UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IA ŞI

FACULTATEA DE DREPT

DREPT CONSTITUłIONAL ŞI

INSTITU łII POLITICE

Lect. univ. dr. MARIUS NICOLAE BALAN

- SUPORT CURS -

Anul I

Semestrul I

2008

2

Notă: orice trimitere făcută în acest text la vreun articol de lege, fără indicarea actului normativ, se referă la ConstituŃia României din 1991, republicată ca urmare a revizuirii, în „Monitorul Oficial al României”, partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003.

C U P R I N S

I. TEORIA GENERALĂ A CONSTITUłIEI .............................................3 § 1. NOłIUNEA DE CONSTITU łIE ............................................................ 3 § 2. CLASIFICAREA CONSTITU łIILOR .................................................. 6 § 3. REVIZUIREA CONSTITU łIEI ........................................................... 10 § 4. CONTROLUL DE CONSTITUłIONALITATE ................................. 11

§ 4.1. Necesitatea controlului de constituŃionalitate................................ 11 § 4.2. Forme de control al constituŃionalităŃii legilor .............................. 13 § 4.3. Interpretarea ConstituŃiei ............................................................... 17

II. DECIZIILE POLITICE FUNDAMENTALE ALE CONSTITUANTULUI ROMAN...............................................................22

§ 1. NOTIUNEA DE DECIZIE FUNDAMENTALA ................................. 22 § 2. DEMOCRATIA REPREZENTATIVA ŞI PLURALISMUL ............ 24 POLITIC ......................................................................................................... 24 § 3. ROMANIA – STAT DE DREPT............................................................ 31 § 4. ROMANIA – STAT SOCIAL ................................................................ 34 § 5. ROMANIA – STAT UNITAR ................................................................ 35 § 6. INTEGRAREA EURO-ATLANTICA .................................................. 37

III. PARLAMENTUL ROMÂNIEI ...........................................................38 § 1. CONSTITUIREA, STRUCTURA, ORGANIZAREA ŞI .................... 38 FUNCłIONAREA PARLAMENTULUI ..................................................... 38

§ 1.1. ConsideraŃii generale....................................................................... 38 § 1.2. Constituirea Parlamentului............................................................. 39 § 1.3. Structura Parlamentului................................................................. 41 § 1.4. Organizarea şi funcŃionarea Parlamentului.................................. 43

§ 2. STATUTUL PARLAMENTARILOR ...................................................49 § 2.1. Mandatul parlamentar.................................................................... 49 § 2.2. Durata mandatului........................................................................... 50 § 2.3. Drepturile şi îndatoririle parlamentarilor ..................................... 51 § 2.4. ProtecŃia mandatului parlamentar ................................................. 52

§ 3. FUNCłIILE PARLAMENTULUI ........................................................ 54 § 3. 1. Clasificarea funcŃiilor ..................................................................... 54 § 3.2. FuncŃia legislativă ............................................................................ 54 § 3.3. FuncŃia de control ............................................................................ 54 § 3.4. FuncŃia guvernamentală.................................................................. 56

§ 4. ACTELE PARLAMENTULUI .............................................................. 57 § 4.1. Legile................................................................................................. 57

4.1.1. NoŃiuni generale. Clasificarea legilor ............................................ 57 4.1.2. Procedura adoptării legilor............................................................. 65

2

Procedura anterioară revizuirii ConstituŃiei......................................... 66 Procedura legislativă în ConstituŃia revizuită...................................... 71 Promulgarea legii ................................................................................ 73 Publicarea şi intrarea în vigoare a legii ............................................... 73

4.1.3. Proceduri legislative speciale......................................................... 74 Reexaminarea legii .............................................................................. 74 Delegarea legislativă şi aprobarea ordonanŃelor.................................. 76 Procedura de urgenŃă ........................................................................... 80

§ 4. 2. Alte acte ale Parlamentului............................................................ 80 4.2.1. Hotărârile Parlamentului................................................................ 80 4.2.1. MoŃiunile Parlamentului ................................................................ 81

IV. PREŞEDINTELE ROMÂNIEI ............................................................82 § 1. ROLUL PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI ............................................. 82 § 2. MANDATUL PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI .................................... 82

§ 2.1. Numărul mandatelor şi durata acestora........................................ 82 § 2.2. IncompatibilităŃi şi imunit ăŃi .......................................................... 84 § 2.3. Suspendarea şi demiterea Preşedintelui României....................... 89 § 2.4. Interimatul funcŃiei de Preşedinte.................................................. 90

§ 3. FUNCłIILE ŞI ATRIBU łIILE PRE ŞEDINTELUI ROMÂNIEI ..... 93 § 4. ACTELE PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI ........................................... 96

V. CURTEA CONSTITUłIONALĂ.........................................................97 § 1. ORGANIZAREA ŞI FUNCłIONAREA CURłII ............................... 97 CONSTITUłIONALE ................................................................................... 97 § 2. ATRIBUłIILE CUR łII CONSTITU łIONALE ................................. 98

BIBLIOGRAFIE.........................................................................................115

3

I. TEORIA GENERAL Ă A CONSTITUłIEI

§ 1. NOłIUNEA DE CONSTITU łIE Sub aspect etimologic, noŃiunea de constituŃie este legată de verbul latin

constituo (=a statornici, a aşeza cu temei). În Roma antică, împăraŃii adoptau aşa numitele constituŃii imperiale (edict, decret, mandat sau rescript), formal subordonate legilor (adoptate de adunările poporului) şi actelor Senatului. În fapt însă, prin renunŃarea la convocarea adunărilor poporului şi în urma subordonării absolute a Senatului faŃă de puterea imperială, constituŃiile adoptate de împăraŃi au ajuns (începând din prima jumătate a secolului I după Hristos) principalele surse formale ale dreptului roman imperial. Acest fapt a ocazionat asocierea semnificaŃiei de “lege fundamentală” cuvântului “constituŃie”. La începutul evului mediu, termenul “constituŃie” era utilizat cu precădere în limbajul ecleziastic pentru a desemna anumite reguli monastice. Ulterior, începând cu primele secole ale epocii moderne, prin “constituŃie” se înŃelegea alcătuirea ori structura politico-juridică a unei entităŃi politice ori a unui anumit stat. În acest sens, orice stat avea o constituŃie. “ConstituŃia” cuprindea regulile fundamentale privind organizarea politică a statului; forma de guvernământ; atribuŃiile şi prerogativele şefului statului; magistraturile în acel stat, precum şi atribuŃiile magistraŃilor; statutul locuitorilor, supuşilor ori cetăŃenilor; regimul proprietăŃii şi al moştenirii etc. Normele respective nu se găseau însă – de cele mai multe ori – consemnate într-un act normativ scris, şi , cu atât mai puŃin, într-un unic act legislativ.

În secolul XVIII se impune ideea adoptării unui act legislativ de către reprezentanŃa naŃională – ceea ce atestă impunerea concepŃiei suveranităŃii naŃionale sau populare1 – act care să consacre relaŃiile fundamentale în stat. Un asemenea act ar fi reprezentat o limitare considerabilă a prerogativelor monarhului – ale cărui puteri şi atribuŃii se bazau pe tradiŃie şi nu pe acte scrise – constituind totodată un puternic instrument favorabil intereselor stării a III-a (=burgheziei), aflată în ascensiune pe plan social şi politic. Consacrarea expresă (şi limitativă) a întinderii atribuŃiilor puterii centrale constituia totodată şi o garanŃie a libertăŃii colective şi individuale a celor guvernaŃi, în condiŃiile apariŃiei statului modern, caracterizat prin adoptarea frecventă de acte normative ce modifică dreptul existent (şi, odată cu acesta, garanŃiile vechilor libertăŃi), prin armată permanentă, un corp de funcŃionari publici şi prin extinderea

1 În evul mediu ideea consimŃământului celor guvernaŃi la adoptarea deciziilor importante în

stat nu era nici pe departe absentă. Autori de orientare iusnaturalistă au subliniat în repetate rânduri importanŃa şi necesitatea acestui consimŃământ. Problema era că manifestarea de voinŃă a celor guvernaŃi – exprinmată de regulă prin intermediul adunărilor pe stări – doar era una din condiŃiile necesare adoptării unor asemenea decizii, alături de iniŃiativa ori propunerea monarhului şi de condiŃia conformităŃii actului sau deciziei adoptate cu tradiŃia şi cu obiceiurile locale (= cu dreptul cutumiar). Ideea adoptării unui act legislativ, deci a unui act care îşi propunea în mod expres să schimbe dreptul (cutumiar) existent era, în epoca respectivă, inadmisibilă şi bizară.

4

fără precedent a funcŃiilor şi atribuŃiilor statale, ceea ce implica şi o creştere substanŃială a sarcinilor fiscale ale populaŃiei.

Noile raporturi politice şi juridice impun pe de o parte delimitarea mai strictă a prerogativelor statului – a cărui atotputernicie din ce în ce mai vădită îl pune în conflict cu drepturile şi interesele individuale – dar şi legitimarea acestor prerogative până nu demult inacceptabil de largi printr-o manifestare expresă a celor voinŃei guvernaŃi. Ca atare alături de vechiul concept material al noŃiunii de constituŃie (care ia în considerare conŃinutul şi importanŃa relaŃiilor reglementate) apare un concept formal: constituŃia este legea fundamentală adoptată de de către o adunare reprezentativă (parlament, reprezentanŃă naŃională, convenŃie naŃională, adunare constituantă), printr-o procedură specială, diferită de cea uzitată în cazul legilor ordinare, având forŃă juridică superioară acestora. ForŃa juridică superioară a constituŃiei (şi implicit a garanŃiei drepturilor fundamentale conŃinute în aceasta) reprezenta un eficient mijloc de apărare contra pericolelor atotputerniciei statale. Ideii moderne de constituŃie i se asociază şi principiul separaŃiei puterilor. În concepŃia FranŃei revoluŃionare, formulată în art.16 al DeclaraŃiei drepturilor omului şi cetăŃeanului din 26 august 1789, “orice societate în care garanŃia drepturilor şi a libertăŃilor nu este înfăptuită, şi nici separaŃia puterilor în stat nu este realizată, nu are constituŃie”.

Evident, ideea consacrării într-o lege fundamentală adoptată de către o adunare reprezentativă a unor reguli fundamentale privind organizarea statului precum şi limitele puterii acestuia are mai mult decât simple consecinŃe de ordin tehnic şi nu se reduce la un aspect formal. Deşi ideea limitării puterii autorităŃii este la fel de veche ca şi statul, iar existenŃa unor drepturi aparŃinând celor guvernaŃi, opozabile deŃinătorilor puterii poate fi constatată din cele mai vechi timpuri, îmbinarea acestor idei, încadrarea lor într-o concepŃie sistematică şi formularea lor în scris constituie evenimente de natură să transforme profund societatea şi statul. Legile scrise, accesibile în principiu cunoaşterii şi înŃelegerii oricui constituiau o garanŃie a drepturilor supuşilor sau cetăŃenilor. O reglementare scrisă clară, raŃională şi sistematică permitea instituirea unei ordini juridice inteligibile, suple şi dinamice, în care individul să poată anticipa consecinŃele actelor sale, să poată prevedea rezultatul judecăŃii în caz de litigiu şi să depindă mai puŃin de bunăvoinŃa, înŃelegerea sau capriciul unui magistrat ori demnitar. ApariŃia şi impunerea unei economii dominate de valorile pieŃii şi a unei societăŃi orientată spre evoluŃie şi deschidere vor încuraja tendinŃa de a aplica în domeniul dreptului public reguli şi instituŃii specifice dreptului privat. NoŃiunea de “contract social” este un exemplu în acest sens.

Claritatea şi previzibilitatea normelor de drept public sunt asigurate într-o măsură considerabilă în cazul în care legii fundamentale scrise i se conferă o forŃă juridică superioară oricărei alte reglementări, scrise sau cutumiare. SupremaŃia normelor constituŃionale, implicând abrogarea oricăror cutume sau legiuiri mai vechi incompatibile cu dispoziŃiile acesteia precum şi lipsirea de efect a oricărui act normativ ulterior care contravine dispoziŃiilor respective, este o componentă esenŃială a noŃiunii moderne de constituŃie. Din acest motiv, criteriul formal al definirii acesteia are un rol atât de important în societatea modernă. Criteriul formal nu epuizează însă

5

conŃinutul noŃiunii de constituŃie. O analiză istorică sau sociologică a evoluŃiei statelor poate evidenŃia oricând faptul că anumite reglementări (privitoare, de exemplu, la contracte, comerŃ, proprietate, moştenire sau la sistemul fiscal) au avut consecinŃe mult mai durabile şi mai profunde asupra evoluŃiei acestor state decât anumite norme constituŃionale. În consecinŃă, în definirea constituŃiei ar trebui luat în considerare şi criteriul material.

Sub aspect formal, o constituŃie este o lege fundamentală, intitulată de regulă chiar “constituŃie”2, adoptată de o adunare special constituită – adunarea constituantă – conform unei proceduri speciale, deosebite de cea a adoptării legilor ordinare, şi care are o forŃă juridică superioară celorlalte legi.

Sub aspect material, constituŃia include toate reglementările, indiferent de sursa lor formală, referitoare la instituirea şi exercitarea puterii în stat, raportul dintre puterile statului, precum şi drepturile şi libertăŃile fundamentale. Cu alte cuvinte, noŃiunii de constituŃie în sens material îi sunt subsumabile nu numai reglementările cuprinse în actul intitulat „constituŃie” (=constituŃia în sens formal), ci şi o serie de reglementări cuprinse în legi organice3 sau ordinare (legea electorală, legea partidelor politice, legea cetăŃeniei, legile privind organizarea CurŃii ConstituŃionale, a Guvernului sau a altor autorităŃi publice), în acte ale Guvernului (de exemplu, ordonanŃa de urgenŃă privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenŃă), hotărâri ale Parlamentului (regulamentele Parlamentului) sau chiar în cutume4. Chiar şi unele reglementări constituind izvoare semnificative sau principale pentru alte ramuri de drept conŃin norme subsumabile noŃiunii de constituŃie în sens material. Avem în vedere Codul civil, Codul familiei, Codul penal, Codul muncii Codul de procedură civilă sau Codul de procedură penală. După cum am precizat de altfel mai sus, anumite norme sau instituŃii juridice din dreptul civil, dreptul penal sau din dreptul procesual au un rol important în configurarea fizionomiei politice şi juridice a unui stat. Ele constituie totodată modalităŃi de concretizare a garanŃiilor unor drepturi şi libertăŃi consacrate constituŃional. După cum se poate observa cu uşurinŃă, noŃiunea de constituŃie în sens material este cu mult mai largă decât cea de constituŃie în sens formal. Practic întotdeauna, prima noŃiune este inclusă în cea de-a doua. Destul de rar ce-i drept, apar şi situaŃii în care în legea fundamentală se găsesc norme reglementând relaŃii relativ puŃin importante din viaŃa socială, neîncadrabile sub aspect material în constituŃie, dar

2 Nu însă întotdeauna: denumira oficială a ConstituŃiei germane din 1949 este de “Lege

fundamentală a Republicii Federale Germania”. 3 NoŃiunea de “lege organică” apare în doctrina constituŃională franceză. Aceste legi,

reprezentând o “prelungire a ConstituŃiei” regelmentează anumite domenii privind organizarea şi funcŃionarea unor organe sau autorităŃi publice. În dreptul românesc, legile organice sunt cele care reglementează un domeniu dintre cele prevăzute în art. 73, alin. (3) al ConstituŃiei. Lista acestor domenii fiind destul de lungă, legea organică, în concepŃia constituantului român, are o accepŃiune mult mai largă decât cea din doctrina franceză.

4 Cu privire la cutumă ca izvor al dreptului constituŃional, vezi Tudor Dr ăganu, Drept constituŃional şi instituŃii politice, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998, vol. I, pp. 81-86. Lucrarea va fi citată în cele ce urmează prescurtat: T. Drăganu, Dr. const.

6

care îndeplinesc totuşi criteriile formale, având în consecinŃă forŃa juridică a unei reglementări constituŃionale. Exemple în acest sens constituie art. 132 din ConstituŃia română din 1923, privitor la satisfacerea “trebuinŃelor normale de lemne de foc şi de construcŃie ale locuitorilor din vechiul Regat, Basarabia şi Bucovina” ori un amendament introdus în ConstituŃia elveŃiană, la 20 august 1893, prin care se interzice ca animalele de tăiat să fie sângerate înainte de fi puse în stare de inconştienŃă (ameŃite). RaŃiunea unor asemenea reglementări, care sub anumite aspecte reprezintă manifestări cu caracter abuziv ale majorităŃii parlamentare, rezidă în interesul de a conferi o stabilitate mai mare unor soluŃii legislative, împiedicând viitoarele majorităŃi parlamentare să schimbe reglementările respective altfel decât prin procedura greoaie a revizuirii legii fundamentale. Evident, o asemenea practică este de natură să afecteze prestigiul şi eficienŃa legii fundamentale.

În literatura juridică s-a manifestat tendinŃa de a formula definiŃia constituŃiei prin utilizarea concomitentă a ambelor criterii: formal şi material. DefiniŃii de acest gen întâlnim în lucrările unor specialişti precum: Genoveva Vrabie5, Ion Deleanu6 sau Ioan Muraru şi Simina Tănăsescu7. În ce ne priveşte, ne raliem opiniei profesorului clujean Tudor Drăganu, care consideră că o “definiŃie a noŃiunii de constituŃie bazată pe cumularea criteriului material cu cel formal este uneori prea strâmtă pentru a putea cuprinde realitatea în întreaga ei complexitate”8.

§ 2. CLASIFICAREA CONSTITU łIILOR

Varietatea constituŃiilor este determinată de varietatea formelor de organizare politică şi juridică reglementată de aceste legi fundamentale. În cele ce urmează, vom examina clasificarea constituŃiilor în funcŃie de următoarele trei criterii: a) criteriul sursei formale; b) criteriul modului de adoptare; şi c) criteriul rigidităŃii. Sub aspectul criteriului sursei formale, o constituŃie poate fi scrisă sau cutumiară. În prezent, aproape toate constituŃiile în vigoare sunt constituŃii scrise. În

5 Redăm definiŃia acestei autoare: “constituŃia ar putea fi definită ca acel act juridic

fundamental care se bucură de supremaŃie în raport cu toate celelalte, act care reglementează principiile, modul de organizare şi funcŃionare a autorităŃilor publice şi raporturile dintre ele, pe de o parte precum şi raporturile dintre acestebautorităŃi şi cetăŃeni, prin consfinŃirea şi garantarea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale acestora pe de altă parte”. Genoveva Vrabie, Drept constituŃional şi instituŃii politice, ediŃia a 3-a, vol. I, Iaşi, 1999, pp. 232-233. Lucrarea va fi citată în continuare prescurtat: G, Vrabie, Dr. const.

6 În opinia acestui autor, constituŃia este ”actul juridic normativ suprem, cuprinzând normele care au ca obiect de reglementare instituŃionalizarea şi exercitarea puterii, norme adoptate în cursul unei proceduri specifice”. Ion Deleanu, InstituŃii şi proceduri constituŃionale, Editura Servo-Sat, Arad, 2001, p. 132. Lucrarea va fi citată în continuare prescurtat: I. Deleanu, InstituŃii…

7 ConstituŃia este definită de aceşti autori ca fiind “legea fundamentală a unui stat, constituită din norme juridice, investită cu forŃă juridică supremă, şi care reglementează acele relaŃii sociale fundamentale, care sunt esenŃiale pentru instaurarea, menŃinerea şi exercitarea puterii”. Ioan Muraru şi Simina Tănăsescu, Drept constituŃional şi instituŃii politice, Editura Lumina Lex, 2001. Lucrarea va fi citată în continuare prescurtat: I. Muraru şi S. Tănăsescu, Dr. const.

8 T. Drăganu, Dr. const., vol. I, p. 15.

7

Ńara noastră au fost adoptate următoarele constituŃii scrise9: Statutul dezvoltător al ConvenŃiei de la Paris (1858), ConstituŃia din 1866, ConstituŃia din 1923, ConstituŃia din 1923, cele 3 constituŃii comuniste (din 1948, din 1952 şi din 1965), precum şi actuala ConstituŃie, din 8 decembrie 1991. ConstituŃia scrisă poate consta dintr-un singur act sau din mai multe acte normative distincte, având toate valoare constituŃională. Astfel, ConstituŃia celei de a III-a Republici franceze consta din trei legi distincte, cu valoare constituŃională, adoptate în 1875. Alteori, o constituŃie scrisă constând dintr-un singur act normativ, printr-una din dispoziŃiile sale, stabileşte valoarea constituŃională a unor acte sau menŃine în vigoare părŃi ale vechii constituŃii abrogate. Astfel, preambulul actualei ConstituŃii franceze (adoptate în 1958), proclamând ataşamentul faŃă de “drepturile omului […], aşa cum au fost definite de DeclaraŃia [drepturilor omului şi cetăŃeanului] din 1789, confirmate şi completate prin preambulul ConstituŃiei din 1946”, consacră valoarea constituŃională a prevederilor respective. Ele fac corp comun cu ConstituŃia din 1958. Legea fundamentală a Germaniei (din 1949) menŃine în vigoare (prin art. 140) dispoziŃiile art. 136, 137, 138, 139 şi 141 ale ConstituŃiei de la Weimar, din 1919. Ele constituie parte integrantă a respectivei legi fundamentale. Cele 26 de amendamente aduse, începând cu anul 1791, ConstituŃiei federale americane din 1787 constituie de asemenea parte integrantă a ConstituŃiei. ConstituŃiile cutumiare reprezintă un ansamblu de reguli nescrise privitoare la desemnarea şefului statului, procedura parlamentară, numirea guvernului, controlul parlamentar asupra executivului precum şi asupra unor drepturi fundamentale. S-ar putea afirma în prezent că nu există constituŃii propriu-zis cutumiare, ci doar constituŃii mixte, care constau din acte normative scrise, având prin tradiŃie valoare constituŃională, acte completate de uzanŃe şi practici constituŃionale în viaŃa parlamentară sau în activitatea executivului. Asemenea constituŃii mixte întâlnim în Marea Britanie, Noua Zeelandă şi în Israel. În Marea Britanie actele scrise cele mai importante care au valoare constituŃională sunt: Magna Carta (1215), PetiŃia Dreptului (1628), Habeas Corpus Act (1679), The Bill of Rights (1689), Actul de succesiune la tron (1702), Actele (=legile) privind Parlamentul (1911 şi 1949), precum şi Actul asupra “pair”-iei pe viaŃă (1958). În privinŃa acestei opinii se cuvin făcute două observaŃii: în primul rând orice constituŃie este de fapt „mixtă”; chiar şi o constituŃie „scrisă” este completată de o serie de cutume privind de exemplu modul de interpretare a unui anumit text constituŃional.

De exemplu, art. 93, alin. 1 al ConstituŃiei române din 30 iunie 1866 („Domnul numeşte şi revocă pe miniştrii săi”), a fost interpretat în mod constant în sensul desemnării ca prim ministru a şefului partidului care obŃinea în urma alegerilor

9 Putem considera, din punct de vedere al conŃinutului reglementării, ca fiind constituŃii şi

Regulamentele organice din łara Românească (1831) şi Moldova (1832) precum şi ConvenŃia de la Paris (1858), care a permis constituirea Principatelor Unite, stabilind şi principiile organizării acestora. Reglementările respective nu constituie însă emanaŃii ale voinŃei unei reprezentaâte naŃionale, fiind impuse din afară, şi – prin urmare – nu satisfac criteriul formal al noŃiunii de constituŃie.

8

majoritatea în Parlament. Această practică uniformă şi constantă avea semnificaŃia unei cutume constituŃionale, şi a fost respectată până în 1934, deşi frecvent regele îşi impunea poziŃia, solicitând (şi obŃinând) demisia Guvernului şi numind un prim ministru interimar, care câştiga apoi alegerile (organizându-le în mod corespunzător). Prin urmare regula cutumiară menŃionată a fost uneori ocolită însă nu încălcată, constituind până în ianuarie 1934 o normă esenŃială în edificiul politic şi constituŃional al României.

A doua observaŃie priveşte faptul că o constituŃie cutumiară nu devine scrisă

prin faptul că o parte – chiar şi considerabilă – a normelor sale sunt consemnate în scris. De-a lungul secolelor au fost redactate numeroase „cărŃi de cutume” în Europa, fără ca normele respective să-şi piardă caracterul cutumiar. Nici împrejurarea că o serie de acte normative, adoptate de către Parlament sub forma unor legi fac parte din „constituŃie” nu schimbă esenŃial caracterul cutumiar al acesteia. AbsenŃa trăsăturilor formale (procedura specială, intenŃia de a statua o „lege fundamentală” pentru stat, concepută ca exhaustivă şi având forŃă juridică supremă), face ca valoarea constituŃională a legilor respective să fie es însăşi produsul unei cutume. Faptul că Parlamentul britanic nu a abrogat sau modificat „Habeas Corpus Act”, sau un alt act „constituŃional” similar – deşi teoretic lucrul acesta ar fi fost oricând posibil în baza unui act adoptat cu majoritate simplă de către Camera Comunelor (care până în 1911, ar fi trebuit aprobat de Camera Lorzilor) – este consecinŃa unei cutume constituŃionale. ForŃa juridică efectivă a acestor acte legislative esenŃiale, prestigiul şi valoarea lor simbolică decurg din împrejurarea că prin cutumă li se conferă importanŃa pe care o au.

Putem constata că drepturile şi libertăŃile fundamentale au constituit obiect al

primelor consacrări juridice pozitive. ViaŃa parlamentară britanică precum şi organizarea guvernului şi controlul asupra acestuia rămân în continuare sub incidenŃa unor cutume şi uzanŃe constituŃionale. Teoretic, o constituŃie cutumiară este mult mai flexibilă decât o constituŃie scrisă, care de multe ori consacră expres în textul ei norme greoaie privind revizuirea. În fapt însă o constituŃie cutumiară se dovedeşte foarte stabilă, ataşamentul faŃă de tradiŃie şi faŃă de soluŃiile politice confirmate de experienŃa practică fiind capabil să păstreze nealterată esenŃa unei reglementări mai bine decât ar face-o stipularea unei bariere procedurale. Sub aspectul modului de adoptare, constituŃiile scrise (evident constituŃiile cutumiare, cristalizându-se treptat, nu pot fi “adoptate”) se clasifică în a) constituŃii octroiate sau carte concedate; b) constituŃii statut; c) constituŃii pact; d) constituŃii convenŃie şi e) constituŃii referendare. a) ConstituŃiile octroiate10 (numite şi carte concedate) constituie sub aspect formal, acte unilaterale ale unui suveran. Ele reprezintă o emanaŃie a puterii sale în principiu absolute, dar în fapt sunt consecinŃa erodării poziŃiei politice a suveranului, care se vede constrâns de împrejurări la anumite concesii. Exemple în acest sens sunt:

10 Din fr. octroyer = a acorda, a concesiona.

9

Carta constituŃională a regelui Ludovic al XVIII-lea al FranŃei, din 4 iunie 1814, ConstituŃia Regatului Piemontului şi al Sardiniei din 4 martie 1844 sau ConstituŃia japoneză din 11 februarie 188911. b) Statutul constituie tot o emanaŃie a voinŃei şefului statului, însă este supus aprobării prin populaŃiei prin plebiscit. Formal o constituŃie-statut reprezintă un progres prin implicarea voinŃei poporului şi o recunoaştere a puterii constituante a acestuia, însă în practică deseori rezultatul unui plebiscit a putut fi determinat de către organizatorii acestuia, prin constrângere, intimidare, fraudă sau propagandă unilaterală. Chiar făcând abstracŃie de aceste modalităŃi de influenŃare a electoratului, organizatorii unui plebiscit sau a unui referendum beneficiază întotdeauna de înclinaŃia naturală a majorităŃii populaŃiei de a prefera soluŃiile concrete, chiar şi cele criticabile, lipsei unei soluŃii şi situaŃiei de incertitudine decurgând de aici. Exemple în acest sens: Statutul dezvoltător al ConvenŃiei de la Paris (1864) din Principatele Unite sau ConstituŃia supusă de Regele Carol al II-lea aprobării prin plebiscit în 27 februarie 1938. c) Pactul este consecinŃa unui compromis, încheiat de cele mai multe ori între monarh şi forŃele politice reprezentate în Parlament (nobilimea, “Starea a III-a” sau “burghezia”). Monarhul renunŃă la o parte din prerogativele sale tradiŃionale şi se angajează să respecte actele Parlamentului. Actele prin care s-au instituit monarhiile constituŃionale în secolul al XIX-lea, reprezentând compromisuri între grupurile sociale conservatoare, în general apropiate dinastiei conducătoare (cler, nobilime, armată, corpul înalŃilor funcŃionari) şi “societatea civilă” sunt subsumabile categoriei de constituŃie-pact. Carta franceză din 14 august 1830 este invocată ca exemplu în acest sens. d) ConstituŃia-convenŃie reprezintă formă de legea fundamentală, care a fost dezbătută şi adoptată de o adunare anume aleasă, în acest scop. Sub aspect formal, o constituŃie-convenŃie reprezintă emanaŃia integrală a voinŃei poporului, manifestate prin reprezentanŃa naŃională, fără nici un fel de constrângeri ori limitări impuse de tradiŃie sau de ingerinŃele puterii executive. Arhetipul constituŃiilor-convenŃie îl reprezintă ConstituŃia federală a Statelor Unite, adoptată de ConvenŃia Federală, întrunită la Philadelphia, în 1787. e) ConstituŃia referendară este legea fundamentală adoptată de o reprezentanŃă naŃională (adunare constituantă) supusă ulterior aprobării poporului prin referendum. ObservaŃiile formulate cu privire la constituŃia-statut sunt în linii mari valabile şi aici; tendinŃa firească a poporului va fi întotdeauna să aprobe constituiŃia propusă, chiar şi în cazul în care rezervele faŃă de ea sunt numeroase şi consistente. Pe de altă parte, dezbaterea publică a textului constituŃional în adunarea constituantă oferă garanŃii ale reflectării în mod echilibrat şi echitabil a intereselor mai multor categorii sociale şi orientări politice în textul constituŃiei. Aprobarea (după cum am precizat, uşor de anticipat) a poporului prin referendum prezintă atuul legitimării superioare a constituŃiei respective, fapt dezirabil în cazul în care confruntări politice recente pe plan intern şi crize nesoluŃionate în momentul adoptării constituŃiei ar fi de

11 T. Drăganu, Dr. const., vol. I, p. 76.

10

natură să afecteze imaginea de reprezentativitate a adunării constituante, dominată de o majoritate inevitabil diferită de cea a parlamentelor de mai târziu, afectând astfel indirect autoritatea legii fundamentale. Sub aspectul modalităŃii de revizuire, constituŃiile pot fi suple sau rigide. Şi această clasificare este aplicabilă doar constituŃiilor scrise, din moment ce constituŃiile cutumiare nu sunt susceptibile de revizuire. Rigiditatea constituŃională constituie un important corolar al supremaŃiei legii fundamentale. Aprecierea rigidităŃii nu trebuie făcută doar în funcŃie de procedurile prevăzute pentru revizuire, ci şi în funcŃie de efectivitatea aplicării lor. În anumite împrejurări, o constituŃie stabilind proceduri mai complicate de revizuire poate fi revizuită mai frecvent decât o constituŃie cuprinzând norme mai suple. ConstituŃiile suple prevăd modalităŃi simplificate de revizuire. Este vorba în general de adoptarea legii de revizuire cu o majoritate calificată (de regulă două treimi din numărul membrilor camerelor) de către legiuitorul ordinar (care devine constituant prin întrunirea acestei majorităŃi calificate). ConstituŃiile comuniste au fost în general constituŃii suple. FaŃada politică democratică pe care s-au străduit să o afişeze regimurile totalitare de stânga impunea respectarea - aparentă şi din motive tactice - a anumitor reguli ale jocului democratic, dar rigiditatea constituŃională, ca şi controlul constituŃionalităŃii legilor, nu făceau parte din această categorie. Adoptarea expeditivă – uneori intempestivă – a unor decizii politice într-un stat comunist reclama o procedură legislativă rapidă, care ar fi fost stânjenită de o rigiditate constituŃională excesivă. ConstituŃii suple întâlnim însă şi în state democratice. ConstituŃia Germaniei din 1919 ca şi Legea fundamentală a Republicii Federale Germania, din 1949, sunt constituŃii suple. ConstituŃiile rigide prevăd modalităŃi greoaie de revizuire, stabilind uneori condiŃii suplimentare. Astfel ConstituŃia americană din 1787 stabilea anumite interdicŃii şi limit ări privind revizuirea sa în următorii 10 ani de la adoptare. ConstituŃia americană prevede adoptarea amendamentelor(=legi de revizuire) cu o majoritate de două treimi a ambelor Camere ale Congresului, urmată de ratificarea acestora de către state. Amendamentul intră în vigoare după ratificarea sa de către trei sferturi din numărul statelor membre ale federaŃiei. ConstituŃiile române din 1866, din 1923 şi din 1938, ca şi actuala ConstituŃie pot fi calificate drept constituŃii rigide. CondiŃiile şi procedura de revizuire a ConstituŃiei României din 1991 vor fi examinate în secŃiunea următoare.

§ 3. REVIZUIREA CONSTITU łIEI

ConstituŃia română din 8 decembrie 1991 poate fi calificată drept o constituŃie rigidă. Rigiditatea se manifestă sub următoarele aspecte: a) limitarea iniŃiativei revizuirii; b) procedura de revizuire; şi c) stipularea unor limite ale revizuirii. Revizuirea este reglementată de dispoziŃiile Titlului VI al legii fundamentale (art. 150-152).

11

IniŃiativa revizuirii este prevăzută în art. 150. Ea poate fi exercitată de către Preşedintele României la propunerea Guvernului, de către un sfert din numărul total al deputaŃilor sau al senatorilor precum şi de 500.000 de cetăŃeni cu drept de vot. Aceştia trebuie să provină din cel puŃin jumătate din judeŃele Ńării astfel încât, din fiecare dintre acestea să se obŃină cel puŃin 10.000 de semnături în sprijinul iniŃiativei de revizuire. Curtea ConstituŃională se pronunŃă din oficiu asupra legilor de revizuire (art. 146, lit. a)). Ea se mai pronunŃă asupra iniŃiativelor legislative – inclusiv de revizuire – ale cetăŃenilor (art. 146, lit. j)). Legea de revizuire trebuie adoptată de ambele Camere ale Parlamentului cu o majoritate de două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere. În cazul în care prin procedura de mediere nu se ajunge la acord, Camera DeputaŃilor şi Senatul, în şedinŃă comună, hotărăsc cu votul a cel puŃin trei pătrimi din numărul total al deputaŃilor şi senatorilor. Legea de revizuire este definitivă numai după confirmarea ei prin referendum. Referendumul va fi organizat conform dispoziŃiilor Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului. În privinŃa limitelor revizuirii, art. 152 stabileşte trei categorii de interdicŃii: a) de ordin material; b) sub aspectul finalităŃii; şi c) de ordin temporal. DispoziŃiile constituŃionale privind caracterul naŃional, unitar, independent şi indivizibil al statului român, forma republicană de guvernământ, integritatea teritoriului, independenŃa justiŃiei, pluralismul politic şi limba oficială nu pot forma obiectul revizuirii (art. 152, alin. (1)). Nu este admisă revizuirea – indiferent de dispoziŃiile care formează obiectul acesteia – în cazul in care are drept efect suprimarea unor drepturi sau libertăŃi fundamentale ori a garanŃiilor acestora (art. 152, alin. (2)). În fine, ConstituŃia nu poate fi revizuită pe durata stării de asediu sau a stării de urgenŃă, în timp de război sau în perioada de prelungire a mandatului Parlamentului (art. 152, alin. (3) şi art. 63, alin. (4), fraza a 2-a, teza 1).

§ 4. CONTROLUL DE CONSTITUłIONALITATE

§ 4.1. Necesitatea controlului de constituŃionalitate

Ca lege fundamentală a statului, constituŃia cuprinde nu numai reguli privitoare la organele de stat şi la procedura legislativă, ci şi un catalog al drepturilor şi libertăŃilor fundamentale; ea apare deci nu doar ca un sistem de norme procedurale, ci ca un ansamblu de reguli de fond. Încălcarea unor norme privind drepturile individului constituie cea mai evidentă manifestare abuzivă a puterii legiuitoare, iar într-un sistem politic bazat pe atribuirea celor mai largi prerogative către parlament, această încălcare riscă să rămână nesancŃionată.12 De altfel, nici încălcarea

12 Trebuie să precizăm că atribuŃiile parlamentului în materie de legiferare nu s-au cristalizat

decât treptat. În Anglia, Parlamentul avea iniŃial rolul de a stabili, ca instanŃă supremă, conŃinutul cert şi definitiv al „legii” (în sensul de „lege a Ńării”, lege comună sau „common law”, cu caracter

12

dispoziŃiilor organizatorice ale constituŃiei nu este nici pe departe lipsită de urmări. Chiar dacă scurtarea sau simplificarea unor proceduri constituŃionale sau încălcarea limitelor stricte a unor competenŃe pare să rezolve practic şi expeditiv o problemă urgentă, o asemenea soluŃie deschide poarta unor abuzuri imprevizibile şi mult mai grave în viitor. Prin urmare garanŃia supremaŃiei constituŃiei implică existenŃa unui mecanism care să lipsească de efecte actele contrare dispoziŃiilor constituŃionale.

Un asemenea mecanism trebuie în primul rând să vizeze actele puterii legislative. Controlul constituŃionalităŃii legilor nu epuizează însă domeniul controlului de constituŃionalitate. Actele emise de guvern în urma delegării legislative13 pot de asemenea să contravină legii fundamentale. Legea de abilitare poate fi constituŃională, însă guvernul poate reglementa depăşind limitele acesteia sau încălcând drepturi fundamentale garantate de constituŃie. Probleme de acest gen mai pot să apară în statele federale, în privinŃa conflictelor de competenŃă între federaŃie şi state sau în cazul unei legi statale care contravine unei legi federale. De asemenea anumite litigii de natură electorală pot privi alegerea unor autorităŃi constituŃionale sau rezultatele unui referendum. Între autorităŃile publice mai pot surveni (alte) conflicte cu privire la interpretarea unor dispoziŃii constituŃionale. Controlul de constituŃionalitate trebuie prin urmare să se întindă dincolo de domeniul strict al controlului constituŃionalităŃii legilor, să privească şi alte acte şi, în anumite împrejurări, să se extindă asupra unor fapte care au relevanŃă în viaŃa politică şi constituŃională a statului. Toate aceste modalităŃi de control au ca element comun interpretarea constituŃiei, în raport cu anumite legi sau cu dispoziŃii concrete ale acestora, cu alte acte normative ori individuale sau cu anumite fapte.

Latura cea mai importanŃă a controlului de constituŃionalitate o reprezintă controlul constituŃionalităŃii legilor . În mod normal, un asemenea control este realizat de un organ independent, altul decât cel care a elaborat norma juridică supusă controlului. Este de precizat că, în cazul exercitării unui asemenea control, constatarea încălcării de către legiuitor a dispoziŃiilor legii fundamentale nu are drept consecinŃă abrogarea sau “anularea” legii – conform exigenŃelor principiului separaŃiei puterilor în stat, doar parlamentul poate abroga o lege – ci doar lipsirea ei de efecte, fie faŃă de părŃile unui litigiu, fie faŃă de toŃi subiecŃii de drept. Practic însă, consecinŃa declarării neconstituŃionalităŃii este aceeaşi cu a abrogării: legea neconstituŃională nu se mai aplică.

preponderent cutumiar), treptat hotărârile acestuia au dobândit un caracter general, statuând dincolo de limitele cazului examinat. La origine competenŃa primordială a acestei adunări era eminamente judiciară. Chiar şi în prezent, Camera Lorzilor mai păstrează atribuŃiile de instanŃă supremă a Regatului Unit. O competenŃă judiciară reziduală întâlnim şi în cazul Senatului SUA, în ceea ce priveşte procedura de „impeachment”. Vezi pentru detalii în privinŃa Parlamentului englez, Charles Howard McIllwain , The High Court of Parliament and its Supremacy. An Historical Essay on the Boundaries between Legislation and Adjudication in England, New Haven: Yale University Press, London: Henry Frowde Oxford University Press, 1910 (Reprint Edition 1979 by Arno Press Inc.), în special pp. 3-38, 103-104, 109-246.

13 Iar în cazul ordonanŃelor de urgenŃă prevăzute de art. 115, alin. (4), chiar şi în absenŃa unei delegări legislative exprese.

13

§ 4.2. Forme de control al constituŃionalităŃii legilor

Controlul constituŃionalităŃii legilor poate fi politic, parlamentar sau jurisdicŃional. Unii autori menŃionează şi un control prin intermediul opiniei publice; în cazul unor grave încălcări a ordinii constituŃionale sau a drepturilor fundamentale, poporul se poate opune guvernanŃilor şi are chiar un drept la insurecŃie. “Dreptul la rezistenŃă” era frecvent invocat în evul mediu, într-o epocă în care noŃiunea de suveranitate nu era clar conturată, iar puterea statului era departe de a fi necontestată. În secolele XVI-XVII, autori de orientare jusnaturalistă (Vitoria, Suarez, Althusius, Grotius) au făcut deseori referiri la un asemenea drept. Chiar şi în prezent, dispoziŃii constituŃionale în vigoare (art. 20, alin. 4 al Legii Fundamentale a Germaniei din 1949)14 îl consacră. Dreptul la rezistenŃă nu constituie însă un control de constituŃionalitate; exercitarea sa poate duce la înlăturarea unui guvern sau chiar la prăbuşirea unui sistem politic şi constituŃional dar nicidecum la înlăturarea punctuală a unei dispoziŃii contrare legii fundamentale. Controlul politic al constituŃionalităŃii legilor a apărut în FranŃa. Conform ConstituŃiei anului VIII (=1799), el se exercita asupra proiectelor de lege, anterior promulgării acestora, de către Senat. În timpul celui de-al doilea Imperiu (1851-1870), Senatului îi reveneau atribuŃii similare. Caracterul politic al acestei forme de control decurgea din modul de constituire şi din poziŃia celei de a doua camere; conform articolului 20 al ConstituŃiei din 1852, cu excepŃia cardinalilor, mareşalilor şi amiralilor – membri de drept – , senatorii erau numiŃi de Preşedintele Republicii (iar după instituirea Imperiului, de către Împărat). Controlul de constituŃionalitate realizat în prezent în FranŃa (prin Consiliul ConstituŃional) este considerat frecvent ca fiind un control politico-jurisdicŃional, şi aceasta în baza faptului că membrii acestui consiliu sunt numiŃi de către Preşedinte, Senat şi respectiv de Adunarea DeputaŃilor. Unii autori încadrează însă controlul instituit de ConstituŃia franceză din 1958 în categoria controlului jurisdicŃional. Controlul parlamentar constă în examinarea legii, de regulă anterior adoptării acesteia, de regulă de către o comisie constituŃională. Examinarea se face sub aspectul conformităŃii cu constituŃia. Această formă de control a fost întâlnită în statele comuniste şi avea un caracter pur formal15. Conform concepŃiei comuniste, de inspiraŃie sovietică, privind organizarea politică şi constituŃională a statului, adunările reprezentative (=parlamentele) erau “organe supreme ale puterii de stat”, cărora le erau subordonate toate celelalte organe ale statului (“ale administraŃiei de stat”, “organele judecătoreşti” şi cele ale “procuraturii”); un control exercitat de un organ aparŃinând oricăreia din aceste din urmă categorii era incompatibil cu poziŃia supremă

14 Inserat în 1968 printr-o lege de revizuire a ConstituŃiei, aliniatul respective prevede că: “ToŃi

germanii au drept de rezistenŃă împotriva oricui încearcă să înlăture această ordine [constituŃională], atunci când nici un alt remediu nu este posibil.”

15 Este vorba de o “formă denaturată” de control al constituŃionalităŃii legilor. Vezi Ion Deleanu, JustiŃia constituŃională, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1995, pp. 171-174 (lucrarea va fi citată în continuare prescurtat: I. Deleanu, JustiŃia…).

14

a organelor “puterii de stat”, constituind aşadar o negare a suveranităŃii poporului. Controlul exercitat chiar de către organul a cărui activitate urmează a fi controlată nu are cum să fie efectiv; această formă de control a constituit de altfel una din modalităŃile, prea puŃin convingătoare de altfel, prin care statele comuniste căutau să creeze aparenŃa unei vieŃi politice şi parlamentare cât de cât democratice. Singura formă efectivă şi impar Ńială de control al constituŃionalităŃii legilor este cea jurisdic Ńională. Împotriva unei asemenea forme de control se poate formula obiecŃia – aparent redutabilă – că un act legislativ, exprimând voinŃa generală manifestată prin intermediul reprezentanŃei naŃionale, este supus cenzurii unui organ al statului cu o legitimare democratică mult inferioară, şi anume judecătorului. ObiecŃia poate fi înlăturată dacă luăm în considerare faptul că voinŃa poporului îşi găseşte manifestarea cea mai înaltă în textul constituŃiei, care limitează chiar şi voinŃa legiuitorului. Or, pronunŃându-se asupra constituŃionalităŃii unei legi, judecătorul nu face decât să evidenŃieze aceste limite şi să dea curs voinŃei poporului, aşa cum a fost consacrată în legea fundamentală.16

Această formă de control cunoaşte două variante: controlul realizat de către instanŃele ordinare (în Statele Unite ale Americii şi – până în 1940 – şi în România) şi cel îndeplinit de instanŃe speciale, şi anume de curŃile constituŃionale. Prima variantă de control a fost creată pe cale pretoriană. Pretorul era, în Roma antică, un magistrat având atribuŃii de ordin politic, militar şi jurisdicŃional. Formal, el nu putea crea norme de drept (“praetor jus facere non potest”). AtribuŃiile sale judiciare erau limitate la organizarea proceselor între particulari; în acest sens el verifica admisibilitatea unei acŃiuni şi stabilea limitele înlăuntrul cărora aveau a se pronunŃa judecătorii, în funcŃie de faptul dacă aserŃiunile reclamantului erau sau nu dovedite în faŃa acestora. Utilizând aceste atribuŃii, el a jucat un rol însemnat în configurarea instituŃiilor dreptului roman şi a creat numeroase reguli noi de drept, prin faptul că a condiŃionat exercitarea atribuŃiilor sale în funcŃie de anumite împrejurări, neprevăzute de lege, a aplicat dispoziŃiile legii şi în alte cazuri decât cele avute în vedere de aceasta şi a refuzat aplicarea unor dispoziŃii în anumite situaŃii, când această aplicare ar fi contravenit echităŃii. În limbajul juridic actual, prin cale pretoriană se desemnează modalitatea de creare a unei instituŃii de drept de către practică, îndeosebi de către jurisprudenŃă.

16 Problema a fost abordată încă din secolul XVII de către „părinŃii fondatori” ai Statelor Unite.

Astfel, Alexander Hamilton subliniază că această formă de control presupune doar că puterea poporului este superioară atât celei a instanŃelor judecătoreşti cât şi celei a Congresului, iar în caz de contradicŃie între voinŃa legislativului, exprimată în actele Congresului şi cea a poporului, exprimată prin ConstituŃie, judecătorii trebuie să acorde prioritate celei din urmă. ("It only supposes, that the power of the people a superior to both [the courts and the Congress]; and that where the will of the legislature, declared in its statutes, stands in opposition to that of the people, declared in the Constitution, the Judges ought to be governed by the latter rather than the former."Alexander Hamilton , în The Federalist, nr. 78). Acest argument a fost reiterat de altfel mai târziu de către John Marshall în cazul "Marbury vs. Madison”.

15

În cazul “Marbury versus Madison”, pronunŃat în 180317, Curtea Supremă a Statelor Unite respinge cererea reclamantului, William Marbury, invocând neconstituŃionalitatea unei legi. William Marbury fusese numit judecător de pace împreună cu alŃi partizani sau apropiaŃi ai Partidului Federalist în ultimele zile ale administraŃiei John Adams (1797-1801), înainte de intrarea în funcŃie a noului preşedinte, Thomas Jefferson. Pierzând alegerile din noiembrie 1800, atât pentru funcŃia de Preşedinte cât şi pentru Congres, federaliştii au căutat ca în ultimele luni înainte de predarea puterii să-şi consolideze influenŃa în sfera puterii judiciare. În urma îmbolnăvirii „oportune” a unui judecător la Curtea Supremă, secretarul de stat în funcŃie, John Marshall, este numit de Preşedinte judecător la această instanŃă, cu începere de la data încetării exercitării funcŃiei sale de secretar de stat (4 martie 1801). În ultimele zile ale legislaturii vechiului Congres este adoptată o lege prevăzând înfiinŃarea unor noi instanŃe judecătoreşti federale, iar în posturile astfel create sunt numiŃi apropiaŃii regimului, printre care şi Marbury. Acesta nu reuşeşte să ajungă în timp util la Casa Albă pentru a-şi primi ordinul de numire. Noul secretar de stat, James Madison, a refuzat să-i înmâneze ordinul de numire care era semnat de preşedintele Adams în ultima zi a mandatului său şi avea deja aplicat sigiliul Statelor Unite.18 Marbury s-a adresat CurŃii Supreme, cerând emiterea de către aceasta a unui ordin de injoncŃiune (“writ of mandamus”). Printr-un asemenea ordin se obliga o persoană sau o autoritate – în speŃă secretarul de stat – să-şi îndeplinească o obligaŃie prescrisă de lege. Curtea a apreciat dispoziŃiile legii din 1789, care stabilea competenŃa în privinŃa unor asemenea cereri, ca fiind în contradicŃie cu dispoziŃiile articolului III, secŃiunea a II-a din ConstituŃia americană, privitoare la competenŃa CurŃii Supreme.

În raŃionamentul său, John Marshall, preşedintele CurŃii Supreme, a pornit de la faptul că, în cazul unei neconformităŃi între ConstituŃie şi lege, judecătorul va fi în situaŃia, fie de a ignora ConstituŃia aplicând legea, fie de a respecta legea fundamentală, neaplicând legea contrară acesteia. ObligaŃia de a respecta legea nu înlătură obligaŃia respectării ConstituŃiei. Atât actul Congresului (=Parlamentul Statelor Unite) cât şi ConstituŃia sunt legi, iar a stabili care este legea aplicabilă – şi, eventual, care lege nu va fi aplicată – constituie o atribuŃie de domeniul puterii judecătoreşti. Evident judecătorul nu poate ignora ConstituŃia; în cazul însă în care o într-o lege se stipulează expres că dispoziŃiile ei sunt aplicabile într-un caz dedus spre judecare instanŃei şi aceste dispoziŃii sunt contrare ConstituŃiei, dispoziŃiile legii trebuie ignorate, în favoarea celor ale ConstituŃiei. Nu se poate susŃine că un act legislativ al Congresului adoptat ulterior adoptării ConstituŃiei şi cuprinzând prevederi

17 Pentru prezentarea în detaliu a deciziei, cu ample citate din textul original, v vezi Roxana

Costache, Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii. Marbury v. Madison, 23 februarie 1803, în AUB Drept, Anul LIV, Serie Nouă, Iulie-Septembrie 2004 (III-2004), pp. 136-147.

18 Faptul că ordinul era semnat şi avea aplicat pe el sigiliul implica evidente consecinŃe juridice: actul de numire era adoptat în mod valabil, iar înmânarea ordinului avea doar semnificaŃia unei operaŃiuni materiale la care era obligat secretarul de stat în funcŃie, personal sau printr-un subordonat de-al său.

16

contrare dispoziŃiilor acesteia ar reprezenta o modificare a respectivelor dispoziŃii. ConstituŃia americană a stabilit în art. V o procedură specială de revizuire a prevederilor sale; or, aceste dispoziŃii ar fi lipsite de sens în cazul în care s-ar admite posibilitatea modificării de către Congres, prin acte legislative adoptate după procedura ordinară, a normelor constituŃionale.

Este de remarcat că, aparent surprinzător, John Marshall pronunŃă o hotărâre contra intereselor unui reprezentant al grupării politice din care provenea şi convenabilă partidului politic rival acesteia. PoziŃia sa, dar mai ales a CurŃii Supreme, era însă foarte precară. Congresul şi Casa Albă, aflate sub controlul democrat-republicanilor, priveau cu ostilitate sfera judiciarului, percepută ca o citadelă a vechii puteri. IritaŃi de manevrele legislative de ultim moment ale vechii majorităŃi federaliste dar şi din dorinŃa de a împiedica instanŃa supremă să invalideze actul prin care abrogau unele reglementări din legislatura anterioară, democrat-republicanii, majoritari în Congres, au suprimat sesiunile din 1802 ale CurŃii Supreme, permiŃând întrunirea ei abia în februarie 1803. O hotărâre contrară administraŃiei Jefferson ar fi fost privită cu mare ostilitate şi este foarte îndoielnic că ar fi fost pusă în executare. Prin hotărârea sa, Marshall satisface în aparenŃă executivul respingând cererea lui Marbury, instituind pe de altă parte într-un mod mai puŃin spectaculos dar eficient, o putere considerabilă, neprevăzută de textul constituŃiei, în seama CurŃii Supreme: cea de a controla actele puterii legiuitoare sub aspectul conformităŃii lor cu legea fundamentală. Un raŃionament similar a fost enunŃat în România de Tribunalul Ilfov în 1912, în aşa numitul “Proces al tramvaielor” (“Societatea de Tramvaie Bucureşti contra Primăriei Comunei Bucureşti”). Declararea de către Tribunalul Ilfov a neconstituŃionalităŃii unei legi adoptate în timpul guvernării conservatoare, precum şi menŃinerea acestei soluŃii de către Înalta Curte de JustiŃie şi CasaŃie a dus la demisia guvernului conservator.19 InstanŃa a declarat neconstituŃională o lege adoptată de Parlament în 1911, prin care se modificau condiŃiile de asociere între S. T. B. şi Primăria Capitalei în legătură cu construirea, întreŃinerea şi exploatarea unei reŃele de linii de tramvai în Bucureşti. Legea respectivă fusese adoptată după declanşarea unui litigiului, ca lege de interpretare a legii din 1909 (adoptată în timpul guvernării liberale). ConstituŃia din 1866 nu cuprindea nici o dispoziŃie expresă care să interzică adoptarea legilor retroactive, însă Tribunalul Ilfov (confirmat de instanŃa supremă) a considerat că simpla intitulare a unui act normativ ca „lege de interpretare” nu îi conferă acestuia caracterul unui act interpretativ, aplicabil retroactiv; în plus această lege contravine dispoziŃiilor constituŃionale privind independenŃa justiŃiei şi garanŃiei dreptului de proprietate.

ConstituŃia română din 1923 stipulează expres, în art. 103, alin. 1, competenŃa exclusivă a CurŃii de CasaŃie (=instanŃa supremă a Ńării) în privinŃa

19 Vezi Anastasie Iordache, LegislaŃia conservatoare şi criza balcanică, în Istoria

Parlamentului şi a vieŃii parlamentare în România (lucrare editată de Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” din Bucureşti), Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1983, pp. 430-445 (=Capitolul XIV), la p. 440.

17

controlului de constituŃionalitate a legilor. Legea declarată neconstituŃională devenea inaplicabilă, dar această decizie se mărginea asupra cazului judecat. DispoziŃii identice găsim şi în art. 75 al ConstituŃiei române din 1938. A doua variantă a controlului jurisdic Ńional al constituŃionalităŃii legilor presupune constituirea unor instanŃe speciale – curŃile constituŃionale – ale căror atribuŃii rezidă în principal, dar nu exclusiv, în verificarea conformităŃii cu ConstituŃia a dispoziŃiilor actelor legislative. Ideea unui control jurisdicŃional de constituŃionalitate a fost formulată pentru prima oară de către Georg Jellinek, într-o lucrare publicată în 1885.20 Jellinek remarca faptul că dacă anterior limitării prerogativelor monarhului prin control parlamentar asupra guvernului şi prin garanŃia drepturilor, pericolul principal al încălcării normelor constituŃionale venea din partea executivului, odată cu consacrarea unor largi puteri parlamentare, apare posibilitatea ca legiuitorul însuşi să contravină dispoziŃiilor legii fundamentale.21 SoluŃia consta fie în crearea unei instanŃe constituŃionale distincte (Verfassungsgerichtshof = Curte de JustiŃie ConstituŃională), fie în lărgirea competenŃelor instanŃei supreme deja existente (Reichsgericht).

Crearea acestor instanŃe mai este legată de ideile şi concepŃiile juristului vienez Hans Kelsen, reputat specialist în drept constituŃional şi internaŃional public. Primele curŃi constituŃionale au apărut în Austria şi Cehoslovacia, în anul 1920. În opinia lui Kelsen, rolul CurŃi ConstituŃionale este cel al unui “legiuitor negativ”; ea va declara neconstituŃionale, deci inaplicabile anumite dispoziŃii ale unei legi supuse controlului ei, dar nu va putea înlocui dispoziŃiile înlăturate cu altele noi. Controlul de constituŃionalitate realizat de instanŃe speciale poate fi atât anterior (înainte de intrarea în vigoare a legii) cât şi posterior (după intrarea în vigoare a legii). El poate fi declanşat pe cale de acŃiune, la sesizarea anumitor autorităŃi sau a anumitor demnitari (Preşedinte, Guvern, parlamentari), a cetăŃenilor ori din oficiu, sau pe cale de excepŃie. ExcepŃia este un mijloc procedural de apărare prin care o parte interesată se opune continuării judecării unui proces, urmărind să împiedice sau să întârzie judecata, fără a afecta fondul litigios al cauzei. ExcepŃia poate tinde la respingerea acŃiunii sau a căii de atac (excepŃia dirimantă) sau doar la amânarea judecăŃii (excepŃia dilatorie). În cazul ridicării unei excepŃii, instanŃa este obligată să se pronunŃe mai întâi asupra acesteia, şi abia apoi asupra fondului cauzei. ExcepŃia de neconstituŃionalitate este practic întotdeauna o excepŃie dirimantă. Ea nu va fi soluŃionată de instanŃa în faŃa căreia a fost ridicată, ci de către Curtea ConstituŃională.

§ 4.3. Interpretarea ConstituŃiei În cazul oricărui act normativ, interpretarea vizează stabilirea înŃelesului textului acestuia, sau mai exact precizarea voinŃei autorului său exprimate în prin acesta. Ca act scris, constituŃiei i se aplică de asemenea canonul celor patru metode de

20 Georg Jellinek, Ein Verfassungsgerichtshof für Österreich, 1885. 21 Ibid., pp. 7 şi urm.

18

interpretare stabilite cu peste un secol şi jumătate în urmă de către Savigny22: interpretarea gramaticală, interpretarea logică, interpretarea sistematică şi interpretarea istorică. Prima metodă, cea mai des uzitată, determină înŃelesul textului de lege pe baza semnificaŃiei obişnuite a termenilor pe care îi conŃine, privite în raport de funcŃia lor sintactică . Interpretarea logică vizează decelarea conexiunilor logice dintre diversele dispoziŃii ale unui act şi implicaŃiile acestora; de multe ori un text neagă ceea ce nu afirmă explicit, iar alteori tot ceea ce nu se interzice în mod expres este permis. A treia metodă de interpretare pune accentul pe caracterul de sistem ordonat şi raŃional organizat al dreptului pozitiv, căutând să plaseze actul interpretat în contextul său normativ, să precizeze raporturile sale cu alte acte normative mai generale sau de detaliu, să identifice alte norme incidente cazului în discuŃie şi să decidă pe această bază regula aplicabilă. Metoda istorică pune accentul pe stabilirea înŃelesului textului interpretat pe baza proiectelor şi documentelor pregătitoare ale actului normativ în discuŃie, a dezbaterilor parlamentare şi a luărilor de poziŃie ale celor implicaŃi, cu alte cuvinte pe ceea ce în doctrina engleză şi americană (unde această metodă se bucură de o apreciere deosebită) se numeşte „legislative history”.

Alături de metodele obiective de interpretare, mai putem avea în vedere intenŃia autorilor actului interpretat, caz în care operează interpretarea teleologică. Ea vizează obiectivul avut în vedere de legiuitor, obiectiv care reiese din expunerea de motive sau din preambulul actului interpretat, din dezbaterile legislative (caz în care ne apropiem deja de interpretarea istorică) sau din structura şi conŃinutul de ansamblu al actului interpretat (caz în care ne apropiem de interpretarea sistematică).

În privinŃa acestor metode nu există reguli fixe care să stabilească prioritatea uneia dintre ele sau ordinea aplicării lor. Evident, de multe ori rezultatul interpretării depinde de metoda aleasă iar disputele privind o anumită decizie politică pot fi foarte uşor camuflate în controverse metodologice cu privire la interpretarea corectă a unui text constituŃional. RaŃiunile care fac necesară interpretarea sunt multiple.23 Un prim factor important este nedeterminarea textului de lege. Numeroase expresii utilizate în text pot avea multiple semnificaŃii; nu întotdeauna legiuitorul poate fi precis şi exhaustiv. Uneori, el formulează în mod deliberat o dispoziŃie în termeni mai generali – utilizând formule precum „termen rezonabil”, „condiŃii normale”, „dreaptă şi prealabilă despăgubire” sau „situaŃii extraordinare” (în articolele 21 alin. (3), 42, alin. (2), lit. b), 44, alin. (3) şi respectiv 115, alin. (4) din ConstituŃie) – , lăsând în seama autorităŃilor abilitate cu aplicarea textului să aprecieze înŃelesul său concret, în raport de circumstanŃele cazului. Excesul de detalii ar fi supraîncărcat textul constituŃional, implicând în plus pericolul ignorării anumitor aspecte sau situaŃii. Alteori o formulare

22 Friedrich Karl von Savigny , System des heutigen römischen Rechts, Berlin, Veit, Vol. I,

1840, pp. 212 şi urm. 23 Vezi în acest sens Ioan Muraru , Mihai Constantinescu, Simina Tănăsescu, Marian

Enache şi Gheorghe Iancu, Interpretarea ConstituŃiei. Doctrină şi practică, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002, pp. 72 şi urm. (citată în continuare: I. Muraru et alii , Interpretarea ...)

19

dorită a fi clară şi precisă va necesita ulterior, în cazul survenirii unui anumit eveniment, o interpretare. Ca exemplu, putem menŃiona dispoziŃiile art. 85, alin. (2), coroborat cu 101, alin. (3) şi 105 din ConstituŃie (în redactarea anterioară revizuirii din 2003). Este vorba de posibilitatea revocării primului ministru, aspect asupra căruia vom mai reveni.24 Amintim că este vorba de posibilitatea revocării primului ministru de către Preşedintele României, posibilitate pe care, în actuala redactare, legea noastră fundamentală o exclude în mod expres (art. 107, alin. (2)). Problema a surveni în decembrie 1999, când în urma disensiunilor dintre premierul de atunci (dl. Radu Vasile) şi partidul de care aparŃinea în acel moment (PNłCD), Preşedintele României a decis să-l revoce din funcŃie pe şeful Guvernului.25 După toate probabilităŃile, Adunarea Constituantă nu a avut în vedere survenirea unei asemenea situaŃii. Este de altfel imposibil pentru o adunare să prevadă toate constelaŃiile de factori care se vor configura în urma aplicării actelor normative pe care le adoptă. Doctrina poate însă, pe baza textului de lege, să anticipeze problemele viitoare26 şi să schiŃeze soluŃii, atât pentru instanŃele care aplică textul, cât şi pentru legiuitor, în vederea unei detalieri sau modificări a actului normativ. O altă împrejurare care face necesară interpretarea este aceea în care însăşi semnificaŃia textului nu este clară. Pentru un text elaborat de un singur autor, soluŃia este destul de simplă: colaŃionarea sa cu alte texte, având conŃinut apropriat şi în care apar termeni şi expresii similare (pe lângă soluŃia directă: îl întrebăm pe autor). Textelor adoptate de adunări legiuitoare nu li se poate aplica această metodă. Ele aprobă, uneori cu modificări, proiecte redactate de comitete sau grupuri relativ restrânse. Nu întotdeauna ceea ce înŃeleg iniŃiatorii că au propus este acelaşi lucru cu ceea ce înŃeleg votanŃii că au aprobat. Uneori nici chiar votanŃii înşişi nu sunt de acord între ei cu semnificaŃia unor termeni, iar alteori ei nici nu s-au preocupat să înŃeleagă şi să clarifice sensul anumitor părŃi din text, mulŃumindu-se să urmeze în privinŃa votului recomandarea colegilor lor care au participat la elaborarea proiectului sau la discutarea acestuia în comisii. Alteori problemele pot să apară datorită utilizării unor termeni improprii, nefericit aleşi sau utilizaŃi inconsecvent. Astfel, inspirându-se probabil din art. 68 al ConstituŃiei franceze, constituantul român din 1991 a prevăzut în art. 84, alin. (3) – dispoziŃii preluate după revizuire în art. 96, alin. (1) şi (4) – tragerea la răspundere a Preşedintelui României pentru „înaltă trădare”. A fost însă omisă împrejurarea că infracŃiunea de „înaltă trădare” era prevăzută în legislaŃia penală franceză, dar nu şi în Codul penal român. Prin urmare, semnificaŃia juridică a acestei sintagme este neclară de la bun început: este vorba de o însărcinare tacită a legiuitorului de a modifica textul Codului penal şi de a insera o nouă infracŃiune de „înaltă trădare”, sau de o calificare generală a unor infracŃiuni grave contra statului

24 Vezi infra, § 43. V. 25 Trebuie să amintim însă că, ulterior revocării, a survenit demisia primului ministru, pe care

Preşedintele a negociat-o cu acesta, probabil pentru a elimina orice discuŃie privitoare la valabilitatea încetării mandatului şefului Guvernului.

26 Vezi în acest sens T. Drăganu, Dr. const. II, pp. 252-254, în care autorul, cu aproape 2 ani înainte de producerea crizei guvernamentale din decembrie 1999, a luat în discuŃie problema revocării premierului de către şeful statului, admiŃând constituŃionalitatea unui asemenea act.

20

(„trădare”, „trădare prin transmiterea unor secrete”, „trădare prin ajutarea inamicului”, „subminarea puterii de stat” etc.), infracŃiuni care atrag răspunderea penală a Preşedintelui. Mai este posibil ca semnificaŃia textului, clară şi precisă în momentul iniŃial, să se schimbe pe parcurs, datorit ă evoluŃiei concepŃiilor politice şi sociale sau a mentalităŃilor .27 Egalitatea între cetăŃeni avută în vedere la data adoptării declaraŃiilor de drepturi din FranŃa nu implica dreptul de vot pentru femei; nici bărbaŃilor acest drept nu le era recunoscut automat, menŃinându-se multă vreme limitări în funcŃie de domiciliu, vârstă sau avere. NoŃiuni precum „stat naŃional”, „ordine publică”, „interes public”, „bunele moravuri” sau „familie” au accepŃiuni diferite de la o epocă la alta. Dacă o constituŃie este adoptată de mai multe decenii, sau mai ales – ca în cazul celei americane – cu peste două secole în urmă, atunci cu certitudine, multe din noŃiunile pe care le conŃine vor avea alte semnificaŃii decât cele avute în vedere de autorii lor originari. Interpretarea textului legislativ poate fi privită prin prisma a două concepŃii : ca act de cunoaştere şi ca act de voinŃă.28 În primul caz se consideră că un text are un singur sens; dacă acesta este clar, interpretarea este superfluă, iar dacă este obscur ea va fi necesară. Cea de-a doua concepŃie, numită si realistă, forŃa interpretării depinde de autoritatea de la care aceasta emană. EsenŃial nu este să se precizeze înŃelesul unui text, ci să se decidă între variantele posibile pe care textul le admite. ForŃa cea mai mare o va avea fireşte interpretarea autentică, cea care provine de la autoritatea emitentă a actului. Totuşi, în unele cazuri – mai ales în privinŃa curŃilor constituŃionale – interpretarea realizată de alte autorităŃi decât cele ce au emis actul interpretat va avea acelaşi efect, nefiind supusă nici unui control. Şi aceste interpretări pot fi considerate autentice. ConsecinŃa: interpretul dispune de puteri echivalente cu cele ale autorului actului: „Interpretul legii dispune de o putere legislativă, iar interpretul constituŃiei de o putere constituantă”.29 Mai recent, în privinŃa legii fundamentale a României, au fost decelate două metode de interpretare: metoda juridică şi metoda politică.30 Metoda juridică priveşte interpretarea ca pe un silogism, a cărui premisă majoră este legea, situaŃia care urmează a fi calificată reprezintă premisa minoră iar concluzia constituie rezultatul interpretării. Metoda politică are în vedere scopul urmărit, cu luarea în discuŃie a diverselor finalităŃi de ordin politic, social, economic, cultural etc., esenŃa raŃionamentului fiind dată de considerente de oportunitate. Interpretarea constituŃiei are de multe ori o miză politică foarte ridicată. Discursul participanŃilor la o dispută politică se poate centra pe argumente de ordin constituŃional; fiecare parte va respinge susŃinerile adversarilor nu pe baza

27 Vezi I. Muraru et alii , Interpretarea ..., p. 73. 28 Georges Burdeau, Francisc Hamon, Michel Troper , Droit constitutionnel, 26ème édition,

LGDJ, Paris, 1999, pp. 58-60, apud I. Muraru et alii , Interpretarea ..., pp. 73-75; Vezi şi Hans Kelsen, Doctrina pură a dreptului, traducere de Ioana Constantin, Editura Humanitas, Bucureşti, 2000, pp. 409 şi urm.

29 I. Muraru et alii , Interpretarea ..., p. 75. 30 I. Muraru et alii , Interpretarea ..., pp. 90-116.

21

inconsistenŃei sau a gradului de risc al soluŃiilor promovate de aceştia, ci pe pretinsa lor neconstituŃionalitate. Această retorică are ce-i drept avantajul de a aduce legea fundamentală în centrul atenŃiei publicului şi de a induce acestuia respectul faŃă de constituŃie, dar pe de altă parte escaladează inutil şi periculos o confruntare politică, în care adversarul în loc de a fi „un onorabil coleg, a cărui opinie din păcate nu o împărtăşim” devine un periculos adversar al ordinii constituŃionale. Chiar şi în cazul interpretării judiciare, metodele sau concepŃiile de interpretare sunt uneori privite ca fiind legate de o anumită orientare politică. Astfel, în SUA, adepŃii „intenŃiei originale” sau „originaliştii” – consideraŃi a fi de orientare conservatoare – se confruntă cu adepŃii „constituŃiei vii”. În prima categorie intră personalităŃi precum Robert Bork (nominalizat de Preşedintele Reagan pentru Curtea Supremă, dar respins de Senat) sau Antonin Scalia şi Clarence Thomas (judecători ai CurŃii Supreme). În opinia lor, textul ConstituŃiei trebuie aplicat conform conŃinutului literal al termenilor săi, în accepŃiunea pe care aceştia o aveau pentru autorii ConstituŃiei la data adoptării acesteia. EvoluŃia semnificaŃiilor şi a mentalităŃilor nu trebuie să fie ignorată de dreptul constituŃional, însă modificarea trebuie să se producă pe cale legislativă, inclusiv prin revizuirea legii fundamentale. Judecătorii nu sunt abilitaŃi să utilizeze textul legii fundamentale pentru a-şi valida propriile opŃiuni politice sau ideologice, care pot foarte bine să coincidă cu direcŃia generală a progresului, să fie susŃinute de o bună parte a societăŃii sau chiar de majoritatea acesteia, dar care, pentru a deveni lege, şi mai ales lege constituŃională, trebuie să fie confirmate prin procedurile democratice ale procesului legislativ. Pentru adepŃii „ConstituŃiei vii”, semnificaŃia textului trebuie să evolueze concomitent cu dezvoltarea societăŃii, Ńinând cont de standardele de decenŃă care jalonează progresul unei societăŃi în continuă creştere.31 AdepŃii acestui curent promovează o interpretare mai flexibilă sau chiar elastică a textului constituŃional, în special în privinŃa competenŃelor autorităŃilor federale în raport cu statele, a drepturilor civile şi ale garanŃiilor acestora (cu tendinŃa de a transforma garanŃiile procesuale în drepturi materiale). Această concepŃie este mai deschisă şi mai receptivă faŃă de dreptul internaŃional şi de dreptul comparat. SoluŃiile şcolii „ConstituŃiei vii” sunt în general mai populare în lumea academică şi în mass media decât în lumea politică. Printre reprezentanŃii acestei doctrine se numără fostul Preşedinte al CurŃii Supreme Earl Warren, precum şi actualii judecători ai instanŃei supreme americane David Souter, Stephen Breyer, şi Ruth Bader Ginsburg (ultimii doi numiŃi de Preşedintele Clinton).

31 Pentru o prezentare critică a teoriei “ConstituŃiei vii”, pe baza unei ample şi minuŃioase

analize istorice a evoluŃiei concepŃiilor şi a mentalităŃilor referitoare la ConstituŃia americană, semnificaŃia şi rolul ei politic şi interpretarea sa, vezi Herman Belz, Living Constitution or Fundamental Law. American Constitution in Historical Perspective, Rowman & Littlefield Publishers Inc., Lanham, Boulder, New York, Oxford, 1998 (lucrarea, care reuneşte studii publicate de autor între anii 1969-1994, este accesibilă şi în versiune electronică la http://www.constitutions. org/cmt/belz/lcfl.html).

22

II. DECIZIILE POLITICE FUNDAMENTALE ALE

CONSTITUANTULUI ROMAN

§ 1. NOTIUNEA DE DECIZIE FUNDAMENTALA Textul constituŃiei are un caracter complex şi eterogen. Alături de dispoziŃiile consacrând decizii esenŃiale pentru fizionomia juridică a unei comunităŃi politice concrete întâlnim reguli de detaliu, precizând modalităŃile în care asemenea decizii sunt aplicate în practică. Teoretic, textul constituŃional în ansamblul său are aceeaşi forŃă juridică, modificarea sa reclamând respectarea procedurii speciale de revizuire a constituŃiei. Astfel, sunt puse pe acelaşi plan sub aspect formal dispoziŃiile referitoare la separaŃia puterilor sau la garanŃiile drepturilor fundamentale cu regulile privind structura parlamentelor, sesiunile şi şedinŃele parlamentare, organizarea internă a camerelor (/camerei), atribuŃiile precise ale şefului statului sau ale guvernului.

Evident, anumite modificări concertate ale unor asemenea dispoziŃii speciale pot dilua sau eroda substanŃial deciziile politice fundamentale precum cele asupra organizării democratice a autorităŃilor publice, a separaŃiei puterilor sau a caracterului unitar ori federal al statului. Există totuşi un spaŃiu de manevră destul de larg care permite modificarea acestor reguli speciale fără a afecta fizionomia de ansamblu a statului. Pe de altă parte, utilizând procedura constituŃională de revizuire a legii fundamentale, forŃe politice interesate ar putea utiliza mecanismele democratice ale statului de drept pentru a submina ordinea juridică existentă şi a înlătura constituŃia chiar cu instrumentele concepute de fapt în vederea apărării sale. După cum am precizat anterior, în ultimele decenii legiuitorii constituanŃi ai unor state democratice au fost preocupaŃi să sustragă anumite norme fundamentale pericolului unor eventuale modificări pe calea procedurii de revizuire a constituŃiei, proclamând caracterul nerevizuibil al unor dispoziŃii consacrate în aceasta.32

Trebuie să observăm însă că aceste dispoziŃii au un caracter strict defensiv; sunt menŃionate de regulă acele dispoziŃii care sunt considerate a fi expuse cu mai mare probabilitate unei modificări şi nu neapărat toate acele norme care ar prezenta în ochii legiuitorului constituant importanŃa centrală în economia textului legii fundamentale. PoziŃia eminentă a unor dispoziŃii declarate nerevizuibile reiese implicit din faptul consacrării lor ca atare, dar omisiunea interdicŃiei de a revizui o normă nu implică neapărat relevanŃa scăzută a acesteia. Cu alte cuvinte, regulile privind limitele materiale ale revizuirii constituŃiei – consacrate în art. 152 al ConstituŃiei noastre – reprezintă un indiciu important în decelarea deciziilor fundamentale ale constituantului român, dar nu şi un criteriu absolut şi exclusiv în acest sens. Determinarea concretă a deciziilor politice fundamentale ale constituantului comportă un anumit grad de subiectivitate. Pe de altă parte se cuvin

32 Este cazul dispoziŃiilor art. 152 din ConstituŃia României, revizuită, ale art. 79 din Legea

Fundamentală a Germaniei sau ale art. 89, alin. ultim din ConstituŃia FranŃei.

23

luate în considerare circumstanŃele istorice, politice, economice, sociale şi culturale ale epocii, care oferă de multe ori cheia înŃelegerii şi interpretării corecte a textului constituŃional. Climatul politic intern şi internaŃional, constelaŃia de forŃe implicate în jocul politic, evoluŃia societăŃii şi a mentalităŃilor pot relativiza anumite consacrări normative care la momentul redactării lor păreau să aibă o importanŃă centrală în economia textului constituŃional, fiind chiar consacrate ca nerevizuibile. Avem în vedere de exemplu dispoziŃia art. 1, alin. 1, teza 1 din ConstituŃia noastră: „România este stat naŃional...”, care reia într-o formă uşor schimbată prima teză a ConstituŃiei din 29 martie 1923. Respectul şi fidelitatea manifestate faŃă de formele şi tradiŃiile democraŃiei româneşti ante- şi interbelice sunt de înŃeles. Faptul că din perspectivă politică şi istorică România este stat naŃional, adică realizarea în practică a unui proiect statal al unor elite politice din secolul XIX, însuşit treptat de marea majoritate a populaŃiei teritoriilor ce vor face ulterior parte din statul unitar român este indiscutabil. Însă consacrarea în legea fundamentală a unor fapte –– fie ele şi adevăruri evidente – nu este întotdeauna oportună. ConştiinŃa naŃională a unui popor poate fi promovată şi susŃinută printr-o guvernare competentă şi eficientă, printr-o economie viabilă şi competitivă şi printr-o politică inteligentă şi consecventă în domeniile culturii, educaŃiei şi cercetării. EvidenŃierea frecventă şi emfatică a identităŃii naŃionale şi a caracterului naŃional al statului poate duce la iritarea inutilă a unor minorităŃi şi la percepŃii greşite, uneori ostile din partea altor state, cu atât mai mult cu cât constituŃiile europene postbelice evită utilizarea sintagmei de „stat naŃional”. Comunitate politică bazată pe profunde afinităŃi culturale, etnice, lingvistice şi – într-o anumită măsură – religioase, naŃiunea nu are nevoie de atestarea unei adunări parlamentare – fie ea şi constituantă – şi nici de o consacrare expresă în lege a rolului său în cadrul statului. Pe de altă parte, lipsa coeziunii interne şi a voinŃei de a menŃine comunitatea istoric constituită nu pot fi suplinite de forŃa juridică a unei consacrări constituŃionale. Caracterul naŃional al statului român Ńine de domeniul fapticului şi nu de cel al normativităŃii.

Chiar dacă inserarea termenului de „stat naŃional” în textul constituŃiei este – pentru motivele indicate mai sus – criticabilă, evoluŃia politică şi constituŃională a României din ultimul deceniu a infirmat posibilele temeri privitoare la impunerea unei viziuni etnocentrice, susŃinute de un discurs demagogic naŃionalist, temeri alimentate printre altele şi de formularea menŃionată. Angajamentul clar (deşi limitat uneori la o simplă retorică) faŃă de drepturile omului, atitudinea destul de pragmatică şi flexibilă faŃă de problemele şi interesele minorităŃilor concomitent cu preocuparea firească faŃă de identitatea naŃională a majorităŃii precum şi opŃiunea fermă pentru integrarea euro-atlantică au dezamorsat potenŃialul „coroziv” al acestei formule. În privinŃa raporturilor inter-etnice şi a respectării drepturilor minorităŃilor, statul român nu se abate decisiv de la canonul european în materie. Prin urmare, formula „România – stat naŃional” nu reprezintă expresia unei decizii fundamentale a constituantului român. Această concluzie mai este susŃinută şi de un alt argument: o decizie implică opŃiunea între două sau mai multe alternative. Or, consacrarea caracterului naŃional al statului român reprezintă evidenŃierea (inutilă, după cum am mai precizat) unui fapt şi

24

nu opŃiunea pentru una din alternative. De asemenea, nu considerăm nici suveranitatea ca opŃiune fundamentală a constituantului: suveranitatea este imanentă oricărui stat modern.

În opinia noastră, deciziile politice fundamentale ale constituantului român

sunt: democraŃia reprezentativă şi pluralismul politic; statul de drept, statul social, caracterul unitar al statului şi integrarea euroatlantică.

§ 2. DEMOCRATIA REPREZENTATIVA ŞI PLURALISMUL POLITIC România este stat democratic, trăsătură care împreună cu pluralismul politic

este consacrată în mod expres de ConstituŃie (art. 1, alin. (3)). Puterea în stat este legitimată prin voinŃa poporului, dispoziŃia relevantă (art. 2, alin. (1)), precizând în acest sens că: „Suveranitatea naŃională aparŃine poporului român care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum.”

Caracterul reprezentativ al democraŃiei constituŃionale din Ńara noastră este atestat şi prin dispoziŃiile art. 69, care stabileşte că în exercitarea mandatului, deputaŃii şi senatorii sunt în serviciul poporului (alin. (1)) şi că orice mandat imperativ este nul (alin. (2)).

Putem însă remarca faptul că în ultimul secol foarte puŃine sunt statele nu au consacrat solemn, prin acte constituŃionale şi legislative, caracterul democratic al formei lor de organizare politică: regimurile democratic-parlamentare, la fel ca şi autoritare sau totalitare clamează deopotrivă legitimarea lor prin voinŃa naŃională. Alegerile – chiar libere şi corecte – din statele supuse anterior unui sistem totalitar au frecvent rezultate surprinzător de favorabile grupărilor politice asociate vechiului regim, fapt invocat frecvent de acestea pentru a susŃine caracterul „democratic” al noii puteri. DemocraŃia implică însă – din perspectiva practicii politice europene şi americane din ultimele două secole – o participare reală şi efectivă a poporului la definirea problemelor supuse discuŃiei, la găsirea soluŃiilor, adoptarea deciziilor şi executarea acestora precum şi existenŃa în mod efectiv a mai multor soluŃii şi opŃiuni reale.

Ceea ce justifică pretenŃia de legitimitate a democraŃiei reprezentative este pluralismul politic . Pluralitatea opiniilor, în privinŃa identificării problemelor şi a posibilelor soluŃii la acestea nu implică nicidecum dezordine sau lipsa unităŃii şi a consecvenŃei pe planul acŃiunii. Ordinea, unitatea şi consecvenŃa sunt asigurate printr-un guvernământ reprezentativ, responsabil în faŃa electoratului. Un guvernământ reprezentativ trebuie nu doar să pretindă că guvernează în numele poporului şi să se prezinte periodic la alegeri (caz în care învestitura populară poate fi uşor uzurpată), ci să ofere şi mijloace de retroacŃiune democratică (feed-back) asupra procesului decizional. Asemenea mijloace constau în libertatea cuvântului şi a presei (art. 30), în dreptul la informaŃie (art. 31), în libertatea întrunirilor (art. 39), în dreptul de asociere, inclusiv în partide politice (art. 40), indirect în garanŃiile libertăŃii individuale şi în

25

dreptul la apărare (art. 23 şi respectiv 24) în libertatea de circulaŃie (art. 25), garanŃia proprietăŃii şi libertatea economică (art. 44 şi respectiv 45). Fireşte, simpla consacrare în legea fundamentală a unor asemenea instituŃii nu este suficientă. O bună parte a acestora erau consacrate şi în constituŃiile comuniste. Mai este necesară existenŃa unor mecanisme sociale viabile care să asigure acestor instituŃii eficienŃa şi combativitatea. În plus, funcŃionarea acestor mecanisme este influenŃată de o serie de factori precum intensitatea şi profunzimea conflictelor sociale, disponibilitatea faŃă de dialog, capacitatea de autoorganizare a societăŃii sau a anumitor grupuri sociale sau disponibilitatea actorilor vieŃii sociale şi politice de a respecta regulile jocului chiar şi în cazul în care le sunt afectate interesele.

Teoretic, asemenea exigenŃe ar putea fi satisfăcute şi în condiŃiile unei democraŃii directe: toate deciziile importante în stat sunt adoptate pe baza consultării corpului electoral.

O primă obiecŃie contra unui asemenea sistem este de ordin pur tehnic: o comunitate mai mare de câteva mii de persoane nu poate fi decât cu greu consultată iar operaŃiunile electorale de constatare a voinŃei exprimate printr-un referendum sau plebiscit sunt lungi, anevoioase şi costisitoare. În al doilea rând, votul exprimată astfel reprezintă mai degrabă răspunsul – pozitiv sau negativ – al majorităŃii electorilor la o întrebare formulată de organizatorii referendumului. Decisivă prin urmare este nu atât voinŃa reală a majorităŃii cât voinŃa organizatorilor consultării populare; rezultatul depinde de modul în care este formulată o întrebare iar sondajele de opinie permit anticiparea acestuia. GuvernanŃii pot să nu organizeze un referendum dacă curentul de opinie este ostil soluŃiei preferate de ei, pot să amâne consultarea poporului pentru momentul în care electoratul le va fi favorabil sau să formuleze întrebarea în mod tendenŃios astfel încât rezultatul să fie influenŃat. În plus, predispoziŃia naturală a majorităŃii este de a aproba soluŃiile deja adoptate, de a prefera o soluŃie concretă – fie ea şi discutabilă – incertitudinii decurgând din indecizie şi absenŃa oricărei soluŃii şi de a prefera status quo-ul unor situaŃii noi şi necunoscute. Nu este de mirare că în secolul care a urmat RevoluŃiei franceze, plebiscitele europene au dat invariabil câştig de cauză organizatorilor . Dincolo de constrângerile şi presiunile exercitate de conducerea politică şi de administraŃie, de impunerea uneori a votului deschis, de incorectitudinea operaŃiunilor electorale, un factor care a acŃionat constant în favoarea guvernanŃilor l-a reprezentat această predispoziŃie naturală a majorităŃii faŃă de ordinea existentă şi de soluŃiile deja adoptate. Prin urmare, democraŃia directă constituie mai degrabă un mijloc de a oferi guvernanŃilor girul unor repetate confirmări populare a deciziilor lor decât o modalitate de control asupra activităŃii acestora.

Datele problemei se schimbă întrucâtva în cazul unui referendum. Poporul nu se mai pronunŃă aprobând sau respingând o soluŃie care-i este oferită intempestiv, de către un şef de stat dornic să-şi consolideze pe planul legitimităŃii puterea pe care o deŃine deja în mod efectiv. Consultarea poporului se face – de regulă – în situaŃii prevăzute de normele constituŃionale, desfăşurarea referendumului este reglementată în detaliu prin lege iar posibilitatea reală a unor dezbateri în contradictoriu în

26

condiŃiile pluralismului politic şi ale libertăŃii presei facilitează pronunŃarea în cunoştinŃă de cauză a celor consultaŃi.

Totuşi, comportamentul electoratului nu diferă esenŃial în cazul unui referendum. TendinŃa generală de a prefera status quo-ul şi de a aproba deciziile deja adoptate joacă un rol deseori determinant. În aceste condiŃii, ne putem pune întrebarea, de ce mai este oare necesară consultarea directă a poporului în privinŃa unor decizii importante? Nu ar fi mai bine ca adoptarea unor asemenea decizii să se facă de către reprezentanŃa naŃională? În principiu, răspunsul la întrebarea din urmă pare să fie pozitiv. Parlamentul poate adopta mai rapid şi cu mai puŃine costuri o asemenea decizie. În plus, dezbaterile parlamentare – care permit chestionarea unor experŃi în domeniile incidente problemei analizate – oferă mai multe garanŃii în privinŃa unei examinări serioase şi efective a unei probleme în comparaŃie cu atmosfera dominată de discursul nu rareori populist şi demagogic care invadează spaŃiul public cu prilejul consultării corpului electoral. Pe de altă parte însă, votul parlamentarilor este determinat în mare măsură de calitatea lor de membri ai partidelor de care aparŃin; de multe ori ei votează orientându-se în funcŃie de interesele electorale imediate. SoluŃiile utile şi juste dar impopulare vor fi în general respinse. Deciziile necesare dar care implică anumite costuri economice şi sociale dureroase, pe care electoratul le înŃelege şi le aprobă în momentul adoptării, pot determina în viitor o erodare gravă popularităŃii unui partid, mai ales dacă unele formaŃiuni politice mai mici vor profita de aceste împrejurări printr-un discurs demagogic pentru a-şi spori în mod facil ponderea şi influenŃa. Aceste pericole pot fi evitate transferând o parte din povara responsabilităŃii privitoare la o decizie gravă şi importantă pe umerii electoratului. În acelaşi timp, referendumul constituie – alături de alegerile parlamentare şi prezidenŃiale – un prilej şi un mijloc de integrare politică a cetăŃenilor, consolidând sentimentul de participare la adoptarea deciziilor importante în stat şi în societate.

În cazul Ńării noastre, ConstituŃia prevede trei cazuri de consultare a poporului prin referendum:

- în privinŃa unor „probleme de interes naŃional”, din iniŃiativa Preşedintelui României, după consultarea Parlamentului (art. 90);

- în privinŃa demiterii Preşedintelui României, în urma suspendării acestuia de către Parlament, conform art. 95 din legea fundamentală;

- pentru aprobarea revizuirii ConstituŃiei, în termen de 30 de zile de la adoptarea de către Parlament a legii de revizuire (art. 147, alin. ultim).

Organizarea şi desfăşurarea referendumului sunt prevăzute în detaliu în Legea nr. 3 / 2000.

Până în momentul de faŃă (septembrie 2005), sub imperiul ConstituŃiei din 1991 a fost organizat in singur referendum: cel din zilele de 18 şi 19 octombrie 2003, în vederea aprobării legii de revizuire a ConstituŃiei. S-a putut constata cu acest prilej că electoratul este puŃin interesat în prezenŃa la vor pentru o problemă pe care nu o percepe ca urgentă şi acută. Deşi necesitatea şi importanŃa revizuirii au fost intens mediatizate, iar sondajele de opinie indicau o atitudine majoritar pozitivă faŃă de modificările propuse, prezenŃa la urne a fost slabă, iar condiŃia stipulată în art. 5, alin.

27

(2) din Legea nr. 3 / 2000 (participarea a cel puŃin jumătate plus unul din numărul persoanelor înscrise în lista electorală) a fost îndeplinită cu greu. Ulterior a fost contestată corectitudinea desfăşurării acestui referendum (în special în privinŃa numărului real de participanŃi), după cum a fost criticat şi faptul modificării prin ordonanŃă de urgenŃă a legii, cu mai puŃin de două săptămâni înainte de data prevăzută pentru referendum, pentru a permite desfăşurarea acestuia în două zile succesive.

Referendumul a devenit din nou o temă de discuŃie publică, în urma declaraŃiilor din 14 septembrie 2005 ale Preşedintelui României, referitoare la necesitatea consultării prin referendum a poporului român în legătură cu abandonarea bicameralismului şi adoptarea scrutinului uninominal. O primă observaŃie de text: consultarea poporului prin referendum este prevăzută de art. 90 din ConstituŃie.33 Art. 12 din Legea nr. 3 / 2000 enumeră problemele de interes naŃional. Reorganizarea Parlamentului şi reforma sistemului electoral nu sunt incluse în această enumerare şi nici nu pot fi incluse nici măcar pe calea unei interpretări mai largi. Conform legii, Preşedintele nu poate decide organizarea unui referendum pe aceste teme. Pe de altă parte se poate observa că, enunŃând limitativ cazurile de „interes naŃional”, acest articol din lege este neconstituŃional.34 Textul constituŃiei permite expres şefului statului să organizeze un referendum privitor la „probleme de interes naŃional”. Nu credem că reorganizarea Parlamentului nu ar fi o problemă „de interes naŃional”, şi nici că legiuitorul din 2000 atunci când a omis să menŃioneze această problemă (şi multe altele), fără a recurge nici măcar la o clauză finală „salvatoare” (care să permită lărgirea, în anumite condiŃii, a listei), a dorit să statueze implicit că domeniile omise ar fi de interes local, regional sau internaŃional, dar nicidecum naŃional. IntenŃia legiuitorului a fost de a interzice şefului statului să consulte poporul prin referendum în orice altă problemă decât cele din lista expres prevăzută în textul articolului 12 din acea lege. Constituantul însă a abilitat Preşedintele să consulte poporul în orice probleme de interes naŃional; dacă ar fi dorit să permită legiuitorului ordinar sau organic să limiteze sau să condiŃioneze opŃiunea Preşedintelui în acest sens, atunci formularea textului legii fundamentale ar fi fost alta: „Preşedintele României (...)

33 Articolul menŃionat prevede că: „Preşedintele României, după consultarea Parlamentului,

poate cere poporului să-şi exprime, prin referendum, voinŃa cu privire la probleme de interes naŃional.”

34 MenŃionăm că înainte de a promulga această lege, Preşedintele României a sesizat Curtea ConstituŃională în privinŃa neconstituŃionalităŃii mai multor articole din acest act normativ. În privinŃa articolului 12, în sesizare se menŃiona doar litera ultimă (art. 12 alin. (1), lit. B.h), al cărei cuprins era următorul: [sunt probleme de interes naŃional ...] h) alte probleme propuse Parlamentului de către Preşedintele României în exercitarea atribuŃiilor sale constituŃionale.”. Prin Decizia nr. 70 / 5 mai 1999 (M.Of. I, nr. 221 / 19 mai 1999 = CCDH, 2000, pp. 21-48), Curtea a decis că dispoziŃiile respective sunt neconstituŃionale în ceea ce priveşte expresia „propuse Parlamentului”, aderând la punctul de vedere al autorului sesizării, care propunea reformularea textului, cu eliminarea expresiei menŃionate. În versiunea finală a legii însă, dispoziŃia respectivă a dispărut în întregime. Dacă ar fi fost păstrată, ea ar fi jucat rolul de „clauză salvatoare”, ei subsumându-se toate celelalte cazuri în care şeful statului poate cere poporului să-şi exprime voinŃa asupra unor probleme de interes naŃional.

28

poate cere poporului să-şi exprime voinŃa prin referendum, în cazurile şi condiŃiile prevăzute de lege / de legea organică”.

Singura condiŃionare a constituantului priveşte consultarea prealabilă a Parlamentului (şi nicidecum urmarea opiniei majorităŃii parlamentare). Singura limită substanŃială ce poate fi dedusă din formularea art. 90 priveşte interdicŃia ca Preşedintele să organizeze un referendum pentru o problemă minoră; orice problemă de interes naŃional este însă aptă să fie supusă poporului printr-un referendum.

Mai este de remarcat că, în baza textului constituŃional, poporului nu i se cere un aviz sau o opinie ci „să-şi exprime voinŃa”. Deşi rezultatul unui referendum organizat în baza art. 90 nu are nicidecum forŃa obligatorie a unei legi, el va exercita o considerabilă asupra clasei politice şi a Parlamentului; cei care-l vor ignora sau vor acŃiona în sens contrar riscă să plătească enormul preŃ politic al sfidării deliberate şi ostentative a voinŃei electoratului. Datorită autorităŃii politice deosebite a rezultatului unui astfel de referendum, există temerea că prin iniŃiativa organizării sale (mai ales într-o problemă sensibilă precum cea a structurii Parlamentului şi a sistemului electoral), şeful statului poate forŃa mâna legiuitorului; în plus un astfel de referendum constituie o intruziune a executivului în domeniul decizional al legislativului şi aminteşte de practicile autoritariste ale tuturor dictatorilor de la Napolean încoace, care au recurs frecvent la plebiscit pentru a-şi impune punctul de vedere, ocolind sau anihilând mecanismele parlamentare.

În opinia noastră, nu putem vorbi de o intruziune a executivului în sfera puterii legiuitoare. Executivul a uzurpat de altfel frecvent prerogativele legislativului prin numărul inadmisibil de mare de ordonanŃe de urgenŃă, practică nici până în prezent total abandonată. Un referendum la 10 sau 15 de ani nu are cum să agraveze în mod sensibil lucrurile. Referendumul este prevăzut de legea noastră fundamentală şi nu se poate reproşa unui şef de stat că exercită o atribuŃie pe care i-o atribuie în mod clar ConstituŃia. Reproşurile pot privi oportunitatea politică sau resorturile ascunse – reale sau imaginare – ale actului, dar în nici un caz constituŃionalitatea lui. Compararea Preşedintelui care exercită atribuŃiile prevăzute în art. 90 din ConstituŃie cu dictatorii secolului XIX sau chiar din secolul XX, care recurgeau frecvent la plebiscit pentru a-şi legitima deciziile, este deplasată. Dictatorii recurgeau la plebiscit contra prevederilor constituŃionale; în tara noastră, atât Alexandru Ioan Cuza în 1864, cât şi Carol al II-lea în 1938, au folosit plebiscitul pentru a ocoli sau a înlătura mecanismele constituŃionale existente şi nicidecum pentru a-şi exercita atribuŃii prevăzute de dispoziŃiile constituŃionale în vigoare.

În fine, se mai poate obiecta că exercitarea prea frecventă a atribuŃiilor prevăzute în art. 90 din ConstituŃie (iniŃierea unui referendum) poate eroda componenta parlamentară a democraŃiei româneşti. Evident, în cazul unei singure „abateri” reproşul este cel puŃin prematur. Dacă însă şeful statului va recurge în mod repetat şi frecvent la referendum, atunci va exista cu adevărat o problemă politică. Însă sunt de făcut două observaŃii. În primul rând, soluŃia nu constă în a-l combate pe şeful statului pe motiv de neconstituŃionalitate: textul legii fundamentale este în favoarea lui. SoluŃia poate consta numai în revizuirea articolului 90, în sensul restrângerii, condiŃionării sau chiar al eliminării atribuŃiei prezidenŃiale de a iniŃia un

29

referendum. În al doilea rând, probabilitatea survenirii unei asemenea situaŃii este destul de scăzută. Un prim referendum poate capta atenŃia şi interesul electoratului, în special pe o temă punctuală, cum este cea a reorganizării Parlamentului. La a doua consultare (mai ales la un interval scurt de timp), interesul va scădea probabil în mod considerabil, iar în caz de recidivă Este destul de greu de crezut că se va întruni numărul minim de participanŃi cerut de legea referendumului. Chiar dacă în principiu, consultarea poporului prin referendum este antinomică faŃă de democraŃia reprezentativă, o anumită componentă referendară a constituŃiei se poate dovedi utilă. În măsura în care nu se abuzează de recursul la voinŃa poporului prin organizarea frecventă a unor asemenea consultări, referendumul constituie un important mijloc de realizare a retroacŃiunii democratice asupra deciziilor conducătorilor. Faptul că legea noastră fundamentală prevede (în subsidiar) exercitarea suveranităŃii naŃionale prin referendum nu afectează însă caracterul de democraŃie reprezentativă a statului român.

Pluralismul politic este consacrat de art. 1, alin. (3) drept una din valorile fundamentale în statul român. Conform art. 8, alin. (1), în societatea românească, pluralismul este o condiŃie şi o garanŃie a democraŃiei constituŃionale. Partidele politice se constituie şi îşi desfăşoară activitatea în condiŃiile legii, contribuind la definirea şi exprimarea voinŃei politice a cetăŃenilor, respectând suveranitatea naŃională, integritatea teritorială, ordinea de drept şi principiile democraŃiei (art. 8, alin. (2)). În privinŃa ancorării pluralismului politic în realitatea vieŃii noastre politice şi constituŃionale se cuvin făcute anumite observaŃii: în primul rând situaŃia iniŃială a democraŃiei noastre postdecembriste a fost una deloc de invidiat, mult mai proastă decât a celorlalte state din centrul şi estul Europei. Preluarea puterii şi a controlului absolut în societate de către comunişti s-a făcut într-o primă etapă prin constituirea unor formaŃiuni politice satelit, desprinse din partidele democratice (numite de ei „istorice”) sau cu denumiri deliberat asemănătoare cu ale acestora, formaŃiuni reunite cu comuniştii în alianŃe politice şi electorale largi („fronturi” sau „blocuri”), care pretindeau că înglobează „toate forŃele democratice ale naŃiunii”, în contrast cu partidele „burgheze” sau „istorice”. După eliminarea acestora din urmă (prin intimidarea adepŃilor, acuzaŃii de „fascism”, de „naŃionalism” sau de „trădare de Ńară”, alegeri măsluite, măsuri poliŃieneşti de represiune şi, în fine, arestarea liderilor urmată de procese regizate), în etapa a doua, jocul politic democratic era mimat, cu participarea doar a partidelor agreate de comunişti, cărora le revenea un rol de pură figuraŃie. În cazul României, eliminarea partidelor ostile a fost urmată de dispariŃia (prin absorbŃie, dizolvare sau autodizolvare) partidelor satelit, partidul comunist rămânând singurul pe scena politică. CoexistenŃa pe scena politică a mai multor partide, însoŃită de mimarea, oricât de stângace, a unor aparenŃe de viaŃă politică normală, a unor dezbateri democratice şi a unei opoziŃii parlamentare au constituit factori care au accelerat în statele central-europene apariŃia şi consolidarea unui pluralism politic real şi efectiv precum şi a unei democraŃii funcŃionale. Prin simulacrul de democraŃie, opinia publică a dobândit măcar imaginea a ceea ce trebuie

30

să fie o democraŃie adevărata; contrafacerile grosolane au trezit sau au menŃinut gustul şi interesul pentru produsul original.

Lipsită de experienŃa unei dispute parlamentare, fie ea şi mimată, şi a dialogului politic şi social cu participarea mai multor actori pe scena politică, societatea românească se afla în decembrie 1989 într-o stare de confuzie şi dezorientare. Modul în care a apărut „Frontul Salvării NaŃionale”, organizaŃie care grupa „toate forŃele sănătoase ale Ńării”, transformată ulterior în partid politic (purtând acelaşi nume, care, graŃie prestaŃiei zeloase a singurului post de televiziune de atunci, era asociat răsturnării cuplului Ceauşescu), aserŃiunile unor lideri politici importanŃi, conform cărora noŃiunea de partid politic ar fi fost depăşită şi de domeniul trecutului, în prezent fiind preferabile forme mai largi de asociere politică, ca de exemplu Forumul Democratic din Cehoslovacia sau sindicatul Solidaritatea din Polonia,35 precum şi pretenŃia unora de a considera suficientă o „democraŃie în Cadrul Frontului” şi inutilă existenŃa altor partide politice au constituit factori care au perturbat grav climatul necesar cristalizării pluralismului politic.

DispariŃia bruscă şi neaşteptată a terorii totalitare, a presiunilor sistematice şi omniprezente din partea aparatului de partid şi a SecurităŃii, faptul că dintr-o dată televiziunea publică emitea pe post mesaje şi opinii contrare celor transmise obsesiv de decenii şi, în fine, bucuria nesperatei eliberări au creat o atmosferă de entuziasm general şi de încredere nestrămutată în bunul mers al societăŃii de acum încolo. Lucrurile păreau a fi rezolvate de la sine prin formarea şi consolidarea unei noi puteri care se dezicea energic de regimul lui Ceauşescu şi de practicile sale; în acele momente neîncrederea de principiu în guvernanŃi, premisa oricărei gândiri democratice, a fost cu totul abandonată. Atitudinea critică faŃă de noua putere era privită – nu în ultimul rând datorită prestaŃiei deplorabile a presei obediente şi a televiziunii – ca manifestare a ostilităŃii faŃă de RevoluŃie, faŃă de poporul român sau chiar ca rezultat al cointeresării din afară de anumite „forŃe străine” ostile României. ExistenŃa partidelor politice a fost privită nu ca manifestare absolut firească şi de la sine înŃeleasă a libertăŃii de asociere, ci ca rezultat al atitudinii (poate prea) binevoitoare a autorităŃilor care, printr-o reglementare expresă, au creat „cadrul legal

35 Această asimilare este abuzivă şi irelevantă. Este abuzivă întrucât cele două organizaŃii

democratice anticomuniste s-au format anterior prăbuşirii regimurilor totalitare din Ńările respective, la care de altfel au contribuit. Fondatorii lor nu au avut la dispoziŃie nici postul de televiziune oficial şi nici presa, iar membrii lor s-au expus unor riscuri, uneori considerabile, atunci când au aderat la ele. Acestor organizaŃii le revine meritul unei rezistenŃe deschise faŃă de regim, al unei atitudini curajoase contra unui sistem opresiv al cărui colaps nu părea a fi încă iminent în momentul creării lor. FSN a fost creat după prăbuşirea clanului Ceauşescu, intrarea în rândurile sale implica şansa de accedere rapidă în ierarhia politică şi nicidecum ostracizarea. ComparaŃia FSN cu organizaŃiile menŃionate este şi irelevantă. Acestea din urmă au apărut în circumstanŃe diferite; fondatorii lor doreau să realizeze o opoziŃie faŃă de regim în cadrul juridic şi instituŃional permis de acesta. ApariŃia unei organizaŃii fără obiective manifest şi primordial politice era mai uşoară în acele împrejurări; ea se putea adresa mai uşor şi în mod direct cetăŃeanului, dezamăgit de figuraŃiile şi impostura de pe scena politică şi alergic la pronunŃarea cuvântului „partid”, întotdeauna asociat cu comunismul; în împrejurări normale, creatorii acestor organizaŃii ar fi format poate ei înşişi un partid.

31

de funcŃionare” al partidelor politice.36 De prisos să mai precizăm că, într-un un stat de drept şi într-o societate democratică, un drept precum libertatea de asociere este de la sine înŃeles şi inerent fiinŃei umane; existenŃa sa nu necesită o confirmare prealabilă prin lege sau alt act al autorităŃilor statele, legea putând interveni doar pentru a limita şi condiŃiona existenŃa acestui drept, neavând însă un caracter constitutiv în privinŃa sa. Chiar şi mai târziu, în cursul campaniei electorale din toamna anului 1996, unii politicieni şi-au asumat meritul consacrării pluralismului politic în România prin adoptarea Decretului-Lege nr. 8/1989.

În cei aproape 16 ani scurşi de la prăbuşirea regimului Ceauşescu, evoluŃia politică a societăŃii româneşti a dus la acceptarea treptată a exigenŃelor unui real pluralism politic. AlternanŃele la guvernare, deschiderea treptată a mass media faŃă de discursul practicat de preopinenŃi, apariŃia mai multor posturi de televiziune, precum şi presiunile şi influenŃele din exterior au moderat treptat severitatea confruntării politice.

§ 3. ROMANIA – STAT DE DREPT

Principiul statului de drept consacrat în art. 1 alin (3) al ConstituŃiei: „România este stat de drept, democratic şi social ...”. Fireşte, simpla adeziune formală nu este suficientă pentru a transforma Ńara noastră într-un adevărat stat de drept; adeziunea respectivă trebuie să-şi găsească confirmarea în instituŃiile şi reglementările concrete ale legii noastre fundamentale, precum şi în practica politică şi constitu-Ńională a autorităŃilor publice.37 Confruntarea cu exigenŃele acestui principiu poate releva disfuncŃionalităŃi şi aspecte criticabile în cazul oricărui stat din trecut sau prezent. Pe de altă parte evoluŃia complexă a problemelor sociale, economice, culturale sau ale mediului pun în permanenŃă autorităŃile în faŃa unor noi provocări. Reglementarea acestor situaŃii implică aproape întotdeauna decizii care afectează drepturile fundamentale ale unor cetăŃeni, creează nemulŃumiri şi duc la controverse. În privinŃa statelor membre ale Uniunii Europene însă, putem constata o preocupare constantă şi serioasă, datând de decenii în cazul membrilor mai vechi ai acesteia, de remediere a deficienŃelor existente sau apărute pe parcurs. Examinarea performanŃelor politice ale acestor Ńări din perspectiva statului de drept reclamă o analiză a modului practic de aplicare exigenŃelor acestui principiu. BilanŃul statelor europene este în general pozitiv iar existenŃa unor mecanisme politico-juridice internaŃionale regionale şi supranaŃionale constituie o garanŃie a menŃinerii acestor standarde.

Seriozitatea şi efectivitatea aplicării practice a principiului statului de drept în Ńara noastră impune de asemenea o discuŃie în raport cu exigenŃele concrete ale acestui principiu.

36 Acest act - Decretul-Lege nr. 8 / 1989 – a fost adoptat la 31 decembrie (M. Of. I, nr. 9 / 31

decembrie 1989). Unele partide (precum Partidul NaŃional-łărănist Creştin şi Democrat) s-au înfiinŃat anterior acestei date.

37 Pentru o critică severă şi argumentată (expusă însă cam sintetic) a performanŃelor autorităŃilor române în privinŃa exigenŃelor statului de drept, vezi Corneliu Liviu Popescu, Metastaza statului de drept şi democratic în România, în RRDO nr. 29 (2005), pp. 4-11.

32

SeparaŃia puterilor de stat, unul din cele mai importante corolarii ale statului de drept, este consacrată în art. 1, alin. (4) din ConstituŃie. Puterea legislativă este limitată şi controlată prin controlul constituŃionalităŃii legilor exercitate de Curtea ConstituŃională şi prin alegeri parlamentare periodice. Puterea executivă este limitată şi controlată prin responsabilitatea faŃă de Parlament, prin răspunderea ministerială, prin posibilitatea suspendării şi a demiterii Preşedintelui României, prin controlul judecătoresc pe calea contenciosului administrativ şi supunerea faŃă de lege a administraŃiei, prin controlul de constituŃionalitate asupra ordonanŃelor Guvernului, precum şi prin alegerea periodică a unor autorităŃi administrative locale. Desfăşurarea legală şi corectă a alegerilor este controlată de instanŃele judecătoreşti (iar în cazul alegerilor prezidenŃiale, de Curtea ConstituŃională). Supunerea judecătorilor faŃă de lege, existenŃa mai multor trepte de jurisdicŃie, precum şi caracterul public al dezbaterilor permit limitarea şi controlul puterii judecătoreşti. SeparaŃia puterilor în stat este însă pusă în discuŃie de practica de peste un deceniu a guvernelor care s-au succedat în România de a rezolva expeditiv problemele de ordin legislativ prin ordonanŃe de urgenŃă.38 InstituŃia delegării legislative este întrucâtva antinomică faŃă de principiul separaŃiei puterilor şi nu a fost decât cu greu asimilată în sistemul acestuia. Atitudinea sistematică a executivului nostru de a scurt-circuita procesul decizional legislativ prin emiterea promptă şi repetată de ordonanŃe de urgenŃă pune serios sub întrebare fermitatea angajamentului României la principiile statului de drept.

O problemă deosebită o reprezintă independenŃa justiŃiei; consacrată formal şi garantată ca „valoare supremă” în statul român (art. 1, alin. (3)), susŃinută de instituŃii şi precum inamovibilitatea judecătorească şi Consiliul Suprem al Magistraturii, ea reprezintă un capitol în privinŃa căruia Ńara noastră a fost multă vreme şi a rămas deficitară faŃă de standardele europene, din punct de vedere al negociatorilor tratatului de aderare a României la UE. Gradul de independenŃă a justiŃiei depinde însă de foarte mulŃi factori; consacrarea constituŃională singură este tot atât de eficientă ca şi în cazul unei eventuale rezolvări a subdezvoltării economice ori eliminări a corupŃiei prin stipularea în legea constituŃională a unor dispoziŃii care să interzică respectivelor fenomene să se producă. O importanŃă mult mai mare revine legilor de organizare judecătorească, reglementării cazurilor de incompatibilitate, politicii de personal în selectarea magistraŃilor şi în privinŃa promovării profesionale, asigurării unui statut social corespunzător pentru magistraŃi precum şi a unui număr suficient de posturi pentru a evita supraaglomerarea completelor de judecată. Sub toate aceste aspecte, percepŃia publicului este încă, preponderent negativă.

Respectul autorităŃilor faŃă de drepturile şi libert ăŃile fundamentale reprezintă un alt aspect de importanŃă crucială în aprecierea efectivităŃii aplicării principiului statului de drept. Admiterea Ńării noastre în Consiliul Europei, aderarea la

38 Deşi conduita Guvernului este întrucâtva justificată, mai ales în ultimii ani, datorită necesităŃii

alinierii rapide a legislaŃiei române la aquis-ul comunitar, menŃionăm că existau şi alte metode de a rezolva această problemă: procedura legislativă de urgenŃă şi asumarea răspunderii Guvernului.

33

ConvenŃia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale,39 precum şi supunerea faŃă de jurisdicŃia CurŃii Europene a Drepturilor Omului sunt factori care au determinat alinierea treptată a autorităŃilor publice din Ńara noastră la standardelor europene în materie. Rolul principal în acest domeniu revine autorităŃilor statului; mecanismele europene pot interveni şi controla modul în care sunt respectate anumite drepturi, însă acŃiunea lor este limitată sub aspect temporal şi substanŃial iar intervenŃia, producându-se abia după epuizarea căilor judiciare interne, este adesea foarte târzie.

O judecată de ansamblu asupra gradului de respectare sau de nerespectare de către statul român a drepturilor şi libertăŃilor fundamentale este greu de dat datorită enormei complexităŃi a problemei; în plus ea este legată de momentul emiterii ei, întrucât datele pentru fiecare aspect concret (libertatea individuală, tratamentul deŃinuŃilor în închisori, al celor aflaŃi în arest preventiv sau sub anchetă, poziŃia faŃă de minorităŃi, faŃă de persoanele cu handicap ori faŃă de drepturile copilului, atitudinea faŃă de proprietate, faŃă de dreptul la apărare ori faŃă de libertatea presei etc.) iar datele problemei se pot schimba de la o zi la alta. Un rezultat pe ansamblu foarte satisfăcător nu împiedică existenŃa sau survenirea unor abuzuri deosebit de grave în unele domenii, după cum anumite încălcări grave în domenii concrete nu implică neapărat o atitudine general negativă şi sistematică faŃă de drepturile omului.

Totuşi, putem constata că în anumite domenii, atitudinea autorităŃilor române a fost mai degrabă negativă. Problema proprietăŃii este exemplul cel mai evident în acest sens. Întârzierea nejustificată şi inexplicabilă a statului în a reglementa situaŃia bunurilor confiscate ori „naŃionalizate” de regimul comunist, inclusiv a bunurilor aparŃinând unor biserici şi culte religioase, constituie poate cel mai negativ aspect al perioadei de după 22 decembrie 1989. Argumentele de ordin social (precum protecŃia chiriaşilor din imobilele naŃionalizate) sunt pur şi simplu puerile: pentru protecŃia acestor categorii de persoane există sau se puteau adopta (şi s-au adoptat) măsuri adecvate de protecŃie, precum prorogarea contractelor de închiriere, limitarea sau plafonarea cuantumului chiriilor ori subvenŃionarea acestora sau construcŃia de locuinŃe sociale. Este greu de înŃeles de ce a protecŃia chiriaşilor trebuia realizată prin refuzul restituirii proprietăŃilor confiscate către proprietarii de drept sau chiar prin vânzarea acestora către chiriaşi. Libertatea presei este un alt domeniu în care prestaŃia statului român s-a arătat deficitară în ultimii ani, iar deficienŃele, menŃionate mai sus, în privinŃa independenŃei justiŃiei, afectează grav drepturi individuale precum accesul la justiŃie, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare.

Una din exigenŃele cele mai frecvent încălcate ale statului de drept vizează predictibilitatea dreptului şi certitudinea raporturilor juridice . Grava instabilitate legislativă, amplificată prin modificarea frecventă a normelor existente prin ordonanŃe de urgenŃă, la rândul lor modificate prin legile de aprobare a acestora, adoptarea pripită a unor reglementări de amploare, ale căror deficienŃe ies rapid la iveală şi reclamă noi modificări, în condiŃiile presiunilor externe determinate de necesitatea

39 Semnată la Roma pe data de 4 noiembrie 1950. România a aderat la această convenŃie prin

Legea nr. 30 / 18 mai 1994, publicată în M.Of. I, nr. 135 / 31 mai 1994.

34

alinieri rapide la aquis-ul comunitar constituie factori care afectează serios compatibilitatea statului nostru cu standardele unui stat de drept.

§ 4. ROMANIA – STAT SOCIAL

Conform dispoziŃiilor art. 1, alin. (3), teza 1 din legea noastră fundamentală,

„România este stat de drept, democratic şi social ...”. Asupra faptului că democraŃia nu coincide cu statul de drept nu insistăm aici; cuvenitele observaŃii au fost făcute cu ocazia examinării conceptului de stat de drept. Componenta socială completează şi contrabalansează componenta liberală a statului de drept. Dacă pentru statul de drept, esenŃială este îngrădirea şi limitarea puterii de stat în scopul garantării libertăŃii individului, exigenŃele acestuia fiind în general de ordin negativ, interzicând concentrarea puterii la nivelul anumitor autorităŃi sau ingerinŃele în sfera libertăŃii individuale, în cazul statului social, autorităŃilor le revin obligaŃii pozitive în direcŃia creării şi menŃinerii premiselor egalităŃii între toŃi membrii comunităŃii politice.

Statul social trebuie să contrabalanseze prin intervenŃie directă tendinŃele spre inegalitate economică crescândă (care se poate uşor converti şi în inegalitate politică), ce decurg din libertatea economică instituită de statul de drept. Evident, în privinŃa termenilor acestui raport, opiniile pot fi şi sunt foarte diferite. Orientarea politico-ideologică, filozofică sau spirituală ori preferinŃele culturale ne pot determina să punem accentele în mod diferit pe diverşii factori care intră în ecuaŃie.

Pe linia unei celebre formulări a lui Anatole France, care proslăvea ironic libertatea şi egalitatea secolului XIX, în care legea interzicea deopotrivă bogaŃilor ca şi săracilor să doarmă sub poduri, se pot sublinia formalismul şi ineficienŃa principiilor statului de drept, incapabil să perceapă şi cu atât mai puŃin să soluŃioneze gravele probleme sociale apărute ca urmare a inegalităŃilor economice. „Statul-paznic-de-noapte al capitalismului” nu poate gestiona complexele crize apărute datorită insuficienŃei sale structurale şi devine un paravan pentru interesele egoiste – în primul rând economice – ale unui restrâns grup de privilegiaŃi. Chiar şi în condiŃiile unei competiŃii oneste, în care singurul criteriu îl reprezintă meritul personal, sorŃii vor înclina invariabil în favoarea celor privilegiaŃi economic, ei beneficiind de o educaŃie superioară, pe care şi-au putut-o permite datorită resurselor lor sau ale familiilor lor.

Pe de altă parte, accentul pus pe problematica socială prezintă riscul restrângerii treptate a libertăŃii economice, şi, în cele din urmă, a libertăŃii pur şi simplu. „Statul providenŃă”, care încearcă să asigure un anumit nivel de bunăstare tuturor cetăŃenilor săi, şi aceasta indiferent de circumstanŃele financiare, economice sau politice şi chiar de efortul şi de meritele celor interesaŃi, duce la proliferarea unei birocraŃii de binefăcători oficiali, pe banii contribuabilului. Aceştia vor folosi poziŃia lor pentru a-şi consolida puterea politică, a permanentiza sistemul, inclusiv situaŃia de dependenŃă a celor asistaŃi, iar sistemul se va dovedi inevitabil greoi şi ineficient chiar şi pentru beneficiarii săi. Aceste mecanisme vor crea generaŃii întregi de asistaŃi social, care vor considera sprijinul din partea statului ca un drept câştigat şi vor fi prea puŃin predispuşi să-şi îmbunătăŃească situaŃia prin eforturi proprii, asumându-şi riscuri

35

sau chiar sacrificii. Elita politică şi birocratică a statului asistenŃial va fi în mod cert foarte puŃin interesată în a schimba această stare de lucruri, din moment ce rezonanŃa discursului său public şi baza sa politică depind de existenŃa unor categorii numeroase de persoane nemulŃumite şi dependente de asistenŃa publică.

Fiecare din aceste poziŃii este în felul ei îndreptăŃită. AutorităŃile statului trebuie să găsească „media de aur” între cele două extreme, evitând atât abstinenŃa cvasi-totală în probleme sociale a liberalismului secolului XIX, cât şi proliferarea unei birocraŃii asistenŃiale şi crearea unei clase de asistaŃi. ConstituŃia nu oferă şi nu poate oferi o soluŃie în această privinŃă. Ea doar semnalează legiuitorului, după ce a consacrat principiul statului de drept, importanŃa componentei sociale. Măsura în care se vor pune accentele pe una sau alta din aceste componente urmează a fi stabilită prin jocul politic democratic, prin mecanismele constituŃionale de formare a voinŃei politice în stat. Decizia revine electoratului, care va aproba sau va respinge soluŃiile propuse de partidele politice şi va sancŃiona la urne guvernanŃii ai căror programe se vor dovedi inadecvate. Gradul de realizare a statului social şi plasarea accentelor pe componenta de stat de drept sau respectiv pe cea socială reprezintă probleme politice şi nu de (ne)constituŃionalitate.

Componenta socială a organizării politice a statului român este atestată de textele constituŃionale privind sindicatele, patronatele şi asociaŃiile profesionale (art. 9), drepturile sociale prevăzute în Titlul II, Cap. II, (dreptul la învăŃătură, la ocrotirea sănătăŃii, la muncă şi la protecŃia muncii, la grevă, la un nivel de trai decent, dreptul la protecŃie al copiilor şi tinerilor, precum şi al persoanelor cu handicap) sau la Consiliul Economic şi social (art. 141).

Deşi sunt reglementate în acelaşi capitol ca şi drepturile civile şi politice, drepturile sociale sunt lipsite de eficienŃa acestora. Ele au mai degrabă caracterul unor misiuni constituŃionale conferite de legea fundamentală legiuitorului, dar şi executivului, astfel încât în activitatea acestor autorităŃi să fie avute în vedere (şi) obiectivele stipulate în textele constituŃionale incidente (ocuparea forŃei de muncă, asigurarea unui nivel de trai decent, protecŃia copiilor şi a tinerilor etc.). ConsecinŃa juridică efectivă a acestor normări o reprezintă prestarea în mod egal a ceea ce statul asigură cetăŃenilor săi în baza „drepturilor” menŃionate. DispoziŃiile respective nu ne spun cât trebuie să presteze statul şi nici dacă o asemenea prestaŃie trebuie să aibă loc.

Măsura în care România se situează la parametrii unui stat social este dată nu de consacrarea în ConstituŃie a unor dispoziŃii în acest sens, nici de prezenŃa în legea fundamentală a unui cuprinzător catalog de „drepturi sociale” sau „social-economice şi culturale”, ci de performanŃele politice, economice şi organizaŃionale ale statului român.

§ 5. ROMANIA – STAT UNITAR

Cu excepŃia unei scurte perioade iniŃiale (1859-1862), în care Principatele

Unite constituiau o uniune personală, statul român modern a fost pe toată durata existenŃei sale un stat unitar. Acest fapt a fost de altfel consacrat de toate constituŃiile care s-au succedat de atunci. Caracterul unitar al statului român a fost privit nu atât ca rezultatul unei opŃiuni constituŃionale între federalism şi centralism, cât mai ales ca

36

rezultat şi garanŃie a unităŃii naŃionale, a stabilităŃii statului naŃional român. Integrarea politică, administrativă şi economică a celor două state româneşti unite în 1859, iar apoi şi a celorlalte provincii care au intrat în componenŃa statului român, se putea realiza cel mai rapid şi mai durabil în cadrul unui stat unitar şi centralizat. De altfel în secolul XIX, tendinŃa generală, continuând-o pe cea din secolele precedente, era de întărire a autorităŃilor centrale, în cazul statelor unitare, şi respectiv de sporire a puterilor autorităŃilor federale, în dauna statelor federate, în cazul statelor compuse. Aceste aspecte Ńinând de domeniul istoriei dar şi a sensibilităŃii naŃionale au determinat o rezervă ostilă sau măcar suspicioasă faŃă de soluŃiile federale, privite ca tentative deghizate de subminare a unităŃii naŃionale sau chiar a integrităŃii teritoriale a Ńării. Atmosfera politică a anilor ’90 a fost în bună măsură marcată de polemici stridente şi recriminări înverşunate pe această temă.

Actuala ConstituŃie prevede în art. 1, alin. (1) – text rămas nemodificat de revizuirea din 2003 – că „România este stat naŃional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.” O primă observaŃie sintagma (uşor pleonastică) „suveran şi independent” nu adaugă nimic la textul constituŃional; suveranitatea este oricum imanentă oricărui stat modern – altfel am vorbi de o provincie, un teritoriu dependent ori de o colonie şi nu de un stat – fiind de altfel recunoscută pe plan internaŃional, nu în ultimul rând prin Carta ONU, oricărui membru al organizaŃiei mondiale, adică practic tuturor statelor. Sublinierea apăsată a unei calităŃi pe care nimeni nu o poate contesta deschis pare a denota emfaza incertitudinii şi reduce din solemnitatea concisă a unui text constituŃional. Caracterul unitar al statului apare ca fiind prima decizie constituŃională pe care constituantul român o stipulează în textul legii fundamentale. ImportanŃa simbolică a acestui fapt este deosebită. Reiese de aici atât valoarea pe care unitatea statului – pusă pe acelaşi plan cu unitatea naŃională – o are în ochii autorilor legii noastre fundamentale, cât şi dorinŃa acestora de a se ralia unei tradiŃii politice mai vechi, de la care nici în anii regimului comunist, statul român nu s-a abătut prea mult: cea a statului unitar centralizat.

OpŃiunea constituantului român – consecvent în această privinŃă de-a lungul timpului – pentru statul unitar nu implică însă nicidecum menŃinerea unei centralizări stricte. Conform dispoziŃiilor art. 120, alin. (1) din legea noastră fundamentală, „[a]dministraŃia publică din unităŃile administrativ teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi desconcentrării.” 40 În acest sens, legiuitorul organic şi ordinar, precum şi executivul au la dispoziŃie un spaŃiu

40 În vechea redactare din 1991, art. 119 stabilea că „[a]dministraŃia publică din unităŃile

administrativ teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale şi pe cel al descentralizării serviciilor publice.” Este de remarcat că prin Legea de revizuire din 2003, acestui articol (120 în urma renumerotării) i s-a adăugat un al doilea alineat, referitor la utilizarea limbilor minorităŃilor naŃionale. Atitudinea mai flexibilă faŃă de minorităŃi corespunde de altfel unei atitudini distanŃate faŃă de etosul statului centralizat, caracterizat prin impunerea strictă şi uniformă a unei unice limbi oficiale, tuturor autorităŃilor şi pe întreg teritoriul Ńării.

37

discreŃionar foarte larg41 pentru a configura concret autonomia locală a unităŃilor administrativ-teritoriale.

§ 6. INTEGRAREA EURO-ATLANTICA Încă de la adoptarea legii noastre fundamentale, opŃiunea Adunării

Constituante, a partidelor politice şi a societăŃii româneşti în ansamblu pentru valorile democraŃiei occidentale era foarte fermă. Dacă în faza iniŃială a RevoluŃiei din decembrie 1989, discursul public manifesta o atitudine echidistantă, manifestând reverenŃă atât pentru Vest cât şi faŃă de fosta Uniune Sovietică42, treptat terminologia şi argumentele încep să se apropie tot mai mult de cele ale Europei occidentale. Tezele privind o „democraŃie originală” devin rapid subiect de ironie şi sunt abandonate. Referirile pozitive la comunism, prezente în discursul iniŃial al unora dintre noii conducători politici, dispar cu desăvârşire; mai mult la 12 ianuarie 1990 este adoptat un Decret-Lege al Consiliului Frontului Salvării NaŃionale, prin care Partidul Comunist Român este scos în afara legii (ce-i drept, a doua zi actul este revocat). Dacă în privinŃa opŃiunilor intime, a afinităŃilor politice şi ideologice, a intenŃiilor şi planurilor de viitor ale protagoniştilor scenei politice româneşti postdecembriste au existat şi există în continuare controverse, discursul public este cât se poate de clar orientat în direcŃia modelului vest-european.

Un factor deloc neglijabil l-a constituit evoluŃia politică internaŃională. Colapsul Uniunii Sovietice a însemnat pentru România nu numai dispariŃia suportului extern pentru o eventuală soluŃie politico-statală apropiată celor din perioada 1945-1989 (opŃiune pe care, oricum, poporul român a respins-o ferm încă din decembrie 1989), ci şi discreditarea ideii că s-ar putea găsi o formulă de organizare politică diferită de cea a modelului european.

Textul iniŃial al ConstituŃiei României nu cuprinde nici o referire expresă la integrarea euroatlantică. În elaborarea legii noastre fundamentale – după cum ne-o arată dezbaterile Adunării Constituante – preocuparea de a corespunde exigenŃelor unei democraŃii constituŃionale, conforme standardelor europene a reprezentat o constantă în activitatea autorilor ei. Participarea unor experŃi din mai multe state vest-europene, atenŃia faŃă de criteriile stabilite de ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa, raportarea frecventă atât la ConstituŃia române din 1923, cât şi la constituŃiile mai recente ale unor state europene constituie argumente în acest sens.

41 Vezi în acest sens, Corneliu Liviu Popescu, Autonomia locală şi integrarea europeană,

Editura All-Beck, Bucureşti, 1999, în special concluziile şi aspectele de lege ferenda privind realizarea autonomiei locale în contextul integrării europene, la pp. 340-346.

42 Ca un indiciu în acest sens, amintim faptul că în „Comunicatul către Ńară al Consiliului Frontului Salvării NaŃionale” din 22 decembrie 1989, la punctul 9, consacrat opŃiunilor de politică externă ale noii conduceri a României, textul utiliza termenul – pus în circulaŃie de Gorbaciov – de „Europa, casă comună a tuturor”, iar angajamentului de a respecta obligaŃiile internaŃionale ale României i se adăuga menŃiunea „în primul rând, cele privitoare la Tratatul de la Varşovia”. Vezi textul Comunicatului în M.Of., nr. 1 / 22 decembrie 1989.

38

Făcând abstracŃie de anumite scăpări greu evitabile, terminologia ConstituŃiei este cea a unei constituŃii europene. InstituŃiile şi principiile consacrate de noua lege fundamentală sunt cele consacrate de modelul european (statul de drept, democraŃia reprezentativă şi mandatul reprezentativ, echilibrul puterilor, garantarea constituŃională a angajamentelor internaŃionale, garantarea drepturilor fundamentale, Avocatul Poporului, Curtea ConstituŃională etc.).

Prin Legea de revizuire a ConstituŃiei a fost inserat un nou titlu (V1, devenit VI în urma renumerotării), intitulat „Integrarea euroatlantică”. Cele două articole ale noului titlu se referă la condiŃiile şi consecinŃele integrării României în Uniunea Europeană (art. 148) şi la aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord (art. 149).

III. PARLAMENTUL ROMÂNIEI

§ 1. CONSTITUIREA, STRUCTURA, ORGANIZAREA ŞI FUNCłIONAREA PARLAMENTULUI

§ 1.1. ConsideraŃii generale

Conform dispoziŃiilor art. 60, alin. (1), Parlamentul este organ reprezentativ suprem şi unica autoritate legiuitoare în România. Caracterul de organ reprezentativ mai este stabilit şi în cazul Preşedintelui României (art. 80, alin. (1): “Preşedintele României reprezintă statul român…”), iar pe plan local, primarii şi consiliile locale şi judeŃene se bucură de reprezentativitate. Caracterul reprezentativ decurge din desemnarea autorităŃii de către cetăŃeni, prin vot. Faptul că Parlamentul este instituit ca “organ reprezentativ suprem” nu implică nicidecum subordonarea celorlalte organe faŃă de acesta. Ca legiuitor, Parlamentul poate adopta reglementări obligatorii pentru toŃi cetăŃenii şi pentru toate autorităŃile statului, inclusiv pentru cele reprezentative, dar nu poate dispune în privinŃa modului în care Preşedintele îşi exercită atribuŃiile sau organele administraŃiei publice locale îşi exercită propriile atribuŃii în cadrul autonomiei locale consacrate de ConstituŃie. Cu alte cuvinte, Parlamentul României, ca de altfel Parlamentul oricărei democraŃii autentice, este departe de rolul de “organ suprem al puterii de stat” jucat (în teorie) de Marea Adunare NaŃională în anii regimului totalitar comunist. Fiind “unică autoritate legiuitoare”, Parlamentul poate reglementa prin lege orice domeniu al vieŃii sociale. Limitele puterii sale legislative sunt cele stabilite în ConstituŃie. Astfel, Parlamentul trebuie să adopte legile respectând procedura prevăzută în legea fundamentală (art. 73-79) şi nu poate modifica dispoziŃii constituŃionale decât cu respectarea condiŃiilor şi a procedurii prevăzute în art. 150-152. Alte autorităŃi (Preşedintele României şi Guvernul) deşi participă la elaborarea legilor, nu au calitatea de “autorităŃi legiuitoare”, şi aceasta spre deosebire de situaŃia din monarhiile constituŃionale, unde (la început în mod efectiv, iar apoi doar formal) puterea legiuitoare era/este exercitată în comun de şeful statului şi de Adunarea

39

Legiuitoare. Practic însă, elaborarea legilor se face cu participarea semnificativă a acestor organe. Reglementările referitoare la Parlamentul României sunt cuprinse în principal în Titlul III, Capitolul I din ConstituŃia României (art. 60-79) precum şi în regulamentele Parlamentului: Regulamentul Camerei DeputaŃilor (denumit în continuare prescurtat RCD), adoptat la 24 februarie 1994, modificat în repetate rânduri (ultima oară în octombrie 2005); Regulamentul Senatului (denumit în continuare prescurtat: RS), adoptat în 30 iunie 1993, modificat ultima oară în ianuarie 2001, precum şi Regulamentul şedinŃelor comune ale Camerei DeputaŃilor şi ale Senatului, adoptat în 1992.

§ 1.2. Constituirea Parlamentului Camera DeputaŃilor şi Senatul sunt alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat, potrivit legii electorale (art. 61, alin. (1)). Legea electorală, în accepŃiunea acestei dispoziŃii, este Legea nr. 68/1992 privind alegerea Camerei DeputaŃilor şi a Senatului. Numărul deputaŃilor şi al senatorilor este stabilit prin art. 3, alin. (2) şi (3) din legea electorală, în raport cu populaŃia Ńării: un deputat corespunde unui număr de 70.000, iar un senator, unui număr de 160.000 de locuitori. ConstituŃia stabileşte un anumit privilegiu pentru organizaŃiile cetăŃenilor aparŃinând minorităŃilor naŃionale: în cazul în care acestea nu întrunesc numărul de voturi pentru a fi reprezentate în Parlament, au dreptul la un loc de deputat, în condiŃiile legii electorale. O minoritate naŃională poate fi însă reprezentată de o singură organizaŃie. Pentru a candida în alegerile parlamentare, un cetăŃean român trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:

- să aibă numai cetăŃenia română şi domiciliul în Ńară (art. 16, alin. (3)); - să aibă drept la vot, conform art. 34 (condiŃie stabilită prin art. 36, alin.

(1), teza 1). Dreptul la vot, în condiŃiile art. 34, îl au cetăŃenii români care au împlinit vârsta de 18 ani, până în ziua alegerilor inclusiv, fiind excluşi debilii şi alienaŃii mintal, precum şi cei puşi sub interdicŃie şi persoanele condamnate, prin hotărâre judecătorească definitivă, la pierderea drepturilor electorale;

- să nu-i fie interzisă asocierea în partide politice, potrivit art. 39, alin. (2) (art. 36, alin. (1), teza a 2-a). Nu este necesar ca persoana care candidează să aparŃină unui partid politic; este însă neapărat necesar ca ea să aibă dreptul de a se înscrie într-un partid. Le este interzisă asocierea în partide politice următoarelor categorii de persoane: judecătorilor CurŃii ConstituŃionale, avocaŃilor poporului, magistraŃilor, membrilor activi ai armatei, poliŃiştilor precum şi altor categorii de funcŃionari publici stabilite prin lege organică;

- să fi împlinit, până în ziua alegerilor inclusiv, vârsta de 23 de ani pentru a fi ales în Camera DeputaŃilor sau vârsta de 33 de ani pentru a fi ales în Senat.

40

Legea electorală stabileşte în detaliu modalitatea de întocmire a listelor electorale (permanente şi speciale: art. 7-13), condiŃiile de utilizare a cărŃii de alegător (art. 14-17) organizarea secŃiilor de votare (18-22), înfiinŃarea, organizarea şi atribuŃiile a birourilor electorale (la nivel central, de circumscripŃie şi de secŃie de votare: art. 23-32), procedura înregistrării şi contestării candidaturilor (art. 33-36), condiŃiile de confecŃionare şi utilizare a buletinelor de vot (art. 37-43), campania electorală (art. 44-48), desfăşurarea votării (art. 49-60), stabilirea rezultatelor obŃinute în alegeri (art. 61-69), condiŃiile de organizare a unor alegeri parŃiale (art. 70-71) precum şi contravenŃiile şi infracŃiunile privitoare la desfăşurarea alegerilor (art. 72-82). Din aceste reglementări este de reŃinut că:

- scrutinul reglementat de această lege este un scrutin de listă (proporŃional). Alegătorii votează o anumită listă de candidaŃi, fără a putea opta sau manifesta vreo preferinŃă faŃă de aceştia ori – cu atât mai puŃin –să atribuie votul lor mai multor candidaŃi situaŃi pe liste diferite;

- nu există diferenŃe între Senat şi Camera DeputaŃilor în privinŃa datei alegerilor, a modului de atribuire a mandatelor sau a modului de stabilire a rezultatului alegerilor;

- metoda de atribuire a mandatelor de pe lista de candidaŃi este o variantă a aşa zisei “metode a celor mai mari câturi” (sau metoda d’Hondt); în baza acesteia, numărul de voturi obŃinut de partide în fiecare circumscripŃie va fi împărŃit succesiv la numerele naturale de la 1 la cel reprezentând totalul mandatelor ce urmează a fi atribuite în acea circumscripŃie, distribuirea făcându-se în ordinea descrescândă a câturilor;

- legea stabileşte un prag electoral (care este, în urma modificării prin ordonanŃă de urgenŃă, în anul 2000, de 5% pentru partide şi de 8% pentru coaliŃii de partide). Partidele sau coaliŃiile de partide care nu au obŃinut numărul necesar de voturi pentru a atinge pragul electoral nu vor primi nici un mandat de parlamentar (cu excepŃia organizaŃiilor reprezentând minorităŃile naŃionale, care beneficiază de privilegiul stabilit în art. 59, alin. (2) al ConstituŃiei), iar mandatele ce le-ar reveni în baza voturilor obŃinute vor fi redistribuite proporŃional celorlalte partide.

Camerele nou alese se vor întruni, la convocarea Preşedintelui României, în termen de 20 de zile de la data alegerilor generale (art. 63, alin. (3) din ConstituŃie. Prima activitate desfăşurată de Camerele nou alese constă în validarea mandatelor parlamentarilor43. În acest scop se alege o comisie de validare, formată din 30 de deputaŃi şi, respectiv, 12 senatori. Comisia de validare va fi formată din membri desemnaŃi de grupurile parlamentare; numărul lor fa fi proporŃional cu ponderea acestor grupuri (art. 4 din RCD şi, respectiv, articolul cu acelaşi număr din RS). Comisia îşi alege un preşedinte şi doi vicepreşedinŃi – care alcătuiesc biroul comisie şi se organizează în mai multe grupe de lucru (3 pentru Senat şi 9 pentru Camera DeputaŃilor). Biroul comisiei repartizează grupelor de lucru dosarele referitoare la

43 Reglementată de art. 1-12 din RCD şi de art. 1-21 din RS.

41

alegerea membrilor Camerei, primite de la Biroul Electoral Central. Nici un grup de lucru nu va primi dosare referitoare la alegerea vreunuia din membrii săi. Verificarea legalităŃii alegerii membrilor grupurilor de lucru se va face chiar de către biroul comisiei de validare. Dosarele membrilor biroului comisiei de validare a Senatului vor fi verificate de cei 9 membri ai grupelor de lucru (art. 6, alin. (2), teza a doua din RS); în cazul membrilor biroului comisiei de validare a Camerei DeputaŃilor, Regulamentul nu conŃine dispoziŃii exprese, de unde se poate deduce faptul că verificarea legalităŃii dosarelor alegerii acestora va intra în sarcina uneia sau a mai multora dintre grupele de lucru. Birourile comisiilor de validare şi grupele de lucru propun plenului, în cel mult 3 zile de la constituirea comisiei, validarea sau invalidarea mandatelor de parlamentar, iar propunerile sunt adoptate de plenul comisiei cu majoritate de voturi. Comisia de validare a Camerei DeputaŃilor poate propune invalidarea mandatului unui parlamentar, în cazul în care constată că alegerea s-a făcut prin încălcarea legii, inclusiv prin fraudă electorală (art. 7 din RCD). În cazul Senatului, posibilitatea de a propune invalidarea este condiŃionată de faptul ca încălcare a legii invocată ca temei al invalidării să nu fi constituit obiect al contestaŃiilor soluŃionate definitiv, în conformitate cu dispoziŃiile legii electorale (art. 7 din RS). Cele două camere se întrunesc a 5-a zi de la constituirea comisiei de validare pentru dezbaterea raportului prezentat de comisie. Camera se va pronunŃa în bloc asupra listei parlamentarilor, în privinŃa cărora comisia a propus validarea mandatului. Camera va vota în mod individual în privinŃa fiecărei propuneri de invalidare.

Camerele sunt legal constituite după validarea a două treimi din numărul mandatelor membrilor lor (art. 12 din RCD şi, respectiv, articolul cu acelaşi număr din RS).

§ 1.3. Structura Parlamentului Sistemul bicameral este specific statelor federale; de regulă camera inferioară reprezintă în mod direct pe alegători, numărul membrilor ei fiind stabilit în raport de populaŃia fiecărui stat federat, iar camera superioară reprezintă statele federate (nu întotdeauna în proporŃie strictă cu numărul de locuitori), constituind un important instrument prin care acestea pot împiedica autorităŃile centrale să încalce prerogativele lor. Ca atare electoratul este reprezentat în mod diferit într-un parlament bicameral, sau, mai bine zis, paliere diferite ale opiniei publice şi ale intereselor societăŃii vor concura pentru formarea voinŃei politice în stat. Astfel, în camera inferioară, curentele şi schimbările din opinia publică se vor manifesta prompt şi în mod nemijlocit, pe când în camera superioară se va acorda o anumită preferinŃă soluŃiilor ponderate, prioritară fiind deseori reprezentarea intereselor regionale şi a tradiŃiilor locale precum şi menŃinerea fizionomiei distincte a anumitor provincii. Senatul este deci, în statele federale, deseori o contrapondere utilă în raport de o cameră inferioară mai impetuoasă şi mai grăbită.

În cazul statelor unitare, aceste considerente îşi pierd din semnificaŃie, fără a fi însă lipsite de orice relevanŃă. Unele state unitare europene (Spania – care, ce-i

42

drept, acordă unor provincii un grad ridicat de autonomie, care o apropie foarte mult de o federaŃie – dar şi FranŃa, Olanda, Irlanda sau Italia) au optat pentru un Parlament bicameral. Parlament monocameral întâlnim în state precum Danemarca, Grecia, Luxemburg, Ungaria, Finlanda sau Portugalia. Un parlament monocameral oferă avantajele unor costuri electorale şi parlamentare scăzute şi ale unei proceduri legislative mai expeditive. Reversul medaliei poate consta într-o stabilitate mai scăzută a vieŃii politice şi a legislaŃiei. Un parlament monocameral este mai expus fluctuaŃiilor opiniei publice, fapt ce se va reflecta inevitabil în actele legislative. Adunarea Constituantă a optat în 1991 pentru o structură bicamerală a Parlamentului. OpŃiunea respectivă, care se alinia de altfel tradiŃiei parlamentare româneşti, consacrate în toate constituŃiile anterioare instaurării puterii comuniste, a fost prefigurată de altfel prin Decretul Consiliului Provizoriu de Unitate NaŃională nr. 92/14 martie 1990 pentru alegerea Parlamentului şi a Preşedintelui României.

Conform dispoziŃiilor art. 60, alin. (2), “Parlamentul este alcătuit din Camera DeputaŃilor şi Senat”. AtribuŃiile celor două Camere erau până la adoptarea Legii de revizuire a ConstituŃiei aproape identice; singura deosebire rezida în faptul că Senatul numea pe Avocatul Poporului (art. 55, alin. (1)). În privinŃa modului de constituire a celor două Camere, ConstituŃia nu opteaza – şi nu optează nici în prezent - pentru nici una din soluŃiile posibile, lăsând aceasta pe seama legii electorale. Textul legii fundamentale impune doar stabilirea numărului deputaŃilor şi al senatorilor în raport de populaŃia Ńării. Este posibil, ca alegerea deputaŃilor şi a senatorilor să se realizeze pe baza unui tip diferit de scrutin: scrutin de listă pentru camera inferioară şi scrutin uninominal în cazul Senatului. După cum am văzut însă mai sus, legea electorală prevede acelaşi tip de scrutin (de listă) pentru ambele camere. Data alegerilor pentru cele două Camere a fost aceeaşi pentru toate alegerile generale de după 1989. Atât organizarea de alegeri la date diferite cât şi soluŃia reînnoirii treptate a camerei superioare, (concomitent eventual cu stabilirea unui mandat mai lung pentru senatori) implică o revizuire a ConstituŃiei, dar ar fi de natură să confere Parlamentului un profil diferit. Astfel guvernanŃii vor fi mai sensibili la evoluŃia opiniilor electoratului, de la care vor primi semnale clare în timpul mandatului lor. În cazul unei reînnoiri treptate a camerei superioare, se poate asigura o mai mare stabilitate a adunării legiuitoare dar şi a vieŃii politice. În modul în care se desfăşoară în prezent, o dată la patru ani, cu acelaşi tip de scrutin şi cu reînnoirea integrală a ambelor Camere, alegerile generale constituie aproape un cataclism ciclic în viaŃa politică şi parlamentară românească, cu atât mai mult, cu cât alegerile prezidenŃiale se desfăşoară simultan. Întreaga viaŃă politică a Ńării va fi timp de patru ani determinată în mod decisiv de voinŃa manifestată de electorat într-o singură zi, fapt care este de natură să provoace un sentiment de frustrare unui alegător care constată că o bună parte din promisiunile electorale sunt încălcate sau nu sunt respectate în modul aşteptat şi care ştie totodată că timp de patru ani opinia nu-i va afecta în mod direct pe guvernanŃi. Se răspândeşte treptat convingerea că toate partidele mint sistematic, ceea ce diminuează considerabil încrederea în pluralismul politic, în sistemul parlamentar şi în valorile democraŃiei. În modul stabilit de prevederile ConstituŃiei anterioare revizuirii şi de Legea nr. 68/1992, sistemul parlamentar bicameral din România cumula dezavantajele sistemului bicameral cu cele ale monocameralismului. Astfel, costurilor ridicate şi

43

procedurii legislative adeseori greoaie şi îndelungate li se adăuga un grad scăzut de stabilitate a legislaŃiei şi de reprezentare a particularităŃilor şi intereselor regionale. Ca urmare a acestor critici, sistemul bicameral a fost şi este frecvent contestat în România, deşi deficienŃele Ńin mai degrabă de modul concret de realizare a acestuia şi nu de sistem în sine44. Actuala procedură legislativă, caracterizată prin delimitarea atribuŃiilor legislative ale Camerelor şi prin reducerea considerabilă a duratei adoptării unei legi va corecta probabil o parte a acestor deficienŃe. FuncŃionarea criticabilă a sistemului bicameral în Ńara noastră nu este însă imputabilă exclusiv modului în care acesta a fost reglementat prin ConstituŃie şi prin legea electorală. Practica Guvernului din ultimii ani de a emite anual sute de ordonanŃe de urgenŃă (fapt de natură a supraîncărca Parlamentul cu activitatea de aprobare ori respingere a acestora), toleranŃa manifestată de Parlament şi de Curtea ConstituŃională faŃă de practica respectivă precum şi dificultăŃile întâmpinate de partidele politice în găsirea unui consens fundamental asupra unor acte legislative importante au jucat un rol considerabil în acest sens.

§ 1.4. Organizarea şi funcŃionarea Parlamentului a) organizarea Parlamentului În vederea desfăşurării activităŃii parlamentare, Camerele îşi vor alege: - câte un preşedinte; - câte un birou permanent; - un număr de comisii parlamentare stabilit prin regulamentul propriu.

La nivelul fiecărei Camere se vor constitui şi grupuri parlamentare, în condiŃiile stabilite de regulament (art. 64, alin. (3)). Preşedintele Camerei este ales pentru întreaga legislatură, iar membrii biroului permanent vor fi aleşi pentru fiecare sesiune, putând fi revocaŃi înainte de expirarea mandatului (art. 64, alin. (2)). Birourile permanente sunt constituite din preşedintele Camerei, 4 vicepreşedinŃi, 4 secretari şi un număr de 2 chestori în cazul Senatului, şi respectiv 4 chestori în cazul Camerei DeputaŃilor). Numărul membrilor biroului permanent va fi stabilit în funcŃie de configuraŃia politică a fiecărei Camere (art. 61, alin. (5)). VicepreşedinŃii, secretarii precum şi a chestorii sunt aleşi de Cameră la propunerea grupurilor parlamentare. Cele mai importante atribuŃii 45 ale biroului permanent sunt următoarele:

- propune camerei data începerii şi data încheierii sesiunilor parlamentare; - solicită preşedintelui convocarea unei sesiuni extraordinare; - supune aprobării Camerei regulamentul acesteia precum şi propunerile

de modificare;

44 Pentru o apologie argumentată a soluŃiei bicamerale şi a ideii păstrării atribuŃiilor de ordin

legislativ ale Senatului, vezi Antonie Iorgovan, Revizuirea ConstituŃiei şi bicameralismul, în ‘Revista de Drept public’, serie nouă, Anul VII (27), ianuarie-iunie 2001, pp. 21-33. Pentru o opinie critică asupra bicameralismul – şi care vizează mai degrabă bicameralismul în general decât pe cel din Ńara noastră – , vezi: Ion Deleanu, InstituŃii…, pp. 297 şi urm.

45 Prevăzute în art. 31 din RCD şi, respectiv, în art. 32 din RS.

44

- pregăteşte şi asigură desfăşurarea în bune condiŃii a lucrărilor Camerei; - primeşte şi distribuie membrilor Camerei proiectele de lege şi

propunerile legislative precum şi rapoartele comisiilor parlamentare; - întocmeşte proiectul ordinii de zi a şedinŃelor Camerei precum şi

programul de activitate (sau de lucru, în cazul Camerei DeputaŃilor) al acesteia;

- conduce şi controlează serviciile Camerei. Birourile permanente ale Camerelor se convoacă la cererea preşedintelui

Camerei sau la cererea a cel puŃin 4 din membrii săi (art. 33 din RS şi, respectiv, art. 30 din RCD).

PreşedinŃii Camerelor sunt aleşi pe durata mandatului Camerei, prin vot secret, la propunerea grupurilor parlamentare, în condiŃiile în care fiecare grup parlamentar face o singură propunere. Dacă nici un candidat nu a întrunit majoritatea, se organizează un al doilea tur de scrutin la care participă primii doi candidaŃi în ordinea descrescândă a numărului de voturi obŃinute (art. 23 din RS şi, respectiv, art. 21 din RCD).

PreşedinŃii Camerelor au următoarele atribuŃii 46 principale: - convoacă pe membrii Camerei în sesiuni ordinare şi extraordinare; - conduc lucrările Camerei de care aparŃin, asistaŃi de câte doi secretari; - acordă cuvântul, moderează discuŃia, sintetizează problemele puse în

dezbatere, stabilesc ordinea votării şi anunŃă rezultatul votării 47; - conduce lucrările şedinŃelor Biroului permanent; - reprezintă Camera în relaŃiile interne şi externe48; - sesizează Curtea ConstituŃională (asupra neconstituŃionalităŃii legilor

înainte de promulgarea acestora precum şi asupra regulamentelor Parlamentului), în condiŃiile art. 146, lit. a) şi c) din ConstituŃie.

Grupurile parlamentare sunt structuri ale Camerei49. Grupurile parlamentare “asigură supleŃea activităŃii Parlamentului precum şi concentrarea diverselor tendinŃe

46 AtribuŃiile sunt prevăzute în art. 31 din RCD şi, respectiv, art. 35 din RS. 47 În privinŃa acestei atribuŃii există o diferenŃă uşoară – însă nu lipsită de consecinŃe practice –

între preşedinŃii celor două Camere: preşedintele Camerei DeputaŃilor “precizează semnificaŃia votului şi anunŃă rezultatul acestuia”, pe cănd preşedintele Senatului, stabilind ordinea votării, “anunŃă rezultatul acesteia şi proclamă rezultatul votului” (art. 31, lit. c) din RCD şi, respectiv, art. 35, lit. c) din RS).

48 Şi în această privinŃă există o anumită diferenŃă în privinŃa consacrării atribuŃiilor celor doi preşedinŃi: Regulamentul Senatului prevede că preşedintele acestuia, pe lângă reprezentarea Camerei “în relaŃiile interne şi externe”, mai reprezintă Camera şi “în relaŃiile cu Preşedintele României, Camera DeputaŃilor, Guvernul şi Curtea ConstituŃională” (art. 35, lit. g) şi h) din RS).

49 Acest lucru, stabilit de art. 13, alin. (1) fraza 1 din RCD, este valabil, credem, şi în privinŃa Senatului. În privinŃa calificării lor ca structuri organizatorice ale Camerei, realizate pe bază de afinitate, vezi Mihai Constantinescu şi Ioan Muraru , Drept parlamnetar, Editura Gramar, Bucureşti, 1994, p. 118 şi urm. Evident, lucrarea examinează versiuni ale regulamentelor anterioare modificărilor (ultima având loc, reamintim, în ianuarie 2001), dar textele incidenteacestei chestiuni au rămas nemodificate. Pentru o opinie diferită (grupurile parlamentare sunt “organele partidelor în adunări”), vezi Tudor Dr ăganu, Dr. const., vol. II, p. 195 şi I. Deleanu, InstituŃii…, p. 228, nota 3.

45

politice existente în cadrul acestuia”50. Grupurile parlamentare se pot constitui din cel puŃin 10 deputaŃi (respectiv 7 senatori), aleşi pe listele aceluiaşi partid sau ale aceleiaşi formaŃiuni politice (art. 13, alin. (1) din RCD şi, respectiv, art. 15, alin. (2) din RS). DeputaŃii care reprezintă organizaŃiile cetăŃenilor aparŃinând minorităŃilor naŃionale, altele decât minoritatea maghiară, pot constitui un singur grup parlamentar (art. 13, alin. (5) din RCD)51. În urma alegerilor din noiembrie 2001, în Parlamentul României s-au constituit următoarele grupuri parlamentare: social-democrat, al U.D.M.R., al P.D., al P.N.L. şi al P.R.M. In Camera DeputaŃilor s-a constituit şi un grup al minorităŃilor naŃionale, altele decât cea maghiară, având un număr de 14 membri.

Regulamentele Camerelor stabilesc pentru grupurile parlamentare o serie de atribuŃii, dintre care enumerăm;

- fac propuneri pentru componenŃa comisiei de validare, comisia trebuind să reflecte configuraŃia politică a Camerei;

- propun candidaŃi pentru alegerea preşedinŃilor celor două Camere, precum şi a vicepreşedinŃilor, secretarilor şi chestorilor (deci a membrilor birourilor permanente, care trebuie să reflecte componenŃa politică a Camerei);

- îşi dau acordul – prin preşedinŃii lor – la desemnarea membrilor comisiilor parlamentare, care, de asemenea, trebuie să reflecte configuraŃia politică a Camerei;

- propun încetarea calităŃii de membru al unei comisii parlamentare; - prezintă amendamente la proiectele sau propunerile legislative. Comisiile parlamentare sunt, ca şi birourile permanente, organe interne de

lucru ale Camerelor52. În baza art. 64, alin. (4) din constituŃie, fiecare Cameră îşi constituie comisii permanente, putându-şi constitui şi comisii de anchetă şi alte comisii speciale. ComponenŃa comisiilor trebuie să reflecte configuraŃia politică a Camerelor (art. 61, alin. (5) din ConstituŃie precum şi art. 39, alin. (1) din RCD şi, respectiv, art. 41, alin. (1) din RS). Propunerile de membri ai comisiilor se fac de către grupurile parlamentare (în cazul Senatului, prin intermediul preşedinŃilor acestor grupuri) şi se aprobă de plenul Camerei.

Pentru ca şedinŃele comisiilor să aibă loc, este necesară prezenŃa majorităŃii membrilor care le compun. Hotărârile comisiilor se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor prezenŃi. Comisiile îşi aleg, la prima şedinŃă, câte un preşedinte şi câte unul sau mai mulŃi vicepreşedinŃi şi secretari, care alcătuiesc împreună biroul comisiei.

50 I. Deleanu, InstituŃii…, p. 228. 51 U. D. M. R. – organizaŃia care reprezintă minoritatea maghiară – a participat la toate alegerile

de după 1989, obŃinând circa 6-7% din voturi, şi, în consecinŃă, un număr suficient de mandate pentru constituirea unui grup parlamentar propriu. OrganizaŃiile reprezentând celelalte minorităŃi nu au obŃinut niciodată la aceste alegeri numărul de voturi necesar accederii directe în Parlament, beneficiind de câte un loc de deputat în condiŃiile art. 59, alin. (2) din ConstituŃie.

52 Comisiile parlamentare au fost calificate şi ca organe de stat, având atribuŃii proprii (deşi nu adoptă acte juridice proprii). Vezi I. Deleanu, InstituŃii..., pp. 302-303.

46

Comisiile permanente ale Camerelor au fost prevăzute expres de regulamentele acestora. Astfel, Camera DeputaŃilor îşi constituie, în baza art. 58 din RCD:

1. Comisia pentru politică economică, reformă şi privatizare; 2. Comisia pentru buget, finanŃe şi bănci; 3. Comisia pentru industrii şi servicii; 4. Comisia pentru agricultură, silvicultură, industrie alimentară şi servicii

specifice; 5. Comisia pentru drepturile omului, culte şi problemele minorităŃilor naŃionale; 6. Comisia pentru administraŃie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru

ecologic; 7. Comisia pentru muncă şi protecŃie socială; 8. Comisia pentru sănătate şi familie; 9. Comisia pentru învăŃământ, ştiinŃă, tineret şi sport; 10. Comisia pentru cultură, artă, mijloace de informare în masă; 11. Comisia juridică, de disciplină şi imunităŃi; 12. Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranŃă naŃională; 13. Comisia pentru politică externă; 14. Comisia pentru cercetarea abuzurilor, corupŃie şi pentru petiŃii; 15. Comisia pentru regulament; 16. Comisia pentru tehnologia informaŃiei şi comunicaŃiilor.

Un deputat nu poate face parte decât dintr-o singură comisie, cu excepŃia membrilor ultimelor două comisii din cele enumerate mai sus; aceştia pot face parte şi dintr-o altă comisie.

Comisiile permanente ale Senatului, prevăzute în art. 56 din RS, sunt următoarele:

1. Comisia juridică, de numiri, disciplină, imunităŃi şi validări; 2. Comisia economică; 3. Comisia pentru privatizare 4. Comisia pentru buget, finanŃe şi bănci; 5. Comisia pentru agricultură, industrie alimentară şi silvicultură; 6. Comisia pentru politică externă; 7. Comisia pentru apărare, ordine publică şi siguranŃă naŃională; 8. Comisia pentru drepturile omului şi minorităŃi; 9. Comisia pentru muncă şi protecŃie socială; 10. Comisia pentru învăŃământ şi ştiinŃă; 11. Comisia pentru cultură, culte, arte şi mijloace de informare în masă; 12. Comisia pentru administraŃie publică şi organizarea teritoriului; 13. Comisia pentru cercetarea abuzurilor şi petiŃii; 14. Comisia pentru sănătate, ecologie, tineret şi sport.

Comisiile permanente au următoarele atribuŃii principale: - examinează proiecte şi propuneri legislative, în vederea elaborării

rapoartelor sau avizelor; - solicită rapoarte, informaŃii şi documente de la autorităŃile publice;

47

- efectuează anchete parlamentare, atunci când consideră necesar, şi prezintă rapoarte Biroului permanent;

- controlează modul în care ministerele şi celelalte organe ale administraŃiei publice îndeplinesc Programul de guvernare aprobat de Parlament, în domeniile lor specifice de activitate;

În cazul în care o comisie permanentă consideră că un proiect de lege sau o propunere legislativă ori un amendament la ace(a)sta este de competenŃa sa, poate solicita Biroului permanent, ca proiectul sau propunerea să-i fie trimis(ă) spre avizare. În caz de refuz, va decide plenul Camerei. În mod similar se va proceda în cazul în care o comisie permanentă consideră că proiectul ori propunerea de lege sau amendamentul nu este de competenŃa sa: comisia va solicita Biroului permanent trimiterea actului la comisia competentă, iar plenul va decide în caz de refuz. Comisia permanentă sesizată în fond (cu un proiect sau o propunere de lege) va stabili pentru celelalte comisii termenul în care trebuie să-i fie transmise avizele necesare. În raportul comisiei de fond se va face referinŃă la avizele trimise de celelalte comisii care au examinat proiectul sau propunerea legislativă.

Orice comisie permanentă poate iniŃia o anchetă, în limita competenŃelor sale materiale, cu privire la activitatea unui minister sau a altei autorităŃi publice. Comisia va face o cerere în acest sens, care va fi aprobată de plenul Camerei (în cazul Camerei DeputaŃilor) şi, respectiv, de Biroul permanent al Senatului. Raportul de anchetă întocmit de comisie va fi dezbătut în plenul Camerei (cu aprobarea Biroului permanent în cazul Senatului), care va dispune cele de cuviinŃă.

Camerele îşi pot constitui şi comisii speciale, pentru avizarea unor acte legislative complexe, pentru elaborarea unor propuneri legislative sau pentru alte scopuri, indicate în hotărârea de înfiinŃare a comisiei.

Comisiile de anchetă sunt constituite la cererea unei treimi din numărul membrilor camerei. Ca şi comisiile speciale şi comisiile de mediere, comisiile de anchetă au un caracter temporar. Acestor comisii li se aplică în mod corespunzător dispoziŃiile referitoare la comisiile permanente.

Comisiile de mediere sunt constituite în cazul în care Camera DeputaŃilor şi Senatul adoptă un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferită de cea a celeilalte Camere. Comisiile de anchetă vor fi constituite din câte 7 membri ai fiecărei Camere, propuşi acesteia de către Biroul permanent.

Comisia de mediere va fi prezidată prin rotaŃie, de un deputat şi un deputat, stabiliŃi de comisie. Raportul comisiei va fi adoptat cu acordul majorităŃii membrilor, iar în caz de egalitate va decide preşedintele.

b) funcŃionarea Parlamentului

Parlamentul îşi desfăşoară activitatea în intervalul de timp dintre două alegeri generale consecutive. Această activitate nu este însă îndeplinită în mod continuu şi uniform, fiind caracterizată printr-un ritm şi o periodicitate proprii, definite prin legislatură, sesiune şi şedinŃe.

48

Legislatura desemnează durata mandatului colectiv al Parlamentului şi – implicit – al fiecărei Camere53. Formularea art. 63, alin. (1) din ConstituŃie („Camera DeputaŃilor şi Senatul sunt alese pentru un mandat de 4 ani“) nu trebuie să deruteze: termenul de legislatură vizează aspectul temporal, durata în timp a mandatului, iar noŃiunea de mandat (al Parlamentului) priveşte raporturile stabilite între alegători şi aleşi, precum şi între aceştia din urmă şi autorităŃile publice, cu alte cuvinte, drepturile şi obligaŃiile parlamentarilor. În anumite state, legislatura are şi o anumită semnificaŃie cronologicăLegislatura normală este de 4 ani (art. 63, alin. (1)). Prin lege organică se poate hotărî asupra prelungirii mandatului Parlamentului, în caz de război sau de catastrofă. În afară de aceasta, este de observat că în practică, rareori legislatura este exact de 4 ani, întrucât alegerile parlamentare generale pot fi desfăşurate şi ulterior expirării mandatului, art. 63, alin. (2) stabilind, în acest sens, un termen limită de 3 luni.

Sesiunea este forma de desfăşurare a activităŃii Parlamentului pe parcursul unui an calendaristic. Sesiunile sunt ordinare şi extraordinare (art. 66). Parlamentul se întruneşte de două ori pe an în sesiune ordinară. Prima sesiune începe în luna februarie, şi nu poate depăşi sfârşitul lunii iunie, iar a doua începe în luna septembrie şi nu poate depăşi sfârşitul lunii decembrie (art. 66, alin. (1)). Sesiunile extraordinare au loc la cererea Preşedintelui României, a biroului permanent al fiecărei Camere sau a cel puŃin o treime din numărul deputaŃilor sau al senatorilor (art. 66, alin. (2). Convocarea se face de către preşedintele fiecărei Camere (aliniatul final al aceluiaşi articol). Se poate observa că durata sesiunilor ordinare este de cel mult 9 luni pe an. Deşi teoretic durata sesiunilor ar putea fi redusă – fără a încălca legea fundamentală – la câteva săptămâni, în practică durata anuală a sesiunilor Parlamentului a fost de aproximativ 8 luni în fiecare an de după adoptarea ConstituŃiei.

ŞedinŃa reprezintă o formă de desfăşurare a activităŃii Parlamentului. ŞedinŃele Parlamentului se pot desfăşura în plen, în comisii sau în cadrul grupurilor parlamentare. ŞedinŃele în plen sunt publice, însă Camerele pot hotărî ca anumite şedinŃe să fie secrete (art. 68). În cursul şedinŃei are loc dezbaterea asupra problemelor de pe ordinea de zi a Camerei (sau, eventual, de pe ordinea de zi a şedinŃei comune a Camerelor).

Camerele se întrunesc în şedinŃe comune în următoarele împrejurări, prevăzute de art. 65 al legii fundamentale:

- primirea mesajului Preşedintelui României; - aprobarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat; - declararea mobilizării totale sau parŃiale; - declararea stării de război; - suspendarea sau încetarea ostilităŃilor militare; - aprobarea strategiei naŃionale de apărare a Ńării; - examinarea rapoartelor Consiliului Suprem de Apărare a łării; - numirea, la propunerea Preşedintelui României, a directorilor serviciilor de informaŃii şi exercitarea controlului asupra activităŃii acestor servicii;

53 I. Deleanu, InstituŃii..., p. 307.

49

- numirea Avocatului Poporului; - stabilirea statutului deputaŃilor şi al senatorilor, stabilirea indemnizaŃiei şi a celorlalte drepturi ale acestora; -îndeplinirea altor atribuŃii care, potrivit ConstituŃiei sau regulamentului, se exercită în şedinŃă comună.

§ 2. STATUTUL PARLAMENTARILOR

§ 2.1. Mandatul parlamentar

Deşi în dreptul public modern au fost preluate şi adaptate din dreptul privat

anumite instituŃii juridice (precum contractul sau mandatul) se cuvine făcută o distincŃie între mandatul de drept civil şi mandatul parlamentar. Mandatul civil54 apare prin voinŃa părŃilor, pe când în cazul mandatului parlamentar rolul voinŃei părŃilor este redus la desemnarea mandatarului, conŃinutul raportului juridic dintre electori şi reprezentant fiind predeterminat de ConstituŃie şi lege. Mandantul poate - într-un raport juridic civil – să modifice ulterior însărcinarea dată mandatarului, fapt imposibil în mandatul de drept public, cu excepŃia cazului unui mandat imperativ. Mandatarul poate fi revocat într-un raport civil, nu însă în cazul mandatului parlamentar.

Mandatul parlamentar poate fi definit ca o funcŃie publică cu care titularul este învestit prin alegeri, drepturile şi obligaŃiile acestuia fiind stabilite prin lege55. ConstituŃia României prevede caracterul reprezentativ al mandatului parlamentar, stabilind că “[î]n exercitarea mandatului, deputaŃii şi senatorii sunt în serviciul poporului” (art. 69, alin. (1)). În consecinŃă, deşi parlamentarii au fost aleşi într-o anumită circumscripŃie electorală iar discursul lor electoral s-a adresat în bună măsură locuitorilor unor comunităŃi locale determinate, ei vor acŃiona în Camerele în care au fost aleşi ca reprezentanŃi ai întregii naŃiuni şi vor acorda prioritate intereselor generale şi nu celor regionale sau locale, fiind de altfel sustraşi oricăror constrângeri sau determinări în acest sens. Evident, parlamentarii vor avea un interes de ordin electoral uşor de înŃeles în a se manifesta ca reprezentanŃi ai intereselor comunităŃilor locale din circumscripŃia în care au fost aleşi. Însă cei reprezentaŃi nu vor avea la dispoziŃie altă modalitate de a-şi manifesta dezaprobarea în privinŃa modului de exercitare a mandatului de către un parlamentar ales de ei, decât prin refuzul de a-l vota (mai exact de a vota lista pe care acesta se află) la viitoarele alegeri generale. Orice angajament sau promisiune a unui parlamentar făcută alegătorilor săi – chiar şi în campania electorală – este lipsit(ă) de efect în privinŃa libertăŃii sale de a-şi exercita

54 Contractul de mandat este un “contract în virtutea căruia o persoană numită mandatar se

obligă să facă ceva pe seama altei persoane numită mandant, de la care a primit o împuterniciere în acest scop”. Mircea Costin, art. “contract de mandat”, în Mircea Costin, Mircea Mure şan şi Victor Ursa, DicŃionar de drept civil, Editura ştiinŃifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1980, pp. 132-133.

55 Pierre Avril şi Jean Gicquel, Lexique de Droit constitutionnel, Presse Universitaire de France, Paris, 1986, p. 84, apud G. Vrabie, Dr. const., vol. II, p. 81.

50

mandatul în modul pe care-l consideră adecvat reprezentării intereselor generale ale naŃiunii. Art. 69, alin. (2) stabileşte în acest sens, că “[o]rice mandat imperativ este nul”. Mandatul imperativ implică posibilitatea ca alegătorii dintr-o circumscripŃie electorală să transmită indicaŃii reprezentantului lor în privinŃa modului de exercitare a mandatului, inclusiv în privinŃa votului ce urmează a fi dat în adoptarea unor legi sau hotărâri ale adunării în care acesta a fost ales. Reprezentantul poate revocat în cazul nerespectării acestor indicaŃii sau al încălcării promisiunilor electorale. Deşi la prima vedere mandatul imperativ pare a fi un mijloc eficient de a determina pe parlamentari să-şi respecte angajamentele preelectorale şi să Ńină cont de opinia celor pe care-i reprezintă, în realitate – fapt ce a putut fi constatat în statele comuniste, care au aplicat acest sistem – se ajunge la un control şi chiar la o subordonare a parlamentarilor de către guvernanŃi.

Din cele expuse mai sus, în privinŃa mandatului parlamentar reglementat de legea noastră fundamentală, putem conchide:

- mandatul are un caracter reprezentativ; - se naşte în baza alegerilor; - este caracterizat prin independenŃa şi irevocabilitatea mandanŃilor. Trebuie făcută distincŃia între mandatul colectiv al Parlamentului (şi al

camerelor acestuia), pe de o parte, şi mandatul individual al senatorilor şi deputaŃilor pe de altă parte. DiferenŃa rezidă nu numai în drepturile şi obligaŃiile care decurg din fiecare din cele două forme ale mandatului – evident, drepturile unui parlamentar vor fi diferite de prerogativele Camerei din care face parte acesta – ci şi în durata mandatului.

§ 2.2. Durata mandatului

ConstituŃia stabileşte în art. 63, alin. (1) că durata mandatului Camerelor

Parlamentului este de 4 ani. Această durată poate fi prelungită, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă. Alegerile pentru viitoarele Camere trebuie să aibă loc în decurs de trei luni de la expirarea mandatului (art. 63, alin. (2)). În aceste condiŃii, durata mandatului va fi, în practică, mai mare decât cea de 4 ani, stabilită în aliniatul (1). Parlamentul nou ales se va întruni, în termen de 20 de zile de la alegeri, la convocarea Preşedintelui României (art. 63, alin. (3)). Mandatul Camerelor se prelungeşte până la întrunirea legală a noului Parlament (alin. (4) al aceluiaşi articol). RaŃiunea prelungirii rezidă în preocuparea de a asigura , în situaŃii care pot deveni critice (mai ales în caz de alternanŃă la guvernare), continuitatea activităŃii parlamentare. În perioada în care mandatul Parlamentului este prelungit, nu poate fi revizuită ConstituŃia şi nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate legi organice (art. 63, alin. (4), fraza a 2-a. Se poate deduce de aici, că în această perioadă, nu este permisă nici adoptarea unor legi de aprobare – sau de respingere – a unor ordonanŃe de urgenŃă în care sunt cuprinse dispoziŃii reglementând domenii din cele rezervate legii organice. Evident, este vorba de ordonanŃe adoptate anterior expirării mandatului, dar chiar şi în acest caz, capacitatea Parlamentului de a controla activitatea Guvernului este restrânsă considerabil. Proiectele de legi şi propunerile

51

legislative înscrise pe ordinea de zi a Parlamentului precedent îşi continuă procedura în noul Parlament (art. 63, alin. (5)).

Mandatul Parlamentului mai poate expira şi înainte de termen, în cazul dizolvării sale, în baza dispoziŃiilor art. 90. Preşedintele României poate dizolva Parlamentul, după consultarea preşedinŃilor celor două Camere, în cazul în care Parlamentul nu a acordat votul de încredere Guvernului în termen de 60 de zile de la prima solicitare, şi numai după respingerea a cel puŃin două cereri de învestitură.

Mandatul deputaŃilor şi al senatorilor are în principiu aceeaşi durată cu cea a mandatului colectiv al Camerelor. Mandatul individual începe de la data alegerii, însă sub condiŃia validării şi a depunerii jurământului (art. 70, alin. (1)). Mandatul încetează odată cu încetarea mandatului Camerelor: la data întrunirii legale a Camerelor nou alese. Mandatul deputaŃilor şi al senatorilor mai poate înceta înainte de această dată, în caz de demisie, de incompatibilitate, de pierdere a drepturilor electorale sau de deces (art. 60, alin. (2)).

§ 2.3. Drepturile şi îndatoririle parlamentarilor

Sediul materiei îl reprezintă dispoziŃiile cuprinse în Titlul II, Cap. I din legea

noastră fundamentală, precum şi cele ale Legii nr. 96 / 21 aprilie 2006 privind statutul deputaŃilor şi senatoruilor56. Drepturile deputaŃilor şi senatorilor pot fi exercitate individual sau colectiv. Dintre drepturile ce pot fi exercitate individual menŃionăm:

- dreptul de a participa la lucrările Camerei; - dreptul de a lua cuvântul în cursul dezbaterilor; - dreptul de a propune ca votul asupra chestiunilor dezbătute să fie deschis

sau secret; - dreptul de a vota asupra chestiunilor supuse dezbaterii; - dreptul de a face propuneri legislative; - dreptul de a formula amendamente la proiecte sau propuneri legislative; - dreptul de a face interpelări; - dreptul de a cere, prin intermediul preşedintelui camerei sau al comisiei

parlamentare, date, informaŃii sau documente din partea autorităŃilor publice;

- dreptul de a face parte dintr-o comisie parlamentară şi de a participa la lucrările acesteia;

- dreptul de a face parte din alte structuri interne ale Parlamentului sau ale Camerei;

Dintre drepturile care se pot exercita doar în colectiv de către parlamentari, menŃionăm:

- dreptul de a iniŃia revizuirea ConstituŃiei (un sfert din numărul deputaŃilor sau al senatorilor, în condiŃiile art. 150, alin. (1));

- dreptul de a iniŃia o moŃiune de cenzură (un sfert din numărul deputaŃilor şi al senatorilor, în condiŃiile art. 113);

56 M.Of. I, nr. 380 / 03 mai 2006.

52

- dreptul de a cere suspendarea Preşedintelui României (o treime din numărul deputaŃilor şi al senatorilor, în condiŃiile art. 95, alin. (2));

- dreptul de a sesiza Curtea ConstituŃională (un sfert din numărul deputaŃilor sau al senatorilor, în condiŃiile art. 146, lit. a) şi b))

- dreptul de a propune un candidat pentru funcŃia de preşedinte al Camerei (împreună cu ceilalŃi membri ai grupului său parlamentar);

Parlamentarii au – pe lângă îndatorirea general, prevăzută de art. 1, alin. (5), de respectare a ConstituŃiei şi a legilor Ńării – obligaŃia de a se conforma dispoziŃiilor regulamentelor Parlamentului şi de a respecta ordinea şi solemnitatea şedinŃelor.

§ 2.4. ProtecŃia mandatului parlamentar

ProtecŃia mandatului parlamentar se realizează prin incompatibilităŃi, prin

imunitate, indemnităŃi precum şi prin regim disciplinar propriu. Incompatibilit ăŃile sunt reglementate de art. 71 al ConstituŃiei. RaŃiunea

incompatibilităŃilor rezidă în preocuparea de a nu pune un parlamentar într-o postură ce i-ar afecta independenŃa, inclusiv – sau mai ales – faŃă de puterea executivă Nici un parlamentar nu poate fi concomitent deputat şi senator (art. 72, alin. (1)). Aliniatul al doilea al aceluiaşi articol stabileşte incompatibilitatea între mandatul de parlamentar şi orice funcŃie publică implicând exerciŃiul autorităŃii în stat, cu excepŃia celei de membru al Guvernului. Alte incompatibilităŃi pot fi stabilite prin lege organică (art. 71, alin. (3)). Legea privind statutul deputaŃilor şi al senatorilor mai prevede incompatibilitatea cu calitatea de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administraŃie sau cenzor la societăŃi comerciale, inclusiv la bănci ori la alte instituŃii de credit, la societăŃi de asigurare şi la cele financiare, precum şi în instituŃii publice, cu calitatea de preşedinte sau secretar al adunărilor generale ale acŃionarilor sau asociaŃilor la societăŃile comerciale prevăzute anterior, de reprezentant al statului în adunările generale ale societăŃilor comerciale menŃionate, manager sau membru al consiliilor de administraŃie ale regiilor autonome, companiilor şi societăŃilor naŃionale, cu calitatea de comerciant persoană fizică, precum şi cea de membru al unui grup de interes economic, definit conform legii (art. 15 din lege). De asemenea, funcŃia de deputat sau de senator mai este incompatibilă cu cu funcŃiile şi activităŃile persoanelor care conform statutului lor nu pot face parte din partide politice,57 cu calitatea de membru cu drepturi depline în Parlamentul European, precum şi cu orice funcŃie publică încredinŃată de un stat străin, exceptând acele funcŃii prevăzute în acordurile şi convenŃiile la care România este parte (art. 16 din aceeaşi lege).

57 În această categorie intră preoŃii Bisericii ortodoxe Române, precum şi cei ai altor biserici

tradiŃionale, cărora dobândirea calităŃii de membri ai unui partid politic le este permisă prin ConstituŃie (legea fundamentală menŃionând expres în art. 40 alin. (3), categoriile de persoane cărora asocierea în partide politice le este interzisă – de exemplu militarii sau magistraŃii – permiŃând totodată legiuitorului organic să stabilească noi categorii, însă numai din rândul funcŃionarilor publici) fiindu-le însă interzisă prin propriile statute.

53

Imunitatea este reglementată de dispoziŃiile art. 72. RaŃiunea acesteiaa constă în necesitatea de a proteja pe parlamentari împotriva abuzurilor, ingerinŃelor, tracasărilor sau şicanelor din partea autorităŃilor executive sau chiar a celor judecătoreşti. Este vorba, şi în acest caz, de asigurarea independenŃei deputaŃilor şi senatorilor.

Se poate distinge imunitatea propriu zisă (=iresponsabilitate) de imunitatea de procedură (=inviolabilitate). În baza primei forme a imunităŃii (prevăzută în alin. (1) al art. 72), parlamentarul nu poate fi tras la răspundere pentru opiniile exprimate în exercitarea mandatului şi pentru votul său. Imunitatea vizează fapta, şi nu este limitată în timp. Parlamentarul nu poate fi tras la răspundere nici după expirarea mandatului său. Inviolabilitatea este reglementată în alin. (2) şi (3) ale art. 72, şi vizează procedura tragerii la răspundere a unui parlamentar pentru fapte penale, altele decât cele care ar intra sub incidenŃa alin. (1). Art. 72, alin. (2) stabileşte că „deputaŃii sau senatorii pot fi urmăriŃi sau trimişi în judecată pentru fapte care nu au legătură cu voturile sau cu opiniile exprimate în exercitarea mandatului, dar nu pot fi percheziŃionaŃi, reŃinuŃi sau arestaŃifără încuviinŃarea Camerei din care fac parte, după ascultarea lor”. Competentă în privinŃa judecăŃii va fi Înalta Curte de JustiŃie şi CasaŃie, iar în privinŃa urmăririi şi a trimiterii în judecată, competenŃa va reveni Parchetului de pe lângă această Curte (alin. (2), frazele 2 şi 3). Imunitatea nu afectează în acest caz răspunderea penală, ci implică doar îndeplinirea unei condiŃii procedurale prealabile luării anumitor măsuri procesuale, cum ar fi reŃinerea, arestarea, percheziŃionarea. CondiŃia constă în obŃinerea încuviinŃării Camerei. După expirarea mandatului, măsurile procesuale menŃionate pot fi adoptate de către organele de urmărire penală fără nici un fel de restricŃie.

Prin derogare de la dispoziŃiile art. 72, alin. (2), în alineatul final al aceluiaşi articol se stabilesc condiŃii distincte privind tragerea la răspundere a unui parlamentar în caz de infracŃiune flagrantă. Într-o asemenea împrejurare, deputatul sau senatorul poate fi reŃinut şi supus percheziŃiei. Ministrul JustiŃiei va informa pe preşedintele Camerei asupra reŃinerii şi percheziŃiei. Camera sesizată poate dispune revocarea neîntârziată a acestor măsuri, în cazul în care constată lipsa de temei a acestora.

DeputaŃii şi senatorii primesc o îndemnizaŃie lunară, al cărei cuantum este stabilit prin lege. În afară de aceasta ei mai beneficiază de alte drepturi: diurna, pe durata prezenŃei la lucrările în plen sau în comisii, cazare gratuită pentru cei care nu domiciliază în Bucureşti, gratuitatea transportului etc.

DeputaŃii şi senatorii mai beneficiază de un regim disciplinar propriu, stabilit de regulamentele Parlamentului. SancŃiunile disciplinare (, avertismentul, chemarea la ordine, retragerea cuvântului, eliminarea din sale de şedinŃă, interzicerea participării la lucrările Camerei pe o anumită perioadă – 15 de zile pentru deputaŃi şi, respectiv 30 zile pentru senatori – şi, doar în cazul deputaŃilor, excluderea temporară) vor fi aplicate doar de cameră sau de preşedintele acesteia, fapt care exclude posibilitatea ingerinŃelor altei autorităŃi sub pretextul asigurării disciplinei.

54

§ 3. FUNCłIILE PARLAMENTULUI

§ 3. 1. Clasificarea funcŃiilor Principala funcŃie a Parlamentului – decurgând din principiul separaŃiei puterilor în stat – este funcŃia legislativă. Principalul rol al Parlamentului într-un stat democratic rezidă în adoptarea unor acte normative având forŃă juridică supremă. Evident, activitatea Parlamentului nu se reduce la îndeplinirea acestei funcŃii. Puterea legislativă ar fi lipsită de o parte considerabilă din prestigiul şi autoritatea sa, în cazul în care nu ar avea posibilitatea de a exercita un anumit control asupra puterilor cărora le revine rolul de a aplica dispoziŃiile legii. Dat fiind faptul că echilibrul şi controlul reciproc al puterilor constituie o exigenŃă esenŃială a realizării unei separaŃii efective şi funcŃionale a puterilor în stat, Parlamentul va exercita în mod inevitabil şi o anumită funcŃie de control. Totodată, în calitate de reprezentanŃă naŃională, Parlamentul îşi manifestă voinŃa la luarea unor decizii importante în stat, atât pe planul politicii interne cât şi pe plan extern. AtribuŃiile, în îndeplinirea cărora Parlamentul ia aceste decizii ori participă la luarea lor, nu se exercită doar prin adoptarea unor legi. Putem vorbi, în acest sens, şi de o funcŃie guvernamentală a Parlamentului. În literatura juridică nu există un punct de vedere unitar asupra identificării funcŃiilor Parlamentului. Unii autori nu tratează problema iar în alte lucrări, principiile sunt formulate sau delimitate în mod diferit. În cele ce urmează, am preluat concepŃia expusă în cursul unei autoare ieşene58.

§ 3.2. FuncŃia legislativă

Cea mai importantă funcŃie a Parlamentului este funcŃia legislativă. Conform dispoziŃiilor art. 60, alin. (1) din ConstituŃie, Parlamentul este unica autoritate legiuitoare. Acest fapt nu împiedică participarea la adoptarea legilor a unor alte autorităŃi sau persoane (Guvernul, Preşedintele României sau cetăŃenii), în etapa iniŃiativei legislative sau a promulgării legilor. ConstituŃia mai prevede şi posibilitatea delegării legislative sau a adoptării unor ordonanŃe de urgenŃă (în absenŃa unei legi de abilitare), dar în ambele cazuri, adoptarea de către Guvern unor acte normative cu putere de lege se desfăşoară sub controlul Parlamentului.

Având forŃă juridică supremă în ierarhia actelor normative, legea este adoptată de Parlament printr-o procedură specială, prevăzută în ConstituŃie (art. 73-79) şi detailată în regulamentele Parlamentului. Adoptarea legilor va fi descrisă pe larg în secŃiunea a patra a acestui capitol, consacrată actelor Parlamentului.

§ 3.3. FuncŃia de control

FuncŃia de control a Parlamentului este un corolar al principiului separaŃiei

puterilor. Parlamentul controlează activitatea celorlalte autorităŃi publice, după cum

58 G. Vrabie, Dr. const., vol. II, pp. 119-213.

55

activitatea Parlamentului este supusă unui control sau anumitor modalităŃi de influenŃare din partea altor organe (Curtea ConstituŃională, Preşedintele României sau Guvernul).

Parlamentul controlează Guvernul prin următoarele mijloace: - prin acordarea votului de încredere. Conform dispoziŃiilor art. 103, alin.

(3), Parlamentul aprobă lista Guvernului şi programul de guvernare; - prin moŃiune de cenzură. Parlamentul poate demite Guvernul (art. 110,

alin. (2) coroborat cu art. 113-114). MoŃiunea de cenzură este iniŃiată de un sfert din numărul deputaŃilor şi al senatorilor, şi adoptarea ei – cu votul majorităŃii deputaŃilor şi al senatorilor atrage după sine încetarea mandatului Guvernului. În afara cazului în care Guvernul îşi asumă răspunderea asupra unui proiect de lege, a unui program sau a unei declaraŃii de politică general (în condiŃiile art. 113), parlamentarii care au iniŃiat o moŃiune de cenzură nu mai pot semna pentru o nouă moŃiune de cenzură, în aceeaşi sesiune. MoŃiunea de cenzură este un mijloc extrem de control parlamentar, ducând, după cum s-a precizat, “nu la îndreptarea erorii, ci la eliminarea autorului ei”;

- prin informare, în condiŃiile art. 111. Camerele Parlamentului precum şi comisiile parlamentare pot solicita autorităŃilor publice orice informaŃii sau documente pe care le consideră necesare în activitatea lor. InformaŃiile sau documentele vor fi solicitate prin preşedinŃii Camerelor sau, respectiv, ai comisiilor;

- prin întrebări şi interpelări, în condiŃiile art. 112. Guvernul şi membrii acestuia sunt obligaŃi să răspundă întrebărilor şi interpelărilor formulate de deputaŃi sau senatori. Camerele pot adopta o moŃiune asupra problemei ce a format obiectul interpelării;

- prin adoptarea unei legi de abilitare şi prin aprobarea ordonanŃelor, în condiŃiile art. 115. Emiterea de către Guvern a unor acte cu putere de lege se face sub control parlamentar;

- prin cererea de începere a urmăririi penale împotriva membrilor Guvernului, pentru faptele săvârşite în exerciŃiul funcŃiei lor, în condiŃiile art. 109, alin. (2). Procedura prin care Parlamentul (şi Preşedintele României) poate cere începerea urmăririi penale împotriva unor membrii ai Guvernului este prevăzută în detaliu în Legea nr. 115/1999 privind răspunderea ministerială;

- prin comisiile parlamentare. Comisiile permanente ale Camerelor Parlamentului pot iniŃia anchete, cu acordul Camerei sau în cazul Senatului) al Biroului permanent. Camerele pot hotărî şi constituirea unor comisii de anchetă speciale. Obiectul anchetei îl poate constitui şi activitatea Guvernului sau a altor autorităŃi executive.

Parlamentul exercită şi un anumit control asupra activităŃii Preşedintelui României, fapt care reiese din următoarele împrejurări:

- din stipularea obligaŃiei, pentru Preşedintele României, de a încunoştinŃa sau a consulta Parlamentul sau de a cere aprobarea acestuia cu ocazia

56

exercitării anumitor atribuŃii. Astfel preşedintele va consulta Parlamentul înainte de a cere poporului să se pronunŃe prin referendum asupra unor probleme de interes naŃional (art. 90 din ConstituŃie). Mobilizarea general sau parŃială a armatei este dispusă de Preşedinte cu aprobarea prealabilă a Parlamentului (art. 92, alin. (2)), iar măsurile adoptate de şeful statului în vederea respingerii unei agresiuni armate împotriva României se aduc la cunoştinŃa Parlamentului prin mesaj prezidenŃial (art. 92, alin. (3));

- din modul de reglementare, în art. 95, a suspendării Preşedintelui României. Suspendarea se dispune cu majoritate de voturi a membrilor celor două Camere ale Parlamentului, reunite în şedinŃă comună, cu avizul CurŃii ConstituŃionale, la cererea unei treimi din numărul total al deputaŃilor şi al senatorilor;

- din posibilitatea, prevăzută de art. 96, alin. (1), de a hotărî punerea sub acuzare a Preşedintelui pentru înaltă trădare.

§ 3.4. FuncŃia guvernamentală

FuncŃia guvernamentală implică determinarea politicii externe, asigurarea echilibrului financiar precum şi numirea, desemnarea, alegerea sau avizarea unor persoane în vederea exercitării unor funcŃii sau demnităŃi publice59. FuncŃia guvernamentală este îndeplinită de Parlament prin exercitarea următoarelor atribuŃii:

- acordarea votului de încredere listei Guvernului şi programului de guvernare propus de acesta, conform art. 103, alin. (3). Votul de încredere reprezintă şi o modalitate de control asupra executivului, dar constituie în esenŃă o decizie de ordin politic adoptată de reprezentanŃa naŃională;

- moŃiunea de cenzură, în condiŃiile art. 113 şi 114. Decizia de demitere a Guvernului este de asemenea o decizie de ordin politic, iar caracterul de control al acesteia nu-i epuizează conŃinutul. Guvernul poate fi demis şi în împrejurări din care nu reiese o culpă a acestuia, exclusiv în urma faptului că Parlamentul şi-a pierdut încrederea în capacitatea acelui Guvern de a-şi realiza programul de guvernare;

- numirea în anumite funcŃii sau demnităŃi publice. 6 din cei nouă judecători ai CurŃii ConstituŃionale sunt numiŃi de Camerele Parlamentului (art. 142, alin. (2)); cei 15 membri ai Consiliului Superior al Magistraturii sunt numiŃi, de asemenea de Parlament (art. 132, alin. (1)), ca şi membrii CurŃii de Conturi (art. 140, alin. (4)) sau directorul Serviciului Român de InformaŃii (art. 65, alin. (2), lit. h));

59 Vezi în acest sens, G. Vrabie, Dr. const., vol. II, pp. 131-133. Vezi de asemena şi Jean-

François Aubert,Traité de droit constitutionnel suisse, Editions Ides et calendes, Neuchatel, 1966 pp. 475-480, precum şi Pierre Pactet, Institutions politiques. Droit constitutionnel, Droit. Sciences Economiques, Paris, Milan, Barcelone, Bonn, 1992, p. 416, citate în lucrarea de mai sus.

57

- ratificarea tratatelor internaŃionale, în condiŃiile art. 91, alin. (1); - adoptarea legilor bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de

stat (art. 138).

§ 4. ACTELE PARLAMENTULUI

§ 4.1. Legile

4.1.1. NoŃiuni generale. Clasificarea legilor

Legile se află la vârful piramidei surselor formale ale dreptului60. Conseci-nŃele acestui fapt sunt următoarele:

- nici un alt act juridic normativ nu poate abroga sau modifica legea. Ea nu poate fi modificată sau abrogată decât de ea însăşi. In cazul contradicŃiei dintre lege şi un act normativ adoptat anterior legii respective, acesta din urmă este abrogat, iar în cazul în care legea este contrazisă de un alt act normativ, adoptat ulterior, acesta va fi lipsit de efecte. Având forŃa juridică a legii, şi fiind adoptate în baza unei legi de abilitare ori a dispoziŃiilor art. 115 din ConstituŃie, ordonanŃele Guvernului pot însă abroga sau modifica legea, în măsura în care acest lucru se conformează prevederilor legii de abilitare, sau respectiv, prevederilor legii fundamentale;

- legea poate însă modifica sau abroga orice alt act normativ. Definirea legii se poate face utilizând două criterii: unul formal, care ia în

considerare organul emitent şi procedura de adoptare precum şi un criteriu material, care ia în considerare obiectul reglementării. Nici unul din aceste criterii – luat în mod izolat – nu oferă o definiŃie întrutotul exactă şi satisfăcătoare a legii. Criteriul formal este mai aproape de concepŃiile constituantului, însă aplicarea sa exclusivă ar relativiza importanŃa deosebită a conŃinutului normativ al acesteia. În plus, nimic nu împiedică Parlamentul să adopte cu titlu de lege, urmând procedura legislativă, un act cuprinzând reguli aplicabile unui singur caz particular. Criteriul material poate duce la imposibilitatea de a distinge legea de alte acte normative, care pot şi ele reglementa – în măsura în care ConstituŃia nu a statornicit ca reglementarea să se facă exclusiv printr-o lege – domenii importante ale vieŃii sociale.

În literatura juridică s-a manifestat prin urmare preferinŃa pentru utilizarea conjugată a ambelor criterii. În opinia profesorului Ion Deleanu, legea este “actul juridic normativ adoptat de către organul legiuitor şi după procedura stabilită în acest scop, prin care, în cadrul competenŃei sale legislative, acesta stabileşte reguli generale şi de aplicaŃie repetată, a căror respectare este asigurată prin virtualitatea coerciŃiunii statale”61.

60 I. Deleanu, InstituŃii…, p. 323. 61 I. Deleanu, InstituŃii…, p. 326.

58

În baza prevederilor ConstituŃiei române din 1991, legile se clasifică în trei categorii: - legi constituŃionale (cere sunt legi de modificare a ConstituŃiei: art. 73,

alin. (2)); - legi organice; - legi ordinare.

a) Legile organice sunt cele ce reglementează unul din domeniile prevăzute în art. 73, alin. (3):

a) sistemul electoral; organizarea şi funcŃionarea AutorităŃii

Electorale Permanente; b) organizarea, funcŃionarea şi finanŃarea partidelor politice; c) statutul deputaŃilor şi al senatorilor, stabilirea

indemnizaŃiei şi a celorlalte drepturi ale acestora; d) organizarea şi desfăşurarea referendumului; e) organizarea Guvernului şi a Consiliului Suprem de

Apărare a łării; f) regimul stării de mobilizare parŃială sau totală a forŃelor

armate şi al stării de război; g) regimul stării de asediu şi al stării de urgenŃă; h) infracŃiunile, pedepsele şi regimul executării acestora; i) acordarea amnistiei sau a graŃierii colective; j) statutul funcŃionarilor publici; k) contenciosul administrativ; l) organizarea şi funcŃionarea Consiliului Superior al

Magistraturii, a instanŃelor judecătoreşti, a Ministerului Public şi a CurŃii de Conturi;

m) regimul juridic general al proprietăŃii şi al moştenirii; n) organizarea generală a învăŃământului; o) organizarea administraŃiei publice locale, a teritoriului,

precum şi regimul general privind autonomia locală; p) regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele,

patronatele şi protecŃia socială; q) statutul minorităŃilor naŃionale din România; r) regimul general al cultelor; s) celelalte domenii pentru care în ConstituŃie se prevede

adoptarea de legi organice.

ConstituŃia mai prevede reglementarea prin lege organică, a altor domenii, în cuprinsul următoarelor dispoziŃii:

a) art. 3, alin. (2): consfinŃirea frontierelor Ńării, cu respectarea principiilor

şi a celorlalte norme general admise ale dreptului internaŃional;

59

b) art. 5, alin. (1): condiŃiile dobândirii, păstrării sau pierderii cetăŃeniei române;

c) art. 12, alin. (4): stabilirea stemei Ńării şi a sigiliului statului; d) art. 31, alin. (5): organizarea serviciilor publice de radio şi televiziune şi

controlul parlamentar asupra acestora; e) art. 40, alin. (3): stabilirea altor categorii – în afara celor prevăzute în de

dispoziŃiile acestui aliniat – de funcŃionari publici care nu pot face parte din partide politice;

f) stabilirea condiŃiilor în care cetăŃenii străini pot dobândi – în condiŃii de reciprocitate - în proprietate terenuri în România, ca urmare a integrării în Uniunea Europeană sau a încheierii unor tratate internaŃionale în acest sens (art. 44, alin. (2), fraza a 2-a);

g) art. 52, alin. (2): condiŃiile şi limitele exercitării dreptului persoanei vătămate într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluŃionarea în termenul legal a unei cereri, de a obŃine recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei;

h) stabilira condiŃiilor privind îndeplinirea obligaŃiilor militare (art. 55, alin. (2));

i) condiŃiile în care pot fi încorporeŃi cetăŃenii (art. 55, alin. (3)); j) art. 58, alin. (1), fraza a 2-a: organizarea şi funcŃionarea instituŃiei

Avocatul Poporului; k) art. 63, alin. (1), teza a 2-a: prelungirea, în caz de război sau de

catastrofă, a mandatului Camerei DeputaŃilor şi al Senatului; l) stabilira jurământului care urmează a fi depus de către deputaŃi şi

senatori la intrarea în exerciŃiul mandatului (art. 70, alin (1), fraza a 2-a); m) art. 71, alin. (3): stabilirea altor incompatibilităŃi faŃă de calitatea de

senator sau de deputat, decât cele prevăzute în alin. (1) şi (2) ale aceluiaşi articol;

n) art. 79, alin. (2): înfiinŃarea, organizarea şi funcŃionarea Consiliului Legislativ;

o) art. 83, alin. (3): prelungirea, în caz de război sau de catastrofă, a mandatului Preşedintelui României;

p) art. 102, alin. (3): stabilirea altor categorii de membri ai Guvernului, decât cele menŃionate în cuprinsul aceluiaşi aliniat;

q) art. 105, alin. (2): stabilirea altor incompatibilit ăŃi cu funcŃia de membru al Guvernului, decât cele prevăzute în alin. (1) al aceluiaşi articol;

r) art. 117, alin. (3): înfiinŃarea autorităŃilor administrative autonome; s) art. 118, alin. (2): stabilirea structurii sistemului naŃional de apărare,

pregătirea populaŃiei, a economiei şi a teritoriului pentru apărare precum şi statutul cadrelor militare;

t) stabilirea condiŃiilor în care în unitŃile administrativ teritoriale în care cetăŃenii aparŃinând minorităŃilor naŃionale au o pondere semnificativă, se asigură folosirea limbii minorităŃii naŃionale respective în scris şi oral

60

în relaŃiile cu autorităŃile administraŃiei publice locale şi cu serviciile publice de[s]concentrate (art. 120, alin. (2));

u) stabilirea atribuŃiilor prefectului (art. 123, alin. (3)); v) stabilirea condiŃiilor în care judecătorii pot fi propuşi pentru numire,

promovaŃi, transferaŃi şi sancŃionaŃi de către Consiliul Superior al Magistraturii (art. 125, alin. (2));

w) stabilirea compunerii Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie precum şi a regulilor de funcŃionare a acesteia (art. 126, alin. (4));

x) înfiinŃarea de instanŃe specializate pe anumite materii (art. 126, alin. (5), fraza a 2-a);

y) stabilirea condiŃiilor în care cetăŃenii români aparŃinând minorităŃilor naŃionale au dreptul să se exprime în limba maternă în faŃa instanŃelor de judecată (art. 128, alin. (2));

z) stabilirea procedurii conform căreia, Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanŃă de judecată, prin secŃiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor (art. 134, alin (2);

aa) stabilirea altor atribuŃii îndeplinite de Consiliul Superior al Magistraturii în realizarea rolului său de garant al independenŃei justiŃiei (art. 134, alin. (4));

bb) stabilirea unor categorii de bunuri – altele decât cele menŃionate expres în art. 136, alin. (3) care fac obiectul exclusiv al proprietăŃii publice (articolul citat, alin. citat);

cc) stabilirea condiŃiilor în care bunurile proprietate publică pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituŃiilor publice sau pot fi concesionate sau închiriate (art. 135, alin. (4), fraza a 2-a);

dd) stabilirea condiŃiilor în care proprietatea privată este inviolabilă (art. 135, alin. (5));

ee) recunoaşterea, în condiŃiile aderării la Uniunea Europeană, a circulaŃiei şi a înlocuirii monedei naŃionale cu aceea a Uniunii Europene (art. 137, alin. (2), fraza a 2-a);

ff) stabilirea condiŃiilor în care Curtea de Conturi exercită atribuŃii jurisdicŃionale (art. 140, alin. (1), fraza a 2-a);

gg) stabilirea condiŃiilor în care Curtea de Conturi se înnoieşte cu câte o treime din consilierii de conturi numiŃi de Parlament, din trei în trei ani (art. 140, alin. (5));

hh) înfiinŃarea, organizarea şi funcŃionarea Consiliului Economic şi social (art. 141, teza finală);

ii) art. 142, alin.(4): organizarea şi funcŃionarea CurŃii ConstituŃionale; jj) stabilirea unor atribuŃii ale CurŃii ConstituŃionale, altele decât cele

prevăzute în art. 146, pct. a)-k) (pct. l) din articolul menŃionat);.

ConstituŃia rezervă anumite domenii reglementării “prin lege”. Asemenea dispoziŃii nu trebuie interpretate în sensul stabilirii unui domeniu exclusiv de

61

reglementare atribuit legii ordinare şi refuzat legii organice. În fapt, legiuitorului îi este interzis – prin dispoziŃiile art. 73 şi 74 – să reglementeze vreunul din domeniile enunŃate în art. 73, alin. (3) printr-o lege ordinară. În privinŃa legii organice, cu excepŃia limitelor stabilite de dispoziŃiile constituŃionale, nu există vreo interdicŃie privind domeniul de reglementare al acesteia. În practică, o lege organică cuprinde foarte frecvent dispoziŃii reglementând domenii ce nu sunt rezervate acestei categorii de legi. Însă domeniile pentru care se prevede reglementarea prin lege nu pot fi reglementate prin alte acte normative decât legile (de exemplu prin acte administrative cu caracter normativ62).

Domeniile pentru care ConstituŃia prevede reglementarea prin lege sunt următoarele:

condiŃiile în care unele oraşe sunt declarate municipii (art. 3, alin.(3), fraza a 2-a);

condiŃiile în care se constituie şi îşi desfăşoară activitatea partidele politice (art. 8, alin. (2));

condiŃiile în care se constituie şi îşi desfăşoară activitatea sindicatele, patronatele şi asociaŃiile profesionale potrivit statutelor lor (art. 9, fraza 1);

condiŃiile de ratificare a tratatelor internaŃionale (art. 11, alin. (2)); acordarea şi retragerea dreptului de azil, cu respectarea tratatelor şi

convenŃiilor internaŃionale la care România este parte (art. 18, alin. (2)); cazurile şi procedura de percheziŃionare, reŃinere sau arestare a unei

persoane (art. 23, alin. (2)); temeiul şi condiŃiile stabilirii sau aplicării unei pedepse (=principiul nullum

crimen, nulla poena sine lege; art. 23, alin. (12)); condiŃiile exercitării dreptului la liberă circulaŃie, în Ńară sau în străinătate

(art. 25, alin. (1), fraza a 2-a); derogarea de la prevederile referitoare la inviolabilitatea domiciliului (art.

27, alin. (2)); formele de efectuare a percheziŃiilor domiciliare (art. 27, alin. (3)); condiŃiile de organizare a cultelor religioase (art. 29, alin (3)); posibilitatea – recunoscută legii, dar nu altui act normativ – de a impune

mijloacelor de comunicare în masă obligaŃia face publică sursa de finanŃare (art. 30, alin. (5));

stabilirea delictelor de presă (art. 30, alin. (8)); condiŃiile în care învăŃământul se poate desfăşura într-o limbă de circulaŃie

universală (art. 32, alin. (2), fraza a 2-a); stabilirea modalităŃilor de exercitare a dreptului persoanelor aparŃinând

minorităŃilor naŃionale de a învăŃa în limba maternă şi de a fi instruite în această limbă (art. 32, alin. (3), teza a 2-a);

condiŃiile în care învăŃământul de stat este gratuit (art. 32, alin. (4));

62 � Este însă posibilă reglementarea unor asemenea domenii prin ordonanŃe ale Guvernului.

Acestea sunt – sub aspect formal – acte administrative, însă din punct de vedere material sunt asimilate legilor, având şi forŃa juridică a unor legi.

62

condiŃiile de desfăşurare a activităŃii de învăŃământ, în unităŃi de stat, particulare şi confesionale (art. 32, alin. (5));

organizarea şi garantarea învăŃământului religios în şcolile de stat (art. 32, alin. (7));

condiŃiile în care este garantat accesul la cultură (art. 33, alin. (1)); condiŃiile stabilire a organizării asistenŃei medicale, a sistemului de

asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate şi recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale şi a activităŃilor paramedicale, precum şi a altor măsuri de protecŃie a sănătăŃii şi mentale a persoanei (art. 34, alin. (3));

stabilirea unor situaŃii specifice – altele decât cele indicate în art. 41, alin. (2), fraza a 2-a – intrând sub incidenŃa măsurilor de protecŃie socială a salariaŃilor (art. 41, alin. (2), fraza a 2-a, teza finală);

condiŃiile în care din motive religioase sau de conştinŃă se vor presta alte activităŃi în locul serviciului militar (art. 42, alin. (2), lit. a));

stabilirea acelor prestaŃii, făcând parte din obligaŃii civile normale şi care nu au caracter de muncă forŃată, neintrând deci sub incidenŃa interdicŃiei din art. 42, alin. 1 (alin. (2), lit. c) din acelaşi articol);

stabilirea condiŃiilor şi a limitelor exercitării dreptului la grevă precum şi a garanŃiilor necesare asigurării serviciilor esenŃiale pentru societate(art. 43, alin. (2));

condiŃiile şi limitele dreptului de proprietate (art. 44, alin. (1), fraza a 2-a); stabilirea condiŃiilor de expropriere pentru cauze de utilitate publică (art.

44, alin. (3)); condiŃiile de confiscare a bunurilor destinate, folosite sau rezultate din

infracŃiuni ori contravenŃii (art. 44, alin. (9)); stabilirea condiŃiilor în care este garantată exercitarea accesului liber al

persoanei la activitatea economică şi a liberei iniŃiative (art. 45);, stabilirea măsurilor de asistenŃă socială la care au drept cetăŃenii (art. 47,

alin. (2), fraza a 2-a); stabilirea condiŃiilor de încheiere, de desfacere şi de nulitate a căsătoriei

(art. 48, alin. (2), fraza 1); stabilirea altor forme de protecŃie socială a copiilor, decât cele prevăzute

prin art. 49, alin. (2), fraza 1 (fraza a 2-a a aceluiaşi aliniat); stabilirea condiŃiilor în care autorităŃile publice sunt obligate să răspundă

petiŃiilor (art. 51, alin. (4)); stabilirea condiŃiilor în care răspunde patrimonial statul pentru prejudiciile

cauzate prin erorile judiciare (art. 52, alin. (3)); restrângerea exerciŃiului unor drepturi sau al unor libertăŃi (art. 53, alin.

(1)); stabilirea jurământului ce urmează a fi depus de către cetăŃenii cărora le

sunt încredinŃate funcŃii publice precum şi de către militari în vederea îndeplinirii cu credinŃă a obligaŃiilor ce le revin (art. 54, alin. 2);

stabilirea, în situaŃii excepŃionale, a altor contribuŃii financiare decât cele prevăzute în art. 56, alin. (1) (alin. (3) din acelaşi articol);

63

stabilirea limitelor exercitării atribuŃiilor Avocatului Poporului, din oficiu sau la sesizarea persoanelor lezate în drepturile şi în libertăŃile lor (art. 59, alin. 1);

stabilirea procedurii de ratificare sau de aprobare a tratatelor şi convenŃiilor internaŃionale, altele decât cele prevăzute în art. 91, alin. (1), fraza 1 (fraza 2 a aceluiaşi alineat din articolul respectiv);

stabilirea condiŃiilor în care Preşdeintele României instituie starea de urgenŃă sau starea de asediu în întreaga Ńară sau în unele unităŃi administrativ-teritoriale (art. 93, alin. (1));

stabilira condiŃiilor în care Preşedintele României efectuează numiri în funcŃii publice (art. 94, pct. c));

stabilirea îndemnizaŃiei şi a celorlalte drepturi cuvenite Preşedintelui României (art. 101);

stabilirea altor cazuri de încetare a funcŃiei de membru al Guvernului, în afara celor prevăzute în art. 106 (teza ultimă a aceluiaşi articol);

cazurile de răspundere şi pedepsele aplicate membrilor Guvernului (art. 109, alin. (3));

abilitarea Guvernului cu emiterea de ordonanŃe simple precum şi aprobarea sau respingerea ordonanŃelor emise de Guvern (art. 108 alin. (3) şi art. 115, alin. (1), (7) şi (8));

stabilira condiŃiilor în care se înfiinŃează, se organizează şi funcŃionează ministerele (art. 117, alin. (1));

recunoaşterea competenŃei organelor de specialitate înfiinŃate, cu avizul CurŃii de Conturi, de Guvern sau de către ministere (art. 117, alin. (2));

stabilirea – alternativ cu dispoziŃiile tratatelor internaŃionale – a condiŃiilor în care armata contribuie la apărarea colectivă în sistemele de alianŃe militare şi participă la acŃiuni privind menŃinerea sau restabilirea păcii (art. 118, alin. (1), fraza 2);

stabilira condiŃiilor în care alte componente ale forŃelor armate intră sub incidenŃa dispoziŃiilor alin. (1) şi (2) din art. 118 (alin. (3) din acelaşi articol);

stabilirea – alternativ cu dispoziŃiile tratatelor internaŃionale – a condiŃiilor de intrare sau de trecere a trupelor străine pe teritoriul României (art. 118, alin. (5));

condiŃiile de funcŃionare – ca autorităŃi administrative autonome – a primarilor şi a consiliilor locale, condiŃiile de alegere şi de funcŃionare a consiliilor judeŃene, (art. 121, alin. (2) teza 1, art. 121, alin. (2));

stabilirea condiŃiilor în care judecătorii numiŃi de către Preşedintele României sunt inamovibili (art. 125, alin. (1);

stabilirea celorlalte instanŃe judecătoreşti, în afara Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, prin care se realizează justiŃia, a competentei instanŃelor judecătoreşti şi a procedurii de judecată (art. 126, alin. (1) şi (2));

stabilirea cazurilor în care şedinŃele de judecată pot să nu fie publice (art. 127);

condiŃiile în care părŃile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac (art. 129);

64

condiŃiile în care Ministerul public îşi exercită atribuŃiile (art. 131, alin. (2));

condiŃiile în care parchetele care funcŃionează pe lângă instantele judecătoreşti conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliŃiei judiciare (art. 131, alin. (3));

condiŃiile în care Consiliul Superior al Magistraturii propune Preşedintelui României numirea în funcŃie a judecătorilor şi procurorilor, cu excepŃia celor stagiari (art. 134, alin. (1));

garantarea şi ocrotirea proprietăŃii publice (art. 136, alin. (2)); formarea, administrarea, întrebuinŃarea şi controlul resurselor financiare ale

statului, ale unităŃilor administrativ-teritoriale şi ale instituŃiilor publice (art. 137, alin. (1));

adoptarea bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat (art. 138, alin. (2) şi (3));

stabilirea condiŃiilor de elaborare, aprobare şi executare a bugetelor locale (art. 138, alin. (4));

reglementarea impozitelor, a taxelor şi a oricăror alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat, precum şi a condiŃiilor de stabilire a impozitelor şi taxelor locale de către consiliile locale sau judeŃene (art. 138, alin. (1) şi (2));

stabilirea a condiŃiilor de revocare a judecătorilor CurŃii de Conturi (art.140, alin. (6));

O categorie specială de legi o reprezintă cele privitoare la integrarea euroatlantică a României. Ele vor fi adoptate cu o majoritate calificată, de două treimi din numărul deputaŃilor şi al senatorilor, ceea ce le plasează în proximitatea legilor constituŃionale, deosebindu-se de acestea prin aceea că nu mai trebuie aprobate ulterior prin referendum. ConstituŃia revizuită prevede necesitatea adoptării unor asemenea legi în două situaŃii: 1. Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferării unor atribuŃii către instituŃiile comunitare, precum şi al exercitării în comun cu celelalte state membre a competenŃelor prevăzute în aceste tratate; 2. Aderarea României la Tratatul Atlanticului de Nord.

Stabilirea reglementării prin lege a anumitor domenii are consecinŃe practice de două categorii: - pe de o parte se interzice autorităŃilor executive să reglementeze anumite aspecte

ale vieŃii sociale, ceea ce asigură o stabilitate mai mare relaŃiilor sociale din acest domeniu, protejează libertatea individuală şi elimină sau reduce riscul unor acŃiuni arbitrare ale puterii63;

63 Exemple în acest sens: dispoziŃiile art. 3, ali. (3), fraza a 2-a, art. 8, alin. (2); art. 9; art. 18,

alin.(2); art. 23, alin. (3) şi (9); art. 27, alin. (3) etc.

65

- pe de altă parte se „erodează “, se relativizează ori se circumstanŃiază garanŃia constituŃională a unor drepturi fundamentale, permiŃând legiuitorului ordinar ca, în anumite condiŃii, să limiteze ori să restrângă sfera unor drepturi sau libertăŃi consacrate de legea fundamentală64.

ConstituŃia mai poate impune legiuitorului interdicŃii exprese: - conform dispoziŃiilor art. 21, alin. (2), nici o lege nu poate îngrădi exercitarea

dreptului individului de a se adresa justiŃiei. Este de menŃionat că legile constituŃionale au forŃă juridică superioară

celorlalte legi. În cazul unei contradicŃii între legile constituŃionale şi celelalte categorii de legi, acele dispoziŃiile acestora din urmă, care contravin legii fundamentale vor fi declarate neconstituŃionale de către Curtea ConstituŃională, devenind inaplicabile.

Legile organice au însă aceeaşi forŃă juridică cu legile ordinare, deşi au – după cum s-a menŃionat în literatura juridică franceză şi română – caracterul unor “prelungiri ale ConstituŃiei. O lege organică poate, după cum am mai precizat, cuprinde şi dispoziŃii care nu Ńin de domeniul rezervat prin ConstituŃie acestei categorii de legi. O lege ordinară care cuprinde dispoziŃii din domeniul rezervat legii organice va fi neconstituŃională, şi prin urmare inaplicabilă. Inaplicabilitatea este însă consecinŃa încălcării unei dispoziŃii a legii fundamentale şi nu a încălcării unei prevederi dintr-o lege organică.

4.1.2. Procedura adoptării legilor

Este de menŃionat că elaborarea unei legi începe cu mult înaintea “etapei

parlamentare” şi continuă cu mult după epuizarea acesteia65. Expresia a „voinŃei generale” a unei comunităŃi umane, legea este mai mult decât un simplu act normativ, elaborat pe baza unei anumite proceduri speciale; adoptarea ei trebuie să se facă în aşa fel încât în textul ei să-şi găsească expresia interesele cât mai multor categorii economice şi sociale. Misiunea statului de creator şi păstrător al unităŃii unei comunităŃi politice este îndeplinită în primul rând prin funcŃia sa legislativă. Sub aspect juridic însă, analiza funcŃiei de legiuitor a statului este centrată pe examinarea procedurii legislative. Una din cele mai importante modificări aduse legii noastre fundamentale prin Legea nr. 429/ 2003 privind revizuirea ConstituŃiei priveşte procedura legislativă. Au fost stabilite atribuŃii distincte ale Camerelor Parlamentului în domeniul respectiv, iar durata estimată a procedurii a fost considerabil redusă. Noua procedură este însă aplicabilă doar pentru proiectele de legi depuse spre adoptare după revizuirea constituŃiei. Art. 155, alin. (1) prevede în acest sens că: “Proiectele de legi şi

64 Exemple: prevederile art. 25, alin. (1), fraza a 2-a; ale art. 41, alin. 1, fraza a 2-a; ale art. 27,

alin. (2) ş. a. m. d. 65 Mihai Constantinescu şi Ioan Muraru , Drept parlamentar, Editura Gramar, Bucureşti,

1994, p. 206. Lucrarea va fi citată în continuare prescurtat: M. Constantinescu şi I. Muraru , Dr. parlam.

66

propunerile legislative în curs de legiferare se dezbat şi se adoptă potrivit dispoziŃiilor constituŃionale anterioare intrării în vigoare a legii de revizuire.” Aşadar pentru o perioadă de tranziŃie a cărei durată poate fi estimată la câteva luni sau chiar la câŃiva ani, legile vor fi adoptate pe baza a două proceuri distincte: 1) procedura prevăzută de art. 72-79 din ConstituŃia nerevizuită şi 2) noua procedură, stabilită prin art. 73-79 din ConstituŃia revizuită.

Procedura anterioară revizuirii ConstituŃiei Etapele procedurii parlamentare au fost delimitate în mod diferit în literatura

juridică anterioară revizuirii constituŃiei66. În ce ne priveşte, optăm pentru soluŃia de delimitare a etapelor adoptată de Genoveva Vrabie:

- iniŃiativa legislativă; - examinarea şi avizarea proiectului sau a propunerii de lege de către

Consiliul Legislativ şi de către comisiile parlamentare; - dezbaterea proiectului sau a propunerii de lege în plenul fiecărei

Camere; - votarea proiectului sau a propunerii de lege; - medierea; - semnarea proiectului sau a propuneri de lege şi trimiterea spre

promulgare; - publicarea şi intrarea în vigoare a legii.

1. IniŃiativa legislativă

Întrucât conform dispoziŃiilor cu caracter tranzitoriu ale art. 155, normele constituŃionale anterioare se aplică doar pentru „proiectele de legi şi propunerile legislative în curs de legiferare”, reglementarea iniŃiativei legislative dinaintea revizuirii nu mai este de actualitate. De acum înainte proiectele de lege şi propunerile legislative urmează să se facă de acum înainte conform dispoziŃiilor ConstituŃiei revizuite (în care însă, după cum vom vedea mai jos textul anterior a fost păstrat aproape neschimbat).

IniŃiativa legislativă se exercita potrivit dispoziŃiilor art. 73 din ConstituŃia nerevizuită. Aveau drept de iniŃiativă legislativă Guvernul, deputaŃii, senatori precum şi un număr de cel puŃin 250.000 de cetăŃeni. Aceştia (conform prevederilor alin. (2) din acelaşi articol), trebuiau să provină din cel puŃin un sfert din judeŃele Ńării, astfel încât, în fiecare dintre acestea să se fi înregistrat cel puŃin 10.000 de semnături în sprijinul iniŃiativei. În această privinŃă, municipiul Bucureşti este asimilat unui judeŃ. IniŃiativa legislativă populară nu era admisă (ca şi în prezent) în cazul legilor reglementând probleme fiscale, probleme cu caracter internaŃional, precum şi amnistia sau graŃierea (art. 74, alin. (2)).

66 Vezi în acest sens: I. Deleanu, InstituŃii…, pp. 327-334;M. Constantinescu şi I. Muraru ,

Dr. parlam., p. 207; G, Vrabie, Dr. const., vol. II, p. 155.

67

Parlamentarii şi cetăŃenii puteau elabora propuneri de lege, care trebuiau depuse la una din Camerele Parlamentului. IniŃiativele parlamentarilor erau depuse mai întâi la Camera din care aceştia făceau parte. Şi în acest caz trebuiau respectate normele de tehnică legislativă. În cazul iniŃiativelor legislative vizând modificarea legilor bugetare era obligatorie, conform dispoziŃiilor art. 111 (din versiunea nerevizuită), solicitarea informării Guvernului în privinŃa acestor chestiuni.

2. Examinarea şi avizarea proiectului sau a propunerii de lege de către Consiliul

Legislativ şi de către comisiile parlamentare;

Proiectele de legi se supun dezbaterii Parlamentului, conform dispoziŃiilor art. 3, alin. (1) din Legea nr. 73/1993 privind înfiinŃarea, organizarea şi funcŃionarea Consiliului Legislativ, însoŃite de avizul acestei autorităŃi. Avizul este consultativ şi are ca obiect:

- concordanŃa cu ConstituŃia a reglementării propuse, precum şi natura legii;

- înlăturarea contradicŃiilor şi a necorelărilor dintre prevederile proiectului de lege sau ale propunerii legislative şi asigurarea caracterului complet al acestora precum şi respectarea normelor de tehnică legislativă;

- prezentarea implicaŃiilor noii reglementări asupra legislaŃiei în vigoare, prin identificarea dispoziŃiilor legale care, având acelaşi obiect de reglementare, urmează să fie abrogate, modificate sau unificate, precum şi evitarea reglementării unor aspecte identice în acte normative diferite (alin. (3) al aceluiaşi articol).

Toate proiectele şi propunerile de lege se înregistrează de Camera DeputaŃilor în ordinea prezentării lor şi se distribuie imediat deputaŃilor (art. 87 din RCD). Similar se va proceda în cazul în care proiectul sau propunerea de lege a fost trimisă mai întâi Senatului. Biroul Permanent al acestei Camere va solicita avizul Consiliului Legislativ, în situaŃia în care acest aviz nu a fost încă dat (art. 85 din RS). Imprimarea şi distribuirea către parlamentari a proiectului sau a propunerii de lege are drept scop să facă posibilă formularea de amendamente la acest proiect sau la această propunere. Proiectul sau propunerea se trimite apoi comisiilor permanente competente (art. 89 din Regulamentul Camerei DeputaŃilor şi art. 87 din Regulamentul Senatului).

Comisia sesizată va întocmi un raport, după examinarea proiectului sau a propunerii de lege.

DeputaŃii, grupurile parlamentare şi Guvernul au dreptul de a depune amendamente la comisia sesizată în fond, până la împlinirea unui termen de 5 zile înainte de data stabilită pentru depunerea raportului, iar in cazul în care termenul de depunere a fost redus la 5 zile (pentru procedura de urgenŃă) termenul de depunere a amendamentelor este de 3 zile (art. 93, alin. (1) din RCD) În cazul Senatului, termenele (atât pentru avize, cât şi pentru rapoarte şi amendamente) nu pot fi mai scurte de 10 zile calendaristice pentru procedura ordinară, şi de 5 zile calendaristice pentru procedura de urgenŃă (art. 85, alin. (8) din RS).

68

Amendamentul reprezintă o modificare de fond sau de formă a unui text supus deliberării67. Raportul prezentat de comisie plenului camerei, în urma examinării proiectului de lege sau a propunerii legislative, va cuprinde propuneri cu privire la adoptarea, sau după caz, modificarea sau respingerea proiectului sau a propunerii (art. 91, alin. (1), din RCD). Dacă o altă comisie permanentă se consideră competentă în fond, ea poate solicita Biroului permanent al Camerei trimiterea proiectului sau a propunerii legislative către această comisie. IniŃiatorul proiectului sau a propunerii legislative poate să îşi retragă proiectul sau propunerea până la înscrierea sa pe ordinea de zi (art. 90 din Reg. Cam. Dep.).

3. Dezbaterea proiectului sau a propunerii de lege în plenul fiecărei Camere Dezbaterea în plen cuprinde două etape:

- dezbaterea generală; - dezbaterea pe articole.

Dezbaterea general a proiectului sau a propunerii de lege este precedată de prezentarea de către iniŃiator a motivelor care au condus la promovarea proiectului, precum şi a raportului comisiei permanente de către preşedintele acesteia sau de un raportor desemnat de comisie (art. 94 din RCD). Asemănător decurge dezbaterea general în faŃa Senatului; Guvernul este în acest caz reprezentat în mod obligatoriu de un membru al său (art. 92 din RS). Pentru dezbaterea general, fiecare grup parlamentar poate să-şi desemneze un singur reprezentant. Dezbaterea generală se încheie cu un vot în cazul în care în raportul comisiei sesizate în fond se propune respingerea proiectului sau a propunerii legislative (art. 98 din RCD Şi respectiv, art. 96 alin. (1) din RS). Senatul va mai decide prin vot, în etapa dezbaterii generale, asupra proiectului sau a propunerii de lege în cazul în care raportul comisiei este pozitiv, dar respingerea a fost cerută în această etapă de către senatori. Textul proiectului sau al propunerii legislative se supune votului final, în cazul în care proiectul de lege nu a fost respins şi se constată că prin raportul comisiei sesizate nu s-au operat modificări sau completări la textele proiectului ori ale propunerii legislative (art. 97, alin. (1) din RS).

Dezbaterea pe articole are loc în cazul în care în raportul Comisiei sesizate în fond există amendamente admise sau respinse (art. 99, RCD).

La dezbaterea pe articole, deputaŃii şi senatorii pot lua cuvântul pentru a expune punctul de vedere al grupului parlamentar din care fac parte precum şi propriul punct de vedere. De asemenea pot lua cuvântul reprezentantul Guvernului sau al iniŃiatorului precum şi raportorul comisiei sesizate în fond (art. 100, alin. (1) din RCD). Discutarea articolelor începe cu amendamentele. În plenul camerei nu pot fi depuse amendamente de fond. Anumite texte aflate în discuŃie sau chiar întregul text al propunerii ori proiectului de lege poate fi trimis (sau retrimis) comisiei sesizate în fond. Fiecare Cameră se pronunŃă prin vot distinct asupra fiecărui amendament (art. 103, alin. (2) din RCD Şi, respectiv. art. 101, alin. (2) din RS).

67 G, Vrabie, Dr. const., vol. II, p. 159.

69

4. Votarea proiectului sau a propunerii de lege;

Votarea în ansamblu a proiectului sau a propunerii legislative are loc după votarea pe articole a textului acesteia. Legile constituŃionale se adoptă cu votul a două treimi din numărul membrilor celor două Camere (art. 151, alin. (2)). Legile organice se adoptă cu votul majorităŃii membrilor celor două Camere iar legile ordinare cu votul majorităŃii membrilor prezenŃi ai celor două Camere (art. 74, alin. (1) şi (2)). Reamintim că quorumul pentru funcŃionarea legală a fiecăreia din cele două Camere este majoritatea membrilor acesteia. Majoritatea cerută de constituŃie pentru adoptarea legilor organice trebuie întrunită la votul pe ansamblu asupra textului legii, dar nu şi în ceea ce priveşte discutarea pe articole a textului legii, opinie confirmată de jurisprudenŃa CurŃii ConstituŃionale68. Proiectele sau propunerile adoptate de una din Camere se semnează de preşedintele acesteia şi se trimit celeilalte Camere spre dezbatere şi adoptare. Dacă a doua Cameră respinge proiectul sau propunerea de lege, acesta sau aceasta se va trimite în vederea unei noi examinări, Camerei care a adoptat proiectul sau propunerea. O nouă respingere este definitivă (art. 75 al ConstituŃiei, anterior revizuirii). 5. Medierea

Medierea survine în cazul în care una din Camere a adoptat un proiect de lege sau o propunere legislativă într-o redactare diferită de cea aprobată de cealaltă Cameră. În vederea stabilirii unui text comun se va constitui o comisie paritară de mediere formată din 7 deputaŃi şi 7 senatori, cu respectarea configuraŃiei politice a celor două Camere. Desfăşurarea activităŃii comisiei de mediere este reglementată de art. 74-77 din Regulamentul Camerei DeputaŃilor, şi respectiv, art. 72-75 din Regulamentul Senatului.

ŞedinŃele comisiei sunt conduse în mod alternativ de către un deputat şi un senator, stabiliŃi de comisie. Votul acestuia va fi decisiv, în cazul egalităŃii de voturi. Comisia elaborează un raport în care propune textul definitiv al legii. Activitatea comisiei ia sfârşit odată cu depunerea acestui raport. În cazul în care raportul este aprobat de ambele Camere (întrunindu-se totodată majoritatea reclamată de art. 74 al ConstituŃie, anterior revizuirii) legea se consideră adoptată în forma stabilită în raport. În cazul în care comisia nu cade de acord asupra textului final al legii, ori în situaŃia în care raportul comisiei este respins cel puŃin de una din Camere, textul final al legii va fi adoptat de Senat şi de Camera DeputaŃilor, în şedinŃă comună, cu votul indistinct al majorităŃii parlamentarilor, aplicându-se în mod corespunzător dispoziŃiile art. 74 din ConstituŃie (versiunea anteriopară revizuirii).

68 Decizia nr. 352/15 octombrie 1997, publicată în Monitorul Oficial nr. 299/04. 11. 1997 şi în

Culegerea de decizii şi hotăâri ale CurŃii ConstituŃionale pe anul 1997, la p. 64 şi urm.

70

6. Semnarea proiectului sau a propuneri de lege şi trimiterea spre promulgare;

În urma adoptării textului final al legii, aceasta se semnează de către preşedinŃii Camerelor, se comunică Guvernului şi Înaltei CurŃi de JustiŃie şi CasaŃie, pentru a da posibilitatea acestor autorităŃi să sesizeze Curtea ConstituŃională pe calea controlului anterior de constituŃionalitate, prevăzut de art. 144, alin. a) şi se depune la secretarul general al fiecărei Camere pentru a acorda parlamentarilor posibilitatea sesizării CurŃii ConstituŃionale în baza aceloraşi dispoziŃii. Legea va fi depusă la secretarul general cu cinci zile înainte de trimiterea spre promulgare, iar în cazul procedurii de urgenŃă acest termen va fi de două zile (art. 17, alin. (2) din Legea nr. 47/1992, cu privire la organizarea şi funcŃionarea CurŃii ConstituŃionale, modificată prin Legea nr. 138/1997). La expirarea termenului, sau în cazul primirii deciziei de constatare a constituŃionalităŃii, legea este trimisă Preşedintelui României spre promulgare, de către preşedintele Camerei DeputaŃilor. Promulgarea se va face în termen de 20 de zile (art. 77, alin. (1) din ConstituŃie, versiunea anterioară revizuirii). Se pune în acest caz întrebarea, ce se va întâmpla cu legea nepromulgată de Preşedinte în decurs de 20 de zile de la primirea ei? Textul constituŃional nu prevede o rezolvare a acestei situaŃii (eventual în sensul că legea urmează să intre în vigoare şi în lipsa promulgării). Aparent soluŃia ar fi neconstituŃionalitatea unei legi promulgate tardiv; acesta nu ar mai putea intra în vigoare. A admite o asemenea soluŃie înseamnă practic a acorda Preşedintelui un drept de veto legislativ, fapt care vine în contradicŃie cu intenŃia constituantului, care a înŃeles să acorde Preşedintelui doar dreptul de a cere reexaminarea, o singură dată, a legii sau de a sesiza Curtea ConstituŃională. Este de neimaginat că legiuitorul constituant ar fi admis totodată o prerogativă a Preşedintelui de a bloca o lege, din moment ce, chiar şi în cazul reexaminării, Parlamentul poate adopta – în ciuda obiecŃiilor Preşedintelui – legea în aceeaşi formă cu aceeaşi majoritate. Preşedintele României poate solicita, o singură dată, reexaminarea legii. Preşedintele mai poate sesiza Curtea ConstituŃională (art. 77, alin. (2) şi art. 144, lit. a), în versiunea anterioară revizuirii). Se pune problema dacă Preşedintele poate, după reexaminarea legii, să sesizeze Curtea ConstituŃională, în baza art. 144, lit. a). Se mai poate pune problema dacă Preşedintele poate solicita reexaminarea după ce a primit decizia Cutii ConstituŃionale de constatare a constituŃionalităŃii legii. În ambele cazuri, soluŃia este, credem, afirmativă69. Primind legea reexaminată sau declarată constituŃională de Curtea ConstituŃională, Preşedintele va trebui să o promulge în termen de 10 zile (art. 77, alin. (3), în versiunea anterioară revizuirii). 7. Publicarea şi intrarea în vigoare a legii Conform art. 78 al ConstituŃiei, în redactarea anterioară revizuirii acesteia, legea intra în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României sau la data

69 Vezi G, Vrabie, Dr. const., vol. II, pp. 16-167.

71

prevăzută în textul ei. Conform noii redactări a art. 78, „Legea se publică în Monitorul Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei”. Această dispoziŃie este de imediată aplicare, dat fiind faptul că prin dispoziŃiile tranzitorii ale art. 155 din ConstituŃia revizuită, aplicarea dispoziŃiilor anterioare revizuirii priveşte doar dezbaterea şi adoptarea proiectelor şi a propunerilor de lege în curs de legiferare, nu şi intrarea în vigoare a acestora.

Procedura legislativă în ConstituŃia revizuită IniŃiativa legislativă Conform art. 74, alin. (1) al ConstituŃiei revizuite, legile pot fi iniŃiate de

către Guvern, de către deputaŃi sau senatori sau de către cel putin 100.000 de cetăŃeni cu drept de vot. Aceştia trebuie să provină din cel puŃin un sfert din judeŃele Ńării, iar din fiecare din din aceste judeŃe, respectiv în municipiul Bucureşti, trebuie să fie înregistrate cel puŃin 5.000 de semnături în sprijinul acestei iniŃiative. Observăm că faŃă de reglementarea anterioară revizuirii textul constituŃional conŃine o singură modificare: s-a stabilit un număr mai mic de cetăŃeni care trebuie să susŃină un proiect sau o propunere legislativă pe calea iniŃiativei populare. Ca şi în trecut, problemele fiscale, cele internaŃionale precum şi amnistia şi graŃierea nu pot face obiect al iniŃiativei legislative a cetăŃenilor (art. 74, alin. (2)). Ca o consecinŃă a diferenŃierii atribuŃiilor legislative ale celor două Camere, proiectul sau propunerea de lege trebuie trimise mai întâi Camerei competente să o adopte, ca primă Cameră sesizată.

În cazul revizuirii ConstituŃiei, iniŃiativa poate proveni, conform prevederilor art. 150, din partea Preşedintelui României, la propunerea Guvernului, din partea unei pătrimi din numărul total al deputaŃilor sau al senatorilor ori din partea a 500.000 de cetăŃeni cu drept de vot. In cazul acestora din urmă, dispersia teritorială este diferită: ei trebuie să provină din cel puŃin jumătate din judeŃele Ńării, astfel încât, în fiecare dintre acestea să se înregistreze cel puŃin 10.000 de semnături în sprijinul iniŃiativei. Şi în această privinŃă, municipiul Bucureşti este asimilat unui judeŃ. Se poate pune problema admisibilităŃii unei iniŃiative populare de revizuire, în cazul în care dispoziŃiile ce urmează a fi revizuite reglementează unul din domeniile enunŃate în art. 74, alin. (2), domenii sustrase iniŃiativei populare. Credem că, în acest caz, iniŃiativa este permisă, dat fiind faptul că revizuirea ConstituŃiei are un regim deosebit faŃă de procedura legislativă ordinară, neaplicându-i-se prevederile prevăzute pentru aceasta decât în cazurile prevăzute – expres sau implicit – în legea fundamentală. Guvernul trebuie să înainteze proiecte de legi elaborate în conformitate cu regulile de tehnică legislativă. Acestea sunt prevăzute în Legea nr. 24/2000, cu privire la normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative. Majoritatea covârşitoare a legilor sunt adoptate în urma iniŃiativei Guvernului. Adoptarea legii de către Camere

Conform dispoziŃiilor art. 75 al ConstituŃiei revizuite, atribuŃiile legislative ale Camerelor sunt diferenŃiate. Una din Camere, ca primă Cameră sesizată va avea rolul de Cameră de reflecŃie. Ea va trebui să adopte proiectul sau propunerea lege în

72

termen de 45 de zile de la sesizare, iar în cazul codurilor sau al legilor de complexitate deosebită, în 60 de zile. În cazul depăşirii acestui termen, se va considera că proiectul sau propunerea a fost adoptată (alin. (2) al art. 75). Cea de-a doua Cameră va fi Cameră de decizie. Ea nu mai este legată de respectarea unui termen, iar decizia sa este definitivă (art. 75, alin. (3)), indiferent dacă Ńine sau nu seama de amendamentele aduse de Camera de refelecŃie. Practic durata procedurii de a adoptare a unei legi echivalează cu durata adoptării acesteia de către un parlament unicameral plus un termen de 45 sau respectiv de 60 de zile, necesar adoptării de către Camera de reflecŃie. Astfel, procedura legislativă a fost scurtată considerabil, în primul rând prin eliminarea etapei medierii, iar în al doilea rând prin limitarea la maximum 45 sau respectiv 60 de zile a duratei procedurii în faŃa uneia din Camere. Prin dispoziŃiile art. 75, alin. (1), se stabilesc anumite domenii pentru care Camera DeputaŃilor este Cameră de reflecŃie (prima Cameră sesizată): ratificarea tratatelor sau a altor acorduri internaŃionale şi a măsurilor legislative ce rezultă din aplicarea acestor tratate sau acorduri, precum şi proiectele legilor organice prevăzute la articolul 31 alineatul (5), articolul 40 alineatul (3), articolul 55 alineatul (2), articolul 58 alineatul (3), articolul 73 alineatul (3) literele e), k), l), n), o), articolul 79 alineatul (2), articolul 102 alineatul (3), articolul 105 alineatul (2), articolul 117 alineatul (3), articolul 118 alineatele (2) şi (3), articolul 120 alineatul (2), articolul 126 alineatele (4) şi (5) şi articolul 142 alineatul (5). Pentru celelalte domenii, Cameră de reflecŃie va fi Senatul. O problemă aparte este reprezentată de cazul în care un proiect de lege conŃine dispoziŃii din ambele catagorii de domenii: de exemplu o lege privind ratificarea unui tratat internaŃional (prima Cameră sesizată: Camera deputaŃilor), cuprinzând însă şi dispoziŃii penale (reclamând o lege organică, conform art. 73,, alin. (3), litera h); prima Cameră sesizată în acest caz: Senatul). Pentru această situaŃie, dispoziŃiile alin. (4) din art. 75 stabilesc că: prevederea care intră în competenŃa decizională a primei Camere sesizate (şi ar fi trebuit teoretic să fie examinată mai întâi de cealaltă Cameră, competentă conform alin. (1) în doemeniul respectiv) este definitiv adoptată dacă şi cea de-a doua Cameră este de acord. În caz contrar, numai pentru prevederea respectivă, legea se întoarce la prima Cameră sesizată, care va decide definitiv în procedură de urgenŃă. Deci pentru exemplul ales de noi al ratificării unui tratat internaŃional care modifică legea penală, prima Cameră sesizată va fi Camera DeputaŃilor, însă legea de ratificare conŃine şi dispoiŃii în privinŃa cărora această Cameră are competenŃă decizională (şi nu de Cameră de reflecŃie); în privinŃa acestor dispoziŃii ar fi fost necesar ca Senatul să exercite mai întâi atribuŃiile de primă Cameră sesizată, iar apoi Camera DeputaŃilor să decidă definitive. Legea de ratificare va fi adoptată însă în întregime de prima Cameră (Camera DeputaŃilor), şi va fi trimisă Senatului spre a decide definitiv. În cazul în care Senatul este de acord cu versiunea stabilită de Camera DeputaŃilor în privinŃa dispoziŃiilor cu caracter penal din legea de ratificare (în privinŃa cărora, după cum am văzut, competenŃa decizională revine celeilalte Camere), legea este adoptată (cu eventualele modificări pe care Senatul le-a adoptat în privinŃa celorlalte dispoziŃii, în privinŃa cărora îi revin atribuŃii de decizie). Dacă Senatul modifică însă aceste dispoziŃii (în privinŃa cărora are doar

73

atribuŃii de Cameră de reflecŃie), proiectul se întoarce la Camera DeputaŃilor, care va decide, în procedură de urgenŃă, evident exclusiv asupra dispoziŃiilor în privinŃa cărora are atribuŃii de decizie (art. 75, alin. (4)). Dezbaterea proiectelor şi a propunerilor legislative va avea loc, la fel ca în trecut, în plen şi în comisii, cu posibilitatea de a propune amendamente. Evident, relevantă este dezbaterea în faŃa Camerei de decizie, care poate trece peste cele stabilite în prima Cameră sesizată, Ńinând cont după propria apreciere – sau chiar deloc – de cele dicutate la nivelul acesteia. Totuşi dezbaterea în faŃa primei Camere sesizate are rolul de a identifica eventualele probleme din textul unui proiect de lege sau al unei propuneri legislative şi de a formula posibile soluŃii. Art. 76 (în vechea numerotare: 74) din ConstituŃie a rămas nemodificat; majorităŃile necesare pentru adoptarea legilor sunt în continuare aceleaşi: majoritatea membrilor celor două Camere în cazul legilor organice şi majoritatea membrilor prezenŃi în cazul legilor ordinare.

Promulgarea legii Promulgarea legii se face conform dispoziŃiilor art. 77, rămas nemodificat în

urma revizuirii.

Publicarea şi intrarea în vigoare a legii Conform art. 78 al ConstituŃiei revizuite, „Legea se publică în Monitorul

Oficial al României şi intră în vigoare la 3 zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei”. Prorogarea cu cel puŃin trei zile a intrării în vigoare a legii publicate în Monitorul Oficial s-a făcut din considerente de ordin practic: este necesară o zi pentru ca un exemplar al publicaŃiei menŃionate să ajungă în cele mai îndepărtate localităŃi ale Ńării, iar o altă zi poate fi necesară pentru ca magistraŃii sau funcŃionarii ce vor aplica legea, ori eventual cetăŃenii care intră sub incidenŃa dispoziŃiilor sale să poată lua la cunoştinŃă conŃinutul acestor dispoziŃii. Aşadar după expirarea a trei zile de la publicarea legii, se poate presupune că orice persoană interesată a avut timpul necesar pentru a-şi procura un exemplar al Monitorului Ofical şi a lua la cunoştinŃă noua reglementare. Calculul celor trei zile se face fără luarea în considerare a zilei apariŃiei Monitorului Oficial, termenul împlinindu-se odată cu epuizarea celei de-a 24-a ore din cea de-a treia zi care urmează datei publicării 70.

Publicarea legilor este asigurată de Camera DeputaŃilor. În cazul legilor reglementând înfiinŃarea, organizarea şi funcŃionarea unor

autorităŃi publice, normele privitoare la organizarea şi constituirea acestora sunt lipsite de obiect înainte de constituirea autorităŃilor respective. Astfel în baza art. 124, alin. (2) din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească se dispunea punerea în aplicare a prevederilor referitoare la compunerea şi funcŃionarea judecătoreşti şi a parchetelor, admiterea în magistratură şi răspunderea disciplinară a magistraŃilor de la data de 1 iulie 1993, şi nu de la data intrării în vigoare a legii. Nu

70 Mihai Constantinescu, Ioan Muraru şi Antonie Iorgovan, Revizuirea ConstituŃiei

României. ExplicaŃii şi comentarii, Editura Rosetti, Bucureşti, 2003, p. 69.

74

credem că este vorba de date diferite ale intrării în vigoare a anumitor dispoziŃii legale, ci de aplicarea lor diferenŃiată în timp. În cazul legilor de rectificare a tratatelor internaŃionale, este posibil ca ratificarea să survină anterior intrării în vigoare a tratatului. De asemenea tratatul produce efecte pe planul dreptului internaŃional faŃă de România, abia în urma depunerii instrumentului de ratificare, fapt care se produce ulterior adoptării legii de ratificare. În această privinŃă trebuie să se facă distincŃia între efectele de drept intern şi cele internaŃionale ale tratatului. Odată cu ratificarea, tratatul dobândeşte forŃă juridică în dreptul intern conform art. 11, alin (2) din ConstituŃie şi aceasta indiferent de împrejurarea că instrumentul de ratificare nu a mai fost depus de către autorităŃile române sau tratatul ratificat de România nu a intrat încă în vigoare.

4.1.3. Proceduri legislative speciale

Reexaminarea legii Legea adoptată de Parlament poate fi reexaminată în cazul în care

Preşedintele României solicită acest lucru, în baza art. 77, alin. (2) şi în cazul în care Curtea ConstituŃională, sesizată conform art. 144, lit. a) a declarat una sau mai multe dispoziŃii din această lege, ori întreaga lege ca fiind neconformă ConstituŃiei.

Reexaminarea efectuată la cererea Preşedintelui României este reglementată de dispoziŃiile art. 125 din Regulamentul Camerei DeputaŃilor şi, respectiv, ale art. 141 din Regulamentul Senatului. Reexaminarea legii va avea loc în cel mult 30 de zile de la primirea cererii de reexaminare. În Camera DeputaŃilor, reexaminarea se face pe baza unui nou raport întocmit de comisia sesizată în fond, raport ce va cuprinde propuneri referitoare la cererea de reexaminare. Regulamentul Senatului este mai succint în această privinŃă: în art. 141, alin. (2) se precizează doar că reexaminarea se face cu respectarea procedurii legislative.

Camerele Parlamentului pot adopta legea în aceeaşi versiune, după cum pot modifica dispoziŃiile vizate de cererea de reexaminare. Dat fiind caracterul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare (art. 60, alin. (1)), legislatorul poate modifica în urma reexaminării chiar şi dispoziŃii ce nu au fost avute de vedere de Preşedinte în cererea de reexaminare. ConstituŃia nu prevede ca adoptarea legii în urma reexaminării (la cererea Preşedintelui) să se facă cu o majoritate specială; vor fi aplicabile în acest caz, dispoziŃiile generale ale art. 74.

Reexaminarea efectuată în urma exercitării controlului anterior de constituŃionalitate este reglementată în art. 147, alin. (2) al ConstituŃiei, care stabileşte că în cazul constatării neconstituŃionalităŃii legii, Parlamentul este obligat să reexamineze dispoziŃiile repsective, pentru punerea lor de acord cu decizia CurŃii ConstituŃionale.

Anterior revizuirii, Parlamentul avea posibilitatea să răstoarne decizia de constatare a neconstituŃionalităŃii (să înlăture „obiecŃia de neconstituŃionalitate), prin votul a două treimi din numărul membrilor săi (art. 145, alin. (1) din vechea versiune a legii fundamentale). Această posibilitate este reglementată şi în detaliu în art. 124

75

din Regulamentul Camerei DeputaŃilor şi în art. 136 din Regulamentul Senatului. Reexaminarea se făcea pe baza raportului Comisiei juridice, de disciplină şi imunităŃi (la Camera DeputaŃilor), şi respectiv a Comisiei juridice, de numiri, disciplină şi imunităŃi (la Senat). Doar la Camera superioară, dezbaterea trebuia făcută înăuntrul unui anumit termen, care în acest caz, este de 30 de zile. Termenul curgea de la data comunicării deciziei CurŃii ConstituŃionale. Raportul fiecărei comisii trebuia să conŃină aprecieri asupra conŃinutului deciziei CurŃii şi să recomande Camerei admiterea sau respingerea obiecŃiei de neconstituŃionalitate. În cursul acestei reexaminări nu puteau fi făcute amendamente. În urma dezbaterii, legea declarată în întregime neconstituŃională sau ansamblul prevederilor declarate neconstituŃionale trebuiau supuse unui singur vot, iar obiecŃia de neconstituŃionalitate putea fi înlăturată în cazul în care atât Camera DeputaŃilor cât şi Senatul adoptau legea, în aceeaşi formă, cu o majoritate de cel puŃin două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere.

In cazul în care în una din Camere nu s-ar fi obŃinut majoritatea necesară de două treimi, prevederile declarate neconstituŃionale din decizia CurŃii ConstituŃionale trebuiau înlăturate din lege, operându-se, cu aprobarea Camerei, corelările tehnico-legislative necesare. Dacă legea în ansamblul său fusese declarată neconstituŃională, ea nu mai trebuia să fie trimisă Preşedintelui României spre promulgare. În cei aproape 12 ani scurşi între adoptarea ConstituŃiei şi revizuirea acesteia, nici o dispoziŃie dinlege declarată neconstituŃională pe calea controlului anterior de constituŃionalitate nu a fost confirmată prin modalitatea prevăzută în art. 145, alin. (1) (vechea redactare).

Legile de ratificare a tratatelor internaŃionale Ratificarea tratatelor internaŃionale este prevăzută de art. 91, alin. (1) din

ConstituŃie, care stabileşte că “Preşedintele României încheie tratate internaŃionale, negociate de Guvern, şi le supune spre ratificare Parlamentului, într-un termen rezonabil”. Este de precizat că dispoziŃia menŃionată nu priveşte toate tratatele la cer România este parte (în accepŃiunea acordată termenului de tratat de art. 1, lit. a) din ConvenŃia privind dreptul tratatelor, adoptată la Viena, la 23 mai 1969), ci doar tratatele “încheiate în numele României”, tratate care necesită ratificarea. Reglementările de detaliu în această privinŃă le întâlnim în Legea nr. 4/1991, privind încheierea şi ratificarea tratatelor.

Textul legii de ratificare nu poate fi modificat prin amendamente. Parlamentul poate însă exclude sau limita aplicarea faŃă de România a unor clauze ale tratatului sau poate stabili că doar o anumită interpretare a unor dispoziŃii din tratat va lega România, şi va face acest lucru prin formularea unor rezerve sau declaraŃii care vor însoŃi instrumentul de ratificare. Rezervele trebuie să fie compatibile cu scopul şi obiectul tratatului şi să fie acceptate de către celelalte părŃi. Tratatul se adoptă cu majoritatea simplă sau calificată, în funcŃie de împrejurarea dacă domeniul său de reglementare intră sau nu în domeniul rezervat prin ConstituŃie legii organice. Tratatele care cuprind clauze contrare ConstituŃiei nu pot fi ratificate decât după revizuirea legii fundamentale (art. 11, alin (3)).

76

Legile bugetare Este vorba de legea bugetului de stat şi de legea bugetului asigurărilor sociale

de stat. Aceste legi nu pot fi iniŃiate de parlamentari şi nici de către cetăŃeni; art. 138, alin. (2) din ConstituŃie stabileşte elaborarea proiectelor acestor legi de către Guvern. Dezbaterea şi adoptarea acestor legi se face în şedinŃă comună a celor două Camere (art. 65, alin. (2), lit. b)). Adoptarea legilor respective trebuie făcută cu cel puŃin 3 zile înainte de expirarea exerciŃiului bugetar; în caz contrar se aplică în continuare bugetul de stat şi bugetul asigurărilor de stat din anul precedent, până la adoptarea noilor bugete (art. 138, alin. (3)). Parlamentul nu poate abilita Guvernul cu emiterea de ordonanŃe în domeniul bugetar71.

Delegarea legislativă şi aprobarea ordonanŃelor Deşi este o instituŃie larg răspândită în sistemele constituŃionale postbelice,

delegarea legislativă ridică anumite probleme sub aspectul conformităŃii cu principiul separaŃiei puterilor. Formal, acest principiu este respectat întrucât, în baza art. 60, alin. (1), Parlamentul este unica autoritate legiuitoare, iar ordonanŃele sunt emise (conform art. 107, alin. (2)), în baza unei legi de abilitare sau, în cazul ordonanŃelor de urgenŃă, cu respectarea condiŃiilor prevăzute de art. 114, alin. (4).

Delegarea legislativă constituie o procedură excepŃională de substituire a Guvernului în prerogativele legislative ale Parlamentului, astfel încât, prin ordonanŃă, Guvernul să reglementeze primar, să modifice sau să abroge reglementarea existentă72. Dat fiind faptul că în ConstituŃia din 1991 nu s-a stabilit în mod sistematic un anumit domeniu distinct rezervat legii, delegarea legislativă îşi justifică existenŃa – după cum s-a subliniat în literatura de specialitate73 - doar în două împrejurări: a) dacă domeniul pentru care s-a dat delegarea este expres calificat ca domeniu rezervat legii; b) dacă în respectivul domeniu al delegării a intervenit deja o reglementare prin lege.

Conform dispoziŃiilor art. 115, alin. (1), Parlamentul poate adopta o lege specială de abilitare a Guvernului pentru a emite ordonanŃe, în domenii care nu fac obiectul legilor organice. În mod obligatoriu, legea de abilitare va stabili domeniul şi data până la care se pot emite ordonanŃe, iar acestea se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare, în cazul în care legea de abilitare o cere. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonanŃei (alin. (2) şi (3) ale aceluiaşi articol). Se poate remarca faptul că legiuitorul constituant a fost preocupat de limitarea precisă a modului de exercitare, prin delegare, a prerogativelor legislative de către Guvern. Limitele acestea constau în:

- stabilirea de către Parlament, în mod obligatoriu, a domeniului în care se pot adopta ordonanŃele;

71 G. Vrabie, Dr. const., vol. II, p. 178. 72 Curtea ConstituŃională, decizia nr. 102/1995 în Monitorul Oficial al României, nr. 287/1995,

citată în I. Deleanu, InstituŃii…, p. 341, la nota 5. 73 I. Deleanu, InstituŃii…, p. 341.

77

- interdicŃia abilitării Guvernului cu emiterea de ordonanŃe în domeniul rezervat legii organice;

- stabilirea de către Parlament, în mod obligatoriu, a datei până la care se pot emite ordonanŃele;

- posibilitatea ca Parlamentul să ceară supunerea ordonanŃelor spre aprobare, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare;

- sancŃiunea încetării efectelor ordonanŃei în cazul nerespectării termenului menŃionat mai sus.

Fiind “unica autoritate legiuitoare” a Ńării, Parlamentul poate reglementa, chiar şi pe durata abilitării Guvernului cu emiterea de ordonanŃe, în domeniile prevăzute în legea de abilitare74. Pe de altă parte, delegarea legislativă poate opera şi atunci când în domeniul ce constituie obiect al legii de abilitare, există proiecte de legi ori propuneri legislative aflate în dezbaterea Parlamentului, fapt care creează posibilitatea apariŃiei unor reglementări paralele, practic simultane. Curtea ConstituŃională a reŃinut în acest sens, într-o decizie relativ recentă75, că “Parlamentul, în calitate de unică autoritate legiuitoare, este liber să aprecieze asupra domeniilor delegării legislative, cu respectarea dispoziŃiilor art. 114 [=art. 115, în noua numerotare], alin. (1) din ConstituŃie, chiar şi în cazul în care a început dezbaterea unor proiecte sau propuneri legislative având acelaşi obiect sau un obiect asemănător”.

Conform dispoziŃiilor art. 115, alin. (4), “Guvernul poate adopta ordonanŃe

de urgenŃă numai în situaŃii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaŃia de a motiva urgenŃa în cuprinsul acestora”. O primă problemă ridicată de aceste dispoziŃii o reprezintă stabilirea înŃelesului noŃiunii de “situaŃie extraordinară”. În vechea redactare a acestei dispoziŃii, emiterea ordonanŃei de urgenŃă era condiŃionată de survenirea unui „caz excepŃional”. Or, excepŃia, prin natura ei, se sustrage oricărei încercări de definire76; o definire a excepŃiei constituie o antinomie. Este însă posibilă determinarea punctuală a anumitor cazuri ca fiind sau nu excepŃionale, şi prin urmare, ca justificând – sau nu – adoptarea unei ordonanŃe de urgenŃă. ConsecinŃa acestei incertitudini a fost faptul că în ultimul deceniu Guvernul a

74 Tudor Dr ăganu, Câteva consideraŃii asupra ordonanŃelor guvernamentale în lumina

ConstituŃiei din 1991, în “Pro iure”, Universitatea ecologică ‘Dimitrie Cantemir’, Târgu Mureş, nr. I, 1995, pp. 5 şi urm; I. Deleanu, InstituŃii…, p. 342.

75 Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 113/20 iulie 1999, publicată în Monitorul Oficial nr. 362/29. 07. 1999 şi reprodusă în Curtea ConstituŃională, Decizii şi hotărâri , 1999, pp. 60-74, la p. 68. Pentru o opinie critică, vezi I. Deleanu, InstituŃii…, p. 342-343.

76 O definiŃie, cu caracter mai degrabă descriptiv a fost formulată de profesorul Ion Deleanu: “…’cazul excepŃional’ semnifică o situaŃie imprevizibilă, care se abate de la regulile sau aşteptările obişnuite, de natură să întreŃină, să determine ori să favorizeze periclitarea interesului public, implicând din acest motiv şi în lipsa altor mijloace constituŃionale immediate, măsuri urgente pentru înlăturarea sau prevenirea pericolului, măsuri aplicabile îndată, măcar parŃial”. Ion Deleanu, Delegarea legislativă – ordonanŃele de urgenŃă ale Guvernului, în ‘Dreptul’, nr. 9/2000, pp. 9-18, la p. 17. DefiniŃia a fost reluată în I. Deleanu, InstituŃii…, p. 346.

78

preferat frecvent calea mai simplă şi mai rapidă a emiterii unei ordonanŃe de urgenŃă, invocând adesea fără temei existenŃa unui „caz excepŃional”. Uneori în cursul unui an asemenea „cazuri excepŃionale” au survenit de peste o sută de ori, ceea ce practic reprezenta o uzurpare a funcŃiei Parlamentului de „unică autoritate legiuitoare”. Termenul de „situaŃie extraordinară” are rolul de a sublimnia mai apăsat caracterul de excepŃie al împrejurărilor în care constituantul admite ca Guvernul să adopte un act cu putere de lege; în plus este menŃionat expres elementul urgenŃei: situaŃiile extraordinare trebuie să fie de aşa natură, încât reglementarea lor să nu poată fi amânată. ObligaŃia Guvernului de a motiva urgenŃa în cuprinsul ordonanŃei constituie o garanŃie în plus a respectării normelor constituŃionale. Domeniul în care pot fi emise ordonanŃe de urgenŃă este limitat expres prin nou inseratul alineat (6): „OrdonanŃele de urgenŃă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituŃionale, nu pot afecta regimul instituŃiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăŃile şi îndatoririle prevăzute de ConstituŃie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică.„

O altă problemă o constituia – anterior revizuirii ConstituŃiei – stabilirea momentului intrării în vigoare a ordonanŃelor de urgenŃă. Textul constituŃional nu preciza decât faptul că intrarea în vigoare se produce “numai după depunerea lor spre aprobare de către Parlament”. În consecinŃă, intrarea în vigoare se producea în urma publicării ordonanŃelor în Monitorul Oficial al României (condiŃie a cărei neîndeplinire atrăgea conform dispoziŃiilor art. 107 [vechea numerotare], alin. (3), fraza a 2-a, inexistenŃa ordonanŃei), dacă – şi numai dacă! – ordonanŃa a fost depusă anterior la Parlament spre aprobare. Teoretic era admisibil ca ordonata să fie publicată anterior depunerii la Parlament spre aprobare, dar în acest caz este necesar ca în textul ei să se prevadă o dată a intrării în vigoare care să fie, în mod obligatoriu, ulterioară depunerii la Parlament. Parlamentul urma să ia în dezbatere cât mai rapid ordonanŃele depuse spre aprobare, fapt care rezulta implicit din dispoziŃia art. 114, alin. (4), fraza a 2-a [vechea redactare], privind obligativitatea convocării sale în cazul în care acesta nu se află în sesiune. În practica Parlamentului, din păcate, dezbaterea parlamentară a ordonanŃelor de urgenŃă avea loc cu mare întârziere, nu în ultimul rând datorită numărului mare de ordonanŃe de urgenŃă.

În vechea redactare a ConstituŃiei lipseau prevederile privind procedura supunerii spre aprobare a ordonanŃelor de urgenŃă, fapt criticat în literatura de specialitate77. Noua versiune a legii fundamentale remediază acest inconvenient, prin dispoziŃiile art. 115, alin. (5), care prevede în acest sens că: „OrdonanŃa de urgenŃă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenŃă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunŃă asupra ordonanŃei, aceasta este

77 Vezi în acest sens: Comentariu la art. 114, în Victor Duculescu, Georgeta Duculescu şi

ConstanŃa Călinoiu , ConstituŃia României, comentată şi adnotată, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997, pp. 345-353, la p. 347.

79

considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgenŃă. OrdonanŃa de urgenŃă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1).” Modificarea priveşte stabilirea unor termene precise privind convocarea Parlamentului (5 zile) şi dezbaterea asupra ordonanŃei (30 de zile în cazul primei Camere sesizate). Cea de a doua Cameră urmează să se pronunŃe „în procedură de urgenŃă”

Anterior revizuirii, în practica parlamentară şi guvernamentală, precum şi în literatura juridică, s-a mai pus problema admisibilităŃii emiterii de ordonanŃe de urgenŃă în domeniile rezervate legii organice. Doctrina a fost în general rezervată cu privire la această posibilitate, dat fiind faptul că ordonanŃa de urgenŃă reprezintă “o excepŃie la excepŃie”. Elaborând proiectul legii noastre fundamentale, experŃii Comisiei constituŃionale au avut în vedere adoptarea unor ordonanŃe de urgenŃă numai în situaŃiile în care Guvernul s-ar fi aflat în imposibilitate de a obŃine în timp util o lege de abilitare78, fără să anticipeze evoluŃia – ce le-a contrazis aşteptările – în domeniul practicii noastre politice şi constituŃionale. În fapt, Guvernul a emis în anii de dinaintea revizuirii ConstituŃiei de multe ori ordonanŃe de urgenŃă reglementând domenii rezervate prin ConstituŃie legii organice, fără ca Parlamentul să le respingă pe acest considerent ori ca instanŃa noastră constituŃională să le declare neconstituŃionale79. În prezent problema este eliminată: interdicŃia adoptării ordonanŃelor de urgenŃă în domeniile menŃionate în art. 115, alin. (6) are semnificaŃia unei permisiuni implicite de a emite ordonanŃe de urgenŃă în celelalte domenii, inclusiv în cel al legii organice, evident cu condiŃia respectării condiŃiilor din alin. (4) şi (5) ale aceluiaşi articol.

Adoptarea legii în condiŃiile asumării r ăspunderii Guvernului potrivit art. 114 Guvernul îşi poate asuma răspunderea în faŃa Camerei DeputaŃilor şi a

Senatului, întrunite în şedinŃă comună, asupra unui program, a unei declaraŃii de politică generală sau a unui proiect de lege (art. 114, alin. (1)). Guvernul este demis dacă o moŃiune de cenzură, depusă în termen de trei zile de la prezentarea proiectului de lege (ori a programului sau a declaraŃiei menŃionate în alin. (1)) a fost votată în condiŃiile art. 113. MoŃiunea de cenzură poate fi iniŃiată şi de parlamentari care au mai semnat o altă moŃiune de cenzură în aceeaşi sesiune. În cazul în care nu a fost depusă nici o moŃiune de cenzură în termenul menŃionat sau dacă o asemenea moŃiune a fost respinsă, proiectul de lege se consideră adoptat. În vechea redactare a ConstituŃiei, unui asemenea proiect de lege nu se puteau aduce amendamente; Parlamentul trebuia să opteze între adoptarea fără modificări a proiectului de lege şi demiterea Guvernului.

În prezent, Parlamentul poate amenda proiectul de lege, însă amendamentele trebuie aprobate de Guvern (art. 114, alin. (3)).

78 Mihai Constantinescu şi Antonie Iorgovan, Comentariu la art. 114, în Mihai

Constantinescu, Ion Deleanu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru , Florin Bucur Vasilescu şi Ion Vida, ConstituŃia României, comentată şi adnotată, Regia Autonomă ‘Monitorul Oficial’, Bucureşti, 1992, p. 256.

79 Pentru o critică decisă şi argumentată a acestei practici: I. Deleanu, InstituŃii…, pp. 343-344.

80

Legea adoptată pe această cale poate fi însă supusă controlului anterior de constituŃionalitate în baza art. 146, lit. a). Teoretic, este însă posibil ca legea să fie totuşi modificată80; conform textului constituŃional, în cazul în care Guvernul nu a fost demis, proiectul de lege “se consideră adoptat” nu însă promulgat şi cu atât mai puŃin intrat în vigoare. Ca atare, Preşedintele României poate, anterior promulgării, să ceară reexaminarea de către Parlament a legii, prilej ca care Parlamentul, ca unică autoritate legiuitoare poate efectua modificările pe care le consideră necesare sau oportune. O asemenea situaŃie reprezintă de fapt o modalitate prin care Preşedintele României “exercită funcŃia de mediere între puterile statului” (art. 80, alin. (2), fraza a 2-a), eliminând tensiunile ce se pot acumula între legislativ şi executiv.

Procedura de urgenŃă Conform dispoziŃiilor art. 74, alin. (3) Parlamentul poate, la cererea

Guvernului sau din proprie iniŃiativă, să adopte proiecte sau propuneri legislative cu procedura de urgenŃă stabilită de regulamentul fiecărei Camere. DispoziŃiile incidente acestei proceduri se găsesc în art. 107-111 din RCD şi, respectiv, în art. 102-104 din RS Proiectele de lege referitoare la armonizarea legislaŃiei României cu cea a Uniunii Europene şi a Consiliului Europei precum şi ordonanŃele emise de Guvern în temeiul art. 115, alin. (4) din ConstituŃie se supun de drept aprobării Camerei DeputaŃilor în procedură de urgenŃă (art. 107, alin. (3) din Regulamentul acestei Camere). Amendamentele, care pot fi prezentate de grupurile parlamentare, de senatori, deputaŃi sau de către Guvern, se trimit comisiei sesizate în termen de cel mult 48 de ore de la aprobarea procedurii de urgenŃă (art. 108, alin. (1) din RCD şi, respectiv, art. 103, alin. (1) din RS). Comisia sesizată în fond este obligată să-şi depună raportul în termen de trei zile în cazul Camerei DeputaŃilor şi, respectiv, în termenul stabilit în acest scop de Biroul Permanent în cazul Senatului. Dezbaterea proiectului sau a propunerii legislative, în regim de urgenŃă, în Camera DeputaŃilor nu poate depăşi durata de timp aprobată de Cameră, la propunerea preşedintelui, cu avizul biroului comisiei sesizate în fond. Dacă durata menŃionată a expirat, preşedintele Camerei supune votului acesteia fiecare amendament cuprins în raportul comisiei sesizate în fond şi fiecare articol amendat, după care se va proceda la votarea finală a proiectului de lege sau a propunerii legislative (art. 111 din Reg. Cam. Dep). În cazul Senatului, se poate stabili o limită doar a dezbaterilor generale (art. 103, alin, (4) din RS).

§ 4. 2. Alte acte ale Parlamentului

4.2.1. Hotărârile Parlamentului Hotărârile se deosebesc de legi sub următoarele aspecte:

- pot reprezenta atât manifestarea voinŃei Parlamentului cât şi emanaŃia voinŃei unei singure Camere;

80 Vezi G. Vrabie, Dr. const., vol. II, p. 190.

81

- sunt adoptate printr-o procedură simplă, considerabil diferită de cea a adoptării legilor;

- au o forŃă juridică inferioară legilor; - pot cuprinde atât dispoziŃii cu caracter normativ cât şi – foarte

frecvent de altfel – dispoziŃii cu caracter individual; - nu sunt supuse controlului de constituŃionalitate exercitat de Curtea

ConstituŃională, cu excepŃia acelor hotărâri prin care se adoptă regulamente ale Parlamentului.

Hotărârile privind Regulamentele Camerelor se adoptă, ca şi legile organice, cu votul majorităŃii membrilor fiecărei Camere (art. 74, alin. (1)). Atunci când ConstituŃia prevede adoptarea unei decizii de către Parlament (de exemplu, în privinŃa acordării încrederii Guvernului şi programului de guvernare, în baza art. 102, alin. (2) şi (3)), fără a prevedea în acest sens adoptarea unei legi, Parlamentul se va pronunŃa printr-o hotărâre.

4.2.1. MoŃiunile Parlamentului MoŃiunile constituie – după cum s-a subliniat în literatura juridică81 – o

subspecie a hotărârilor. MoŃiunea reprezintă actul prin care Parlamentul sau una din Camere îşi exprimă poziŃia într-o anumită problemă de politică internă sau externă (art. 148, alin (1) din RCD Şi respectiv, art. 148, alin. (1) din RS). Ele pot fi iniŃiate de cel puŃin 50 de deputaŃi şi, respectiv, de cel puŃin o pătrime din numărul senatorilor. Semnatarii unei moŃiuni nu mai pot promova o nouă moŃiune în aceeaşi problemă până la încheierea dezbaterii moŃiunii respective (art. 149 din RCD şi articolul cu acelaşi număr din RS). MoŃiunile privind probleme de politică externă se dezbat numai însoŃite de avizul comisiei de specialitate. Adoptarea moŃiunilor se face însă diferit: la Senat este necesar votul majorităŃii senatorilor (art. 152, alin. (1), teza finală din RS) iar la Camera DeputaŃilor este suficient votul majorităŃii deputaŃilor prezenŃi (art. 151 din RCD ). Spre deosebire de hotărâre – care are în principiu întotdeauna efecte juridice interne (putând doar în subsidiar efecte externe) – moŃiunea poate avea importante efecte de ordin extern.

MoŃiunea de cenzură constituie o importată categorie de acte ale Parlamentului, având trăsături ce o disting de celelalte moŃiuni (moŃiunile simple). Ele se adoptă de Camera DeputaŃilor şi de Senat, întrunite în şedinŃă comună, cu votul majorităŃii deputaŃilor şi senatorilor. CerinŃa majorităŃii nu trebuie întrunită la fiecare Cameră; este suficient ca în favoarea moŃiunii să voteze majoritatea parlamentarilor. Votul poate fi atât deschis cât şi secret. MoŃiunea de cenzură poate fi iniŃiată de cel puŃin o pătrime din numărul total al deputaŃilor şi senatorilor. Ea se comunică Guvernului la data depunerii şi se dezbate după trei zile de la data când a fost prezentată în şedinŃă comună a celor două Camere (art. 113, alin. (2) şi (3)). În cazul respingerii moŃiunii de cenzură, deputaŃii şi senatorii care au semnat-o nu mai pot

81 I. Deleanu, InstituŃii…, p. 323.

82

iniŃia, în aceeaşi sesiune, o nouă moŃiune de cenzură decât în situaŃia în care Guvernul îşi angajează răspunderea potrivit art. 113.

IV. PREŞEDINTELE ROMÂNIEI

§ 1. ROLUL PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI

Reglementările privitoare la Preşedintele României se găsesc în Titlul III, Capitolul II din ConstituŃia României, în art. 80-100. ConstituŃia noastră instituie un executiv bicefal, format din Preşedinte şi Guvern. Textul legii fundamentale nu utilizează sintagma “şef de stat” însă, din examinarea funcŃiilor şi atribuŃiilor Preşedintelui României, reiese că un asemenea titlu îi este aplicabil. Caracterul bicefal al executivului implică faptul că Preşedintele şi Guvernul au atribuŃii distincte, exercitate relativ autonom. Ca şi Parlamentul, Preşedintele este ales de către popor, prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat (art. 81, alin. (1)), ceea ce conferă un caracter reprezentativ funcŃiei sale. Împrejurarea că Parlamentul este “organ reprezentativ suprem” (art. 60, alin. (1), teza 1), nu implică nicidecum o subordonare a Preşedintelui faŃă de Parlament.

Art. 80 din ConstituŃia României stabileşte că Preşedintele “reprezintă statul român şi este garantul independenŃei naŃionale, al unităŃii şi integrităŃii teritoriale a Ńării” (alin. (1)). El veghează la respectarea ConstituŃiei şi la buna funcŃionare a autorităŃilor publice. În acest scop, Preşedintele României mediază între puterile statului precum şi între stat şi societate.

§ 2. MANDATUL PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI

§ 2.1. Numărul mandatelor şi durata acestora

Până la revizuirea ConstituŃiei, Preşedintele României era ales pentru un mandat de 4 ani. Mandatul Preşedintelui a fost prelungit prin modificarea art. 83, alin. (1), la cinci ani, prevederi care se aplică însă începând cu noul mandat prezidenŃial (art. 155, alin. (3)). CondiŃiile de eligibilitate sunt următoarele:

- candidatul să fie cetăŃean român; - candidatul să nu aibă şi altă cetăŃenie decât cea română; - candidatul să aibă drept de vot; - candidatului să nu-i fie interzisă asocierea în partide politice în baza

art. 37, alin. (3); - candidatul să fi împlinit vârsta de 35 de ani la data alegerilor; - candidatul să nu mai fi exercitat anterior două mandate de Preşedinte

al României. Alegerea poate avea loc prin unul sau două tururi de scrutin (în cazul în care

nici unul din candidaŃi nu obŃine majoritatea voturilor valabil exprimate pe întreaga

83

Ńară). Întâmpinările şi contestaŃiile cu privire la înscrierea candidaŃilor sau la desfăşurarea alegerilor vor fi soluŃionate de Biroul Electoral Central, putând fi atacate prin contestaŃie, soluŃionată – în baza art. 146, lit. f) – de către Curtea ConstituŃională. Validarea mandatului se va face de către Curtea ConstituŃională (art. 82, alin. (1)). Modul de desfăşurare a alegerilor este reglementat în prezent de dispoziŃiile Legii nr. 370 / 20. 09. 2004, care înlocuieşte Legea nr. 69/1992 cu privire la alegerea Preşedintelui României, sub imperiul căreia s-au desfăşurat alegerile de până acum (din anii 1992, 1996 şi 2000).

Nimeni nu poate exercita funcŃia de Preşedinte al României pentru mai mult de două mandate. În practica politică recentă s-a pus problema calificării mandatului de Preşedinte al României, exercitat de domnul Ion Iliescu în perioada mai 1990 – noiembrie 1992. Efectuând o distincŃie82 între noŃiunile de “funcŃie” şi “mandat”, Curtea ConstituŃională a stabilit că mandatul (“preconstituŃional”) exercitat de domnul Ion Iliescu între anii 1990-1992 nu constituie un mandat în înŃelesul art. 81, alin. (2), fraza 1, şi – ca atare – nu va fi luat în calcul la stabilirea numărului de mandate exercitate. În consecinŃă, atât candidatura acestuia din anul 1996, cât şi candidatura din anul 2000 au fost constituŃionale.83

Durata mandatului este (de la noul mandat înainte) de 5 ani. Ea poate fi prelungită, prin lege organică, în caz de război sau de catastrofă (art. 81, alin. (3)). Observăm sub acest aspect o anumită similitudine cu mandatul Parlamentului, care – conform dispoziŃiilor art. 63, alin. (1), poate fi de asemenea prelungit, în aceleaşi condiŃii. Similitudinea nu mai este însă de observat în privinŃa stabilirii datei alegerilor. Alegerile parlamentare trebuie organizate în decurs de 3 luni de la expirarea mandatului (art. 63, alin. (2)). În privinŃa stabilirii datei alegerilor prezidenŃiale, legea fundamentală nu cuprinde nici un fel de dispoziŃii. În Legea nr. 370 / 2004, se prevede doar că data alegerilor prezidenŃiale se stabileşte de către Guvern, cu cel puŃin 45 de zile înainte de data votării, şi se aduce la cunoştinŃa populaŃiei cu cel puŃin 5 zile înainte de expirarea mandatului sau de la data survenirii vacanŃei funcŃiei (art.4, alin. 1 din legea menŃionată). Această reglementare lasă loc unor abuzuri din partea Guvernului. Astfel, în cazul în care Guvernul anunŃă, cu o săptămână înainte de expirarea mandatului preşedintelui, data alegerilor, stabilind-o însă la 6 luni după data anunŃării, sunt respectate cerinŃele art. 4 al legii menŃionate. Practic însă, într-o asemenea situaŃie, mandatul Preşedintelui ar fi prelungit cu aproape 6 luni. În plus, în ConstituŃie nu există o dispoziŃie – similară celei din art. 63, alin. (4), în privinŃa Parlamentului, sau celei din art. 110, alin. (4) în privinŃa Guvernului – care să restrângă exercitarea atribuŃiilor prezidenŃiale în perioada dintre

82 DistincŃia a fost contestată în literatura juridică. A se vedea în acest sens, G. Vrabie, Dr.

const., vol. II, pp. 218-219, nota 341. 83 Pentru opinia contrară, vezi susŃinerile – riguros argumentate – în opinia separată a

Preşedintelui CurŃii ConstituŃionale, Lucian Mihai, la Hotărârea CurŃii ConstituŃionale nr. 3 / 24 octombrie 2000 privind contestarea înregistrării candidaturii domnului Ion Iliescu pentru funcŃia de Preşedinte al României, publicată în M. Of., nr. 552 / 8 noiembrie 2000 (de asemenea în Curtea ConstituŃională. Decizii şi hotărâri – 2000, pp. 924-938, la pp. 9930-936).

84

expirarea mandatului şi intrarea în funcŃie a noului Preşedinte. Alegerile au loc într-o singură zi, care poate fi numai duminica (art. 4, alin. 2 din lege).

Exercitarea mandatului începe de la data depunerii jurământului prevăzut în art. 82. Preşedintele îşi exercită mandatul până la depunerea jurământului de către Preşedintele nou ales (art. 83, alin. (2)).

VacanŃa funcŃiei de Preşedinte al României, prevăzută în art. 97, survine în caz de demisie, de demitere din funcŃie, în caz de imposibilitate definitivă de exercitare a funcŃiei, sau de deces. Demiterea din funcŃie poate fi decisă doar de popor, prin referendum, în baza art. 95 din legea fundamentală. Modul de organizare a referendumului privind demiterea (sau confirmarea în funcŃie) a Preşedintelui României este reglementat de Legea nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului, în art. 8-10 precum şi în art. 15-48. Preşedintele mai este demis – de drept – pe data rămânerii definitive a hotărârii Înaltei CurŃi de JustiŃie şi CasaŃie, de condamnare pentru infracŃiunea de înaltă trădare (art. 96, alin. (4), fraza ultimă). Imposibilitatea definitivă implică în mod normal recurgerea la avizul unor experŃi (de obicei în medicină) .Ea trebuie însă constatată, pe baza avizului experŃilor, de către Curtea ConstituŃională (art. 146, lit. g)). În caz contrar ar fi posibile anumite abuzuri.

§ 2.2. IncompatibilităŃi şi imunit ăŃi

FuncŃia de preşedinte este incompatibilă cu orice altă funcŃie publică sau

privată (art. 84, alin. (1), teza a doua). Demnitatea funcŃiei de şef al statului ar fi grav afectată în cazul în care titularul acesteia nu i-ar consacra întreaga sa energie, precum şi toate resursele fizice şi intelectuale disponibile. În timpul mandatului său, Preşedintele României nu poate fi membru al unui partid politic (art. 84, alin. (1) teza 1). Situarea şefului statului în afara sferei de competiŃie dintre partidele politice îl plasează pe o poziŃie similară celei a unui monarh constituŃional, a unui arbitru între diversele partide, inclusiv faŃă de cel din care provine. O asemenea soluŃie denotă o neîncredere funciară în capacitatea partidelor de a-şi exercita funcŃia de formare a voinŃei politice a electoratului şi de a asigura – în cazul în care ajung la guvernare – realizarea politicii aprobate prin vot de către cetăŃeni. Implicit, aceasta semnifică o anumită rezervă sau chiar ostilitate faŃă de pluralismul politic. Un partid democratic îşi propune în mod manifest promovarea unei politici benefice pentru întreaga naŃiune iar conducătorii săi sunt sau ar trebui să fie capabili să exercite funcŃia supremă în stat în mod echilibrat şi imparŃial, să fie cu alte cuvinte preşedinŃi deopotrivă a celor care i-au votat cât şi a celor care nu i-au votat. Împrejurarea de a fi membru al unui partid politic – deŃinând chiar o funcŃie de conducere în acel partid – nu are cum să afecteze modul de a exercita funcŃia de şef al statului în cazul în care partidul respectiv este loial faŃă de constituŃie şi fidel principiilor democraŃiei şi statului de drept. În condiŃiile unei competiŃii politice democratice, accesul la funcŃia supremă în stat este practic imposibil în condiŃii normale pentru un candidat din afara unui partid politic; este greu de conceput ca un partid politic să sprijine candidatura pentru această funcŃie a unei personalităŃi apolitice. Alegerea în funcŃia de Preşedinte al României îl obligă pe cel ales să se abŃină de la a participa la luarea deciziilor în propriul partid,

85

ceea ce inevitabil este de natură a crea fricŃiuni şi rivalităŃi în interiorul partidului între adepŃii şi susŃinătorii săi pe de o parte şi cei legaŃi de noua conducere a partidului, de regulă implicaŃi în activitatea de guvernare, pe de altă parte. Retragerea din procesul decizional din interiorul partidului său are sens pentru un politician aflat la sfârşitul carierei, care odată cu încheierea mandatului de Preşedinte intenŃionează să se retragă din viaŃa politică şi nu va fi decât cu greu credibilă şi efectivă în cazul în care un politician exercită un prim mandat de Preşedinte, se întoarce în fruntea partidului său la încheierea mandatului, exercită mai târziu un al doilea mandat pentru a-şi continua apoi cariera ca parlamentar. Este perfect normal ca un lider al unui partid politic să exercite funcŃia de şef al statului iar la sfârşitul mandatului ori între mandate să deŃină un mandat de parlamentar; a-l obliga însă pe durata mandatului de Preşedinte să se abŃină de la a participa la dezbaterile şi la deciziile din propriul partid înseamnă a-l obliga fie la a renunŃa la viitorul său politic, fie la găsirea unor căi ocolite de a-şi păstra influenŃa şi autoritatea în partidul din care oficial nu mai poate face parte.84 Practic dispoziŃia constituŃională citată (art. 84, alin. (1), teza a 2-a) obligă clasa politică românească la o ipocrizie în plus. Caracterul nerealist al acestei exigenŃe este conştientizat într-o anumită măsură şi de legiuitorul organic: noua lege electorală prevede în mod expres posibilitatea ca Preşedintele în funcŃie la data alegerilor, dacă se află în ultimele 3 luni ale mandatului, să poată candida „ca independent pe listele unui partid politic, unei alianŃe politice sau alianŃe electorale pentru obŃinerea unui mandat de deputat sau senator.” Candidatura implică posibilitatea de a-şi susŃine propria candidatură, participând la campania electorală; este însă discutabil în cel mai înalt grad dacă Preşedintele poate promova în această campanie electorală nu numai propria candidatură, ci şi partidul pe listele căruia este înscris precum şi pe candidaŃii propuşi de acel partid, menŃinându-se totodată în limitele stabilite de art. 84, alin. (1).85

84 Teoretic ne putem imagina că prestigiul unui şef de partid este atât de mare iar simŃul etic al

colegilor de partid atât de pronunŃat încât aceştia din urmă să fie dispuşi să-i rezerve conducătorului lor funcŃia avută anterior şi să i-o redea automat şi fără obiecŃii la încheierea mandatului de Preşedinte. În lumea reală – credem – o asemenea situaŃie este rarisimă iar sistemul politic democratic ia în mod deliberat în calcul caracterul interesat şi egoist al acŃiunii oamenilor, inclusiv – şi mai ales – al politicienilor. Unul din argumentele fundamentale care justifică principiul separaŃiei puterilor constă tocmai în necesitatea de a contracare înclinaŃia naturală a oamenilor către exercitarea abuzivă şi egoistă a puterii. Ca o ilustrare a acestei teze, vezi James Madison, în The Federalist, nr. 10.

85 La prima vedere nu ar fi o contradicŃie flagrantă între textul constituŃional (care-i interzice preşedintelui în funcŃie să facă parte dintr-un partid politic) şi participarea Preşedintelui la campania electorală. La o examinare atentă însă observăm că de fapt cele mai importante activităŃi legate de calitatea de membru de partid sunt accesibile Preşedintelui: candidatura pe listele partidului, campania electorală şi deciziile politice generale ale partidului (indirect, prin exercitarea funcŃiei de mediere, prin consultări cu liderii partidelor dar şi prin intermediul membrilor de partid apropiaŃi prin interese sau afinităŃi doctrinare). Practic singura consecinŃă concretă a dispoziŃiei constituŃionale citate rămâne interdicŃia pentru Preşedinte de a-şi plăti cotizaŃia şi de la a participa la şedinŃele periodice ale organizaŃiei de partid.

86

Conform articolului 84, alin. 2 din legea noastră fundamentală, Preşedintele României beneficiază de imunitate. O primă problemă ridicată de interpretarea acestui text o constituie întinderea imunităŃii conferite de ConstituŃie şefului statului. Beneficiază Preşedintele de imunitate pe întreaga durată a mandatului, pentru toate actele şi faptele sale sau doar în privinŃa actelor şi faptelor comise în exerciŃiul mandatului? În vechea redactare a textului constituŃional, răspunsul se putea da uşor: art. 84 (denumit ca şi în prezent „IncompatibilităŃi şi imunităŃi”) era formulat aproape identic86 în primele două alineate, având în plus un al treilea alineat, privitor la punerea sub acuzare a Preşedintelui pentru înaltă trădare. ConŃinutul acestui alineat este preluat prin legea de revizuire în noul articol 951, devenit 96 în urma renumerotării. În formularea anterioară a art. 84, interpretarea sistematică a textului ducea la concluzia neresponsabilităŃii preşedintelui: dispoziŃiile constituŃionale privind imunitatea cuprindeau un enunŃ succint („Preşedintele României se bucură de imunitate”) urmat de o trimitere la un text referitor la neresponsabilitatea parlamentarilor şi de reguli privind tragerea la răspundere a şefului statului în caz de „înaltă trădare”. Rezulta per a contrario, că în celelalte împrejurări Preşedintele României nu răspundea – nici politic şi nici juridic în faŃa vreunui organ constituŃional sau judiciar – responsabilitatea sa fiind limitată la cazul „înaltei trădări”, şi – în plus – condiŃionată de procedura stabilită în acest sens. Din moment ce constituantul privea procedura punerii sub acuzare a Preşedintelui ca o excepŃie de la regula imunităŃii prezidenŃiale,87 tăcerea sa în privinŃa altor situaŃii trebuie interpretată în sensul negării admisibilităŃii vreunei răspunderi.

În noua redactare a textului legii fundamentale, dispoziŃiile privind imunitatea şefului statului şi cele referitoare la procedura punerii sale sub acuzare sunt plasate în articole diferite (84 şi respectiv 96). Prin urmare, nu mai putem trage concluzia că legiuitorul constituant ar privi raportul dintre cele două norme ca pe un raport între regulă şi excepŃie. „Mutarea” dispoziŃie din art. 84, alin. (3) în cuprinsul unui nou articol (951 devenit prin renumerotare 96) pledează mai degrabă pentru o soluŃie contrară.88 Prin urmare, discuŃia asupra întinderii şi limitelor imunităŃii prezidenŃiale trebuie reluată, cu luarea în considerare a noii configuraŃii a textului constituŃional.

Sunt posibile două interpretări, în funcŃie de modul în care privim raportul dintre cele două fraze ale alineatului 2 din art. 84.

86 Singura diferenŃă – deloc nesemnificativă – constă în trimiterea operată în alin. 2, fraza a 2-a:

la art. 70 (vechea redactare) şi respectiv la art. 72, alin. 1 (versiunea actuală). Cele două texte la care se face trimitere sunt identice, dar sunt situate diferit: Vechiul articol 70, de sine stătător, avea titulatura „IndependenŃa opiniilor”, pe când dispoziŃia din art. 72 alin. 1 (din ConstituŃia revizuită) este parte a unui text intitulat „Imunitatea parlamentară”.

87 Pentru această concluzie pledează plasarea dispoziŃiilor privitoare la punerea sub acuzare în alineatul 3 al articolului 84, consacrat incompatibilit ăŃilor şi imunităŃilor.

88 Putem privi însă această operaŃiune ca fiind determinată de considerente Ńinând de importanŃa şi seriozitatea cazului reglementat de dispoziŃia respectivă: “înalta trădare” a şefului statului constituie un eveniment rarisim şi deosebit grav, care se cuvine tratat aparte, într-o secŃiune specială sau măcar într-un articol care să-i fie destinat în exclusivitate şi nicidecum expediat lejer în alineatul final al unui articol destinat unei alte instituŃii.

87

1) Pe de o parte, putem susŃine că fraza a doua („Prevederile articolului 72, alin. (1) se aplică în mod corespunzător.”) cuprinde o aserŃiune suplimentară faŃă de dispoziŃia din prima frază („Preşedintele României se bucură de imunitate.”) şi conŃine o regulă aparte, distinctă de regula generală a imunităŃii şefului statului; astfel, în plus faŃă de imunitatea – generală şi necondiŃionată – conferită prin prima frază şi care priveşte toate actele şi faptele sale, Preşedintele mai beneficiază de imunitate în privinŃa actelor şi faptelor care au legătură cu exercitarea mandatului. În prima situaŃie, imunitatea este limitată la durata mandatului (fiind aşadar o imunitate de procedură), iar în cea de-a doua, imunitatea este perpetuă (constituind de data aceasta un caz de neresponsabilitate). Dificultatea principală ce stă în calea acestei interpretări rezidă în lipsa argumentelor exprese de text care să pledeze în sprijinul unei limitări în timp – la durata mandatului – a imunităŃii stipulate în prima frază, în contrast cu caracterul nelimitat în timp al imunităŃii prevăzute în fraza a 2-a. Este însă de remarcat faptul că în cazul în care am admite lipsa unei limitări în timp a imunităŃii prevăzute în prima frază, cea de a doua frază ar fi absolut inutilă: ce sens ar mai avea trimiterea la aplicarea corespunzătoare a dispoziŃiilor din art. 72, alin. (1), din moment ce Preşedintele beneficiază perpetuu de imunitate pentru toate actele şi faptele sale, indiferent dacă sunt săvârşite în legătură cu mandatul său sau în afara acestuia? Prin urmare imunitatea prevăzută de textul primei fraze a art. 72, alin. (1) este limitată în timp la durata mandatului; considerăm că atunci când constituantul înŃelege să confere imunitate unui demnitar, o face doar pe durata mandatului său, iar atunci când imunitatea conferită este perpetuă o menŃionează expres. În lipsa unei asemenea dispoziŃii, orice imunitate este limitată la durata mandatului.89

2) Pe de altă parte se poate afirma că fraza a 2-a nu reprezintă altceva decât reluarea şi concretizarea regulii stabilite în prima frază; prin urmare Preşedintele nu ar dispune decât de acea imunitate care rezultă din aplicarea corespunzătoare a dispoziŃiilor art. 72, alin. (1). Cu alte cuvinte, imunitatea sa s-ar întinde doar asupra opiniilor şi a deciziilor adoptate în exerciŃiul mandatului. Concluzia aceasta este greu de acceptat din perspectiva unei interpretări teleologice. IntenŃia constituantului a fost de a-l proteja pe Preşedinte contra presiunilor, şicanelor sau tracasărilor decurgând din exercitarea cu rea credinŃă sau din interes politic a unor acŃiuni penale. Totodată, caracterul independent şi imparŃial al actului de justiŃie este mult mai bine apărat atunci când cel acuzat nu mai ocupă o înaltă funcŃie în stat. Pe de o parte sunt excluse sau măcar reduse considerabil atât influenŃele pe care acesta şi prietenii săi politici le-ar putea exercita asupra justiŃiei, iar pe de altă parte dispare miza politică enormă reprezentată de posibilitatea compromiterii grave a unui personaj de prim rang al scenei publice.

Începerea cercetării sau a urmăririi penale ori a procesului penal în cazul unei fapte legate de exercitarea mandatului nu ar fi atât de gravă sub acest aspect; în

89 În sprijinul acestei soluŃii pledează şi interpretarea literală: în fraza „Preşedintele României se

bucură de imunitate”, prin „Preşedintele României” înŃelegem o persoană aflată în exerciŃiul mandatului său de şef al statului. Este exclus ca prin această sintagmă să fie desemnată o persoană care a ocupat această funcŃie în trecut.

88

discuŃie s-ar afla acte politice ale Preşedintelui, iar opinia publică ar percepe aceste proceduri ca parte a unei dispute politice, în care cei ce au iniŃiat-o riscă să apară şi ei într-o lumină negativă, ca persoane incapabile să-şi susŃină punctul de vedere prin intermediul unei dezbateri democratice sau să-şi impună proprii reprezentanŃi în funcŃii eligibile prin scrutin democratic şi care recurg la mijloace neloiale pentru a compromite reprezentanŃii adversarilor sau a zădărnici iniŃiativele acestora. Un proces penal pentru fapte săvârşite în afara exerciŃiului mandatului este mult mai grav pentru reputaŃia unui demnitar; s-ar crea imaginea unui om aflat în conflict nu cu adversarii săi politici – ceea ce ar fi absolut normal pentru un om politic –, ci cu legea. O acuzaŃie pentru o faptă care are legătură cu mandatul trebuie întotdeauna să se raporteze la cazuri reale şi precise, în general cunoscute publicului larg şi dezbătute în mass media; ca atare posibilitatea de a inventa sau exagera este considerabil redusă. O acuzaŃie privind fapte săvârşite în afara mandatului poate privi orice situaŃii reale sau imaginare; posibilitatea de a inventa, interpreta tendenŃios sau a exagera anumite circumstanŃe sau de a răstălmăci anumite declaraŃii este practic nelimitată. Orice procesoman obscur poate ieşi din anonimat, dobândind o celebritate de naŃională de o zi, prin formularea unei acuzaŃii penale împotriva şefului statului. IniŃierea oficială a unei anchete în acest sens ar conferi însă acestui demers un plus de credibilitate în faŃa opiniei publice iar prejudiciul public ar fi considerabil. Pentru aceste raŃiuni, credem că este greu de admis că intenŃia legiuitorului constituant a fost de-a proteja mandatul Preşedintelui doar contra primei categorii de acuzaŃii, cele politice – mai uşor de verificat şi de respins –, lăsând deschisă posibilitatea tracasării şefului statului şi a degradării nivelului confruntărilor politice prin procese penale pentru fapte săvârşite în afara exerciŃiului funcŃiei, caz în care demontarea acuzaŃiilor este mult mai greu de realizat.

Nou inseratul articol 9690 din legea fundamentală stabileşte condiŃiile punerii sub acuzare a Preşedintelui pentru “înaltă trădare”. Se pune şi în acest caz problema dacă punerea sub acuzare se face în condiŃiile prevăzute doar în timpul exercitării mandatului de către Preşedinte sau şi după expirarea acestuia. Credem că faptele de “înaltă trădare“ comise de Preşedinte intră sub incidenŃa dispoziŃiilor menŃionate doar în cazul în care au fost comise în timpul exercitării mandatului, sau dacă fuseseră comise anterior, ele vor fi supuse aceloraşi dispoziŃii numai pe durata exercitării mandatului. După expirarea mandatului, atât faptele de trădare (sau de “înaltă trădare”) comise anterior exercitării funcŃiei de Preşedinte, cât şi cele comise ulterior, vor fi supuse dispoziŃiei dreptului comun în materie.

Conform alin. (1) din articolul menŃionat, punerea sub acuzare a Preşedintelui pentru înaltă trădare se face doar de Camera DeputaŃilor şi de Senat, întrunite în şedinŃă comună, cu votul a două treimi din numărul deputaŃilor şi senatorilor. Conform art. 60 din Regulamentul şedinŃelor comune ale Camerei DeputaŃilor şi ale Senatului, cererea de punere sub acuzare trebuie semnată de cel

90 Acest articol reprezintă în parte o reformulare a dispoziŃiilor art. 84, alin. 3 (în vechea versiune a

textului constituŃional), cuprinzând pe de altă parte dispoziŃii noi privitoare la propunerea de punere sub acuzare (alin. (2)) şi la suspendarea de drept a Preşedintelui pus sub acuzare (alin. (4)).

89

puŃin o treime din numărul total al senatorilor şi deputaŃilor. CompetenŃa de judecată aparŃine Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie. După cum am mai menŃionat, Preşedintele este demis de drept pe data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. De la data trimiterii sale în judecată şi până la data demiterii, Preşedintele este suspendat de drept (art. 96, alin. (3)).

§ 2.3. Suspendarea şi demiterea Preşedintelui României

Conform art. 95, alin. (1), în cazul săvârşirii unor fapte grave prin care

încalcă prevederile ConstituŃiei, Preşedintele României poate fi suspendat din funcŃie de Camera DeputaŃilor şi de Senat, întrunite în şedinŃă comună, cu votul majorităŃii deputaŃilor şi senatorilor, după consultarea CurŃii ConstituŃionale. Preşedintele poate da Parlamentului explicaŃii cu privire la faptele ce i se impută. Propunerea de suspendare din funcŃie poate fi iniŃiată de cel puŃin o treime din numărul deputaŃilor şi senatorilor şi se aduce neîntârziat la cunoştinŃă Preşedintelui (art. 95 alin. (2)). Dacă propunerea de suspendare din funcŃie este aprobată, se va organiza în cel mult 30 de zile un referendum pentru demiterea Preşedintelui (art. 95, alin. (3)).

În cei 16 ani care au trecut de la adoptarea legii noastre fundamentale, procedura de suspendare a Preşedintelui României a fost iniŃiată de două ori:

- prima dată ca urmare a unor declaraŃii f ăcute de şeful statului, dl. Ion Iliescu, în ziua de 20 mai 199491, interpretate ca fiind ostile atât restituirii, prin

91 DeclaraŃia citată cuprinde următoarele afirmaŃii: „[l]egea (caselor naŃionalizate – n.n.) se află

în dezbaterea Parlamentului. (...) Şi este la Parlament în dezbatere. Parlamentul nu s-a grăbit tocmai pentru că au apărut foarte multe situaŃii diverse şi, în această perioadă, comisiile parlamentare, împreună cu organele de specialitate de la guvern s-au consultat cu reprezentanŃii proprietarilor, ai chiriaşilor căutând să elucideze toate aceste situaŃii diferite. O să iasă legea; se vor crea fundamente legale pentru rezolvarea pe fond a problemei. De aceea spuneam: n-avea voie în această perioadă instanŃa juridică [sic!] să se pronunŃe, până ce, pe fond, pe bază legală nu se stabileşte cadrul de reglementare. Deocamdată e valabilă legea existentă până la apariŃia unei legi noi. De aceea eu sunt de acord cu dumneavoastră, aveŃi dreptate: este un abuz care se săvârşeşte faŃă de dumneavoastră. Şi asta ar merita – administraŃia locală, organele de specialitate trebuie să-şi îndeplinească funcŃia pe care o au: de apărători ai interesului public. (...) Toate hotărârile adoptate de judecători sunt în afara legii, n-au acoperire legală pentru a repune în proprietate, câtă vreme o lege nu stabileşte în ce context, cum se repune în proprietate un fost proprietar naŃionalizat sau aflat într-o altă situaŃie legală. Asta e problema de fond. Şi trebuie să aibă răbdare până vine legea şi doar pe baza legii să poată acŃiona cu acoperirea corespunzătoare, atât instanŃa judecătorească, cât şi administraŃia locală. AdministraŃia nu trebuie să execute o hotărâre judecătorească care nu are acoperire legală şi n-are voie să evacueze cetăŃeanul din casă.” DeclaraŃia este reprodusă integral în Avizul Consultativ nr. 1 / 5 iulie 1994, publicat în M.Of. II, nr. 166 / 16 iulie 1994, precum şi în CDH 1994, pp. 359-365, la pp. 359-360. DeclaraŃia denotă o concepŃie incompatibilă cu exigenŃele statului drept în privinŃa rolului instanŃelor judecătoreşti, care ar trebui, în viziunea fostului Preşedinte, să aştepte cu răbdare ani de zile adoptarea unei legi noi şi să respingă (încălcând dreptul la acces în justiŃie consacrat in articolul 21 din ConstituŃie) cererile de restituire înaintate anterior intrării în vigoare a acesteia. Gravitatea atitudinii Preşedintelui nu decurge însă din conŃinutul declaraŃiei (autorităŃile publice neavând obligaŃia de a da curs indicaŃiilor şi de a transpune în viaŃă concepŃiile aproximative ale şefului statului, cu privire la domenii în afara sferei atribuŃiilor sale constituŃionale), ci din

90

justiŃie, către proprietari a imobilelor naŃionalizate, cât şi ideii de proprietate privată în general şi apreciate ca un act de presiune politică asupra judecătorilor care aveau a se pronunŃa asupra unor cereri de restituire a unor asemenea imobile. Curtea ConstituŃională a dat un aviz negativ cererii de suspendare, iar Parlamentul a respins-o cu majoritate de voturi.

- Preşedintele României a fost suspendat la data de 19 aprilie 2007, prin hotărâre adoptată cu o largă majoritate de Camerele Parlamentului întrunite în şedinŃă comună, în urma unei cereri iniŃiate de PSD. Este de remarcat faptul că parlamentarii care au votat în favoarea suspendării au ignorat avizul negativ al CurŃii ConstituŃionale92, dezbaterile care au precedat adoptarea hotărârii de suspendare fiind caracterizate prin violenŃă de limbaj şi rechizitorii politice înverşunate la adresa şefului statului; preocuparea de a examina raŃionamentul CurŃii şi eventual de a demonstra, contrar avizului acesteia, gravitatea pretinselor fapte de încălcare a ConstituŃiei, fiind practic absentă. Referendumul din 19 mai 2007, organizat în baza prevederilor art. 95, alin. (3) din ConstituŃie precum şi a dispoziŃiilor Legii 3 / 2000, modificată în mod special cu acest prilej, a dat câştig de cauză Preşedintelui suspendat cu aproape 75 % din numărul voturilor valabil exprimate. ConsecinŃele directe ale actului de suspendare (creşterea fără precedent a popularităŃii şefului statului, perceput ca victimă a unei coaliŃii transpartinice de parlamentari corupŃi, şi reculul de popularitate al partidelor care au concurat la adoptarea hotărârii de suspendare şi chiar a Parlamentului în întregul său) atestă riscurile politice ale exercitării abuzive şi fără discernământ a unui asemenea instrument de control parlamentar asupra executivului.

§ 2.4. Interimatul funcŃiei de Preşedinte

Conform prevederilor art. 98, alin. (1), interimatul funcŃiei survine în trei

situaŃii: în cazul în care funcŃia de Preşedinte devine vacantă, dacă Preşedintele este suspendat din funcŃie ori dacă se află în imposibilitate temporară de a-şi exercita atribuŃiile. FuncŃia de Preşedinte devine vacantă prin demisie, prin demitere (în urma referendumului prevăzut de art. 95 alin. (3)), în caz de pierdere a drepturilor electorale sau de deces. Teoretic, mandatul Preşedintelui ar mai putea înceta în caz de incompatibilitate, însă este greu de conceput o situaŃie în care un politician care reuşeşte să ocupe cea mai înaltă funcŃie în stat să-şi pericliteze poziŃia refuzând să

împrejurarea că, la scurt timp după emiterea acesteia, Procurorul General a intentat recurs în anulare contra majorităŃii hotărârilor de restituire a caselor naŃionalizate, iar în urma admiterii de către Curtea Supremă de JustiŃie a cererilor de recurs în anulare, proprietarii s-au văzut lipsiŃi, a doua oară, de bunurile ce le aparŃineau de drept. Legătura de cauzalitate între declaraŃia Preşedintelui şi demersul Procurorului General este greu de dovedit, deşi este în general acceptată ca evidentă de jurnalişti şi chiar de către unii autori din literatura de specialitate; în orice caz ea nu putea fi constatată din oficiu şi luată în considerare de Curtea ConstituŃională la data pronunŃării avizului consultativ.

92 Avizul consultativ nr. 1 / 5 aprilie 2007, privind propunerea de suspendare a Preşedintelui României, domnul Traian Băsescu, în M.Of. I, nr. 258 / 18 aprilie 2007.

91

renunŃe la o funcŃie publică sau privată pe care o deŃine sau la calitatea de membru a unui partid politic. În cazul în care, totuşi, Preşedintele exercită funcŃii incompatibile cu demnitatea de şef al statului sau desfăşoară activităŃi care presupun în mod necesar apartenenŃa la un anumit partid politic, asemenea fapte pot fi considerate încălcări grave ale prevederilor legii fundamentale, ducând la suspendarea sa din funcŃie conform dispoziŃiilor art. 95, alin. (1), astfel încât această situaŃie este subsumabilă ipotezei a doua. Imposibilitatea exercitării atribuŃiilor trebuie să fie temporară; în cazul în care ar fi definitivă (de exemplu: în urma unui accident sau a unei operaŃii nereuşite, Preşedintele se află în comă iar funcŃiile creierului sunt grav şi iremediabil compromise), funcŃia de şef al statului devine vacantă. Nu ne aflăm în situaŃia unei imposibilităŃi temporare de exercitare a funcŃiilor nici în cazul unei intervenŃii chirurgicale în care Preşedintele este supus anesteziei totale pentru o scurtă perioadă de timp. Imposibilitatea temporară în exercitarea funcŃiilor apare atunci când Preşedintele este în comă în urma unei operaŃii sau nu poate lua decizii în deplină cunoştinŃă de cauză datorită unor efecte secundare ale medicamentelor administrate în cadrul tratamentului postoperatoriu, ori – caz frecvent în filmele de aventuri dar aproape niciodată întâlnit în practică – a dispărut sau se află în captivitate. Se poate imagina şi situaŃia unei pierderi temporare a discernământului şefului statului în urma unei boli mintale; totuşi într-o asemenea situaŃie vor exista întotdeauna presiuni considerabile din partea tuturor forŃelor politice apropiate Preşedintelui pentru ca acesta să-şi dea demisia, întrucât un asemenea fapt, devenit public, ar compromite grav imaginea publică a acestor partide.

Interimatul funcŃiei de Preşedinte se asigură, în ordine, de preşedintele Senatului şi de preşedintele Camerei DeputaŃilor (art. 98, alin. (1), teza ultimă). Până în decembrie 2004, această dispoziŃie nu avea o semnificaŃie politică deosebită, dat fiind faptul că partidul sau coaliŃia care câştiga alegerile parlamentare le câştiga şi pe cele prezidenŃiale. Preşedintele Senatului – potenŃial Preşedinte interimar – aparŃinea aceluiaşi partid sau unui partid aliat cu cel al şefului statului. Prin revizuirea legii noastre fundamentale, s-a prelungit mandatul şefului statului, ceea ce ridică în mod considerabil şansele survenirii unei coabitări a Preşedintelui cu un Parlament şi un Guvern de altă orientare politică. Independent de această ipoteză, rezultatul strâns al alegerilor din 28 noiembrie 2004 a dus la situaŃia bizară a unei majorităŃi parlamentare de moment – şi anume în momentul alegerii preşedinŃilor Camerelor – diferită de majoritatea guvernamentală de mai târziu.93 Astfel, Preşedintele României (care a candidat din partea AlianŃei „Dreptate şi Adevăr”) a coabitat peste un an cu preşedinŃii Camerelor, ambii membri ai PSD. În aceste condiŃii, survenirea interimatului funcŃiei de Preşedinte implică o miză politică enormă. OpoziŃia va fi deosebit de interesată în a găsi temeiuri sau a crea situaŃii care ar putea duce la interimatul funcŃiei de şef al statului. Recompensa va fi considerabilă; controlul – fie

93 Reamintim că această situaŃie se datorează reorientării Partidului Umanist Român (actualul

Partid Conservator), aliat electoral al PSD, care a sprijinit acest din urmă partid cu ocazia alegerii preşedinŃilor Camerelor, iar apoi s-a alăturat coaliŃiei „DA” şi UDMR pentru a forma împreună Guvernul.

92

el şi temporar – asupra instituŃiei prezidenŃiale. Sub acest aspect, instituŃia interimatului, aşa cum este configurată în textul actualei ConstituŃii are un anumit potenŃial destabilizator.

O garanŃie în privinŃa sustragerii acestei decizii jocului politic interesat al partidelor o reprezintă atribuŃia CurŃii ConstituŃionale prevăzută în art. 146, pct. g) (art. 144, pct. e), în vechea redactare): Curtea constată existenŃa împrejurărilor care justifică interimatul funcŃiei de Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului. Însă în cazul în care interimatul survine ca urmare a suspendării Preşedintelui, rolul CurŃii este limitat la un aviz consultativ, dat anterior deciziei de suspendare, conform art. 95, alin. (1), coroborat cu art. 146, pct. f).

Preşedintele interimar poate exercita, pe durata funcŃiei, toate atribuŃiile şefului statului cu excepŃia celor prevăzute la articolele 88-90 (art. 98, alin. (2)). Este vorba de trimiterea de mesaje către Parlament (art. 88), de dizolvarea Parlamentului (art. 89) şi de consultarea poporului prin referendum (art. 90). Printre atribuŃiile neexceptate se numără şi cea de desemnare a unui candidat pentru funcŃia de prim ministru (art. 85, alin. (1) şi art. 103, alin. (1)) şi de numire a Guvernului pe baza votului de încredere acordat de Parlament (art. 85, alin. (1), teza ultimă). Aceasta poate duce la un abuz din partea Paramentului sau, mai exact, a majorităŃii parlamentare. În cazul unei crize guvernamentale, atunci când şeful statului nu înŃelege să facă uz de atribuŃiile sale în sensul dorit de majoritatea parlamentară, numind candidatul la funcŃia de prim ministru şi echipa guvernamentală agreată de aceasta, va exista posibilitatea suspendării Preşedintelui pentru un pretext oarecare – invocat ca gravă încălcare a ConstituŃiei – şi dând astfel posibilitatea formării unui nou Guvern în intervalul de timp dintre suspendare şi referendumul organizat în urma acesteia. Chiar şi în cazul în care votul poporului îl confirmă în funcŃie pe Preşedinte, acesta va întâlni la revenirea în funcŃie o echipă guvernamentală gata formată, pe al cărei şef, conform art. 107, alin. (2), nu îl poate revoca. În aceste condiŃii, dispoziŃiile art. 89 din ConstituŃie cu privire la dizolvarea Parlamentului au devenit practic caduce. În intervalul de timp – oricum exagerat de lung – de 60 de zile de la prima cerere de învestitură a unui candidat neagreat de majoritatea parlamentară (termen a cărui expirare este necesară pentru a se putea dizolva Parlamentul), această majoritate are tot timpul de care are nevoie pentru a declanşa procedura de suspendare din funcŃie a Preşedintelui şi de a forma cu sprijinul preşedintelui interimar un nou Guvern. Astfel, a dispărut opŃiunea firească şi necesară într-un regim parlamentar, ca în caz de criză guvernamentală, şeful statului să se pronunŃe pentru menŃinerea echipei guvernamentale şi dizolvarea parlamentului, făcând totodată un apel la electorat pentru a-i confirma prin vot decizia. Este greu de imaginat că în condiŃiile unei vieŃi politice reale, în care nu trebuie să ne aşteptăm la virtuŃi extraordinare şi la atitudini civice total dezinteresate din partea factorilor politici, parlamentarii vor aştepta răbdători, în caz de criză, dizolvarea adunărilor legiuitoare, fără a face uz de posibilitatea de a suspenda Preşedintele.

Preşedintele interimar este răspunzător, politic şi juridic, conform prevederilor art. 95 şi 98 (la care face trimitere art. 99). Cu alte cuvinte, şi lui i se pot aplica dispoziŃiile privitoare la suspendare, caz în care vom avea un al doilea

93

Preşedinte interimar (în locul preşedintelui Senatului, interimatul va fi exercitat de preşedintele Camerei DeputaŃilor). Considerăm că, în cazul suspendării preşedintelui interimar, nu se pune problema organizării unui referendum pentru demiterea acestuia; el nu a fost desemnat în funcŃie prin votul electoratului şi nu are sens să fie consultat electoratul în privinŃa menŃinerii sale în funcŃie. Practic, o hotărâre de suspendare pronunŃată în condiŃiile art. 95 cu privire la Preşedintele interimar are efectul unei demiteri. Oricum, interimatul funcŃiei de şef al statului este prin definiŃie conceput să dureze puŃin timp, doar până la alegerea noului Preşedinte, la confirmarea celui aflat în funcŃie sau la redobândirea de către acesta a capacităŃii de a-şi exercita atribuŃiile.

Textul legii fundamentale prezintă însă o lacună:94 art. 99 omite să facă trimitere şi la dispoziŃiile art. 96 (cărora le corespundeau cele ale art. 84, alin. (3) în vechea redactare), referitoare la cazul înaltei trădări. Deşi cazurile de „înalta trădare”, dincolo de toate problemele de interpretare ale textului constituŃional în materie, sunt rarisime în cazul unui şef al statului, ba încă şi mai rare în cazul unui preşedinte interimar, lacuna legiuitorului constituant este totuşi evidentă. SoluŃia ar reprezenta-o reglementarea acestei situaŃii de către legiuitorul organic (de altfel încă dator şi în privinŃa incriminării faptelor de „înaltă trădare”). Pentru cazul – absolut ipotetic – al săvârşirii „înaltei trădări” de către un Preşedinte interimar, soluŃia ar consta fie în aplicarea prin analogie a dispoziŃiilor art. 96, fie în suspendarea sa din funcŃie (suspendare care, după cum am văzut, are oricum consecinŃele unei demiteri), urmând a fi judecat conform dreptului şi procedurii comune, după încetarea funcŃiei sale.95

§ 3. FUNCłIILE ŞI ATRIBU łIILE PRE ŞEDINTELUI ROMÂNIEI În baza art.80 al ConstituŃiei Preşedintele reprezintă statul român. El este

garant al independenŃei naŃionale, al unităŃii şi integrităŃii teritoriale a Ńării. De asemenea el veghează la respectarea ConstituŃiei şi la buna funcŃionare a autorităŃilor publice. În acest scop, el mediază între puterile statului, precum şi între stat şi societate.

Din analiza acestor dispoziŃii, reiese faptul că Preşedintele României îndeplineşte 3 funcŃii:

- funcŃia de reprezentare a statului român; - funcŃia de garant al independenŃei naŃionale, al unităŃii şi integrităŃii

teritoriale; - funcŃia de mediere.

94 Semnalată şi în Cristian Ionescu, Drept constituŃional şi instituŃii politice. Sistemul

constituŃional românesc, ediŃie revăzută şi adăugită, Editura Lumina Lex, 2001, vol. II, p. 337. 95 Este însă de observat datorită statutului de parlamentar, procedura declanşată în privinŃa

Preşedintelui interimar – sau respectiv a fostului Preşedinte interimar – trebuie să aibă loc cu repectarea dispoziŃilor art. 72 privind imunitatea parlamentară.

94

FuncŃia de reprezentare a Preşedintelui devine vizibilă în exercitarea unor atribuŃii precum încheierea tratatelor internaŃionale în numele României (art. 91, alin. (1)), acreditarea şi rechemarea reprezentanŃilor diplomatici ai României (art. 91, alin. (2)), primirea scrisorilor de acreditare din partea reprezentanŃilor diplomatici străini (art. 91, alin. (3)), conferirea de decoraŃii şi de titluri de onoare (art. 94, lit. a)), acordarea gradelor de mareşal, general sau amiral (art. 94, lit. b)), numirea în funcŃii publice ((art. 94, lit. c)), acordarea graŃierii individuale (art. 94, lit. d) ori convocarea Camerelor nou alese (art. 63, alin. (3)).

Preşedintele acŃionează ca garant al independenŃei naŃionale, al unităŃii şi integrităŃii teritoriale a României prin îndeplinirea unor atribuŃii precum: declararea mobilizării parŃiale sau generale (art. 92, alin. (2)), adoptarea măsurilor necesare pentru respingerea unei agresiuni armate împotriva României (art. 92, alin. (3)) ori instituirea, potrivit legii,96 a stării de asediu sau a stării de urgenŃă (art. 93, alin. (1)).

Preşedintele acŃionează în îndeplinirea funcŃiei de mediere în următoarele situaŃii: cu ocazia numirii Guvernului şi a membrilor acestuia (art. 85, coroborat cu art. 102), cu ocazia consultării Guvernului (art. 86), prin participarea la şedinŃele Guvernului (art. 87), prin trimiterea de mesaje Parlamentului (art. 89), cu ocazia dizolvării Parlamentului (art. 90), a consultării poporului prin referendum (art. 90), a promulgării legilor (art. 77) ori a sesizării CurŃii ConstituŃionale cu privire la neconstituŃionalitatea unei legi adoptate de Parlament, anterior promulgării (art. 144, lit. a)).

AtribuŃiile Preşedintelui României se găsesc reglementate, în majoritate în dispoziŃii din Titlul III, Capitolul II al ConstituŃiei (art. 85-94) dar şi în dispoziŃii din alte capitole şi titluri ale legii fundamentale (art. 63, alin. (3,) art. 77, art. 103, art. 109, alin. (2) sau art. 146, lit. a)). Clasificarea acestor atribuŃii – destul de numeroase şi eterogene – ridică anumite dificultăŃi în privinŃa găsirii unui criteriu a cărui aplicare consecventă să epuizeze aceste atribuŃii şi să evidenŃieze totodată specificul activităŃii şefului statului. În afară de criteriul funcŃiilor în îndeplinirea cărora sunt exercitate atribuŃiile Preşedintelui, criteriu tratat mai sus, un alt criteriu relevant este cel al condiŃionării exercitării acestora.

Exercitarea unor atribuŃii prezidenŃiale este legată de îndeplinirea unor condiŃii exterioare, dintre care cele mai importante sunt aprobarea Parlamentului şi contrasemnarea de către primul ministru97. Aprobarea Parlamentului este necesară cu ocazia declarării mobilizării generale sau parŃiale (art. 92, alin. (2)),sau a instituirii stării de asediu sau a stării de urgenŃă (art. 91, alin. (1)). Este de observat din analiza art. 100, alin. (2), că exercitarea atribuŃiilor respective este condiŃionată şi de contrasemnarea de către primul ministru a decretului prezidenŃial respectiv. Numirea Guvernului (conform art. 85 coroborat cu art. 103) este de asemenea condiŃionată de aprobarea prealabilă de către Parlament, a listei Guvernului şi a programului de

96 În prezent, dispoziŃiile incidente se găsesc în OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului României

nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenŃă, publicată în Monitorul Oficial nr. 22/21 ianuarie 1999.

97 Vezi I. Deleanu, InstituŃii..., pp. 358-359.

95

guvernare. Deşi în textul ConstituŃiei nu găsim dispoziŃii exprese în acest sens, numirea noilor membrii ai Guvernului, conform art. 85, alin. (2), (în caz de remaniere guvernamentală sau de vacanŃă a funcŃiei) este supusă unei aprobări ulterioare prin hotărâre a Parlamentului. Practica respectivă este perfect logică: nu ar fi de admis ca după aprobarea listei Guvernului, Preşedintele şi primul ministru să poată conveni, fără aprobarea reprezentanŃei naŃionale asupra înlocuirii unuia sau mai multor persoane din cele nominalizate pe această listă.

O altă condiŃie exterioară de exercitare a atribuŃiilor prezidenŃiale este – după cum am mai menŃionat – contrasemnarea decretelor de către primul ministru. Art. 100, alin. (2) prevede în acest sens că sunt supuse contrasemnării, decretele emise de Preşedinte în exercitarea atribuŃiilor prevăzute în art. 91, alin. (1) (încheierea de tratate internaŃionale în numele României şi supunerea lor Parlamentului spre ratificare), art. 91, alin. (2) (numirea şi rechemarea reprezentanŃilor diplomatici ai României), art. 92, alin. (2) (declararea mobilizării generale sau parŃiale), art. 92, alin. (3) (adoptarea măsurilor de respingere a unei agresiuni armate). Art. 93, alin. (1) (instituirea stării de asediu sau a stări de urgenŃă). Art. 94, lit. a) (acordarea de decoraŃii şi de titluri de onoare), art. 94, lit. b) (acordarea gradelor de mareşal, general sau amiral) precum şi art. 94, lit. d) (acordarea graŃierii individuale). Exercitarea atribuŃiei prevăzute în art. 94, lit. c) nu este condiŃionată, prin ConstituŃie, de contrasemnarea de către primul ministru a decretului respectiv. Textul stabileşte doar faptul că numirea se va face “în condiŃiile legii”. Însă legea incidentă98 prevede în cuprinsul ei necesitatea contrasemnării decretului de numire a funcŃionarilor publici de către primul ministru. Dat fiind faptul că Guvernul răspunde politic în faŃa Parlamentului - pe când Preşedintele poate fi doar suspendat de către Parlament in cazul săvârşirii unor fapte grave, care încalcă prevederile ConstituŃiei sau trimis în judecată pentru săvârşirea infracŃiunii de înaltă trădare, conform dispoziŃiilor art. 95 şi respectiv 96, contrasemnarea unui decret de către primul ministru va da posibilitatea organului legiuitor să intervină, eventual chiar prin forma drastică a moŃiunii de cenzură; astfel, indirect, exercitarea anumitor atribuŃii de către Preşedinte este supusă într-o anumită măsură controlului parlamentar.

În exercitarea anumitor atribuŃii, Preşedintele nu este legat de nici un fel de condiŃii exterioare. Astfel, el poate solicita Parlamentului reexaminarea unei legi trimisă spre promulgare (art. 77, alin. (2)), poate sesiza Curtea ConstituŃională în legătură cu o eventuală neconstituŃionalitate a legii trimise spre promulgare (art. 77, alin. (3) coroborat cu art. 144, lit. a)), promulgă legile adoptate de Parlament (art. 77), poate cere convocarea Parlamentului în sesiune extraordinară (art. 66, alin. (2)), desemnează un prim ministru interimar în situaŃia prevăzută de art. 107, alin. (2), adresează mesaje Parlamentului (art. 88), consultă Guvernul cu privire la probleme urgente şi de importanŃă deosebită (art. 86), participă la şedinŃele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naŃional privind politica externă, apărarea Ńării sau asigurarea ordinii publice (art. 87, alin. (1)), primeşte scrisorile de acreditare ale reprezentanŃilor diplomatici străini acreditaŃi în România (art. 91, alin. (3)), numeşte 3

98 Este vorba de Legea nr. 188/1999 cu privire la statutul funcŃionarilor publici.

96

judecători la Curtea ConstituŃională (art. 142, alin. (2)), sau propune Parlamentului numirea directorului Serviciului Român de InformaŃii (art. 65, alin. (2), lit. h)) .

§ 4. ACTELE PREŞEDINTELUI ROMÂNIEI

Art. 100 din ConstituŃia României prevede că “[î]n exercitarea atribuŃiilor

sale, Preşedintele emite decrete, care se publică în Monitorul Oficial al României”. Preşedintele mai poate însă emite alte categorii de acte (mesaje – menŃionate expres în art. 88 – apeluri, comunicate sau declaraŃii) însă acestea nu vor produce efecte juridice proprii. Exercitarea unei atribuŃii prezidenŃiale trebuie făcută prin decret, în cazul în care se urmăreşte producerea unor efecte juridice. O problemă disputată este cea a caracterului - exclusiv individual sau şi normativ – pe care-l pot avea decretele Preşedintelui. În literatura juridică nu există un punct de vedere unitar asupra acestei chestiuni99.

Nu există o opinie unitară nici cu privire la posibilitatea atacării decretelor Preşedintelui în contencios administrativ100. Profesorul clujean Ion Deleanu neagă admisibilitatea atacării unor decrete prezidenŃiale în contencios administrativ101. O asemenea posibilitate este însă afirmată de alŃi autori102. Profesorul Tudor Drăganu înclină către o atitudine nuanŃată, în principiu compatibilă cu ideea supunerii unor decrete ale Preşedintelui controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ103.

Nepublicarea decretelor prezidenŃiale în Monitorul Oficial al României atrage după sine inexistenŃa104 acestora (art. 100, alin. (1), fraza 2).

99 Pentru opinia contrară admiterii existenŃei decretelor normative, vezi Ioan Vida, Puterea

executivă şi administraŃia publică, [editor: Regia Autonomă “Monitorul Oficial”], Bucureşti, 1994, p.68, nota 1, precum şi Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, Editura Nemira, Bucureşti, 1996, vol. II, p. 413. Profesorul Ion Deleanu admite însă posibilitatea adoptării unor asemenea decrete: I. Deleanu, InstituŃii…, p. 363. Aceeaşi opinie întâlnim şi în G. Vrabie, Dr. const., vol. II, p. 266.

100 Contenciosul administrativ (de la lat. contendo = a lupta, a disputa) reprezintă procesul, desfăşurat în faŃa unor instanŃe judecătoreşti ordinare sau specializate, care opune individul (sau o persoană juridică de drept privat), în calitate de reclamant, statului, în legătură cu emiterea unui act administrativ de către o autoritate administrativă sau cu refuzul nejustificat al emiterii unui asemenea act, prin care se aduce atingere unui drept recunoscut de lege al reclamantului. În dreptul românesc, dispoziŃiile incidente se găsesc în Legea nr. 29/1990 cu privire la contenciosul administrativ.

101 I. Deleanu, InstituŃii…, p. 363. 102 I. Vida , Puterea executivă şi administraŃia publică, [editor: Regia Autonomă “Monitorul

Oficial”], Bucureşti, 1994, p. 69, A. Iorgovan, Tratat de drept administrativ, Editura Nemira, Bucureşti, 1996, vol. II, pp. 260 şi urm.

103 T. Drăganu, Dr. const., vol. II, pp. 285-298, mai ales pp. 297-298. 104 InexistenŃa constituie în drept o sancŃiune mai severă decât nulitatea. Un act nul se bucură

de prezumŃia de legalitate, pe când unui act inexistent îi lipseşte chiar şi aparenŃa unei conformităŃi cu prevederile legii. Nulitatea este declarată sau constatată doar în anumite condiŃii, de către organe special abilitate în acest sens (de regulă, de către instanŃele judecătoreşti), pe când inexistenŃa poate

97

V. CURTEA CONSTITUłIONAL Ă

§ .1. ORGANIZAREA ŞI FUNCłIONAREA CURłII CONSTITUłIONALE

Conform dispoziŃiilor art. 1, alin. 1 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcŃionarea CurŃii ConstituŃionale (modificată prin Legea nr. 138/1997), Curtea ConstituŃională a României este “unica autoritate de jurisdicŃie constituŃională din România”. Ea este independentă faŃă de orice autoritate publică şi se supune numai ConstituŃiei şi dispoziŃiilor legii sale de organizare şi funcŃionare (art. 1, alin. 2). Scopul CurŃii ConstituŃionale constă în asigurarea supremaŃiei ConstituŃiei; ea este chiar garantul acestei supremaŃii (art. 142, alin. (1), fraza 1 din ConstituŃie şi alin. 3 din Legea organică a CurŃii). Organizarea CurŃii este reglementată în art. 142 din ConstituŃie precum şi în art. 7-11 din Legea 47/1992. Ea se compune din 9 judecători, numiŃi pentru un mandat de 9 ani, care nu poate fi prelungit sau înnoit. InterdicŃia numirii judecătorilor pentru un nou mandat este menită să asigure independenŃa acestora105; oricât de favorabil va fi un judecător unei anumite grupări sau orientări politice – chiar şi celei ce deŃine majoritatea în Parlament la data expirării mandatului său – el nu va beneficia de un nou mandat. Din momentul numirii sale, el nu mai poate aştepta nici un serviciu (reînnoirea mandatului) şi nici nu trebuie să se teamă de vreo sancŃiune din partea formaŃiunii politice care l-a propulsat. Trei judecători sunt numiŃi de Camera DeputaŃilor, trei de Senat şi trei de Preşedintele României. Numirile de judecători au loc din trei în trei ani. Conform dispoziŃiilor art. 152, alin. 2 al ConstituŃiei, judecătorii primei CurŃi ConstituŃionale au fost numiŃi pentru o perioada de 3, de 6 şi respective de 9 ani. Fiecare din cele 3 autorităŃi publice menŃionate mai sus a desemnat câte un judecător pentru fiecare perioadă. Numirile de judecători la Curtea ConstituŃională au avut loc în anii 1992 (când s-a constituit Curtea, aplicându-se în acest caz dispoziŃiile art. 152, alin. 2), 1995, 1998 şi 2001, 2004 şi 2007106.

fi constatată de oricine; opoziŃia sau rezistenŃa faŃă de executarea unui act administrativ inexistent nefiind contrară legii, ca în cazul unui act nul ori anulabil.

105 Rezerve în această privinŃă manifestă profesorul clujean Tudor Drăganu. Dat fiind faptul că desemnarea judecătorilor este “făcută la libera apreciere a unor organe prin excelenŃă politice: camerele parlamentului şi preşedintele republicii, întreagă această operaŃie e sortită să se desfăşoare sub semnul politicianismului” (Tudor Dr ăganu, Introducere în teoria şi practica statului de drept, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1992, p. 125; lucrarea va fi citată în continuare prescurtat: T. Drăganu, Introducere…).

106 Este de remarcat că, exceptând numirile din 1998 şi din 2007, în toate celelalte cazuri, numirile au fost făcute de un Parlament dominat de formaŃiunea politică numită succesiv FSN, FDSN, PDSR şi, în fine, PSD şi respectiv de către Preşedintele Ion Iliescu (exponent al aceluiaşi partid), împrejurare care a marcat sensibil componenŃa CurŃii. Unul din reproşurile cele mai

98

Curtea ConstituŃională îşi desfăşoară activitatea în plen, iar actele CurŃii se adoptă cu votul majorităŃii judecătorilor, în afară de cazul în care prin Legea 47/1992 se dispune altfel. Cvorumul pentru plenul CurŃii ConstituŃionale este de două treimi din numărul judecătorilor CurŃii. Curtea îşi alege un preşedinte, prin vot secret al judecătorilor, pe o perioadă de trei ani. Preşedintele CurŃii ConstituŃionale coordonează activitatea CurŃii, repartizează cauzele spre rezolvare, convoacă şi prezidează şedinŃele în plen ale CurŃii, reprezintă Curtea ConstituŃională în faŃa autorităŃilor publice şi a altor organizaŃii române şi străine, constată cazurile de încetare a mandatului judecătorilor, prevăzute în Legea nr. 47/1992, şi sesizează autorităŃile publice care i-au numit, pentru ocuparea postului devenit vacant, îndeplinind totodată şi alte atribuŃii prevăzute de lege sau de Regulamentul de organizare şi funcŃionare a CurŃii ConstituŃionale.

§ .2. ATRIBUłIILE CUR łII CONSTITU łIONALE Conform art. 146 al ConstituŃiei, Curtea ConstituŃională are următoarele atribuŃii:

a) se pronunŃă asupra constituŃionalităŃii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinŃii celor două Camere, a Guvernului, a Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puŃin 50 de deputaŃi sau de cel puŃin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniŃiativelor de revizuire a ConstituŃiei; b) se pronunŃă asupra constituŃionalităŃii tratatelor sau altor acorduri internaŃionale, la sesizarea unuia dintre preşedinŃii celor două Camere, a unui număr de cel puŃin 50 de deputaŃi sau de cel puŃin 25 de senatori; c) se pronunŃă asupra constituŃionalităŃii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinŃii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puŃin 50 de deputaŃi sau de cel puŃin 25 de senatori;

d) hotărăşte asupra excepŃiilor de neconstituŃionalitate privind legile şi ordonanŃele, ridicate în faŃa instanŃelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepŃia de neconstituŃionalitate poate fi ridicată şi direct de Avocatul Poporului;

e) soluŃionează conflictele juridice de natură constituŃională dintre autorităŃile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinŃii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii;

f) veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului;

frecvente şi constante la adresa instanŃei noastre constituŃionale vizează faptul că majoritatea membrilor săi au fost şi sunt sunt legaŃi de PSD. Reproşurile sunt în bună măsură întemeiate şi datorită circumstanŃei că, spre deosebire de PNL sau UDMR, care au nominalizat pentru funcŃia de judecător constituŃional personalităŃi independente şi neafiliate politic, partidul menŃionat a preferat uneori să nominalizeze proprii membri, personaliăŃi care au exercitat funcŃii publice în numele său sau, într-unul din cazuri, având legături de familie cu un membru din conducerea sa.

99

g) constată existenŃa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcŃiei de Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului;

h) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcŃie a Preşedintelui României;

i) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia;

j) verifică îndeplinirea condiŃiilor pentru exercitarea iniŃiativei legislative de către cetăŃeni;

k) hotărăşte asupra contestaŃiilor care au ca obiect constituŃionalitatea unui partid politic;

l) îndeplineşte şi alte atribuŃii prevăzute de legea organică a CurŃii.

AtribuŃiile CurŃii pot fi clasificate în atribuŃii de control (control de constituŃionalitate a legilor, a tratatelor, a regulamentelor Parlamentului şi a ordonanŃelor: pct. a, b, c şi d; control al constituŃionalităŃii unor fapte sau activităŃi privind partidele politice: pct. k; controlul respectării unor proceduri legale: pct. f, i şi j), atribuŃii de constatare (pct. g), de soluŃionare a unor conflicte de natură constituŃională (pct. e) şi atribuŃii de consultare (pct. h). Este de precizat că enumerarea atribuŃiilor din art. 146 al ConstituŃiei nu mai are un caracter limitativ: la pct. l se prevede posibilitatea stabilirii, prin lege organică a unor noi atribuŃii.

În ceea ce priveşte controlul de constituŃionalitate al unor acte normative,

Curtea ConstituŃională examinează legile, regulamentele Parlamentului şi ordonanŃele Guvernului, sub aspectul conformităŃii cu dispoziŃiile sau principiile ConstituŃiei. OrdonanŃele sunt supuse şi ele controlului de constituŃionalitate întrucât, din punct de vedere material, constituie acte legislative, deşi sub aspect organic s-ar încadra în sfera actelor administrative, fiind emise de Guvern.

Controlul de constituŃionalitate se poate realiza la sesizarea unor autorităŃi publice (inclusiv a instanŃelor judecătoreşti în faŃa cărora a fost ridicată o excepŃie de neconstituŃionalitate) sau din oficiu (în cazul proiectelor de revizuire a ConstituŃiei). În reglementarea ConstituŃiei noastre din 1991, controlul de constituŃionalitate a legilor este atât anterior şi preventiv (fiind exercitat înainte de promulgarea legilor, în baza dispoziŃiilor art. 146, pct. a) cât şi posterior şi sancŃionator (conform art. 146 pct. d). Este de menŃionat că în Ńara noastră nu întâlnim controlul abstract, declanşat anterior promulgării unei legi, la iniŃiativa cetăŃenilor, formă întâlnită însă în alte Ńări, cum ar fi Germania (art. 93, alin. 1, pct. 4a din Legea Fundamentală a Germaniei). Dreptul de sesizare al CurŃii ConstituŃionale în privinŃa controlului de constituŃionalitate aparŃine de regulă unor autorităŃi: Preşedintele României, Guvernul, Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie107, preşedinŃii celor două Camere,

107 Precizăm că anterior revizuirii ConstituŃiei, denumirea instanŃei noastre supreme era

“Curtea Supremă de JustiŃie”. Această denumire o vom întâlni în Legea nr. 92/1992 privind

100

Avocatul Poporului ori instanŃele judecătoreşti (acestea din urmă în cazul ridicării unei excepŃii de neconstituŃionalitate). Sesizarea mai poate proveni de la un anumit număr de parlamentari (cel puŃin 25 de senatori sau cel puŃin 50 de deputaŃi) dar şi de la grupurile parlamentare (în cazul controlului asupra regulamentelor Parlamentului). Un grup parlamentar poate fi format din cel puŃin 10 deputaŃi care au candidat în alegeri pe listele aceluiaşi partid sau ale aceleiaşi formaŃiuni politice (art. 13, alin. 1 din regulamentul Camerei DeputaŃilor) sau din cel puŃin 7 senatori aleşi pe listele aceluiaşi partid sau ale aceleiaşi formaŃiuni politice (art. 15, alin. 2 din Regulamentul Senatului). Acordarea, în această situaŃie, a unui drept de sesizare grupurilor parlamentare permite partidelor de opoziŃie să se apere faŃă de eventualele abuzuri ale majorităŃii cu prilejul adoptării regulamentelor Parlamentului; chiar şi în cazul în care un partid nu are numărul minim de parlamentari necesar pentru o sesizare (25 de senatori sau 50 de deputaŃi) o va putea face prin grupul său parlamentar.

Procedura soluŃionării sesizărilor privind neconstituŃionalitatea unei legi,

făcute anterior promulgării acesteia, este reglementată de dispoziŃiile art. 17-21 din Legea nr. 47/1992, modificată prin Legea 138/1997. Incidente acestei chestiuni mai sunt şi reglementările cuprinse în art. 123 şi 124 şi în art. 134 şi 136 din Regulamentul Senatului.

Conform dispoziŃiilor cuprinse în art. 17, alin. 2 din legea organică a CurŃii, legea adoptată de Parlament se comunică Guvernului şi Înaltei CurŃi de JustiŃie şi CasaŃie şi se depune la secretarul general al Camerei DeputaŃilor şi al Senatului, cu cinci zile înainte de promulgare, iar în cazul adoptării acesteia în procedură de urgenŃă, cu două zile înainte de promulgare. Aceste termene sunt prevăzute pentru a da posibilitatea autorităŃilor menŃionate, precum şi deputaŃilor sau senatorilor să-şi exercite dreptul de a sesiza Curtea ConstituŃională, conform dispoziŃiilor art. 146, pct. a) din ConstituŃie. Este de menŃionat că aceste termene au fost stipulate pentru a asigura autorităŃilor şi persoanelor enunŃate în art. 146 pct. a) posibilitatea de a sesiza Curtea ConstituŃională, chiar şi in situaŃia în care Preşedintele României promulgă legea în aceeaşi zi în care aceasta i-a fost trimisă spre promulgare. Expirarea termenului respectiv nu-i împiedică pe cei în drept, să sesizeze Curtea ConstituŃională după expirarea acestui termen, chiar dacă legea a fost deja trimisă spre promulgare, cât timp Preşedintele României nu a promulgat legea.

Conform art. 18 al Legii nr. 47/1992, sesizarea făcută de una din autorităŃile enunŃate, de către Preşedintele României, de către preşedintele uneia dintre Camere, sau de către parlamentari va fi comunicată celorlalte autorităŃi abilitate cu sesizarea CurŃii ConstituŃionale (şi care, în acest caz, nu au exercitat acest drept). PreşedinŃii celor două Camere precum şi Guvernul vor avea astfel posibilitatea de a comunica în scris CurŃii punctul lor de vedere asupra sesizării, însă această comunicare trebuie făcută până în ziua dezbaterilor (art. 19 al Legii nr. 47/1992). După cum s-a subliniat în literatura juridică, sesizarea CurŃii “întrerupe” termenul de 20 de zile (prevăzut în

organizarea judecătorască precum şi în alte legi speciale, până în momentul republicării sau actualizării acestora.

101

art. 77) pentru promulgarea legii şi “suspendă” dreptul Preşedintelui de a promulga legea. După primirea deciziei de constatare a constituŃionalităŃii legii sau, respectiv, după reexaminarea legii şi înlăturarea (conform dispoziŃiilor art. 145, alin. 1) a obiecŃiei de neconstiuŃionalitate, va începe însă sa curgă un nou termen, de 10 zile, prevăzut în art. 77, alin. 3.

Pentru detalii, vezi Ion Deleanu, JustiŃia constituŃională, Editura Lumina

Lex, Bucureşti, 1995, pp. 225-239, îndeosebi p. 235.

Dezbaterea are loc în plenul CurŃii, pe baza sesizării, a documentelor şi punctelor de vedere primite şi va privi atât prevederile menŃionate în sesizare, cât şi cele care “în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate” de acestea (art. 20, alin. 1 din legea organică a CurŃii). După cum s-a subliniat de către unii autori, prin interpretarea extensivă sau forŃată a expresiei “în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate” Curtea ConstituŃională poate să se pronunŃe uneori şi asupra altor dispoziŃii decât cele menŃionate în sesizare; ea poate utiliza însă această posibilitate pentru a se pronunŃa din oficiu – ceea ce, conform ConstituŃiei, nu poate face decât în cazul iniŃiativelor de revizuire a ConstituŃiei – asupra anumitor dispoziŃii, sub pretextul unei legături necesare şi evidente cu dispoziŃiile menŃionate în sesizare. Decizia CurŃii va fi adoptată, în urma dezbaterii, cu majoritate de voturi şi se comunică Preşedintelui României. Decizia de constatare a neconstituŃionalităŃii se comunică şi preşedinŃilor celor două Camere, în scopul iniŃierii procedurii de reexaminare, prevăzută In art. 147, alin. 2. Anterior revizuirii ConstituŃiei, dacă în urma reexaminării proiectul de lege era adoptat în aceeaşi formă de Parlament cu majoritate de două treimi din numărul total al deputaŃilor şi senatorilor, decizia CurŃii era răsturnată (în formularea textului constituŃional, „obiecŃia de constituŃionalitate” era „înlăturată”: art. 145, alin. (1), fraza a 2-a din versiunea veche a legii fundamentale). Este de remarcat că, un caz de neconstituŃionalitate constatat de Curte ar fi devenit –în caz de întrunire a majorităŃii calificate menŃionate mai sus – o “obiecŃie” de neconstituŃionalitate. Parlamentul apărea astfel – în opinia profesorului clujean Tudor Drăganu108 – instanŃă de apel într-un proces la care era parte. Majoritatea reclamată pentru înlăturarea obiecŃiei de neconstituŃionalitate era în principiu aceeaşi cu cea necesară revizuirii ConstituŃiei. Nu poate fi vorba însă de o revizuire tacită a legii fundamentale, întrucât, conform dispoziŃiilor art. 147, alin. (3) în vechea versiune (=art. 151, alin. (3) din ConstituŃia revizuită), legea de revizuire trebuie confirmată, la 30 de zile de la adoptarea ei, prin referendum. În plus, o lege de revizuire trebuia iniŃiată în condiŃiile restrictive enunŃate în art. 150, condiŃii ce nu aveau cum să fie respectate în cazul procedurii legislative obişnuite. Este totuşi posibil, ca un proiect de lege să fie propus prin iniŃiativă populară, în baza art. 73, alin. 1, fraza 1, teza finală, şi ale alin. 2 al aceluiaşi articol, dar ca

108 Ibidem, p. 127.

102

numărul de semnături adunat de iniŃiatorii proiectului să satisfacă şi cerinŃele art. 150, alin. 1, teza finală şi alin. 2. Oricum, această discuŃie devine caducă odată cu eliminarea, în varianta revizuită a textului constituŃional, a posibilităŃii „înl ăturării” „obiecŃiei de neconstitu-Ńionalitate”. Se cuvine subliniat şi faptul că în cei aproape 12 ani de la adoptarea ConstituŃiei din 1991, nu a fost întrunită niciodată majoritatea de două treimi necesară pentru a înlătura „obiecŃia de neconstituŃionalitate”.

În privinŃa „obiecŃiei de neconstituŃionalitate” se ridică şi problema aplicării dispoziŃiilor cu caracter tranzitoriu ale art. 155, alin. (1): „Proiectele de legi şi propunerile legislative în curs de legiferare se dezbat şi se adoptă potrivit dispoziŃiilor constituŃionale anterioare intrării în vigoare a legii de revizuire.” Reexaminarea legii (menŃionată în art. 145, alin. (1) din ConstituŃia nerevizuită) este subsumabilă procedurii legislative, or termenul de „adoptare” a unei legi poate fi interpretat în sens larg, ca incluzând şi etapele următoare adoptării propriu-zise (reexaminarea şi promulgarea). O interpretare teleologică a textului citat ne permite însă să conchidem că dispoziŃia respectivă nu se poate aplica în cazul reexaminării unei legi declarate ca neconstituŃională de către Curtea ConstituiŃională. Scopul evident al constituantului, atunci când a dispus urmarea vechii proceduri în privinŃa proiectelor şi propunerilor de legi aflate în curs de legiferare, era acela de a evita complicaŃiile uşor previzibile care s-ar fi produs în cazul în care proiecte de legi aflate deja într-un stadiu avansat ar fi trebuit trimise altei camere (ca „primă cameră sesizată” conform art. 75 din ConstituŃia revizuită), reluându-se astfel o procedură care deja a durat destul de mult. Practic legi aflate aproape de momentul finalizării ar fi trebuit reluate de la etapa iniŃiativei legislative, ceea ce ar fi contravenit flagrant unuia din obiectivele legii de revizuire: accelerarea procesului legislativ. Aplicarea în continuare a dispoziŃiilor art. 145 din ConstituŃia nerevizuită nu ar însemna decât prelungirea inutilă a procedurii legislative.

Conform dispoziŃiilor ConstituŃiei revizuite, „DispoziŃiile din legile [...] în vigoare [...] constatate ca fiind neconstituŃionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei CurŃii ConstituŃionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituŃionale cu dispoziŃiile ConstituŃiei. Pe durata acestui termen, dispoziŃiile constatate ca fiind neconstituŃionale sunt suspendate de drept” (art. 147, alin. (2)). Reexaminarea este în acest caz obligatorie (alin. (2) din articolul citat).

Deciziile CurŃii sunt publicate în Monitorul Oficial al României (art. 147, alin. (4), fraza 1 din ConstituŃie şi art. 20, alin. 3 din legea organică a CurŃii). Nici ConstituŃia (atât în forma veche, cât şi în cea revizuită) şi nici legea de organizare a CurŃii nu prevăd un termen pentru publicarea acestor decizii. În practică însă, decizia de constatare a constituŃionalităŃii unei legi, pronunŃată înainte de promulgarea acesteia, se publică odată cu legea supusă controlului. În privinŃa iniŃiativelor de revizuire a ConstituŃiei, Curtea ConstituŃională se pronunŃă din oficiu (art. 146, lit. a), teza ultimă). Controlul CurŃii vizează în primul rând respectarea dispoziŃiilor art. 150. Orice iniŃiativă venită din partea altor subiecŃi

103

decât cei enunŃaŃi în textul articolului respectiv (Preşedintele la propunerea Guvernului, un sfert din numărul deputaŃilor sau al senatorilor sau 500.000 de cetăŃeni cu drept de vot) urmează a fi respinsă. În cazul iniŃiativei cetăŃeneşti, Curtea ConstituŃională va verifica şi respectarea condiŃiilor stabilite de art. 150, alin. (2) (repartizarea teritorială a sprijinitorilor revizuirii), conform prevederilor Legii nr. 189/1999 privind exercitarea iniŃiativei legislative de către cetăŃeni109. Dat fiind faptul că o lege de revizuire cuprinde, prin definiŃie, dispoziŃii contrare unor prevederi constituŃionale, nu va putea fi vorba de un control exercitat de Curte asupra conŃinutului unei asemenea legi, decât în cazul nerespectării limitelor revizuirii, precizate în art. 152. O atribuŃie nouă a CurŃii ConstituŃionale este controlul constituŃionalităŃii tratatelor sau a altor acorduri internaŃionale la care România este parte şi este prevăzută de dispoziŃiile art. 144, pct. a1), devenit art. 146, pct. b) în urma revizuirii. Este de observat că avem de-a face cu un control anterior110.

Acordurile încheiate la nivel de guverne sau de ministere (aşa numitele „executive agreements”) nu necesită ratificarea, neputând fi supuse prin urmare acestei forme de control111.

109 În această privinŃă, competenŃa CurŃii se întemeiază (în primul rând) pe dispoziŃiile art. 146, lit. (j). 110 Controlul constituŃionalităŃii tratatelor şi acordurilor internaŃionale are sens doar dacă se

produce înainte de ratificarea acestora, întrucât efectul (prevăzut în art. 147, alin. (2) fraza ultimă) constat constatării neconstituŃionalităŃii actului controlat îl reprezintă imposibilitatea ratificării.

111 Conform art. 4 din Legea nr. 4 din 11 ianuarie 1991 privind încheiarea şi ratificarea tratatelor, sunt supuse Parlamentului spre ratificare prin lege „tratatele internaŃionale semnate în numele României, precum şi acordurile, convenŃiile şi înŃelegerile semnate la nivelul Guvernului român, care se referă la colaborarea politică şi militară, cele care fac necesară adoptarea unei legi noi sau revizuirea legilor în vigoare, precum şi cele care implică un angajament politic ori financiar ori se referă la probleme privind regimul politic şi teritorial al statului sau la statutul persoanelor, drepturile şi libertăŃile cetăŃeneşti sau participarea la organizaŃii internaŃionale, precum şi acelea care prevăd expres aceasta”. Încheierea de către Guvernul român (eventual cu colaborarea Preşedintelui) a unui acord internaŃional din această categorie ca „executive agreement”, fără a-l supune ratificării reprezintă aşadar o încălcare a dispoziŃiilor legale. ConstituŃia nu este însă încălcată decât în cazul tratatelor încheiate „în numele României” precum şi al acordurilor care implică modificarea unor legi ori adoptarea unor legi noi, întrucât s-ar contraveni dispoziŃiilor art. 91, alin. 1 şi respectiv art. 60, alin. (1), teza finală (Parlamentul este „unica autoritate legiuitoare”). Celelalte categorii de acte internaŃionale (nemenŃionate în art. 4 din Legea nr. 4/1991) pot fi încheiate ca „executive agreements”, nemaifiind necesară supunerea lor spre ratificare. Este de menŃionat că respectarea de către Guvern a dispoziŃiilor art. 4 din legea menŃionată nu este controlabilă nici pe calea contenciosului administrativ (art. 2 pct. a) din Legea nr. 29/1990 exclude această formă de control în cazul actelor privind raporturile dintre Parlament şi Guvern precum şi în cel al actelor privind interpretarea sau executarea actelor internaŃionale) şi practic nici pe cea a contenciosului constituŃional, din moment ce consecinŃa efectivă a constatării neconstituŃionalităŃii o reprezintă (doar) imposibilitatea ratificării (or neconstituŃionalitatea constă tocmai în omisiunea de a supune un acord sau tratat spre ratificare). Executivul poate fi totuşi sancŃionat, dar numai de către Parlament: prin moŃiune de cenzură, în cazul Guvernului şi respectiv prin suspendarea din funcŃie, în cazul Preşedintelui.

104

În cazul constatării neconstituŃionalităŃii unui tratat sau acord internaŃional, acesta nu poate fi ratificat (art. 147, alin. (2), fraza a 2-a). Dacă tratatul cuprinde o dispoziŃie contrară ConstituŃiei, există posibilitatea – prevăzută de art. 11, alin. (2) – a revizuirii legii fundamentale. În urma revizuirii ratificarea devine posibilă. Ce se întâmplă însă în cazul unui tratat sau acord internaŃional deja ratificat? Cel mai la îndemână răspuns ar fi negarea posibilităŃii de a-l supune controlului prevăzut de art. 146, pct. b), din moment ce unica sancŃiune menŃionată în legea fundamentală este imposibilitatea ratificării. Este evident că o decizie a CurŃii ConstituŃionale de constatare a neconstituŃionalităŃii unui act internaŃional nu este opozabilă celorlalte părŃi112. Chiar în cazul încălcării legii sale fundamentale, un stat care şi-a manifestat consimŃământul de a fi legat de un tratat este Ńinut să îl respecte şi continuă să fie legat pe planul dreptului internaŃional. Cu toate acestea, o decizie a CurŃii ConstituŃionale de constatare a neconstituŃionalităŃii unui tratat sau acord internaŃional deja ratificat reprezintă un semnal pentru Guvern, pe care acesta nu-l poate ignora. Va trebui fie să iniŃieze revizuirea ConstituŃiei, fie să facă demersurile necesare pentru a amenda, a denunŃa sau a se retrage de la tratatul respectiv (ceea ce de regulă implică, în ultimele două cazuri, un anumit termen de notificare). Totodată Curtea fixează o anumită jurisprudenŃă pe care o va respecta – sau ar trebui să o respecte – în privinŃa legislaŃiei subsecvente tratatului declarat neconstituŃional, evident în ipoteza în care ea va fi sesizată în baza dispoziŃiilor art. 146, pct. a) sau 146, pct. d). Ignorarea de către Guvern a semnalelor transmise de către Curtea ConstituŃională poate fi un motiv pentru demiterea acestuia de către Parlament pe calea unei moŃiuni de cenzură.

Este de menŃionat că încheierea acordurilor internaŃionale reprezintă prin excelenŃă un domeniu al activităŃii executivului, faŃă de care justiŃia trebuie să manifeste un anumit grad de rezervă şi de autolimitare. În doctrina engleză şi americană s-a conturat de peste un secol conceptul de „judicial self-restreint” în atitudinii prudente şi reŃinute pe care trebuie să o aibă puterea judecătorească în exercitarea controlului asupra politicii externe. Regulamentele Parlamentului formează obiect al controlului de constitu-Ńionalitate în baza art. 146, lit. (c). Este vorba de un control a posteriori, realizat la sesizarea unuia din preşedinŃii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puŃin 25 de senatori sau de 50 de deputaŃi113. Sesizarea trebuie să privească Regulamentul Camerei DeputaŃilor, Regulamentul Senatului sau Regulamentul şedinŃelor comune ale celor două Camere. S-ar putea pune problema, dacă este admisibilă o sesizare privind Regulamentul Senatului făcută de 50 de deputaŃi sau referitoare la Regulamentul Camerei DeputaŃilor, în cazul în care provine de la un număr de 25 de senatori. O asemenea împrejurare ar putea să survină în cazul

112 Art. 27 din ConvenŃia de la Viena din 23 mai 1969 privind dreptul tratatelor stabileşte că „o

parte nu poate invoca dispoziŃiile dreptului său intern pentru a justifica neexecutarea unui tratat”. 113 Este de menŃionat şi opinia – argumentată - asupra necesiăŃii l ărgirii sferei subiecŃilor

abilitaŃi cu sesizarea neconstituŃionalităŃii Regulamentelor Parlamentului, în sensul includerii în această sferă a comisiilor parlamentare. Vezi I. Deleanu, JustiŃia…, pp. 243 şi urm.

105

în care un partid de opoziŃie, care nu îndeplineşte condiŃiile regulamentare în vederea constituirii unui grup parlamentar propriu, eşuează în a convinge un număr suficient de parlamentari dintr-o Cameră să se alăture unei sesizări privitoare la Regulamentul acesteia, însă reuşeşte totuşi să convingă numărul corespunzător de parlamentari din cealaltă Cameră să iniŃieze o sesizare privind Regulamentul celei dintâi. Răspunsul la problema admisibilităŃii unei asemenea sesizări este – credem – pozitiv; este însă de menŃionat că survenirea unei asemenea situaŃii este puŃin probabilă. Sesizarea privind regulamentele Camerelor nu este legată de respectarea unui anumit termen. Prin urmare această formă de control se poate exercita atât imediat după adoptare114, cât şi cu ocazia modificării ori a aplicării concrete a unei dispoziŃii regulamentare. În cazul în care sesizarea este făcută de parlamentari, ea va fi trimisă CurŃii ConstituŃionale de secretarul general al Camerei din care aceştia fac parte, în ziua depunerii, iar Curtea ConstituŃională o va comunica, în termen de 24 de ore de la înregistrare, preşedinŃilor celor două Camere, cu precizarea datei când va avea loc dezbaterea, pentru ca aceştia să poată comunica punctul de vedere al birourilor permanente (art. 21, alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992). Dezbaterea are loc pe baza sesizării şi a punctelor de vedere primite, iar decizia, pronunŃată cu votul majorităŃii judecătorilor CurŃii, se aduce la cunoştinŃă Camerei al cărei regulament a fost dezbătut şi se publică în Monitorul Oficial al României (art. 22 din legea de organizare a CurŃii). În cazul în care prin decizie se constată neconstituŃionalitatea unor dispoziŃii ale regulamentului, Camera va reexamina aceste dispoziŃii, pentru a le pune de acord cu prevederile legii fundamentale (art. 22, alin. ultim din aceeaşi lege). ObligaŃia de reexaminare a regulamentului nu este nici ea legată de respectarea unui termen. Considerente de ordin practic impun ca reexaminarea să se facă într-un termen rezonabil, însă Curtea nu poate stabili Parlamentului un asemenea termen. În orice caz, dispoziŃiile declarate neconstituŃionale nu vor putea fi aplicate, chiar şi în situaŃia în care acestea nu au fost încă suprimate ori modificate în urma reexaminării. Spre deosebire de cazul controlului anterior al constituŃionalităŃii legilor, constatarea CurŃii nu poate fi răsturnată de Parlament prin votul unei majorităŃi calificate. Prevăzută în art. 146, lit. d), atribuŃia CurŃii ConstituŃionale de soluŃionare a excepŃiilor de neconstituŃionalitate ridicate în faŃa instanŃelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial115 priveşte atât legile promulgate de Preşedinte, publicate în Monitorul Oficial al României şi intrate în vigoare cât şi ordonanŃele adoptate de Guvern116. Este vorba de o formă a controlului de constituŃionalitate realizată a

114 Controlul constituŃionalităŃii regulamentelor nu poate avea un caracter prealabil, întrucât

acestea sunt adoptate de Camere prin hotărâre (art. 76, alin. (1)), act care nu necesită promulgarea şi intră în vigoare la data adoptării. Sesizarea făcută anterior adoptării prin vot este lipsită de obiect, iar în cazul unei sesizări ulterioare votului, controlul declanşat are un caracter posterior.

115 Anterior revizuirii, dispoziŃia constituŃională prevedea exclusiv excepŃiile ridicate în faŃa instanŃelor judecătoreşti. InstanŃele de arbitraj comercial au fost incluse prin legea de revizuire.

116 OrdonanŃele Guvernului sunt de asemenea publicate în Monitorul Oficial al României, partea I-a. Nepublicarea atrage inexistenŃa ordonanŃei (art. 107, alin. (4) din ConstituŃie şi art. 27,

106

posteriori şi la sesizare. Procedura de soluŃionare a excepŃiilor este reglementată în art. 23-25 din legea organică a CurŃii. ExcepŃia de neconstituŃionalitate este admisibilă – şi urmează a fi soluŃionată de Curtea ConstituŃională – doar dacă sunt îndeplinite următoarele condiŃii, deduse din interpretarea dispoziŃiilor art. 23 al legii menŃionate:

- excepŃia să fie ridicată în faŃa unei instanŃe judecătoreşti. Conform art. 10 din Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, sunt instanŃe judecătoreşti: Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, curŃile de apel, tribunalele, judecătoriile precum şi tribunalele militare. Organele administrativ-jurisdicŃionale (de exemplu, Curtea de Conturi) nu au un asemenea caracter117;

- excepŃia să privească o lege sau o ordonanŃă. Alte acte normative, precum hotărârile Parlamentului, nu pot forma obiect al excepŃiei de neconstituŃionalitate118;

- legea sau ordonanŃa atacată prin excepŃie să fie în vigoare119. S-a afirmat în acest sens120 că, în cazul în care s-ar pronunŃa asupra unei legi abrogate, Curtea ar încălca regula neretroactivităŃii controlului, din moment ce în art. 145, alin. (2), fraza 1 se prevede că “Deciziile CurŃii ConstituŃionale sunt obligatorii şi au putere numai pentru viitor”. În cazul modificării legii, va fi bineînŃeles admisibilă excepŃia privind o dispoziŃie păstrată în noua versiune a acestui act normativ, nu însă excepŃia referitoare la o prevedere eliminată;

- excepŃia trebuie să se refere la o dispoziŃie a legii (ori a ordonanŃei), de care depinde soluŃionarea cauzei (art. 23, alin. (1), teza ultimă a legii organice a CurŃii. Admiterea unei soluŃii contrare ar echivala practic cu transformarea acestei forme de control (pe cale de excepŃie) într-un control la iniŃiativă cetăŃenească; împricinaŃii în orice cauză dedusă spre soluŃionare instanŃelor judecătoreşti ar putea invoca neconstituŃiona-

alin. (3) din Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcŃionarea Guvernului României şi a ministerelor).

117 IniŃial Curtea ConstituŃională s-a arătat favorabilă unei interpretări mai largi a sintagmei “instanŃe judecătoreşti”, şi implicit faŃă de ideea admiterii unor sesizări din partea instanŃelor CurŃii de Conturi. Ulterior Curtea a revenit asupra acestei opinii. SoluŃia respectivă dă naştere – aşa cum s-a subliniat în literatura de specialitate – unor serioase probleme practice în cazul unei excepŃii ridicate în faŃa judecătorului CurŃii de Conturi. Acesta va trebui fie să refuze examinarea conformităŃii cu ConstituŃia a legii vizate de excepŃie, fie să soluŃioneze el însuşi această excepŃie. Ambele soluŃii sunt inadmisibile. Vezi în acest sens, I. Deleanu, InstituŃii…, pp. 391-392, la nota 8.

118 Curtea ConstituŃională s-a pronunŃat în acest sens prin decizia nr. 63/02.04.1997, respingând cererea unui grup de 43 de senatori care contestau Hotărârea nr. 11/1997 a Senatului privitoare la efectele ridicării, în legislatura anterioară, a imunitaŃii parlamentare a senatorului Corneliu Vadim Tudor. Vezi G. Vrabie, Dr. const., vol. II, p. 365.

119 G. Vrabie, Dr. const., vol. II, p. 365. 120 Ioan Muraru şi Mihai Constantinescu, JustiŃia constituŃională, Editura Albatros,

Bucureşti, 1997, pp. 126-127. Lucrarea va fi citată în continuare prescurtat: I. Muraru şi M. Constantinescu, JustiŃia…).

107

litatea oricăror dispoziŃii legale, cu sau fără legătură cu cauza. Evident, acest lucru ar putea fi utilizat pentru tergiversarea dincolo de orice limite previzibile a soluŃionării cauzei. În plus, excepŃia trebuie să se refere la texte precise şi determinate şi nu la textul legii, în general;

- excepŃia nu poate avea ca obiect o prevedere legală a cărei constituŃionalitate a fost stabilită potrivit art. 145. alin. (1) (în versiunea anterioară revizuirii) din ConstituŃie (art. 23, alin. 3, teza 1 din Legea nr. 47/1992). Cu alte cuvinte, nu sunt admisibile excepŃiile privitoare la texte dintr-o lege ce au fost examinate pe calea controlului anterior de constituŃionalitate (art. 144, lit. (a), în versiunea anterioară revizuirii), dacă au fost declarate neconstituŃionale de către Curte, iar decizia acesteia a fost ulterior răsturnată prin votul a două treimi din numărul membrilor fiecărei Camere. Formal această soluŃie (a inadmisibilităŃii) ar putea fi justificată de preocuparea de a nu permite CurŃii ConstituŃionale să se pronunŃe a doua oară în aceeaşi cauză; judecătorii a căror soluŃie a fost înlăturată de Parlament ar putea pur şi simplu să aştepte ridicarea unei excepŃii privitoare la dispoziŃia – intrată în vigoare – pe care ei o consideraseră neconstituŃională, pentru a reitera soluŃia anterioară şi a eluda pe această cale dispoziŃia din art. 145, alin. 1, fraza a 2-a. Stipularea acestei condiŃii de admisibilitate a constituit obiect de controversă în literatura de specialitate121. Este de precizat că acest caz de inadmisibilitate a devenit caduc. Reglementarea din art. 145, alin. (1), fraza a 2-a din ConstituŃia nerevizuită (referitoare la „înlăturarea” „obiecŃiei de neconstituŃionalitate”) a fost abrogată, iar până la abrogarea sa nici o lege declarată neconstituŃională de Curte nu fusese confirmată în baza acestei dispoziŃii, pentru a deveni în acest mod „necontrolabilă” pe calea excepŃiei de neconstituŃionalitate;

- excepŃia nu poate avea ca obiect prevederi legale constatate ca fiind neconstituŃionale printr-o decizie anterioară a CurŃii (art. 23, alin. (3), teza a 2-a din legea organică a CurŃii). Această restricŃie reprezintă o consecinŃă a obligativităŃii – stipulate în art. 147, alin. (4)) – a deciziilor CurŃii ConstituŃionale; dispoziŃiile declarate neconstituŃionale nu mai sunt aplicabile iar o excepŃie în această privinŃă este lipsită de obiect. Este în schimb admisibilă excepŃia privitoare la dispoziŃii care au mai format obiect al controlului de constituŃionalitate, dacă sesizarea sau excepŃia a fost respinsă, Curtea constatând conformitatea prevederilor respective faŃă de cele ale legii fundamentale. În acest caz nu se poate

121 În opinia profesorilor clujeni Ion Deleanu şi Tudor Drăganu, dispoziŃia din art. 23, alin. (3)

al legii organice a CurŃii este criticabilă, întrucât adaugă la textul ConstituŃiei, lucru inadmisibil chiar şi în cazul legilor organice, caracterizate drept “prelungiri ale ConstitŃiei” (Tudor Dr ăganu, Drept constituŃional şi instituŃii politice, - citată în continuare prescurtat: T. Drăganu, Dr. const. - Editura Lumina-Lex, Bucureşti, 1998, vol. II, p. 314; I. Deleanu, InstituŃii…, pp. 392-393). Pentru o opinie contrară, vezi I. Muraru şi M. Constantinescu, JustiŃia…, pp. 124-125.

108

invoca autoritatea de lucru judecat122. Sub aspect pur formal, litigiile în cursul cărora s-au ridicat câte o excepŃie de neconstituŃionalitate privind exact aceeaşi prevedere legislativă au ca părŃi persoane diferite şi au un obiect diferit (chiar dacă uneori acesta este similar). În plus temeiul neconstituŃionalităŃii poate fi diferit iar uneori textele constituŃionale a căror încălcare este pretinsă sunt şi ele diferite. Motivul cel mai important al declarării ca admisibilă a excepŃiei privind o prevedere legală deja declarată constituŃională de către Curte este însă altul: relaŃiile şi concepŃiile sociale evoluează, ca şi standardele de constitu-Ńionalitate; în funcŃie de accepŃiunea dată unor noŃiuni, întâlnite în ConstituŃie, precum “ordine publică”, “bunele moravuri”, “morală publică”, “via Ńă intimă”, “situaŃii excepŃionale”, “muncă prestată în condiŃii normale” ori “defăimare a Ńării”, dispoziŃiile unei legi concrete, conformă reglementărilor constituŃionale la momentul adoptării sale, pot deveni ulterior neconstituŃionale.

ExcepŃia de neconstituŃionalitate poate fi ridicată de oricare din părŃi, de către

reprezentantul Ministerului Public123, de către judecător, din oficiu, precum şi – începând cu intrarea în vigoare a Legii de revizuire a ConstituŃiei – de către Avocatul Poporului. Ea are prin urmare caracterul unei excepŃii de ordine publică: nu se poate renunŃa la ea şi nici nu poate fi acoperită prin achiesarea părŃii litigante interesate în ridicarea ei. ExcepŃia poate fi ridicată în tot cursul procesului, atât în faza judecăŃii în primă instanŃă, cât şi în apel sau în recurs. Nu este admisibilă excepŃia ridicată pentru prima oară direct în faŃa CurŃii ConstituŃionale.

În cazul ridicării excepŃiei, instanŃa va examina întrunirea condiŃiilor de admisibilitate menŃionate în art. 23 din Legea nr. 47/1992. Dacă nu sunt întrunite aceste condiŃii instanŃa, printr-o încheiere124, va respinge excepŃia ca inadmisibilă, iar în caz contrar se va pronunŃa, tot printr-o încheiere, trimisă CurŃii ConstituŃionale şi care va avea ca efect sesizarea acesteia. Încheierea va cuprinde punctele de vedere ale

122 Autoritatea de lucru judecat reprezintă un principiu de interes general, conform căruia, ceea

ce s-a hotărât printr-un act de jurisdictie – bine sau rău – se consideră că exprimă advărul şi ca atare, judecata nu mai poate fi reluată. Astfel se pune capăt irevocabil oricărui litigiu, în care părŃile au utilizat toate căile de atac puse la dispoziŃia lor de către lege (Dumitru Radu , Art. “autoritate de lucru judecat” în Mircea N. Costin, Ion Leş, Mircea Şt. Minea, Dumitru Radu , DicŃionar de drept procesual civil, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983, p. 83)

123 Textul Legii nr. 47/1992 nu menŃionează posibilitatea ridicării excepŃiei de neconstituŃionalitate de către procuror. În doctrină se admite însă această posibilitate, susŃinută de altfel şi de dispoziŃiile art. 131, alin. 1 (“Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societăŃii şi apără ordinea de drept precum şi drepturile şi interesele cetăŃenilor). Vezi I. Deleanu, InstituŃii…, p. 391 precum şi I. Muraru şi M. Constantinescu, JustiŃia…, p. 145.

124 Încheierea de şedinŃă este un act procesual întocmit de instanŃă, în cazul amânării judecăŃii, în care se consemnează cele petrecute în şedinŃa care a avut loc, şi princare se iau, totodată, măsuri în vederea soluŃionării acelei pricini (Dumitru Radu , Art. “autoritate de lucru judecat” în.Mircea N. Costin, Ion Leş, Mircea Şt. Minea, Dumitru Radu , DicŃionar de drept procesual civil, Editura ŞtiinŃifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983, p. 266).

109

părŃilor, opinia instanŃei asupra excepŃiei şi va fi însoŃită de dovezile depuse de părŃi. ExcepŃia ridicată din oficiu trebuie motivată şi va cuprinde şi susŃinerile părŃilor şi dovezile necesare. Pe durata judecări excepŃiei, judecarea cauzei se suspendă (art. 23, alin (4-6) din legea organică a CurŃi).

Preşedintele CurŃii, după primirea încheierii transmise de instanŃa judecătorească, va desemna pe unul din judecătorii CurŃii ca raportor – care va fi obligat să ia măsurile necesare pentru administrarea probelor la data judecăŃii - şi va comunica încheierea prin care a fost sesizată instanŃa constituŃională preşedinŃilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, stabilind totodată şi data până la care pot să trimită punctul lor de vedere (art. 24, alin. (1) şi (2) din legea organică a CurŃii).

Judecata are loc pe baza raportului prezentat de judecătorul raportor, a încheierii prin care a fost sesizată Curtea, a punctelor de vedere trimise de Camere şi de Guvern (în cazul în care au fost trimise) a probelor administrate a susŃinerilor părŃilor, cu citarea acestora şi a Ministerului Public. PărŃile pot fi reprezentate de avocaŃi având drept de a pleda la Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie. Curtea va decide cu majoritate de voturi, iar decizia de constatare a neconstituŃionalităŃii este definitivă şi obligatorie şi se comunică Parlamentului şi Guvernului. În acest caz Curtea se va pronunŃa şi asupra altor prevederi din actul atacat, care în mod vădit şi necesar, nu pot fi disociate de prevederile menŃionate în sesizare. Ca şi în cazul controlului anterior de constituŃionalitate, aprecierea imposibilităŃii “evidente şi necesare” de a disocia anumite dispoziŃii de cele declarate neconstituŃionale poate fi uneori subiectivă, constituind o modalitate prin care Curtea îşi poate extinde limitele exercitării controlului. Obligativitatea deciziilor CurŃii se produce de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României.

Controlul constituŃionalităŃii ordonanŃelor Guvernului prezintă o serie de caracteristici distincte. Datorită procedurii de adoptare – în mod firesc, diferită de cea a legilor adoptate de Parlament – ordonanŃele nu pot fi supuse unui control anterior de constituŃionalitate125. Acesta este unul din motivele pentru care abilitarea Guvernului cu emiterea ordonanŃelor nu poate fi considerată o procedură curentă de lucru a Parlamentului126; dispoziŃiile art. 60 conform cărora Parlamentul “este unica autoritate legiuitoare a Ńării” ar fi lipsite de relevanŃă în urma generalizării practicii delegării legislative. Acest lucru este valabil ca atât mai mult în cazul ordonanŃelor de urgenŃă, acte adoptate de Guvern în lipsa unei abilitări din partea Parlamentului. În ambele cazuri, controlul de constituŃionalitate se poate declanşa după intrarea în vigoare a ordonanŃei, ulterior publicării acesteia în Monitorul Oficial al României. O situaŃie deosebită întâlnim în cazul acelor ordonanŃe pentru care legea de abilitare prevedea aprobarea ulterioară a acestora de către Parlament, conform procedurii legislative (art. 115, alin. (3)). Dacă, în urma ridicării unei excepŃii de neconstituŃionalitate, Curtea

125 Ele sunt adoptate de Guvern prin consens şi se publică în Monitorul Oficial al României

(art. 108 al ConstituŃiei şi art. 27 al Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcŃionarea Guvernului României şi a ministerelor). Textele citate nu precizează momentul intrării în vigoare, însă se poate deduce că aceasta se va produce la data publicării în Monitorul Oficial.

126 T. Drăganu, Dr. const., vol. I, p. 316.

110

ConstituŃională, admiŃând această excepŃie, constată neconstituŃionalitatea uneia sau mai multor dispoziŃii dintr-o asemenea ordonanŃă, se pune problema controlului anterior de neconstituŃionalitate a legii care eventual ar aproba ordonanŃa respectivă. Este posibil însă şi să nu se ajungă la un asemenea control, în cazul în care nici una din autorităŃile sau persoanele enunŃate în art. 146, lit. a) nu sesizează Curtea, dat fiind faptul că instanŃa noastră constituŃională nu se poate sesiza din oficiu decât în privinŃa iniŃiativelor de revizuire a ConstituŃiei. Dacă se efectuează totuşi o asemenea sesizare, este destul de probabil ca instanŃa constituŃională să pronunŃe asupra textului în discuŃie, devenit text de lege, o decizie cuprinzând o soluŃie identică cu cea pronunŃată asupra aceluiaşi text, controlat pe cale de excepŃie, anterior, când acesta era parte a unei ordonanŃe.

O nouă atribuŃie conferită CurŃii ConstituŃionale în urma revizuirii legii

fundamentale constă în soluŃionarea conflictelor „juridice de natură constituŃională dintre autorităŃile publice, la cererea Preşedintelui României, a unuia dintre preşedinŃii celor două Camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii” (art. 146, lit. e)). DispoziŃia este asemănătoare cu cea din art. 93, alin. (1), pct. a din ConstituŃia Germaniei, referitoare la aşa numitul „litigiu organic” (=„Organstreit”: Curtea ConstituŃională Federală se pronunŃă „asupra interpretării legii fundamentale în litigiile privind întinderea drepturilor şi obligaŃiilor unui organ federal suprem sau a altor părŃi127 învestite cu drepturi proprii...”

Astfel, cazul în care primul ministru va face o propunere de numire a unui membru al Guvernului, iar Preşedintele României refuză să numească persoana propusă va putea fi soluŃionat de către Curtea ConstituŃională în exercitarea acestei atribuŃii128.

Este de remarcat că prin Decizia CurŃii ConstituŃionale nr. 148 din 16 aprilie 2003 privind constituŃionalitatea propunerii legislative de revizuire a ConstituŃiei129, s-a reŃinut că prin soluŃionarea conflictelor de natură constituŃională existente între diferite autorităŃi publice se urmăreşte înlăturarea unor posibile blocaje instituŃionale, şi nu soluŃionarea unor divergenŃe de ordin politic.

Curtea ConstituŃională s-a pronunŃat în două rânduri în privinŃa unor sesizări formulate în baza art. 146, lit. e)130. În opinia autorilor sesizărilor respective, anumite

127 Sub acest aspect, dispoziŃia din ConstituŃia germană este mai largă decât în cea română; sub

incidenŃa ei intră nu numai autorităŃile publice, ci şi alŃi subiecŃi de drept, de exemplu partidele politice. Vezi Maunz, Theodor, Zippelius Reinhold, Deutsches Staatsrecht, ediŃia a 30-a, C. H. Beck, München, 1998, p. 81. DispoziŃia ConstituŃiei române limitează sfera autorităŃilor şi persoanelor abilitate să sesizeze Curtea (Preşedintele României, unul din preşedinŃii celor două Camere, primul ministru şi preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii).

128 În privinŃa Germaniei, refuzul Preşedintelui Federal de a numi ca membru al Guvernului persoana propusă de către Cancelar va fi supus controlului CurŃii ConstituŃionale Federale în dispoziŃiei menŃionate mai sus, a art. 93, alin. (1), pct. 1. Vezi Maunz, Theodor, Zippelius Reinhold, op. cit., pp. 372-373.

129 M.Of. I, nr. 317 / 12 mai 2003. 130 Prin Decizia nr. 53 din 28 ianuarie 2005, asupra cererilor de soluŃionare a conflictului

juridic de natură constituŃională între Preşedintele României şi Parlament, formulate de preşedinŃii celor două Camere (M.Of. I, 144 / 17 februarie 2005) şi prin Decizia nr. 435 din 26 mai 2006,

111

declaraŃii ale şefului statului (iar în cazul celei de a doua, şi ale primului ministru) ar fi fost contrare unor principii constituŃionale (separaŃia şi echilibrul puterilor şi, respectiv, independenŃa justiŃiei şi dreptul la un proces echitabil) şi ar fi constituit ingerinŃe inadecvate şi nejustificate în sfera atribuŃiilor altor autorităŃi. În ambele cazuri ea a respins cererile, apreciind că problemele invocate nu constituie „conflicte juridice de natură constituŃională între autorităŃile publice”.

Curtea ConstituŃională mai veghează la respectarea procedurii pentru alegerea

Preşedintelui României, şi confirmă rezultatele sufragiului (art. 146, lit. f) din ConstituŃie, art. 26 şi 27 din legea organică a CurŃii, precum şi art. 11, art. 23, alin. (3), art. 24, 25 şi 26 din Legea nr. 69/1992 privitoare la alegerea Preşedintelui României).

Cu această ocazie, Curtea se pronunŃă asupra valabilităŃii înregistrării candidaturilor (art. 11 din Legea nr. 69/1992), primeşte, din partea Biroului Electoral Central, procesul verbal pentru fiecare tur de scrutin, împreună cu dosarele birourilor electorale de circumscripŃie (art. 23, alin. (3) din aceeaşi lege), poate anula alegerile în cazul în care votarea şi stabilirea rezultatelor au avut loc prin fraudă de natură să modifice atribuirea mandatului (art. 24 al legii menŃionate), confirmă numărul de voturi obŃinut de primii doi candidaŃi în primul tur de scrutin, aducând la cunoştinŃă publică prenumele şi numele primilor doi candidaŃi, ce vor participa la al doilea tur de scrutin (art. 26, alin. (2) al aceleiaşi legi) şi publică rezultatele alegerilor în presă şi în Monitorul Oficial al României (art. 25 al legii). Curtea va pronunŃa două hotărâri: una prin care constată alegerea unui anumit candidat în funcŃia de Preşedinte al României, şi una prin care validează alegerea respectivului candidat131.

Curtea ConstituŃională mai are atribuŃia de a constata împrejurările care

justifică interimatul funcŃiei de Preşedinte al României, comunicând cele constatate Parlamentului (art. 144, lit. g)). Această atribuŃie are un caracter pur formal în cazul în care interimatul survine în urma decesului ori a demisiei. În situaŃia în care interimatul apare în urma unei imposibilităŃi permanente a şefului statului de a-şi exercita atribuŃiile, decizia CurŃii va fi mult mai dificilă, mai ales în cazul în care această imposibilitate ar trebui apreciată pe baza unei stări precare a sănătăŃii Preşedintelui, consemnată în rapoarte de expertiză având un conŃinut contradictoriu. Caracterul politic al activităŃii CurŃii se manifestă vădit în această împrejurare.

Tot în legătură cu şeful statului, Curtea ConstituŃională are o atribuŃie consultativă:

dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare a Preşedintelui României (art. 95 şi 144, lit. h) din legea fundamentală precum şi art. 31-32 din legea organică a CurŃii).

Primind din partea Parlamentului propunerea prevăzută în art. 95, alin. 2 împreună cu toate actele şi dovezile însoŃitoare, Preşedintele CurŃii numeşte trei

asupra cererii formulate de preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii de soluŃionare a conflictului juridic de natură constituŃională între autoritatea judecătorească pe de o parte, şi Preşedintele României şi primul-ministru, pe de altă parte (M.Of. I, nr. 576 / 4 iulie 2006).

131 G. Vrabie, Dr. const., vol. II, p. 385.

112

judecători raportori, câte unul dintre judecătorii desemnaŃi de Camera DeputaŃilor, de Senat şi de Preşedintele României (art. 31 din legea organică a CurŃii). Hotărârea va fi dată în plen, cu votul majorităŃii judecătorilor Cutii, pe baza raportului prezentat de cei trei judecători desemnaŃi în acest scop, a propunerii de suspendare, a dovezilor şi a investigaŃiilor f ăcute.

Curtea ConstituŃională îndeplineşte şi atribuŃia de a veghea la respectarea

procedurii de organizare şi desfăşurare a referendumului şi confirmă rezultatele acestuia (art. 144, lit. i)). În afara textului constituŃional, mai întâlnim dispoziŃii incidente acestei atribuŃii în Legea nr. 47/1992 (art. 35) şi în Legea nr. 3/2000, privitoare la organizarea şi desfăşurarea referendumului (art. 45).

ConstituŃia noastră prevede trei împrejurări în care se poate organiza un referendum naŃional şi anume:

- în cazul consultării populaŃiei, din iniŃiativa Preşedintelui României, în probleme de interes naŃional (art. 90). Conform art. 12 al Legii nr. 3/2000, sunt probleme de interes naŃional: adoptarea unor măsuri privind reforma şi strategia economică a Ńării şi adoptarea unor măsuri politice deosebite cu privire la regimul general al proprietăŃii publice şi private, la organizarea administraŃiei publice locale, a teritoriului, precum şi regimul general privind autonomia locală, la organizarea general a învăŃământului, la structura sistemului naŃional de apărare, organizarea armatei şi participarea forŃelor armate la unele operaŃiuni internaŃionale, la încheierea, semnarea sau ratificarea unor acte internaŃionale pe durată nedeterminată sau pe o perioadă mai mare de 10 ani, la integrarea României în structurile europene şi euroatlantice şi la regimul general al cultelor;

- în cazul aprobării propunerii de suspendare a Preşedintelui României, populaŃia Ńării se va pronunŃa, în mod obligatoriu, prin referendum asupra demiterii acestuia. Referendumul se organizează în cel mult 30 de zile de la aprobarea propunerii de suspendare (art. 95) iar demiterea este aprobată, în cazul în care a întrunit majoritatea voturilor cetăŃenilor înscrişi în listele electorale (art. 10 din Legea nr. 3/2000);

- în cazul revizuirii ConstituŃiei, legea de revizuire trebuie confirmată prin referendum, în termen de cel mult 30 de zile de la adoptarea ei (art. 151, alin. (3)), rezultatul referendumului stabilindu-se în funcŃie de majoritatea voturilor valabil exprimate în întreaga Ńară (art. 7, alin. (2) din legea referendumului).

În baza dispoziŃiilor art. 45 din aceeaşi lege, Curtea ConstituŃională va prezenta Parlamentului un raport cu privire la respectarea procedurii de organizare şi desfăşurare a referendumului naŃional şi va confirma rezultatele acestuia. Legea de revizuire a ConstituŃiei, sau după caz, măsura demiterii din funcŃie a Preşedintelui României intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, partea I, a hotărârii CurŃii ConstituŃionale de confirmare a rezultatului referendumului. Publicarea rezultatului referendumului se va face atât în Monitorul Oficial cât şi în presă.

113

În exercitarea acestei atribuŃii, Curtea ConstituŃională adoptă hotărâri (art. 13, pct. B, lit. c) din Legea nr. 47/1992).

Curtea ConstituŃională exercită şi atribuŃia de control al respectării procedurii

privind exercitarea dreptului de iniŃiativă legislativă de către cetăŃeni (art. 144, lit. j)). Practic, Curtea va trebui să verifice întrunirea numărului minim de semnături

stabilit prin ConstituŃie (250.000 în cazul iniŃiativelor legislative simple şi respectiv 500.000 în cazul iniŃiativelor de revizuire a legii fundamentale) precum şi dispersia teritorială a susŃinătorilor revizuirii, exigenŃe stabilite de art. 74, alin.1 şi respectiv 150, alin. 1 şi 2. În afară de aceasta, Curtea va mai verifica şi respectarea cerinŃelor de conŃinut ale iniŃiativei: respectarea condiŃiilor negative stipulate în art. 75, alin. (2)132 precum şi a limitelor revizuirii ConstituŃiei, prevăzute în art. 152.

Reglementările concrete sunt prevăzute în legea privitoare la exercitare a iniŃiativei legislative a cetăŃenilor (Legea nr. 189/1999). Conform dispoziŃiilor art. 7 al acestei legi, pe baza sesizării Preşedintelui Camerei la care s-a înregistrat iniŃiativa, Curtea va verifica:

- caracterul constituŃional al propunerii ce face obiectul iniŃiativei; - îndeplinirea condiŃiilor privitoare la publicarea acestei propuneri şi dacă

listele de susŃinători prezentate sunt atestate; - întrunirea numărului minim de susŃinători pentru promovarea iniŃiativei,

precum şi respectarea dispersiei teritoriale. În exercitarea acestei atribuŃii, Curtea ConstituŃională adoptă hotărâri (art. 13,

pct. B, lit. d) din Legea nr. 47/1992). În termen de 30 de zile de la sesizarea asupra iniŃiativei legislative, Curtea se

va pronunŃa printr-o hotărâre, ce va fi comunicată Preşedintelui Camerei care a efectuat sesizarea şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Curtea ConstituŃională mai hotărăşte asupra contestaŃiilor care au ca obiect

constituŃionalitatea unui partid politic133 (art. 146, lit. k)). Incidente sunt şi dispoziŃiile art. 28-30 din legea organică a CurŃii. Conform prevederilor art. 28 din această lege, contestaŃiile privind constituŃionalitatea unui partid politic pot fi formulate de preşedintele uneia dintre Camerele Parlamentului – pe baza unei hotărâri adoptate de Cameră cu votul majorităŃii membrilor săi – sau de către Guvern. ContestaŃia trebuie motivată şi însoŃită de dovezile pe care se întemeiază.

Preşedintele Cutii va desemna pentru soluŃionarea contestaŃiei un judecător raportor, care este obligat să o comunice, împreună cu actele doveditoare, partidului politic la care se referă contestaŃia, precizându-i data până la care poate să depună un memoriu în apărare, însoŃit de dovezi corespunzătoare (art. 29, alin. (1) din aceeaşi

132 Nu pot forma obiect al iniŃiativei legislative populare problemele fiscale, cele cu caracter

internaŃional, amnistia şi graŃierea. 133 În literatura juridică s-a ridicat problema utilizării acestei proceduri în vederea declarării

neconstituŃionalităŃii altor organizaŃii, în afara partidelor politice. Pentru un răspuns pozitiv la această întrebare, vezi: T. Drăganu, Dr. const., vol. I, p. 320 precum şi I. Deleanu, InstituŃii…, p. 396. Opinia contrarie este susŃinută în I. Muraru şi M. Constantinescu, JustiŃia…, pp. 171-172

114

lege). ContestaŃia se va judeca de plenul CurŃii, cu citarea contestatorului, a partidului politic a cărui constituŃionalitate formează obiect al contestaŃiei şi a Ministerului Public, pe baza raportului prezentat de judecătorul desemnat în acest scop. Decizia se pronunŃă cu votul majorităŃii judecătorilor CurŃii (art. 29, alin. (2) din legea menŃionată). NeconstituŃionalitatea va fi declarată în situaŃia în care se constată survenirea unuia din cazurile menŃionate în art. 40, alin. (2) din ConstituŃie134.

În exercitarea acestei atribuŃii, Curtea ConstituŃională adoptă decizii (art. 13, pct. A, lit. d) din Legea nr. 47/1992).

Deciziile CurŃii privitoare la contestaŃiile asupra constituŃionalităŃii unui partid politic nu sunt supuse nici unei căi de atac şi se publică în Monitorul Oficial al României. Decizia de admitere a contestaŃiei se comunică Tribunalului municipiului Bucureşti pentru radierea partidului politic neconstituŃional din evidenŃa partidelor politice legal constituite.

În cei 15 ani de activitate a CurŃii, nu a fost pronunŃată nici o hotărâre privind declararea (ne)constituŃionalităŃii unui partid politic, instanŃa noastră de contencios constituŃional nefiind sesizată nici măcar o singură dată în această privinŃă. În condiŃiile în care, mai ales în anii ´90, dar şi în prezent, climatul politic este grav afectat de discursul violent, agresiv, extremist şi xenofob până la obscenitate al unor personalităŃi publice, discurs constituind chiar o trăsătură distinctivă în cazul anumitor formaŃiuni politice, această atitudine pasivă este de neînŃeles135.

134 În baza dispoziŃilor acestui aliniat, sunt neconstituŃionale partidele politice care, prin

scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităŃii, a integrităŃii sau a independenŃei României.

135 Evident, pasivitatea s-a manifestat şi se manifiestă din partea persoanelor şi autorităŃilor abilitate cu sesizarea CurŃii ConstituŃionale: preşedinŃii Camerelor Parlamentului şi Guvernul. Totuşi este criticabilă şi soluŃia foarte restrictivă a legiuitorului, care a înŃeles să limiteze, credem, în mod excesiv sfera subiecŃilor abilitaŃi cu sesizarea CurŃii ConstituŃionale.

115

BIBLIOGRAFIE

1. Vrabie, Genoveva; Balan, Marius, Organizarea politico-etatică a

României, Institutul European, Iaşi, 2004; 2. Muraru , Ioan; Tănăsescu, Elena Simina, Drept constituŃional şi instituŃii

politice, ediŃia a XII-a, Editura C.H. Beck, 2 vol., 2006; 3. Vrabie, Genoveva, Drept constituŃional şi instituŃii politice, 2 vol., Editura

Cugetarea, Iaşi, 1999; 4. Drăganu, Tudor , Drept constituŃional şi instituŃii politice, 2 vol., Editura

Lumina Lex, 1998; 5. Deleanu, Ion, InstituŃii şi proceduri constituŃionale, Editura C.H. Beck, 2006; 6. Constantinescu, Mihai ; Iorgovan, Antonie; Muraru , Ioan; Tănăsescu,

Elena Simina; ConstituŃia României revizuită. Comentarii şi explicaŃii , Editura All-Beck, Bucureşti, 2003;

7. Dabu, Valerică, Drept constituŃional şi instituŃii politice, Şcoala NaŃională de Studii Politice şi Administrative, Bucureşti, 2001;

8. Ionescu, Cristian , Drept constituŃional şi instituŃii politice, 2 vol., Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001;

9. Selejan-GuŃan, Bianca, ExcepŃia de neconstituŃionalitate, Editura All Beck, Bucureşti, 2005;

10. Criste, Mircea, Controlul ConstituŃionalităŃii legilor în România – aspecte istorice şi instituŃionale, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2002;

***

11. Vida, Ioan, Manual de legistică formală, Editura Lumina Lex, Bucureşti,

2000; 12. Duculescu, Victor ; Duculescu, Georgeta; Călinoiu , ConstanŃa,

CrestomaŃie de Drept constituŃional, 2 vol., Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998;

13. Constantinescu, Mihai / Antonie Iorgovan / Ioan Muraru / Elena Simina Tănăsescu, ConstituŃia României revizuită – comentarii şi explicaŃii – , Editura All Beck, Bucureşti, 2004;

14. Duculescu, Victor ; Duculescu, Georgeta; Călinoiu , ConstanŃa, ConstituŃia României, comentată şi adnotată, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1997;

15. Constantinescu, Mihai ; Deleanu, Ion; Iorgovan, Antonie; Muraru , Ioan; Vasilescu, Florin Bucur ; Vida, Ioan, ConstituŃia României, comentată şi adnotată, Regia Autonomă Monitorul Oficial, Bucureşti, 1992;

16. Ionescu, Cristian , Dezvoltarea constituŃională a României, Regia Autonomă Monitorul Oficial, Bucureşti, 2001;

17. Tănăsescu, Elena Simina, Deaconu, Ştefan, Drept constituŃional şi instituŃii politice, Caiet de seminarii, Editura All-Beck, Bucureşti, 2001.