UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IA ŞI FACULTATEA DE DREPT

DREPT ADMINISTRATIV ŞI ŞTIIN łA

ADMINISTRA łIEI

PARTEA I

Asist. univ. drd. CĂTĂLIN BǍLAN

- SUPORT CURS -

Anul II

Semestrul I

2008

2

CUPRINS

Prezentare preliminară ...............................................................................................

3

Cap. I. Dreptul şi administraŃia publică ................................................................... 6

I.1. NoŃiunea de administraŃie publică ..................................................................... 6 I.2. Sistemul administraŃiei publice ......................................................................... 7 I.3. Dreptul administrativ ca ramură a sistemului de drept ...................................... 8 I.4. Dreptul administrativ şi ştiinŃa administraŃiei ................................................... 9 I.5. Raportul juridic de drept administrativ .............................................................

9

Cap. II. Administra Ńia publică centrală ....................................................................

11

II.1. Precizări prealabile ........................................................................................... 11 II.2. UnităŃile administrativ-teritoriale, cadru de realizare a administraŃiei publice

centrale ............................................................................................................. 11

II.3. Guvernul .......................................................................................................... 13 II.3.1. Rolul Guvernului ..................................................................................... 13 II.3.2. Modul de lucru al Guvernului ................................................................. 14 II.3.3. Primul Ministru ....................................................................................... 15 II.3.4. Secretariatul General al Guvernului ........................................................ 16 II.3.5. Miniştrii ................................................................................................... 16 II.3.6. Actele juridice ale Guvernului ................................................................ 17 II.3.7. Răspunderea politică a Guvernului ......................................................... 18 II.3.8. Răspunderea penală a membrilor Guvernului ......................................... 20

II.4. AutorităŃi de specialitate ale administraşiei publice centrale ........................ 21 II.5. AutorităŃi administrative autonome ............................................................... 23 II.6. Actele autorităŃilor administrative de specialitate .........................................

23

Cap. III. Administra Ńia publică locală ......................................................................

25

III.1. Principiile administraŃiei publice locale ........................................................ 25 III.1.1. Precizări prealabile ............................................................................... 25 III.1.2. Principiul autonomiei locale, principiul descentralizării, principiul desconcentrării serviciilor publice .....................................................................

25

III.1.3. Principiul eligibilităŃii ............................................................................ 30 III.1.4. Principiul legalităŃii ................................................................................ 31 III.1.5. Principiul consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes

deosebit ....................................................................................................

32 III.2. AutorităŃile administraŃiei publice locale ........................................................ 33

III.2.1. AutorităŃile administraŃiei publice locale din comune şi oraşe .............. 33 III.2.2. AutorităŃile administraŃiei publice locale din judeŃe .............................. 35

2

III.2.3. Prefectul .................................................................................................

36

Cap. IV. FuncŃia publică. Serviciul public ................................................................

39

IV.1. FuncŃia publică ............................................................................................... 39 IV.1.1. Precizări prealabile ................................................................................ 39 IV.1.2. Clasificarea funcŃiilor publice ................................................................ 40 IV.1.3. CondiŃiile de acces într-o funcŃie publică .............................................. 41 IV.1.4. Drepturile şi obligaŃiile funcŃionarilor publici ....................................... 42 IV.1.5. Răspunderea funcŃionarilor publici ........................................................ 47

IV.2. Serviciul public ............................................................................................... 51 Teste ..............................................................................................................................

55

Bibliografie recomandată .............................................................................................. 61

Răspunsuri Teste ........................................................................................................... 61

Resurse WEB ................................................................................................................ 62

3

PREZENTARE PRELIMINAR Ă

Lucrarea de faŃă îşi propune să prezinte într-un mod sintetic cele mai importante aspecte privind dreptul administrativ, principiile fundamentale ale dreptului administrativ, principiile de funcŃionare ale administraŃiei publice şi ale autorităŃilor publice, modul în care aceste autorităŃi se organizează într-un sistem organic, definind raporturile care se stabilesc între ele, alcătuirea, compunerea, funcŃionarea şi controlul exercitat în forme specifice asupra lor.

Pornind de la noŃiunile dobândite anterior la alte discipline, cum ar fi teoria generală a dreptului, drept constituŃional, drept civil, studenŃii urmează să dobândească o privire de ansamblu asupra locului şi rolului dreptului administrativ în sistemul de drept din Ńara noastră în general şi în cadrul dreptului public în particular, cu o privire comparativă asupra altor ramuri de drept. Lucrarea pune accentul pe elementele care delimitează dreptul administrativ de alte ramuri ale dreptului, pe caracterele juridice specifice ale dreptului administrativ, ale raporturilor juridice de drept administrativ pentru a permite recunoaşterea în practică a situaŃiilor în care devin aplicabile normele de drept administrativ.

În prima parte vom urmări dobândirea cunoştinŃelor generale cu privire la administraŃia publică, la autorităŃile administrative, la caracterele juridice ale acestor autorităŃi, modul de organizare într-un sistem articulat al acestora. StudenŃii trebuie să cunoască atât sistemul administraŃiei publice centrale cât şi cel al administraŃiei publice locale, împreună cu raporturile care se stabilesc între acestea. Cu privire la administraŃia publică centrală vor fi avute în vedere principiile generale de organizare, raporturile dintre puterea legislativă, puterea judecătorească şi puterea executivă, compunerea, alcătuirea şi funcŃionarea autorităŃilor administraŃiei publice centrale, respectiv guvernul, primul-ministru, ministerele, miniştrii, autorităŃile administrative centrale de specialitate, autorităŃile administrative autonome. Vor fi avute în vedere în mod special condiŃiile de valabilitate, de formă şi de fond, ale actelor emise de diversele autorităŃi ale administraŃiei publice centrale urmărindu-se competenŃa, regulile de procedură, începerea, întinderea şi încetarea efectelor acestor acte. StudenŃii vor identifica situaŃiile în care valabilitatea actelor emise de autorităŃile centrale este pusă sub semnul întrebării. Totodată vor recunoaşte şi vor defini noŃiunile de răspundere juridică , politică sau penală, a membrilor guvernului, vor urmări procedura de tragere la răspundre a membrilor guvernului şi vor identifica acele situaŃii în care membrii guvernului sunt traşi la răspundere potrivit legii speciale. Pentru aceasta se va avea în vedere dezvoltarea aptitudinilor studenŃilor de a lucra

4

cu actele normative, de a interpreta şi de a putea aplica în practică conŃinutul acestor acte. StudenŃii vor dobândi de asemenea o viziune de ansamblu asupra administraŃiei publice locale, urmând să studieze sistemul autorităŃilor administraŃiei publice locale, principiile generale de funcŃionare, raporturile dintre administraŃia centrală şi administraŃia locală. Vor fi aprofundate diferitele sisteme de organizare şi funcŃionare a administraŃiei publice locale, fiind puse în discuŃia studenŃilor avantajele şi dezavantajele acestor sisteme. Se are în vedere dobândirea de către studenŃi a cunoştinŃelor necesare cu privire la autorităŃile administraŃiei publice locale, la modul de compunere, organizare, funcŃionare şi de control al acestor autorităŃi. StudenŃii trebuie să recunoască diferenŃele dintre autorităŃile locale şi autorităŃile centrale, importanŃa autorităŃilor locale în sistemul autorităŃilor statului, modul în care competenŃele acestor autorităŃi urmează a fi exercitate, sub controlul autorităŃii centrale, în folosul colectivitălor locale. Vor fi avute din nou în vedere condiŃiile de fond şi de formă care influenŃează valabilitatea actelor autorităŃilor locale.

Partea a doua a lucrării îŃi propune familiarizarea studenŃilor cu noŃiunile de serviciu public, funcŃie publică, funcŃionar public. StudenŃii vor recunoaşte diferitele categorii de servicii publice, rolul acestora şi principiile generale care stau la baza funcŃionării lor, vor defini noŃiunea de funcŃie publică, vor cunoaşte teoriile referitoare la natura juridică a funcŃiei publice precum şi clasificarea funcŃiilor publice. Se va pune accentul pe modul de organizare a funcŃiei publice în Ńara noastră- condiŃii de acces, perioada de stagiu, evaluare funcŃionarilor publici, incompatibilităŃile şi conflictele de interese care pot apărea în legătură cu funcŃia publică, pe drepturile şi obligaŃiile funcŃionarilor publici, pe răspunderea juridică a acestora – disciplinară, civilă, penală sau contravenŃională, pe modalităŃile de modificare şi de încetare a raportului de serviciu.

Partea a treia prezintă proprietatea publică şi regimul juridic aplicabil acesteia din perspectiva dreptului administrativ, avându-se în vedere în principal caracterele juridice ale proprietăŃii publice şi modalităŃile în care bunurile proprietate publică pot fi puse în valoare, respectiv închirierea, darea în administrare, darea în folosinŃă cu titlu gratuit şi concesiunea. StudenŃii vor îmbina cunoştiinŃele teoretice cu cele practice pentru a recunoaşte elementele specifice ale contractelor administrative în general, ale contractului de concesiune în particular.

Partea a patra tratează actul juridic administrativ, principala formă de activitate a admninistraŃiei publice, menŃionând definiŃia, principalele caracteristici, condiŃiile de formă şi de fond precum şi relevanŃa acestora din punctul de vedere al legalităŃii actului administrativ. StudenŃii trebuie să dobândească cunoştiinŃele necesare care vor permite evaluarea unui act administrativ din punct de vedere al valabilităŃii şi modalităŃile de control care pot fi utilizate pentru a realiza aceasta: controlul administrativ, controlul contencios. Pentru aceasta studenŃii vor avea în

5

vedere aspectele practice ale controlului legalităŃii actelor administrative exemplificate prin exemplele practice care vor fi cuprinse în această parte a cursului.

Ultima parte tratează răspunderea administrativă, în special răspunderea contravenŃională. Vom sublinia în special aspectele practice care permit delimitarea contravenŃiei de infracŃiune, cunoaşterea sancŃiunilor contravenŃionale, a modalităŃilor de executare a cestora, a elementelor care condiŃionează valabilitatea unui proces-verbal, a căilor de atac împotriva unui proces verbal de contravenŃie.

În încheiere menŃionăm faptul că studenŃii trebuie să aibă în vedere faptul că dreptul administrativ trebuie privit şi înŃeles în contextul general al dreptului, fără a se pierde din vedere legăturile cu alte ramuri ale dreptului. Numai prin folosirea cunoştinŃelor acumulate anterior, prin îmbinarea acestora cu cunoştiinŃele specifice dreptului administrativ se va reuşi valorizarea practică a cestora.

6

CAPITOLUL I

DREPTUL ŞI ADMINISTRA łIA PUBLIC Ă

I.1. NOłIUNEA DE ADMINISTRA łIE PUBLIC Ă Termenul de administraŃie1 este susceptibil de a avea două accepŃiuni. O primă

accepŃiune, folosită în limbaj curent, consideră că prin acest termen se defineşte o activitate, respectiv activitatea prin care se girează, se administraează o afacere. Potrivit celei de a doua accepŃiuni administraŃia publică reprezintă ansamblul organelor prin care este condusă o afacere (de exemplu Consiliul de administraŃie în dreptul privat), iar în cazul administraŃiei publice ea reprezintă ansamblul organelor prin care sunt conduse şi executate sarcinile publice. Sub aspect organizatoric, administraŃia (indiferent dacă este particulară sau publică) trebuie privită nu numai ca activitate, ca acŃiune prestatoare, ci şi ca mod de organizare a unor structuri menite să realizeze această activitate. Spre deosebire de dreptul privat în care organelor de administraŃiei le revine sarcina satisfacerii intereselor individuale ale persoanleor cărora le aparŃine afacerea care este administrată, în dreptul public administraŃiei îi revine sarcina satisfacerii interesului general, sarcină pe care o realizează prin intermediul serviciilor publice. AdministraŃiei publice îi revine sarcina de a satisface acele necesităŃi ale indivizilor care nu ar putea fi satisfăcute prin iniŃiativa particulară, fie deoarece ele exced prin amploare posibilităŃile particularilor, fie deoarece satisfacerea acestor necesităŃi nu este purtătoare de profit.administraŃia acŃionează pentru realizarea binelui comun şi a interesului general. Interesul general nu este interesul societăŃii văzut ca interes distinct de interesele membrilor societăŃii ci ca un ansamblu al necesităŃilor umane. ConŃinutul noŃiunii de interes general nu poate fi clar definit, el evoluând în funcŃie de gradul de dezvoltare al unei societăŃi, de datele sociologice. Pentru

1 Termenul de administraŃie provine din limba latină, „administer” traducându-se prin: agent,

ajutător, servitor, sau într-un alt sens, instrument. Verbul „administro” înseamnă a da o mână de ajutor, a conduce sau a dirija. Cuvântul „administer” aproape sinonim cu „minister” – care înseamnă servitor, îngrijitor, ajutător – s-a format din rădăcina „minus” – „minor”, care înseamnă mai puŃin şi din prefixul „ad”, care arată direcŃia, „sensul” şi subliniază starea de inferioritate în raport cu „magister” ‚ ce se traduce prin cel care comandă, superiorul, şeful – cuvânt care s-a format din „magis” care înseamnă mai mult. DicŃionarul limbii române reŃine pentru verbul „a administra”, explicaŃia: a conduce, a cârmui, iar pentru „administraŃie” – totalitate, autorităŃilor administrative existente într-un stat, secŃie sau serviciu, care se ocupă de probleme administrative ale unei instituŃii sau agent economic.

7

realizarea acestui interes administraŃia publică dispune de prerogativele puterii publice : de a lua hotărâri în lipsa acordului şi de a le executa. Intrucât sarcina administraŃiei publice o reprezintă realizarea interesului general, voinŃa publică acordată administraŃiei va învinge voinŃa indivizilor ori de câte ori aceasta se va opune scopului urmărit de autorităŃile administrative.

I.2. SISTEMUL ADMINISTRA łIEI PUBLICE AdministraŃiei publice îi revine în societatea contemporană, în temeiul

ConstituŃiei, o serie de sarcini importante, cum ar fi: asigurarea ordinii interne, asigurarea securităŃii externe, instruirea locuitorilor, asigurarea condiŃiilor de executare a legilor, administrarea domeniului public etc. Organele administraŃiei publice urmăresc ca, prin întreaga lor activitate să satisfacă, în cele mai bune condiŃii, cerinŃele sociale, să contribuie la dezvoltarea socială în ritm cât mai rapid şi pe toate planurile, să asigure ordinea de drept, drepturile şi libertăŃile democratice, să apere integritatea teritorială, independenŃa Ńării, să acŃioneze pentru afirmarea Ńării în viaŃa internaŃională. Pentru realizarea acestor sarcini statul înfiinŃează servicii publice cărora legea le stabileşte atribuŃiile şi competenŃele, cum ar fi servicii publice de menŃinere a ordinii, servicii publice de educaŃie, servicii de finanŃe publice, de adminitrare a domeniului public ş.a.m.d. Toate aceste servicii au drept obiectiv realizarea legii. Ele sunt realizate într-un sistem de autorităŃi şi organe, alcătuind administraŃia publică.

În realizarea sarcinilor sale, statul înfiinŃează şi alte categorii de servicii publice, care, realizând în practică atribuŃiile puterii legislative şi judecătoreşti (servicii publice de legiferare – Parlamentul, servicii publice judiciare – Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie), nu fac parte din administraŃia publică.

Sarcinile şi atribuŃiile administraŃiei publice sunt realizate de autorităŃi administrative, organe administrative şi instituŃii publice. Acestea pot fi clasificate în funcŃie de modul de formare în autorităŃi administrative alese (Consiliul Local, Consiliul JudeŃean, Primarul) şi autorităŃi administrative numite (miniştrii, prefecŃii), în funcŃie de natura lor în organe colegiale (alcătuite din mai multe persoane – Consiliul Local, Consiliul JudeŃean) şi organe unipersonale (compuse dintr-o singură persoană – primarii), în funcŃie de competenŃa lor în organe sau autorităŃi administrative centrale (care au competenŃă pe întrg teritoriul Ńării – Guvernul), organe sau autorităŃi administrative locale (care au competenŃă într-o anumită unitate administrativ teritorială – prefecŃii), organe sau autorităŃi administrative cu competenŃă generală (care au competenŃă în toate domeniile vieŃii economice şi sociale – Guvernul) şi organe sau autorităŃi administrative cu competenŃă specială (care îşi pot exercita atribuŃiile într-un domeniu delimitat – ministerele). De asemenea organele şi autorităŃile administrative prezintă o serie

8

de caracteristici specifice: sunt autorităŃi administrative ale statului – exercitând prerogative ale puterii publice, ele pot face apel la forŃa de constrângere a statului pentru realizarea sarcinilor încredinŃate; sunt înfiinŃate prin lege sau pe baza legii; activitatea lor vizează realizarea interesului general al societăŃii şi se desfăşoară în temeiul legii; activitatea lor se realizeză prin intermediul unui personal de specialitate format din funcŃionari publici.

I. 3. DREPTUL ADMINISTRATIV CA RAMUR Ă A SISTEMULUI DE DREPT Pornind de la clasificarea clasică a dreptului în jus publicum şi jus privatum –

respectiv în drept public, care reglementează raporturile dintre autorităŃile statului şi dintre acestea şi cetăŃeni şi drept privat, care reglementează raporturile dintre indivizi, observăm că, întrucât scopul principal al dreptului administrativ îl reprezintă protejarea intereselor generale el poate fi alăturat celorlalte ramuri ale dreptului care, împreună, alcătuiesc dreptul public. Deşi are multe aspecte în comun cu dreptul constituŃional care reglementează modul de organizare al statului, dreptul administrativ pune accentul pe modul în care autorităŃile statului funcŃionează, pe raporturile juridice care se stabilesc între acestea precum şi între acestea şi particulari. Spre deosebire de dreptul financiar care reglementează raporturile dintre organele financiare şi celelelte organe ale statului sau particulari, dreptul administrativ reglementează modul de organizare al organelor statului care au atribuŃii financiare. Dacă dreptul penal reglementează raporturile juridice care i-au naştere prin săvârşirea unei infracŃiuni, dreptul administrativ reglementează raporturile care i-au naştere prin săvârşirea unei fapte care prezintă un pericol social inferior, faptă considerată contravenŃie. Dreptul internaŃional public reglementează raporturile dintre state în timp ce dreptul administrativ reglementează modul de organizare şi funcŃionare al autorităŃilor cu atribuŃii în acest domeniu, cum ar fi Ministerul afacerilor Externe.

Ca ramură autonomă a sistemului de drept, dreptul administrativ prezintă o serie de trăsături distincte. Una din cele mai importante trăsături o reprezintă dinamismul său. Datorită necesităŃii de adaptare a administraŃiei publice la necesităŃile sociale, la care se adaugă procesul de modernizare prin care aceasta trece în Ńara noastră actele normative care alcătuiesc dreptul administrativ sunt frecvent modificate, acest fapt făcând din această ramură una din cele mai complexe ale dreptului. În plus dreptul administrativ nu este codificat, reglementările existente fiind rareori unitare sau uniforme.

În mod asemănător cu celelalte ramuri de drept, principalul izvor al dreptului administrativ îl reprezintă ConstituŃia la care se adaugă legile organice, legile ordinare, hotărârile şi ordonanŃele de guvern, actele autorităŃilor administrative –

9

Trebuie să menŃionăm totuşi că înŃelegerea dreptului administrativ nu se poate realiza în absenŃaunei bune cunoaşteri a jurisprudenŃei existente în acest domeniu.

guvern, miniştri, consilii locale, consilii judeŃene, primari, preşedinŃii consiliilor judeŃene, prefecŃi.

I.4. DREPTUL ADMINISTRATIV

ŞI ŞTIIN łA ADMINISTRA łIEI Între noŃiunea de drept administrativ şi cea de ştiinŃa administraŃiei nu se poate

pune semnul egalităŃii. Dreptul administrativ şi ştiinŃa administraŃiei urmăresc scopuri diferite fără a folosi aceleaşi mijloace. Dreptul administrativ este alcătuit din totalitatea normelor de drept care reglementează raporturile stabilite între autorităŃile sau organele administrative, precum şi raporturile dintre acestea şi cetăŃeni în timp ce ştiinŃa administraŃiei foloseşte informaŃii din diverse ramuri ale ştiinŃelor sociale – sociologie, economie, psihologie, istorie – în scopul eficientizării administraŃiei publice prin pregătirea de menegeri cu o înaltă calificare. Cele două noŃiuni au în comun faptul că motorul principal care se ascunde în spatele lor îl reprezint interesul general pe care administraŃia îl slujeşte.

I.5. RAPORTUL JURIDIC DE DREPT ADMINISTRATIV Normele de drept care alcătuiesc dreptul administrativ au fost emise în scopul

reglementării raporturilor juridice de drept administrativ, cu alte cuvinte a relaŃiilor sociale care i-au naştere între autorităŃile administrative sau între acestea şi cei administraŃi. Raporturile juridice de drept administrativ se nasc, se modifică sau se sting în activitatea de realizare de către autorităŃile administrative a sarcinilor puterii publice, respectiv acelea de a pregăti executarea legilor sau de a executa legile în concret.

Raporturile juridice de drept administrativ pot fi de subordonare, de conflict şi de colaborare. Forma cea mai des întâlnită o reprezintă raporturile juridice de subordonare, care i-au naştere fie din voinŃa legiuitorului fie din voinŃa subiectului supraordonat, respectiv a autorităŃii administrative. Raporturile juridice de conflict, care pot fi raporturi contravenŃionale sau raporturi de contencios administrativ, au drept caracteristică faptul că autorităŃile administrative au sarcina de a constata şi de a sancŃiona fapte considerate contravenŃii, de a anula

10

acte admunistrative ilegale, de a recunoaşte un drept şi de a soluŃiona o cerere referitoare la un drept formulată de un particular. Raporturile juridice de colaborare apar ca urmare a manifestării de voinŃă a ambelor subiecte, atât a celui de drept public cât şi a persoanei de drept privat.

Izvoarele raporturilor juridice de drept administrativ sunt actele juridice şi faptele juridice în legătură cu care legiuitorul reglementează naşterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic de drept administrativ.

Actele juridice, ca manifestări de voinŃă făcute cu scopul de a crea, de a modifică sau de a stinge un raport juridic de drept administrativ, reprezintă principalul izvor al acestui tip de raporturi.

Faptele juridice administrative sunt acele acŃiuni sau inacŃiuni care, fie sunt savârşite, deşi legea interzicea savârşirea lor, fie , deşi legea obligă la săvârşirea lor, nu sunt săvârşite şi de care, normele de drept administrativ leagă naşterea, modificarea sau stingerea unui raport juridic administrativ.

Dintre elementele raporturilor juridice administrative- subiect, obiect şi conŃinut- prezintă importanŃă subiectul şi obiectul care prin aspectele particulare pe care le prezintă se diferenŃiazăde alte tipuri de raporturi juridice. Astfel, cel puŃin un subiect va avea calitatea de autoritate administrativă, organ administrativ sau funcŃionar public. Cel de al doilea subiect poate fi o autoritate administrativă, organ administrativ, instituŃie publică, funcŃionar public sau o persoană fizică sau juridică de drept privat.

Obiectul raporturilor juridice administrative este determinat de sfera relaŃiilor sociale pe care le reglementează normele de drept administrativ.

Raporturile juridice de drept administrativ se nasc, se modifică sau se sting în baza unei manifestări de voinŃă, exercitată fie din oficiu, fie la cerere.

Întrucât una din problemele ridicate de dreptul administrativ o reprezintă tocmai identificarea naturii juridice administrative a unui raport juridic, pentru a-i aplica un regim juridic de drept public, se poate folosi drept criteriu de identificare principala trăsătură a acestui tip de raporturi juridice, care constă în inegalitatea părŃilor. Spre deosebire de dreptul privat în care regula o constituie acordul părŃilor atât la naşterea cât şi la modificare unui raport juridic, în dreptul administrativ, întrucât scopul administraŃiei este protejarea interesului general, autoritatea administrativă are posibilitatea de a naşte, a modifica sau a stinge prin manifestări unilaterale de voinŃă raporturile juridice de drept administrativ.

11

CAPITOLUL II

ADMINISTRA łIA PUBLIC Ă CENTRALĂ

II.1. PRECIZĂRI PREALABILE NoŃiunea de administraŃie publică centrală desemnează sistemul organelor

administrative organizat în subordinea puterii centrale pentru satisfacerea intereselor generale ale societăŃii. Principiul care stă la baza acestui sistem este principiul subordonării ierarhice, astfel încât organizarea sa este una piramidală a cărei conducere este reprezentată de către guvern.

Analizând sintagma administraŃie publică centrală apare necesară realizarea unei distincŃii între unităŃile administrativ teritoriale şi colectivităŃile locale. Deoarece aceeaşi porŃiune din teritoriul naŃional întruneşte ambele calităŃi, de multe ori sunt confundate prelungirile din teritoriu ale administraŃiei publice centrale cu autorităŃile administrative autonome.

AcŃiunea administraŃiei publice presupune divizarea teritoriului de natură a permite satisfacrea necesităŃilor care Ńin de interesul general oriunde s-ar afla aceste, fie la nivel naŃional, fie la nivel local. Divizarea teritoriului este una dublă – pentru îndeplinirea sarcinilor administraŃiei publice centrale teritoriul se împarte în unităŃi administrativ-teritoriale. Limitele teritoriale ale unităŃilor administrativ-teritoriale delimitează zonele de competenŃă ale reprezentanŃilor statului în teritoriu. Din punct de vedere al administraŃiei publice descentralizată colectivitatea naŃională se compune din colectivităŃi locale care beneficiază de personalitate juridică şi al căror scop este de a rezolva problemele apărute la nivel local.

DistincŃia dintre circumscripŃiile admininistrativ-teritoriale ale statului – cadru de manifestare a administraŃiei publice centrale şi colectivităŃile locale – care se administrază în nume propriu este una cheie în dreptul administrativ.

II.2. UNIT ĂłILE ADMINISTRATIV-TERITORIALE, CADRUL DE REALIZARE A ADMINISTRA łIEI PUBLICE CENTRALE

Din punct de vedere administrativ, organizarea teritoriului statului interesează,

în aceeaşi măsură, atât puterea de stat, cât şi colectivităŃile locale, având o deosebită semnificaŃie politică şi socială.

12

Prin Decretul-Lege nr. 38/1990 a fost repusă în vigoare Legea nr. 2/1968 privind organizarea administrativă a României , lege ce guvernează în continuate această materie.

Potrivit ConstituŃiei şi legii menŃionate unităŃile administrativ-teritoriale sunt comunele, oraşele şi judeŃele. Comuna este unitatea administrativ-teritorială de bază, delimitată prin lege, dotată cu persona1itate juridică şi formată din unul sau mai multe sate şi cătune. Comunele se înfiinŃează în mediul rural, având un număr variabil de locuitori, de la 3–4000 până 1a 15–20000 şi chiar mai mulŃi. Comuna are buget de vernituri şi cheltuieli propriu şi este condusă de organe proprii – consiliul local şi primar – alese conform legii. Satele în care îşi are sediul consiliul local al comunei sunt sate-reşedinŃă. Oraşul, ca unitate administrativ-teritorială, este acea localitate din mediul urban, delimitată prin lege şi dotată cu personalitate juridică. Oraşul are buget propriu de venituri şi cheltuieli şi este condus de organe proprii – consiliul local şi primar – alese potrivit legii. Oraşele au un număr variabil de locuitori, de la 15–20000 şi până la peste 2 milioane, cât are Bucureştiul, fiind în număr total de 184. Potrivit art. 3, al (3) al ConstituŃiei, în condiŃiile legii, unele oraşe sunt declarate municipii, de regulă capitalele (reşedinŃele) de judeŃ, dar şi alte oraşe, inclusiv Bucureşti – capitala Ńării. JudeŃul este unitatea administrativ-teritorială ce cuprinde mai multe comune şi oraşe, prevăzute în lege, care are personalitate juridică, buget propriu de venituri şi cheltuieli şi organe proprii de conducere – consiliul judeŃean şi preşedintele acestuia – alese potrivit legii. In România sunt organizate 41 de judeŃe.

Delimitarea unităŃilor administrativ-teritoriale se face, potrivit prevederilor art. 73, a1. (3), lit. o) din ConstituŃie, prin lege organică. Actuala împărŃire administrativ-teritorială datează din anul 1968, când s-a adoptat Legea nr. 2/1968. De menŃionat că numai delimitarea unităŃilor administrativ-teritoriale se face prin lege, orice alte “delimitări teritoriale” în interiorul teritoriului naŃional sau în interiorul unei unităŃi administrativ-teritoriale (cu excepŃia subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor), putându-se face şi prin acte cu altă forŃă juridică decât cea a legii. Acesta este cazul delimitării “zonelor libere”, care se face prin hotărâre a Guvernului, sau delimitarea “intravilanului”, care se realizează prin hotărârea consiliului local. Totodată, prin Legea nr. 215/2001, se dispune ca orice modificare a limitelor teritoriale ale comunelor, oraşelor şi judeŃelor să se facă, obligatoriu, nu numai în temeiul legii, ci şi cu «consultarea prealabilă a cetăŃenilor din unităŃile administrativ-teritoriale respective, prin referendum” (art. 3), această dispoziŃie venind în întâmpinarea prevederilor similare ale Cartei Europene pentru autonomie locală.

Atribuirea denumirilor unităŃilor administrativ-teritoriale se face, după cum prevede art. 1, lit. a), din Decretul-Lege nr. 100/1990 privind atribuirea sau schimbarea denuminlor – republicat în temeiul art. 2 din Legea nr. 22/1990 – de către Parlament pentru judeŃe, municipii, oraşe, comune, sate, localităŃi

13

componente ale municipiilor şi oraşelor şi staŃiuni balneo-climaterice, la propunerea Guvernului. In afara acestor colectivităŃi teritoriale locale prin lege sunt reglementate şi unele zone cu statut special. Este vorba de subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiului Bucureşti, de judeŃul Ilfov precum şi alte “zone” ce ridică probleme particulare, cum ar fi zonele libere sau fâşia de protecŃie a frontierei de stat.

II.3. GUVERNUL II.3.1. Rolul Guvernului Organizarea, constituirea, atribuŃiile, modul de funcŃionare, actele juridice ale

guvernului sunt reglementate prin ConstituŃie şi prin Legea nr. 90/2001. Rolul guvernului este reliefat de Capitolul III al Titlului III din ConstituŃie, intitulat ,,Guvernul”. În cele nouă articole sunt reglementate rolul şi structura Guvernului, investitura, jurământul de credinŃă, incompatibilităŃile, încetarea funcŃiei de membru al Guvernului, rolul Primului Ministru, actele Guvernului, răspunderea membrilor guvernului, încetarea mandatului Guvernului. Statutul Guvernului este reliefat şi de alte texte constituŃionale, cum ar fi cele cuprinse în Capitolul IV al Titlului III, referitor la relaŃiile Parlamentului cu Guvernul.

Ca organ al administraŃiei publice Guvernul prezintă o dublă natură: pe de o parte organ administrativ, pe de altă parte organ cu un pronunŃat caracter politic. Acest fapt este evident în conŃinutul art. 102 din ConstituŃie, potrivit căruia Guvernul, potrivit programului său de guvernare acceptat de Parlament, asigură realizarea politicii interne şi externe a Ńării şi exercită conducerea generală a administraŃiei publice. Având în vedere aceste prevederi ConstituŃionale observăm că Guvernul este centrul puterii executive, exercitând conducerea administraŃiei publice.Caracterele juridice ale Guvernului:

Guvernul este un organ numit – potrivit prevederilor art. 85 din ConstituŃie Prşedintele României desemnează un candidat pentru funcŃia de prim-ministru şi numeşte Guvernul pe baza votului de încredere acordat de Parlament. Persoana desemnată întocmeşte lista Guvernului pe care o supune spre aprobare Parlamentului pentru a obŃine votul de încredere. Pe baza votului de încredere al Parlamentului, Preşedintele numeşte Guvernul. Acesta îşi va exercita mandatul până la data validării alegerilor parlamentare generale. Potrivit art. 110, alin. 4 din ConstituŃie Guvernul al cărui mandat a încetat îndeplineşte numai actele necesare pentru administrarea treburilor publice până la depunerea jurământului de către noul guvern. În anumite situaŃii mandatul guvernului poate înceta şi înainte de data validării alegerilor parlamentare generale. Este situaŃia retragerii încrederii acordate de către parlament prin depunerea unei moŃiuni de cenzură de către majoritatea deputaŃilor şi senatorilor, potrivit art. 113 din ConstituŃie sau situaŃia

14

în care Primul Ministru se află în una din situaŃiiile prevăzute de art. 106 din ConstituŃie (demisie, a revocare, apierderea drepturilor electorale, starea de incompatibilitate, deces precum şi în alte cazuri prevăzute de lege).

Guvernul este un organ colegial – potrivit art. 102, alin. 3 din ConstituŃie Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştri şi alŃi membri stabiliŃi prin lege organică. Aceeaşi formulare este reluată şi de art. 3 din Legea nr. 90/2001 potrivit căruia Guvernul României este format din prim-ministru, miniştri de stat şi miniştri delegaŃi. Caracterul de organ colegial al Guvernului reiese nu numai din componenŃa sa ci şi din modul de lucru precum şi din modul de adoptare a actelor juridice de către Guvern.

Guvernul este un organ cu competenŃă generală – acest fapt reiese atât din prevederile art. 102 din ConstituŃie cât şi din cele ale art. 11 din Legea nr. 90/2001 potrivit căruia exercită conducerea generală a administraŃiei publice; iniŃiaza proiecte de lege şi le supune spre adoptare Parlamentului; emite hotărâri pentru organizarea executării legilor, ordonanŃe în temeiul unei legi speciale de abilitare şi ordonanŃe de urgenŃă potrivit ConstituŃiei; asigură executarea de către autorităŃile administraŃiei publice a legilor şi a celorlalte dispoziŃii normative date în aplicarea acestora; elaborează proiectele de lege a bugetului de stat şi a bugetului asigurărilor sociale de stat şi le supune spre adoptare Parlamentului;e.t.c. FuncŃiile guvernului sunt: funcŃia de strategie, prin care se asigură elaborarea strategiei de punere în aplicare a Programului de guvernare; funcŃia de reglementare, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi instituŃional necesar în vederea realizării obiectivelor strategice; funcŃia de administrare a proprietăŃii statului, prin care se asigură administrarea proprietăŃii publice şi private a statului, precum şi gestionarea serviciilor pentru care statul este responsabil; funcŃia de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român, reprezentarea pe plan intern si extern; funcŃia de autoritate de stat, prin care se asigură urmărirea şi controlul aplicării şi respectării reglementărilor în domeniul apărarii, ordinii publice şi siguranŃei naŃionale, precum şi în domeniile economic şi social şi al funcŃionării instituŃiilor şi organismelor care îşi desfasoară activitatea în subordinea sau sub autoritatea Guvernului.

II.3.2. Modul de lucru al guvernului Fiind organ colegial Guvernul îşi desfăşoară activitatea numai în şedinŃe prin

întrunirea consensului celor care îl compun. Actele juridice adoptate sunt rezultatul deliberării membrilor săi. Potrivit art. 27 din Legea nr. 90/2001 Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanŃe în prezenŃa majorităŃii membrilor săi. Guvernul se întruneşte săptămânal sau ori de câte ori este necesar la convocarea primului-ministru sau a unui ministrau desemnat de către acesta. La şedimŃele guvernului pot lua parte şi alte persoane invitate de către primul-ministru. Potrivit

15

art. 87 din ConstituŃie Preşedintele României poate lua parte la şedinŃele guvernului când se dezbat probleme de interes naŃional privind politica externă, apărarea Ńării, asigurarea ordinii publice şi, la cererea primului-ministru, în alte situaŃii.

II.3.3. Primul ministru Primul-ministru are o poziŃie provilegiată în cadrul guvernului, având în

vedere modul de desmnare, atribuŃiile şi modul de înlocuire. Potrivit art. 107 din ConstituŃie conduce Guvernul şi coordoneaza activitatea membrilor acestuia, respectând atribuŃiile ce le revin. Prevederi din care să reiasă poziŃia deosebită a primului-ministru întâlnim şi în Legea nr. 90/2001. Astfel potrivit art. 13 din legea nr. 90/2001 primul-ministru reprezintă Guvernul în relaŃiile acestuia cu Parlamentul, Preşedintele României, Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, Curtea ConstituŃională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Ministerul Public, celelalte autorităŃi şi instituŃii publice, partidele si alianŃele politice, sindicatele, cu alte organizaŃii neguvernamentale, precum şi in relaŃiile internaŃionale. Primul-ministru convoacă şi conduce şedinŃele Guvernului cu excepŃia celor la care participă Preşedintele României. Primul-ministru este vicepreşedintele Consiliului Suprem de Apărare a łării şi exercită toate atribuŃiile care derivă din aceasta calitate. De asemenea el numeşte şi eliberează din funcŃie: conducătorii organelor de specialitate din subordinea Guvernului, cu exceptia persoanelor care au calitatea de membru al Guvernului; secretarul general şi secretarii generali adjuncŃi ai Guvernului,în cazul utilizării acestor functii; personalul din cadrul Cancelariei Primului-Ministru; secretarii de stat; alte persoane care îndeplinesc funcŃii publice, în cazurile prevăzute de lege.

În calitate de reprezentant al Guvernului primul-ministru prezinta Camerei DeputaŃilor şi Senatului rapoarte şi declaraŃii cu privire la politica Guvernului şi răspunde la întrebarile ori interpelările care îi sunt adresate de către deputaŃi sau senatori şi contrasemnează decretele emise de Preşedintele României, în cazul în care ConstituŃia prevede obligativitatea contrasemnării acestora.

PoziŃia deosebită pe care o deŃine în cadrul Guvernului Primul-ministru rezultă şi din faptul că, în cazul în care nu se realizează consensul necesar adoptării hotărârilor şi ordonanŃelor, hotărăşte Primul-ministru. Acelaşi fapt este evidenŃiat şi de situaŃia în care Guvernul este revocat în întregul său datorită situării Primului-ministru în una din situaŃiile prevăzute de art. 106 din ConstituŃie, decontribuŃia sa la formarea al guvernului, de posibilitatea pe care o are de a propune un Prim-ministru interimar când el însuşi se află în imposibilitate de a-şi exercita atribuŃiile.

În exercitarea atribuŃiilor sale Primul-ministru emite decizii. Cu toate că Legea nr. 90/2001 nu mai conŃine o dispoziŃie expresă care să interzică Primului-ministru să emită decizii cu caracter general şi imperativ putem spune că , cu toată

16

importanŃa atribuŃiilor acordate de ConstituŃie şi de legea organică sau poate tocmai datorită faptului că i s-au acordat suficiente atribuŃii importante care să-i permită realizarea obiectivelor cuprinse în programul de guvernare, el nu va putera emite dispoziŃii cu caracter normativ, ci numai dispoziŃii cu caracter individual.

II.3.4. Secretariatul general al guvernului Secretariatul General al Guvernului constituie aparatul propriu al Guvernului,

cu rolul de a pregăti şedinŃele Guvernului şi de a transmite către organele administraŃiei publice şi particulari cele hotărâte în şedinŃele de guvern. Secretariatul General asigură derularea operaŃiunilor tehnice aferente actelor de guvernare, rezolvarea problemelor organizatorice, juridice, economice şi tehnice ale activităŃii Guvernului, precum şi reprezentarea Guvernului în faŃa instanŃelor judecătoreşti.

Secretariatul General este alcătuit din specialişti din diferite profesii şi este condus de secretarul general al Guvernului, care poate avea rang de ministru, ajutat de unul sau mai mulŃi secretari generali adjuncŃi, care pot avea rang de secretar de stat, numiŃi prin decizie a primului-ministru. Organizarea şi atribuŃiile Secretariatului General al Guvernului se stabilesc prin hotărâre a Guvernului.

Alături de secretariatul general al guvernului, structura acestuia mai cuprinde consilii, comisii şi comitete interministeriale, Cancelaria Primului-Ministru care are personalitate juridică şi este coordonata direct de primul-ministru, departamente şi alte asemenea structuri organizatorice cu atribuŃii specifice stabilite prin hotărâre a Guvernului.

Necesitatile guvernarii sau ale administrarii au impus infiintarea, ca organe subordonate Guvernului sau ministerelor, a unor autoritati cu denumiri specifice: comitet, consiliu, departament, agentie ai caror titulari sunt declarati membrii ai Guvernului, prin legi speciale. In felul acesta, alaturi de organe numite ministeriale au fost incluse, ca elemente componente ale aceleiasi categorii si organe cu denumire diferita, categorie evocata de doctrina prin sintagma ”administraŃie ministerială”.

II.3.5. Mini ştrii Referandu-se la membrii Guvernului, prof. C.G. Dissescu spunea ca acestia

sunt “inalti functionari de caracter politic si administrativ, pusi in fruntea unor servicii administrative, pentru ca sa exercite, de fapt, puterea executiva”

Traditional, notiunea de ministru reprezintă titularul unui minister, organ specializat al executivului prin care se impune rezolvarea intr-un domeniu sau altul a sarcinilor guvernarii. Statutul miniştrilor este influenŃat de caracterul politic al actului de numire în funŃie. Natura funcŃiei constă în impunerea unui

17

anumit sens determinat de programul de guvernare aprobat de către Parlament. O altă trăsătură definitorie o constituie egalitatea cel puŃin teoretică a miniştrilor în cadrul guvernului. Cu toate acestea miniştrii de stat şi miniştrii-delegaŃi cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru au în practică o importanŃă sporită. Miniştrii-delegaŃi coordonează realizarea politicii guvernamentale într-o anumită ramură de activitate, conlucrând cu miniştrii care răspund de îndeplinirea acestei politici în cadrul ministerelor.

AtribuŃiile miniştrilor au de asemenea rolul de a defini statutul acestora: participă în cadrul Guvernului la exerciŃiul colectiv al atribuŃiilor pe care ConstituŃia le acordă Guvernului în ansamblul său, conduc departamentele ministeriale care le-au fost încredinŃate, reprezintă stattul ca persoană juridică.

Pentru a ocupa funcŃiea de membru al guvernului trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiŃii: cetăŃenia româna şi domiciliul în Ńară, exerciŃiul drepturilor electorale, să nu fi suferit condamnări penale şi să nu se găsească în unul dintre cazurile de incompatibilitate prevazute de lege, respectiv: orice alta funcŃie publică de autoritate, cu excepŃia celei de deputat sau de senator ori a altor situaŃii prevăzute de Constitutie; o funcŃie de reprezentare profesională salarizată în cadrul organizaŃiilor cu scop comercial; funcŃia de preşedinte, vicepreşedinte, director general, director, administrator, membru al consiliului de administraŃie sau cenzor la societăŃile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituŃii de credit, societăŃile de asigurare şi cele financiare, precum şi la instituŃiile publice; funcŃia de preşedinte sau de secretar al adunărilor generale ale acŃionarilor sau asociaŃilor la societatile comerciale prevazute anterior; funcŃia de reprezentant al statului în adunările generale ale societăŃilor comerciale; funcŃia de manager sau membru al consiliilor de administraŃie ale regiilor autonome, companiilor şi societaŃilor naŃionale; calitatea de comerciant persoana fizică; calitatea de membru al unui grup de interes economic; o funcŃie publică încredinŃată de un stat străin, cu excepŃia acelor funcŃii prevăzute în acordurile şi convenŃiile la care România este parte.

În exercitarea atribuŃiilor lor miniştrii sunt ajutaŃi de unul sau mai mulŃi secretari de stat care îndeplinesc atribuŃiile delegate de către miniştri.

II.3.6. Actele juridice ale guvernului În îndeplinirea atribuŃiilor sale guvernul adoptă acte juridice numnite hotărâri

şi ordonanŃe. Potrivit art. 108 din ConstituŃie Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanŃe.

Hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor. OrdonanŃele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiŃiile prevăzute de aceasta. Cu alte cuvinte hotărârile ajută la executarea legilor pe când ordonanŃele înlocuiesc legea. Hotărârile şi ordonanŃele adoptate de Guvern se semnează de

18

primul-ministru, se contrasemnează de miniştrii care au obligaŃia punerii lor în executare şi se publică în Monitorul Oficial al României.

Hotărârile Guvernului sunt normative sau individuale. Hotărârile cu caracter normativ reglementează o întreagă categorie de relaŃii sociale, în timp ce hotărârile cu caracter individual reglementează un raport juridic concret. Hotărârile sunt adoptate în realizarea competenŃei originarea guvernului şi anume aceea de autoritate chemată să ajute la executarea legilor adoptate de către parlament. Hotărârile guvernului se adoptă pentru reglementarea pe baza legii a unei mari varietăŃi de relaŃii sociale cu toate acestea ele nu conŃine norme primare. OrdonanŃele se reamarcă prin caracterul lor specific de acte adoptate de către guvern în baza unei delegări legislative acordate de către parlament. OrdonanŃele nu vor putea depăşi domeniul legilor organice. Legea de abilitare va stabili, in mod obligatoriu, domeniul si data pana la care se pot emite ordonante. Daca legea de abilitare o cere, ordonanŃele se supun aprobării Parlamentului, potrivit procedurii legislative, până la împlinirea termenului de abilitare. Nerespectarea termenului atrage încetarea efectelor ordonantei.Guvernul poate adopta ordonanŃe de urgenta numai în situaŃii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, având obligaŃia de a motiva urgenŃa în cuprinsul acestora. OrdonanŃa de urgenŃă intră în vigoare numai dupa depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenŃă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei in Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunŃă asupra ordonanŃei, aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedura de urgenŃa. Ordonanta de urgenŃă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevazută la articolul 76, alineatul (1) din ConstituŃie.

Ordonantele de urgentŃ nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituŃionale, nu pot afecta regimul instituŃiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertaŃile şi îndatoririle prevăzute de ConstituŃie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silita a unor bunuri în proprietate publica.

În cazul în care hotărârile şi ordonanŃele guvernului nu au fost publicate în monitorul Oficial ele sunt considerate inexistente şi cei cărora li se adresează nu sunt obligaŃi să se conformeze prevederilor pe care acestea le conŃin.

II.3.7. Răspunderea politică a guvernului O primă abordare a noŃiunii de răspundere a guvernului vizează controlul

exercitat de către Parlament asupra Guvernului, control care poartă numele de răspundere politică.

ConstituŃia României utilizează noŃiunea de răspundere politică a Guvernului în art 109, având ca titlu marginal “Răspunderea membrilor Guvernului”, şi

19

respectiv în art. 114 referitor la “Angajarea răspunderii Guvernului”. Doctrina referitoare la instituŃiile politice foloseşte adesea termenul de responsabilitate, cu explicaŃia că utilizarea acestui termen este doar rezultatul modului în care s-a realizat traducerea din literatura franceză a noŃiunii corespunzătoare, sau făcându-se o subtilă distincŃie, se arată că “Răspunderea presupune o raportare activă a CetaŃii: “prin autorităŃile sale, la agentul acŃiunii sociale” (în speŃă a Parlamentului faŃă de Guvern), pe când responsabilitatea ne apare ca o raportare activă a “agentului acŃiunii sociale” faŃă de Cetate, faŃă de regulile şi autorităŃile acesteia (în speŃă a Guvernului faŃă de Parlament)”. Aceste două situaŃii de raportare sunt ilustrate de cele două articole din ConstituŃie mai sus evocate, primul vizând atitudinea activă a Parlamentului, mai pe larg detaliat apoi în art. 113 referitor la moŃiunea de cenzură, iar cel de-al doilea vizând acŃiunea Guvernului de angajare a răspunderii sale în faŃa Parlamentului, din proprie iniŃiativă.

Responsabilitatea ministerială nu se mai bazează pe ideea de faptă imputabilă, nici pe cea de risc, deşi nu le exclude, ci pe ideea că guvernanŃii sunt în serviciul guvernaŃilor.” GuvernanŃii răspund în faŃa corpului electoral, în mod direct, cu ocazia alegerilor şi indirect, prin formele prevăzute de ConstituŃie, în faŃa Parlamentului. Deşi în ambele cazuri este vorba despre o răspundere politică, distincŃia constă în aceea că prima este o răspundere de fapt, extrajuridică, iar ultima o răspundere de drept administativ.

Raporturile dintre Parlament şi Guvern sunt raporturi de natură politică şi juridică, de unde ideea că răspunderea Guvernului are o natură dublă, politică şi juridică. Astfel, deşi se recunosc anumite consecinŃe juridice ale răspunderii politice, se arată că atunci când este pusă în discuŃie răspunderea juridică a Guvernului şi a membrilor săi, se are în vedere răspunderea civilă, administrativă sau penală, adică răspunderea juridică stricto sensu.

Profesorul I. Deleanu identifică printre procedurile şi mijloacele de control parlamentar, care sunt susceptibile a fi finalizate printr-o sancŃiune acceptarea de către Parlament a programului de guvernare şi acordarea votului de încredere, interpelarea, moŃiunea de cenzură şi angajarea răspunderii Guvernului asupra unui program, a unei declaraŃii de politică generală sau asupra unui proiect de lege.

Răspunderea politică este o răspundere solidară care poate atrage potrivit prevederilor constituŃionale şi ale Legii nr. 115/1999 privind responsabilitatea ministerială demiterea guvernului ca urmare a retreagerii încrederii acordate de către Parlament prin adoptarea unei moŃiuni de cenzură. Prin adoptarea moŃiunii de cenzură mandatul de încredere acordat de Parlament încetează, iar Guvernul este demis. Rezultă deci că mandatul de încredere are nu numai semnificaŃia învestirii, pe baza sa, a Guvernului, dar şi a necesităŃii ca, pe toată durata misiunii sale, acesta să se bucure de sprijinul majorităŃii parlamentare, prin votul căreia s-a format. Atunci când acest sprijin, şi deci încrederea pe care o presupune nu mai există, adoptarea moŃiunii de cenzură creează posibilitatea ca, prin formarea unui

20

nou Guvern, echilibrul dintre Parlament şi Guvern să fie restabilit. Astfel, moŃiunea de cenzură este instrumentul juridic prin care Parlamentul poate retrage încrederea acordată Guvernului. Mandatul de încredere, obiectivat în votul de încredere, “constituie esenŃa raporturilor dintre Parlament şi Guvern, din care rezultă autonomia şi colaborarea lor”.

II.3.8. Răspunderea penală a membrilor guvernului Pe lângă răspunderea politică, săvârşirea de fapte care potrivit legii penale

constituie infracŃiuni poate să atragă răspunderea penală a membrilor guvernului. În ceea ce priveşte angajarea răspunderii penale a membrilor Guvernului,

situaŃia este inversă decât în cazul răspunderii politice. Dacă raspunderea politica era solidară, raspunderea penala poate privi numai pe fiecare membru in parte, intrucat prin natura sa, raspunderea penala este exclusiv individuală. “Răspunderea penala a membrilor Guvernului – inclusiv a Primului Ministru – este esenŃialmente o răspundere individuală pentru fapta proprie”.

CompetenŃa de judecată aparŃine Înaltei CurŃi de CasaŃie şi JustiŃie, ca şi în cazul trimiterii în judecata a Preşedintelui României, potrivit art. 84, alin. 3.

După cum prevede art. 108, alin. 2 din ConstituŃie, “Camera Deputatilor, Senatul si Presedintele Romaniei au dreptul sa ceara urmarirea penala a membrilor Guvernului”. Se stie ca procesul penal are mai multe faze, prima dintre acestea fiind urmărirea penală, realizată de organele de cercetare penală, prevăzute de Codul de procedură penală şi alte legi penale speciale. Din acest motiv, legiuitorul constituant trebuia să se raporteze, logic, mai întai la noŃiunea de urmarire penală, renunŃând la expresiile din ConstituŃiile românesti anterioare: “dreptul de a acuza”, “dreptul de a trimite inaintea Inaltei Curti”, “dreptul de a pune sub urmarire”.

Dezbaterea propunerii de începere a urmăririi penale în Camera Deputatilor sau în Senat se face pe baza raportului întocmit de o comisie permanentă care, în cadrul competenŃei sale, a efectuat o anchetă privitoare la activitatea desfaşurată de Guvern sau de un minister ori de o comisie specială de ancheta constituita în acest scop. Comisia specială este formată din 5 membri, iar componenŃa acesteia se aprobă prin decret al Preşedintelui României, la propunerea ministrului justiŃiei şi a ministrului de interne. Ea va prezenta Preşedintelui Romaniei un raport cu propuneri privind urmărirea penală sau clasarea sesizării.

La dezbaterile din cele doua Camere ale Parlamentului prezenŃa celui în cauză este obligatorie. Lipsa nejustificată a membrului Guvernului nu împiedica desfaşurarea lucrarilor.În situaŃia în care cel în cauză se află în imposibilitate obiectivă de a se prezenta, Camera DeputaŃilor sau Senatul, cu prilejul dezbaterilor, va fixa un nou termen. Cel în cauză are dreptul să îsi expună punctul de vedere cu privire la fapta ce constituie obiectul cererii de a fi urmarit penal,

21

precum şi asupra cererii de ridicare a imunitaŃii parlamentare, atunci când este cazul.

În exercitarea dreptului de a cere urmărirea penală a unui membru al Guvernului, Preşedintele României, la propunerea comisiei speciale instituite pentru analiza sesizarilor cu privire la săvarşirea unei infractiuni în exercitiul funcŃiei de către membrii Guvernului, adreseaza ministrului justitiei o cerere în acest scop, pentru a proceda potrivit legii. Dacă membrul Guvernului pentru care Preşedintele României a cerut urmărirea penală este şi deputat sau senator, ministrul justiŃiei sau, după caz, primul-ministru va solicita Camerei competente să declanşeze procedura de adoptare a cererii de începere a urmăririi penale. În situaŃia în care cel în cauză este ministrul justiŃiei, cererea se adresează primului-ministru.

Urmărirea penală a membrilor Guvernului pentru faptele savâşite în exerciŃiul funcŃiei lor se efectuează de către Parchetul de pe langa Înalta Curte de CasaŃie şi Justitie, iar judecarea acestora, de catre Înalta Curte de CasaŃie şi Justitie. În cazul în care s-a cerut urmărirea penală împotriva unui membru al Guvernului, Preşedintele României poate dispune suspendarea acestuia din funcŃie.

Membrii guvernului răspund penal pentru fapte săvârşite în exerciŃiul madatului în următoarele situaŃii:în cazul împiedicării, prin ameninŃare, violenŃă ori prin folosirea de mijloace frauduloase, a exercitării cu buna-credinŃă a drepturilor şi libertaŃilor vreunui cetăŃean;pentru prezentarea, cu rea-credinŃă, de date inexacte Parlamentului sau Preşedintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde savârşirea unor fapte de natura să aducă atingere intereselor statului;pentru refuzul nejustificat de a prezenta Camerei DeputaŃilor, Senatului sau comisiilor permanente ale acestora, în termen de 30 de zile de la solicitare, informaŃiile şi documentele cerute de acestea în cadrul activităŃii de informare a Parlamentului de către membrii Guvernului, potrivit art. 110, alin. (1) din Constitutie;pentru emiterea de ordine normative sau instrucŃiuni cu caracter discriminatoriu pe temei de rasă, naŃionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, vârstă, sex sau orientare sexuală, apartenentă politică, avere sau origine socială, de natura să aducă atingere drepturilor omului.

II.4. AUTORIT ĂłI DE SPECIALITATE ALE ADMINISTRA łIEI PUBLICE CENTRALE Prin această sintagmă vom înŃelege ministerele şi celelelte autorităŃi ale

administraŃiei publice centrale care se organizează şi funcŃionează atât în subordinea Guvernului cât şi a ministerelor.

22

Ministerele, în sensul modern al termenului, au fost create la noi prin Regulamentele Organice, dar prima lege cadru de organizare şi funcŃionare a administraŃiei ministerelor se adoptă după aproape un secol – Legea din 2 august 1929, intitulată chiar Legea ministerelor, care s-a referit şi la aspecte legate de organizarea internă şi funcŃionarea Guvernului. De regulă, autorii de drept administrativ, consideră ministerele ca fiind organ de ramură şi le clasifică după natura activităŃii pe care o realizează în trei mari categorii: ministere cu activitate economică; ministere cu activitate socio-culturală şi ştiinŃifică; ministere cu activitate politico-administrativă.

Ministerele ca organe de specialitate sunt constituite dintr-o sumă de servicii publice administrative create pentru a satisface o anumită categorie de interese cu caracter general ale societăŃii.

Rolul, funcŃiile, atribuŃiile, structura organizatorică şi numarul de posturi ale ministerelor se stabilesc în raport cu importanŃa, volumul, complexitatea şi specificul activitatii desfaşurate şi se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Structura organizatorie proprie ministerelor cuprinde birouri, servicii, direcŃii, direcŃii generale. Ministerele pot înfiinŃa în subordinea lor organe de specialitate, cu avizul CurŃii de Conturi.

Biroul se va organiza pentru îndeplinirea unei activităŃi omogene ce impune o delimitare organizatorică distinctă. Serviciul se organizează pentru îndeplinirea unei activităŃi omogenesau pentru mai multe activităŃi complementare care necesită o conducere unitară. DirecŃia cuprinde mai multe servicii ori birouri ce îşi desfăşoară activitatea sub o conducere unică. DirecŃiile generale delimitează un grup de activităŃi ce reprezintă un domeniu sau un sector de activitate.

Personalul ministerelor se împarte în personal de conducere, personal de execuŃie de specialitate, personal de deservire. Conducerea ministerelor se exercită de cătrre miniştri pe lângă care funcŃionează secretari de stat, subsecretari de stat, directori generali, directori, şefi de compartimente. Secretarii de stat exercită atribuŃiile delegate de către ministru.

Principalele atribuŃii ale miniştrilor sunt următoarele:conduc aparatul propriu al ministerului, stabilit prin hotărâre a Guvernului, numesc şi eliberează din funcŃie personalul acestuia;organizeaza, coordoneaza si controleaza aplicarea legilor, ordonantelor si hotararilor Guvernului, a ordinelor si instructiunilor emise potrivit legii, cu respectarea limitelor de autoritate si a principiului autonomiei locale a institutiilor publice si a agentilor economici; e.t.c.

În cadrul guvernului pot fi organizate şi alte structuri, cum ar fi departamentele. Departamentul este o structură organizatorică fără personalitate juridică şi fără unităŃi în subordine, subordonat primului-ministru, având rolul de coordonare şi sinteză în domenii de interes general, în conformitate cu atribuŃiile Guvernului. Departamentul este condus de un demnitar. În exercitarea atribuŃiilor ce îi revin conducătorul departamentului emite ordine cu caracter individual.

23

Înfiin Ńarea, modul de organizare şi funcŃionare, precum şi atribuŃiile departamentului se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

Alte autorităŃi de specialitate ale administraŃiei publice centrale pot fi înfiinŃate fie în subordinea Guvernului, fie a ministerelor. Aceste autorităŃi sunt constituite dintr-o sumă de servicii publice organizate pentru a răspunde unor necesităŃi cu caracter general pentru satisfacerea cărora nu este necesară organizarea unui minister. Ex. secretariate, subsecretariate, agenŃii, oficii, comisii etc. Aceste autorităŃi de specialitate fiind organizate în subordinea Guvernului sau a ministerelor au o competenŃă ce se întinde pe tot teritoriul Ńării, în timp ce competenŃa teritorială este limitată la ramura sau domeniul de activitate pentru care au fost înfiinŃate. Structura organizatorică a acestor autorităŃi este stabilită prin actele de înfiinŃare.

II.5. AUTORIT ĂłI ADMINISTRATIVE AUTONOME AutorităŃile administrative autonome sunt reglementate de art. 116 din

ConstituŃie. Ele pot fi reglementate numai prin legi organice, fiind exceptate acele autorităŃi înfiinŃate prin ConstituŃie: Curtea de Conturi, Avocatul Poporului, Consiliul Legislativ.

AutorităŃile administrative autonome exercită fie un rol de sinteză – Consiliul Legislativ, rol de control – Curte de Conturi, rol de coordonare – Consiliul Suprem de Apărare a łării. Întucât întraga lor activitate se desfăşoară în baza legii şi în vederea executării legii aceste autorităŃi fac parte din puterea executivă.

II.6. ACTELE AUTORIT ĂłILOR ADMINISTRATIVE DE SPECIALITATE Având competenŃă materială în anumite domenii autorităŃile administrative de

specialitate au implicit şi dreptul de a reglementa relaŃiile sociale din aceste domenii prin acte administrative cu caracter normativ sau individual. Aceste acte poartă numele de ordine, directive, circulare sau instrucŃiuni. Ele vor trebui emise pentru organizarea executării legilor sau executarea lor în concret.În acelaşi timp actele autorităŃilor administrative centrale de specialitate trebuie să fie conforme atât cu legiele cât şi cu actele autorităŃilor administrative superioare, în temeiul principiului subordonăriii administrative. Actele autorităŃilor administrative centrale de specialitate vor trebui să fie publicate sub sancŃiunea inexistenŃei.

Această categorie de acte administrative se adresează în primul rând funcŃionarilor publici şi într-o mai mică măsură celor administraŃi, având rolul de a contribui la mai buna funcŃionare a serviciului public respectiv. Actele

24

autorităŃilor administrative centrale de specialitate nu au un regim juridic precis, totuşi este incontestabil că ele angajează responsabilitatea autorităŃilor administrative care le-au emis.

Circularele sau instrucŃiunile sunt prescripŃii generale pe care organele de conducere ale unui serviciu publicle dau funcŃionarilor plasaŃi sub autoritatea lor cu privire la interpretarea sau aplicarea unei legi sau regulament.Ele au caracter oblgatoriu pentru funcŃionarii din serviciu respectiv în temeiul principiului subordonării ierarhice faŃă de superiori. Interpretarea dată legii de funcŃionarii npublici ierarhic superiori trebuie considerată ca fiind exactă de cei aflaŃi în subordinea lor. În schimb circularele nu au caracter obligatoriu faŃă de cei administraŃi. De asemenea, în faŃa instanŃelor de judecată, ele nu vor avea caracter obligatoriu, judecătorul având posibilitatea de a da o altă interpretare legii. Circularele nu sunt aşadar o sursă de legalitate ci o sursă de obligaŃii ierahice. În faŃa instanŃelor acŃiunile introduse de funcŃionarii publici izvorâte din interpretarea sau executarea unei circulare vor fi tratate separat de acŃiunile introduse de particulari, Ńinându-se cont de faptul că funcŃionarii publici sunt legaŃi de puterea obligatorie a circularelor în timp ce particularii le pot ignora.

În practică se poate face o distincŃie între circularele cu caracter normativ şi circularele cu caracter interpretativ. Circularele au caracter normativ atunci când în completarea legii impun o anumită interpretare. Circularele cu caracter normativ vor tebui emise numai în domeniile în care autoritatea administrativă care doreşte să emită o circulară are competenŃa materială de reglementare. Circularele cu caracter interpretativ nu aduc elemente de noutate în interpretarea legilor.

Ordinele sau directivele sunt acte administrative apropiate de circulare dar de acre se deosebesc prin scopul lor precis. Ele se vor adopta în domeniile în care autorităŃile administrative au putere discreŃionară. Prin emiterea acestor acte autorităŃile administrative îşi stabilesc un anumit mod de soluŃionare a unor situaŃii particulare, fiind astfel uşurată sarcina funcŃionarilor publici şi adoptânduâse o atitudine unitară faŃă de o anumite situaŃii particulare. În practică ordinele sunt folosite cu predilecŃie în domeniul economic – de ex. normele şi criteriile de acordare a unui sprijin financiar. Se întâlnesc ordine şi în domeniul social, în urbanism, şi amenajarea teritoriului. Ordinele au avntajul de a reduce incertitudinea în rândul celor administraŃi şi a riscului ca aceştia să fie discriminaŃi. AutorităŃile adminstrative pot face referire la ordinele adoptate pentru a-şi motiva acŃiunile fără însă a fi legate de acestea în aprecierea cazurilor particulare. AutorităŃile adminstrative pot deroga de la ordinele emise ori de câte ori interesele generale sau particularităŃile unei situaŃii o cer.

25

CAPITOLUL III

ADMINISTRA łIA PUBLIC Ă LOCAL Ă III.1. PRINCIPIILE ADMINISTRA łIEI PUBLICE LOCALE III.1.1. Precizări prealabile Principiile administraŃiei publice locale exprimă în mod sintetic o seie de

trăsături generale, având rolul de a asigura o construcŃie unitară sistemului, în special în procesul de elaborare a normelor drept, având şi o dimensiune cognitivă, contribuind la mai buna cunoaştere a sistemului.

Dreptul administrativ prezintă faŃă de alte ramuri ale dreptului o serie de particularităŃi dintre care una din cele mai importante este faptul că nu este codificat, iar una din cele mai importante trăsături este dinamismulo său. Din punctul de vedere al consacrării principiile dreptului administrativ se împart în principii cuprinse într-un act normativ – ex. principiul autonomiei locale prevăzut de art. 120 din ConstituŃie, şi principii care se desprind din mai multe acte normative-ex. principiul revocabilităŃii actelor administrative.

În domeniul administraŃie publice locale art. 120 din ConstituŃie prevede că ,,administraŃia publică locală se întemeiază pe principiul descentralizării, autonomiei locale şi desconcentrării serviciilor publice”. În art. 121 şi 122 din ConstituŃie este consacrat principiul eligibilităŃii autorităŃilor administraŃiei publice locale. Din ansamblul textelor constituŃionale se desprind şi principiul legalităŃii şi consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit.

În acelaşi timp art. 2 din Legea nr. 215/2001 privin administraŃia publică locală enumeră principiile autonomiei locale, desconcentrării serviciilor publice, eligibilităŃii autorităŃilor administraŃiei publice locale, legalităŃii şi consultării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit.

III.1.2. Principiul autonomiei locale, principiul d escentralizării şi principiul desconcentrării serviciilor publice Principiile autonomiei locale, desconcentrării serviciilor publice şi

descentralizării trebuie privite unitar datorită legăturilor existente între noŃiunile de centralizare, descentralizare, desconcentrare şi autonomie locală. La origine aceste noŃiuni nu au fost noŃiuni juridice ci au apărut ca tendinŃe ale polliticii administrative în urma unor necesităŃi practice. NoŃiunile de centralizare şi descentralizare folosite în mod frecvent pentru a denumi două sisteme de organizare a autorităŃilor administrative la nivel local, uniforme şi opuse,

26

împrumută din drept formele prin care se concretizează, apărând astfel necesitatea de a le caracteriza din punct de vedere juridic.

Sistemul centralizat comportă două accepŃiuni. Într-o primă accepŃie această noŃiune caracterizează raporturile statului cu colectivităŃile locale. Într-o a doua accepŃie ea desemnează o metodă de organizare a administraŃiei publice. În forma sa cea mai riguroasă sistemul centralizat nu recunoaşte colectivităŃilor locale dreptul de a avea viaŃă juridică, statul asumându-şi prin propriul buget satisfacerea tuturor intereselor generale, fie ele naŃionale fie locale. Sistemul centralizat comportă organizare administrativ-teritorială însă nu recunoaşte existenŃa colectivităŃilor locale.

Centralizarea presupune o riguroasă ierahizare.Puterea de decizie este concentrată la vârful ierarhie administrative. Eşaloanele inferioare nu fac decât să transmită şi să execute. Ele vor transmite către centru problemele care au apărut la nivel loacl şi care necesită rezolvare.Eşaloanele inferioare vor transmite în sens invers decizia luată la nivel central, revenindu-le şi sarcina de a o pune în executare. În sistemul centralizat exercitarea atribuŃiilor de către autorităŃile adminiostrative este supusă direct sau indirect puterii ierarhice a autorităŃii centrale. Această subordaonare presupune existenŃa unui control prealabil asupra activităŃii autorităŃilor administrative locale precum şi un control posterior în cadrul căruia se poate recurge la suspendarea, anularea sau reformarea actelor autorităŃilor subordnate fie pe motive de oportunitate fie pe motive de legalitate. AutorităŃile centrale pot să recurgă şi la aplicarea de sancŃiuni disciplinare.

Organizarea centralizată ignoră diversitatea intereselor din cadrul unui stat. Ea exclude posibilitatea ca autorităŃile din teritoriu să acŃioneze în baza unei iniŃiative proprii şi prezontă dezavantajul că blochează soluŃionarea problemelor minore şi supraîncarcă sarcinile administarŃiei centrale.Deşi în sistemul centralizat există autorităŃi administrative în teritoriu ele sunt numite şi revocate de autorităŃile centrale, nu dispun de personalitate juridică şi acŃionează în numele statului. Gradul de dependenŃă al autorităŃilor din teritoriu de autorităŃile centrale reprezintă criteriu ce separă sistemele centralizate de sistemele descentralizate.

Centralizarea poate îmbrăca forma concentrării administrative sau a deconcentrării administrative. Concentrarea administrativă care nu este întâlnită decât în statele care au un teritoriu restrâns implică gruparea tuturor autorităŃilor administrative la sediul puterii centrale. Desconcentrarea administrativă presupune existenŃa unor autorităŃi centrale şi a unor autorităŃi administrative în teritoriu, acestora din urmă încredinŃându-li-se o oarecare putere de decizie în anumite domenii predeterminate care se exercită sub controlul autorităŃilor administrative ierahic superioare. AutorităŃile locale sunt însă prelungiri din teritoriu ale administraŃiei centrale. Deciziile luate de autorităŃile din teritoriu rămân decizii luate în numele statului iar răspunderea operează faŃă de autoritatea centrală în virtutea dependenŃei ierarhice.

27

Sistemul descentralizat implică o distincŃie între problemele care pot fi rezolvate de administraŃia publică şi care interesează întreaga populaŃie – ex. asigurarea ordinii interne – şi problemele care interesează numai o anumită colectivitate – ex. aducŃiunea de apă. Acest sistem presupune acordarea personalităŃii juridice şi a autonomiei financiare.

Descentralizarea constituie un sistem în care legea acordă unor organe alese de membrii unei colectivităŃi locale, ce beneficiază de personalitate juridică, putere de decizie asupra tuturor sau a unora dintre problemele apărute la nivel local. Spredeosebire de sistemul centralizat în care decizia este luată întotdeauna de stat pri intermediul agenŃilor săi, în sistemul descentralizat decizia este luată în numele şi în contul colectivităŃii locale de reprezentanŃii acesteia.

Sistemul descentralizat presupune faptul că anumite servicii publice individualizate prin obiect sau structură sunt scoase din sistemul ierahic, dotate cu personalitate juridică, patrimoniu şi organe conducătoare aspra cărora autoritatea centrală ne exercită decât un control simular celui exercitat asupra colctivităŃilor locale. Descentralizarea permite colectivităŃilor umane sau serviciilor publicesă se administreze prin ele însele.Pentru sistemul descentralizat este esenŃial transferul unor atribuŃii ale diverselor autorităŃi administrative ale statului către autorităŃile care funcŃionează în unităŃile administrativ teritoriale. Descentralizarea permite creşterea eficienŃei autorităŃilor administraŃiei publice locale şi soluŃionarea în condiŃii de oportunitate şi operativitate a problemelor apărute pe plan local.

Descentralizarea care priveşte colectivităŃile locale poartă denumirea de descentralizare administrativ-teritorială iar descentralizarea care are în vedere serviciile publice se numeşte descentralizare tehnică. Descentralizare administrativ-teritorială presupune recunoaşterea colectivităŃilor locale precum şi a dreptului acestora de a se administra prin ele însele. Pentru aceasta este necesar ca aceste colectivităŃi să beneficieze de personalitate juridică, să dispună de autorităŃi administrative proprii, existând însă şi o supraveghere exercitată de către stat prin intermediul unor forme de control stabilite prin lege. Recunoaşterea personalităŃii juridice a colectivităŃilor locale are la bază existenŃa unor interese proprii ale colectivităŃilor locale precum şi a unor probleme locale. Statul este cel care stabileşte care dintre problemele localevor intra în sfera de competenŃă a autorităŃilor locale. Acestea vor trebui să beneficieze de mijloacele necesare rezolvării problemelor locale, respectiv patrimoniu propriu, corp de funcŃionari şi autonomie financiară. În cazul descentralizarii administrativ-teritoriale autorităŃile locale vor soluŃiona problemele specificeale colectivităŃilor locale. Descentra-lizarea tehnică se realizează prin acordarea de autonomie unui serviciu public conferindu-i şi personalitate juridică. Această formă de descentralizare presupune şi scoaterea serviciului public de sub controlul ierhic şi plasarea sub regulile tutelei administrative.

28

Atât sistemul centralizat cât şi sistemul descentralizat implică un anumit control exercitat de stat dar formele şi modalităŃile acestui control fac diferenŃele între cele două sisteme.Sistemului centralizat îi corespunde controlul ierarhic, sistemului descentralizat controlul de tutelă administrativă. În sistemul centralizat controlul este total, asupra tuturor aspectelor, în sistemul descentralizat controlul constituie o excepŃie. Măsurile care se pot lua în urma exercitării controlului sunt variate. Revine sarcina legiuitorului care dintre acestea sunt adaptate unui anumit caz. În privinŃa persoanelor statul poate lua măsuri cu caracter provizoriu- suspendarea din funcŃie, sau cu caracter definitiv – destituirea din funcŃie. În privinŃa deciziilor autorităŃile statului pot lua măsura substituirii atunci când autorităŃile locale nu se conformează unei obligaŃii legale.

În Ńara noastră procesul de reformă a administraŃiei publice îmbracă forma unei translaŃii spre o administraŃie de tip modern al cărui scop principal este de a ameliora condiŃiile de existenŃă ale populaŃiei prin prestarea de cât mai numeroase şi mai variate servicii publice. În cadrul acestui proces se tinde spre realizarea unui parteneriat între stat şi colectivităŃile locale, în care primului îi revine sarcina de a presta numai acele servicii publice care, în mod obiectiv, prin amploarea lor, exced posibilităŃile unei colectivităŃi locale. În acest context un rol important revine principiului autonomiei locale. Acest principiu prevăzut de art. 120 din ConstituŃie, art. 2, alin. 1 din Legea nr. 215/2001 este preluat din documentul Consiliului Europei intitulat ,,Carta Europeană; ExerciŃiu autonom al puterii locale” din 15 octombrie 1985. Prin includerea în legislaŃia internă a principiului autonomiei locale statul român recunoaşte că în interiorul său există colectivităŃi locale, cu necesităŃi proprii, diferite de cele ale colectivităŃii naŃionale. În fapt autonomia locală se întemeiază pe o realitate sociologică: comuna sau oraşul ca centru al vieŃii economico-sociale, rezultat al unui proces istoric, reprezintă o realitate anterioară statului care nu poate fi ignorată sau înlăturată nici chiar atunci când puterea politică centrală utilizează ceel mai ,,brutale mijloace de guvernare locală” Această realitate icio-psihologică şi economică capătă reglementare juridică prin normele constituŃionale şi ale legii organice care impun autonomia locală ca pe un principiu ,, care conferă colectivităŃilor locale dreptul şi capacitatea de a rezolva şi de a gestiona, în cadrul legii, sub propria răspundere şi în interesul populaŃiei acestora o parte importantă din treburile publice” În aceste condiŃii recunoaşterea unor puteri sporite colectivităŃilor locale răspunde unui vast proces de reformă a administraŃiei publice atât pe plan intern cât şi pe plan european, contribuind la crearea unei ,,contraponderi” la puterea administraŃiei centrale conduse de guvern.

Autonomia locală se manifestă în plan organizatoric-administrativ şi financiar. În plan organizatoric administrativ expresia autonomiei locale constă în alegerea autorităŃilor publice din colectivităŃile locale prin votul cetăŃenilor care locuiesc în acestea precum şi în acordarea autorităŃilor astfel alese a unor competenŃe depline

29

şi exclusive. Legea nr. 215/2001 instituie un monopol al autorităŃilor alese de membrii colectivităŃilor locale asupra tuturor problemelor de interes local, fiind exclusă intervenŃia oricărei alte autorităŃi cu excepŃia cazurilor în care statul îşi rezervă în mod explicit sau implicit exercitarea unor atribuŃii.Legea nr. 215/2001 privind administraŃia publică locală preia din Carta Europeană din 1985 regula subsidiarităŃii în conformitate cu care soluŃionarea şi gestionarea problemelor locale se poate face în condiŃii de eficienŃă şi eficacitate numai prin implicarea acelor autorităŃi care se află cel mai aproape de necesităŃile populaŃiei. În plan financiar legea română preia din acelaşi document o altă regulă cu valoare de principiu-regula proporŃionalităŃii. Potrivit acerstei resursele financiare ale autorităŃilor publice locale trebuie să fie proporŃionale cu competenŃele şi responsabilităŃile stabilite prin lege. ColectivităŃile locale au dreptul la resurse financiare proprii suficiente pentru a-şi exercita în mod liber atribuŃiile acordate prin lege. Resursele financiare ale colectivităŃilor locale vor trebui sp provină din impozite locale, în condiŃiile stabilite prin lege, din venituri proprii precum şi din subvenŃii.

Un alt aspect al autonomie locale reglementat în legea nr. 215/2001 îl constituie dreptul autorităŃilor administraŃiei publice locale de a coopera şi de a se asocia cu alte autorităŃi ale administraŃiei publice locale din Ńară şi străinătate. AutorităŃile administraŃiei publice locale au dreptul dea încheia între ele acorduri, de a participa la iniŃierea şi realizarea unor programe de dezvoltare regională, precum şi de a adera la asociaŃii naŃionale şi internaŃionale pentru protecŃia şi promovarea intereselor legitime. În vederea realizării strategiilor de dezvoltare un factor important îl reprezintă pe lângă cooperarea pe plan vertical cu factori interesaŃi de la nivelul ministerelor şi a altor organe centrale cooperarea pe plan orizontal în zona de interes comun a colectivităŃilor locale. În acest sens o nouă noŃiune se impune – noŃiunea de regionalism ,,folosită în sens larg pentru a reda fenomene foarte diferite,inclusiv anumite forme de cooperare între colectivităŃile locale „ iar în sens restrâns pentru a reda evoluŃia organizării teritoriale spre un nivel intremediar, imediat inferior nivelului statal. Procesul care începe cu crearea de structuri regionale poate evolua fie spre o abordare ce urmăreşte reducerea dacalajelor existente între diferite regiuni fie spre crearea de forme ale autonomiei regionale pe calea descentralizării administrative sau a regionalismului politic. În aplicarea principiului autonomiei locale este necesar să se aibă în vedere faptul că problemele locale ce pot fi rezolvate de către colectivităŃile locale sunt numai de ordin administrativ. Autonomia locală este nuami administrativă şi fianciară, fiind exercitată pe baza şi în limitele prevăzute de lege- noŃiuni ca autonomie regională sau autoguvernare şi altele similare nu au nimic comun cu înŃelegerea şi aplicarea principiului autonomiei locale. Regimul autonomiei locale este subordonat ideii unităŃii statului. Interesele locale nu pot duce la o izolare a colectivităŃilor locale de stat, aceste interese nu pot fi privite decŃt într-un cadru mai larg. Autonomia

30

locală nu poate fi concepută într-un stat unitar decât între anumite limite. AdministraŃia centrală păstrează în continuare funcŃia de a asigura pe plan naŃional, o concepŃie unitară asupra politicilor ce trbuie urmate în anumite sectoare. Un rol important îl joacă în acest context prefectul ca reprezentant al administraŃiei centralecu funcŃia de a veghea ca administraŃia locală să nu depăşească limitele pe care legea le stabileşte pentru exercitarea drepturolor decurgând din acordarea autonomiei locale. În exercitarea rolului de supraveghere a respectării legilor de autorităŃile alese prefectul a primit prin art. 123 din ConstituŃie şi art. 27 din Legea nr. 215/2001 dreptul şi obligaŃia de a ataca în justiŃie orice act care emană de la autorităŃile locale şi pe care îl consideră ilegal.

III.1.3. Principiul eligibilit ăŃii Fără a fi formulat, în mod expres, de dispoziŃiile constituŃionale, principiul

eligibilităŃii este inserat în Legile nr. 215/2001 privind administraŃia publică locală şi nr. 67/2004 privind alegerile locale. În legea fundamentală se prevede numai că primarii, consiliile locale şi consiliile judeŃene sunt alese, în condiŃiile legii.

În fapt, în aceasta constă însăşi esenŃa acestui principiu, însă este necesar să vedem în mod concret, în ce constă semnificaŃia politică şi socială a aspectului că, potrivit respectivului principiu, primarii, consiliile locale şi cele judeŃene sunt autorităŃi alese.

Dat fiind natura lor juridică, aceste autorităŃi nu sunt ale statului şi, ca urmare, nu exercită niciuna din puterile statului.

RaŃiunea de a fi a consiliilor locale şi judeŃene precum şi a primarilor constă numai din a administra/gestiona treburile unităŃilor administrativ-teritoriale în care sunt alese, de a sluji şi rezolva interesele colectivităŃilor respective, ale electoratului, într-un cuvânt. Aşadar, puterea lor nu este determinată de puterea statului, nu derivă din aceasta, ci din mandatul ce le-a fost încredinŃat de alegători, în numele cărora acŃionează şi pe care-i reprezintă.

Evident, pentru ca acŃiunile autorităŃilor alese să fie eficiente şi să producă efecte juridice, acestea ar trebui recunoscute de stat – în calitatea sa de reprezentant al întregii naŃiuni.

În virtutea recunoaşterii lor de către stat, recunoaştere care este condiŃionată de valabilitatea scrutinului electoral, primarii, consiliile comunale (orăşeneşti) şi judeŃene sunt încadrate în ordinea juridică a statului, acŃiunile lor fiind considerate a fi în conformitate cu legea. Prin acest demers, se îmbină interesele generale ale naŃiunii, reprezentate de stat, cu cele ale colectivităŃilor componente ale naŃiunii – reprezentate de autorităŃile alese, statul având tot interesul ca treburile locale să fie rezolvate în condiŃii cât mai bune, contribuind, astfel, la realizarea intereselor generale ale statului.

31

Totodată trebuie menŃionat şi faptul că primarul, în exercitarea atribuŃiilor de ofiŃer de stare civilă şi de autoritate tultelară, precum şi a sarcinilor ce-i revin din actele normative privitoare la recensământ, la organizarea şi desfăşurarea alegerilor, la luarea măsurilor de protecŃie civilă, precum şi a altor atribuŃii stabilite de lege, acŃionează şi ca reprezentant al statului în comuna sau oraşul în care a fost ales (art. 69 din Legea nr. 215/2001).

Considerăm că aceasta nu reprezintă o derogare de la respectivul principiu, ci doar o responsabilitate dublă acordată de lege primarului, atât ca autoritate a administraŃiei publice locale, aleasă în condiŃiile legii, cât şi ca reprezentant al statului, în cazul în care acesta reprezintă interese majore, care depăşesc caracterul local, însă trebuie să fie aplicate la acest nivel.

III.1.4. Principiul legalit ăŃii Legea nr. 215/2001 privind administraŃia publică locală prevede, în mod

expres, alături de celelalte principii, şi principiul legalităŃii, căruia trebuie să i se subordoneze toate autorităŃile administraŃiei publice locale, fie că acestea au sau nu un caracter statal.

Acest principiu nu este expres formulat în dispoziŃiile ConstituŃiei României care, aşa cum am mai precizat în prezenta lucrare, menŃionează la art. 120 ca principii de bază pe care se întemeiază administraŃia publică din unităŃile administrativ-teritoriale, principiul autonomiei locale şi principiul descentralizării serviciilor publice.

Chiar dacă legiuitorul nu a găsit de cuviinŃă că ar fi cazul să-l enumere alături de celelalte principii constituŃionale, el se desprinde din ansamblul reglementărilor în materie. Mai mult, deşi nici Legea administraŃiei publice locale în varianta sa iniŃială (Legea nr. 69/1991) nu îl preciza în mod expres, de la început s-a apreciat că menŃinerea lui este absolut necesară, întrucât el îmbracă toate aspectele care privesc autorităŃile administraŃiei publice locale: consacrarea structurilor organizatorice care au această calitate (de autorităŃi), componenŃa şi constituirea acestora, atribuŃiile lor, funcŃionarea şi activitatea (actele pe care le adoptă) etc.

Această ,,omisiune’’ a fost însă ,,reparată’’ şi noua formă a Legii administraŃiei publice locale adoptată în anul 2001, a inclus şi legalitatea în rândul principiilor pe care le analizăm.

Revenind la ansamblul prevederilor constituŃionale, să precizăm doar două dintre reglementările legii fundamentale, care întăresc cele afirmate anterior:art. 121, alin. 2: ,,Consiliile locale şi primarii funcŃionează, în condiŃiile legii, ca autorităŃi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe’’;art. 122, alin. 2: ,,Consiliul judeŃean este ales şi funcŃionează în condiŃiile legii’’.

32

Principiul legalităŃii presupune tocmai ca toate elementele care privesc autorităŃile administraŃiei publice locale, să fie în strictă conformitate, în primul rând, cu prevederile constituŃionale, dar şi cu cele ale legilor şi celorlalte acte normative bazate pe lege, nerespectarea acestor dispoziŃii, deci încălcarea acestui principiu, atrăgând consecinŃe juridice, asupra cărora nu este cazul să ne oprim acum.

În consecinŃă, toate aspectele organizatorice şi funcŃionale, respectiv consacrarea structurilor organizatorice ale autorităŃilor administraŃiei publice locale, componenŃa, modul de constituire, atribuŃiile, competenŃele şi modul lor de funcŃionare, la care se adaugă actele pe care le emană, ca şi raporturile şi relaŃiile lor cu alte autorităŃi publice sau structuri organizatorice din Ńară şi străinătate, trebuie să fie în strictă conformitate cu legea (cu prevederile ConstituŃiei, dar şi cu cele ale legilor şi ale celorlalte acte normative în vigoare).

Structurile organizatorice ale administraŃiei publice la nivelul uni-tăŃilor administrativ-teritoriale nu pot fi create decât în limita celor prevă-zute de ConstituŃie şi celelalte legi ale statului. Mai precis, nu pot fi create alte structuri ale administraŃiei publice, decât cele prevăzute în mod expres de legislaŃia noastră în vigoare.

III.1.5. Principiul consult ării cetăŃenilor în problemele locale de interes deosebit Acest principiu este prevăzut în mod expres atât de dispoziŃiile Legii nr.

215/2001 privind administraŃia publică locală, cât şi de cele ale Legii nr. 3/2000 privind organizarea şi desfăşurarea referendumului.

DispoziŃiile art. 2 din Legea nr. 215/2001, prin care se evidenŃiază în mod expres principiul la care ne referim, ca unul din cele cinci principii în temeiul cărora se organizează şi funcŃionează administraŃia publică în unităŃile administrativ-teritoriale, sunt completate cu cele ale art. 3, alin. 3 din acelaşi act normativ.

Potrivit acestor reglementări, dispoziŃiile alin. 2 (în conformitate cu care dreptul de a soluŃiona şi de a gestiona, în numele şi în interesul colectivităŃilor locale pe care le reprezintă, treburile publice, în condiŃiile legii, se exercită de consiliile locale şi primari, precum şi de consiliile judeŃene, autorităŃi ale administraŃiei publice locale alese prin vot universal, egal, direct, secret şi liber exprimat), ,,nu aduc atingere posibilităŃii de a recurge la consultarea locuitorilor prin referendum sau prin orice altă formă de participare directă a cetăŃenilor la treburile publice, în condiŃiile legii’’.

De asemenea, la art. 20 din aceeaşi lege se prevede că ,,orice modificare a limitelor teritoriale ale acestora (n.n. oraşelor, comunelor şi judeŃelor) se poate efectua numai prin lege şi numai după consultarea prealabilă a cetăŃenilor din unităŃile administrativ-teritoriale respective prin referendum, care se organizează

33

potrivit legii’’. În fine, art. 73, alin. 1 precizează că ,,mandatul primarului încetează, de asemenea, înainte de termen, ca urmare a rezultatului unui referendum local, organizat în condiŃiile legii’’.

În cadrul referendumului, populaŃia poate fi consultată cu privire la una sau mai multe probleme, precum şi cu privire la o problemă de interes naŃional şi o problemă de interes local, pe buletine de vot separate.

Problemele supuse referendumului local se stabilesc de consiliile locale sau judeŃene, după caz, la propunerea primarului, respectiv a preşedintelui consiliului judeŃean.

Referendumul local, prin care pot fi supuse aprobării locuitorilor problemele de interes deosebit din unităŃile administrativ-teritoriale, se poate organiza în toate satele şi localităŃile componenete ale comunei sau oraşului ori numai în unele dintre acestea.

În cazul referendumului la nivel judeŃean, acesta se poate desfăşura în toate comunele şi oraşele din judeŃ, ori numai în unele dintre acestea, care sunt direct interesate.

De regulă, referendumul are un caracter consultativ. Doar în cazul proiectelor de lege sau a propunerilor legislative privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor, oraşelor şi judeŃelor care se înaintează Parlamentului spre adoptare, legea precizează în mod expres că organizarea referendumului este obligatorie.

De asemenea, conform art. 73 din Legea nr. 215/2001, referendumul pentru încetarea mandatului primarului înainte de termen, se organizează ca urmare a cererii adresate în acest sens prefectului de către locuitorii comunei sau oraşului, ca urmare a nesocotirii de către acesta a intereselor generale ale colectivităŃii locale sau ca urmare a neexecutării atribuŃiilor ce îi revin potrivit legii, inclusiv a celor pe care le exercită ca reprezentant al statului (are, astfel, caracter obligatoriu, în condiŃiile prevăzute de respectivele reglementări legale).

III.2. AUTORIT ĂłILE ADMINISTRA łIEI PUBLICE LOCALE III.2.1. Autorit ăŃile administraŃiei publice locale din comune şi oraşe DispoziŃiile alin. 1 al art. 5 din Legea nr. 215 /2001 au valoarea unor

prescripŃii-cadru care statornicesc care sunt aceste autorităŃi, şi anume consiliile locale şi primarii. Aceleaşi dispoziŃii mai precizează două elemente: natura acestor autorităŃi (consiliile locale sunt “autorităŃile deliberative” iar primarii “autorităŃi executive) şi modalitatea de formare a acestora (prin alegere, atât în cazu1 consiliilor loca1e cât şi al primarilor). Prin urmare, ambele autorităŃi administrative ale comunei sau oraşului se bucură de legitimitate populară directă, iar între ele nu există raporturi ierarhice, de supra şi subordonare.

34

Aceste două autorităŃi – consiliul local şi primarul, ca autorităŃi ale administraŃiei publice locale, funcŃionează ca “autorităŃi administrative autonome şi “rezolvă treburile publice din comune şi oraşe”, “în condiŃiile prevăzute de lege”, ambele acŃionând în interdependenŃă, în vederea realizării scopu1ui pentru care au fost investite cu aceste competenŃe. Se stabileşte astfel principiul plenitudinii de atribuŃii a consiliilor locale şi primarilor la nivelul unităŃii administrativ-teritoriale ce constă în rezolvarea treburilor publice din comune şi oraşe.

Consiliul local este, conform legii, autoritatea deliberativă, aleasă prin vot direct, cu caracter colegial, care lucrează în şedinŃe. Această autoritate se bucură de un statut autonom potrivit căruia deliberează asupra intereselor specifice colectivităŃilor loca1e şi hotărăşte asupra modului lor de realizare, fără amestecul altei/altor autorităŃi publice sau ale adrministraŃiei pub1ice sau chiar al primarului. Consiliile locale sunt autorităŃi administrative, răspunderea lor politică fiind numai de ordin electoral. Aceste autorităŃi sunt înzestrate cu competenŃa specifică administraŃiei pub1ice locale pentru a hotărî asupra modului de rezolvare a problemelor adniinistrative, ele neavând, deci, vocaŃie politică. Autonomia acestor autorităŃi colegiale rezidă şi în auto-organizarea lor, activitatea deliberativă şi dezbaterile consiliilor desfăşurându-se într-un cadru precizat de propriile regulamente de funcŃionare, în limita competenŃelor conferite de lege. Aplicând principiul plenitudinii de atribuŃii consiliilor locale, un autor preciza că, practic, “consiliile locale pot avea atribuŃii în orice domeniu sau sector de activitate, dacă nu există o interdicŃie expresă a legii”, precizând în continuare că, ”reluând terminologia clasică, în privinŃa delimitării sferei atribuŃiilor consiliilor locale se aplică teoria “drepturilor reflexe” sau teoria “autolimitării statului”, sfera atribuŃiilor consiliilor locale creşte pe măsură ce statul înŃelege să nu mai reŃină anumite servicii publice în sarcina organelor adtninistraŃiei de stat”.

Primarul este autoritatea executivă aleasă prin vot universal direct, cu caracter unipersonal, şef al administraŃiei publice a comunei sau oraşului. Potrivit legii, primarul are o dublă calitate, fiind în acelaşi tirnp atât autoritatea executivă a consiliului local, cu rol în realizarea autonomiei locale, cât şi autoritatea ce reprezintă puterea statală la nivelul comunei, cu rol în realizarea unor servicii publice statale. Corespunzător, primarul este investit, pe de o parte, cu atribuŃii al căror exerciŃiu rezolvă treburile de interes local ale colectivităŃilor, comunei sau oraşului şi, pe de altă parte, cu atribuŃii pentru realizarea intereselor generale ale statului. Cu alte cuvinte, primarul nu deŃine competenŃe în nume propriu, ci în nurnele colectivităŃii care l-a ales, pentru realizarea autonomiei locale, şi al statului, în numele căruia acŃionează ca reprezentant, în comuna sau oraşul unde a fost ales.

Este consacrată astfel, în cazul primarului, o dedublare funcŃională, care este formulată expres în Legea nr. 215/2001. Astfel, în exercitarea atribuŃiilor ce îi

35

revin ca oflŃer de stare civilă, autoritate tutelară, în materie de recensământ, alegeri, aducerea la cunoştinŃa cetăŃenilor a legilor şi alte asemenea, stabilite prin legi, primarul acŃionează şi ca reprezentant al statului în comuna sau oraşul în care a fost ales, iar în cazuri excepŃionale, dacă refuză sau este în imposibilitatea de a exercita aceste atribuŃii, ele se exercită de secretarul comunei sau judeŃului. Este irnportant a se delimita între atribuŃiile primarului ca autoritate proprie a comunei sau oraşului şi atribuŃiile delegate pe linia administraŃiei statale, pentru a se stabili dacă parte în raportul juridic administrativ, reprezentată de primar, devine colectivitatea teritorială sau statul. Aspectul este extrem de important atunci când se pune problema răspunderii administrativ-patrimoniale pentru prejudiciile produse pentru activitatea în regim de putere publică a primarului, despăgubirile urmând a fi suportate, după caz, din bugetul local sau din bugetul statului.

Din analiza normelor legale în vigoare, rezultă că atribuŃiile primarului se exercită în mod legal şi produc efecte juridice numai în limitele comunei sau oraşului unde a fost ales, în cadrul competenŃei sale materiale şi teritoriale obligatoriu de a fi respectate, fiind de ordine publică.

III.2.2. Autorit ăŃile administraŃiei publice locale din judeŃe La nivel judeŃean ConstituŃia nu reglementează decât consiliul judeŃean,

autoritate administrativă aleasă prin vot universal direct, cu caracter deliberativ, organ colegia1, care lucrează în şedinŃe. Ea nu mai vorbeşte şi de organul executiv al judeŃului, dar este de neconceput ca o colectivitate teritorială locală să dispună numai de un organ deliberativ, iar nu şi de unul executiv. Tăcerea Constituantului are o singură semnificaŃie, şi anume că organul executiv al judeŃului nu este rezultatul alegerii (pentru toate autorităŃile locale autonome a căror existenŃă o consacră, ConstituŃia stabileşte expres caracterul ales), ci este numit deci, prin urmare, răspunzător în faŃa organului deliberativ- consiliul judeŃean.

În prezent, potrivit Legii administraŃiei publice locale singurul organ executiv al judeŃului, şeful administraŃiei publice din judeŃ, este preşedintele consiliului judeŃean, organ executiv unipersonal.

În conformitate cu dispoziŃiile constituŃionale ale art. 121, al. (1), “consiliul judeŃean este autoritatea administraŃiei publice pentru coordonarea activităŃii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeŃean”, iar Legea administraŃiei publice locale îi stabileşte atribuŃii corespunzătoare în acest sens. Consiliul judeŃean reprezintă astfel o autoritate administrativă creată prin normă constituŃională şi care funcŃionează pe baza principiilor autonomiei locale.

Prin urmare, consiliul judeŃean dispune de o competenŃa generală, dar limitată la sfera de activitate a serviciilor publice de interes judeŃean, pe care le organizează, le conduce şi le aprobă regulamentele de organizare şi funcŃionare.

36

În acest sens, sunt înfiinŃate serviciile publice de interes judeŃean, cum ar fi, spre exemplu, cele care au ca obiect constituirea, întreŃinerea şi modernizarea drumurilor de interes judeŃean şi a podurilor. In acest context, este necesaxă sublinierea că activitatea de coordonare, de către consiliul judeŃean, nu vizează întreaga activitate a consiliilor locale, ci doar acea parte care are tangenŃă cu interesele judeŃene. Aşadar, subliniem din nou, nu există raporturi de subordonare între administraŃia locală şi cea judeŃeană, în caz contrar, autonomia locală fiind golită de conŃinut.

JudeŃul, ca persoană juridică, este reprezentat permanent şi continuu în toate relaŃiile sale atât în Ńară cât şi în străinătate de către preşedintele consiliului, ca autoritate unipersonală. Tot acestuia i se subordonează întregul aparat propriu al consiliului judeŃean, al cărui personal îl numeşte, îl sancŃionează şi îl eliberează din funcŃie în condiŃiile legii. De altfel, ca şef al administraŃiei publice judeŃene şi în calitate de autoritate unipersonală cu activitatea permanentă, preşedintele consiliului judeŃean exercită atribuŃii asemănătoare cu cele stabilite pentru primar (cu excepŃia conducerii consiliului ). Deosebirea subzistă în aceea ca primarul este definit ca autoritate administrativă autonomă, iar preşedintele consiliului judeŃean nu dispune de o asemenea caracterizare.În exercitarea atribuŃiilor sale, preşedintele consiliului judeŃean emite dispoziŃii cu caracter individual, care devin executorii după ce au fost aduse la cunoştinŃa persoanelor interesate.

III.2.3. Prefectul InstituŃia prefectului, reprezentant al Guvernului în teritoriu, este un organ

unipersonal al administraŃiei publice. Reprezentantul Guvernului este numit în funcŃie printr-un act de autoritate, şi nu ales. Singura autoritate competentă să numească reprezentantul statului in teritoriu este Guvernul. Actul juridic prin care este numit reprezentantul Guvernului este hotărârea Guvernului, instrument juridic de realizare a competenŃelor Guvernului. Potrivit principiului simetric, atât numirea cît şi eliberarea din funcŃie se face prin hotărârea Guvernului, acelaşi organ apreciind asupra condiŃiilor numirii sau eliberării din funcŃie. ExistenŃa subprefecŃilor nu schimbă natura juridică a prefectului, nu transformă conducerea prefectului (constituită din aparatul tehnic, subprefect şi prefect) într-un organ colegial. Subprefectul, deşi numit şi eliberat din funcŃie în aceleaşi condiŃii ca şi prefectul, nu este o instituŃie juridica de sinestătătoare, legea neconferindu-i atribuŃii proprii. Prefectul îi poate delega atribuŃii din competenŃa cu care este investit. SubprefecŃii înlocuiesc de drept reprezentantul Guvernului în situaŃia de absenŃă temporară sau de vacanŃă a funcŃiei.

Reprezentantul Guvernului din teritoriu are calitatea de a reprezenta Guvernul în unitatea adminisrativ-teitorială şi este şeful serviciilor publice descentralizate ale ministerelor în teritoriu. Ca agent al puterii executive în teritoriu, reprezentantul Guvernului poate fi considerat ca element de desconcentrare în

37

sistemul administraŃiei publice. În baza acestora are loc delegarea unor atribuŃii ale autorităŃii centrale, ca şi a dreptului de tutelă administrativă de la organele centrale ale statului la reprezentantul local al acestuia.

RelaŃiile stabilite între prefect şi executiv-guvernul pe care îl reprezintă – sunt relaŃii de autoritate, ierarhice, determinate de structura ierarhică a sistemului autorităŃilor statului şi relaŃiei funcŃionale, care de regulă se realizează în sprijinul celor dintâi. În virtutea acestor relaŃii reprezentantul Guvernului conduce, subordonând serviciile ministeriale din teritoriu, asigurând unitatea de acŃiune a statului pe întreg cuprinsul Ńării.

ReprezentanŃii guvernului au o competenŃă materială specială, în probleme strict reglementate de lege. În general, însă, competenŃa materială a reprezentanŃilor guvernului se caracterizează prin aptitudinea generală şi abstractă de a interveni în orice domeniu care revine administraŃiei publice.

În raporturile cu autorităŃile publice locale din teritoriu reprezentantul Guvernului se afla în relaŃii de reprezentare şi control. Având în vedere rolul important pe care ConstituŃia şi legile organice le stabilesc reprezentantului Guvernului, de supraveghetor al respectării legii în activitatea autorităŃilor locale, putem reliefa relaŃiile de control în care se afla reprezentantul Guvernului cu consiliile locale, primarii, preşedinŃii consiliilor regionale. Este vorba de un control stabilit de lege şi nu unul izvorât din relaŃiile de subordonare ierarhica. Controlul trebuie exercitat strict in limitele legii şi cu respectarea autonomiei funcŃionale ale autorităŃilor locale, principiul autonomiei administrative şi al desconcentrării serviciilor publice fiind la baza acestui control.

Noua lege cadru pentru instituŃia prefectului urmăreşte crearea unui corp profesionist, neutru politic. Cu toate acestea această instituŃie continuă să păstreze puternice conotaŃii politice. Astfel funcŃia de prefect încetează în cazul pierderii drepătulrilor electorale, prefectul acŃionează pentru realizarea în judeŃ, respectiv în municipiul Bucureşti, a obiectivelor cuprinse în Programul de guvernare şi dispune măsurile necesare pentru îndeplinirea lor.

Pentru îndeplinirea atribuŃiilor ce îi revin, prefectul emite ordine cu caracter individual sau normativ, în condiŃiile legii.

38

DICłIONAR:

1. autonomie locala – dreptul si capacitatea efectiva a autoritatilor administratiei publice locale de a solutiona si de a gestiona, în numele si în interesul colectivitatilor locale pe care le reprezinta, treburile publice, în conditiile legii;

2. centralizare – sistem de organizare a administratiei publice locale în cadrul caruia puterea centrala nu recunoaste colectivitatilor locale ori serviciilor publice dreptul de a se administra prin ele însele, în nume propriu;

3. colectivitate locala – totalitatea locuitorilor dintr-o unitate administrativ-teritoriala;

4. concentrare – modalitate a sistemului centralizat de organizare a administratiei publice în care autoritatea centrala recunoaste organelor din teritoriu care îi apartin o anumita putere de decizie;

5. Consiliu Local – autoritate autonoma a administratiei publice locale aleasa de catre locuitorii dintr-o colectivitate locala, care are sarcina de a administra prin actele pe care le adopta problemele locale;

6. Consiliu Judetean – autoritate autonoma a administratiei publice judetene aleasa de catre locuitorii dintr-un judet, care are sarcina de a administra prin actele pe care le adopta problemele locale;

7. deconcentrare – modalitate a organizarii centralizate a administratiei publice locale în cadrul careia se acorda autoritatilor locale o anumita putere de decizie (v. centralizare);

8. descentralizare – sistem de organizare a administratiei publice în cadrul caruia se acorda serviciilor publice sau colectivitatilor locale personalitate juridica, putere de decizie, fiind scoase de sub controlul ierarhic al autoritatii centrale;

9. descentralizarea tehnica – descentralizarea serviciilor publice (v. descen-tralizare);

10. descentralizare administrativ-teritorială – descentralizarea colectivitatilor locale (v. descentralizare);

39

CAPITOLUL IV

FUNCłIA PUBLIC Ă. SERVICIUL PUBLIC

IV.1. FUNCłIA PUBLIC Ă IV.1.1.Precizări prealabile FuncŃia publică reprezintă un element esenŃial al statului reprezentând una din

cele mai importante legături dintre cetăŃean şi instituŃii. Reuşita procesului de modernizare a administraŃiei publice din România şi armonizarea prevederilor din domeniu cu legislaŃia europeană, potrivit aspiraŃiilor europene ale Ńării noastre, nu pot fi concepute fără reformarea corpului funcŃionarilor publici. Acest proces de reformare a corpului funcŃionarilor publici are la bază prevederile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcŃionarilor publici.

Natura juridică a raporturilor care i-au naştere între un un angajat al unei autorităŃi administrative sau al unei instituŃii publice şi respectiva autoritate sau instituŃie publică a făcut obiectul a numeroase dispute atît în literatura juridică, din străinătate ca şi din Ńara noastră, cât şi în practica instanŃelor judecătoreşti. În definirea noŃiunii de funcŃionar public sau impus două concepŃii.

O primă concepŃie i-a în considerare o definiŃie organică ce impune a fi consideraŃi funcŃionari persoanele care îşi desfăşoară activitatea mai mult sau mai puŃin în sectorul public-autorităŃi ale administraŃiei publice centrale şi locale, servicii publice aflate în subordinea acestora, servicii publice economice şi sociale dependente de stat şi de colectivităŃile locale. Potrivit acestei concepŃii în FranŃa sunt consideraŃi funcŃionari agenŃii publici din serviciile spitaliceşti, iar în Belgia cei din căile ferate.

O altă concepŃie foloseşte o definiŃie funcŃională ce include în rândul funcŃionarilor agenŃii publici care exercită prerogative ale puterii publice sau care participă la apărarea intereselor vitale ale statului şi ale colectivităŃilor locale.În acesată concepŃie sunt consideraŃi funcŃionari publici membrii forŃelor armate, poliŃiei, angajaŃii care îşi desfăşoară activitatea în magistratură, administraŃia fiscală, în ministere, organele administraŃiei publice locale etc. în măsura în care persoanele în cauză exercită atribuŃii din sfera puterii de stat sau din cea a dreptului public cum ar fi elaborarea de acte juridice, punerea în aplicare a acestora, controlul aplicării lor. Se face astfel distincŃie între funcŃionari şi respectiv salariaŃi şi muncitori, considerându-se că numai primii sunt însărcinaŃi să exercite prerogative ale puterii publice. Acesata este şi concepŃia Legii nr. 188/1999 privind statutul funcŃionarilor publici care definind funcŃionarul public

40

ca fiind persoana numită într-o funcŃie publică stabileşte o legătura de interdependenŃă între funcŃionarul public şi ansamblul atribuŃiilor şi responsabilităŃilor stabilite de autoritatea sau instituŃia publică, în temeiul legii, în scopul realizării competenŃelor sale, cu alte cuvinte funcŃia în care este numit. Această soluŃie este utilizată în majoritatea statelor membre ale ComunităŃii Europene şi reprezintă modalitatea utilizată şi în dreptul comunitar. Art. 1 din Statutul european prevede că „funcŃionarul comunităŃilor este persoana care a fost numită într-o funcŃie publică permanentă printr-un act scris al autorităŃii învestite cu puterea de numire”. Semnalăm şi precizarea caracterului permanent al funcŃiei publice, care deşi nu este prevăzut expres de legea română, se subînŃelege din conŃinutul ei şi este recunoscut de majoritatea autorilor în doctrină.

Pe de altă parte legea stipulează că personalul din aparatul de lucru al autorităŃilor sau instituŃiilor publice care efectuează activităŃi de secretariat-administrative, protocol, gospodărire, întreŃinere-reparaŃii şi deservire este angajat cu contract individual de muncă. Persoanele care ocupă aceste funcŃii nu au calitatea de funcŃionar public şi li se aplică legislaŃia muncii.

În literatura de specialitate sunt date diverse definiŃii funcŃiei publice, autorii acestora încercând să pună în evidenŃă, mai mult sau mai puŃin anumite trăsături generale (pentru toate funcŃiile publice) sau specifice unor funcŃii publice.

Astfel, Paul Negulescu, defineşte funcŃia publică, în „Tratatul său de drept administrativ”, ca fiind „complexul de puteri şi competenŃe, organizat de lege pentru satisfacerea unui interes general, În vederea de a fi ocupată, în chip temporar, de un titular (sau mai mulŃi), persoană fizică care, executând puterile în limitele competenŃei, urmăreşte realizarea scopului pentru care a fost creată funcŃiunea”. În concepŃia acestui autor, funcŃia publică face parte din serviciu public, dar numai dacă este vorba de un „serviciu public exploatat în regie”, adică organizat de stat. El consideră că funcŃia publică are trei scopuri: efectuarea de acte juridice, prepararea emiterii actelor juridice şi executarea actelor juridice sau a deciziilor administrative ori judecătoreşti.

IV.1.2. Clasificarea funcŃiilor publice FuncŃiile publice se clasifică după cum urmează:

a) funcŃii publice generale şi funcŃii publice specifice; b) funcŃii publice din clasa I, funcŃii publice din clasa a II-a, funcŃii publice

din clasa a III-a. FuncŃiile publice generale reprezintă ansamblul atribuŃiilor şi respon-

sabilităŃilor cu caracter general şi comun tuturor autorităŃilor şi instituŃiilor publice, în vederea realizării competenŃelor lor generale.

FuncŃiile publice specifice reprezintă ansamblul atribuŃiilor şi responsa-bilităŃilor cu caracter specific unor autorităŃi şi instituŃii publice, în vederea realizării competenŃelor lor specifice.

41

FuncŃiile publice se împart în trei clase, definite în raport cu nivelul studiilor necesare ocupării funcŃiei publice, după cum urmează:clasa I cuprinde funcŃiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de lungă durată, absolvite cu diplomă de licenŃă sau echivalentă;clasa a II-a cuprinde funcŃiile publice pentru a căror ocupare se cer studii superioare de scurtă durată, absolvite cu diplomă;clasa a III-a cuprinde funcŃiile publice pentru a căror ocupare se cer studii medii liceale, absolvite cu diplomă.

După nivelul atribuŃiilor titularului funcŃiei publice, funcŃiile publice se împart în trei categorii după cum urmează:funcŃii publice corespunzătoare categoriei înalŃilor funcŃionari publici;funcŃii publice corespunzătoare categoriei funcŃiona-rilor publici de conducere; funcŃii publice corespunzătoare categoriei funcŃiona-rilor publici de execuŃie.

Categoria înalŃilor funcŃionari publici cuprinde persoanele care sunt numite în una dintre următoarele funcŃii publice:secretar general al Guvernului şi secretar general adjunct al Guvernului;consilier de stat;secretar general şi secretar general adjunct din ministere şi alte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale;prefect;subprefect;secretar general al prefecturii, secretar general al judeŃului şi al municipiului Bucureşti;director general din cadrul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale.

Categoria funcŃionarilor publici de conducere cuprinde persoanele numite în una dintre următoarele funcŃii publice:secretar al municipiului, al sectorului municipiului Bucureşti, al oraşului şi comunei;director general adjunct, director şi director adjunct din aparatul ministerelor şi al celorlalte organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale;director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice descentralizate ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate ale administraŃiei publice centrale, precum şi în cadrul aparatului propriu al autorităŃilor administraŃiei publice locale;şef serviciu;şef birou.

Sunt funcŃionari publici de execuŃie din clasa I, persoanele numite în următoarele funcŃii publice: expert, consilier, inspector, consilier juridic, auditor. Sunt funcŃionari publici de execuŃie din clasa a II-a, persoanele numite în funcŃia publică de referent de specialitate. Sunt funcŃionari publici de execuŃie din clasa a III-a, persoanele numite în funcŃia publică de referent.

FuncŃiile publice de execuŃie sunt structurate pe grade profesionale, după cum urmează:superior, ca nivel maxim;principal;asistent;debutant.

IV.1.3. CondiŃiile de acces într-o funcŃie publică În majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene sau aflate în faza de

preaderare, ca şi România, concursul reprezintă „dreptul comun în domeniul funcŃionarilor public” şi modul privilegiat de selecŃie a acestora. În legea română se prevede că intrarea în corpul funcŃionarilor publici se face numai prin concurs

42

organizat de autoritatea sau instituŃia publică interesată, în limita posturilor vacante.

Analizând art. 7, alin. 6, constatăm că el enumeră aspectele care pot fi avute în vedere, ca şi condiŃii specifice, de către conducătorul autorităŃii sau instituŃiei publice. Enumerarea este limitativă şi s-a urmărit in acest scop să se creeze dreptul conducătorului de a le stabili dar să se şi elimine riscul ca acesta să stabilească anumite condiŃii în mod discreŃionar, cu intenŃia de a-i favoriza pe unii şi de a-i ajuta pe alŃii. Următoarele aspecte pot reprezenta condiŃii specifice: vechimea în specialitate cerută de specificul funcŃiei publice respective, studii de specialitate, necesitatea şi gradul de cunoaştere a unei limbi de circulaŃie internaŃională, necesitatea şi nivelul cunoştinŃelor de operare – programare pe calculator, necesitatea cunoaşterii limbii unei minorităŃi naŃionale, în localităŃile în care persoanele aparŃinând unei minorităŃi naŃionale deŃin o pondere de peste 20% pentru unii funcŃionari publici din serviciile care au contacte directe cu cetăŃenii. DispoziŃia trebuie coroborată cu art. 17, 40, alin. 7, 51, 106, alin. 8 din Legea nr. 215/2001 a administraŃiei locale, care prevăd posibilitatea ca în anumite autorităŃi administrativ-teritoriale, unde ponderea unei minorităŃi naŃionale este de minim 20%, să se poată asigura desfăşurarea activităŃii administrative şi in limba acelei minorităŃi.

De altfel şi în cazul funcŃiei publice europene se întâlnesc două categorii de condiŃii:condiŃii fixe, care sunt aceleaşi pentru toŃi candidaŃii (ex. condiŃia de a fi cetăŃean al unui stat membru al comunităŃilor);condiŃii variabile, în această categorie intrând diplome, titluri, nivel de experienŃă etc.

IV.1.4. Drepturile şi obligaŃiile funcŃionarilor publici În ceea ce priveşte sfera drepturilor funcŃionarilor publici, regăsim încorporate

în legea română drepturi recunoscute şi funcŃionarilor publici din comunitatea europeană.

Dreptul la opinie este primul menŃionat in secŃiunea I, capitolul V al Legii nr. 188/1999, coroborat cu acela al interdicŃiei oricărei discriminări pe orice criterii. El nu este însă, ca in sistemul european, condiŃionat în exerciŃiul său de respectarea obligaŃiei de loialitate faŃă de instituŃia căreia ii aparŃine şi de obligaŃia de rezervă şi discreŃie, de care face vorbire expresă art. 17 din Statutul European.

În art. 41 (în noua formulare dată în 2003) din legea română în materie, regăsim obligaŃia funcŃionarului public de a se abŃine de la orice faptă care ar aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori corpului funcŃionarilor publici. Constatăm că legea română consacră obligaŃia de abŃinere raportată exclusiv la situaŃia in care s-ar produce anumite prejudicii autorităŃii rezultând, din interpretarea per a contrario a textului, că dacă nu se creează astfel de prejudicii, datoria de abŃinere nu mai subzistă, ceea ce nu poate fi acceptat. Se pune, de asemenea, problema la ce fel de prejudicii face referire texul, numai la acelea de

43

ordin material sau şi la acelea de ordin moral. Modul insuficient de clar al reglementării limitelor dreptului la opinie al funcŃionarilor publici a determinat în practică situaŃii de interpretare denaturată, de îndepărtare de la esenŃa regimului funcŃiei publice.

Alte drepturi ale funcŃionarului public din România, comune şi funcŃionarului public comunitar, sunt: dreptul de asociere sindicală, dreptul la grevă al funcŃionarilor publici, la concedii, asistenŃă socială, la salariu şi pensie. În ceea ce priveşte dreptul la grevă, el are un regim mai special. Deşi textul art. 28 nu prevede decât că exercitarea dreptului la grevă se face in condiŃiile legii, el trebuie coroborat cu art. 40, alin. 2 din ConstituŃia României care face vorbire despre limite ale exercitării dreptului necesare asigurării serviciilor esenŃiale pentru societate. Exercitarea grevei funcŃionarilor publici trebuie realizată astfel încât să respecte principiul fundamental al continuităŃii serviciului public (principiu recunoscut în toate statele lumii). Lipsa unei prevederi în acest sens a determinat o exercitare a acestui drept care poate fi considerată ca abuzivă şi care se impune să fie eliminată in viitorul statut, prin consacrarea expresă a unor limite de exercitare a dreptului de grevă. În proiectul care a fost deja elaborat se regăseşte menŃionată o asemenea prevedere.

Dreptul la carieră al funcŃionarilor publici face obiect de reglementare al unui întreg capitol, este vorba de capitolul VII intitulat „Evaluarea activităŃii şi cariera funcŃionarilor publici, de unde şi semnificaŃia deosebită pe care o acordă legiuitorul român acestui drept funcŃionarului public. Subliniem faptul că legislaŃia românească în materia funcŃionarilor publici este astfel aliniată sistemului de carieră al funcŃionarului public, care se regăseşte inclusiv la funcŃionarul public din comunitatea europeană. NoŃiunea de drept la carieră evocă garantarea prin lege a vocaŃiei funcŃionarilor publici la avansare şi promovări. În doctrina occidentală, noŃiunea de carieră a funcŃionarului public este definită ca reprezentând, în timp, situaŃia profesională a unui funcŃionar public, de la recrutare până în momentul în care încetează activitatea profesională a acestuia.

Conform vechii reglementări cuprinse în art. 41 din Statut, funcŃionarii publici aveau obligaŃia să îşi îndeplinească cu profesionalism, loialitate, corectitudine şi în mod conştiincios îndatoririle de serviciu şi să se abŃină de la orice faptă care ar putea să aducă prejudicii autorităŃii sau instituŃiei publice în care îşi desfăşoară activitatea. După noua reglementare, funcŃionarii publici au obligaŃia să îşi îndeplinească cu profesionalism, imparŃialitate şi în conformitate cu legea, îndatoririle de serviciu şi să se abŃină de la orice faptă care ar putea aduce prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului corpului funcŃionarilor publici.

FuncŃionarii publici de conducere sunt obligaŃi să sprijine propunerile şi iniŃiativele motivate ale personalului din subordine, în vederea îmbunătăŃirii

44

activităŃii autorităŃii sau instituŃiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi a calităŃii serviciilor publice oferite cetăŃenilor (conform noii reglementări statutare româneşti, art. 41, alin. 2). FuncŃionarii publici au îndatorirea de a respecta normele de conduită profesională şi civică prevăzute de lege (alin. 3 al art. 41 modificat prin art. XIII din Legea nr.161/2003).

FuncŃionarii publici au obligaŃia ca, în exercitarea atribuŃiilor ce le revin, să se abŃină de la exprimarea sau manifestarea publică a convingerilor şi preferinŃelor lor politice, să nu favorizeze vreun partid politic şi să nu participe la activităŃi politice în timpul programului de lucru. FuncŃionarilor publici le este interzis să facă parte din organele de conducere ale partidelor politice. Noua reglementare românească, aceea dată de Legea nr. 161/2003 detaliază această obligaŃie a funcŃionarilor publici. Se observă că în vechea reglementare a art. 42 funcŃionarii publici erau obligaŃi ca în exercitarea atribuŃiilor ce le revin să se abŃină de la exprimarea sau manifestarea convingerilor lor politice.

FuncŃionarii publici răspund, potrivit legii, de îndeplinirea atribuŃiilor ce le revin din funcŃia publică pe care o deŃin, precum şi a atribuŃiilor ce le sunt delegate. Deşi legea serviciului public din R. Moldova nu prevede această dispoziŃie între obligaŃiile funcŃionarilor, răspunderea este reglementată şi în dreptul administrativ moldovenesc la fel.

FuncŃionarul public este obligat să se conformeze dispoziŃiilor primite de la superiorii ierarhici. Fireşte, funcŃionarul public este obligat să se conformeze dispoziŃiilor date de funcŃionarii cu funcŃii publice de conducere cărora le sunt subordonaŃi direct numai în condiŃiile legalităŃii, nu şi în cazurile în care apreciază că aceste dispoziŃii sunt ilegale.

FuncŃionarul public are dreptul să refuze, în scris şi motivat, îndeplinirea dispoziŃiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale. Dacă cel care a emis dispoziŃia o formulează în scris, funcŃionarul public este obligat să o execute, cu excepŃia cazului în care aceasta este vădit ilegală. FuncŃionarul public are îndatorirea să aducă la cunoştinŃă superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziŃia, astfel de situaŃii.

FuncŃionarii publici au îndatorirea să păstreze secretul de stat şi secretul de serviciu, în condiŃiile legii, precum şi confidenŃialitatea în legătură cu faptele, informaŃiile sau documentele de care iau cunoştinŃă în exercitarea funcŃiei publice, în condiŃiile legii, cu excepŃia informaŃiilor de interes public. Art. 44 din reglementarea dată în 2003 comprimă într-o formulare succintă vechile art. 44–45 din vechea reglementare statutară.

FuncŃionarilor publici le este interzis să solicite sau să accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru alŃii, în considerarea funcŃiei lor publice, daruri sau alte avantaje. La numirea într-o funcŃie publică, precum şi la încetarea raportului de serviciu, funcŃionarii publici sunt obligaŃi să prezinte, în condiŃiile legii,

45

conducătorului autorităŃii sau instituŃiei publice, declaraŃia de avere. DeclaraŃia de avere se actualizează anual, potrivit legii.

FuncŃionarii publici au obligaŃia de a rezolva, în termenele stabilite de către superiorii ierarhici, lucrările repartizate. FuncŃionarilor publici le este interzis să primească direct cereri a căror rezolvare intră în competenŃa lor sau să discute direct cu petenŃii, cu excepŃia celor cărora le sunt stabilite asemenea atribuŃii, precum şi să intervină pentru soluŃionarea acestor cereri.

FuncŃionarii publici sunt obligaŃi să urmeze forme de perfecŃionare profesională, organizate de Institutul NaŃional de AdministraŃie sau alte instituŃii abilitate potrivit legii, a căror durată cumulată este de minimum 7 zile pe an.

FuncŃionarii publici care urmează programe de formare specializată în administraŃia publică, cu o durată mai mare de 90 de zile, organizate de Institutul NaŃional de AdministraŃie sau de alte instituŃii similare din străinătate, finanŃate din bugetul de stat sau local, sunt obligaŃi să se angajeze în scris că vor lucra în administraŃia publică, cel puŃin 5 ani de la terminarea programelor.

În cazul nerespectării angajamentului, funcŃionarii publici sunt obligaŃi să restituie instituŃiei sau autorităŃii publice contravaloarea cheltuielilor efectuate pentru perfecŃionare, calculate în condiŃiile legii. Aceste prevederi se aplică şi în cazul în care persoanele care au urmat o formă de perfecŃionare în condiŃiile de mai sus şi nu au absolvit-o din vina lor. În acest caz funcŃionarii publici sunt obligaŃi să restituie drepturile salariale primite pe această perioadă.

Prevederile de mai sus nu se aplică în cazul în care funcŃionarul public nu mai deŃine funcŃia publică din motive neimputabile acestuia.

FuncŃionarii publici au obligaŃia să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese şi al incompatibilităŃilor, stabilite potrivit legii (este o noutate adusă de Legea nr. 161/2003, prin inserarea, după art. 48, a art. 481).

Reglementările care instituie şi definesc situaŃiile de conflict de interese şi incompatibilitate care apar cu privire la exercitarea atribuŃiilor de către un funcŃionar public sunt de asemenea incomplete iar prevederea lor în cuprinsul mai multor acte normative nu este de natură a contribui la conturarea unui regim juridic unic şi unitar care să elimine riscul aplicării lor discreŃionare.Astfel, prevederilor lacunare din Legea privind statutul funcŃionarului public, potrivit cărora calitatea de funcŃionar public este incompatibilă cu orice altă funcŃie publică cu excepŃia calităŃii de cadru didactic şi care instituie pentru funcŃionarii publici interdicŃia exercitării la societăŃile comerciale cu capital privat a unor activităŃi cu scop lucrativ care au legătură cu atribuŃiile ce le revin din funcŃiile publice pe care le deŃin, li se adaugă cele din OrdonanŃa de urgenŃă privind instituirea unor interdicŃii pentru aleşii locali şi funcŃionarii publici nr. 5/2002 precum şi cele din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenŃei şi exercitarea demnităŃilor publice, a funcŃiilor publice şi în mediul de afaceri,prevenirea şi sancŃionarea corupŃiei.

46

OrdonanŃa de urgenŃă nr.5/2002 privind instituirea unor interdicŃii pentru aleşii locali şi funcŃionarii publici interzice societăŃilor comerciale, la care funcŃionarii publici încadraŃi în aparatul propriu al consiliilor locale, consiliilor judeŃene, al regiilor autonome aflate sub autoritatea consiliilor respective sau la societăŃile comerciale înfiinŃate de consiliile locale sau judeŃene sunt manageri, acŃionari semnificativi, asociaŃi, administratori, cenzori, membri în consiliul de administraŃie sau la care deŃin alte funcŃii de conducere, să încheie contracte comerciale de prestări de servicii, executare de lucrări sau de furnizare de bunuri cu autorităŃile administraŃiei publice locale,regiile autonome sau societăŃile comerciale în care îşi desfăşoară activitatea respectivii funcŃionari.

DefiniŃia conflictului de interese, care apare abia în textul Legii nr. 161/2003, consideră conflict de interese situaŃia în care o persoană care exercită o demnitate publică sau o funcŃie publică are un interes personal de natură patrimonială care ar putea influenŃa îndeplinirea cu obiectivitate a atribuŃiilor care îi revin potrivit ConstituŃiei şi altor acte normative.Această definiŃie este limitativă atât sub aspect calitativ cât şi sub aspect cantitativ.Sub aspect cantitativ ea nu acoperă situaŃia în care rudele sau alte persoane apropiate funcŃionarului ar avea interese legate de activitatea publică a acestuiaşi prin urmare ar putea să determine o alterare a decizilor pe care funcŃionarul ar trebui să le i-a în conformitate cu atribuŃiile sale.Sub aspect calitativ definiŃia nu include intersele de ordin nepatrimonialale alefuncŃionarului, interese care ar putea deveni determinante în luarea unei decizii administrative. DefiniŃia dată conflictului de interese în Legea nr. 161/2003 se îndepărtează şi de legislaŃia europeană a cărei definiŃie, mult mai completă, consideră că situaŃia conflictului de interese apare atunci când un funcŃionar are un interes privat care ar putea influenŃa sau are potenŃialul de a influenŃa obiectivitatea sau imparŃialitatea deciziilor sale.Interesul privat al funcŃionarului public include un avantaj fie al său, fie al familiei sale, rudelor apropiate, prieteni, persoane sau organizaŃii cu care acesta are realŃii economice sau politice.

Cu privire la incompatibilităŃile cu calitatea de funcŃionar public se remarcă faptul că Legea privind statutul funcŃionarului public se limitează la instituirea principiului interdicŃiei cumulării calităŃii de funcŃionar public cu orice altă funcŃie publică precum şi cu funcŃiile exercitate în regiile autonome, societăŃile comerciale ori în alte unităŃi cu scop lucrativ.

SituaŃiile conflictelor de interese precum şi situaŃiile în care apare o incompatibilitate cu calitate de funcŃionar public au primit o reglementare unitară, adecvată odată cu adoptarea Legii pentru aprobarea Codului de conduită a funcŃionarilor publici care, stabilind principiile care guvernează conduita morală şi profesională a funcŃionarilor publici – supremaŃia legii,prioritatea interesului public ,asigurarea egalităŃii de tratament a cetăŃenilor în faŃa autorităŃilor, profesionalismul, imparŃialitatea şi independenŃa, integritatea, libertatea gândirii şi

47

a exprimării, cinstea şi corectitudinea- va asigura cadrul legal necesar adoptării deciziilor de către funcŃionarii publici în condiŃii de obiectivitate şi imparŃialitate.

IV.1.5. Răspunderea funcŃionarilor publici Răspunderea administrativă este forma răspunderii juridice specifică dreptului

administrativ, care i-a naştere în principal în situaŃia încălcării unei norme de drept administrativ. În ce priveşte dreptul administrativ, se susŃine că există trei mari categorii de răspunderi:

- răspunderea administrativă propriu-zisă (administrativ-disciplinară); - răspunderea contravenŃională; - răspunderea administrativ-patrimonială.

Răspunderea administrativ-disciplinară este definită ca fiind situaŃia juridică ce constă în complexul de drepturi şi obligaŃii conexe, conŃinut al raporturilor juridice sancŃionatorii, stabilite, de regulă, între un organ al administraŃiei publice sau, după caz, un funcŃionar public şi autorul unei abateri administrative (organ de stat, funcŃionar public, structură nestatală, persoană fizică), abatere care nu este contravenŃională.

Conform art. 70, alin. 2 din Legea nr. 188/1999 (Statutul funcŃionarilor publici), sunt abateri disciplinare:întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;absenŃe nemotivate de la serviciu;intervenŃiile sau stăruinŃele pentru soluŃionarea unor cereri în afara cadrului legal;atitudinile ireverenŃioase în timpul exercitării atribuŃiilor de serviciu;nerespectarea secretului profesional sau a confidenŃialităŃii lucrărilor care au acest caracter;refuzul nejustificat de a îndeplini sarcinile şi atribuŃiile de serviciu;neglijenŃa repetată în rezolvarea lucrărilor; manifestări care aduc atingere prestigiului autorităŃii sau instituŃiei publice din care face parte;exprimarea sau desfăşurarea, în calitate de funcŃionar public ori în timpul programului de lucru, a unor opinii sau activităŃi publice cu caracter politic;încălcarea prevederilor legale referitoare la incompatibilităŃi şi interdicŃii privind funcŃionarii publici.

SancŃiunile administrativ-disciplinare sunt măsuri de constrângere, cu efect educativ, care se iau faŃă de funcŃionarii publici care au săvârşit cu vinovăŃie abateri disciplinare. Prin aplicarea sancŃiunilor administrativ-disciplinare se urmăreşte apărarea ordinii şi disciplinei în instituŃie, educarea funcŃionarilor publici în spiritul exercitării cu răspundere a atribuŃiilor care le revin şi prevenirea săvârşirii altor abateri disciplinare.

Mai trebuie precizat faptul că în legislaŃia noastră cumulul sancŃiunilor disciplinare nu este admis, ceea ce înseamnă că pentru o abatere disciplinară a funcŃionarului public nu i se poate aplica acestuia decât o sancŃiune, chiar dacă au fost încălcate mai multe îndatoriri de serviciu. Aceasta nu exclude însă cumulul de sancŃiuni de natură diferită – disciplinară şi penală, disciplinară şi materială etc., dacă fapta are relevanŃă pe mai multe planuri.

48

SancŃiunea disciplinară are un caracter personal, aplicarea de sancŃiuni colective întregului personal al unităŃii sau a unui compartiment de muncă nu este admisă de legislaŃia noastră.

Statutul funcŃionarului public prevede că la individualizarea sancŃiunii se va Ńine seama, în mod obligatoriu, de cauzele şi gravitatea abaterii disciplinare, împrejurările în care a fost săvârşită, gradul de vinovăŃie a funcŃionarului, consecinŃele abaterii, comportarea generală în serviciu a funcŃionarului, precum şi de existenŃa în antecedentele acestuia a altor sancŃiuni disciplinare.

Gravitatea faptei se apreciază prin prisma rezultatului acesteia şi a importanŃei obligaŃiei de serviciu care a fost încălcată. Atunci când fapta funcŃionarului public priveşte neexercitarea sau exercitarea necorespunzătoare a uneia din atribuŃiile de bază ale acestuia, ori a adus şi o perturbare importantă a activităŃii în instituŃie sau a produs şi un prejudiciu material acesteia se va aplica, desigur, o sancŃiune mai aspră. În cazul împrejurărilor în care a fost săvârşită abaterea disciplinară, se verifică mai întâi dacă nu există o cauză de natură să înlăture răspunderea disciplinară. Legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică sau morală, cazul de forŃă majoră, cazul fortuit, eroarea de fapt constituie asemenea cauze care înlătură răspunderea disciplinară. BeŃia nu constituie însă o asemenea cauză, dimpotrivă, deoarece provocarea ei, chiar involuntară, în timpul serviciului, constituie o încălcare a disciplinei muncii. Nici iresponsabilitatea şi minoritatea nu sunt aplicabile în răspunderea disciplinară.

Alături de cauzele de responsabilitate sunt şi cazuri în care, deşi toate condiŃiile răspunderii sunt întrunite, răspunderea este înlăturată pentru cauze prevăzute de lege, cum este prescripŃia, care nu înlătură existenŃa abaterii, ci numai consecinŃele acesteia.

Gradul de vinovăŃie se apreciază în funcŃie şi de datele personale ale funcŃionarului: pregătirea generală, capacitatea profesională, dacă a săvârşit abaterea disciplinară cu intenŃie sau din culpă etc.

Urmările abaterii disciplinare săvârşite se apreciază în raport de periculozitatea socială a acesteia, avându-se în vedere dacă abaterea a avut sau nu drept consecinŃă producerea unei pagube materiale unităŃii şi în ce constă acea pagubă.

SancŃiunile disciplinare prevăzute în Statutul funcŃionarilor publici sunt:mustrare scrisă;diminuarea drepturilor salariale cu 5–20% pe o perioadă de până la 3 luni;suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare în funcŃia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani;trecerea într-o funcŃie publică inferioară pe o perioadă de până la un an, cu diminuarea corespunzatoare a salariului;destituirea din funcŃia publica.

Mustrarea constă în notificarea scrisă prin care i se pune în vedere funcŃionarului care a săvârşit o abatere disciplinară că nu şi-a îndeplinit în mod corespunzător una sau mai multe atribuŃii de serviciu sau că a încălcat o anumită regulă de comportare în cadrul autorităŃii administrative, atrăgându-i-se atenŃia să

49

se îndrepte în viitor. Orientativ se poate spune că mustrarea se aplică funcŃionarului public care a săvârşit, fără intenŃie, pentru prima dată, o abatere de mică importanŃă, care nu a adus şi nici nu putea să aducă o pagubă materială unităŃii.

Diminuarea drepturilor salariale cu 5–20% pe timp de 1–3 luni are prin natura ei, un caracter preponderent patrimonial. Ea se aplică, de regulă, celor care din culpă sau chiar cu intenŃie, au săvârşit o abatere disciplinară gravă, care a avut ca urmare producerea unei pagube materiale unităŃii. Reducerea indemnizaŃiei de conducere priveşte numai pe funcŃionarii publici care au dreptul la această indemnizaŃie şi se execută cumulativ (nu alternativ) cu reducerea salariului.

Trecerea într-o funcŃie inferioară (cu diminuarea corespunzătoare a salariului) pe o perioadă de până la 12 luni şi suspendarea dreptului de avansare în gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare în funcŃia publică pe o perioadă de la 1 la 3 ani reprezintă sancŃiunile disciplinare cele mai severe cu menŃinerea raportului juridic de funcŃiune. Aceaste sancŃiuni se aplică acelor funcŃionari publici care, nefiind la prima abatere, săvârşesc cu intenŃie, grave abateri de la ordinea disciplinară, aducând prejudicii deosebite unităŃii, în împrejurări şi cu antecedente disciplinare care conferă abaterii un grad ridicat de periculozitate. Abaterile minore, chiar repetate, nu justifică, în sine, aplicarea acestor sancŃiuni decât în cazuri de excepŃie, atunci când însăşi repetarea denotă o atitudine negativă şi continuată. Aceste sancŃiuni se plasează la pragul eliberării (destituirii) din funcŃie, fiind totuşi posibilă încă îndreptarea persoanei care a săvârşit o abatere disciplinară.

Destituirea din funcŃie are ca efect direct încetarea raporturilor de serviciu ale funcŃionarului public căruia i s-a aplicat. Această sancŃiune, cu caracter de excepŃie, este o măsură extremă şi se va lua numai când continuarea raportului juridic de funcŃiune cu funcŃionarul public care a săvârşit o abatere disciplinară nu mai este posibilă. SancŃiunea se aplică atunci când se săvârşeşte o abatere gravă sau când se încalcă în mod repetat obligaŃiile de serviciu, inclusiv normele de comportare în unitate. DispoziŃiile normative în vigoare nu precizează criteriile după care o abatere poate fi considerată de o asemenea gravitate încât să justifice sancŃiunea disciplinară a destituirii din funcŃie. Gravitatea abaterii urmează a fi apreciată de către cel abilitat să aplice sancŃiunea, pe baza analizei criteriilor indicate de legiuitor pentru aplicarea oricărei sancŃiuni disciplinare. În general, abaterea disciplinară este considerată gravă în cazul când fapta săvârşită periclitează în mod vădit bunul mers al instituŃiei, viaŃa sau integritatea unor persoane etc. Cea de-a doua ipoteză priveşte situaŃia în care funcŃionarul public încalcă în mod repetat obligaŃiile sale de serviciu, inclusiv normele de comportare în unitate. Repetarea încălcării obligaŃiilor de serviciu, inclusiv a normelor de comportare este realizată indiferent de faptul dacă abaterile sunt de acelaşi fel sau diferite, putând coexista şi o încălcare a obligaŃiilor de serviciu cu o încălcare a

50

normelor de comportare. Măsura destituirii din funcŃie poate fi luată în termen de cel mult o lună de la constatarea, de către conducătorul unităŃii, a împrejurării care constituie temeiul aplicării sancŃiunii, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii abaterii. Aceste termene sunt comune tuturor funcŃionarilor publici şi, în general, tuturor salariaŃilor, exceptând unele categorii pentru care, prin legi speciale, sunt prevăzute alte termene, cum este cazul art. 210 din Statutul personalului didactic, potrivit cărora sancŃiunile disciplinare se aplică în termen de cel mult 60 de zile de la constatarea abaterilor, dar nu mai târziu de un an de la data săvârşirii lor.

Sunt situaŃii în care unele fapte ilicite cuprind atât trăsături constitutive ale unei infracŃiuni sau contravenŃii, cât şi pe acelea ale unei abateri disciplinare. Aşadar, aceleiaşi persoane, pentru aceeaşi faptă, urmează a i se aplica mai multe măsuri de constrângere, în raport de formele răspunderii, ale căror condiŃii sunt întrunite prin săvârşirea faptei respective. Astfel, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act constituie o atingere a ordinii interioare, deci o abatere disciplinară care poate atrage sancŃiunea destituirii din funcŃie. Dar, totodată, aceeaşi faptă poate fi calificată şi infracŃiune (de exemplu, abuz în serviciu contra intereselor publice, prin vătămarea adusă activităŃii instituŃiei, din care cauză funcŃionarul va răspunde atât penal, cât şi disciplinar). Dacă conducerea unităŃii apreciază că funcŃionarul public a săvârşit fapte infracŃionale, măsura eliberării din funcŃie nu poate fi luată înainte de a fi stabilit, prin hotărârea rămasă definitivă a instanŃei judecătoreşti competente, vinovăŃia acesteia. Deci penalul Ńine în loc nu numai civilul, ci şi disciplinarul, instituŃia suspendând numai din funcŃie pe funcŃionarul împotriva căruia s-a depus o plângere penală ori acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcŃia deŃinută. Aşadar, ori de câte ori fapta funcŃionarului întruneşte elementele unei infracŃiuni care este incompatibilă cu funcŃia deŃinută, sancŃiunea disciplinară a destituirii din funcŃie urmează a fi subordonată stabilirii responsabilităŃii penale şi depinde de aceasta. Dacă în cursul procesului penal (în faza urmăririi ori a judecăŃii) din probele administrate se ajunge la concluzia inexistenŃei răspunderii penale, prin aceasta nu se înlătură posibilitatea tragerii la răspundere disciplinară. Astfel, este posibil să se constate că fapta săvârşită de funcŃionar nu este prevăzută de legea penală sau, deşi este prevăzută, îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracŃiunii, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracŃiuni ori a intervenit amnistia etc. Dacă în cauză nu se poate reŃine răspunderea penală a funcŃionarului, nimic nu se opune ca unitatea să aplice măsura destituirii din funcŃie, bineînŃeles, dacă sunt întrunite condiŃiile necesare pentru aplicarea acestei sancŃiuni. Destituirea din funcŃie se impune şi în situaŃia în care, printr-o hotărâre definitivă a instanŃei penale, funcŃionarul public este condamnat, dacă prin fapta sa s-au încălcat totodată şi obligaŃiile de serviciu, inclusiv normele de comportare în societate, aceasta făcându-l incompatibil pentru funcŃia ocupată. Destituirea din

51

funcŃie nu se va putea face în cazul în care instanŃa penală a constatat, prin hotărârea rămasă definitivă, inexistenŃa faptei sau nevinovăŃia funcŃionarului public.

Pe lângă răspunderea disciplinară săvârşirea unei fapte de către un funcŃionar public în exerciŃiul atribuŃiilor de serviciu poate să atragă răspunderea contravenŃională sau răspunderea penală dacă fapta săvârşită întruneşte elementele constitutive ale unei infracŃiuni.

Legea nr. 188/1999 instituie şi răspunderea civilă a funcŃionarilor publici pentru pagubele produse cu vinovăŃie patrimoniului autoriăŃii sau instituŃiei publice în care functionează; pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; pentru daunele plătite de autoritatea sau instituŃia publică, în calitate de comitent, unor teŃte persoane, în temeiul unei hotarari judecatoreşti definitive şi irevocabile.

Repararea pagubelor aduse autorităŃii sau instituŃiei publice se dispune prin emiterea de către conducatorul autorităŃii sau instituŃiei publice a unui ordin sau a unei dispozitii de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în ultima situŃie pe baza hotararii judecatoresti definitive si irevocabile.

Împotriva ordinului sau dispoziŃiei de imputare funcŃionarul public în cauză se poate adresa instanŃei de contencios administrativ.

Dreptul conducatorului autorităŃii sau instituŃiei publice de a emite ordinul sau dispoziŃia de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.

IV.2. SERVICIUL PUBLIC AdministraŃiei publice îi revine sarcina de a acŃiona pentru satisfacerea unor

interese generale în anumite domenii în care iniŃiativa particulară nu ar putea să aducă decât o satisfacere incompletă a acestor interese. Odată cu evoluŃia societăŃii numărul domeniilor în care acŃiunea administraŃiei publice apare ca necesară a crescut foarte mult odată cu diversificarea necesităŃilor care se cer satisfăcute. Dacă la origine rolul statului era de a asigura prin intermediul organelor sale ordinea publică şi securitatea externă astăzi administraŃia publică îşi face simŃită prezenŃa în cele mai variate domenii – administrarea proprietăŃii publice, asigurarea condiŃiilor de sănătate ale populaŃiei, educaŃia cetăŃenilor etc. În practică activitatea administraŃiei publice se realizează prin intermediul serviciilor publice administrative.

În doctrina de specialitate se consideră că noŃiunea de administraŃie publică poate primi trei accepŃiuni: în sens organic ea desemnează un ansamblu de agenŃi şi de mijloace pe care o persoană de drept public le afectează pentru îndeplinirea unei anumite sarcini; în sens material sau funcŃional ea se referă la o activitate de

52

interes general, pe care administraŃia este chemată să o desfăşoare. La aceste două sensuri se adaugă un al treilea care asociază o activitate unui regim juridic derogatoriu de la dreptul comun.

Serviciul public a fost definit ca fiind acel organism administrativ, creat de stat, judeŃ sau comună, cu o competenŃă sau puteri determinate, cu mijloace procurate din patrimoniul general al administraŃiei publice care la creat, pus la dispoziŃia publicului pentru a satisface îm mod regulat şi continuu o nevoie cu caracter general cărei iniŃiativa privată nu ar putea să îi dea decât o satisfacŃiune incompletă şi intermitentă.

În funcŃie de criteriul formei de organizare serviciile publice pot fi clasificate în organe ale administraŃie publice, instituŃii publice şi regii autonome. După natura lor serviciile publice se pot clasifica în servicii tehnico-administrative, servicii economice şi servicii socio-culturale. După gradul de extensie există servicii naŃionale- organizate la nivel naŃional, servicii locale- organizate la nivel judeŃean, orăşenesc sau comunal. În funcŃie de raporturile cu sectorul privat distingem servicii monopolizate de către stat, servicii exercitate în paralel de autorităŃi administrative şi persoane de drept privat, servicii publice realizate de persoane de drept public supuse controlului autorităŃilor administrative. În funcŃie de modul de gestionare deosebim administrarea printr-o regie autonomă sau instituŃie publică, contractul de concesionare, locaŃia de gestiune, contractul civil, contractul comercial.

Activitatea serviciilor publice trebuie să se desfăşoare cu respectarea unui număr de principii. Aplicarea acestora este mai riguroasă în cazul serviciilor publice administrative decât a celor industriale sau comerciale.

Principiile serviciului public sunt: continuitatea, egalitatea tuturor în faŃa serviciului public şi adaptarea serviciului public la necesităŃile sociale.

Principiul continuităŃii semnifică faptul că activitatea serviciului public trebuie să se desfăşoare în mod continuu şi fără întreruperi întrucât ea vine să satisfacă o necesitate cu caracter continuu a societăŃii. Acest principiu se materializează în impunerea unor restricŃii dreptului funcŃionarilor publici la grevă.

Al doilea principiu semnifică faptul că toŃi cetăŃenii trebuie să aibă acces în aceeaşi măsură la serviciile publice organizate de către stat. În practică realizarea acestui principiu este asigurată prin eliminarea oricărei discriminări din activitatea serviciilor publice şi organizarea acestora într-un mod care să permită tuturor cetăŃenilor se beneficieze de acestea.

Principiul adaptării serviciului public la necesităŃile sociale are la bază faptul că însuşi interesul general cărei serviciul public vine să îi răspundă se modifică în timp. Adaptarea serviciului public devine astfel o necesitate în lipsa realizării căreia activitatea acestuia ar fi golită de conŃinut şi deci inutilă.

53

DICłIONAR:

1. conflict de interese – situatia în care o persoana care exercita o demnitate publica sau o functie publica are un interes personal de natura patrimoniala care ar putea influenta îndeplinirea cu obiectivitate a atributiilor care îi revin potrivit Constitutiei si altor acte normative.

54

AUTORIT ĂłI ADMINISTRATIVE PRIVIRE COMPARATIV Ă

GUVER-

NUL PRIMUL

MINISTRU CONSILIUL JUDEłEAN

PREŞ.C.J. CONSILIUL LOCAL

PRIMA-RUL

PREFECT

Org. colectiv

org. unipersonal

org. colectiv org. unipersonal

org. colectiv org. unipersonal

org. uniperso- nal

Org.numit

Org. numit Org. ales Org.ales indirect

Org. ales Org.ales Org.ales

Org. cu comp.generala

-//- -//- -//- -//- -//- -//-

Org. cu comp.teritorială naŃională

Org. cu comp.terito- rială naŃională

Org. cu comp.teritorială locală

-//- -//- -//- -//-

Mandat-de la depunerea jurământului până la data validării alegerilor parlamentare generale

-//-

Mandat de 4 ani care poate fi prelungit

-//-

-//-

-//-

-

ŞedinŃe săptămânale sau ori de câte ori este necesar la convocarea PM sau a unui ministru desemnat de acesta

ŞedinŃe: - ordinare-1/2 lună- la conv.PCJ -extraordinare la conv.PCJ, 1/3 din cons. sau a Pref.

ŞedinŃe: -ordinare- 1/lună la conv. Primarului -extraordinare la conv. Primarului sau 1/3 din cons.

Hotărâri şi ordonanŃe- caracter normativ sau individual

Decizii-caracter individual

Hotărâri-caracter normativ sau individual

DispoziŃii- caracter normativ sau individual

Hotărâri-caracter normativ sau individual

DispoziŃii- normative sau individuale

Ordine- normative sau individu- ale

55

Teste

Question no. 2

Secretarii de sat sunt numiŃi de către: A Guvern

B Ministrul administraŃiei şi Internelor

C Primul Ministru

D Preşedinte Question no. 3

SancŃiunea disciplinară constând în suspendarea dreptului de avansare se radiază în termen de:

A şase luni

B 12 luni

C rietatea publica estşapte ani

Question no. 5

Prefectul este numit în funcŃie de către:

Question no. 1

Fac parte din guvern: A Primul Ministru

B Miniştri

C Secretarii de stat

Question no. 4

Răspunderea civilă a funcŃionarului public se angajează pentru:

A pagubele produse cu vinovăŃie patrimoniului autorităŃii administrative în care funcŃionează

B daunele provocate altor funcŃionari publici

C nerestituirea în termenul legal a sumelor primite necuvenit

56

A Guvern

B Primul ministru

C Ministrul AdministraŃiei şi Internelor

D Preşedintele României

Question no. 6

Urmărirea penală a membrilor guvernului pentru fapte săvârşite în exerciŃiul funcŃiei poate fi cerută de către:

A Camera DeputaŃilor

B Primul Ministru

C Preşedintele României Question no. 7

Potrivit Legii nr.215/2001 sunt persoane juridice de drept public: A oraşele

B satele

C judeŃele Question no. 8

AutorităŃile administrative locale se pot asocia cu autorităŃi locale din străinătate cu avizul:

A Ministerului AdministraŃiei şi Internelor

B Ministerului Afacerilor Externe

C Guvernului

Question no. 9

ŞedinŃele Guvernului se organizează: A O dată pe lună

B săptămânal

C Ori de câte ori este necesar Question no. 10

Mandatul Consiliului Local poate fi prelungit: A Prin hotărâre de Guvern

57

B Prin lege organică Question no. 11

Consiliul Local se întruneşte în şedinŃe ordinare: A săptămânal

B O dată pe lună

C De două ori pe lună

D O dată la două luni

E anual Question no. 12

Hotărârile privind bugetul local se adoptă cu o majoritate: A simplă

B absolută

C calificată Question no. 13

Consiliul Local poate fi dizolvat de către: A prefect

B primar

C Guvern Question no. 14

Actele administrative emise de către primar se numesc: A decizii

B ordine

C dispoziŃii Question no. 15

Mandatul unui consilier local încetează prin: A demisie

B suspendare de drept

C destituire

58

Question no. 16

Validarea alegerii primarului se face de către: A prefect

B un judecător

C guvern

D Consiliul Local Question no. 17

Viceprimarul este : A ales de către cetăŃenii dintr-o colectivatate locală

B numit de către primar

C ales de către consilierii locali

D numit de către prefect Question no. 18

Între Consiliul JudeŃean şi Consiliul Local există raporturi de: A colaborare

B subordonare Question no. 19

Durata mandatului prefectului este de: A doi ani

B patru ani

C şase ani Question no. 20

Preşedintele consiliului judeŃean este A ales

B numit Question no. 21

Problemele susupse referendumului local se stabilesc de către: A Primar

59

B Consiliul Local

C Consiliul JudeŃean

Question no. 22

FuncŃionarilor publici li se pot aplica următoarele sancŃiuni disciplinare: A mustrare

B avertisment

C diminuarea drepturilor salariale cu 5-10% Question no. 23

Cazierul administrativ poate fi eliberat la cererea: A oricărei persoane interesate

B funcŃionarului public

C prefectului Question no. 24

În cazul angajării răspunderii contravenŃionale a funcŃionarilor publici pentru săvârşirea unei contravenŃii în timpul şi în legătură cu sarcinile de serviciu, funcŃionarii publici nemulŃumiŃi se pot adresa cu o plângere :

A instanŃei de contencios administrativ

B

judecătoriei în a cărei circumscripŃie îşi are sediul autoritatea administrativă în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea

C judecătoriei în circumscripŃia teritorială a căreia a fost săvârşită contravenŃia

Question no. 25

Pentru recuperarea pagubelor produse autorităŃii administrative de către un funcŃionar public, conducătorul autorităŃii administrative va emite un ordin sau o dispoziŃie de imputare în termen de:

A Sase luni

B 30 de zile

C trei ani Question no. 26

60

Modificarea raportului de serviciu are loc prin: A delegare

B suspendare

C destituire

D transfer Question no. 27

Raportul de serviciu se suspendă de drept în situaŃia în care funcŃionarul public este:

A Numit într-o funcŃie de demnitate publică

B Este arestat preventiv

C Participă la campania electorală Question no. 28

Raportul de serviciu încetează de drept în situaŃia următoare A deces

B eliberare din funcŃie

Question no. 29

Eliberarea dintr-o funcŃie a unui funcŃionar public intervine atunci când: A autoritatea administrativă îşi încetează activitatea

B funcŃionarul public este arestat preventiv

C funcŃionarul public primeşte calificativul de ,,nesatisfăcător” Question no. 30

Încălcarea cu vinovăŃie de către un funcŃionar public a îndatoririlor corespunzătoare funcŃiei publice constituie:

A contravenŃie

B abatere disciplinară

C infracŃiune

61

BIBLIOGRAFIE RECOMANDAT Ă

1. Drăganu Tudor – “Actele de drept administrativ”, Editura “ŞtiinŃifica”,

Bucureşti, 1959; 2. Iorgovan Antonie, Tratat de drept administrativ, Editura “Nemira”,

Bucureşti, 2000 – vol. I şi 1996 – vol. II; 3. Iovănas Ilie, Drept administrativ, Editura “Servo-Sat”, vol. I, Arad, 1997; 4. Prisăcaru Valentin, Tratat de drept administrativ român, Partea generală,

EdiŃia a III-a, Editura “Lumina Lex”, Bucureşti, 2002.

LEGISLA łIE RECOMANDAT Ă 1. CONSTITUTIE din 21 noiembrie 1991; 2. LEGE nr. 90 din 26 martie 2001 privind organizarea si functionarea

Guvernului Romaniei si a ministerelor; 3. LEGE nr. 115 din 28 iunie 1999 privind responsabilitatea ministeriala; 4. LEGE nr. 215 din 23 aprilie 2001 administratiei publice locale; 5. LEGE nr. 340 din 12 iulie 2004 privind institutia prefectului; 6. LEGE nr. 67 din 25 martie 2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei

publice locale; 7. LEGE nr. 188 din 8 decembrie 1999 privind Statutul functionarilor publici; 8. HOTARARE nr. 1.209 din 14 octombrie 2003 privind organizarea si

dezvoltarea carierei functionarilor publici; 9. HOTARARE nr. 1.210 din 14 octombrie 2003 privind organizarea si

functionarea comisiilor de disciplina si a comisiilor paritare din cadrul autoritatilor si institutiilor publice.

RĂSPUNSURI TESTE

TESTE PARTEA I 1. a b; 2. d; 3. b; 4. a c; 5. a; 6. a c; 7. a c; 8. b; 9. b; 10. b; 11. a; 12. b; 13. c; 14. c; 15. a; 16. b; 17. c; 18. a; 19. –; 20. –;21. b c; 22. a; 23. b; 24. b; 25. c; 26. a d; 27. a b; 28. a; 29. a; 30. b;

62

RESURSE WEB

http://conventions.coe.int/Treaty/FR/cadreprincipal.htm-Consiuliul Europei - lista tratatelor, conventiilor, acordurilor http://hudoc.echr.coe.int/hudoc/default.asp?Language=en&Advanced=1-Curtea Europeana a Drepturilor Omului http://legal.dntis.ro/codcivil/index-civ.html-Codul Civil http://legal.dntis.ro/codpenal/index-pen.html-Codul Penal http://legal.dntis.ro/cpcivil/index-cpc.html-Codul de Procedura Civila http://legal.dntis.ro/cppenal/index-cpp.html-Codul de Procedura Penala http://legifrance.gouv.fr/-Baza de date cu legislatie din Franta http://www.anfp-map.ro/-Ministerul Administratiei Publice - Agentia Nationala a Functionarilor Publici http://www.avp.ro/-Avocatul Poporului http://www.ccr.ro/-Curtea Constitutionala http://www.cdep.ro/- Camera Deputatilor http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.frame-Repertoriul legislativ - baza de date legislativa de la Camera Deputatilor http://www.clr.ro/-Consiliul Legislativ http://www.coe.int/T/E/CLRAE/-Congresul Puterilor Locale si Regionale din Europa (CPLRE) din cadrul Consiliul Europei http://www.control.ro/-Autoritatea Nationala de Control http://www.cor.eu.int/-Comitetul regiunilor europene http://www.guv.ro/-Guvernul României http://www.ina.gov.ro/-Institutul National de Administratie http://www.indaco.ro/LegeStart-/ Lege - baza de date legislativa a firmei Indaco System http://www.journal-officiel.gouv.fr/- Journal Officiel - baza de date legislativa si motor de cautare care contine legislatie franceza http://www.juriscope.org/publications/- Baza de date juridica în limba franceza: legislatie, dezbateri parlamentare, coduri, jurisprudenta, doctrina, texte europene, reviste, articole, etc. http://www.just.ro/-Ministerul Justitiei http://www.law.nyu.edu/library/foreign_intl/dictionaries.html-Motor de cautare - dictionare juridice http://www.mapgov.ro/-Ministerul Administratiei si Internelor – http://www.mapgov.ro/cjcl.htm-Consilii Judetene si Consilii Locale http://www.mapgov.ro/P%20R%20E%20F%20E%20C%20TI.htm-Prefecti si adresele lor web

63

http://www.oefre.unibe.ch/law/icl/index.html-International Constitutional Law - baza de date cu legislatie constitutionala internationala http://www.pcsj.ro/-Ministerul Public - Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie a României http://www.presidency.ro/-Administratia Prezidentiala http://www.scj.ro/- Inalta Curte de Justitie si Casatie http://www.scj.ro/constitutii/ROMANIAconstitutie1993.htm-Constitutia din 1991 http://www.senat.ro/-Senatul României http://www.xrefer.com/books/oupdlaw/about.jsp-Oxford Law Dictionary