DREPTUL FAMILIEI-Curte de Apel-Proba Practica-grila Nr. 1

Concurs de promovare efectiv ă si pe loc a judec ătorilor şi procurorilor în func ţii de execu ţie

- 29 martie 2015 -

Grila nr.1

Dreptul familiei - Proba practica - Curte de Apel Grila nr.1Dreptul familiei

1 La data de 03.05.2011, la Oficiul st ării civile al municipiului Gala ţi, a fost înregistrat ă căsătoria dintre AC şi BM. Dup ă un an, la data de 04.05.2012, so ţul BM înregistreaz ă pe rolul Judec ătoriei Gala ţi, o acţiune prin care solicit ă, în contradictoriu cu AC, desfacerea c ăsătoriei şi pân ă la pronun ţarea hot ărârii de divor ţ, reclamantul încheie o a doua c ăsătorie cu numita DL la Oficiul st ării civile a municipiului Roman. Prin sentin ţa civil ă nr. 278/2012 a Judec ătoriei Gala ţi s-a dispus desfacerea căsătoriei dintre AC şi BM, hot ărârea pronun ţată nefiind atacat ă de niciuna dintre p ărţi. Soţia din prima c ăsătorie AC, formuleaz ă la data de 01.02.2013 o ac ţiune împotriva pârâtei DL şi a fostului so ţ BM, solicitând constatarea nulit ăţii celei de a doua c ăsătorii.Instan ţa:

va admite acţiunea, întrucât căsătoria este nulă, fiind încheiată de o persoană căsătorită, nulitate care nu poate fi înlăturată decât prin anularea căsătoriei;

va respinge acţiunea deoarece căsătoria a fost încheiată cu respectarea prevederilor legale, atât timp cât prima căsătorie a soţului a fost desfăcută prin divorţ, astfel încât admiterea acţiunii de desfacere a primei căsătorii acoperă nulitatea celei de a doua căsătorii;

va respinge acţiunea privind anularea celei de a doua căsătorii, întrucât prima căsătorie a încetat prin divorţ.

A.

B.

C.

ARăspuns:2 Prin cererea de chemare în judecat ă, reclamanta NB a solicitat desfacerea c ăsătoriei încheiat ă cu

pârâtul NL din culpa exclusiv ă a so ţului pârât şi atribuirea beneficiului contractului de închirier e întrucât nu are o alt ă locuin ţă şi nici mijloace materiale pentru achizi ţionarea ori închirierea unui alt imobil. Prin cererea reconven ţional ă formulat ă de pârâtul-reclamant s-a solicitat instan ţei ca, în ipoteza în care se va atribui reclamatei-pârâte ben eficiul contractului de închiriere, aceasta s ă fie obligat ă la plata sumei de 5.000 lei cu titlu de imdemniza ţie care s ă acopere cheltuielile de instalare într-o alt ă locuin ţă. Instan ţa a admis ac ţiunea reclamantei, a dispus desfacerea c ăsătoriei din culpa excusiv ă a pârâtului şi a atribuit reclamantei beneficiului contractului de închiriere. În privin ţa cererii reconven ţionale, instan ţa a hot ărât:

a admis cererea şi a obligat reclamanta-pârâtă să acopere cheltuielile de instalare într-o altă locuinţă ale pârâtului-reclamant;

a respins cererea, întrucât reclamanta nu este datoare să plătească suma de bani cu titlu de indemnizaţie pârâtului-reclamant întrucât divorţul a fost pronunţat din culpa acestuia din urmă;

a respins cererea, întrucât obligaţia de a suporta cheltuielile de instalare într-o altă locuinţă ar fi revenit reclamantei-pârâte numai dacă respectiva locuinţă ar fi fost obţinută ca locuinţă socială de către ambii soţi.

A.

B.

C.

BRăspuns:3 Prin cererea de chemare în judecat ă înregistrat ă la data de 17.02.2015 pe rolul Judec ătoriei Giurgiu,

reclaman ţii MT şi MO, în calitate de mo ştenitori ai fiului lor Ml, au solicitat instan ţei să dispun ă obligarea pârâtei BV la restituirea a dou ă tablouri, aflate în prezent în posesia nelegal ă a pârâtei. În motivarea cererii, reclaman ţii au ar ătat că la data de 01.04.2013 fiul lor MI s-a logodit cu p ârâta BV. La celebrarea respectivului eveniment, în vederea c ăsătoriei fiului lor cu pârâta, reclaman ţii au d ăruit logodnicilor cele dou ă tablouri men ţionate în petitul ac ţiunii. Reclaman ţii au mai ar ătat că au promovat prezenta ac ţiune întrucât c ăsătoria nu s-a încheiat, deoarece la data de 15.02.20 14 a intervenit decesul fiului lor. Pârâta a formulat în tâmpinare solicitând respingerea, ca prescris ă, a acţiunii în restituirea darurilor de logodn ă, iar pe fond, a ar ătat c ă nu este de acord cu restituirea bunurilor întrucât şi-a men ţinut constant inten ţia de a se c ăsători, solicitând respingerea ac ţiunii ca neîntemeiat ă. Solu ţionând cererea, instan ţa va hot ărî:

admiterea acţiunii, întrucât pârâta are obligaţia legală de a restitui darul de logodnă, atât timp cât promisiunea reciprocă de căsătorie nu s-a realizat;

respingerea, ca prescrisă, a acţiunii, întrucât dreptul la acţiunea în restituirea darurilor de logodnă se prescrie într-un an de la ruperea logodnei;

respingerea acţiunii, întrucât obligaţia de restituire nu există deoarece logodna a încetat prin moartea unuia dintre logodnici.

A.

B.

C.

CRăspuns:

Pagina 1 of 11Timp de lucru: 3 ore


4 Prin sentin ţa civil ă nr. 36 din 12.03.2013, Tribunalul O. a admis cerer ea formulat ă de D.G.A.S.P.C. O. la data de 8.01.2013 şi a dispus stabilirea m ăsurii de protec ţie special ă pentru minora C.C., în sensul înlocuirii m ăsurii plasamentului în regim de urgen ţă cu m ăsura plasamentului cu plata aloca ţiei la asistentul maternal profesionist. Pentru a se pronu nţa astfel, instan ţa a avut în vedere c ă, prin sentin ţa civil ă nr.291/02.11.2012 a Tribunalului O., irevocabil ă prin nerecurare, s-a instituit plasamentul în regim de urgen ţă la D.G.A.S.P.C. O., C.T.F. „Sf.Mihail” C., pentru minor ă. De asemenea, instan ţa a avut în vedere planul individualizat de protec ţie a minorei, concluziile raportului de anchet ă psihologic ă a copilului, prin care s-a propus înlocuirea plasa mentului în regim de urgen ţă cu plasamentul cu plata aloca ţiei la asistentul maternal S.E. şi consim ţământul asistentului maternal. În raportul de anchet ă psihologic ă s-a re ţinut c ă mama nu are capacitatea de a răspunde nevoilor minorei, aceasta neputând preciza c u ce se hr ăneşte copilul şi felul cum e preparat ă hrana.Împotriva acestei sentin ţe a declarat recurs A.N.R., criticând hot ărârea deoarece gre şit s-a dispus măsura de protec ţie special ă a plasamentului fa ţă de minor ă, neexistând probe c ă părin ţii au abuzat sau neglijat copilul. A ar ătat c ă s-a căsătorit cu mama copilului şi că a recunoscut paternitatea acestuia prin act autentificat la 28.06.2013. Totod ată, a solicitat ca instan ţa să acorde minorei numele de A. şi să dispun ă reintegrarea acesteia în familie, deoarece p ărin ţii îşi asum ă obliga ţiile pentru creşterea şi îngrijirea copilului. Prin întâmpinarea depus ă intimata D.G.A.S.P.C. O. a solicitat respingerea r ecursului ca nefondat, deoarece în proces a fost citat ă mama minorei, fa ţă de împrejurarea c ă din actul de na ștere al copilului rezult ă că nu are stabilit ă filia ţia fa ţă de tat ă şi în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, întrucât recurentul nu a re calitate procesual ă în cauz ă.Curtea de Apel:

a admis recursul şi a dispus reintegrarea minorei în familie, în respectarea principiului primordialităţii răspunderii părinţilor pentru creşterea copilului;

a respins recursul ca inadmisibil deoarece, faţă de probele administrate în faţa instanţei de fond, procesul s-a derulat în cadrul procesual stabilit de reclamantă în contradictoriu cu mama;

a respins recursul ca nefondat, deoarece înlocuirea măsurii plasamentului în regim de urgenţă cu plasamentul la asistent maternal s-a făcut cu respectarea interesului superior al minorului.

A.

B.

C.

CRăspuns:5 T.I . şi T.A. au promovat ac ţiune în contradictoriu cu fiul lor, T.V. prin care au solicitat obligarea

acestuia la plata c ătre ei a sumei de 20.000 lei, reprezentând pensia d e între ţinere pl ătită de reclaman ţi pentru minorul T.O., n ăscut la 02.08.2009. În motivarea ac ţiunii reclaman ţii au ar ătat că au plătit, pe durata studiilor pârâtului, pensia de între ţinere la care acesta a fost obligat în favoarea copilului s ău T.O. prin sentin ţa civil ă nr.328/2009 pronun ţată de Judec ătoria V.. Reclaman ţii au precizat c ă temeiul cererii îl reprezint ă gestiunea de afaceri. Pârâtul a formulat întâmpinare şi a solicitat respingerea cererii, deoarece bunicii au achitat pensia benevol.Sus ţinerile reclaman ţilor au fost dovedite.Instan ţa:

a respins cererea deoarece obligaţia de întreţinere este personală şi netransmisibilă;

a respins cererea deoarece obligaţia de întreţinere nu poate fi executată prin mandatar, bunicii plătind pensia minorului în numele fiului lor T.V. şi pentru el;

a admis cererea şi a obligat pârâtul T.V. la plata despăgubirilor, deoarece nu s-a făcut dovada că bunicii au dorit să facă o liberalitate.

A.

B.

C.

CRăspuns:



6 Prin ac țiunea înregistrat ă la 26.10.2013 pe rolul Judec ătoriei A. reclamantul S. D. în contradictoriu cu pârâta B.A., a solicitat s ă se dispun ă stabilirea unui program de leg ături personale propus de minorii S. E. P., n ăscut la 18.06. 2003 şi S. D. A., n ăscut la 6.08.2001, deoarece în urma divor ţului părţilor nu s-a stabilit programul de leg ături personale cu minorii şi pârâta i-a interzis s ă mai ia legătura cu minorii în urma unor conflicte familiale. Pârâta a depus întâmpinare prin care solicit ă respingerea ca neîntemeiat ă a acțiunii şi a făcut dovada c ă prin sentin ţa civil ă nr. 122/27.11. 2013 a fost solu ţionat ă cererea având ca obiect ordin de protec ție şi s-a dispus obligarea pârâtului(reclamantul din ca uza de fa ţă ) de a păstra o distan ţă minim ă de 2oo m fat ă de reclamant ă (pârâta din cauza de fa ţă) cât şi fa ţă de minori şi bunica matern ă, ca măsură provizorie timp de 6 luni. Minorii au fost audia ţi şi au arătat că sunt foarte speria ţi de comportamentul agresiv al tat ălui lor şi îşi doresc s ă nu mai interac ționeze cu reclamantul –tat ăl lor în nici o modalitate. Instan ţa:

a admis acţiunea şi a stabilit un program vizitare al minorilor în protejarea vieţii de familie şi respectarea art. 8 din CEDO;

a respins acțiunea faţă de necesitatea respectării interesului superior al minorilor apreciind că dezvoltarea lor psihică şi intelectuală impune limitarea relaţiilor cu tatăl;

a admis acţiunea şi a impus părinţilor şi minorilor să urmeze consiliere psihologică pe o perioadă de 1 an, şi totodată a obligat mama, ca părinte la care copiii locuiesc de a sprijini menţinerea relaţiilor personale ale copiilor cu tatăl.

A.

B.

C.

BRăspuns:7 Reclamând un dezechilibru semnificativ pe care div or țul l-a provocat în privin ța condi țiilor sale de

via ță, reclamanta SA a solicitat, prin ac țiunea înregistrat ă la data de 05.11.2014 pe rolul Judec ătoriei Vaslui, obligarea pârâtului NB la plata sumei de 55 .000 lei cu titlu de presta ție compensatorie. În motivarea ac țiunii, reclamanta a ar ătat că, în urma pronun țării sentin ței civile nr. 976/30.10.2013 a Judec ătoriei Vaslui prin care s-a dispus desfacerea c ăsătoriei p ărților încheiat ă la data de 25.04.1991 din culpa exclusiv ă a pârâtului, condi țiile sale de trai s-au înr ăutățit în raport cu standardul de via ţă de care a beneficiat în timpul c ăsătoriei. Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excep ția prescrip ției dreptului material la ac țiune, iar pe fond a solicitat respingerea, ca neînt emeiat ă a acțiunii. A ar ătat că, reclamanta are un apartament dobândit mo ștenire de la p ărin ții săi și a încasat suma de 25.000 lei cu titlu de desp ăgubiri civile materiale și morale ca urmare a unui accident de circula ție a cărei victim ă a fost. Instan ța va hot ărî:

va respinge, ca prescrisă, acțiunea, întrucât dreptul la acțiune în stabilirea prestației compensatorii se prescrie într-un an de la data desfacerii căsătoriei;

va respinge acțiunea, întrucât condiția pozitivă pentru ca unul din soți să poată obține prestație compensatorie este ca acțiunea să fie promovată odată cu partajul bunurilor comune;

va respinge acțiunea, întrucât prestația compensatorie nu se poate solicita decât odată cu desfacerea căsătoriei.

A.

B.

C.

CRăspuns:



8 Prin sentin ţa nr. 229 din 29 martie 2013, Tribunalul O. a respi ns ca nefondat ă acţiunea formulat ă de reclamanta C.N. în contradictoriu pârâ ţii C.L., SC V.R. SA şi SC P. SRL.Tribunalul a apreciat c ă solicitarea reclamantei de a se constata nulitatea de drept a clauzei 7.1 lit. b) din contractul de credit nr.6891/28.09.2008, clauz ă prin care s-a prev ăzut că divor ţul sau partajul împrumuta ţilor – so ţi nu modific ă natura juridic ă a obliga ţiilor de rambursare/plat ă asumate prin conven ţie, ei r ămânând în continuare obliga ţi solidar şi indivizibil fa ţă de banc ă – este neîntemeiat ă, întrucât reclamanta şi-a asumat pozi ţia de împrumutat ă alături de so ţul ei, C.L., obliga ţiile acesteia decurgând dintr-un raport juridic direct stabilit c u banca. Tribunalul a mai re ţinut c ă solidaritatea pasiv ă, ca modalitate menit ă să contribuie la siguran ţa creditorului, se deosebe şte de fidejusiune, prin aceea c ă fidejusorul este ţinut la plat ă în mod subsidiar, accesoriu, pe când, în cazul solidarit ăţii, to ţi debitorii sunt ţinu ţi în mod principal.Prima instan ţă a mai re ţinut în ceea ce prive şte motivul de nulitate absolut ă privind lipsa cauzei sau caracterul fals al acesteia c ă, din chiar con ţinutul contractului reiese c ă scopul împrumutului este acoperirea unor cheltuieli personale curente ale ce lor doi so ţi şi refinan ţarea unui alt credit, astfel încât reclamanta nu a dovedit în niciun fel c ă scopul credit ării ar fi finan ţarea/capitalizarea SC P. SRL şi nici împrejurarea c ă pârâtul C.L. ar urma s ă fie beneficiarul exclusiv al creditului. O atare m enţiune apare doar în actul de tranzac ţie al celor doi so ţi, încheiat la aproape 2 ani de la semnarea contractului de credit şi inopozabil b ăncii.Împotriva acestei sentin ţe a declarat apel reclamanta, criticând sentin ţa atacat ă pentru nelegalitate şi netemeinicie, întrucât clauza nr. 7.1 lit. b) din c ontractul de credit aduce atingere regimului comunit ăţii de bunuri, prev ăzut de art. 357 şi implicit art.669 C. civ., ce consacr ă dreptul so ţilor de a ieşi din indiviziune. Instan ţa fondului nu a dat eficien ţă împrejur ării c ă părţile au partajat prin tranzac ţie şi pasivul comunit ăţii matrimoniale, clauza în discu ţie înc ălcând, practic, dispozi ţiile legale men ţionate.În dovedirea apelului, apelanta a depus sentin ţa civil ă nr. 2170/2010 de partaj judiciar, prin care s-a luat act de tranzac ţia părţilor asupra obliga ţiilor solidare din contractul de credit, precum şi a calit ăţii pârâtului C.L. de beneficiar exclusiv al creditului .Curtea de Apel:

a admis apelul deoarece acordarea unui credit bancar unor persoane căsătorite nu implică o excepţie de la regula că la încetarea comunităţii legale aceasta se lichidează prin hotărâre judecătorească sau act autentic notarial;

a respins apelul deoarece situaţia specială a debitorilor–împrumutaţi, de persoane căsătorite, a impus includerea garanţiei în favoarea societăţii bancare constând în solidaritatea obligaţiei de restituire a împrumutului asumată în mod direct de către reclamantă şi pârâtul, C.L., soţul acesteia la data contractării creditului, divorţul şi tranzacţia acestora intervenind, la o dată ulterioară;

a admis apelul cu motivarea că cei doi debitori soţi pot stabili, prin învoiala lor, partajarea pasivului comunităţii matrimoniale reprezentat de obligaţia de restituire a creditului, solidaritatea pasivă stabilită prin contractul de credit fiind contrară regimului comunităţii legale.

A.

B.

C.

BRăspuns:9 Prin cererea înregistrat ă la data de 29 octombrie 2014, reclamantul PM a che mat în judecat ă pe

pârâta AR, concubina sa, mama minorului AF, solicit ând stabilirea paternit ăţii minorului AF, n ăscut la data de 3.10.2011 și a cărui filia ție dupa tat ă nu a fost stabilit ă. Solicit ă şi stabilirea unui program de vizitare a minorului.În motivarea ac ţiunii a ar ătat că, după naşterea minorului, pârâta i-a permis o vreme s ă îl viziteze pe copil şi să se ocupe de cre şterea şi educarea acestuia. Arat ă că rela ţiile dintre p ărţi s-au tensionat, pârâta pretinzând c ă minorul nu este copilul reclamantului şi nu îi mai permite acestuia s ă îl viziteze.Prin întâmpinarea formulat ă, pârâta a invocat excep ţia tardivit ăţii ac ţiunii, ar ătând c ă au trecut mai mult de trei ani de la na şterea minorului şi reclamantul nu a recunoscut la na ştere copilul, care poart ă numele mamei.Instan ţa va respinge ac țiunea:

ca tardiv formulată;

pentru lipsa calităţii procesuale active a reclamantului;

pentru lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei.

A.

B.

C.

BRăspuns:



10 Prin sentin ţa civil ă nr.2465/19.03.2013, Judec ătoria S a admis în parte ac ţiunea formulat ă de reclamantul IG în contradictoriu cu pârâtul DF si p ârâtele DN şi DA, prin reprezentan ţii săi legali, respectiv pârâ ţii DN şi DF, s-a constatat c ă pârâtul DF nu este tat ăl minorei DA, n ăscut ă la 29.01.2012, fiica pârâtei DN, s-a luat act de recun oaşterea de paternitate formulat ă în favoarea minorei DA de c ătre reclamantul IG, s-a dispus ca minora s ă poarte în continuare numele de familie al mamei, acela de D cu efectuarea cuvenitelor men țiuni în actul de na ştere al minorei, s-a stabilit ca autoritatea p ărinteasc ă în privin ţa minorei s ă se exercite de c ătre ambii p ărin ţi, s-a stabilit locuin ţa minorei la mam ă.Judec ătoria a re ţinut c ă minora DA are situa ţia legal ă a copilului din c ăsătorie, paternitatea acesteia faţă de pârâtul DF fiind stabilit ă în baza prezum ţiei de paternitate prev ăzută de art.414 alin.1 Cod Civil. Astfel, la data na şterii minorei, mama acesteia –pârâta DN era c ăsătorit ă cu pârâtul DF. Judec ătoria a re ţinut c ă prezum ţia de paternitate instituit ă de art.414 alin.1 C.civ, potrivit c ăreia copilul n ăscut în timpul c ăsătoriei are ca tat ă pe so ţul mamei poate fi înl ăturat ă în cauză în condi ţiile art.414 alin.2 C.civ., potrivit c ăruia paternitatea poate fi t ăgăduit ă dacă este cu neputin ţă ca so ţul mamei s ă fie tat ăl copilului.Din probatoriul administrat, s-a re ţinut c ă pârâta DN a între ţinut o rela ţie extraconjugal ă cu reclamantul IG, din care a rezultat minora DA.Împotriva sentin ţei a declarat apel reclamantul, solicitând schimbar ea în parte a hot ărârii atacate cu privire la schimbarea numelui minorei din D în I. Intimata pârât ă DN a depus la dosar declara ţie prin care a ar ătat că este de acord ca minora s ă poarte numele reunite ale celor doi p ărin ţi, respectiv D I.Instan ţa:

admite apelul și dispune ca minora să poarte pe viitor numele reunite ale părinţilor, respectiv D I ;

respinge apelul, pentru că există un interes al minorei de a purta pe viitor numele mamei sale, faţă de care filiaţia a fost mai întăi stabilită şi la care i s-a stabilit locuinţa;

admite apelul și dispune schimbarea numelui minorei din D în I, ca urmare a recunoașterii de paternitate.

A.

B.

C.

ARăspuns:


Drept procesual civil - Proba practica - Curte de A pel Grila nr.1Dreptul familiei

11 Prin cererea înregistrat ă la Judec ătoria Râmnicu Vâlcea, reclamantul C.B. a chemat în judecat ă pe pârâţii M.M.E. şi M.L., solicitând instan ţei ca prin sentin ţa ce o va pronun ţa să se dispun ă instituirea interdic ţiei de a înstr ăina sau greva cu orice sarcin ă imobilul apartament cu num ărul 28, situat în Bucure şti, str. P. nr. 62, precum şi asupra oric ărui imobil de ţinut în proprietate de c ătre pârâ ţi, până la achitarea împrumutului în sum ă de 450.000 lei. În motivarea ac ţiunii reclamantul a ar ătat că la data de 13.02.2013 între p ărţi s-a încheiat un contract de împrumut cu titlu gra tuit, pârâ ţii asumându- şi prin contract obliga ţia ferm ă de a restitui suma împrumutat ă până la data de 02.04.2013. Reclamantul a mai arătat că, deşi crean ţa nu a ajuns la scaden ţă, solicit ă instituirea asupra imobilului proprietatea pârâ ţilor a interdic ţiei de înstr ăinare, ca o m ăsură de siguran ţă că suma împrumutat ă va fi restituit ă şi că pârâţii nu vor încerca s ă îşi înstr ăineze bunurile imobile tocmai pentru a se sustrage de la obliga ţia pe care şi-au asumat-o şi de a evita o eventual ă urmărire silit ă asupra bunurilor.Judec ătoria Râmnicu Vâlcea, a admis excep ţia necompeten ţei sale teritoriale invocat ă din oficiu şi a declinat competen ţa de solu ţionare a cauzei în favoarea Judec ătoriei Sectorului 4 Bucure şti, reţinând c ă în raport de dispozi ţiile art. 107 C.pr.civ., cererea de chemare în jude cată se introduce la instan ţa în a cărei circumscrip ţie domiciliaz ă pârâtul, dac ă legea nu prevede altfel şi având în vedere că pârâţii îşi au domiciliul în Bucure şti, în circumscrip ţia căreia se afl ă situat de altfel şi imobilul.Judec ătoria Sectorului 4 Bucure şti a admis excep ţia necompeten ţei sale teritoriale, invocat ă în termen legal de catre reclamant şi a declinat competen ţa de solu ţionare a cauzei în favoarea Judec ătoriei Râmnicu Vâlcea, re ţinând c ă Judec ătoria Râmnicu Vâlcea nu putea s ă ridice din oficiu în cauz ă excep ţia necompeten ţei sale teritoriale întrucât în cauz ă competen ţa este de ordine privat ă şi nu de ordine public ă.Înalta Curte de Casa ție și Justi ție, în cadrul regulatorului de competen ță a stabilit:

competența aparține Tribunalului Vâlcea, deoarece valoarea obiectului cererii este mai mare de 200.000 lei, în cauză fiind o acțiune personală;

competența aparține Tribunalului București deoarece în cauză este vorba despre o acțiune reală, al cărei obiect are o valoare mai mare de 200.000 lei;

competența revine Judecătoriei Râmnicul Vâlcea, care a fost învestită cu judecarea unei acţiuni civile personale, iar competența teritorială este de ordine privată, neputând fi invocată din oficiu.

A.

B.

C.

CRăspuns:12 Prin sentin ţa nr.y/x/2014 tribunalul a admis în parte ac ţiunea reclamantei obligând pârâtul la plata

sumei de 1.250.000 lei f ără TVA, reprezentând contravaloare energie electric ă. Reclamanta a solicitat primei instan ţe lămurirea expresiei „f ără TVA” din dispozitivul hot ărârii pronun ţate în sensul de „f ără TVA inclus” pentru a nu se crea confuzie cu expresi a "nu se datoreaz ă TVA".Prin încheierea din 15 noiembrie 2014, tribunalul a admis cererea reclamantei conform art. 443 C. pr. civ. şi a lămurit sentin ţa, în sensul c ă „suma de 1.250.000 lei f ără TVA” reprezint ă „suma net ă în care nu este inclus TVA'', în considerente ar ătând c ă TVA se va calcula separat, în condi ţiile legilor fiscale. Împotriva încheierii a declarat apel pârât ul. Instan ța de apel a admis apelul pârâtului, schimbând încheierea atacat ă, în sensul c ă „suma de 1.250.000 lei f ără TVA” reprezint ă „suma de 1.250.000 lei în care este inclus ă şi TVA”. Instan ţa de apel a re ţinut c ă, din raportul de expertiz ă, astfel cum a precizat expertul la solicitarea cur ţii de apel, nu rezult ă că în suma de 1.250.000 lei reţinut ă ca reprezentând contravaloarea energiei electrice datorat ă de pârât ă reclamantei, nu ar fi inclus şi TVA-ul, cât ă vreme aceast ă sumă a fost stabilit ă pe baza unor facturi ce includeau TVA. În ceea ce prive ște solu țiile instan țelor:

soluția instanței de apel este greșită deoarece curtea de apel a examinat împrejurările ce ţin de fondul cauzei, respectiv, a făcut o reinterpretare şi chiar o completare a probei cu expertiză contabilă dispusă de instanţa care a soluţionat fondul cauzei, aspecte ce au determinat repunerea în discuţie, în procedura specială a lămuririi dispozitivului prevăzută de art. 443 C. pr. civ., a unei hotărâri judecătoreşti devenită între timp definitivă prin neapelare;

soluția instanței de apel este greșită deoarece în procedura lămuririi dispozitivului nu este admisibilă administrarea unor probe noi sau completarea probelor deja administrate;

soluția primei instanțe este greșită deoarece, în caz de admitere a cererii de lămurire ar fi trebuit să prevadă chiar în dispozitiv că „suma de 1.250.000 lei fără TVA” reprezintă „suma netă în care nu este inclus TVA, sumă la care se va adăuga TVA, în condiţiile legilor fiscale”.

A.

B.

C.

ARăspuns:



13 La data de 4 februarie 2015, reclamantul A. a for mulat ac ţiune în revendicare în contradictoriu cu pârâtul B, înregistrat ă pe rolul judec ătoriei. Totodat ă, a cerut desp ăgubiri pentru lipsa de folosin ţă şi acordarea cheltuielilor de judecat ă.În motivare a ar ătat că B. este cet ăţean portughez şi a indicat domiciliul acestuia din Portugalia. A solicitat ca stabilirea termenelor în cauz ă să se facă în func ţie de aceast ă circumstan ţă pentru c ă, în vederea execut ării în str ăinătate a eventualei hot ărâri favorabile, trebuie s ă facă dovada c ă acţiunea a fost comunicat ă pârâtului într-o manier ă care să-i permit ă acestuia s ă-şi preg ătească apărarea, în conformitate cu art.34 pct.2 din Regulamentul nr.44 /2001 al Consiliului privind competen ţa judiciar ă, recunoa şterea şi executarea hot ărârilor în materie civil ă şi comercial ă. Totodat ă, a precizat c ă valoarea imobilului revendicat este de 182.675 lei, potrivit certificatului fiscal eliberat de autorit atea competent ă. Prin întâmpinare, pârâtul B. a invocat dou ă excep ţii, respectiv:- în principal, excep ţia necompeten ţei teritoriale, solicitând declinarea competen ţei în favoarea instan ţei în raza c ăreia se afl ă domiciliul s ău în Portugalia; în motivare a ar ătat că aceast ă instan ţă este competent ă potrivit art.2 alin.1 din Regulamentul nr.44/2001; - în subsidiar, dac ă prima excep ţie nu este admis ă, excep ţia necompeten ţei materiale, solicitând declinarea competen ţei în favoarea tribunalului în raza c ăruia se afl ă imobilul revendicat; în sus ţinere a ar ătat că, la momentul încheierii actului autentic prin care a dobândit imobilul, notarul public a calculat taxele specifice opera ţiunii potrivit grilei notariale cuprinzând valorile orientative ale propriet ăţilor imobiliare la valoarea de 250.000 lei.Analizând cele dou ă excep ţii, instan ţa:

îşi va declina competenţa în favoarea instanţei portugheze, dispunând înaintarea dosarului către aceasta;

îşi va declina competenţa în favoarea tribunalului, dispunând înaintarea dosarului către acesta;

va respinge ambele excepţii, constatând propria sa competenţă.

A.

B.

C.

CRăspuns:14 La data de 19 martie 2013, reclamanta persoan ă juridic ă D.S. a depus la Judec ătoria Salonta o cerere

de chemare în judecat ă a pârâtului persoan ă fizic ă U.V., solicitând instan ţei să îl oblige pe pârât la plata sumei de 25.000 de lei, cu titlu de pre ţ pentru bunul confec ţionat şi livrat, conform facturii acceptat ă la plat ă prin semn ătur ă, precum şi a penalit ăţilor de întârziere în cuantum de 8450 de lei, conform clauzelor contractuale. Pârâtul nu s-a prez entat la judecat ă şi nu a depus întâmpinare, iar judec ătoria a admis în parte ac ţiunea, numai cu privire la obliga ţia principal ă de plat ă a sumei de 25.000 de lei, respingând cap ătul de cerere privind penalit ăţile. Apelul declarat de reclamant a fost admis de Tribun alul Bihor, prin decizie pronun ţată la data de 11 ianuarie 2014, iar sentin ţa a fost schimbat ă în parte, în sensul admiterii în întregime cererii de chemare în judecat ă şi obligare a pârâtului şi la plata penalit ăţilor de întârziere. Decizia a fost comunicat ă părţilor la data de 20 ianuarie 2014. La data de 22 ianuarie 2014, pârâtul a depus la Tri bunalul Bihor o contesta ţie în anulare prin care a solicitat anularea atât a sentin ţei primei instan ţe, pe motiv c ă nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata, cât şi a deciziei pronun ţate în apel, pe motiv c ă decizia instan ţei de apel este consecin ţa unei erori materiale, aceasta neobservând c ă penalit ăţile ar fi curs, conform contractului, numai în cazul unei puneri în întârziere prin notificare trimis ă doar prin executor judec ătoresc, care nu s-a realizat. Analizând contesta ţia şi motivele invocate, Tribunalul Bihor:

va respinge în întregime contestaţia, reţinând că motivul nelegalei citări în faţa primei instanţe putea fi invocat prin apel sau recurs, iar celălalt motiv constituie o greşeală de judecată şi nu o eroare materială în sensul legii;

va disjunge contestaţia, va declina competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare îndreptată împotriva sentinţei primei instanţe la Judecătoria Salonta şi va reţine spre judecată contestaţia în anulare promovată împotriva deciziei pronunţată de tribunal;

va disjunge contestaţia, va declina competenţa de soluţionare a contestaţiei în anulare îndreptată împotriva sentinţei primei instanţe la Judecătoria Salonta şi va respinge contestaţia formulată împotriva deciziei pronunţată de Tribunalul Bihor întrucât, potrivit legii, numai împotriva hotărârilor instanţelor de recurs se poate formula o contestaţie în anulare întemeiată pe acest motiv.

A.

B.

C.

BRăspuns:



15 În urma unei cereri formulate la data de 14 iunie 2013, judec ătoria a admis în parte preten ţiile reclamantului D.G. formulate împotriva pârâtului T. R., obligându-l pe acesta din urm ă să demoleze grajdul construit pe terenul reclamantului, resping ând cap ătul de cerere privind demolarea în parte a hambarului, stabilind totodat ă linia de hotar dintre cele dou ă propriet ăţi învecinate, cu luarea în considerare a expertizei topografice administrat ă în cauz ă. Împotriva acestei hot ărâri a declarat apel pârâtul invocând, pentru prima dată în apel, autoritatea de lucru judecat, sus ţinând c ă cele dou ă propriet ăţi învecinate au fost deja gr ăniţuite în urma unui proces finalizat irevocabil în anul 2006, purtat în tre reclamant şi tat ăl pârâtului care avea calitatea de proprietar al imobilului la acea vreme, iar fa ţă de linia de hotar stabilit ă în acel proces, preten ţiile reclamantului sunt v ădit nefondate. Înainte de al doilea termen de judecat ă în apel, sub pretextul c ă s-a în ţeles cu reclamantul-intimat, pârâtul-apelant a depus la dosar o declara ţie autentificat ă la notar, de renun ţare la judecarea apelului, condi ţionat ă de plata de c ătre reclamantul-intimat a cheltuielilor de judecat ă avansate în apel de c ătre apelant pân ă la data solu ţion ării apelului. P ărţile nu s-au mai prezentat la al doilea termen de judecat ă, astfel c ă, observând c ă s-a solicitat judecarea în lips ă, instan ţa de apel:

va lua act de renunţarea pârâtului la judecarea apelului, ca o manifestare a principiului disponibilităţii în procesul civil;

va lua act de achiesarea pârâtului la hotărârea primei instanţe şi va respinge apelul ca nefondat;

constatând existenţa autorităţii de lucru judecat, va admite apelul şi va schimba în întregime hotărârea primei instanţe respingând acţiunea reclamantului.

A.

B.

C.

CRăspuns:16 Prin cererea formulat ă la data de 18 februarie 2013, reclamantul D.R. a c hemat în judecat ă pârâtul

K.M. solicitând instan ţei obligarea acestuia la plata sumei de 45.000 de l ei cu titlu de desp ăgubiri, solicitând judecarea cauzei în lips ă, dar f ără a timbra corespunz ător cererea. La termenul din 25 mai 2013, la solicitarea pârâtului, judec ătoria a dispus suspendarea judec ării cauzei, pân ă la solu ționarea definitiv ă a dosarului nr.63/X/2013, privind un litigiu dintr e aceleaşi părţi, apreciind c ă judecata depinde de existen ţa sau inexisten ţa unui drept ce face obiectul acelui litigiu. Acest dosar s-a solu ţionat iar hot ărârea a rămas definitiv ă la data de 22 septembrie 2013. Ulterior, la data d e 28 aprilie 2014, instan ţa a dispus, din oficiu, reluarea judec ăţii dup ă suspendare, constatând c ă motivul pentru care a fost dispus ă suspendarea nu mai subzist ă şi dispunând citarea p ărţilor. La termenul de judecat ă fixat, de şi nu s-au prezentat nici reclamantul şi nici pârâtul, constatând c ă s-a solicitat judecarea în lips ă, judec ătoria a r ămas în pronun ţare şi a admis în totalitate cererea reclamantului. Prin apelul declarat, pârâtul a invocat nelegalitat ea hot ărârii, subliniind c ă prima instan ţă nu putea s ă procedeze la solu ţionarea pe fond a pricinii din dou ă motive: - acţiunea reclamantului a fost redactat ă, semnat ă şi înregistrat ă la prima instan ţă de avocat iar la dosar nu s-a depus împuternicirea avoca ţială, astfel c ă cererea trebuia anulat ă ca fiind formulat ă de o persoan ă care nu a justificat calitatea sa de reprezentant; - prima instan ţă nu putea solu ţiona pe fond cererea deoarece de la data solu ţion ării definitive a dosarului 63/X/2013 şi pân ă la momentul redeschiderii cauzei au trecut mai mul t de 6 luni, timp în care pricina a stat în nelucrare intervenind de dre pt perimarea acesteia, excep ţie pe care nu a putut să o invoce la fond deoarece nu s-a putut prezenta la ultimul termen de judecat ă, fiind plecat din ţară în interes de serviciu. Reclamantul-intimat nu a depus întâmpinare. Analizâ nd motivele de apel, tribunalul:

admite apelul şi schimbă în tot hotărârea primei instanţe în sensul că anulează ca insuficient timbrată cererea de chemare în judecată deoarece reclamantului i s-a pus în vedere cuantumul taxei datorate şi nu s-a conformat în termenul stabilit de instanţă şi nici ulterior până la soluţionarea în fond a cauzei;

admite apelul şi schimbă în tot hotărârea primei instanţei, în sensul constatării intervenirii perimării de drept a cererii de chemare în judecată;

respinge apelul ca nefondat şi dispune, prin aceeaşi decizie, obligarea reclamantului la plata diferenţei de taxă de timbru datorată în faţa primei instanţe, această parte a dispozitivului constituind titlu executoriu potrivit legii.

A.

B.

C.

CRăspuns:



17 Curtea Constitu țional ă a avut în vedere urm ătoarele argumente la solu ționarea excep ției de neconstitu ționalitate a dispozi ţiilor din Codul de procedur ă civil ă cuprinse în art. 13 alin. (2) teza a doua, art. 83 alin. (3), precum şi în art. 486 alin. (3) cu referire la men ţiunile care decurg din obligativitatea formul ării şi sus ţinerii cererii de recurs prin avocat:

legiuitorul nu poate da dreptului la apărare garantat de Constituție valențe care contravin caracterului său de garanție a dreptului la un proces echitabil;

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a avut o poziție tranșantă în sensul că cerința ca reclamantul să fie reprezentat de un avocat calificat în fața Curții de Casație poate fi, prin ea însăși, contrară art.6 din Convenție;

limitările aduse dreptului de a ataca prin recurs hotărârile judecătorești din perspectiva accesului liber la justiție nu au un scop legitim.

A.

B.

C.

ARăspuns:18 Reclamantul A. a chemat în judecat ă pe B., solicitând obligarea acestuia s ă îi lase în deplin ă

proprietate și lini ştită posesie un imobil a c ărui valoare este de 200.000 lei. Prin cerere de int erven ție voluntar ă principal ă, C. solicit ă obligarea pred ării imobilului c ătre el, pretinzând c ă este proprietar. După admiterea în principiu a cererii de interven ție în etapa cercet ării procesului, C. formuleaz ă cerere de chemare în garan ție a lui D., de la care a cump ărat imobilul în cauz ă, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 200.000 lei (pre țul pl ătit) și 40.000 lei (cu titlu de daune). Reclamantul A. a invocat excep ţia tardivit ăţii cererii de chemare în garan ţie deoarece nu a fost formulat ă la primul termen de la admiterea în principiu a cererii de in terven ţie principal ă.Instan ţa:

va respinge excepţia invocată de reclamantul A., deoarece intervenientul C. putea face cerere de chemare în garanție față de cererea de intervenție până la terminarea cercetării procesului în fața primei instanțe;

va respinge excepţia invocată de reclamantul A., va admite în principiu cererea de chemare în garanţie, dar va putea disjunge cererea de intervenţie formulată de C. şi cererea de chemare în garanţie formulată de C., dacă judecarea cererii principale ar fi întârziată prin cererea de intervenție, caz în care instanța învestită rămâne competentă să soluționeze şi cererea de intervenție;

va admite excepţia invocată de reclamantul A., va respinge ca tardivă cererea de chemare în garanţie, pronunţând o încheierea care se poate ataca numai cu apel, în termen de 5 zile de la pronunțare.

A.

B.

C.

ARăspuns:


Jurisp CEDO-aspecte civile - Proba practica - CA+PC A+Tr+PTr+PICCJ Grila nr.1Dreptul familiei

19 Reclamantul AA a formulat o ac ţiune în anularea unui certificat de mo ştenitor emis pe numele pârâţilor AN şi BC, iar la judecata în fond a cauzei, instan ţa a acordat 23 de termene, în principal pentru lipsa dosarului notarial.

În calea de atac, sentin ţa pronun ţată de instan ţa de fond a fost casat ă cu trimitere spre rejudecare, iar cu ocazia rejudec ării, s-au acordat 18 termene de judecat ă. Judecata c ăii de atac exercitat ă împotriva celei de a doua hot ărâri a durat 2 ani, iar durata total ă a procedurilor derulate a fost de 6 ani şi 4 luni.

După finalizarea procesului, reclamantul AA a formulat împotriva statului o ac ţiune în desp ăgubiri pentru durata nerezonabil ă a procedurii în fa ţa instan ţei na ţionale.

Ulterior, reclamantul a sesizat CEDO cu o plângere întemeiat ă pe articolul 13 din Conven ţie.

CEDO va constata c ă nu a fost înc ălcat articolul 13 din Conven ţie în situa ţia în care:

instanţa internă a respins acţiunea ca inadmisibilă, motivând că urmează a fi adoptată o lege specială privitoare la dreptul la despăgubire, pentru situaţia în care se invocă durata nerezonabilă a procedurii;

instanţa internă a respins acţiunea ca inadmisibilă, întrucât reclamantul nu a formulat anterior o cerere privind accelerarea procedurii, astfel încât nu are deschisă calea acţiunii în despăgubiri;

acţiunea a fost admisă, cu respectarea garanţiilor prevăzute de articolul 6 (referitoare la accesul la justiţie şi durata rezonabilă a acestui tip de procedură), iar reclamantului i-a fost acordată o reparaţie comparabilă cu cele acordate de CEDO în cauze similare, care i-a fost plătită efectiv în termen de 1 lună de la pronunţarea hotărârii instanţei interne.

A.

B.

C.

CRăspuns:


Jurisp CJUE-aspecte civile - Proba practica - CA+PC A+Tr+PTr+PICCJ Grila nr.1Dreptul familiei

20 La sfâr şitul anului 2013 domnul AB, cet ăţean român domiciliat în România, a cump ărat un autoturism de ocazie din Bulgaria. Dorind s ă înmatriculeze acest vehicul în România a fost obli gat s ă achite timbrul de mediu, potrivit legisla ţiei na ţionale în vigoare.La începutul anului 2014, domnul AB a sesizat insta nţa român ă competent ă cu o cerere privind restituirea timbrului de mediu. El a invocat c ă legisla ţia na ţional ă aplicat ă este incompatibil ă cu prevederile Tratatului privind func ţionarea Uniunii Europene.Instan ţa, constatând c ă este necesar ă pronun ţarea unei hot ărâri preliminare se adreseaz ă CJUE cu o cerere:

pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare vizând interpretarea art. 30 TFUE;

pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare vizând interpretarea art. 36 TFUE;

pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare vizând interpretarea art. 110 TFUE.

A.

B.

C.

CRăspuns:


DREPTUL FAMILIEI-Curte de Apel-Proba Practica-grila Nr. 1

Documents

Transcript of DREPTUL FAMILIEI-Curte de Apel-Proba Practica-grila Nr. 1