UN IVERSITATEA BUCURESTIFACULTATEA DE DREPT

TEZA DE DOCTORAT

,,REGLEMENTAREA COMPETENTEIIN PROCESUL PENAL"

(REZUMAT)

BUCURE$TI2014

DoctorandCriciunescu I ulian

Conducitor gtiinlificProf. Univ. Dr. Nicolae Volonciu

CUPRINS

I. PROBLEMATICA SUPUSA CERCETARII..................... 7

IL JUSTIFICAREA TEMEI DE CERCETARE SI CONTRIBUTIAPERSONALA .....:.................................8

ilt.BAZA$TrrNTrrrCA A LUCRARTT gr METODELE DE CERCETAREFOLOSITE... ...............10

v. STRUCTURA $t CONTTNUTUL LUCRfRrr.... ......................12

VI. BIBLIOGRAFIA LUCRARII.... ........................33

PLANUL LUCRARII

Capitolul I :

CONSIDERATII INTRODUCTIVE PRIVIND JUSTITIA PENALA,PROCESUL PENAL SI DREPTUL PROCESUAL PENAL

secliunea I : Justi{ia penali, activitatea judiciari in materie penalr gi actuljurisdic(ional penal

sectiunea 2: Aspecte generale privind organizarea judiciari 9i evolu[iareglementirilor procesual penale in Rom6nia

2. 1 P r ezentar e istoricd2.2 Aspecte contemporane

Sectiunea 3 : No{iuni generale privind procesul penal 9i dreptul procesual penal

3. 1 Defini1ie, trdsdturi de bazd qi tipuri istorice de proces penal3.2 Participan!ii in procesul penar. Aspecte generare privind subiectiiprocesuali, organele judiciare qi participarea unor persoanenespecializate3.3 Noliunea qi obiectul de reglementare al dreptului procesual penal3.4 Clasificarea nonnelor j uridice procesual penale. Reglementireacompeten[ei

CAPITOLUL II :

NOTIUNEA qI FORMELE COMPETENTEI iN MATERIE PENALA

Sectiunea I : No(iunea de competen{E in materie penali

1 .l Noliunea de competenti gi multitateralitatea esentei saledefinitorii1 .2 Caracterul nonnelor de competenld

Sec(iunea 2 : Formele competentei in materie penali

2. 1 No{iunea qi clasificarea formelor competenlei2.2 F ormele fundamentale ale cornpetenteia ) Cornpetenta functionald (ratione oficii1b) Competenla materiald (ratione ntateriae)c) Cornpetenla teritoriald (ratione loci)

2.3 Forrnele subsidiare ale cornpetenteia) Competen[a personalS (ratione personae)b) Competenla specialdc) Competen!a excep!ionald

CAPITOUL III:COMPETENTA FUNCTIONALA, DUPI MATERIE $I DUPA CALITATEAPERSOANEI A INSTANTELOR JUDECATORESTI

Secliunea I : Aspecte comune

Secliunea 2 : Competen{a judecitoriei gi a tribunalului militar

2. 1 Courpetenta judecdtoriei2.2 Cornpetenla tribunalului militar

Secfiunea 3 : Competen(a tribunalului

Sec{iunea 4 : Competenla Cur(ii de apel gi a Cur{ii Militare de apel4.1 Competenla Cu4ii de apel4.2 Corrpetenta Curfii Militare de Apet

Sec(iunea 5 : Competen[a inaltei Curli de Casa{ie gi Justilie

CAPITOLUL IV :

COMPE-TENTA TERITORIALA $I SPECIALIZATA A INSTANTELORJUDECATORE$TI

Sec(iunea I : Consideralii generale privind aplicarea legii penale in spafiu

Sec{iunea 2 : Competenla in cazul infracfiunilor sivirgite pe teritoriul fIriiSec(iunea 3 : Competen{a in cazul infrac(iunilor siv6rgite in striinltate

Secfiunea 4 : Competenla specializati a judecitorului4. I Judecdtorul de drepturi qi libertdti4.2 Judecdtorul de camerd preliminard

CAPITOLUL V:COMPETENTA PROCURORULUI SI A ORGANELOR DE CERCETAREPENALA

Sectiunea 1 : Consideralii generale privind rolul, natura juridici Ei func(iileMinisterului Public

Sec{iunea 2 : Competen{a procurorului in procesul penal

Secfiunea 3 : Competen!a organelor de cercetare penall3.1 Organele de cercetare penalb ale polifiei j udiciare3.2 Organele de cercetare penal5 speciale3.3 Actele incheiate de unele organe nejudiciare

CAPITOLUL VI:PROROGAREA $I CONTROLUL COMPETENTEI

Sec(iunea 1 : Prorogarea de competenld

1.1 GeneralitSli1 .2 Reunirea qi disjungerea cauzelorA. Reunirea cauzelora) Cazurile de conexitateb) Cazurile de indivizibilitatec) Efectele si procedura de reunire a cauzelorB. Disjungerea cauzelor

Secliunea 2 : Alte cazuri de prorogare a competen(ei

2.1 Schirnbarea incadrdrii juridice sau a calificirii faptei2.2 Chestiunile prealabile2.3 Cazuri particulare de prorogare a competenteia) Strdrnutarea qi desernnarea altei instanfe pentru judecare a cauzeib) Prorogarea de cornpeten{d a organelor de unnErire penald

Sectiunea 3 : Controlul competenfei

3.1 Noliunea de control al competenlei3.2 Excepliile de necompetenti si declinarea de cornpetentd3.3 Conllictele de competen[d

CAPITOLUL VII:INCOMPATIBILITATEA $I STRAM UTAREA

Sec{iunea l: Consideraf ii generale privind incompatibilitatea

Sec(iunea 2 : Incompatibilitatea judecitorului

Sec{iunea 3: Incompatibilitatea procurorului, organului de cercetare penali, a

magistratului - asistent, grefierului gi expertului

Secfiunea 4 : Abfinerea, recuzarea gi sanc!iunea incompatibilitif ii4.1 Aspecte generale4.2 Procedura de solulionare a ablinerii sau recuzdriia) Procedura de solulionare a ab;inerii sau recuzdrii judecdtorului,magistratului - asistent qi a grefieruluib) Procedura de solulionare a ablinerii sau recuzdrii persoanei careefectueazd unndrirea penaldc) Procedura de solufionare a ablinerii sau recuzdrii procurorului4.3 Sancliunea incompatibilitdlii

Sectiunea 5 : Strlmutarea judecirii cauzei gi alte situa(ii asemlnitoare5. I Strhmutareaa) Noliunea gi cazurile de str6mutareb) Procedura solulionErii cererii de stremutare5.2 Desemnarea altei instante pentru judecarea cauzei5.3 Trirniterea cauzei la alt parchet

I. PROBLEMATICA SUPUSA CERCETARII

Propundndu-qi sE prezinte in detaliu modul in care este reglementat[ competenfa inprocesul penal, diserlalia are ca scop principal sd analizeze dispoziliile legale inmaterie, odatd cu intrarea in vigoare a actualului Cod de procedur5 penald.

Un asemenea demers arnplu, centrat asupra dreptului pozitiv, nu putea fi insdriguros realizat fEri parcurgerea celor mai impoftante repere istorice nalionale qi dedrept comparat, astfel inc6t studiul codurilor de procedurl penald, incepdnd cu cel din1864, precurn gi al legislaliilor strdine, s-a dovedit esential in ordonarea planuluilucrdrii qi concluziile trase dupf, fiecare capitol.

Pe de altA parte, intrucat competenla este o institujie de bazd a oricdrei ramuri dedrept, fie ea de drept public sau privat, am dorit integrarea temei in contextulsistemului dreptului, pentru a face trecerea la insemnitatea sa in cadrul justiiiei penaleqi a modului specific in care este aplicatd in procesul penal.

In raport cu aceste reprere fundarnentale, au fost stabilite urmAtoarele obiective :

l. Prezentarea modului in care este reglementatd competenfa in procesul penal, infunclie de sursa nonnativ[ gi clasificarile normelor in domeniu, in contextul uneipriviri de ansarnblu asupra evolufiei organizdrii judiciare in Romdnia qi a examiniriiunor notiuni de bazS privind dreptul penal qi dreptul procesual penal.

2. Analizarea nofiunii competentei in materie penald qi evidentierea larguluiregistru de defini1ii, precum qi analizarea formelor fundamentale gi subisidiare aleconrpetentei.

3. Expunerea rnodalit[1ii in care este reglementati competen]a instanlelorjudecdtoresti, in funcfie de sistematizarea actualS a instituliei, incepAnd cu competentafuncfionald, materialS gi dupd calitatea persoanei qi continuAnd cu competenlajudecdtorului specializat (udecEtoruI de drepturi Ei libertafi, respectiv judecitorul decamerE preliminari).

4. Analizarea competenlei procurorului in procesul penal, dup5 examinareaprealabilS a naturii juridice gi rolului Ministerului Public, precum qi prezentareacornpetentei organelor de cercetare penal6 qi a atribuliilor unor organe nejudiciare.

5. Prezentarea situaliilor de prorogare a competenlei organelor judiciare penale,pomind de la definirea nofiunii qi inliliqarea cazurilor reglementate de lege, cuaccentul asupra reunirii cauzelor in procesul penal.

6. Evidenlierea irnportanlei controlului cornpetenlei in materie penali, prinilustrarea succesivd a verificdrii realizate la sesizarea organelor judiciare qi peparcursul procesului penal, invocarea exceptiilor de necompetenld, reglementareaconflictelor de competenta qi analizarea situafiilor de intrerupere a cursului justifiei.

7. Analizarea incompatibilit5lilor in procesul penal, cu relevarea finalitetii Ei areglementirii instituliei in diversele sisteme de drept, insistdndu-se asupra cazurilor deincornpatibilitate a iudecdtorului, prin prisma noutatilor aduse de actualul cod - odatdcu conscararea principiului separdrii functilor judiciare si introducerea judecitorului

specializat - precum gi in raport cu evolu{ia jurisprudenfei Cu(ii EuropeneDrepturilor Omului.

De asemenea, a fost prezentatd institulia strdmut[rii cauzelor penale, precurn qi

situatiile aserndndtoare de deviere a competenfei teritoriale a organelor judiciare.

II. JUSTIFICAREA TEMEI DE CERCETARE$I CONTRIBUTIA PERSONALA

Alegerea temei de cercetare este justificat[ atet din considerente de ordin teoretic,cat $i de naturi practicd, dupd curn urmeazd'.

l. in prirnul rAnd, tema este una de imediati actualitate, avdnd in vedere recentaintrare in vigoare a unui nou cod de procedurl penalf,, la data de 1 februarie 2014.

Din acest punct de vedere, preocuparea noastrd majorl a constat in analizarea ci\trnai exhaustivl a actualelor prevederi, cu trirniteri la reglementarea precedentd, atuncicAnd a fost cazul, pentru a evidenlia concepfia iniliatorului actului normativ gi a ldmurisensul unor dispozilii controversate, in scopul de a identifica interyretarea cea rnaiapropiath de intenlia legiuitorului, dar gi in acord cu ansarnblul dispoziliilor din cod.

2. Dincolo de contextul de politicd penald, considerf,m c[ o tezl despre competentAare avantajul de a fi mereu de interes, intrucAt paleta ternelor de examinat este foartetargd, ridicAnd chestiuni deopotrivd de doctrind gi de aplicare practicd. in aceastdordine de idei, se observi ci aproape nu existd o institulie reglementat[ intr-un cod deprocedurd penal5, in leglturi cu care sd nu se punf, in disculie chestiunea competenlei.

Constatarea este valabild atdt pentru instituliile prevdzute in partea generald acodului, indeosebi in ceea ce priveqte administrarea probelor;i regimul nulitdtilor, catmai ales partea speciald, cu referire la toate fazele procesului penal (urmdrirea penali,camera preliminar6, judecata si punerea in executare a hot[rArilor).

Fie cd privirn problerna cornpetenfei din perspectiva actului procesual sauprocedural concret, ori din cea a fazei procesuale, intotdeauna va trebui stabilit, de lainceput, care este intinderea atribuliilor organului judiciar sau, cu alte cuvinte, alesubiectul procesual oficial indrept5lit sd decid[ asupra fondului cauzei ori a unuiaspect accesoriu ori cornplementar.

Lucrarea isi propune si puncteze o serie de aspecte semnificative de naturdteoreticd (cum sunt importanla si caracterul nonnelor de cornpeten!5, izvoarele acestornorme, clasificdrile in materie si forrnele competenfei), unele dintre ele avdnd oincontestabilS relevan{5 practicd, mai ales in materia sanctiunilor.

3. Pe de alt5 parte, avAnd in vedere complexitatea temei qi numeroaselecomponente ale reglementdrii competenlei, credem cA Iucrarea completeazidoctrina juridici autohtoni, reprezentdnd un demers necesar, in condi{ile in carelipsea o monografie consacratd acestui domeniu, dup6 intrarea in vigoare a achraluluicod de procedurd penald.

Pe acest plan, demersul nu s-a dovedit facil, deoarece interpretarea unor texte aleactualei reglementdri procesual penale, liri un precedent doctrinar qi jurisprudenlial, apresupus recurgerea la rnultiple metode de cercetare, implicAnd, de cele rnai multe oricornpzrarea cu dispoziliile codului precedent sau ale coidillcdrilor noastre rnai vechi,ori cu cele din legisla{iile strdine.

Un obiectiv important al tezei l-a constituit evaluarea reglernentdrilor sauinstituliilor noi, formularea unor concluzii care sd puncteje avantajele gi lacuneleacestora, precurn si propuneri de lege ferenda.

4, Referindu-ne la vastitatea ternei de cercetare, am vrea sd subliniem c[ unul dincele mai irnporlante aspecte - institulia incompatibilitdfilor - ar fi putut reprezenta elinsu;i subiectul pentru o tezd de doctorat, luAnd in considerare importan{a sa injurisprudenta Cur(ii Europene a Drepturilor Omului, la care a tins si se ralieze qilegiuitorul nostru, odatA cu consacrarea expresl a principiului separdrii funcjiilorjudiciare si introducerea.ludecdtorului specializat al instanlei.

Din acest punct de vedere, evaluarea confonnitdtii actualelor dispozilii cureglernentarea la nivel european si a oportunitat5lii elimin5rii unor prevederi alecodului anterior, a reprezentat un obiectiv irnportant al capitolului.

In concluzie, teza de doctorat cu titlul ,.Reglementarea competenlei in procesulpenal" rcprezintd o contributie la analiza unei teme fundamentale pentru dreptulprocesual penal, care s-a dorit cat mai aprofundata, cu intenlia de a nu se limita strictla capitolul din codul de procedurd penald in care este previzutd aceastl materie.

Prin problematica sa, competenla in materie penald excede sensului strict alnormelor edictate de legiuitor cu privire la capacitatea obiectivd a organului judiciar,sub aspect functional, material, teritorial qi dup[ calitatea persoanei, av6nd tangen![ cunumeroase alte institulii. Pe de alti parte, din perspectivd istoricd, s-a subliniat nunumai constanta unor norme de competen{d, dar gi oscilaliile legiuitorului cu privire lacompetenta material5 si personald a instantelor sau vizAnd efectuarea unniririi penalein mod obligatoriu de cdtre procuror. precum qi tendinta actuali de creEtere a graduluide celeritate qi simplificare a procedurilor, exernplificdnd in acest sens printr-un regimmai permisiv al nulitelii absolute, reducerea cazurilor de conexitate si eliminarea unorsitua{ii obligatorii de dis.iungere.

Intentia noastrd a fost totodata aceea de a eviden{ia relalia dreptului intern cu cea ajustiliei penale intemafionale, dar qi cu reglementdrile europene, in contextul iminenteiintrdri in vigoare a Regulamentului de instituire a parchetului European, ca instituliejudiciard cu competente proprii, in cadrul Uniunii Europene.

Sintetizand, teza a awrt ca obiectiv sr includd terna in actualul context legislativ, deinnoire a nonnelor procesual penale, dar si si sublinieze ceea ce s-a dovedit viabil side pennanentd actualitate.

III. BAZA $TIINTIFICA A LUCRARII $I METODELEDE CERCETARE FOLOSITE

Abordarea temei a fost realizatd gradat, plec6nd de la aspecte de ordin generalprivind iustitia penal6, continuAnd cu fundarnentarea doctrinar[ a feluritelor forme alecompetenfei qi, ulterior, cu analizarea detaliatd a dispoziliite legale in materie.

La elaborarea tezei au fost avute in vedere, ca surse de documentare, actelenormative relevante, literatura de specialitate rom6ni qi striind, jurisprudenlainstanlelor judecdtoreqti inteme qi a Cu(ii Europene a Drepturilor Ornului. Dinpunctul de vedere al modatitdtii de studiu, au fost examinate lucrdrile de specialitateaflate in dotarea bibliotecilor de profil (din cadrul Universififii Bucureqti - Facultateade Drept, Institutului Na{ional al Magistraturii, Ministerului Public), a BiblioteciiCentrale Universitare, precum qi resursele web, mai ales in privinfa legislajiilorstriine.

Referitor la metodele de cercetare qtiin(ificI folosite, s-a dat prioritate celeicomparative, in prirnul rdnd intre actualul gi precedentul nostru cod de procedurdpenal6, dar qi intre reglementarea din legea rorndnd gi legislaliile str6ine, mai ales celevest - europene. Ca unnare, acest procedeu s-a impletit cu investigarea de facturiistoricd qi interpretarea finalistd, luAnd in considerare qi evocarea unor dispozilii alecodurilor noastre de procedurd mai vechi.

Cu privire la referinlele de drept comparat, s-a dat prefbrinld ilustrdrii acestora infiecare capitol, in locul consacrdrii unui capitol distinct, modalitate de naturd asublinia la obiect diferenlele de reglementare ale materiei supuse examindrii.

Prin unnare, domeniul analizat s-abazat pe unndtoarele metode de cercetare :

metoda istoricl - utilizatd pentru prezentarea evolufiei organiz[rii judiciare peteritoriul Romdniei, a modificdrii in timp a ariei de competenla a unor categoriide organe judiciare cum ar fi instantele militare, precum si in vedereainterpret[rii unor texte de lege, in contextul mai multor versiuni posibile (deexcmplu, in materia cazurilor de conexitate) ;

metoda comparativi - in condiliile intririi in vigoare a unui nou cod deprocedurl penali, pe parcursul elaborlrii tezei, ceea ce a impus, acolo undea fost cazul, analizarea modului diferit de reglementare a competenlei diverselororgane in codul anterior (de exemplu in ceea ce privegte competenta material[gi personald a tribunalului, cu(ii de apet qi inaltei Cu4i de Casalie gi Justifie,competenla procurorului si a organelor de cercetare penald speciale), dar qireferitor la anumite institu{ii, cum ar fi prorogarea competenlei in situafiareunirii cauzelor, ipotezele gi sancliunea incompatibilitdlii, institulia str6mut6rii,g.a.m.d. ;

Pe de altd parte, a fost larg folositf, cornparalia intre reglementarea noastriqi cea din alte state europene, atunci cdnd au fost examinate institulii noi, avAndca model legislafii striine (de exerrplu, actele normative qi doctrina francezd,

l0

in cazul judecltorului de drepturi gi libertdli sau legislafia germand, pentrujudecdtorul de camerd preliminari) ; de asernenea, metoda a fost aleasE inscopul relieflrii unor aseminiri sau diferenfe, in raport cu dispoziliileactualului nostru cod de procedurd penald, rel'eritoare la o multitudine deaspecte, inclusiv pentru justificarea unor propuneri de lege ferenda (deexernplu, in rnateria competentei teritoriale pentru infracliunile sdvdrgite instrdinetate, regulile de prioritate intre organe de acelaEi in grad in cazul reuniriicauzelor, chestiunile prealabile q.a.rn.d.) ;

r metoda sistemici servind ca argulnent pentru intelpretarea unor dispoziliilegale, ludnd in consdiderare ansamblul dispoziliilor codului de proceduripenald, dar qi legislalia penald speciald (cum ar fi competenta pentruinfracliunile la regirnul naval sau analizarea actelor incheiate de unele organenejudiciare), respectiv cu privire la aspecte care au presupus examinarea inprealabil a unor chestiuni de drept penal material cum ar fi competenta incazul infracJiunilor srvdrqite pe teritoriul frrii, precedatd de analiza principiiloraplicabile conform Codului penal.Pe de alt[ pafte, acolo unde institufiile au conoscut rnodificdri importante, iarinteresul expunerii o cerea, s-a recurs Ei la cornpararea cu dispozi{iile dreptuluiprocesual civil, ca in cazul materiei incompatibilitifilor ;o metoda critic - analiticr constand in analizarea minutioasd a prevederilorlegale, intr-un derners consacrat, pe de o parte, examindrii cdt mai exhaustive adispoziliilor aplicabile - cunoscut fiind caracterul foarte detaliat si adeseoritehnic al materiei, mai ales sub aspect procedural - qi clarificirii unor formuldrimai vagi sau intrucdtva ambigue, iar pe de alt6 parte, cu scopul de a evaluaoportunitatea introducerii unor noi institulii ori modificdrile de conceptie aleactualului cod ; s-a pornit de la premisa c[ noua noastrd reglementaremarcheazd indiscutabil un progres, pe calea realizdrii unei justifii penalemodeme, orientatd spre cresterea gradului de celeritate, dar au fost punctate giunele inconsecvenle, contradictii sau ornisiuni ale legiuitorului ;o metoda sinteticr - concretizatd prin elriterea unor concluzii specificeaspectelor abordate in fiecare capitol

Studiile de caz au fost selectate in funcfie de criteriul relevanlei actuale, in raportcu probleffratica abordatd in fiecare capitol, cu observatia ca, in conditiile menlineriiconstante a unor reglementiri, practica judiciard rnai veche si-a prstrat pertinenla,invocarea sa dovedindu-se deseori util[. De asemenea, au fost punctate punctele devedere divergente, in chestiuni conroversate, de interes pentru praiticieni, cuexprimarea argumentate, pro sau contra, a punctului nostru de vedere.

IV. CUVINTE CHEIE

Justi{ia penall, notiunea Ei formele competen(ei, competen(a instan(elorjudecitoregti, judecitorul specializat, Ministerul Public

V. STRUCTURA $I CONTINUTUL LUCRARII

Din punctul de vedere al structurii, teza cuprinde Eapte capitole, 25 de secliuni,unele dintre acestea grupate in subsec{iuni, precum qi diviziuni mai mici, dud caz.Analiza reglementf,rilor inteme referitoare Ia competenla in materie penal5 a fostprecedatd de consideratiile teoretice din capitolul introductiv, care au plasat tema incontextul rnai larg al conceptului de justilie penali qi al dreptului procesual penal,totodat5, examinAndu-se particularitAlile rnodului de reglementare.

A[ doilea capitol s-a concentrat de asernenea pe aspecte de naturi teoreticE, avdndca obiect definirea nofiunii qi a fomelor competenfei, dar qi cu referiri la unele studiide caz, atunci c6nd s-a irnpus (de exernplu sub aspectul competenlei personale).

IncepAnd cu capitolul al treilea, structurat confonn sisterratizirii codului deprocedurd penald, teza a dobrindit un caracter erninamente practic, prin abordareaconcretd a reglernentdrii in domeniu, dar cu pastarea unor repere de naturi teoreticd,atunci c6nd au fost analizate o serie de dispozilii (cum ar fi de exemplu, chestiuneasuccesiunii in timp a normelor de competentd, cu ocazia examindrii unor dispoziliitranzitorii, ori privitoare la concepte clasice uzitate in qtiinla dreptului penal, cum ar ficonexitatea qi indivizibilitatea, pentru a explicita includerea lor, in continuare, innofiunea mai largd de reunire, fblositd exclusiv in prezent de legiuitor).

Pe de altf, parte, datl fiind vastitatea problernelor de drept intdlnite in practicd, s-auIEcut numeroase trimiteri la jurisprudenfa instanfelor judecdtoreqti si punctele devedere ale autorilor de specialittae, dar qi la cea a instanlei de la Strasbourg, in specialin primele patru sectiuni ale ultirnului capitol, av6nd ca obiect de studiu institutiaincompatilitAtii.

Primul capitol contine o serie de considerafii introductive privind justiiia penat[,procesul penal qi dreptul procesual penal, de naturd sd integeze tema abordatd inactualul context legislativ Ei de politicd penald.

De asemenea, s-a unnlrit evolulia organizdrii judiciare in Rorndnia gi areglementrrilor de drept procesual penal, cu sublinierea principalelor dispozilii privindcompetenta in rnaterie penal5.

capitoluf este impd(it in trei secliuni. in prima, sunt prezentate succint elementefundarnentale privind justifia penali, activitatea judiciarl in materie penall qiactul jurisdictional penal. Sunt expuse notiunile de ,justi{ie,, qi justi{ie penald, fiindinfb{iqate particularitSlile justi!iei penale contemporane.

t2

Pe de altl parte, se insist[ asupra trdsiturilor actului jurisdiclional penal,concretizat prin lrotdrdrea plonuntati de irrstanla dejudecatS, care rezolvi conflictul de

drept penal.ln a doua sec[iune sunt prezentate aspecte generale privind organizarea judiciari

gi reglementirile procesual penale din {ara noastri. In cuprinsul primei subsecfiunieste realizatd o prezentare arnpli a nlodului in care a evoluat concepjia de justiliepenali si organele statale care aveau sarcina intEptuirii acesteia.

l-rimiterile punctuale la relerir-r[ele istorice de drept rorndnesc eviden[iazicaracterist ic ile de bazd ale justiliei medievale. intAlnite gi in JIrile romdne. constdndin inexistenla principiului separaliei puterilor in stat, dornnul qi inalgii dreg[toriexercitAnd deopotrir,'i atribu!ii executive si jurisdictionale.

ReliefAndu-se etapele rnodemizdrii organizirii statale, sunt prezentate inceputurileunei veritabile organizdri .judiciare. odatd cu Regulamentele Organice. incluzdndinstanlele de judecatd gi institutia procurorului.

Atenlia cuvenitd este acordat[ infiinldrii prirnei noastre instanle supreme -..Curteade Casaliune gi Justifie" - verigi esentialA in procesul de creare a statului romdnesc,prin Unirea Principatelor Rom6ne. precum qi a legilor de organizare judiciard gicodurilor de procedurd penald elaborate. incepdnd cu Codul Cuza din 1864.

ln a doua subsecliune sunt prezentate aspecte contemporane privind organizareajudiciar5, precum Ei principalele noutSti aduse de actualul cod de proceduri penal6.care vor 1l tratate ulterior, in cuprinsul capitolelor corespunzAtoare.

Secliunea .J este consacratd expunerii unor noliuni de ordin general privindprocesul penal qi dreptul procesual penal, fiind compartitnentatd in patrusubsecliuni.

Prirna dintre acestea trece in revistd definifiile ;i tipurile de proces penal,prezentAndu-se elemenlele de bazd ale sislen-relor acuzatorial qi inchizitorial, pAnd laprocesul penal modem, de facturi mixtd.

In plus. sunt obsen'ate dif'ercnlele de ordin conceptual intre nofiunea de,,proces" insistemele de drept continental europeatl qi cele de comrron-law.

A doua subsec{iune are ca obiect expunerea unor aspecte generale privindparticipanfii in procesul penal, insistAndu-sc asupra prerogativelor esenliale aleorganelor j udicia re (instanla de.judecati, procurorul gi organele de cercetare penala).

Un aspect pe care l-am considerat util in conturarea rSspunsului la intrebarea,.Cinerealizeazi .justi{ia penald ?". constd in prezentarea forrnei de participare populari lajudecarea proceselor. Pe parcursul acestei incursiuni istorice qi colnparative suntidentificate principalele rnodalitdli de organizare a juriului, totodatd fiind expuseargunrentele pro si contra acestei iustitutii.

Totodatd, se fac referiri la participarea asesorilor qi func(ionarea comisiilor dejudecata, in reglernentarea noastrA rnai veche.

ln a treia subsecliune sunt expuse reperele de bazd ale dreptului procesual pena!,ca ramurd de drept, prin evidenlierea distincliei terrninologice fald de noliunea..procedurii penale". dar gi a trdsdturilor sale de bazd, ca ansarrblu de reguli formaleadoptate pentru dinarnizarea procesului penal.

t3

In fine, a patra subsec{iune propune o analizd a modului in care sunt delimitatenormele de drept procesual penal, in norme de competentl, de organizarejudiciari qi de procedur5, cu trirniteri la sursele de drept pozitiv. Cu referire lanormele de cornpetenfd, sunt prezentate clasificirile doctrinare, dupf, obiectul lor,respectiv dupd criteriul con{inutului (forrnale qi substan!iale).

De asemenea, sunt prezentate cornparativ modalitifile legislative dereglementare a normelor de competen(i, fie in cuprinsul codului de procedurdpenalS sau a unor legi speciale, fie in cadrul actelor normative de organizare judiciarS.

Capitolul [I este consacrat definirii categoriei juridice a competen(ei !ianalizirii formelor pe care aceasta le imbraci.

Secliunea I debuteazd cu o prirnd diviziune, avdnd ca obiect un demers elaborat deilustrare a nofiunii competen(ei, subliniindu-se caracterul ei complex, precum qilegdtura strAns[ cu alte no{iuni juridice fundarnentale, cum este in prirnul r6nd cea dejurisdic!ie.

Pornind de la teoretizirile doctrinei noastre nlai vechi, care considera competenlapenald ca o delirnitare ajurisdic[iei statale, se observA cd nicio altd notiune din ;tiinladreptului nu este atdl de cuprinzdtoare, mai ales tn raport de particularitdlilemateriei penale.

Remarcdndu-se varietatea definiliilor din literatura de specialitate rom6nd qistrdini, ca qi dificultatea unei fomule atotcuprinzltoare, sunt prezentate cele rnaireprezentative optiuni doctrinare pe acest plan. in acest sens, in confinutul sdu,conceptul include capacitatea obiectivi a unui organ judiciar de a rezolva o cauzdpenalS, vdzutd deopotrivd ca drept gi obligaJie, sferd de atribulii qi lirnitdri ale acesteia.

Este evidenliati finalitatea de bazd a reglernentdrii competentei in procesul penal,de repartizare a cauzelor diferitelor organe, confonn funcliei exercitate qi pozigieidetinute in cadrul ierarhiei sistemului judiciar.

Referitor la normarea competentei, sunt surprinse deosebirile dintre precedentulsi actualul cod de procedurd penald. prin deplasarea majoritdlii dispoziliilor privindcompetenta organelor de unnirire penal5 in cadrul p54ii generale, aldturi decompetenta instantelor de judecal5 qi a judecitorului specializat, fapt datoratintroducerii unui capitol special consacrat ,.Participonlllor " in procesul penal.

A doua subsecliune dezvoltd o serie de aspecte privind caracterul regulilor decompeten{i, fiind relevat statutul lor de ordine publicl, dar Ei unele exceplii,justificate de principiul caracterului echitabil al procesului penal, fie pe planulcelerit5li, fie la nivelul inlSturirii suspiciunilor de lipsd a parlialitdlii.

IncepAnd cu secliunea a doua, sunt prezentate formele competentei in materiepenalS.

Prirna subsectiune propune o prezentare a teoriilor privind clasificarea formelorcompeten(ei, in raport cu Iocul obligatoriu sau facultativ pe care il ocupd indetenninarea rnodului de distribuire a feluritelor cauze intre organele judiciare.

Astf'el, potrivit cu opiniile doctrinare cvasiunanime, se opteaz[ pentru departajareaintre formele fundamentale sau necesare ale competenlei penale (funcfionald,

t4

materiald qi teritorial6), respectiv cele subsidiare sau eventuale (personald gi special5),fbrma de competenli exceptional5 avAnd mai mult o valoare de ordin teoretic inlegislaliile penale contemporane.

Urmdtoarea subsecliune, irnpdrlitd la rdndul sdu in trei diviziuni, analizeaz|fbrrnele fundarnentale ale cornpetenfei, fiind infEligate detatiat justificarea qicon!inutul acestora.

Sub raport functional, se constatd cI organele judiciare dispun, conforrn roluluiimpus de lege, de o colnpetentd de bazd, constdnd in cercetarea, urmdrirea saujudecarea cauzei penale, dar qi de prerogative accesorii sau adiacente, fie pendinte fieulterioare solutiondrii conllictuiui de drept penal substanfial.

Pe de altd parte, se aratd cd prin intermediul competen{ei materiale, se realizeaz\,o delirnitare pe verticalS a atribufiilor organelor judiciare, in raport cu obiectul cauzei,relev6ndu-se cele doud variante int6lnite, constdnd in concepfia legald, dominanti,respectiv cea judiciarS, specificd sisternelor anglo-saxone.

Din perspectiva concep(iei legale, sunt prezentate dif'eritele forme uzitate indiversele legislafii procesual penale. Astfel, se intAlneste atdt o rnodalitate tradilionald,constdnd in atribuirea fiecdrei categorii de infiactiuni (contravenfii, delicte Ei crime)unei anurnite jurisdic{ii, c6t gi una mai nuanjatd, consacrat[ gi in sisternul nostru.

Stabilirea jurisdicliei competente se realizeazd, in aceasti ultirni modalitate, prinluarea in considerare a mai rnultor criterii, cum sunt natura si gravitatea infrac{iuniisau urrnarea produs5, inclusiv nivelul valoric, prin stabilirea unui anumit prag.

sunt exarninate tehnicile normative de atribuire a cornpetenlei materiale, fie inmod abstract, prin stabilirea unei competente de ordin general judecdtoriei, ca verigdde bazd, fie intr-o manierd concretd, prin atribuirea expresd a unor infracgiuniinstanlelor rnai inalte in grad.

In ceea ce privegte competenfa teritorial5, s-a observat cd, spre deosebire de cearnateriald, are ca scop deparlajarea pe orizontalS, intre diferitele organe judiciare deacelaqi grad.

Se aratd cA toate legislaliile folosesc in general aceleagi elemente generale deordin spatial, repartizarca concretd a cauzei unui anun-rit organ judiciar depinzAnd dedoi factori cumulativi : pe de o pafte resortul sau raza sa teritoriali, iar pe de alt5parte, aEa cum relevi doctrina, criteriile de legituri, cu relevanld social - juridici.

In continuare se face o incursiune istoricl sub acest aspect, de la drepful roman,continuAnd cu perioada feudalS si punctdnd Codul francez de instrucjie crirninali din1808, care avea sd prevadd sisternul clasic al triplei detenninSri teritoriale (locul undea fost savargita fapta, locul domiciliului infractorului qi locul unde acesta a fost prins),cu observa{ia cd, la baza conceptiei plurale se atl5 ideea egalei cornpeten}e ainstantelor.

Se remarcd totodata prezenta in legislalia noastrd a unui criteriu suplimentar,incep6nd cu codul de procedurd penal5 din 1968, const6nd in locuin{a persoaneivdt[rnate, de naturd a facilita accesul victimei infractiunii lajustitia penald.

t5

De asernenea, sunt exemplificate unele criterii uzitate de alte legislalii, curn suntlocul detenfiei sau al arestdrii suspectului, reglernentate cu scopul de a spori celeritateaprocedurilor.

In fine, se rernarcd asemdnarea acestei forme a competenfei cu procedura civil6,avAnd uneori un caracter altemativ, prin prisma posibilit5fii alegerii instan{eicompetente, fie de cdtre persoana interesatd, cu prilejul declanqdrii unor procedurispeciale, fie realizatd de procuror, in faza de umirire penalS, atunci cAnd se solicitlluarea unor misuri privative sau restrictive de drepturi, efectuarea unei perchezilii orifolosirea unor tehnici speciale de cercetare.

Ultinta subsectiune, inpdrlitd la rAndul ei in trei subdiviziuni, trateazd formelesubsidiare ale competentei.

Prima abordeazi competen(a personalS, urm[rindu-se punctele de vedereexprimate in doctrind, sub aspectul naturii sale, ardtdndu-se, printre altele, ci nu sepoate vorbi despre o forrni autonomd de cornpetenfd, ci nurnai despre o derogare de laregulile obignuite Ei, in special, de la competenla rnateriald.

Este analizatd conformitatea cu Constitufia a instituirii unor reguli aparte decompetentA in func{ie de calitatea persoanei (gef de stat, parlamentar, membru alguvemului, magistrali, militar q.a), relevdndu-se argumentele doctrinei, in sensul cdegalitatea in fa{a legii nu inseamni qi uniformitate, deoarece trebuie avute invedere anumite calitdli speciale ale persoanei, pentru buna infdptuire a justiliei penale.

Dacd in sistemul nostru de drept o anumitd calitate personald nu irnplicd Eiatragerea competel[ei unor instante speciale, ci doar a celor mai inalte in grad -cu(ile de apel gi Inalta Curte de Casalie qi Justifie - se remarcd rnodul diferit dereglementare in alte legisla{ii, d6ndu-se exemplul celei franceze, unde au fost createjurisdic{ii de excepfie, cu o alcdtuire specialS, pentru judecarea crirnei de inaltaTr5dare, comisd de Pregedintele Republicii, respectiv a crimelor qi delictelorminiqtrilor.

Pe de alte parte, sunt analizate situaliile in care o persoan[ igi pierde calitatea invirtutea cdreia a fost deferitd unei anumite instanle, precum Ei a celei opuse, cdnddobAndeqte o astfel de calitate ulterior sesizdrii instanfei, cu ilustrarea jurisprudenfei inmaterie.

De asemenea, se face observalia cd intre competenla personald qi cea specialdexisti deseori complementaritate, cum este cazul jurisdicfiilor pentru infractorii minorisau pentru rnilitari.

Urmdtoare diviziune a acestei subsecliuni se ocupi de analizarea competen{eispeciale, parcurg6ndu-se diferitele opinii ale doctrinei, in privinla identificdriifactorului determinant in de naturd sa atragd o asemenea calificare.

Sunt arnintite in acest sens, sfera relafiilor sociale protejate sau necesitatea despecializare a unui organ judiciar in cornbaterea unei forme specifice de crirninalitate.

Este realizatd distincfia necesari intre competenia speciald si caracterul special alunor organe judiciare, cum erau in trecut instantele militare, organizale intr-o structurdproprie.

16

Relevdndu-se unitatea funcliei jurisdiclionale, decurg6nd din prevederile de

ordin constitulional, se constatd cd nu este exclusf, crearea unor jurisdic{ii specializate,

care ar putea servi mai bine infEptuirii actului de justilie. in acest sens, se obserrri cd

in prezent, in legislafia noastrd nu existd decdt o singuri instan!5 specializat5 -Tribunalul pentru minori gi familie Bragov, in rest funclion6nd seclii specializatepentru rninori sau complete specializate pentru infracliunile privind siguranlanav igaliei lluviale sau rnaritirne.

Totodatd, se face referire la alte legislalii, care cunosc jurisdiclii specializate pentruinfracliunile economice sau financiare, de terorism sau criminalitate organizati, spredeosebire de legisla(ia noastrS, care atribuie o astfel de competen{i numaistructurilor specializate ale Ministerului Public.

Sec{iunea gi capitolul se incheie cu o parte dedicatd analizei competenfeiexcep(ionale.

Deqi astdzi este redusd ca fiecvenfi qi chiar expres interzisi de legile fundamentaleale unor state europene, s-a constatat lunga traditie a unor instanle excepfionale, createexpres in anumite irnprejurdri deosebite cum ar fi starea de rlzboi sau evenimenterevolutionare - intre care si Tribunalele Poporului din (ara noastrl.

In plus, s-au Ibcut necesarele rel'eriri la Tribunalele excepfionale de la Nurenberggi Tokyo, care au funclionat dupl Al Doilea Rizboi Mondial, prernisd pentruinfiin{area ulterioard a Tribunalului Penal Internafional de la Haga, prirna jurisdicfiepenalS interna!ionald autenticA, cu statut qi cornpeten{d proprie.

Capitolul cuprinde referinfe de doctrind qi legislafie comparatd din Franfa, Elvefia,Belgia sau Gerrnania.

Capitolele lll gi IV reprezinti partea centrali a tezei, in care sunt analizateconcret dispoziliite privind competenla instanlelor judecitoregti. Din raliuni desistematizare, s-a optat pentru gruparea prezentlrii normelor care guvemeazdcompetenta funclional5, rnaterial[ qi personalS, respectiv a celei teritoriale sispecializate, in cadrul unor capitole distincte.

Capitolul III este irnpS(it in cinci secfiuni, unele dintre acestea fiind divizate insubsecliuni.

Secliunea introductivd are ca obiect aspecte comune privind competenlafunclionali, rnaterialE gi dupd calitatea persoanei a instanlelor judecdtoreqti,explicAndu-se metoda de examinare a colnpetenlei fiecdrei instanle, potrivitatribu!iilor principale gi complementare.

In acest sens, s-a observat cd legiuitorul a atribuit competenla in raport cu acestetrei forme in mod diferenfiat, in funclie de criteriul categoriei qi gradului instan{elor.S-a subliniat ci dispoziliile codului de proceduri penald sunt corelate cu cele ale legiide organizare judiciard gi au fost expuse criteriil e in baza cerora instantele dispun de oformd concretl de cornpetenfd.

Totodatd, a fost realizat6 o trecere in revistf, a evolu{iei reglementirii in materiacompeten(ei instanlelor militare, preucrn gi o analizd a dispoziliilor tranzitorii din

't7

Legea nr. 255t2013, sub aspectul aplicirii in timp a regulilor de cornpetenld, context

in iare au fost prezentate qi punctele de vedere doctrinare cu privire la solulia optirnd

in astfel de situatii.incep6nd cu a doua secliune, se procedeazd la prezentarea competen{ei fiecirei

instan(e in parte, preferdndu-se gruparea in cadrul unor subsecliuni, a analizei

competentei instan{elor civile gi militare aflate la aceeagi scard ierarhicE'

Astfel, in secliuneo a 2-a este analizatd, in cadrul a doud subsecfiuni, competenlajudecitoriei Ei a tribunalului militar, in secliunea a treia, competen[a tribunalului,in secliunea 4, in doud subsec{iuni, competenla curlii de apel Ei a Curlii Militare de

Apel, iar in ultinta secliune, competenta Inaltei Curfi de Casa{ie gi Justi{ie.Capitolul cuprinde un inventar de legi penale speciale sau cu dispozilii

extrapenale, modillcate sau abrogate prin Legea nr. 25512013, punctdndu-se

necorelSrile incd prezente in oorpul legislafie penale substan{iale.

Examin6ndu-se conceplia actualului cod de procedurd penalS, au fost formulate o

serie de observalii, concluzii ;i propuneri, dupd cuu urtneazd :

. A fost pastrata competenla generalf, a judecitoriei, potrivit criteriuluideterrnindrii abstracte ;

o Din structura instan{elor rnilitare a dispirut tribunalul militar teritorial,totodati competenta instan{elor militare inregistrind un reviriment, odatcu atribuirea cauzelor exclusiv in virtutea caliti{ii de militar a

fiptuitorului (apreciatd ca discutabild, in lipsa unei justificiri obiective qi

conduc6nd la o reducere a nivelului de apropiere a justifiei de victimainfracliunii, avdnd in vedere circumscripiiile mai intinse ale instanlelormilitare);

o Agravanta constdnd in producerea de ..consecin(e deosebit de grave" nu a maifost prevdzutd distinct, pentru anumite infracfiuni, ca in codul precedent, ci ca o

catzd generalS de agravare, conform art. 309 din Codul penal, pentruinfracfiunile de corupfie qi de serviciu;

. Competenta tribunalului, deterrninatd in baza criteriului enumerdrii exhaustive,s-a modihcat, odati cu abrogarea unor incrimindri din legile speciale (cum sunt

cele privind traficul de persoane sau infrac{iunile informatice, ,.transferate" inpartea speciald a Codului penal) ;

o O noutate in utilizarea criteriilor de detenninare a competentei tribunaluluiconst6 in prevederile art. 36 lit. c), referitoare la situalia cAnd unnSrirea penald a

fost efectuatd de structurile specializate din cadrul Ministerului Public (D.N.A.qi D.LI.C.O.T.) ;

o De lege ferenda, s-a propus ca in cazul persoanelor care delin calitatea de

organe de cercetore penald ale politiei judiciare, sd fte menfinutf, competenlatribunalului qi celorlalte instanle superioare in grad (fa!6 de competenla actuald

a judec[toriei), dar numai pentru inliac{iunile comise in legEturi cu exercitareaatribu{i ilor profesionale ;

l8

o De asemenea, s-a apreciat c[ este necesar si se prevadl expres competenfa

tribunatului specializat pentru minori ;

o Pe de alti parte, in acord cu punctul de vedere exprimat in literatura de

specialitate, s-a opinat pentru modificarea competentei de judecare a infrac{iunii

de .,conflict de interese", de la judecdtorie, la tribunal, date fiind similitudinite

cu infiacliunile de coruPlie ;

. S-a exprimat acordul cu doctrina, in privin(a folosirii excesive a criteriuluipersonal pentru stabilirea competen(ei cur(ii de apel, propundndu-se gi in

iazul notarilor, avocafilor qi executorilor judecdtoreqti, addugarea criteriuluiprivind,,exe rc ita r e o a n' i bul i i l o r" ;

o A fbst subliniatd modificarea de concepfie a actualului cod de procedura penal[,

constdnd in dobandirea unor noi competente funcfionale la nivelul cur{ilor de

apel in prirnul r6nd prin atribuirea prerogativei exclusive de judecare a

apelurilor, iar in al doilea rAnd prin competenla de a solufiona cererile de

strAmutare, pentru instantele din circutnscripfia sa ;o A fost remarcatd gi schirnbarea de concep{ie a legiuitorului in privin{a

infracliunilor comise de generali, mare;ali qi amirali, trecute din competenta

inaltei Cu4i de Casaiie Ei Justitie, in cea a Curlii Militare de Apel, dar qi

atribuirea competentei de judecare a infracliunilor comise de judecdtorii de laCurtea Militard de Apel gi procurorii din cadrul parchetului corespunz[tor, lanivelul curlilor de apel civile ;

o S-a constatat consolidarea competenlei inaltei Cu4i de Casalie qi Justilie pe

planul interpretirii unitare a legii, prin competenfa exclusivd de judecare ac6ii extraordinare de atac a recursului in casafie, ca qi prin dobAndirea

competentei de ..dezlegare a unei chestiuni de drept", solicitate de tribunale sau

cu(ile de apel de naturi sd impiedice practica neunitard gi cu consecinla

reducerii drastice, in viitor, a recursurilor in interesul legii.

Capitolul lV este structurat in patru secliuni, prirnele trei avAnd ca obiect analiza

competen(ei teritoriale (divizatd in trei subsecfiuni), in timp ce ultima abordeaz[institulia competen{ei specializate a instanlei, impS(it6 la rAndul ei, in doud

subsec{iuni.

Prima secliune confine o serie de consideralii privind aplicarea legii penale inspa!iu. Este prezentat cadrul principiilor in materie, incepdnd cu teritorialitatea legiipenale gi excepjiile prevdzute de lege, constdnd in imunitatea de jurisdicfie, atAt invirtutea dispoziliilor Codutui penal, cAt qi din perspectiva Legii nt.29112007, privindsta{ionarea qi tranzitul fo4elor armate strdine pe teritoriul Romdniei, care instituieposibilitatea renunlirii la jurisdicfie, in anumite limite, pentru personalul armatelor

strIine.Sunt expuse rnodificdrile din actualul Cod penal, constand in extinderea sferei de

aplicare a principiului ubicuitalii la actele de instigare sau cornplicitate gi atunci cand

rezultatul s-a produs pa(ial pe teritoriul terii.

19

in continuare, sunt analizate principiile personalitdlii, realitetii qi universalitSlii

legii penale rornAne, prezentAndu-se comparativ dispozitiile codului precedent Ei ale

.Jri u"tuul, din punciul de vedere al evoluliei istorice, in contextul politicii penale a

statului romAn.Din aceastd perspectiva, se observl restrdngerea principiului personaliti{ii legii

penale, prin introducerea dublei incrirnindri Si a condiliei autorizdr_ii dale de

procurorul general a[ Parchetului de pe ldngd curtea de Apel sau de pe l6ngd Inalta-Curte

de Cisalie gi Justilie. Pe de altl pafte, se conshta extinderea principiuluirealit5{ii legii penale, exprimandu-se acordul fald de o parte a doctrinei, care

pledeazdpentru mentinerea pa(iali a reglernentdrii anterioare, care implica o selecfie

i infracliunilor. in acelagi timp, se susfine punctul de vedere al unor autori care vdd in

caracterul subsidiar al jurisdicliei statului romAn o incfllcare a insiqi eseniei

principiului.Totoda6, se rernarcd qi restrangerea binevenita a principiului universalitilii legii

penale la infracgiunite pe care statul rom6n s-a angaj at s[ le reprime in temeiul unui

tratat intema!ional.Secfiunea cuprinde referinfe de drept comparat, prin citarea unor dispozilii din

legislalia francezd in materie, ca qi referiri la prevederile Legii nr. 1711990, privindregimul juridic al apelor nraritime interioare gi al rrdrii teritoriale a Romdniei'

A doua secliune analizeazd competenla in cazul infrac{iunilor sIvArEite pe

teritoriul (Irii, debutdnd cu unele aspecte de ordin general, incluzAnd considera{ii inleg5turi cu gradul de corespondenld intre circumscrip{iile instanlelor judecdtoreqti Ei

irnpdrfirea administrativd a teritoriului !5rii. In acest context, au fost ridicateproblemele care ar putea fi generate, la acest nivel, de perspectiva .,regionalizdrii"statului rornAn.

in continuare este realizatd o analizd a criteriilor de deterrninare a competenlei

teritoriale a instanlelor romAne (locul sivArqirii infiacfiunii, locul prinderii suspectului

sau inculpatului, locul unde se afld locuinla acestuia qi respectiv locuinla sau sediul

persoanei vdt[mate), cu unele repere istorice codul de procedurd penald Carol al II-lea qi respectiv de drept comparat - din Franla Ei Germania.

Din exatninarea de ansarrblu a acestor prevederi, au fost formulate o serie de

observalii, concluzii;i propuneri, drtpd cum urmeazi :

r Se pledeazA pentru un nivel mai crescut de flexibilitate a normelor inmaterie, in sensul de a fi previzuti posibilitatea ulterioard a trecerii cauzei

la alt organ judiciar, dupd modelul altor legislafii, pentru o mai bunf,

inlEptuire a justiliei, rnai ales cdnd competenfa a fost determinatd de locuinlasau sediul persoanei vdtimate ;

. Se subscrie punctului de vedere din doctrind, in sensul introducerii unorcriterii suplimentare, cum este locul detenliei, intAlnit in unele proceduridin faza punerii in executare ;

o Au fost remarcate unele devieri de la competenla teritorial[, cum ar fiprevederile O.U.G. nr. 11612013 privind cererile qi contesta{iile in materia

20

executdrii pedepselor privative de libertate, odate cu intrarea in vigoare a

actualului iod de proceduri penald, in situalia dezincrirninirii sau aplicdrii

legii penale rnai f-avorabile ;

o A fbst sesizatd inadvertenla de reglementare a preferin(ei legale, din

cadrul art. 41 alin. 5 C. pr. penali, rezultald din sintagrna ,,efectuarea

urfirdririi penale cu nerespectarea ordinii de la alineatul 1", considerAndu-se

opoftuna elirninarea textului ;

o in terreiul unor referiri jurisprudenliale, s-a apreciat c[ este de dorit ca toate

procedurile privind materia mdsurilor preventive in cursul urmSririi penale,

efectuate de un organ cu competenld rnai largd decdt circumscriplia instanfei,

cum sunt structurile specializate ale Ministerului Public, sE fie date incompetenta aceleiaqi instanle (ddndu-se exemplul pl6ngerii irnpotriva

rndsurii controlului judiciar sau pe cau{iune).

Secliunea a 3-a are ca obiect analizarea cornpeten{ei in cazul infracliunilorsivArqite in af'ara teritoriului tarii.

De la inceput, se face observafia c[ exista o sferd mai restrdnsd a criteriilor de

detenninare a cornpeten{ei instan{elor, regulile in domeniu instituind o competen(5unitari, spre deosebire de cea plurald, specifici in cazul infracliunilor comise pe

teritoriul ldrii. Totodatd, se observd tendin{a cu caracter sirnplificator din actualul cod.

Astfel, art. 42 alin. 1 prevede un criteriu unic, constAnd in locuinla suspectului sau

inculpatului, respectiv sediul persoanei juridice, elimindndu-se criteriul domiciliului,previzut altemativ de codul anterior.

Prevederea este consideratd discutabild, deoarece dorniciliul sau regedinla

suspectului sau inculpatului poate acea relevanld, ca element de leg6turi cu fapta

comisi.Se observ5, de asemenea, cd art. 42 alin. 2 a pdstrat competenfa instanlelor din

Bucuregti, atunci cdnd inculpatut nu locuieqte gi nici nu are domiciliul pe teritoriult5rii, apreciindu-se ci ar fi fost util6 qi prevederea altemativl a reqedinlei'

in plus, se constat[ cd nu este reglementat[ silualia cauzelor cu autori necunosculi,

de naturi si creeze probleme in practicd.

Pornindu-se de la aceleaqi referin{e istorice qi de drept comparat ca cele dinsecliunea precedentS, sunt lbnnulate rnai multe observalii, concluzii ;i propuneri,dupi curn urmeazd '.

Principala criticd adusd constd in lipsa criteriului locuin!ei persoaneivitimate, elernent cu imponantd relevanlE social - juridicd. In contextulacestei propuneri de lege ferenda, se propune, in subsidiar, criteriuldorniciliului sau regedin{ei persoanei fizice v5tdmate, aldturi de sediulpersoanei juridice ;

Pe de altd parte, se opineazd in sensul eliminirii prevederilor art. 289 alin.10 din actualul cod de procedurl penali, considerat in contradic{ie cu

zl

prevederile Legii nr. 30212004. in privinfa infrac{iunilor comise pe teritoriulUniunii Europene irnpotriva unei persoane care locuiegte pe teritoriulRomdniei, deoarece nu este luatd in considerare aplicabilitatea legii penale

rorndne.

Ultirna secfiune cuprinde analiza competenIei judecitorului specializat al

instanlei.in prima subsecliune este analizatd competenfa judecltorului de drepturi qi

liberti{i, pomind de la consacrarea principiului separf,rii func!iilor judiciare, conformart, 3 din actualul cod.

Se subliniaz[ faptul cd incd de la inilierea proiectului, in Tezele prealabile ale

actualului cod. s-a argutnentat crearea acestui nou judecdtor din necesitatea unei

proteclii unitare a drepturilor qi libertIlilor fundamentale, in cursul urrniririi penale.

Sunt examinate opiniile pro qi contra infiinlirii sale, nu nurnai din doctrina noastr6,

dar qi din bogata literaturi de specialitate francez5, avAnd in vedere ci modeluliniliatorului l-a constituit ,judecdtorul libertdlilor ;i detenliei" din acest sistem de

drept.Se concluzioneazd cd pentru exercitarea corespunzdtoare a funcliei de dispozilie

asupra drepturilor qi libeftAtilor fundamentale, noua institufie este utili, prinasigurarea unui grad crescut de neutralitate, dar, asemenea criticilor doctrineifranceze, se observd c6, prin modul de desemnare, lipse;te un statut adecvat, care s[confere acestui judecdtor autonomie qi exercitarea durabil6 a func{iei sale.

in cuprinsul subsecliunii este analizatd rninu[ios competenla JDL, prevSzut[ de

art. 53 C. pr. penalS, apreciatd ca fiind extinsd Ei variat6, relevAndu-se totodatd doulnouti(i absolute in domeniu : administrarea anticipatl a probatoriului, respectiv

remediul cu caracter accelaratoriu instituit de procedura speciald a ,,contestalieiprivind durata rezonabilS a procesului penal".

A doua subsec{iune trateazd institulia judecltorului de camerl preliminari,incep6nd cu fundamentarea instituliei : inliturarea unei mai vechi lacune a justilieinoastre penale, constAnd in celeritatea scdzutd in rezolvarea cauzelor.

Sunt prezentate principalele atribulii ale acestui judecf,tor, prevlzute de art. 54 C.

pr. penald, in confonnitate cu funcfia de verificare a legalitdfli, cu multiplele sale

talete (in primul rAnd verificarea legalitAlii trimiterii in judecatd, in procedura carnerei

prelirninare Ei, aferent acestei noi faze a procesului penal, a competentei instanfei,

legalitetii administririi probelor qi efectuirii actelor de unn[rire penald; pe de altdparte, verificarea legalitdlii, dar qi a terneiniciei soluliilor de clasare qi renunlare la

unndrirea penal[).

Cu privire la competenfa de examinare a ordonanlei procurorului ierarhicsuperior de infirmare a solufiei de clasare sau renunfare la urmirire, conformart. 335 alin. 4 C. pr. penall, se opineazi ci o atare dispozi{ie nu este justificati'din perspectiva funcfiei judecitorului de cameri preliminar5, dar nici din cea a

22

principiului subordonirii ierarhice, previzut de Constitu(ie in activitateaMinisterului Public.

A fbst evocatd existenla unui prccedent legislativ, constAnd in ,,gedinlapregdtitoare" , introdusd prin Decretul nr. 506/1953, precurn qi deosebirile fa16 de

instituliile asemindtoare din sistemele acuzatoriale, unde se examineazd caracterulsuficient al acuzafiilor pentru deschiderea unui proces.

Sub acest aspect, se opineazd cd reglementarea noastre s-a oprit .,la jumitateadrumului", intrucdt era de dorit ca faza camerei preliminare sE nu funclioneze exclusivca un filtru de legalitate, ci si examineze gi caracterul suficient al acuzafiilor.

Totodati, s-a apreciat cd ar putea fi irnaginatd qi o procedurd de verificare a

legalitdlii in cadrul fazei de judecatd, in etape, care sd includ6 actualele competente alejudecitorului de carnerd preliminard, plus verificarea caracterului sulicient al probeior,sirnilar procedurii de verificare a pldngerii impotriva solu{iilor de netrimitere injudecatd.

in fine, au fost prezentate alte proceduri speciale date in competenfa acestuijudecdtor, prin codul de procedurd penald sau legile speciale.

Capitolul V cuprinde analiza competenfei procurorului gi a organelor decercetare penall, fiind impdrlit in trei secliuni.

Prina secliune se deschide cu prezentarea apariliei instituliei Ministerului Publicin dreptul francez, precum qi a evoluliei qi extinderii sale in majoritatea statelor lumii.Se subliniazi c5, odatd cu Revolulia francezd, s-a cristalizat ideea cd tragerea lardspundere penald apar(ine societi{ii, realizaldde un organism specializat, format dinprocurori, care exercitd acIiunea pena[5.

In continuare sunt expuse diversele teorii prin care se tinde explicarea naturiijuridice a Ministerului Public, datd fiind dualitatea instituliei, plasat[ de dispoziliilenoastre constitulionale deopotrivd in cadrul executivului Ei al autoriteli judecdtoreqti.

TotodatS, este unnArita evolulia istoricl a instituliei in lara noastrS, incep6nd cuintroducerea sa, prin Regulamentele Organice, continudnd cu formarea statuluinalional unitar romdn qi schimbdrile de esen{d intervenite odatd cu influenlele de

naturd sovietic6, dupd schimbarea regirnului politic, odatd cu incheierea celui de-aldoilea rdzboi mondial. De asetnenea, sunt analizate principiile constitulionaleactuale care fundamenteazi funclionarea institu!iei (legalitatea, irnpar!ialitatea gi

conirolul ierarhic), precum qi principalele atribulii exercitate.In plus, este inldfiqat statutul Ministerului Public prin prisma dispoziliilor

constitulionale ale unor state vest - europene gi spicuiri din doctrina occidental5, sub

aspectul calitdlii de parte a procurorului in procesul penal.

A doua secliune debuteazd cu aspecte generale privind diversele sisteme deurmirire penale, cunoscute in legislaliile rnai vechi qi modeme, alSturi deprezentarea cornparativ[ a dispozitiilor din codurile noastre de proceduri penald din

z)

1 936 qi 1968, subliniindu-se modelele diferite ca urulafe a contextului istoric

influen[elor legislative strdine.Astf'el, a fost remarcat caracterul pluritbnn al reglementdrii Codutui Carol al Il-lea,

in care, duph rnodelul occidental, erau prevdzute rnultiple etape (primele cercetari,

urm[rirea gi instruclia), indeplinite, in felurite moduri, de organe distincte - poliliajudiciari, parchetul gi judecdtorul de instruc{ie.

Sunt de asernenea expuse trisiturile de bazi ale sistemelor acuzatoriale qi

inchizitoriale, ca qi tendin{a manifestatd in procesul penal modem, inclusiv noua

noastr5 codificare, de separare a funcliei de urmdrire penald de cea cu caracterjurisdic!ional, vizAnd controluI ingerinlelor in drepturile fundamentale ale persoanelor.

S-a observat ci gi potrivit noii noastre codificlri, procurorul rirnAne figura centrald

a fazei de urrnhrire penale, dispundnd de trei prerogative esenliale : supravegherea

legalitafli activitSfii organelor de cercetare penald, efectuarea unn[ririi penale, fie inmod obligatoriu - in virtutea tegii - sau facultativ, precum gi competenla de a evalua

probatoriul administrat Ei a decide, in sensul sesizdrii instanlei sau netrimiterii injudecatS.

in continuarea sec{iunii, se procedeazi la o analizd sistematicd gi comparativd a

acestor atribufii, fEri a se omite particularifilile formelor competenlei fa[6 de cea a

instan{elor, alf,turi de expunerea cotnpetenlei specifice a sttucturilor specializate qi

referiri la normele tranzitorii previzute de Legea nr. 255/2013.S-a subliniat de asemenea atribuirea unei noi competenle funclionale, constdnd in

incheierea acordului de recunoaqtere a vinovdliei.Ultima secliune este consacrat6 competenfei organelor de cercetare penali, fiind

impa(ita in rrei subsecliuni.Prima trateazd polifia judiciari, ca organ colnun de cercetare penalS, cu

competenle generald, cu exceplia cazurilor prevdzute de lege. Pentru inlelegereaatribu[iilor sale concrete, se procedeazd la delirnitarea noliunilor de ,,urmirire penali"si ..cercetare penalE".

in continuare, sunt expuse aspecte privind nofiunea, modul de desemnare,

structurile qi atribufiile poliliei judiciare, precum qi distinclia fald de poliliaadministrativ[, atat din perspectiva doctrinei qi legislafiei noastre, cAt qi din cea

francezd, relevdndu-se asemlndrile qi deosebirile existente. De asemenea, este

prezentat statutul ofilerilor qi agen{ilor de polilie judiciard care funclioneaz[ in cadrul

D.N.A. giD.l.I.C.O.T.Sunt formulate o serie de observa{ii critice, in consonan{d cu doctrina, privind

dubla subordonare - administrativi gi funcfionali, precurn Ei in leg[turd cuparticularitdlile cornpeten{ei poli!iei judiciare, observ6ndu-se caracterul siu mai

flexibil, spre deosebire de regulile riguroase impuse instanfelor qi Ministerului Public.A doua subsecliune analizeazd competen(a organelor de cercetare penal5

speciale, observ6ndu-se tendinla de restrdngere a acestora in actualul cod, dar qi

uniformizarea procedurii de desemnare, similard poliliei judiciare.

Ultima subsecliune proptne o anal\zd a actelor de constatare incheiate de organelenejudiciare, care servesc la sesizarea organelor de urmdrire penal6.

SI

24

Sunt prezentate categoriile de situalii in care organele adrninistrative, respectiv

cornandanjii de nave sau aeronave constata sdvArgirea unor infracliuni, remarcdndu-sediferenfele fa[6 de reglementarea codului anterior, sub aspectul fo(ei juridice a

procesului-verbal intocmit, care nu mai constituie mij loc de prob5.

Pe de altl parte, sunt date o serie de exernple din legisla{ia speciali care prevede o

astfel de competenfi a organelor administrative, ca urmare a rnoddrilor aduse prinLegea nr. 25512013.

Capitolul VI supune exarnindrii vasta problematic5 a prorogirii ;i controluluicompeten(ei.

Secliunea intoi, av 6nd ca obiect prorogarea de competen!5, este imp[(iti in doudsubsecliuni..

Prirua dintre acestea supune exarnindrii aspecte cu caracter general privindnofiunea proroglrii de competen{i, incepAnd cu o paraleld intre reglementareainstituliei in dreptul procesual civil gi cel procesual penal, cu observarea caracteruluiexclusiv legal in ultirna materie.

Sunt prezentate sensurile noliunii, aEa cum au fost interpretate in doctrind, preculnqi modul variabil in care prorogarea este consacrati in diversele legislaJii.

A doua secliune confine o analizd detaliat[ a celor mai importante situafii deprorogare, constand in reunirea qi disjungerea cauzelor, fiind de asernenea impirlitdin doud subdiviziuni.

in prima dintre acestea, divizatl la rAndul siu in rnai multe p6(i, este analizat[reunirea cauzelor, optAndu-se, din raliuni linAnd de buna sistematizare a demersuluigtiinfific, in prezentarea distincti a ipotezelor de conexitate ;i indivizibilitate, inbaza argurnentaliei cd cele doud concepte iqi pdstreazi validitatea in qtiinla dreptuluiprocesual penal, deEi actualul cod nu le mai aminteqte.

Duph definirea nofiunii conexitilii gi a posibilelor clasificiri doctrinare, suntrelevate tehnicile de determinare folosite in diversele legislafii, obsenzAndu-se cd

actuala noastre reglementare a inclinat, similar celei anterioare, spre combinarea unorcazuri exprese cu o formuli generali.

In continuare, se procedeaz[ la analizarea minuJioasd a fiec6rei ipoteze deconexitate, interpretarea cArnpului de aplicare realiz6ndu-se prin trirniterile la coduriledin 1936 gi 1968, precum gi la legislafia francezl, de unde qi reglementarea noastrI iqiare influen{a sa originard.

Se constatd opfiunea legiuitorului de reducere in prezent a cazurilor limitative deconexitate, corelativ cu extinderea ipotezei nedeterrninate, care include astfel situaliiprev5zute in codul vechi, dar nementinute expres in cel actual.

Expunerea continuf, cu analiza cazurilor de indivizibilitate, in definirea no[iuniipunctdndu-se legltura substaniiald, de mai rnare intensitate, intre cauze, deoarece are

ca premisd unitatea infracliunii, chiar in condilile mai multor acte materiale, fald de

conexitate, car acterizatd prin plural itatea de i nfrac{iuni.

25

Utilizandu-se aceeasi metodd de analizd istoricd gi comparativI, sunt infE{igate

detaliat trisdturile fiecdrui caz de indivizibilitate (participa{ia penala, concursul ideal

de infracfiuni gi unitatea legald de infracgiune).in concluzia la aceastb parte a capitolului, se apreciaz[ cd s-a preferat de legiuitor o

simplificare a cazurilor de conexitate, precum gi combinarea acestora cu cele de

indivizibititate in doud modalit5li de reunire (obligatorie sau facultativd), ceea ce

av antajeazd desfiqurarea procesulu i penal intr-un termen rezonabil.Unnltoarea subdiviziune trateaz| efectele indivizibilitatii gi conexitdlii (reunirea

cauzelor gi prorogarea cornpetenfei), prezentandu-se in prealabil condiliile procesuale

necesare, precum qi rnodalitdlile de realizare a jonc{iunii, drspd caz, in fala prirneiinstanle sau in cdile de atac.

TotodatS, este subliniat elementul de noutate din actualul cod, care a introdus inplus condilia ca prin reunire sI nu fie intdrziatd solulionarea cauzei, consideratdprincipial o op(iune corecti a legiuitorului, dati fiind preocuparea constanti infavoarea unui grad sporit de celeritate.

In continuare sunt prezentate regulile de prioritate cronologicS, ierarhici 9ifunclionall in temeiul cdrora opereazd prorogarea, sugerAndu-se posibilitateacompletdrii prirnei dintre acestea cu criteriul bunei adntinistrdri a probelor, dupdmodelul francez.

Cu referire la faza de urmdrire penalS, se observd modificarea regulilor de reunirela parchetul militar, in cazul participa{iei penale a flptuitorilor civili gi militari,apreciindu-se cd ar fi fost de preferar ntenlinereo prevederilor codului anterior, insensul ca organul judiciar civil sd solulioneze cauza.

A doua subsectiune vizeazd. problernatica disjungerii cauzelor, pomind de laobserva{ia cd separarea unor cauze inilial reunite trebuie si se bazeze pe un aspectobiectiv, care face necesari solulionarea cu prioritate a unor aspecte.

Fa{i de codul anterior, a fost rer-narcati eliminarea interdic(iei disjungerii inanumite situa(ii, solulia legiuitorului llind apreciatd drept corect6, deoarece o astl-el

de decizie trebuie lf,satd la aprecierea organului judiclar, nu reglementat[ de lege.Dupd prezentarea cadrului procesual general, sunt ilustrate cazurile speciale de

disjungere, prevazute in cod, dintre care un interes deosebit suscitd procedura de

recunoaEtere a invinuirii gi respectiv acordul de recunoaqtere a vinov5liei, introdus inprernierf, in noul cod.

Se acordi atenfia cuveniti qi cazurilor de disjungere din faza de urrndrire penal[,inclusiv recentele rnodifrciri aduse prin Legea nr. 255/2013, care au atribuitstructurilor specializate ale Ministerului Public opliunea de a pistra solulionareacauzei in cazul dispunerii unei solu{ii pentru infiacfiunea care a atras competenla sa de

solu!ionare.Secliunea a 2-a, impd\il6 in trei subsecliuni, trece in revistA, pe de o parte, alte

cazuri de prorogare a competen(ei in faza de judecati, iar pe de alt[ parte, unelesitua[ii particulare de prorogare.

ln prima subsecliune este analizatl in principal schimbarea incadririi juridice,sub aspectul justificdrii derogdrii de la regulile de competenld obiqnuite, prin

26

atribuirea unei plenitudini de jurisdicfie instan(ei superioare cele investite. Suntexaminate condi{iile de aplicare a acestei institulii (sesizarea legald conform normelorcolnune de cornpeten!5, schimbarea incadrdrii juridice dupS efectuarea cercetiriijudecitoreqti qi constalarea c[, dupd aceastd operatiune, judecarea infrac]iunii este decompetenf a instan{ei inferioare).

Sunt aduse in disculie problernele de interpretare generate de elirninarea dinactualul cod a condiliei ca schirnbarea incadrdrii juridice sd survind dupdadrninistrarea probelor, totodatA IEc6ndu-se diferen{ierea intre aceastd institulie qi

schirnbarea calificdrii faptei, cu menliunea cd ultimei a crescut odati cu intrarea invigoare a actualei cod ificdri.

A doua subsecliune trateazd ploblema chestiunilor prealabile, incepdnd cudefinirea no{iunii, surprinderea esen{ei instituliei - legitura cu rezolvarea fonduluicauzei qi enumerarea categoriilor care pot fi intdlnite (civile, penale sau de altdnaturA).

Este realizatl o anahzd a principiului ,,le juge de I'action este le juge deI'exception", care ilustreazd competenta justiliei penale de a statua asupra unorchestiuni extrapenale, observAndu-se cd in legislalia noastr5 nu se face distinclie intrechestiunile prealabile gi cele prejudiciale, aqa culr se prevedea in codul nostru din1936 qi in legislatia francezl, actuald.

Suplimentar, sirrilar acestei din urm[ reglementdri, se propune introducerea uneichestiuni prejudiciale de naturd penald, constAnd in amAnarea soluliondrii cauzeiavdnd ca obiect infracfiunea de denunfare calomnioasd, pdnl la solufionarea cauzeiprincipale, in care este analizatd veridicitatea acuzafiei aduse prin pldngerea saudenunful forrnulat.

A treia subsecliune, divizatd in douf, pdrli, are ca obiect scurte considera{ii asuprastrimutlrii qi desemn6rii altei instante pentru judecare a cauzei, ca situatii de prorogarea competentei teritoriale, respectiv referitor la prorogarea de competenlE a organelorde urmdrire penal[, fie pe vertical5 (preluarea urmdririi penale de un parchet ierarhicsuperior), fie la nivel funclional (efectuarea unor acte urgente de un organnecompetent) sau teritorial (efectuarea unnSririi penale de un alt organ decdt celcompetent, comisia rogatorie sau extinderea competentei pentru efectuarea unor acte).

A treia secliune a capitolului, imperlit5 in trei subsecliuni, examtneazb controlulcompeten{ei, tennen folosit pentru a desemna intregul f'ascicul de activitdti realizatede instantd qi celelalte organe judiciare, constAnd in veriflcarea competenfei principalesau complementare, pronunfarea asupra excepliilor de necompeten{d, dispunereadeclin[rii de competen!5, rezolvarea conflictelor de competenld sau a situaliilor deintrerupere a cursului j ust it iei.

Prima sec;iune are ca obiect analizarea no{iunii de control al competenfei,sintetizdndu-se aborddrile doctrinare privind rnodalitdlile de realizare (autocontrolulinstanlei de fond sau al celei superioare ori ca urmare a invocdrii excepliilor denecompeten![). De asemenea, sunt prezentate clasificlrile acestui control, pe de oparte, sub aspectul obiectului, iar pe de alt5 parte, din iniliativa subiec{ilor procesualiori din oficiu.

27

In acelagi tirnp, se f'ace distincfia lald de alte notiuni asemdndtoare, curn sunt lipsade competenti (incompetenfa) qi lipsa de jurisdicfiune. Totodatr, se dezbate modulin care instanfa realizeazd controlul asupra competentei organelor de urmrrirepenalS, odati cu investirea sa cu solufionarea cauzei.

A doua subsecliune analizeazd excep(iile si declinarea de competenti, pornind dela definirea prirnei categorii ca un rnijtoc legal pus la dispozilia subieclilor procesualipentru invocarea lipsei de competenfd a organului judiciar, fie la momentul sesizirii,fie ulterior, in cursul solufion6rii cauzei.

Sunt aduse in disculie diferen(ele traditionale de reglementare, in privinfastadiului procesual qi tennenelor in care pot fi invocate excepliile de necompetentf,,avdnd in vedere scopul diferit pentru care au fost instituite, pe de o parte, regulile decompeten!5 personali si materialS, iar pe de altl parte, cele vizAnd competentateritoriali. Este relevat, in acest sens, regirnul juridic al nutitatii absolute, respectivrelative, aplicabil pentru incilcarea celor doud categorii de reguli.

De asemenea, este subliniat caracterul nai flexibil al actualei reglementdri, inprivinla invocirii necompetentei materiale, sub aspectul distincliei intre sesizareainslanlei inferioare sau superioare celei legal competente.

In cuprinsul subsecliunii sunt examinate opiniile pro si contra caracterului specialal regulilor de contpetenld privind infracyiunile sdvdr;ite tn afara teritoriului ldrii,precum qi modul in care caracterul unic al acestor norme influenteazd stadiul in carepoate fi invocatd exceplia.

In plus, este observatd o suprapunere a atributiilor camerei preliminare siinstan(ei de fond, sub aspectul solutionirii excepfiilor, propunAndu-se solulii desimpl ificore a reglemenrdrii.

Referitor la declinarea de competentd, se analizeazd, in principal, problernaticavalabilitilii actelor, mdsurilor dispuse si a probelor administrate de instanlanecompetentd, precum gi modul diferit in care legislaliile procesual penale pun ladispozilie o cale de atac impotriva hotarArii de dezinvestire.

Ultima sec1iune cuprinde o laborioasi analizb, a conflictelor de competenli,incepdnd cu clasificarea acestora dupd obiect (pozitive gi negative), dar gi sub aspectulformei de cornpeten{5.

Este realizatS si o compara{ie intre legislatia noastr[ actual[ qi cea francezd, caredistinge intre conflictele de jurisdiclii (de acelaqi ordin, intre cele de ordin penal) qiconflictele de atribuliuni - intre o jurisdicfie penali qi una administrativ[.

In continuare, pomindu-se de la definifia legal5 a conflictului de competenli,sunt examinate, pe rAnd, condifiile de intrunire a acestuia : prezen\a in conflict a doulsau rnai multe instante ; asumarea sau declinarea reciprocd a competenlei ; identitateacauzei aflate in conllict.

Sub aspectul instanlei competente si rezolve conflictul sunt prezentate cele dou[sisterne existente (unitar, revenind instanfei supreme, respectiv plural, atribuit instanfeisuperioare, inclusiv in legisla!ia noastrf,).

De asemenea, sunt licute obsen aliile de rigoare privind efectele regulatorului decompeten(i : suspendarea cauzei, in caz de conflict pozitiv ; caracterul atributiv de

28

competent5 Ei limitele rnenlinerii actelor, probelor Ei mesurilor luate de instanladeclaratd necolnpetente.

In ceea ce priveqte exercitarea cdilor de atac impotriva regulatorului decompetent5, se f'ace comparafie intre sistemele mai rigide - cum este gi reglementareanoastrd, care nu prevdd aceast[ posibilitate - qi cele flexibile, cum este cazul celeifranceze.

in cadrul subsecliunii sunt realizate succinte considerajii privind notiunea !icondi(iile de intrerupere a cursului justi(iei si este examinat controlul competenleiin faza de urmirire penali, realizzt de procuror, in virtutea atribuliei desupraveghere a organelor de cercetare penalf,, respectiv de procurorul superior, in bazaprincipiului subordondrii ierarhice.

In acest context, se propune unifonnizarea regulilor de mentinere a actelor Eimisurilor dispuse de un organ necompetent si se sesizeazd lipsa unui text care sdprevadd organul competent sd rezolye conflictul intre un procuror din cadrul unuiparchet civil ;i procurorul militar.

Capitolul VII abordeazd incompatibilitatea si strlmutarea, fiind organizate incinci secliuni, structurate in subsectiuni gi pd(i mai rnici.

Prima secliune cuprinde o serie de consideralii cu caracter general privindincompatibilitztea, ca sistern de norme instituit, al[turi de alte dispozilii procedurale,pentru garantarea principiului procesului echitabil, consacrat de Convenfia Europeania Drepturilor Ornului Ei transpus in actuala noastrd codificare.

Sunt enumerate definiliile date institutiei de literatura juridicd, precum Eiclasificarea tradilional5, sub aspect obiectiv (iudex inhabilis), sau subiectiv (iudexsuspectus), care se afld la baza distincliei intre cazurile de recuzare qi cele deincompatibilitate, in reglernentarea noastrd mai veche.

De asemenea, sunt expuse modalitllile de reglementare a incompatibilitdf ii, indreptul comparat, in functie de sediul rrateriei sau concepfia asupra naturii juridice ainstituIiei.

Secliunea a 2-a, de cea mai mare cuprindere, abordeazl incompatibilitateajudecitorului, incepdnd cu modul de sistematizare a cazurilor, observ6ndu-se cilegiuitorul a optat pentru restrAngerea celor exprese, irnbinat5 ins6 cu introducereaunei formule cu caracter general.

In continuare, sunt relevate principiile dezvoltate pe tir6mul articolului 6 dinConvenfia Europeani, in jurispruden(a instanlei de la Strasbourg, concretizate inprimul rdnd in ruodul de definire a imporlialitdlll, ca absen![ a prejudecdlii, apreciat[atdt prin prisma unui test subiectiv (forul interior al judecitorului), c6t qi obiectiv(existenfa unor garanfii suficiente, care sd excludd orice indoiald legitim6).

In continuare, se procedeazd la analizarea fiecSrei ipoteze previzute in codul deprocedurd penal5, structurati in funclie de latura subiectivd (personal6) sau obiectivd(functionalS) la care acestea se referd.

29

Pe parcursul den.rersului, sunt subliniate diferenlele intre uctualul cod Ei celanlerior, precun, ;i in raport de reglementorea din legislotiile occidentale (franceTd,elveliani, germond ;i belgioni).

Avdnd in vedere principiul separdrii tuncliilor procesuale, este acordatd o atenfiedeosebiti situafiilor noi de incompatibilitate func{ionali previzute de actualulcod, observdndu-sc conceptia privind departajarea absolutd a func[iei de unndrire decea de judecatl. dar gi a lunctiei judecdtorului de drepturi gi libertdgi de orice altdlunc!ie procesuald.

Sub acest ultim aspect, se fac o serie de aprecieri cu privire la oportunitatea uneiconceptii de o asernenea ligoare. in conditiile in care unele atributii ale acestuijudecdtor specializat - in rnateria tehnicilor speciale de investigare - nu par sdantalneze solutionarea lbndului cauzei.

in leglturd cu cazul general de inconrpatibilitate, prev5zut de art.64 alin. I lit. 1)

din Codul de proceduri penali. se I'ace un catalog a[ situa{iilor susceptibile de a fiincadrate in aceast[ categorie abstractd, considerdndu-se cd ar avea un caracter mixt,incluz6nd deopotriv[ cazuri cu caracter personal. dar gi func]ional, pe care vechiul codle prevedea expres (cum ar fi exprirnarea anterioard a pirerii).

A lreia secliune abordeazd incompatibilitatea procurorului, organului decercetare penalS, a magistra tul ui-asistent, greherului gi expertului, principaleleaspecte dezbdtute avdnd ca obiectir, incompatibilitatea subiectilor procesuali cuatribulii in faza de urmdrire penalS.

Cu referire la acest aspect. se rernarcd disparilia cazului de incompatibilitate apersoanei care a efectuat urmirirea penalS, exprirndndu-se totusi punctul de vederecd qi in condiliile introducerii camerei preliminare, ar putea subzista unele suspiciunide lipsd de pa4ialitate, in f'unclie de rnotivul concret de restituire a dosarului.

Pe de altd parte. sunt {Ecute o serie de obsen,a{ii in legdturd cu incornpatibilitateaaltor participan[i la procesul penal. previzute distinct in codul de procedurd penald (incazul experlilor). respectiv in legea specialS (rnediatorii), /o rntuldndu-se propuneri deextindere a sferei cazurilor pentru aceastd ultimd categorie, sau de reglementareexpresd, in cazul personalului sen,iciului de probaliune sau al interprelilor.

A patra secliune LraLeazd ablinerea qi recuzarea, ca mijloace procesuale prininterrnediul cdrora sunt invocate cazurile de incornpatibilitate, impirlitd in teisubsecliuni.

Prirna este consacrata prezentdrii unor aspecte cu caracter general. notandu-se cA

reglementarea procedurii de invocare a ..excepliei" de incornpatibilitate trebuie sE

satisf'ac[ nu numai accesul pi4ilor la clile procedurale eficiente pentru inldturareasubiectului oticial incompatibil, dar qi derularea sa prompta. prin preint6mpinareaabuzurilor procesuale.

Sunt analizate modaliti(ile distincte de invocare a celor doui remediiprocesuale, precurn Ei controversele doctrinare generate de intinderea filtrului deadmisibilitate a cererilor de recuzare. in condiliile in care legea il atribuie insuqiorganului judiciar impotriva cdruia sunl fbrmulate.

30

In a doua subsecliune, divizati la rAndul sbu in trei p[(i, este prezentateprocedura concreE de solutionare a ablinerii si recuzirii, in ceea ce priveqte etapaprocesuala in care sunt invocate, subiectul procesual vizat, termenul de fonnulare,soarta actelor qi rndsurilor dispuse de organul judiciar declarat incornpatibil, precurn giregimul juridic al ciilor de atac irnpotriva hotdrdrii prin care este rezolvat acestincident procedural.

Se subscrie [a punctele de vedere exprimate in literatura de specialitate in legdtur[cu dispoziliile codului anterior, in sensul cd, ludnd in considerare importanlainstituliei, gi actualele prevederi - arr. 68 alin. 7 - ar trebui sd pund la dispozilie ocole de atsc seporotd pdrlii ciireia i-a fost respinsd cererea de recuqare, prinposibilitatea formuldrii unei contestatii impotriva incheierii pronunlate.

A treia subsecliune reprezintd un studiu detaliat asupra sanc(iuniiincompatibilitr{ii, din perspectiva naturii juridice a institutiei gi a rela{iei sale cunormele de competen(r. in aceasti ordine de idei, sunt expuse cele doui puncte devedere opuse ale doctrinei, in funcfie de integrarea institufiei in sfera nofiunii de,^compunere a instan(ei", cu argumentele aferente in sensul nulitatii absolute saurelative in cazul incdlcirii dispoziliilor in dorneniu.

Din perspectiva reglementdrii actuale, precum ;i in baza unui argument de furtprivind cazul de contestatie in anulare prevdg,ut de art. 426 alin. I tit. d) C. pr.penold, se opteazd penlru aplicabilitatea sonctiunii nulitdtii relutive.

De asemenea, sunt formulate propuneri de lege ferenda privind instituirea unuisistem mixt de sancyiuni, in funclie de categoria incornpatibilititilor incdlcate(nulitatea relativd pentru cazurile de naturd personald, respectiv cea absolutd in situatiacelor funclionale).

Secliunea a 5-a, care incheie capitolul, dar Ei teza, analizeazd, strlmutarea,desemnarea altei instante in vederea judecdrii cauzei Ei trimiterea cauzei la alt parchet,ca remedii procesuale care sd asigure buna desfrsurare a judecd{ii sau urrn[ririipenale, atunci cand rezultd suspiciuni la nivelul organului judiciar, nu al unui anurnitsubiect oficial din cadrul acestuia.

Prima subsecliune exatrineazA str5mutarea judecdrii cauzelor, imparlitE in douidiviziuni.

in cadrul prirnei, sunt prezentate notiunea si cazurile de strlmutare, prinrealizarea unei diI'erentieri f-atA de cazul general de incornpatibilitale analizat anterior,din unghiul sursei aparenlei de lipsd a irnpa4ialitdlii, cu caracter extrinsec, respectivintrinsec.

Analiza terneiurilor stramuterii scoate in eviden!d op{iunea actuali a legiuitoruluipentru un sistem mai general, bazat pe trei cazuri clasice (imprejuririle cauzei,calitatea pa4ilor si afectarea ordinii publice), apropiat de codul de procedurd penalddin 1936, spre deosebire de codul anterior, care le extinsese ca unnare a unormodifi clri relativ recente.

in a doua diviziune, este supusd atenliei procedura de solutionare a cererii destrimutare, fiind subliniatd rrodificarea de conceplie, incepdnd cu Legea nr.212013,in sensul renunlirii la competenta exclusivd a inaltei Cu(i de Casa{ie qi Justi{ie, in

3l

favoarea unui sistem plural, in care intenuin qi cu(ile de apel. pentru instanlele dincircumscrip{ia Ior.

De asemenea, referitor la instanfa investitd cu judecarea cauzei, atunci cAnd cerereaeste adrnisS, se fac observalii privind limit5rile aduse de actualul cod, sub aspectuldesemnirii unei instanle din raza unei cu(i de apel invecinate celei de la care s-asolicitat strAmuarea, precum gi in privinfa valabitit5lii actelor gi mdsurilor anterioare.

Este sesizati o importantd contradiclie a reglernentdrij, in ceea ce priveEteadmisibilitatea cererii de strimutare in timpul procedurii de camerlpreliminarl, fiind formulate propuneri de remediere a acestei lacune.

A doua subsecliune examineazl institugia desemnlrii altei instanfe pentrujudecarea cauzei, solicitatd de procuror, in faza de urmdrire penal6. Aritdndu-sesimilitudinile dar gi diferen{ierile in raport cu strAmutarea, se observd o serie deneojunsuri ale reglenenldrii, srsb aspectul lipsei caracterului contradictoriu desolulionare, in absen\a fixdrii unui ter rcn procesual in care poate fi demaratd, dar siin legdturd cu modul arbitrar de desentnare a curlii de apel, in cazul intocmiriirechizitoriului.

in fine, in ultima subsecliune este analizatd o institulie asemdnltoare, dar cu uneletrlsdturi proprii, constAnd in trimiterea cauzei la alt parchet, pentru temeiuriidentice cu cele prezentate anterior, aplicabild nurnai in faza de unndrire penald qidispus5 exclusiv de Procurorul General al Parchetului de pe ldngd inalta Curte deCasalie qi Justifie. Sunt formulate o serie de observalii privind intelesul noliunii de..activitate de unndrire penal6", omisiunile reglernentdrii, in privinla mecanismuluiprocedural relativ ambiguu, dar gi sub aspectul instantei competente cu judecareacauzei, in cazul adrniterii cererii si desemnirii unui alt parchet cu efectuarea urm6ririipenale.

32

VI. BIBLIOGRAFIA LUCRARII

I. TRATATE, CURSURI, MONOGRAFIIJCULEGERI DE PRACTICA JUDICIARA

1. Allard Julie, Garapon Antoine : Judecdtorii qi globalizarea. Noua revolulie a

dreptului, Ed. Rosetti Educalional, Llucureqti, 2010 ;

2. Academia de $tiinfe sociale qi Politice a Republicii Socialiste Romania : Istoria

dreptului romdnesc, Vol. I, Ed. Acaderniei Republicii Socialiste RomAnia, Bucuregti.

1980 ;

3. Academia de $tiinfe Sociale ;i Politice a Republicii Socialiste Rom6nia :

Practica judiciard penald, Vol. I, Partea generald (art. I - 51 Codul penal),

coordonatori George Antoniu, Constantin Bulai, Ed. Academiei RepubliciiSocialiste RornAnia, I 988 :

4. Antoniu George, Bulai Costici, Duvac Constantin, Griga loan, Ivan Gheorghe,Mitrache Constantin, Molnar loan, Pascu llie, Paqca Viorel, Predescu Ovidiu :

Explicalii preliminare ale noului Cod penal, Vol. I, art. I - 52, Ed. Universul Juridic,Bucureqti, 2010 ;

5. Antoniu George, VliEceanu Adinao Barbu Alina '. Codul de procedurd penald.

Texte, jurisprudenld, hotdrori C.E.D.O., edilia a2-a, Ed. Hamangiu, BucureEti,2008;

6. Antoniu George, Volonciu Nicolae (coordonatori) '. Practica judiciard penald.

Vol. IV. Procedurd penald (art. 1-521 Codul de procedurd penald), Ed. Acaderniei

Romdne, 1993 ;

7. Balahur Doina, Littlechild Brian, Smith Roger : Restaurative iustice in Ronnnia

and Great Britain. Sociological - juridicol enquires and applied studies of social

work, Ed. UniversitSlii ,,Alexandru Ioan Cuza", Iagi, 2007 ;

8. Basarab Matei : Drept procesual penal,Unfuersitatea Babeq-Bolyai, Cluj, 1973 ;

9. Berger Vincent : Jurisprudenla Curlii Europene a Drepturilor Omului, Edilia a 5-

a, Institutul Romdn pentru Drepturile Ornului, Bucuregti. 2005 ;

10. Birsan Corneliu : Convenlict europeand a drepturilor omului. Comentariu pe

ctrticole, edilia a II-a Ed. C.FI. Beck, Bucuregti, 2010 ;

11. Boroi Gabriel (coordonator), Spineanu Octavia, Constanda Andreia, NegrillCarmen, Veronica Diniili, Theohari Delia Narcisa, Rlducan Gabriela, GavriqDumitru Marcel, Pincescu Flavius George, Eftimie Marius : Noul Cod de

procedurd civild. Contentariu pe arlicole, Vol. I, art. I - 526, Ed. Harnangiu, 2013 ;

12. Boroi Gabriel : Codul de procedurd civild, comentat ;i adnotat, Ed. Al1 Beck,

Bucureqti, 2001 ;

13. Bradley M., Craig : Criminal Procedure. A worldwide slady, Second edition,Carolina Academic Press, Durham,200'7 ;

14. Cernea Emil, Molcuf Emil '. Istoria statului qi dreptului rontdnesc, edilie

reydzutd gi addugitS, Ed. Universul Juridic, Bucureqti,2006 ;

15. Celfov M. A.: Procesul penal sovietic, Editura de Stat pentru literaturdeconomicd qi juridicd, Bucureqti, I 954 ;

16. Ceterchi [oan, Craiovan Ion : Introducere in leoria generald a dreptului, Ed.All, Bucuregti, 1993 ;

17. Constantinescu Mihai, Deleanu Ion, Iorgovan Antonie, Muraru Ioan,Vasilescu Florin, Vida loan : Constitulia Romdniei, contentatd Si adnotatd. RegiaAutonomd Monitorul Oficial, Bucuresti, 1992 ;

18. Crigu Anastasiu : Drept procesuol penal, Ed. Universul juridic, Bucureqli,20ll ;

19. Crigu Anastasiu '. Drept procesual penal, Ed. Universul juridic, Bucureqti, 2013 ;

20. Damaschin I. Mircea : Tezd de doctorat. Dreptul la un proces echitabil,Universitatea Bucuregti, Bucuregti, 2009 ;

21. Dariescu Cosmin : Istoria statului;i dreptului rontdnesc din antichitate pdnd laMarea Unire, Ed. C.H. Beck, Bucureqti,2008;

22. Deleanu lon'. Tratat de procedurd civild. Yol. I, Ed. Wolters Kluwer, Bucureqti.

20t0 ;

23. Djuvara Mircea : Teoria generald a dreptului. Enciclopedia juridicd, Volumul I,Biblioteca Universitard Pandectele Rorn6ne, Bucureqti, 1930 ;

24. Dongoroz VintilI, Diringl Gheorghe, Kahane Siegfried, Lucinescu Dumitru,NemeE Aurel, Popovici Mihai, Sirbulescu Petre, Stoican Vasile : Noul Cod de

34

procedltrd penald $i codul de procedurd penald anterior. prezentare contparativd,Ed. Politicd, BucureEti, 1968 ;

25. Dongoroz vintil5, Kahane Siegfried, Antoniu George, Bulai constantin,Nicoleta lliescu, Stinoiu Rodica : Explicalii teoretice ale codului de procedurdpenald romdn. Partea generald, vol. v, edilia a II-a, Ed. Academiei Rorn6ne,BucureEti, 2003 ;

26' Dongoroz vintili, Kahane Siegfried, Antoniu George, Bulai constantin,Nicoleta lliescu, stinoiu Rodica : Explicalii teoretice ale Codului de proceduriipenald romdn- Partea speciald, vol. v, edilia a II-a, Ed. Acaderniei Romane"Bucureqti,2003 ;

27. Dongoroz vintili : Curs de procedurd penald, Universitatea Bucuregti, Facultateade Drept, Ed. Cursurilor litografiate, Bucuregti, 1942 ;

2E. Du{u Mircea : Istoria inaltei Curli cle Casayie ;i Justilie a Romaniei, edilia a II-a,rev5zutA gi addugit5, Ed. Universul Juridic, Bucureqti,2012;

29. Foiqoreanu M. Dem. i conryetenla penald. Tezd cle doctorat in $tiinlele juriclice,Universitatea Bucuresti, Facultatea de Drept, Institutui de arte grafice ,,Eminescu,.S.A. Bucureqti , 1940 ;

30. Guinchard Serge, Buisson Jacques : procddure pdnale, f ddition, Lexis -Nexis,Litec, Paris, 2010 ;

31. Herovanu Eugen : Principiul procedurii judiciare. Bucuresti, 1932 ;

32. Larguier Jean'. Procidure penole,lge Edition, Md,rentos Dalloz, paris, 2001 ;

33. Leg loan : Codul de procedurd civild. comentariu pe articole, Editia 3, ed. c.H.Beck, Bucuregti,2007 ;

34. Leg loan : organizarea sistetnului judiciar in dreptul comparat, Ed. All Beck,BucureEti,2005 ;

35. Leg loan: Tratot de drept procesual civil, edilia 5, Ed. C. H. Beck, Bucuresti,2010;

36. Losano G. Mario '. Marile sisteme juridice. Introducere in dreptul european ;iextraeuropean, Ed. All Beck, Bucureqti, 2005 ;

35

37. Mateuf Gheorghi!5 '. Tratat de procedurd penald. partea General,i, Vol. I, Ed.C.H. Beck, Bucuresti, 2007 ;

38. Merle Roger, Vitu Andr6 : Traite de droit crininel. Tome II - procddure pdnale,Editions Cujas, cinquidme ddition, Paris, 2001 ;

39. Micu Bogdan : Competenla teritoriald in rnaterie penald, Ed. Wolters Kluwer,Bucureqti, 2009 ;

40. Mitrache constantin, Mitrache cristian : Drept penal romdn. partea generald,Ed. Universul Juridic, Bucureqti, 2007 ;

41. Mrejeru Theodor, Mrejeru Bogdan : competenla penald. Aspecte teoretice sijurisprudentd in ruaterie, Ed. Nomina Lex, Bucuregti, 2010 ;

42. Muraru loan, Tinisescu Elena simina (coordonatori) : Constitulia Romdniei.Comentariu pe articole, Ed. C.H. Beck, Bucuregti, 2008 ;

43. Neagu lon : Drept procesual penol. Partea generald. Tratat, Ed,. Global Lex,Bucuresti,2006;

44. Neagu lon: Drept procesual penal. Tratat de procedurd penald. partea generald,Edilia a II-a, revizuitd qi addugitd, Ed. Universul Juridic, Bucureqri, 2010 ;

45. Neagu ron: Drept procesual penal. Tratat de procedurd penald. portea speciald,Edilia a II-a, revizuiti qi addugita, Ed. Universul .Iuridic, 2010;

46. Pop Traian : Drept procesual penal. Vol. II partea I - partea generald. Raportulprocesual penal. Jurisdicyiunea. competenla. subieclii procesuali. Ac[iunea penald.Acliunea civild. Chestiunile prejudiciale, Tipografia Nafionali, Cluj, 1946 - 1948 ;

47. Popa Nicolae : Teoria generald a dreptului. Curs uniyersitar, Ed. All Beck,Bucureqti, 2008 ;

48. Pradel Jean Droil pdnal contpari,2" ddition, Dalloz,paris, 2002 ;

49. Pradel Jean : Procddure penale, 10" Edition 2OOOI2OO|, Edition Cujas, paris,

2001 ;

50. Pradel Jean, Corstens Gerst : Droit pdnal europden,2" ddition, Dalloz, paris,

2002;

51. Rimureanu Virgil i Competenla penald a organelor judiciare, Fd. $tiinlificA qiEnciclopedici, Bucureqti, 1980 ;

36

52. Rassat Michile-Laure : Procddure penale, Manuel Universitis, Droit, Ellipses,Paris,20l0 ;

53. Stefani Gaston, Levasseur Georges, Bouloc Bernard : Droit prive. Prdcis.Procddure pinale, 18" ddition, Dalloz,2000 ;

54. Stoenescu Ioan, Zilberstein Savelly : Drept procesual civil. Teoria generald,

Vol. I, Edilia a II-a, Ed. Didactic[ gi Pedagogicd, Bucuregti, 1983 ;

55. Sudre Fr6d6ric, Marguenaud Jean-Pierre, Andriantsimbazovina Jo6l,Gouttenoire Adeline, Levinet Michel : Marile HotdrAri ale Curlii Europene aDrepturilor Omului, Ed. Rosetti Educa{ional, Bucuregti, 2011 ;

56. Theodoru Gr. Grigore : Tratat de drept procesual penal, Ed. Harnangiu,Bucuregti, 2007 ;

57. Theodoru Gr. Grigore : Tratat de drept procesual penal, ediyia a 2-a Ed.Hamangiu, Bucureqti, 2008 ;

58. Theodoru Gr. Grigore : Trqtat de drept procesual penal, edi\ia a 3-a, Ed.Harnangiu, Bucuregti, 2013 ;

59. Toader Tudorel : Constitulia Romdniei reflectatd in jurisprudenlaconstituyionald, Ed. Hamangiu, Bucureqti, 2011 ;

60. Tranci Ana-Maria : Nulitdlile in procesul penal, Ed. Harnangiu, Bucureqti,2013;

61. Udroiu Mihail, Predescu Ovidiu : Proteclia europeand a drepturilor omului qiprocesul penol romdn, Ed. C. H. Beck, Bucuregti, 2008 ;

62. Udroiu Mihail : Sinteze ;i grile. Procedurd penald. Partea generald. Parteaspeciold, edilia 3, Ed. C. H. Beck, Bucureqti,2013 ;

63. Vasiliu Alexandru : Nulitdlile in procesul penal. Comentariul art. 197 Cpp.Practica judiciard, edi[ia a 2-a,Ed. Harnangiu, Bucureqti, 2011 ;

64. Voicu Costici : Istoria Statului ;i dreptului romdnesc. Curs Universitar, Ed.Universul Juridic, Bucureqti 2006 ;

65. Volonciu Nicolae : Tratat de procedurd penald. Partea generald, Vol. I, edilia aIII-a, Ed. Paideia, Bucuresti, 1998 ;

37

66. Volonciu Nicolae : Tratat de procedurd penald. Partea speciald. Vol. II, Ed.Paideia, Bucuresti, 1994 ;

67. volonciu Nicolae, Tuculeanu Alexandru : Codul de procedurd penald comentat.Art. 200 - 286. Urnfirirea penald, Ed. Hamangiu, Bucureqti, 2007 ;

68. Volonciu Nicolae, Vasiliu Alexandru : Codul de procedurd penald comentat.Art. l-61t. Regulile de bazd qi aclitrnile tn procesul penal. Competenla, Ed.Harnangiu, Bucureqti, 2007 ;

69. Zidarr Petrache : Tribunalele ntilitare. LJn secol Si jumdtate de jurispruden{d(1852 - 2000), Ed. Universul Juridic, Bucuresti, 2006

II. ARTICOLE SI STUDII iN RNVTSTT DE SPECIALITATE

1. Antoniu George, Observalii la proiectul noului Cod de procedurd penald, Revistade Drept Penal nr. 4/2008 - 312009 :

2. Apetrei Mihai, Brutaru Versavia '. Formele activitdlii organelor de cercetarepenald ale poliliei judiciare, Dreptul nr. 10/2009, p. 156-162;

3. Brutaru Versavia : Camera preliminard, o noud institulie de drept procesualpenal (I), Dreptul nr. 2/2010, p. 199 - 217 ;

4. Butiuc Constantin : Remodelarea competenlei instanlelor penale dupd anul 1990,Dreptul nr. 10/2008, p. 179 - 189 ;

5. Cisuneanu Florin Daniel : Consideralii in legdturd cu noliunea de intrerupere acursului justiliei in procesul penal, Dreptul nr.912012, p.202 - 208 ;

6. Ciuncan Dorin : Acte de constatare, Revista de Drept Penal nr. 2/2012, p. 113 -124;

7. constantinescu victor : Regularitateo actului de sesizare ;i legalitatea sesizdriiinstanyei. Di.stinclii. Orientdri jurisprudenliale. Noul Cod de procedurd penald,Revista Forurnul judecdtorilor, ;

8. Crigu Anastasiu, Pop Dominic : Consideralii referitoare la verificarearegularitdlii actului de sesizare a instanlei potrivit art. 300 C. pr. pen., Dreptul nr.10/2012, p. 236 - 248 ;

38

9. Crigu Anastasiu : Contpetenlele procurorului in faza urmdririi penale, Revista deDreptpenal nr.412006,p. 103 - 108;

10. Diaconu Dumitru Virgil : Incompatibilitatea prevdzutd la art, 47 alin. 2 C. pr.pen. cu referire la cazul de contestalie in anulare prevdzut de art. 3g6 lit. a) C. pr.pen., faza adntiterii in principiu, Dreptul nr. 8/2008, p. 190 - 192 ;

r l. Diti costici : Despre efectele conexitdlii qi indivizibilitdyii asupra competenlei

funclionale a organelor judiciare, Dreptul nr. 612005, p. 147 - 151 ;

12. Dobre cristian Emanuel : Re/lecyii in legdturd cu necompetenta teritoriald aJudecdtoriei sectorului 4 Bucuresti si a Tribunalului Bucure;ti de ajudeca cererile inntateria executdrii pedepselor privind delinulii din penitenciarele Bucure;ti Jilava siSpiral Jilava, Dreptul nr.912013, p. l9l - 200 ;

13. Duvac Constantin '. studiu comparativ referitor la legea penald;i limitele ei deaplicare din perspectiva noului cod penal ;i a codului penal actual, Dreptul nr.7/2013, p. 177 -225;

14. Girbule{ loan '. Disjungereo cauzei in procesul penal, Dreptul nr. 1212007, p.212 - 219 ;

15. Grrbulef loan : Judecdtorul de drepturi ;i tibertdli, o noud institulie de dreptprocesual penal, Dreptul nr. 1112009, p. nr. 181 - 186 ;

16. Gentimir Alina : Judecdtorii cu atribulii in faza de urmdrire penald dinperspectitta noului proiect al Codului de procedurd penald, Dreptul nr.3/2009, p. 1g2- 189;

17. Gerardin sellier Nathalie '. La composition des juridictions d I'dpreuve deI'article 6.1 de la Convention Europdenne, ;

18. Gherghe Roxana : Rolul ntodernizator al Regulantentelor organice in planinstitutional in lara Rontdneascd si Moldovo, Analele Universitilii ,,ConstantinBrdncuqi" Tdrgu-Jiu, Seria Litere gi gtiinle Sociale, nr. 3/2009, p. 101 - 110,

;

19. Grace Mirabella Julia : scales ofjustice. Assesing ltalian criminal procedure(Amanda Knox trial) ;

20. HrinealS Schmidt oana, Buici Radu : Actele de terorism - temei al rispunderiijuridice de drept intemafional, Dreptul nr.712009,p. 193 - 2Ol ;

39

21. Hiineali Schmidt Oana : Despre dreptul procurorului ierarhic superior de a

infirnn actele satr nfisu'ile procurontlui din subordine ;i terntenul in care acesl

drept poatefi exercitot. Dreptul. nr.812004 p. 149 - 152 :

22. Iordache Magdalena : Cantera preliminard, o noud instittt{ie de drept procesual

penctl (ll), Dreptul nr.2/2010, p 217 - 222 :

23. lvan Gheorghe : Procesul penal intre tradilie ;i inovalie, Dreptul nr. 7l20ll, p.

nr. l8l - 203 ;

24. Lamoury Deborah: L'alJ'a ibli ssente nt des pouvoir du juge d'instruction enntatiire de dilenlion provisoire, Mdrnoire prdsente en vue de I'obtention du masterdroit recherche, Litle 2, universite du droit et de [a sante, Ecole doctorale nr. 74.Facultd des sciences juridiques, politiques et sociales, Ann6e universitaire 2004-2005,

raslcr rcehclche,' l l ch l rsenrcnt,rrrrclr ro ires pcnuI lanrourr tl0 j.Dhtllhttns:

;

25. Le Monnier de Gouville Pauline : Le juge des libertds et de lo ddtention,Universitd Pantheon-Assas, dcole doctorale de droit privd, These de doctorat,

hlOti7rl7d9l0h;

26. Levasseur GeorgeIrtt D: lctlroitcrinrirrcl ll r:e .li

de la sdparation des fonctions(Extrait du Cours de procddure

: Le principelrrse icn e ccrinr inc I lc

pdnale, 1959/1960):

27. Martin Melle Elise : Le r6le du juge des libertds et de la ditentionpinale. Mentoire pour Ie lraster Droit prive

en procidurespdcialise,

(UniversitePierre Mendes, F'rancc, Sciences Sociales et Humaine de Grenoble) ;

28. Manifest privind dreptul procesual penal al Uniunii Europene (European

Crinrinal Policy Initiative) :proiect finantat prin Programtl Justilia penald 2010 alCornisiei Europene qi Ragnar Soderbergs Stitiebse, Caiete de Drept Penal nr.412013,p. l1-41 ;

29. Mirigan Valentin, Miheg Cristian : Noul cod de procedn'd penald. Consideraliiprivind participanlii la procesul penol. cot petenla organelor judiciare ;i urntdrireapenold, Conl'erinla NalionalS a Noilor Coduri ale Romdniei, Timiqoara, 27 - 28 mai201 l. Ed. Universul Juridic. Bucureqti, 2011, p. 696 - 706 ;

40

30. Musta Ovidiu : Disculii in legdturd cu interpretarea sintagmei ,,lnstanla cdreia i-ar reveni competenla sd judece cauza infond", prevdzutd de art. 149 din Codul deprocedurd penald, Dreptul, nr.7/2010, p. 175 - 179 ;

31. Nari(a llie : Procurorul de Eedinld - intre intperativul subordondrii sirevendicarea inarnovibilitdlii judecdtorului, Dreptul nr" 812012, p. 205 - 219 ;

32. Oncescu Citllin '. lncompatibilitalea judecdtorilor privind institutia mdsurilorpreventive, Dreptul nr. 9/2008, p. 1 8l - I 85 ;

33. oprea Maria : Incontpatibilitatea judecdtorului astfel cunt rezultd. din redactareaactuald a ort. 18 alin. I lit. a, tezafinald din codul de procedurd penald, Dreptul nr.212009, p. 198 - 206 ;

34. Petrovici Valeriu : Interpretarea dispoziliilor ort. 35 alin. 4 din Cpp in caz deindivizibilitate sau conexitate, Pro - Lege nr.412005, p. 148 - 153 ;

35. Popa lon: Disculii in legdturd cu unele aspecte specifice prit,itoare la ablinerea;i recuzarea judecdtorilor, Dreptul nr.3/2011, p. 159 - 169 ;

36. Popescu Livil : Recuzarea procurorului, Doctrind Ei Jurisprudentd nr. 2/2009, p.t40 - 141 ;

37' Roman Lrcrrmioara : Criteriul valoric de determinare a competenlei in materiepenald, Dreptul nr. 1012012, p. 181 - 194 ;

38. Sima Constantin . statutul procurorului in Uniunea Europeand, pro - Lege nr.4/2006,p. 183 - 185;

39. Stinescu Lucian : o noud perspectivd cu prfuire la prorogarea de competenld oorgonelor judiciare, Dreptul nr.4/2007, p.215 - 224 ;

40. Toader Tudorel, Safta Marieta : Dialogul tnrre Curtea constitulionald aRomdniei ;i Curtea Europeand a Drepturilor Ontului, Dreptul nr.9/2013, p.93 -121 ;

41. luculeanu Alexandru '. Cdteva aspecte teoretice si de practicd judiciarirreferitoare la urmdrirea penald efectuatd de procuror, Dreptul m. 512009, p.233 -240;

42. Tuculeanu Alexandru : Efectuorea anumitor acte de cercetare penald de cdtreorganele poliliei judiciare, conform ort. l0 din ordonanla de {Jrgenld o Guyernuluinr. 4 3/2002 privind Direclia Nalionald Anticorupfie, Dreptul nr. 9/2009, p. 206 - 209 ;

4l

43. Udroiu Mihail, Predescu Ovidiu : Institulia procurorului in lumina noului Codde procedurd penald, Conferinfa Nafionald a Noilor Coduri ale RornAniei, Tirniqoara,27 - 28 mai 201 1 , Ed. Universul Juridic, Bucureqti, 201 1, p. 619 - 630 ;

44. Udroiu Mihail : Unele reflecSii asupra reglententdrii sistemului procedural tnproiectul noului Cod de procedurd penald, in Buletin de Infonnare legislativd nr.

l/2010. p. 3 - 6, ;

45. Volonciu Nicolae : Contribulii la pedeclionarea reglementdrii competenleiteritoriale, Analele UniversitSgii Bucuregti, 1990 ;

46. Zainea Mariana : Unele ospecte referitoare la statutul forlelor armate aleStatelor Unite ale Antericii pe teritoriul Romdniei, Dreptul nr. 5/2008, p.209 - 226

42