Draga fiule, a fost o onoare sa te tin in brate

Va redau acum o scrisoare uluitoare pe care un tata i-a scris-o fiului sau nascut mort. Nu este in ea nimic din incrancenarea la care ne-am astepta, niciun pumn arata divinitatii. Lacrimile si durerea sunt acolo, dar intr-o forma cat se poate de nobila. Cati dintre noi am putea avea astfel de traiti nobile?

Draga fiule,

Te-am tinut vineri seara in brate pentru prima si ultima oara. A fost unul dintre cele mai triste, pline de mandrie, dureroase si frumoase momente din viata mea. A fost o onoare sa te tin in brate.

Sunt mandru de tine, fiule. Desi ai reusit sa treci doar de jumatate din sarcina, ai lasat o amprenta asupra familie noastre care va dura o vesnicie. Datorita tie, imi iubesc sotia mai mult ca niciodata. Datorita tie, sunt mai legat ca niciodata de copiii mei. Cand ii imbratisez, te simt pe tine.

Din nefericire, imi voi aminti mereu telefonul de saptamana trecuta de la mama ta cand mi-a spus ca te-am pierdut. Eram acasa cu fratele si sora ta si am intrat in stare de soc. Sarcina cu tine parea cea mai lina si mai sanatoasa. Am facut tot cea-m putut s-o linistesc pe mami si apoi te-am plans cand am ajuns amandoi acasa. Copiii nu ne-au lasat sa lacrimam prea mult, pentru ca ne tot cereau de mancare, apoi li se facea foame din nou.

De obicei, vinerea este o zi pe care o astept cu nerabdare. Nu si vinerea trecuta, caci a fost ziua in care te-am tinut o clipa in brate. Si trebuia sa arat cat mai bine. Cand am dus-o pe mami la spital la 8 dimineata, era intuneric, ploua, exact ca in inimile noastre.

Mama a luat medicamentele cand a inceput travaliul si, in cursul urmatoarelor 10 ore, ti-a aratat toata dragostea si devotiunea ei. Apropo, mami este cea mai incredibila si frumoasa persoana pe care am cunoscut-o vreodata. Sunt foarte norocos sa fiu alaturi de ea si sa-i fiu sot.

La 8:35 pm vineri, 28 februarie, te-ai nascut. Si, chiar daca nu era viata in corpusorul tau, erai plin de dragoste, inima si curaj.

Mami te-a tinut in brate si apoi a fost randul meu. Am fost si mandru si coplesit de durere sa am al doilea fiu in palme. Am plans. Ti-am povestit despre sora si fratele tau. Ne-am imaginat cum ai alerga peste campii, liber, fericit, plin de viata. Ti-am cantat. Dupa ce am terminat Silent night, am stiut ca trebuie sa ne luam la revedere.

Ai fost cu noi atat de putina vreme, dar ne vom aminti mereu de tine. Ti-am dat numele de Scotland Bansley Riles si mami si cu mine iti vom duce cenusa intr-o zi in Scotia. De obicei nu calatorim cu copiii (e prea mare nebunia), dar vrem sa-ti aratam lumea.

Dragul nostru Scotty... mi-e dor de tine mai mult decat mi-a fost vreodata dor de orice altceva. Te iubim. Te vom onora. Vom fi niste parinti si oameni mai buni datorita tie. Multumim.

Cu dragoste,

Tata