Dramaturgia sa se organizează, în stadiul în care este astăzi, în patru mari trilogii, sau, pentru a-i folosi propriile cuvinte, în patru tripticuri despre contestare, revolutie, alienare si exil. Relevante pentru teatrul contestatar sînt Vin soldatii (Les Soldats arrivent) (1968), Notre Thé Quotidien (Ceaiul nostru zilnic) (1980) si L’Apothéose du vide (Apoteoza vidului) (1981), pentru teatrul revolutiei L’Echafaud (Esafodul) (1988), Robespierre (1989) si Napoléon (1996), pentru teatrul alienării Qu’allons nous faire sans Willy? (Ce ne facem fără Willy?) (1973), rescrisă după o variantă românesacă anterioară: Cîntec pentru Annamaria, respectiv Mademoiselle Helsinka (1973) si Le vrai visage de Dracula (Adevăratul chip al lui Dracula) (1973), si, în sfîrsit, pentru teatrul exilului: Le sel de la mer (Sarea mării), Caviar, Vodka et bye bye (Caviar, Vodka si bye bye), Retour au bercail (Întoarcerea la casa părintească), trei piese datînd din 1995. Dramaturgia politică, scrisă mai întîi în franceză, a fost prezentată în comunicarea mea.

5