DREPT ELECTORAL

Curs I

Dreptul Electoral este o subramurǎ a Dreptului Constitutional, format din totalitatea normelor juridice care reglementeazǎ organizarea şi functionarea alegerilor precum şi stabilirea rezultatelor acestora. Alegeri au avut loc incǎ din stadiul de trib, la romani unde alegeri au avut loc chiar pe baza de buletine de vot. Alegerile dobândesc insemnǎtate o datǎ cu Evul Mediu (alegerea Papei). Initial principiul a fost cel al unanimitǎtii; ulterior s-a aplicat principiul majoritǎtii. O componentǎ esentialǎ a Dreptului Electoral este studierea drepturilor electorale ale cetǎtenilor. Existǎ douǎ drepturi: dreptul de vot şi dreptul de a fi ales. Dreptul de vot a reprezentat o cucerire târzie a umanitǎtii şi in istorie el a fost supus multor restrângeri numite censuri (censum – impozit pe avere). Initial censul (restrângerea dreptului de vot) era in functie de mǎrimea impozitelor plǎtite statului. O concrescentǎ a acestei restrângeri a fost conditionarea dreptului de vot de plata unei sume de bani. Alt cens (restrângere) a libertǎtii de vot a fost censul de sex (foarte târziu femeile au primit dreptul la vot). Alt cens a dreptului de vot a fost censul de culturǎ(puteai vota numai dacǎ ştiai sǎ citeşti).In unele state nu poti fi ales decât dacǎ ai studii superioare. Altǎ restrângere este censul de rasǎ sau nationalitate. Censul de vârstǎ este singura ingradire a dreptului de vot unanim acceptatǎ şi practicatǎ in prezent. Marea majoritate a statelor acordǎ drept de vot tinerilor incepând cu vârsta de 18 ani. In Constitutia României dreptul de vot este reglementat la articolul 36: “au drept de vot cetǎtenii care au implinit 18 ani pânǎ in ziua alegerilor inclusiv”. Nu au drept de vot debilii sau alienatii mintali puşi sub interdictie (interzişii judecǎtoreşti). De asemenea nu au drept de vot persoanele care au fost condamnate, prin hotǎrâre definitivǎ la pierderea drepturilor electorale.

Curs II Dreptul de a fi ales (art. 37) Au dreptul de a fi aleşi cetǎtenii care au drept de vot şi care indeplinesc urmǎtoarele conditii:

- sǎ nu functioneze intr-un domeniu in care le este interzisǎ apartenenta la partide politice (nu au dreptul de a fi aleşi militarii activi ai armatei, Politia, Serviciile Secrete, magistratii, judecǎtorii Curtii Constitutionale, diplomatii,, membrii TVR şi ai radioului de stat).

- candidatii sǎ fi implinit pânǎ la data alegerilor vârsta de 23 de ani minim pentru a fi aleşi in Camera Deputatilor sau in organele administratiilor locale, sau vârsta de 33 de ani pentru a fi aleşi in Senat, sau vârsta de 35 de ani pentru a fi aleşi in functia de preşedinte al României.

In ceea ce priveşte alegerile locale, având in vedere faptul cǎ suntem tarǎ membrǎ UE, Constitutia revizuitǎ permite cetǎtenilor strǎini, rezidenti in România, in conditiile unei viitoare legi sǎ poatǎ participa la alegerile locale (sǎ voteze şi sǎ fie aleşi in organele administrative locale). Dupǎ revizuirea Constitutiei din anul 2003 şi dupǎ intrarea României in UE, conform art. 38 din Constitutie cetǎtenii români au dobândit şi dreptul de a alege şi de a fi aleşi in Parlamentul UE. In raport de numǎrul locuitorilor sǎi, România a primit 35 de mandate in UE.

1

Curs III

Sistemele electorale şi modurile de scrutin utilizate in prezent: Sistemul electoral desemneazǎ ansamblul normelor electorale, adicǎ al acelor norme juridice care reglementeazǎ dreptul de a alege şi dreptul de a fi ales in organele reprezentative ale statului impreunǎ cu procedurile specifice acestui scop. De aceea Dreptul Electoral desemneazǎ ansamblul normelor juridice aplicabile alegerilor. Iar dacǎ sistemul electoral desemneazǎ un ansamblu de proceduri, aceseta au urmǎtorul rol:

1. Procedurile electorale au scopul de a desemna pe conducǎtori şiastfel de a le conferi legimitate.

2. Procedurile electorale au ca scop creşterea gradului de participare a cetǎtenilor la conducerea societǎtii.

3. Procedurile electorale au drept scop reprezentarea societǎtii. 4. Procedurile electorale au drept scop facilitarea relatiei de putere

dintre guvernanti şi guvernati. 5. Procedurile electorale au drept scop accelerarea bipolarizǎrii vietii

politice. 6. Procedurile electorale sunt mijloace de educatie civicǎ.

Conceptul de scrutin electoral desemneazǎ modul de transformare legalǎ a vointei alegǎtorilor in mandate parlamentare (scrutin electoral = ansamblul actelor care constituie operatiunea electoralǎ propriu-zisǎ).

In lume sunt utilizate douǎ mari sisteme electorale: sistemul majoritar şi sistemul proportional, sau variante ori combinatii ale acestor douǎ. II. Sistemul electoral majoritar: Este de origine britanicǎ şi a fost utilizat pretutindeni in sec. XIX. Se pare cǎ originile lui stau incǎ in epoca tribalǎ. Sistemul majoritar se intemeiazǎ pe principiul majoritǎtii (care pare a fi un principiu axiomatic). Sistemul majoritar are urmǎtoarele variante: a) Sistemul majoritar uninominal cu un singur tur de scrutin.

Curs IV

Din punct de vedere tehnic acest scrutin cuprinde urmǎtoarele operatii:- tara se divizeazǎ intr-un numǎr de circumscriptii electorale egal cu numǎrul de mandate parlamentare puse in joc (aceastǎ departajare se face strict cantitativ);- pe buletinele de vot sunt inscrise numele candidatilor aflati in competitie; alegǎtorul radiazǎ (taie) numele indezirabile şi pǎstreazǎ numele favorit (practicǎ neuniformǎ);- cel care obtine cele mai multe voturi câştigǎ mandatul; acest sistem se foloseşte in 84 de state ale lumii, fiind uşor de inteles de cǎtre alegǎtori; in unele state pentru a se combate aventurismul politic se pretinde o cautiune electoralǎ;

Avantajele scrutinului uninominal: 1. Asigurǎ o suprareprezentare importantǎ partidului aflat in frunte (şi in acest fel creazǎ guverne majoritare stabile).2. Alegerile competitive se desfǎşoarǎ practice numai intre douǎ partide, conducând la formarea de majoritǎti parlamentare clare.3. Datoritǎ circumpscriptiei parlamentare restrânse, sistemul favorizeazǎ o mai bunǎ cunoaştere a candidatilor de cǎtre electoral, o legǎturǎ directǎ intre alegǎtor şi ales.4. Sistemul avantajeazǎ simplificarea vietii politice, polarizând clar clasa politicǎ.5. Combate absenteismul mai eficient decât alte moduri de scrutin.

2

6. Obligǎ pe alegǎtor sǎ voteze util (adicǎ sǎ-şi dea votul pentru partidele care au şanse reale sǎ câştige).

Dezavantajele scrutinului uninominal:1. Genereazǎ institutii flagrante in reprezentare.2. Sisteml uninominal depinde prea mult de geografia electoralǎ, conducând la manopere neloiale in aceastǎ privintǎ, cum ar fi procedeul gerrymandering (decupare de circumscriptii electorale in functie de interesele de partid).3. Acest sistem impedicǎ reflectarea intregului spectru al optiunilor politice populare. 4. Multitudinea circumscriptiilor electorale creşte costurile de organizare a alegerilor.5. Sistemul majoritar creazǎ “feude electorale” şi, deci “dinastii politice”.6. Costurile ridicate ale campaniei electorale obligǎ pe candidati la o atitudine clientelarǎ fatǎ de finantatorii particulari şi asta le corupe prestatia parlamentarǎ ulterioarǎ.

Curs V

b) Sistemul majoritar uninominal cu douǎ tururi de scrutin In alegerile parlamentare acest sistem pare a fi mai just decat cel cu un tur dar conduce şi el la situatii imorale (desistǎri plǎtite, aliante contra naturii). In primul tur câştigǎ cei care au obtinut majoritatea absolutǎ. In turul al doilea intrǎ dupǎ caz, fie primii doi clasati din primul tur, fie cei care au obtinut in primul tur un scor de mǎcar 12,5 %. In turul al doilea câştigǎ cel care obtine majoritate relativǎ indiferent de scor sau de participare. Acesta este sistemul dupǎ care sunt aleşi in România preşedintele tǎrii (Legea 370/2004 republicatǎ) precum şi primarii (Legea 67/2004). La alegerile prezidentiale participǎ cei care au minim 35 de ani, au drept de vot şi au obtinut o listǎ de cel putin 200.000 de sustinǎtori. Iese preşedinte din primul tur cel care obtine majoritate absolutǎ (9.200.000 voturi). Dacǎ nu câştigǎ nimeni in primul tur, dupǎ douǎ sǎptǎmâni se organizeazǎ un al doilea tur la care participǎ primii doi clasati din primul tur. Câştigǎ cel care obtine majoritatea de voturi, indiferent de numǎrul participantilor la vot. O altǎ variantǎ a sistemului majoritar este scrutinul de listǎ plurinominal; alegǎtorul acordǎ votul nu unui candidat, ci unei liste de candidati. Câştigǎ lista care a obtinut cele mai multe voturi. Existǎ un scrutin majoritar plurinominal cu un singur tur şi un scrutin de listǎ (plurinominal) cu douǎ tururi. Variante ale scrutinului de listǎ: 1. Scrutinul cu listǎ blocatǎ: alegǎtorul are un singur vot pe care il poate acorda unei liste fǎrǎ a putea intervene in alcǎuirea ei (lista este alcǎtuitǎ de conducerea partidului).2. Scrutinul cu vot preferential: alegǎtorul poate interveni in ierarhia prestabilitǎ de partid (pune un numǎr de ordine preferential in dreptul fiecǎrui candidat). 3. Scrutinul cu vot alternativ: in circumpscriptia cu un mandate alegǎtorul scrie el in ordinea preferintelor numele candidatilor. Stabilirea invingǎtorului se face prin despuieri succesive ale urnelor. Numele candidatilor se scriu in ordine descrescǎtoare a preferintelor. 4. Scrutinul cu panaşaj: alegǎtorul işi selecteazǎ candidatii din toate listele electorale, alcǎtuindu-şi propriul sǎu buletin de vot. Sistemul a fost folosit in Franta, dupǎ rǎzboi.

c) Sistemul reprezentǎrii proportionale: A apǎrut in a doua jumǎtate a sec. XIX sub presiunea partidelor muncitoreşti care se infiintaserǎ. In prezent este folosit in peste 57 de state ale lumii. România l-a folosit intre 1990 şi 2008.

3

Curs VI Acest sistem se intemeiazǎ pe principiul proportionalitǎtii, care instituie in sfârşit, justitia electoralǎ: sǎ atribui fiecǎrui partid un numǎr de mandate proportional cu forta numericǎ realǎ a partidului, adicǎ proportional cu scorul sǎu electoral. In aceste conditii:- se stabileşte coeficientul electoral (numǎr minim de voturi pentru un deputat/senator). In România sunt necesare 70.000 de voturi pentru a fi ales deputat şi 160.000 voturi pentru a fi ales senator.- unitǎtile administrativ – teritoriale sunt şi circumscriptii electorale, deci aveam 42 de circumscriptii electorale corespunzǎtoare celor 41 de judete + municipiul Bucureşti. Fiecǎrei cirsumscriptii (judet) I se alocau un numǎr de mandate proportional cu populatia judetului. - pe aceste mandate concurau filialele judetene ale partidelor politice sau independente. - fiecare partid primeşte un numǎr de mandate proportional cu scorul electoral dobândit. In aceste conditii cea mai dificilǎ problemǎ este aceea a redistribuirii resturilor electorale, ceea ce presupune un complicat algoritm matematic. In redistribuirea resturilor electorale se utilizeazǎ urmǎtoarele metode:

- metoda celui mai mare rest- metoda d’hondt – este un sistem care utilizeazǎ media ponderatǎ - metoda celei mai mari medii- metoda numǎrului impar- metoda coeficientului ratificat- etc

Avantajele reprezentǎrii proportionale: - acest sistem consolideazǎ rolul ş influenta partidelor politice- permite reprezentarea in Parlament a populatiei tǎrii conform tuturor nuantelor existente

in acea tarǎ- asigurǎ alegǎtorilor egalitatea voturilor (Parlamentul reflectǎ cu exactitate toate tendintele

corpului electoral)- favorizeazǎ multipartidismul (multiplicarea partidelor), dar şi independenta acestora,

fiindcǎ ele pot ajunge in Parlament fǎrǎ sǎ fie obligate sǎ intre in coalitii - asigurǎ reprezentarea minoritǎtilor, proportional cu voturile obtinute- promoveazǎ justitia electoralǎ (echitatea: fiecare partid primeşte proportional scorul

electoral realizat)- previne formarea unei majoritǎti artificiale- acordǎ prioritate programelor politice (partidelor) iar nu personalitǎtilor- calculele electorale ale acestui sistem prezintǎ rigoare matematicǎ- este un mod de scrutin onest (evitǎ aliantele dubioase sau desistǎrile plǎtite)

Curs VII

Dezavantajele reprezentǎrii proportionale: - stimuleazǎ multiplicarea partielor politice- fiind scrutin de listǎ nu permite alegǎtorului sǎ-şi exprime optiunea pentru un anumit

candidat - intrerupe relatia alegǎtor – ales- depersonalizeazǎ functia parlamentarǎ- poate complica viata politicǎ a natiunii, dacǎ unele partide pǎtrunse in Parlament sunt

necomunicante- se sacrificǎ majoritatea in folosul minoritǎtii - sistemul proportional are exactitate şi justitie dar nu are eficacitate- ambitionând sǎ valorifice integral voturile prin redistribuirea resturilor, sistemul complicǎ

procedura

4

Sistemului reprezentǎrii proportionale ii este specific pragul electoral , adicǎ un scor electoral minim necesar pentru a pǎtrunde in Parlament. Unele state utilizeazǎ pragul electoral, altele nu. In România, pragul electoral este de 5%. De asemenea, o alta creatie electoralǎ este şi prima majoritarǎ sau prima electoralǎ şi care este o gratificatie pe care legea electoralǎ o acordǎ partidului majoritar. Foarte putine state utilizeazǎ prima electoralǎ. România a folosit prima electoralǎ in perioada interbelicǎ.

Curs VIII

d) Sistemele electorale mixte:- sunt o combinatie a celor douǎ mari sisteme: majoritar şi proportional, combinatie fie

echilibratǎ, fie dezechilibratǎ in favoarea unuia dintre cele douǎ sisteme;

Sisteme mixte cu dominantǎ majoritarǎ

a. Scrutinul cu vot cumulativ:- alegǎtorul dispune de un numǎr de voturi egal cu numǎrul de mandate aflate in competitie (şi pentru care fiecare partid depune o listǎ);- alegǎtorul poate sǎ dea toate voturile aceluiaşi candidat sau unor candidati diferiti;- câştigǎ cel care cumuleazǎ cel mai mare numǎr de voturi;- sistemul profitǎ mai ales minoritǎtii (partidelor minoritare)

b. Scrutinul cu vot limitat:- este inversul scrutinului cu vot cumulativ;- alegǎtorul primeşte un numǎr de voturi mai mic decât mandatele puse in joc şi nu are voie sǎ le acorde pe toate unui singur candidat;- profitǎ partidelor majoritare; mai este folosit astǎzi in Spania.

c. Scrutinul cu vot unic netransferabil:- indiferent de numǎrul candidatilor inscrişi pe liste, alegǎtorul dispune de un singur vot;- rǎspunderea pentru rezultate revine astfel partidelor care trebuie sa decidǎ asupra numǎrului de candidati pe care il propun.

d. Scrutinul municipal din Franta:- fie un vot de listǎ: dacǎ nici una dintre liste nu a obtinut majoritatea absolutǎ se procedeazǎ la un al doilea tur de scrutin in urma cǎruia lista majoritarǎ, chiar dacǎ nu detine majoritate absolutǎ, primeşte ca primǎ electoralǎ jumǎtate din mandatele puse in joc + dreptul de a participa in mod proportional la redistribuirea mandatelor rǎmase.

Sisteme mixte cu dominantǎ proportionalǎ

a. Sistemul francez de listǎ (sistemul inrudirilor):- listele produse de cǎtre partdie puteau pactiza: puteau incheia aliante electorale prealabile cu dreptul de a-şi inrudi listele;- dacǎ listele inrudite obtineau majoritate absolutǎ, ele işi judecau toate mandatele puse in joc (şi care se impǎrteau intre partidele invingǎtoare).

b. Sistemul Hare (votul unic transferabil):- se stabileşte un coefficient electoral (numǎrul minim de voturi pentru a dobândi mandatul);- câştigǎ cel care depǎşeşte coeficientul electoral;- votul alegǎtorului este transferabil: el mentioneazǎ pe buletinul de vot prima sa preferintǎ, a doua, a treia etc (dacǎ candidatul favorit a obtinut deja numǎrul necesar de voturi, votul respectiv se transferǎ celui de-al doilea).

5

Sisteme mixte echilibrate Sistemul german al buletinului dublu:- mandatele se impart in douǎ jumǎtǎti: o jumǎtate se obtine prin sistemul majoritar şi o jumǎtate prin sistemul proportional. In consecintǎ, alegǎtorul primeşte un buletin de vot impǎrtit in doua jumǎtǎti: in jumǎtatea din stânga bifeazǎ numele candidatului favorit, iar in jumǎtatea din dreapta bifeazǎ partidul favorit şi deci list ape care acesta o propune. Avantajele sistemelor electorale mixte: - inlǎturǎ multe dintre consecintele defavorabile ale celorlalte sisteme;- legǎtura dintre alegǎtor şi ales se personalizeazǎ;- partidele mici primesc şansa de a intra in Parlament; Dezavantajele sistemelor electorale mixte: - incǎ persistǎ confunzii in relatia alegǎtor - ales;- pierderile de voturi exprimate cel mult se diminueazǎ dar nu stopeazǎ;- cresc costurile electorale;

6