Dreptul Internațional Public
2
Dreptul internațional public Dreptul internațional public este un ansamblu de principii și norme juridice create de către state, prin acordul de voință pentru reglementarea raporturilor internaționale. Raporturile internaționale, în sens larg, sunt raporturile care se desfășoară între entități ce acționează în cadrul societății internaționale, fie că sunt sau nu subiecte de drept internațional. Relațiile internaționale, în sens restrâns sunt relațiile între subiectele de drept internațional. Subiectele de drept internațional public sunt statele și organizațiile internaționale. Sunt excluse din sfera raporturilor juridice de drept internațional public entitățile internaționale care nu sunt subiecte de drept internațional public. Rolul și scopul dreptului internațional public este acela de a asigura funcționarea armonioasă a comunități internaționale, de a preveni și soluționa conflictele apărute în această comunitate. În principal dreptul internațional public influențează și orientează politica externă a unui stat. Diplomația este principalul teren de formare și manifestare a normelor de drept internațional. Dreptul comunitar este o ordine juridică derivată din dreptul internațional public. În dreptul românesc norma de drept comunitar are aplicabilitate directă și prioritate față de norma internă. Judecători naționali sunt obligați să aplice normele dreptului comunitar. Trăsăturile dreptului internațional 1. În principal este un drept de coordonare. 2. Procesul de elaborare a normei are loc pe orizontală, ceea ce implică, în procesul aplicării, autocenzurarea și cenzurarea reciprocă a statelor (statele sunt în același timp creatori și destinatari ai normei).
description
curs (adrian nastase)
Transcript of Dreptul Internațional Public
Dreptul internațional public
Dreptul internațional public este un ansamblu de principii și norme juridice create de către state, prin acordul de voință pentru reglementarea raporturilor internaționale.
Raporturile internaționale, în sens larg, sunt raporturile care se desfășoară între entități ce acționează în cadrul societății internaționale, fie că sunt sau nu subiecte de drept internațional.
Relațiile internaționale, în sens restrâns sunt relațiile între subiectele de drept internațional.
Subiectele de drept internațional public sunt statele și organizațiile internaționale.Sunt excluse din sfera raporturilor juridice de drept internațional public entitățile
internaționale care nu sunt subiecte de drept internațional public.Rolul și scopul dreptului internațional public este acela de a asigura funcționarea
armonioasă a comunități internaționale, de a preveni și soluționa conflictele apărute în această comunitate.
În principal dreptul internațional public influențează și orientează politica externă a unui stat. Diplomația este principalul teren de formare și manifestare a normelor de drept internațional.
Dreptul comunitar este o ordine juridică derivată din dreptul internațional public.În dreptul românesc norma de drept comunitar are aplicabilitate directă și prioritate
față de norma internă.Judecători naționali sunt obligați să aplice normele dreptului comunitar.
Trăsăturile dreptului internațional1. În principal este un drept de coordonare.2. Procesul de elaborare a normei are loc pe orizontală, ceea ce implică, în procesul
aplicării, autocenzurarea și cenzurarea reciprocă a statelor (statele sunt în același timp creatori și destinatari ai normei).
3. În dreptul internațional public jurisdicția există, dar nu este obligatorie.
Fundamentul dreptului internațional publicFundamentul dreptului internațional public îl reprezintă acordul de voință a statelor
adică consimțământul expres sau tacit al acestora.
Limitele dreptului internaționalAcestea sunt trasate de limitele domeniului rezervat, considerat a fi sfera activității
statelor în care competența lor nu este supusă dreptului internațional.Nu există o definiție a domeniului rezervat, care este o noțiune elastică, mai degrabă
cu caracter politic, decât juridic, o noțiune imprecisă.
