanNuma dacă-l tai cu barda

Pătru Chira128

În o sută dă dărăburiIar când ferbe îţ dă mânaSă îţ vedz dă alce treburiBaş şî totă săptămâna

Trăbuie dă la păocSă-ţ iei lemńe potriviceŞî vro tri pră lângă focÎn tri schimburi prelunźice

Că morcońu medvăşanMare cum îi dzîşe bancuCreşce-atâta într-un anCă d-abe îl traź cu tancu

Ca să-l ducă la piaţ(M-or spus nişce pilăriţă)Cu un hebăr uriaşL-or suit pră pomociţă

N-or putut să-l ducă-ntrăgD’aia or cemat căsapuSă-i măi ia dîn greomântCa să-l de d-a curişcapu

L-or tăiat la ţircularÎn dărăburi dă un chilCa să-l pună pră cântarBaş caregoge copil


Unu sîngur d-ai vindutAi putut să-ţ cumperi, fracePatru lanţă dă pământŞ-ai măi pus şî bani d-o parce

În piaţu dîn CârţanSpuńe-ntr-una uina Lişca“-Ia morcońu medvăşan!Patrudzăś dă bani îi crişca”

Dă îi istină, ori baNu îi treaba mea să şciuNiś a mea, dar niś a teaCă nu l-am vădzut pră viu!

GLOSAR

Aacuş - imediatadz - aziaficea - degeaba, gratisaialaltă, alialalce - cealaltăaizâmban, aizâmbańe - tren (sin. ţug)alău, alăie - plasă mare de prins peşte, năvodaltăśeva - altcevaamńadz - amiazăamunca - greu, cu mare eforta ańina, ańinat, ańin - a anina, a agăţaaor - aurArangel - 1. arhanghel; 2. Soborul Sfinţilor Arhangheli

Mihail şi Gavriil (8 noiembrie)argeleană, argeleńe - dans tradiţionalarităc - unealtă realizată fie lemn având vârf

metalic, fie doar din metal utilizată la plivitul pălămidei sau la curăţirea de pământ a plugului şi a roţilor de la căruţă

armig, armiź - armăsararmiţîie, armiţîi - taxă plătită la piaţăarvăluc, arvălucuri - aldămaş


asâla - cu greuavlie, avlii - curte (sin. voreţ, ocol)a aźui, aźuit, aźuiesc - a duce la bun sfârşit B bandă, benz - contrabasbaş - chiar, tocmaibăbăluc - din/ în vechimebăgrin, băgriń - salcâmBăşăń - o altă denumire sub care este cunoscut

satul Moşniţa Vechebăźocură, băźocuri - batjocură; poreclăbârdac, bârdaśe - oală mare din luta să bâzgoi, bâzgoit, mă bâzgoi - a se holbabâzoń, bâzoń - insectă mare, bondarbecher, becheri - şmecherbert, berturi - birtbeţâc, beţâś - beatbică, biś - taurbitanga - în expr. „a îmbla bitanga” a umbla vagabondbiuşag, biuşaguri - belşug, bogăţieblagă - bogăţie, bunăstare; bunătatea bleucoci, bleucocit, bleucocesc - a vorbi mult şi

fără noimăa să bobiţa, bobiţat, mă bobiţăz - a se îmbolnăvi

datorită mâncatului fără măsurăbogătoń, bogătoń - persoană foarte avutăa bogigăi, bogigăit, bogigăi - a cotrobăibolând, bolândă - nebun

Pătru Chira132

a bolândzî, bolândzât, bolândzăsc - a înnebunibolândzîie, bolândzîi - nebunie; prostiebosâioc - busuiocBrist - nume sub care mai este cunoscut satul

Lieblingbrăśiră, brăśire - brâu, cingătoare la portul femeiescbucace - cerealebucfari, bucfare - registrua bui, buit, buiesc - a se năpusti; a se revărsa

(despre râuri)bulvan, bulvań - buşteanbumb, bumbi - nasturea bunduzî, bunduzît, bunduzăsc - a tulburaburagă, burăź - ceaţă C carce, cărţ - scrisoarecaregoge - oricarecaznă, cazńe - ocară, batjocurăcăisână, căisâńe - caisăcăfană, căfańe - cafeneacălare, călări - cărarecălindari, călindari - calendarcăluśer, căluśeri - căluşarcăpară, căpări - arvună; logodnăcăpiţă, căpiţă - acoperământ al capului la femei,

format din bani de aurcăptălan, căptălań - plantă cu frunze mari care au

efect conservant


căricat, căricată - de formă rotundăcătană, cătańe - soldat, militarcâńepişce, câńepişci - teren cultivat cu cânepăa cema, cemat, cem - a chemachehul, chehulă - zăpăcit, nebunchelărab, chelărabi - guliechică, chiś - păr lunga chici, chicit, chicesc - a aranja, a gătichimeaşă, chimeş - cămaşăchińedz, chińedz - primarchintuş, chintuşă - vestă fără mâneci cu motive

ornamentale, purtată de bărbaţichirvai, chirvaiuri - ruga şvabilorcicnă, cicńe - tihnă, liniştecicoş, cicoşi - îngrijitor de caicimpi - timpuri, vremuricinăr, cinără - 1. tânăr; 2. mirecińeri, cińere - farfuriecipsâie, cipsâi - tipsiecleńet, cleńece - clarinetclisă - slăninăclup, clupuri - laviţă, bancă din lemn cu spătarcocaie, cocăi - scrânciob codubă, codube - parte a cuptorului de bucătărie,

de forma unei cutii din tablă cu uşăcośie, cośii - căruţăcośiiş - căruţaşcośină, cośiń - coteţ pentru porcicotăriţă, cotăriţă - coş împletit din nuiele

Pătru Chira134

cotrânţă, cotrânţă - catrinţăa cotropi, cotropit, cotrop - a acopericovaś, covaś - fierarcovăśie, covăśii - fierărieCracmege - stradă înfundată din Urseni, locuită

odinioară exclusiv din maghiari, urmaşii cubicaşilor care au ridicat digul Timişului. Denumirea provine de la cuvântul românesc “crac” şi de cel maghiar “megye” (judeţ)

crăstăvece, crăstăveţ - castravetecrâsńic, crâsńiś - paraclisiercriel, criei - creiercrişcă, crişche - felie (de pâine, pepene)crump, crumpi - cartofcruśe, cruś - crucecucurudz - porumbcugluf, cuglufuri - fel de cozonaccuń, cuńe - cuicupă, cupe - grămadă din coceni de porumbcuptoriţă, cuptoriţă - cuptor pentru copt pâinecurechi - varzăcurişcapu - în expr. “a se da curişcapu”: a se da peste cap D damf, damfuri - mirosdămiźană, dămiźeńe - damigeanădărăb, dărăburi - bucată, partedărinat, dărinată - neastâmpărat; frivoldâlmă, dâlme - dig


dârjală, dârjăli - coada din lemn a unor uneltedeţ, deţuri - decilitrudobă, dobe - instrument muzical de percuţie, tobădodă, doge - nanădolaf, dolafuri - dulapdrod, droduri - sârmădunţ, dunţuri - compotduruţ, duruţuri - haină lungă bărbătească din

material gros, ţesut în casădzăuă, dzîle - zidzupă, dzupe - supă E Erntefestu - sărbătoarea recoltei la şvabi

F fain, faină - frumosfaită, faice - rasă, soifal, faluri - felfală - mândrie, orgoliufarbă, farbe - vopseafăcătură, făcături - vrajă, farmecfăinărujă, făinăruź - plantă înaltă cu flori albe sau roşiia să făli, mă fălesc - a se mândrifălos, făloasă - mândrufăloşîie - mândrie, lăudăroşeniefăńină - făinăa fărbui, fărbuit, fărbui - a vopsifeşcilă, feşcile - fitilul de la lampa cu petrol

Pătru Chira136

fireastră, firestre - fereastrăfiridz, firidză - fierestrăufirnais - lac incolorfîncă - fiindcăfluieroń, fluieroańe - fluierul picioruluifrai - liberfraităr, fraitări - călăreţ în armata austriacăfrasńic, frasńiś - frasinfundoańe - partea superioară a casei, dinspre grădinăfurtari, furtare - sfertfuşcel, fuşcei - treaptă la scara mobilă G gac, gaś - bâtlangânsac, gânsaś - gâscangeaba - degeaba, în zadargeala - naibagimińaţă, gimińeţ - dimineaţăgirept, girept - dreptgivan - discuţiea givăńi, givăńit, givăńesc – a sta de vorba, a povestigivăr, giveri - tânăr care cheamă invitaţii la nuntăghepes, ghepeşi - mecanic la batozăghes, gheasă - desghince, ghinţ - dintegost, goşci - musafir, oaspetegostîe - ospeţiegreomânt - greutate, suferinţăgrof, grofi - conte; moşier


gropan, gropańe - gropi la marginea satuluigutână, gutâńe - gutuie H hasnă - foloshoară, hoare - pasăre de curtehameş, hameşă - harnic, strângător la casăhebăr, hebăre - cricholdă, holge - lan, câmp semănathârţ, hârţ - şoarecehocoş, hocoşă - fălos, închipuit, fudulhonved, honvedz - infanterist în armata austro-ungară I iancăl - vestonierghelă - herghelieiepilă - bucată de lemn folosită la transportul

paielor de la batozăiestă - pers. III sg. a vb. “a fi”: a exista, a se aflaimală - noroia (să) imăla, imălat, (mă) imălesc - a se murdări

cu noroiimălos, imăloasă - plin de noroi, murdariorsag - avere, gospodărieistina - adevăratiuce - iute, rapida izboci, izbocit, izbocesc - a izbuti, a reuşiizmană - pantaloni din bumbac, parte a costumului

popular bărbătesc

Pătru Chira138

Î a îmburda, îmburdat, îmburd - a doborî, a răsturnaa (să) îmfla, îmflat, (mă) îmflu - 1. a (se) umfla; 2.

a se supăraa împăśui, împăśuit, împăśui - a împăca, a îmbunaa împrăşchea, împrăşcheat, împrăşchi - a

împrăştiaa încinźe, încins, încing - a întindea îngemna, îngemnat, îngemn - a îndemnaa (să) îngirepta, îngireptat, îngirept - a îndreptaa (să) înţoli, înţolit, (mă) înţolesc - a îmbrăcaa înzglemeńi, înzglemeńit, înzlemeńesc - a

încremeni Jjândari, jândari - jandarmjâradă, jârădz – claie de fân, paie joardă, jordz – nuia, vergea

Llăcăt, lăcăce - lacătloză - vrej la viţa-de-vielaută, lăuţ - vioarălăutaş, lăutaşi - violonistlanţ, lanţă - iugăr (suprafaţă de cca. 0,58 ha)loitră, loitre - partea laterală a căruţeilimpaş, limpaşuri - felinarlisarcă, lisărś - lişiţă


M mascure, mascuri - porc tânăr castratmau - putere, forţămaistor, maistori - meşterMaiuşfo - sărbătoare maghiară de 1 maimandră, mandre - mămăligămarvă, marve - animale domestice mari, de obicei

cele cornutemălăxît, mălăxîtă - obosita măltări, măltrit, măltăresc - a acoperi cu

tencuială o suprafaţămăńilă - rafiemănunt - măruntmârtan, mârtań - motanMedvăş - vechea denumire sub care este cunoscut

satul Urseni (alte variante: Mevdăş, Mebdăş)medvăşan, medvăşăń - locuitor la satului Urseni

(alte variante: mevdăşan, mebdăşan)menuńe, menuń - minunemicucel, micucea - micuţmincie, mincii - haină femeiască din blanămir - în expr. “miru lumii”: a fi de mirarea lumiimorcoń - morcova morśeli, morśelit, morśelesc - a murdărimoş, moś - bunic

Nniś - niciniśdăcum - deloc, defel, nicidecum

Pătru Chira140

ńe - nea, zăpadănişce - niştenărod, năroadă - prost, nătărăunotarăş - notarńemoşag, ńemoşaguri - neamurinogeu, nogeie - gleznănănaş - naşnoreală, noreli - vreme închisăa năimi, năimit, năimesc - a tocmi un lucrător cu

ziuanăince - înaintenăpoi - înapoiniścând - nicicândnula - zeroa năpăgi, năpăgit - a acoperi; a umple; a cuprinde

din toate părţileniscarva - niscaivanădrag, nădraź - pantalon

Oocheţ, ocheţă - sticla de la geamocol, ocoale - curte (sin. voreţ, avlie)a oglăvi, oglăvit, oglăvesc - a lovi, a schilodioloi - uleia oltońi, oltońit, oltońesc - a altoiopreg, opreźe - piesă la costumul popular femeiesc

formată dintr-o bucată îngustă de material ţesut de care atârnă fire de mai multe culori, purtată peste poale, în spate


orman, ormańe - dulap în care se ţin hainele de sărbătoare

ostăńit, ostăńită - ostenit, obosit P párică - parcăpaore, paori - ţăranpăcică - farmaciepăclie, păclii - haină ciobănească din piele de oaie,

purtată cu lâna în afarăpăcurari, păcurari - păstor, ciobanpăoc, păocuri - depozit de lemnpăpărugă , păpăruź - 1. buburuză; 2. nume dat

fetiţelor mici care, în vreme de secetă, îşi înfăşoară corpul în verdeaţă, cântă şi dansează pe uliţe, invocând ploaia

pătron, pătroańe - tub de cartuşpeşchir, peşchire - ştergarpetroloi - petrolpiatră (sg.) - grindinăpilari, pilari - comerciant, negustorpilăriţă, pilăriţă - comerciantăpiparcă, pipărś - ardei; boiapipălac, pipălaś - prepeliţăa piroci, pirocit, pirocesc - a moţăi, a dormitaa (să) pitula, pitulat, (mă) pitul - a se furişapiţărău, piţărăi - copil care colindă în dimineaţa de Ajunpleavă - rămăşiţe de spice rezultate din treieratul

cerealelor

Pătru Chira142

plec, plecuri - tablăplevărie, plevării - loc unde se ţine pleavaplomadă - prăsilăpoale - partea de la talie în jos a costumului popular

femeiescpocăraie, pocărăi - fursecpodrum, podrumuri - pivniţăpogan, pogană - mare, puternic; bogata poloźi, poloźit, poloźesc - a strânge paiele în

urma cosituluia (să) pomeńi, pomeńit, (mă) pomen - a se trezipomociţă, pomociţă - fiecare dintre prăjinile puse

paralel cu loitrele căruţei, la transportul snopilor din câmp

pońavă, pońevi - ţesătură din lână lucrată în casăporăv, porăvă - aspru, durporşor, porşori - grămadă mică de fâna potopi, potopit, potopesc - a distruge, a nimicipotcaş, potcaşă - glumeţ, hazliu; certăreţprau, prauri - prafpraznic, prazniśe - sărbătoarea caseiprăsâlă - prăsilăa prici, pricit, pricesc - a pune în vedereproaspăta - carnea de porc tăiat anume pentru rugăprota, proţ - protopoppulfărit, pulfărită - pudratpustă - câmpie


Rraită, raice - vizită scurtărăchie - ţuicăa răgica, răgicat, răgic - a ridicaa rămâńa, rămâńat, rămân - a rămânea răpoza, răpozat - a răposa, a decedaa răsîpi, răsîpit, răsîpesc - a risipirât, râturi - mlaştinăreźe, reź - regea să rige, ris, mă rid - a râderodais, rodaiś - cer (specie de stejar)rol, roluri - tăvălugrugă, ruź - sărbătoarea hramului bisericiirum - rom S săitaş - şiret de lână sau de mătase folosit ca

ornament la portul popularSântoager - sărbătoare ţinută în prima sâmbătă din

Postul Mare, dedicată unei minuni săvârşite de către Sfântul Mare Mucenic Terodor Tiron

Sâmicori - sărbătoarea Sfântului Ierarh Nicolae (6 decembrie)

scălan, scălań - ciorchine de struguresflecă, sfleche - sfeclăsloieţ, sloieţ - ţurţure de gheaţăsmigiş, smigişuri - tufărişsmintă, smince - greşeală, eroaresmug, smuź - şalău

Pătru Chira144

soba mare - camera de oaspeţisobă, sobe - camerăsocac, socacuri - stradă (sin. uliţă)sorocu - dans tradiţional bănăţeansorsam, sorsamuri - harnaşamentspăie, spăii - mare proprietar de terenspeceadză, specedză - 1. spătar la scaun, clup; 2.

stânjenelstag, staguri - steag bisericesc, prapurestauă, stăle - steauăstraiţă, străiţ - traistăstrîgoń, strîgoń - strigoi

Şşăran, şărań - crapşâńor, şâńoare - fâşie de piele folosită la decorarea

cojoacelor a şârui, şâruit, şârui - a prăşi cu plugul în vederea

distrugerii buruienilorşcătulă, şcătule - cutieşceamp, şceampuri - ştampilăşciucon, şciucoń - ştiucăşiţ, şiţuri - şezut la căruţă, bicicletăşlog - paralizieşochiat, şochiată - glumeţşod, şoadă - hazliuşodzăńe, şodzăńii - glumă, poznăşol, şoluri - canăşorlocat, şorlocaturi - oblon la fereastră


şovar - papurăşpais, şpaisuri - cămară de alimenteşpoieri, şpoiere - cuptor cu plităa şporlui, şporluit, şporlui - a face economieşporluială, şporluieli - economieştic, şticuri - gest, figurăştric, ştricuri - grad la alcoolştrimf, ştrimfi - ciorapşupă, şupe - magazie unde se ţin unelteleşubă, şube - haină groasă de iarnă confecţionată

din ţesătură de lână

Śśegoge - oriceśelaină, śelaińe - înşelăciuneśenuşat, śenuşată - de culoare griśińegoge - oricinea śinstî, śinstît, śinstăsc - a cinstia śivişî, śiviśit, śivişăsc - a trage de limbăśoardă, śoarge - mulţime de orătăniiśoariś (pl.) - pantaloniśopor, śopoare - turmă de vaci, boi, oiśoroveţă (pl.) - fructeśubăr, śuberă - ciubăr, butoiśur, śururi - ciur pentru grâuśurlin, śurliń - scaietea śupeli, śupelit, śupel - a ciupeliśutură, śuturi - ploscă

Pătru Chira146

Ttaşche (pl.) - aluat asemănător cu cel pentru tăiţei,

tăiat în pătrăţeletăbărit, tăbărită - obosit, epuizattălifon, tălifoańe - telefontălpoańe - talpa caseităman - tocmai, chiara tămâńa, tămâńat, tămâńedz - a tămâiatărisfat - bărbat mai în vârstă având rol conducător

în cadrul nunţii tradiţionaletârnaţ, târnaţuri - prispă, cerdaca târşî, târşât, târşăsc - a defrişatot, totă - tot, toatătoţ, toce - toţi, toatetodăuna - întotdeaunatreasc, treascuri - tun din fontă de dimensiuni

mici utilizat pentru a produce bubuituri cu ocazia unor sărbători (Paşti, Rusalii, Crăciun, Bobotează)

treşcă - batozătrâmbă, trâmbe - sul de pânzăa triera, trierat, trier - a treieratrupiţă, trupiţă - partea centrală a pluguluitulbent, tulbenturi - acoperământ pentru cap,

purtat de femeile tinere căsătorite, la sărbători, la joc în sat

tuleu, tulei - coceanturtă, turce - prăjitură


Ţţăncuşă, ţăncuşe - bilet folosit la tragerea la sorţiţăpligă, ţăpliź - bucată de lemnţărigă, ţăriź - nisipţâmp, ţâmpi - pulpăţirc, ţircuri - circţol, ţoale - hainăţug, ţuguri - tren (sin. aizâmban) Uuachiş, uachişă - bruneta ugi, ugit, ugesc - a rămâneuiagă, uieź - sticlăuică, uiś - unchi; nume adresat unui bărbat cu vârsta

mai mare decât cea a vorbitoruluiuină, uińe - mătuşă; nume adresat unei femei cu

vârsta mai mare decât cea a vorbitoruluiuliţă, uliţă - stradă (sin. socac)unghiţă, unghiţă - undiţăa uredza, uredzat, uredz - a chiui, a strigaurlău - grăunţe măcinate pentru hrana animalelor

V a să vegera, vegerat, să vegereadză - a se face ziuăvicodol, vicodoale - furtunăvińe, viń - vieviśernă, viśerńii - vecernieviţă - neam; soi

Pătru Chira148

vix - cremă de ghetevlăgică, vlăgiś - episcopvoreţ, voreţă - curte (sin. avlie, ocol)vreńic, vreńică - harnic

Z zăbroańe - plasă de prins peştiizăcon, zăcoańe - obiceia (să) zăbuńi, zăbuńit, (mă) zăbuńesc - a se zăpăcizădari - în expr. „în zădari”: în zadar, degeabazălud, zăludă - aiurit, amneziczăńat, zăńaturi - meseriea zglemeńi, zglemeńit, zglemeńesc - a încremenia zgogi, zgogit, zgogesc - a născocia zogońi, zogońit, zogon - a alungazvârloń, zvârloańe - vioizvon, zvoańe - clopot Źźoc, źocuri - jocźuńe, źuń - june, tânăr

Cuprins

Notă biografică ........................................................................5Cuvânt de întâmpinare ......................................................9Precizări cu privire la redarea în scris a rostirii dialectale bănăţeneşti ........................................................ 13

DRUMURI MEDVĂŞĂŃE

Medvăş, vatră strămoşască .............................................. 15Morcońu medvăşan .............................................................. 17Focu dă Paşci .......................................................................... 19S-o ales prau’ dîn Maiuşfo ............................................... 22Pîntru śe bat zvoańilii în Medvăş?! ............................. 25Truc Gică .................................................................................. 29Cuscrii ....................................................................................... 32Unge dai şî unge creapă ................................................... 35Rusaliili ..................................................................................... 39Cimişu ....................................................................................... 42Pescarii dîn Medvăş ............................................................44Nimic nu să perge ................................................................48Rugă la Medvăş ...................................................................... 51Un năcadz nu vińe sîngur! ................................................57Cu politica la rugă ............................................................... 59Năroc, gazda Ioane! ............................................................. 63

Pătru Chira150

Sfinţîrea bisăriśii a noi dîn Medvăş .............................66Curentu electric ...................................................................69Vińa dîn Ada-Kaleh ...............................................................72Toamnă medvăşană .............................................................76Gâşcilii ..................................................................................... 79Baba Ana .................................................................................. 82Śińe-i ăl măi mare porc .....................................................86O blagă dă uiagă .................................................................... 91Todor şî Tie ............................................................................ 95Nuntă ca-n poveşci..............................................................98Leanu la sărbarea şvăbească .........................................105Toma lu Ghinceanu dîn Śerna ........................................ 110Cum o invăntat Gumperl furca rusască .....................113Iarna la Medvăş ....................................................................115Praznicu ...................................................................................118Uica Ion lu Clenśu ................................................................121Casa lu Furnică .....................................................................124Morcońu dîn poveastă ......................................................127

Glosar ...................................................................................... 130

Drumuri meDvăşăńe - banaterra.eu file(versuri în grai bănăţean), Ed. Marineasa, Timişoara,...

Documents

Transcript of Drumuri meDvăşăńe - banaterra.eu file(versuri în grai bănăţean), Ed. Marineasa, Timişoara,...