Zâna cea Bună a citit povestea lui Brăduţ şi s-a întristat. I s-a făcut milă de bieţii copaci şi a hotărât să-i înveţe pe toţi oamenii de pe Pământ să fie mai atenţi cu hârtia. Pentru că a auzit că mai există copii cărora nu le place să citească sau care murdăresc şi rup cărţile, vă va spune şi ea o poveste: povestea unei cărţi!

Vedeţi? Întreaga natură ascultă povestea ei!

De ziua ei, Ştefana a primit în dar de la bunicul ei o carte. Fetiţa, elevă în clasa a IV-a, nu şi-a putut ascunde dezamăgirea. Ea spera să i se aducă un telefon mobil. O carte! Ce să facă ea cu cartea? Nu-i place să citească. Nici cele de la şcoală nu-i prea plac … Nici nu le îngrijeşte. Mereu o ceartă mama din cauza cărţilor aruncate peste tot, murdare, cu foile îndoite. De doamna învăţătoare, ce să mai zică? Toţi colegii râd când doamna o mustră că nu-şi îngrijeşte cărţile şi caietele!

La plecare, bunicul o mângâie pe fată şi îi spune:

- Te văd tare nemulţumită de darul meu. Nu vreau să-ţi fac şi eu morală, dar te rog să te gândeşti la ce-ţi voi spune. Ai mai auzit tu zicându-se despre carte că este o comoară, dar nu eşti de acord cu ce se spune. Să ştii că nu există adevăr mai mare! Dacă nu citeşti, trăieşti o singură viaţă: pe a ta. Citind, trăieşti vieţile tuturor personajelor şi capeţi şi cunoştinţele şi experienţa lor. Când te vei convinge că o carte este, întradevăr, o comoară şi prin ce-ţi comunică, dar şi prin truda celor care au făcut-o şi prin viaţa copacului jertfit pentru ea, te vei purta cu respect faţă de carte şi vei dovedi că eşti fetiţă mare, aşa cum pretinzi.

Povestea cărţii

Ştefana ascultă spusele bunicului şi îşi luă rămas bun, încă nemulţumită de darul primit. Apoi aruncă furioasă cartea sub birou şi se aşeză în pat să se uite la desene animate.

Deodată, din ecranul televizorului, ieşi o zână nespus de frumoasă, îmbrăcată într-o rochie ţesută din fir de aur. Zâna îi spuse fetiţei cu glas blând:

- La mulţi ani, Ştefana! Am venit să-ţi ofer cadoul de ziua ta.Vrei să mergi cu mine într-o excursie interesantă?

- Cum să nu? Mă plictisesc îngrozitor! Toţi mă bat la cap să citesc, dar mie nu-mi place!

Zâna cea Bună o luă pe fată de mână şi amândouă se ridicară în zbor lin printre steluţele ce străluceau în noapte.

-Ce lucrează omul acesta la calculator, aşa de târziu? Nu este obosit?

-Şst! Vorbeşte în şoaptă! Dumnealui este scriitorul, cel care creează! Lucrează multe ore pe zi, timp de luni sau, chiar, ani pentru a crea o carte. Vezi câte file a scris? De multe ori şterge fiindcă nu este mulţumit de ce-a lucrat şi o ia de la capăt… Pentru a scrie o carte este nevoie, pe lângă talent, de multă, multă muncă!

La sfârşit, autorul alcătuieşte un manuscris.

Ştefana este impresionată:

-Nu m-am gândit niciodată la cât de mult munceşte un scriitor!

Zâna şi Ştefana zboară pe deasupra oraşului şi ajung în dreptul unei clădiri cu multe etaje. Privesc printr-un geam la oamenii care citesc manuscrise sau lucrează la calculatoare.

- Ce este aici? întreabă fata curioasă.

- Este o editură. Autorul contactează editura şi propune cartea spre editare. Editura va stabili un termen în care trebuie să dea un răspuns solicitantului. In general, termenul este de minimum 30 de zile.

Un redactor cu experienţă, citeşte manuscrisul şi evaluează oportunitatea publicării lui. El va lua in calcul calităţile textului, faima autorului (dacă este cazul), în ce măsură genul si subiectul corespund profilului editurii, publicul căruia i se adresează cartea, interesul acestuia faţă de subiect şi autor. Dacă volumul este într-o limbă străină, acesta va fi dat la traducere unui colaborator, bun cunoscător al limbii respective, dar şi al limbii române. Acesta va efectua traducerea în condiţiile stabilite. Să mergem!

- Uite, această doamnă se ocupă de redactarea cărţii.

- Adică ce face?

- Doamna este un redactor familiarizat cu domeniul literar de care aparţine volumul. Îl citeşte cu atenţie, verifică ortografia, punctuaţia, corectitudinea şi aduce textul la forma cerută de normele de editare stabilite în editură.Verifică fluenţa frazelor şi claritatea ideilor, caută posibilele greşeli de conţinut şi, în general, propune autorului modificări, dacă este nevoie. Toate acestea sunt discutate cu autorul. Modificările sunt introduse în computer si se obţine textul final.

- Nu s-a terminat drumul nostru? întreabă Ştefana.

- Te-ai plictisit?

- Nu,deloc! Chiar mă interesează!

- Uite, aici, machetatorul,un specialist în aranjarea în pagină, stabileşte cum va arăta cartea bună de pus pe raftul librăriilor şi bibliotecilor: ce dimensiuni va avea, aspectul literelor textului, aspectul titlurilor capitolelor, aşezarea pe fiecare pagină a textului etc. Texul brut, împreună cu aceste informaţii sunt preluate de tehnoredactor care prelucrează toate datele şi obţine, pe calculator, aspectul dorit al lucrării. Mai este nevoie şi de munca unui grafician care realizează copertele.

- Hai, Ştefana, mergem acum la tipografie.

- Ce se întâmplă acolo?

- Manuscrisul printat împreună cu coperta înregistrată pe un CD sunt predate la acea tipografie care poate realiza condiţiile de calitate stabilite de editură.

Fetiţa nu mai scoate nici o şoaptă. Este impresionată de tot ce vede.

- Foile tipărite sunt duse la legătorie. Abia aici cartea capătă forma finală!

După tipărire şi legare, tirajul (toate cărţile comandate) este recepţionat de reprezentantul editurii şi adus în depozitul acesteia. De aici, cărţile sunt trimise spre cei care le distribuie cititorilor.

- Dragă Ştefana, drumul cărţii şi al nostru se apropie de sfârşit. Cărţile vor merge în librării, şcoli şi biblioteci, iar noi vom zbura către casă. Ţi-a plăcut călătoria?

- Zână dragă, nu am cuvinte să-ţi mulţumesc pentru tot ce mi-ai arătat şi m-ai învăţat! Îmi este ruşine când mă gândesc ce mulţi oameni muncesc pentru o carte, iar mie mi-e greu doar s-o citesc!

- Zâna cea Bună o duse pe Ştefana înapoi, în camera sa.

Fetiţa stinse televizorul şi luă cartea adusă de bunicul.

- Îţi promit, Zână, că, de acum încolo, voi citi multe cărţi şi le voi îngriji cu atenţie. Bunicul are dreptate: cartea este o adevărată comoară!

- Rămâi cu bine, Ştefana! Sper că îţi vei îndeplini promisiunea!

- Mulţumesc mult, Zână! Te rog să mai vii pe la mine să-ţi povestesc ce-am citit şi să-ţi arăt ce cărţi şi caiete îngrijite voi avea!

Voi ce ziceţi, copii, veţi urma exemplul Ştefanei?