Drogurile naturale si drogurile de sinteza

Din 1996 pana in prezent, fenomenul consumului de droguri a inregistrat o scadere a varstei medii a consumatorilor, concomitent cu marirea numarului de consumatori si mai ales a celor care se injecteaza. Daca in anii de dupa Revolutie, drogurile se consumau, in special de catre tineri cu varste cuprinse intre 25-30 ani si numai in anumite zone, in ultimii 2 ani varsta medie de incepere a consumului de droguri a scazut foarte mult, ajungand la 14-15 ani.

Scapate intr-o anumita masura de sub controlul autoritatilor, drogurile au patruns si in arii sociale in care rezistenta la tentatia de imitare a comportamentelor nonconformiste e foarte scazuta, si anume in licee. Exista o anumita vulnerabilitate a adolescentilor la consumul de droguri direct legata de faptul ca drogurile au devenit accesibile, consumul acestora fiind deseori asociat cu grupul de prieteni. Cu certitudine, situatia drogurilor ilegale este alarmanta, dar, in acelasi timp, nu se poate trece cu vederea si consumul drogurilor acceptate de catre lege, precum alcoolul, produsele din tutun, substantele psihotrope, care inregistreaza o crestere la nivelul tinerilor, si mai ales al femeilor. Dar pentru a putea intelege in totalitate urmarile drogurilor trebuiesc intelesi principalii termeni folositi in acest domeniu: dependenta, dependenta fizica, dependenta psihica, dependenta naturala, dezintoxicare, droguri tari, droguri usoare, supradoza, politoxicomania, psihoactiv, recadere, tranchilizante, toxicoman, toleranta,sevraj

DROGUL – substanţă chimică naturală sau sintetică, care perturbă funcţiile naturale ale corpului şi influenţează starea de spirit, sentimentele şi percepţia.Folosirea excesivă creează dependenţă fizică sau psihică - tulburări grave ale activităţii mentale şi ale comportamentului. În limbaj comun – termenul de drog se referă în mod specific la substanţe naturale, sintetice sau semisintetice care nu folosesc în scopuri medicale, capabile să producă - tulburări- dependenţă În medicină – termenul de drog se referă la medicament, căci este

vorba de o substanţă care are potenţialul de a preveni ori trata boala sau întări bunăstarea fizică sau psihică. În farmacologie – agent chimic care activează procesele biochimice sau fiziologice ale ţesuturilor şi organelor.

A. Clasificarea drogurilor în funcţie de efectul asupra SNC, se consideră în general cea mai adecvată fiind cea utilizată în practică de organismele ONU, preliată şi de Organizaţia Internaţională de Poliţie Criminală – Interpol.

În conformitate cu acest criteriu, drogurile se clasifică astfel:1. substanţe stimulente sau psihoanaleptice;2. substanţe depresoare sau psiholeptice;3. substanţe perturbatoare (halucinogene) sau psihodisleptice.

1. Stimulentele sunt substanţe care accelerează activitatea SNC. Din această categorie fac parte: frunzele arbustului de coca, crack-ul, khat-ul, amfetaminele, anorexigenele şi psihostimulenţii. Acestea se subclasifică în:1

→ stimulente ale veghii – amfetamina, cofeina, cocaina, cathina. În doze moderate acestea întreţin starea de veghe, cresc activitatea mintală şi crează o senzaţie de bine.→ stimulente ale umorii – substanţe ce îndepărtează starea depresivă.2. Depresoarele sunt substanţe care încetinesc activitatea SNC

în general ele având efecte analgezice şi sedative. Principalele substanţe ce fac parte din această categorie sunt: opiul şi derivaţii săi (morfina şi heroina), medicamente pe bază de opiu sau derivaţi ai acestuia, morfinice de sinteză, barbiturice, tranchilizante şi hipnoticele.

3. Halucinogenele sunt substanţe care perturbă activitatea SNC şi provoacă alterări ale percepţiei, temporale şi spaţiale. În fapt ele „deformează senzaţiile şi percepţiile celui care le utilizează”2. În această categorie sunt cuprinse: cannabisul, LSD 25, mescalina şi altele.

B. O altă clasificare a drogurilor este realizată în funcţie de originea produsului:

1. droguri naturale;2. droguri de semisinteză;3. droguri de sinteză (sintetice).

1. Drogurile naturale sunt cele obţinute direct din plante sau arbuşti: opiul şi opiaceele, cannabisul şi răşina acestuia, khat-ul, frunzele de coca şi derivaţii săi şi alte plante cu principii halucinogene.

1

2

2. Drogurile de semisinteză sunt cele realizate prin procedee chimice pornind de la o substanţă naturală extrasă dintr-un produs vegetal (heroina, LSD).

3. Drogurile de sinteză sunt elaborate în întregime prin sinteze chimice: metadona, mescalina, LSD 25, amfetamina, designer-drugs, ecstasy ori alte substanţe psihotrope obţinute în laboratoare clandestine. Tot în această categorie sunt incluşi şi „solvenţii volatili şi alte produse cu proprietăţi asemănătoare drogurilor”3. Tot droguri de sinteză sunt considerate mai multe produse ce sunt deturnate de la folosirea lor tradiţională, fiind totodată larg răspândite şi uşor de procurat. Acestea antrenează o puternică dependenţă psihică şi uneori fizică producând totodată şi fenomenul de toleranţă.

Droguri naturale:

1.Cannabis

Exista aproape 400 de substante chimice in canepa, dar THC este cea

care afecteaza cel mai mult creierul uman. Exista multe denumiri

pentru marijuana. Termenii colocviali pentru droguri se schimba foarte

repede si variaza de la o parte a tarii la alta. Iata cativa termeni de

acum cativa ani: iarba, buruiana, Mary Jane. Acestia sunt inca folositi.

Exista de asemenea denumiri pentru diferite „marci” de marijuana,

precum „ceai texan”, „Maui wowie” si „cronic”. O carte recenta despre

termenii colocviali americani enumera mai mult de 200 de termeni

pentru diferite feluri de marijuana.

Efectul marijuanei asupra utilizatorului depind de puterea sau potenta

THC-ului pe care aceasta il contine. Puterea THC din anii 1970 incoace

a crescut si a ramas aceeasi din anii 1980. Aceasta se masoara prin

media cantitatii de THC din mostrele confiscate de agentiile legale

imputernicite.

Marijuana cea mai obisnuita contine in medie 3% THC.

THC este absorbit mai incet in sange cand marijuana este mancata si

trebuie sa treaca prin stomac si intestin, putand sa dureze pana la o

ora pentru a avea efecte care tin chiar si 12 ore. THC este absorbit

repede in grasimea organismului si este apoi eliberat foarte incet

3

inapoi in sange. Acest proces poate dura pana la o luna pentru o

singura doza de THC pentru ca apoi sa paraseasca organismul.

Care sunt efectele pe termen scurt ale marijuanei?

• Insomnie 

• Dificultati in mentinerea notiunii timpului, memorie redusa pe termen

scurt sau impartiala

• Reducerea capacitatii de realizare a actiunilor care cer concentrare si

coordonare,

• Precum sofatul

• Cresterea ritmului inimii

• Pericole cardiace potentiale pentru cei predispusi la boli de inima

• Gura si gat uscate

• Scaderea inhibitiilor sociale

• Paranoia, halucinatii

• Memorie pe termen scurt impartiala sau redusa

• Capacitate de intelegere redusa sau partiala

• Motivatie si cunoastere modificate ingreunand achizitia de noi

informatii

• Paranoia

• Dependenta psihologica

• Deficiente de invatare si memorie, perceptie si dificultati de

rationare,

• Vorbire, ascultare efectiva, gandire, asimilarea cunostintelor si

rezolvarea problemelor 

• Formarea conceptelor

• Neliniste intensa si accese de panica

2.Opiul

Opiul este un stupefiant obţinut din seminţele plantei de mac. Opiul a

fost folosit de-a lungul secolelor mai ales ca somnifer, în scopuri

medicinale (în principal ca anestezic) dar şi în scopuri recreaţionale

(pentru inducerea unor stări de bine, de relaxare). În secolul 19, în

Europa, laudanum (un amestec de opiu cu alcool) era una dintre cele

mai ieftine şi uşor accesibile băuturi (mai ieftină decât berea sau vinul)

în rândul celor din păturile sociale mai sărace. Principalele componente

ale opiului sunt codeina şi morfina - două substanţe folosite şi în

practica medicală, având un efect foarte puternic de calmare a

durerilor. Abuzul de codeină şi morfină duce la dependenţă, de aceea

ambele produse sunt trecute pe lista substanţelor interzise, putând fi

utilizate doar sub supraveghere medicală.

Droguri de semi-sinteza1.HeroinaHeroina este un derivat al opiului, obţinut la sfârşitul secolului 19 prin sintetizarea morfinei. Produsă de compania Bayer Pharmaceuticals, heroina a fost exportată în 1898 în 23 de ţări din lume şi folosită în tratamentul afecţiunilor respiratorii. La scurt timp, compania a încetat producerea ei întrucât medicii şi farmaciştii au observat că mulţi dintre pacienţii lor consumau cantităţi mari de medicamente pentru tuse care conţineau heroină. 

Ca materie primă pentru obţinerea heroinei este opiul obţinut prin

procesele de rafinare. Spre deosebire de LSD(diamida acidului lisergic),

sinteza heroinei presupune solide cunoştinţe de sinteză chimică şi de

chimie. O heroină pură este foarte greu de obţinut în primul rînd

datorită faptului că substanţele care intră în sinteza heroinei sunt din

ce în ce mai greu de obţinut din cauza reglementărilor drastice, dar şi

datorită faptului că ultima fază din sinteza heroinei este foarte greu de

produs avînd şi un potenţial periculos foarte mare.Etapele de lucru

sunt:

morfina este izolată din opiul brut (prin dizolvare în apă în

prezenţa de carbonat de calciu, iar precipitatul este tratat cu

amoniac).

morfina este tratată cu anhidridă acetică în cantităţi egale, timp

de circa 6 ore la temperatura de 850

purificarea moderată în prezenţă de apă şi acid clorhidric, cu

adaos de carbonat de calciu(momentul introducerii carbonatului de

calciu depinde de chimistul care execută purificarea)

încălzirea heroinei rezultate cu un amestec de alcool şi cărbune

activat pînă la evaporarea alcoolului

acest al 5-lea pas este opţional datorită periculozităţii sale. Prin acest

pas se obţine heroina pură destinata uzului injectabil ( aşa numita

heroină nr 4). Heroina deja purificată este supusă (după prealabila

dizolvare în alcool) acţiunii unui amestec format din eter şi acid

clorhidric. Pericolul este dat de volatilitatea eterului şi de potenţialul

său exploziv.De obicei heroina pentru uz este diluată cu lactoză ,

amidon, pentru a creşte numărul de doze.2.LSD

Acidul lisergic dietilamid-25 ( din germană Lysergsäure-

diethylamid LSD, de asemenea numit LSD-25) este un drog psihedelic

semisintetic, ce aparţine familiei de triptamine. Probabil cel mai

cunoscut şi raspândit psihedelic, LSD-ul a fost folosit in principal ca un

drog recreaţional, un enteogen şi o unealtă în ajutorul diverselor

practici precum meditaţia, psihonautica, proiecte artistice şi

psihoterapie psihedelica. Este sintetizat din acidul lisergic, derivat

din cornul de secară, o ciupercă a grânelor, ce de obicei se regăseste

pe orez.

LSD-ul este sensibil la oxigen, lumină ultravioletă şi clor, mai ales sub

formă lichidă, deşi potenţa sa se poate menţine ani de zile, dacă este

depozitat la rece, departe de lumină şi umezeală. În formă pură, este

incolor, inodor şi uşor amar. LSD-ul este de cele mai multe ori

administrat oral, de obicei pe un substrat precum hârtie sugativa, un

cub de zahăr sau gelatină. În forma sa lichidă, poate fi administrat prin

injecţie intramusculară sau intravenoasă. Doza necesară pentru efecte

psihoactive la oameni este intre 25 şi 500 µg (micrograme), însă

consumat des, se poate ajunge la 1200 µg per doză din pricina

toleranţei.

Introdus de Laboratoarele Sandoz ca un drog cu diverse întrebuinţări

psihiatrice, LSD-ul a devenit rapid un agent terapeutic ce oferea multe

speranţe. Însă, întrebuinţarea medicală excesivă a substanţei in

societatea vestica la mijlocul secolului 20, a condus la o serie de

complicaţii politice ce s-au terminat cu interdicţia substantei atât în

folosuri medicale, cât si recreaţionale şi spirituale. În ciuda acestor

lucruri, drogul este şi astazi considerat, în anumite cercuri intelectuale,

promiţător ca substanţă medicală. O serie de organizaţii-

inclusiv Fundatia Beckley, MAPS, Institutul de Cercetare

Heffterşi Fundaţia Albert Hofmann-există cu scopul de a finanţa,

încuraja şi coordona cercetările în scopuri medicale ale substanţei.

Droguri de sinteza

1.MetadonaMetadona a fost sintetizata in Germania in 1937 cand, pentru a

suplini rezervele mici de opiu, s-a ajuns sa se impuna companiilor farmaceutice si chimice germane obtinerea unei substante opiacee de sinteza.Efectul metadonei dureaza intre 24 si 72 ore, in stransa legatura cu doza administrata si metabolismul fiecaruia.Absorbtia incepe la 30 minute dupa administrare si sunt necesare aproximativ 4 ore pentru patrunderea ei in sange. Se acumuleaza in ficat, plamani si tesut adipos inainte de patrunderea in vase.

In cadrul terapiei de substitutie pentru tratarea toxicodependentei de heroina, un rol important il are metadona,agonist opioid de sinteza cu profil farmacologic similar morfinei. Inadministrarea orala, data fiind biodisponibilitatea corespunzatoare sitimpul de injumatatire plasmatic lung, metadona este indicata ca medicatie de substitutie pentru tratamentul dependentei de heroina, indoze suficiente pentru a diminua simptomele sindromului de abstinenta. Cele mai importante efecte adverse ale metadonei sunt:- vertij;- fatigabilitate;- euforie;- senzatia de gura uscata;- cefalee;- confuzie;- depresie;- dificultati de vedere si vedere dubla;- eruptii cutanate;- transpiratii;- palpitatii;- greata si voma;- hipotensiune;- deprimare respiratorie.Tratamentul cu metadona in timpul sarcinii poate provoca avort sau travaliu prematur.

Consumul hazardat (chiar si in tratamentul heroinomaniei) al metadonei se manifesta prin urmatoarea simptomatologie: vertij puternic, frisoane, hipotensiune, piele rece si lipicioasa, cianoza, constipatie, bradicardie, mioza, tremor, convulsii, coma, bradipnee, apnee, stop respirator (uneori fatal in 2-4 ore).