Dragan

5
Ion Heliade Rădulescu Coconul Drăgan Frăţica, scumpul jumătăţoi al coconiţei Drăgane, s-a fost chemat şi dumnealui coconul Drăgan şi noi nici nu ştiam. E mult de când se împărtăşise publicului portretul acestei coconiţe şi lumea nu ştia nimica despre boierul dumneaei, pentru că nu era aşa ieşit la obraze. Trebuie însă sa vorbim ceva şi de dumnealui, căci acum e între oameni. Coconul Drăgan e un fel de bădăran boierit, care se ţine mereu de moda veacului. În vremea de mai nainte, după cum am zis, era un neiculiţă de minune, om al trebii, scotea lapte din piatră, pupa pe român în bot şi-i lua din pungă tot; sau, dacă nu vrea hoţul de român să-i dea, atunci... atunci târnuit, scuturat, cu părul vâlvoi ţi-l băga (după limba dumnealui) la obedeală, îi da fum de ardei, şi lasă-l în pace apoi... De când am scăpat de acele vremi afurisite, după care suspină toţi Drăganii din ţară, coconul Drăgan se făcu un patriot grozav, năbădăios, numai foc şi inimă albastră pentru patrie (însă numai când nu e în slujbă, ca să se ştie). Acum, slavă Domnului că e în slujbă; şi a fost mare bucurie în casa dumnealui, căci slujbuliţa i-a fost cam bunicică, de mult era aprins de patriotism ca să o dobândească. Lumea zice că, când s-a pus în această pâinişoară şi s-a dus acasă, ar fi intrat cu un aer foarte greu şi îngâmfat şi semăna, povestea ăluia, că ar fi zis: "Bucură-te, poartă, bucură-te, scară, bucură-te, uşă!" ş.c.l.; noi însă nu credem. Coconiţa dumisale acum a luat un aer cumsecade, dar de vestitul "bată-te Dumnezeu!" încă nu s-a dezbărat. Coconul Drăgan e în slujbă acum şi e numai foc, plin de activitate, un diplomat iscusit; aleargă în sus, în jos; când îl cauţi, îl vezi cu gazete în mână; când îl cauţi, se face că e zăpăcit, capul îi e cât o baniţă, tot cu duşii după lume are d-a face. Va fi făcând vreo treabă? Dumnezeu ştie, că noi nu vedem nimic, şi nici dumnealui nu vede mai nimic, mai vârtos din ale

description

dr

Transcript of Dragan

Ion Heliade RdulescuCoconul DrganFrica, scumpul jumtoi al coconiei Drgane, s-a fost chemat i dumnealui coconul Drgan i noi nici nu tiam. E mult de cnd se mprtise publicului portretul acestei coconie i lumea nu tia nimica despre boierul dumneaei, pentru c nu era aa ieit la obraze. Trebuie ns sa vorbim ceva i de dumnealui, cci acum e ntre oameni.Coconul Drgan e un fel de bdran boierit, care se ine mereu de moda veacului. n vremea de mai nainte, dup cum am zis, era un neiculi de minune, om al trebii, scotea lapte din piatr, pupa pe romn n bot i-i lua din pung tot; sau, dac nu vrea houl de romn s-i dea, atunci... atunci trnuit, scuturat, cu prul vlvoi i-l bga (dup limba dumnealui) la obedeal, i da fum de ardei, i las-l n pace apoi... De cnd am scpat de acele vremi afurisite, dup care suspin toi Drganii din ar, coconul Drgan se fcu un patriot grozav, nbdios, numai foc i inim albastr pentru patrie (ns numai cnd nu e n slujb, ca s se tie).Acum, slav Domnului c e n slujb; i a fost mare bucurie n casa dumnealui, cci slujbulia i-a fost cam bunicic, de mult era aprins de patriotism ca s o dobndeasc. Lumea zice c, cnd s-a pus n aceast pinioar i s-a dus acas, ar fi intrat cu un aer foarte greu i ngmfat i semna, povestea luia, c ar fi zis: "Bucur-te, poart, bucur-te, scar, bucur-te, u!" .c.l.; noi ns nu credem. Coconia dumisale acum a luat un aer cumsecade, dar de vestitul "bat-te Dumnezeu!" nc nu s-a dezbrat.Coconul Drgan e n slujb acum i e numai foc, plin de activitate, un diplomat iscusit; alearg n sus, n jos; cnd l caui, l vezi cu gazete n mn; cnd l caui, se face c e zpcit, capul i e ct o bani, tot cu duii dup lume are d-a face. Va fi fcnd vreo treab? Dumnezeu tie, c noi nu vedem nimic, i nici dumnealui nu vede mai nimic, mai vrtos din ale trebii. Are civa subalterni ce i-au pierdut cumptul de cnd a venit pe capul lor, pentru c coconul Drgan e mndru, bdranul: ca Satan, ano, mojicos, nu-i ajunge nimeni nici cu strmurarea la nas; mai vrtos cnd se gndete la evghenia dumisale, l apuc capul. nfrunt, strig, ba nc (dup limba dumnealui) i ocrate, cnd nu e vremea nici de nfruntat, nici de strigat i cnd bieii oameni nu s-ar lsa una cu capul (cu iertciune) s-i ocrasc. Coconul Drgan zice c tie i carte: nemete, franuzete, psrete, afar de romnete, pentru c, cnd era copil, cartea romneasc era cartea mojicilor, i dumnealui bine vedei dumneavoastr c este evghenis ca aceia. Cnd te duci la dumnealui, sau acas, sau la slujb, de se va ntmpla s fii ceva mai ipochimen, sau cel puin fecior de boier, l vezi mai dezlegat la limb; cnd l caui e vorb mult, adic srcia omului; iar de vei fi d-alde terchea-berchea, e posac ulubeasnea. Subalternilor si le msoar vrednicia cu un cot al su deosebit de genealogie i de evghenie. Cnd a intrat n slujb, i-a fcut o list de toi impiegaii si, ca s vaz cte nume se sfresc n an i n esc i cte nu; i iar cele n ani esc cte au reputaie istoric i cte nu; i apoi cele cu reputaie istoric, cte sunt ciocoieti i cte boiereti, i iar din cele boiereti cte se pot apropia oarecum de dumnealui i cte nu, i felurimi de asemenea bgri de seam genealogice i tiinifice, pentru c este i versat mult n tiine; ntr-o zi spunea unui prieten c tie i teologia, cci la carte curat este zis c "nu este robul mai mare dect stpnul su".S-l vedei acum cum caut treaba:Vine cte un scriitor, i nfiez vreo hrtie mai bine sau mai ru scris, cum a dat Dumnezeu n zilele noastre; coconul Drgan st posomort, ngmfat ca un curcan; se uit la dnsul s vaz fecior de boier este sau nu; s zicem c nu este atunci: Ce sunt hrtiile alea? ...O hrtie la... N-am vreme acum; nu vedei voi c nu-mi mai vz capul de treburi1? Ce sunt mojicii tia! Ei gndesc c noi, boierii, suntem hamali ca dnii!Scriitorul iese pufnind de rs.Vine altul. Dar tu, ce-ai acolo? ...Hrtia... tii dumneavoastr, ctre... Ad-o-ncoa! i i-o smulge din mn cam necjit, cam cu o demnitate dregtorial. Ce scrisoare e asta? v-ai luat i voi dup bieoii ia ce ies din coal? Na, citete! (Coconul Drgan se tie c de cnd era copil nu prea tia bine s citeasc de mn, cu toat pricopseala dumnealui.)Scriitorul citete. Nu-i e sintesis bun, logofete! Mergi de mai nva buchile! Ce vorbe sunt alea:va veni?!Ceva veni? o s vie, m! Mergi de-i ndrepteaz hrtia, ticlosule, i prescri-o bine; vezi de pune stigmes d-alea mai multe, ca s se neleag mai bine.ntr-o zi coconul Drgan sta la vorb, adic la taifas, cu un favorit al su foarte pricopsit pentru c se nnebunete dup pricopsii, mai vrtos cnd dumnealor i spun c coconul Drgan este cel mai mare patriot. Pricopsitul acesta e Lumea zice trebi; noi punem ns aci limba dumnealui. un fel de ggu de bonton, care umbl bnnind i vorbete mucndu-i buzele, un domnior care tie de toate: e i politic, i diplomatic, i patriot, i liberal, dup vremi, i om al trebii (de l-ei cta), i literat, un dezmetic ce se neap de a trece totdauna cu duh. La acest taifas dregtorial mai veni i un strin de aceia ce n-au nici o patrie, ce se intereseaz de toate patriile i mai vrtos de Tara Romneasc, unde gsete toate d-a gata, un domnior ce s-amestecat n toate, vorbete de toate: de politic, de comerciu, de arte, de tiine, de literatur, i mai vrtos e foarte amator de limba romneasc: cnd o vede mpestriat i corcit, i place de minune i urte pe toi ci se ocup s o cure i s o reguleze. Cte-trei se fcur o treime ca aceea.Iat i un scriitor din cei juni, smerit i plin de geniu pentru c geniul cel adevrat e totdauna smerit. Nu vezi c-avem treab? ce mi-ai venit cu hrtia aia? se rsti coconul Drgan. E grabnic; e rspuns la... Hei, ad-o-ncoa citete!Junele citete. ntre alte vorbe, nu tiu ce se vorbea despre Regulamentulorganic, sau dreptpolitic. Coconul Drgan, ce asculta ca un cotoi n cenu, ardic capul i zice junelui s ndrepteze vorbeleorganicipolitici s puieorganicesc,politicesc. Ce zicei, domnilor, n-am dreptate? Ai dreptate, ziser deodat amndoi dalcaucii.Atta atepta s-auz i coconul Drgan, cci dumnealui are i buntatea asta de a nu prea se ncrede pe prerea dumisale; att, zic, atepta, i unde se scoal odat nbdios: Hai! auzit-ai?organicesc, m!politicesc? pe romnete; ce vorbe sunt astea? V-ai luat toi dup Eliad la. Du-te i schimb vorbele, c v ia dracu pe toi! Hai!organic!organicesc, m! organicesc, nva romnete!Organicipolitice mai romnete, domnilor, zise junele cu smerenie. De unde pn unde romnete? ziser cte-trei deodat; care e cuvntul? Cuvntul este c dumitale, domnule literat, oamenii i zicdezmetic, iar nudezmeticesc, iar dumitale, care eti strin, venit de ieri, d-alaltieri p-aici, i zicvenetic, iar nuveneticesc; i dumitale, cocoane Drgane, de cnd eti n slujb, zu, toat lumea i zice lunatic; crede-ma, s te creaz Dumnezeu, c pe nici un romn n-am auzit s-i ziclunaticesc.Domnii cei doi, iscusii i literai, rmaser cu gurile cscate; coconul Drgan, la astfel de jucrii de vorbe e totdauna om al lui Dumnezeu: nu nelege mai nimic. Pe urm, dup ce va lua seama bine vorbei, atunci sa-l vedei. Acum att i se pru, c scriitorul e cam limbut, i-l dete afar zicndu-i s-i prescrie hrtia.i rmaser ns n ureche vorbelelunaticilunaticesci ntreb cam pe departe pe favoriii si; ei, dup cteva desluiri, l fcur sa neleag obrznicia bietului biat de a cuteza s spuie coconului, de fa, ce zice lumea de dumnealui. O astfel de impertinen, de a spune dregtorilor ce se vorbete i se face p-afar, nu se poate suferi; i nu tim acum ce soarte ateapt pe bietul copil nencercat cu slujba.Multe istorii de astea mai are coconul Drgan. Colecia anecdotelor i nbdilor sale ar forma cteva volume foarte nostime, ntocmai ca dumnealui; pentru c i dumnealui e nostim. n numerele viitoare vom da cteva anecdote; i suntem gata a primi orice anecdot de felul acesta, care va mbogi colecia noastr, att n proz ct i n versuri. Asemenea anecdote sunt foarte folositoare pentru formarea junilor dup nite modele i tipi aa de progresivi ca coconul Drgan, care cu adevrat e Drgan i n nume, i n fapte. Nu rdei ns, cciDrganpe limba dumnealui va sa zicAgapie, i m rog s-l iubii.

1844Note1.Lumea zice trebi; noi punem ns aci limba dumnealui.