Culegere si editare pentru http://0day.ro by marku

DOSARELE X ALE ELENEI CEAUSESCU

Autor: ADINA MUTAR

Cabinetul 1 infiintase o unitate pentru studierea

fenomenelor paranormale si pentru antrenarea

„soldatilor para“ in Muntii Buzaului. Cabinetul 2

era invidios. Asa a luat fiinta, din ordinul Elenei

Ceausescu, o unitate de „paranormali“, care a

primit de la tovarasa misiuni dintre cele mai

diverse, inclusiv de cautare a comorilor

legendare.

In primul rand, oamenii Elenei i-au spionat pe

„soldatii para“ ai gen. Ilie Ceausescu. Apoi,

capatand anumite „abilitati“, au fost lansati in

cautarea tezaurelor stravechi ascunse in

misterioasele grote din Carpati, in special din

Bucegi, unde se spunea ca exista o galerie uriasa

ticsita cu aur.

DEPARTAMENTUL ZERO AL

SECURITATII

La sfarsitul anului trecut, a aparut o carte stranie, intitulata „Viitor cu cap de mort“, de

Radu Cinamar, care face referire la niste descoperiri senzationale ale Departamentului

Zero al Securitatii, un departament cu multe zerouri, ceea ce insemna ca era foarte foarte

secret. Acesta ar fi fost infiintat in 1968, din ordinul lui Nicolae Ceausescu, pentru

descoperirea, educarea si dezvoltarea unor subiecti umani care aveau capacitati

neobisnuite, dupa exemplul SUA, URSS si China, tari foarte avansate in domeniu. Cum

la vremea aceea Ceausescu nu se avea bine cu rusii, refuzand Moscovei sprijin in ceea ce

s-a numit „Primavara de la Praga“, s-ar fi semnat, conform autorului cartii, un protocol cu

China, protocol ce prevedea ca un anume dr Xien, maestru in parapsihologie, sa

organizeze si sa supervizeze activitatea acestui departament ultrasecret timp de 15 ani, iar

Romania se obliga sa acorde burse de studii la 100 de studenti chinezi pe aceeasi

perioada de timp. Autorul localizeaza bazele acestui Departament Zero, una in „apropiere

de orasul B“, iar alta in Muntii Retezat si aminteste de cateva misiuni semnificative,

incadrate ca „evenimente K“, cum ar fi disparitiile de persoane din Muntii Buzaului –

fapt petrecut in 1981, pe care le-am relatat si noi intr-un numar trecut din Ziarul. Se mai

aminteste si de un sistem de detectare a „frecventei de vibratie proprie fiecarei persoane,

obiect sau fenomen bazat pe principiul rezonantei“. De fapt, un aparat inventat de Carol

Przybilla si intrat sub „protectia“ absoluta a „securitatii“ Elenei Ceausescu.

MEN IN BLACK IN BOZIORU

Pornind de la aceste date concrete, dezvaluite si de alte persoane implicate la vremea

respectiva in astfel de activitati, descoperim ca „evenimentele K“ ale misteriosului

Departament Zero al Securitatii se confunda cu activitatile acelei unitati de paranormali a

Armatei, cu baza in Muntii Buzaului, subordonata generalului Ilie Ceausescu.

Cercetatorul Vasile Rudan, specialist in perceptie extrasenzoriala, a lucrat sub contract

strict pentru aceasta unitate. A condus experimente extrasenzoriale cu copii superdotati,

iar rapoartele, fotografiile si negativele, precum si filmele erau predate unitatii respective.

Nu avea voie sa opreasca nimic. La inceputul anilor ’80, Vasile Rudan s-a aflat intr-o

situatie de-a dreptul jenanta. Tocmai terminase un experiment, pregatise raportul si

filmele, cum facea de obicei, urmand sa le predea. Dar, surpriza! Si-a gasit camera unde

se cazase in Bozioru - catun Nucu - devastata si toate materialele disparute, in mapa fiind

pusa maculatura. Cine i le furase? Norocul lui a fost ca si cei din unitate observasera niste

personaje foarte curioase, dotate cu jeep-uri Aro si statii de comunicatie, dotari specifice

Securitatii, care monitorizau activitatile din Bozioru. Cine erau acesti „men in black”, de

isi permiteau sa supravegheze o unitate ultrasecreta a Armatei, care raporta direct lui

Ceausescu?

CABINETUL 2 SPIONEAZA

L-am contactat pe gen. Nicolae Plesita si l-am intrebat de Departamentul Zero al

Securitatii si de preocuparile paranormale ale acestuia. „N-am auzit de asa ceva. De cei ai

Armatei am auzit, dar la Securitate, nu. Insa Elena Ceausescu se ocupa cu chestii din

astea, in cadrul Consiliului National pentru Stiinta si Tehnica, a carei presedinta era. Iar

prim-vicepresedinte era Ion Ursu. In CNST era un departament care avea in plan

cercetarea unor astfel de fenomene si experimentarea lor. Dar nu numai atat. O isprava

binecunoscuta a acestui departament a fost monitorizarea transcendentalilor si vanatoarea

lor, condusa de Elena Ceausescu, prin care si-a reglat conturile cu intelectualii care

faceau parte din aceasta miscare“. „Sapand“ mai departe, am aflat de la un colonel in

rezerva care a lucrat in DSS ca, intr-adevar, in cadrul CNST existau oameni care aveau in

program „monitorizarea cercetarilor din sfera paranormalului, rapoartele lor fiind sub

Cod Zero, ajungand la Elena Ceausescu. Ea le distribuia apoi la trei subordonati. Doi

dintre acestia lucrau in cadrul DSS. La unul ajungeau zonele cu zacaminte strategice –

uraniu, petrol – descoperite prin perceptie extrasenzoriala, iar la celalat ajungeau anumite

inventii, de care se ocupa apoi Institutul de Tehnologie Avansata. Al treilea se ocupa de

cele de interes personal al tovarasei“. Cu alte cuvinte, paranormalii lui Ceausescu

munceau, iar cei ai Cabinetului 2 ii spionau si le furau rapoartele.

CAUTATORII DE COMORI

„Oamenii Elenei“, ca sa-i numim asa, invitau la discutii cercetatori care se ocupau cu

efectul de piramida, inventatori, carora le cerea sa cedeze vreo inventie, doua, oameni

despre care auzisera ca au capacitati deosebite, chiar si astrologi. De la un astfel de

astrolog, care a dorit sa-si pastreze anonimatul, am aflat ca li se oferea un ajutor material,

care era binevenit, in schimbul muncii lor. Se cuvine sa amintim cercetarile intreprinse

pentru a detecta, pe cai extrasenzoriale, comorile legendare ascunse in grotele din

Carpatii nostri, activitate pentru care Elena Ceausescu capatase o obsesie. Totul a pornit

de la un raport care, printre alte calitati ale extrasenzorialilor, o amintea si pe cea de

detectare a comorilor. Interesanta abilitate! Cel putin in prezent meseria de cautator de

comori este din ce in ce mai rentabila, iar legendele abunda de relatari despre comori

fabuloase. Tot prin anii ’80, tovarasa si-a reprofilat oamenii pe un astfel de obiectiv, care

presupunea cercetarea legendelor si recrutarea unor oameni cu abilitati extrasenzoriale

pentru „localizarea“ comorilor, acestia fiind mult mai eficienti decat detectoarele de

metale, pentru faptul ca restrang foarte mult zona de cercetare. Dar, din cauza „vanatorii

de vrajitoare“ - transcendentalii -, cine mai indraznea sa-si recunoasca astfel de

capacitati? In disperare de cauza, s-a apelat si la Vasile Rudan, care nu avea cum sa nege

ca are astfel de abilitati, „paranormalii“ Elenei stiind ca, in Muntii Buzaului, copiii

condusi de el descoperisera, prin perceptie extrasenzoriala, vestigii stravechi. I s-a propus

sa localizeze tezaurul unui print sarb despre care legenda spunea ca ar fi fost ingropat

undeva, intr-o pestera din Mehedinti. Cercetatorul Vasile Rudan le-a sugerat ca nu poate

lucra la doi „stapani“ si ca, daca gen. Ilie Ceausescu ii da voie, ii va ajuta. Dar cum sa-l

ceara generalului fara sa afle si Nicolae Ceausescu de preocuparile consoartei?

LEGENDELE PELESULUI

Elena Ceausescu a aflat de comorile din Bucegi datorita reginei Elisabeta – Carmen

Sylva care, in „Povestile Pelesului“, stransese o multime de relatari de la localnici si

ciobani despre fabuloasele tezaure ascunse in „inima“ muntelui. In „Cetatea Babei“ se

povesteste despre o misterioasa cetate subterana in care se afla depozitate cantitati

enorme de aur. Se pare ca nici regele Carol I nu a ales intamplator locul de amplasare a

Castelului Peles - inaugurat in 1883 - in Bucegi, existand multe publicatii straine care

semnalau ciudatul ansamblu de sculpturi megalitice in stanca Sfinx - Babele si pesterile

strajuite de schituri. Preotii, detinatori si pazitori de secrete privind tezaurele lasate

mostenire din mosi-stramosi, construisera o adevarata retea de schituri ca niste forturi de

paza. Se pare ca mult-controversatele placute de aur, cunoscute ca „Placutele de la

Sinaia“, continand o cronica apocrifa a regilor daci, au fost gasite in aceasta regiune. Se

spune ca regele Carol ar fi topit placutele pentru a da alta utilitate aurului, nu inainte de a

le copia pe plumb. Cautarea comorilor legendare a fost intotdeauna presarata de blesteme

si morti misterioase, asa ca oamenii Elenei Ceausescu trebuia sa umble cu grija prin acest

labirint sacru.

GROTA SACRA DIN BUCEGI

In primul rand se monitorizau publicatiile care faceau referiri la grote si tezaure. In

studiul „Dacia Hiperboreana“, publicat la Paris in 1936, republicat in Franta si Italia in

anii ’80, cand a facut mare valva, Vasile Lovinescu afirma ca „muntele Om este traversat

de o grota imensa care este una dintre cele mai mari din lume, in sensul ca nu i s-a dat de

capat, fiind exploatata doar pe vreo 20 de kilometri“. Cine o exploatase si in ce scop nu

se preciza. Intre 1966 -1968, arhitectul peruan Daniel Ruzo a venit in Romania pentru a

cerceta Sfinxul (denumire cu care nu era de acord) pe care il vazuse pe o carte postala. El

a fost insotit de o echipa de romani care a realizat cu aceasta ocazie un film pentru

Studioul Alexandru Sahia, „Mistere in Piatra“. Ruzo observase ca Sfinxul semana cu

chipul principal dintr-un ansamblu sculptat intr-o stanca de pe podisul Marcahuasi, Peru,

denumit Monumentul Omenirii. De fapt, nici Sfinxul nu reprezinta doar un singur chip,

dupa cum observa arheologul peruan, fiind inconjurat de alte chipuri umane, din rase

diferite, precum si capul unui caine. Din lunga sa experienta, Daniel Ruzo trage concluzia

ca acel caine are rolul de pazitor al unei comori si ca „trebuie sa existe si o Pestera a

Tezaurului“ in apropierea acestui magnific monument al Omului.

IN PRAGUL NEMURIRII

O alta cercetatoare care a efectuat un amplu studiu asupra masivului Bucegi – studiu care

a ajuns pe biroul Cabinetului 2 - a fost Cristina Panculescu. Conform teoriei ei, dezvoltata

pe larg in cartea „OZN - Universuri Paralele“, de col. dr Emil Strainu, in Bucegi, in

apropierea Varfului Omu, se afla un centru energetic – informational natural al Terrei,

semnalat de toate traditiile civilizatiilor antice. Cristina Panculescu a remarcat, printr-o

serie de analize ale mostrelor de roca si electronografie, o serie de proprietati cu totul

speciale ale acestui Stalp al Cerului - Arborele Vietii, identificat cu Varful Ocolit. In

final, demonstra ca Centrul reprezinta un loc geometric de conexiune cosmica, o poarta

de iesire din universul terestru, cu o activitate energetica masurabila, ce se manifesta

ciclic, constatand ca din 1986 intensitatea centrului a depasit pragul de latenta. Centrul

era cunoscut si pe vremea dacilor, aflandu-se pe muntele sfant Kogayon. „Chemati de

Sfinx, dacii stiau a se face nemuritori“, concluziona studiul, terminat in 1988 si inaintat

catre C.C. al P.C.R. De unde, pe cai misterioase, a ajuns pe biroul „oamenilor“ tovarasei.

Si poate ca aceasta a cochetat cu ideea nemuririi, ca multi suverani ai istoriei, care aveau

turma lor de alchimisti ce treabuia sa gaseasca Piatra Filosofala, cu ajutorul careia se

obtinea elixirul vietii si se putea transforma orice metal in aur. Elena Ceausescu era o

„colectionara“ de tot felul de practici de intinerire si revigorare aparute la noi sau la altii.

Dar evenimentele din decembrie ’89 bateau la usa si nu mai era timp pentru incursiuni in

alte subterane decat cele ale puterii. Cu siguranta insa, pe vremea ei, aceste teorii erau

studiate mult mai asiduu, desi in mare secret, decat astazi, cand se fac publice, dar

autoritatile nu dau semne ca ar fi interesate.

Cat despre tezaurul fabulos din subteranele Bucegiului, el nu a fost gasit pentru ca nu s-a

gasit Poarta Comorii, care ar fi dus la marea galerie ticsita cu aur. Desi, in cartea „Viitor

cu cap de mort“ se afirma ca aceasta mare galerie a fost descoperita prin satelitii NASA si

ca acolo exista un tezaur de nepretuit pentru istoria omenirii. Dar poate ca autorul a grabit

putin lucrurile.

CEL MAI MONITORIZAT INVENTATOR

Cine a auzit de Carol Przybilla? Gratie monitorizarii permanente a oamenilor Elenei

Ceausescu, aproape nimeni. Carol Przybilla a constituit omul de aur al noii ordini

socialiste. Absolvent a doua facultati in Germania, Carol Przybilla era trimis la toate

santierele muncitoresti unde se intamplau accidente grave de munca, pentru ca in avantul

socialist se inlaturasera majoritatea inginerilor „burghezi“ si pana la scolirea altora era

cale lunga. Minte inventiva, acesta a brevetat o gramada de dispozitive pentru curent

alternativ si continuu, domeniu care facea foarte multe victime. La inceput, i se acorda

cate un premiu de stat, cu suma de bani aferenta, pe urma, Elena Ceausescu i-a bagat un

om in „coaste“, care ii cersea pur si simplu cate o inventie. Colonelul Badea a obtinut de

la Carol Przybilla nu mai putin de 147 de inventii. In 1980, col. Badea i-a cerut sa cedeze

cea mai importanta inventie, „Aparat pentru tratamente biologice“, bazat pe principiul

rezonantei, avand rezultate uimitoare. A refuzat. Refuzand, aparatul nu a putut fi brevetat

si omologat. Surprinzator (sau nu), in 1990, cand Carol Przybilla a depus cererea de

brevetare la OSIM, a fost preluat imediat de SRI, iar Institutul de tehnologie Avansata i-a

construit o frumusete de aparat de care s-a avut grija sa nu fie omologat nici tehnic, nici

medical. Aceeasi Marie, cu alta palarie! Carol Przybilla a regretat pana la moarte ca nu-l

cedase Elenei Ceausescu, fiind convins ca aceasta, in marele ei orgoliu, ar fi umplut

lumea cu marea ei inventie, si oamenii bolnavi ar fi putut beneficia de acest tratament

miraculos.

POARTA COMORII

Oamenii Elenei Ceausescu erau bine orientati. Unul dintre cei mai ferventi cercetatori ai

geografiei sacre a Romaniei, Dan Corneliu Braneanu, care a publicat numeroase articole

despre centrul sacerdotal din Bucegi, confirma ca in inima muntelui exista o retea de

galerii subterane care, este posibil sa uneasca mai multe pesteri si sa aiba galerii de

legatura cu alte centre sacre din lume. A studiat si cartea lui Daniel Ruzo, „La historia

fantastica de un descubrimiento“, publicata de Editura Diana, din Mexic, despre calatoria

acestuia „prin muntii cei sfinti“ ai Romaniei, ce pastreaza amintiri despre civilizatia de

dinainte de Potop. Ruzo a ramas fascinat de multitudinea reprezentarilor sacre de pe

stancile ce strajuiesc drumul catre Omul, „sculpturi stravechi, anterioare Potopului,

erodate de vechime“, care infatiseaza sacerdoti si lei, paznici ai tezaurelor. „Am studiat

multe centre sacre protoistorice in lume, dar aici, in Carpati, am gasit Poarta Comorii“,

scria Daniel Ruzo. Despre ce comoara poate fi vorba? Ne lamureste Dan Corneliu

Braneanu: „Nu este vorba numai de o comoara materiala, ci de una in special spirituala,

care sa transmita informatii de la un ciclu la altul al civilizatiilor care s-au dezvoltat pe

Terra din timpuri ancestrale. Lobsang Rampa a lansat ideea unui depozit initiatic subteran

in muntii Tibetului, von Danniken situa un altul in muntii Equadorului, iar Daniel Ruzo a

simtit ca triada sacra se inchide in Bucegi, daca nu cumva aici incepe, dat fiind cuvantul

OM, de o importanta spirituala deosebita, regasit in multe toponime doar la noi in tara“.

… LA PIATRA TRASNITA

Corneliu Braneanu, dupa multe cercetari, inclusiv prin mijloace radiestezice, presupune

ca o poarta de intrare in reteaua subterana de sub Omu ar putea fi pe Valea Obarsiei

Ialomitei, intr-un loc dominat de o stanca numita „Biserica Trasnita“ sau „Piatra

Trasnita“, ce se termina brusc, cu un perete vertical, ca un zid de sprijin. La baza acestui

perete se gasesc stanci sfaramate, rezultate, probabil, din excavarea unui culoar de intrare

in reteaua subterana (care uneste mai multe pesteri din Bucegi), facut cu peste 40.000 de

ani in urma (datarea a fost facuta prin mijloace radiestezice), care acopera intrarea.

Figurile remarcate de Ruzo in timpul ascensiunii catre Omu ar putea marca verticala pe

care se afla, la o adancime de 12 metri, aceasta poarta.

DE-ALE CARNAVALULUI

Oamenii „para“ ai Elenei Ceausescu nu lucrau intr-un departament anume, ci erau

imprastiati prin „sistem“. Un tanar din DSS, care avea abilitati paranormale si se antrena

din greu sa ajunga la performante, a ramas proverbial. Reusise chiar sa miste cu privirea

obiecte mici. Multi superiori de-ai lui veneau sa vada „minunea“. „Ia misca-mi si mie

pixu’ asta!“, i se cerea. Comandantul unitatii afla si el intr-un tarziu ceva-ceva si intra

navalnic in birou. „Mai, ia sa te vad, muta fisetu’ asta!“, comanda el scurt. Tanarul, deja

tracasat peste masura, l-a privit lung si i-a zis cu un glas alb: „Ia mai du-te-n p… ma-tii si

muta-l tu!“. A fost scos din sistem pe caz de boala si a ramas si-o vorba: „Nu te baga la

paranormali, ca ajungi la Balaceanca!“.

DISPARITIILE DIN MUNTII BUZAULUI

AM CAUTAT CITIVA ANI ACEST ARTICOL..SI IATA L-AM GASIT

Disparitiile de la Bozioru

Autor: ADINA MUTAR

Muntii Buzaului sunt cunoscuti in mediile oculte, si in cele foarte „terestre“, mai ales

ale armatei, ca regiune unde se manifesta fenomene ciudate: disparitii de persoane,

aparitii de Obiecte Zburatoare Neidentificate, ape vii, izvoare radioactive, defectari ale

aparaturii electrice, voalarea filmelor fotografice etc.

Nu este de mirare ca in Muntii Buzaului

stabilise generalul Ilie Ceausescu o subunitate

cu un caracter ocult, pentru a „puncta“ si

antrena soldati pentru unitatea de paranormali

pe care voia s-o infiinteze.

In aceasta incursiune in necunoscut, suntem

insotiti de o echipa de extrasenzoriali, condusa

de cercetatorul Vasile Rudan, care, in anii ’80,

a efectuat o serie de teste in regiune, la cererea

gen. Ilie Ceausescu. Cu ajutorul acestor ghizi

psihici am descoperit o lume de dincolo de noi,

pe care localnicii o numesc „Tara Luanei“, o lume a misterelor, a mesajelor ocultate si

a manifestarilor paranormale.

GEOGRAFIA SACRA

Muntii Buzaului au fost inclusi, din cele mai vechi timpuri, in geografia sacra a lumii.

Este vorba de o geografie ale carei coordonate ezoterice au fost stabilite in vremurile

de dinainte de Marele Potop, cand pe Pamant domneau zeii, dupa cum ne transmit

toate mitologiile lumii, incepand cu cea sumeriana, considerata cea mai veche.

Coordonatele respective includeau zone unde se manifestau anomalii magnetice, zone

cu potential energetic care se manifesta in plan fizic si spiritual, numite de catre

expertii in parapsihologie „perimetre energo-informationale“.

In astfel de perimetre se petrec fenomene ciudate, corpul se dematerializeaza,

calatorind in spatii atemporale sau primeste informatii telepatice de la entitati

necunoscute, iar subsolurile sunt intotdeauna bogate in zacaminte de mare interes.

Oamenii cu perceptii extrasenzoriale se simt foarte „apasati“ de incarcatura energo-

informationala existenta in asemenea zone geografice sacre, de care Romania este

plina. Este suficient sa citesti „Dacia preistorica“ a lui Nicolae Densusianu ca sa ai

dimensiunile geografiei sacre ale tarii noastre.

CERUL STRANIU

Zona la care ne referim in acest material este o regiune „sihastrita“, ce cuprinde

comuna Bozioru, cu satul Fisici, catunul Nucu, pana dincolo de Lacul Gotes, zona

intinsa peste culmi stravechi, unde poti vedea straturile geologice ridicate aproape pe

verticala, in urma unor contorsiuni ale scoartei petrecute in vremuri imemoriabile.

Satele si catunele cu putini locuitori urmeaza o linie serpuita peste culmi salbatice,

unde ursii sunt la ei acasa (iar ursii de pe aici sunt renumiti pentru ferocitatea lor).

Peste aceasta zona se intinde un „cer straniu“, care uneori capata o intensitate ce nu

poate fi descrisa prin cuvinte, pe care oamenii de stiinta o masoara in grade Kelvin,

avand valoarea de peste 23.000. Pentru comparatie, azurul cerului deasupra marilor

orase abia depaseste 16.000 de grade Kelvin. Avem norocul sa observam cu ochii

nostri acest fenomen.

Treptat, cerul senin, acel albastru curat ca in zilele frumoase, capata nuante atat de

profunde, incat parca devine un vortex. Cu cat te uiti mai mult, cu atat simti ca te

absoarbe infinitul. Este ca o vraja care iti cuprinde toata fiinta si-ti paralizeaza

simturile, nu mai auzi nimic in jur, iar pupilele se dilata. Suntem scosi din aceasta stare

de companionii nostri care ne spun zambind: „Ati simtit cum se deschid portile

energetice ale Universului, cand toata fiinta devine spirit“. Cel mai straniu ni s-a parut

noua faptul ca eram foarte aproape sa ratam momentul, daca nu ni s-ar fi atras atentia

fiind preocupati sa ne uitam pe unde calcam, prin bolovanisurile cararii.

SECRETELE DIN ADANCURI

Ne dam seama cat de usor este sa ratezi un astfel de fenomen, fiind dezobisnuiti sa

privim cerul. Cercetatorul Vasile Rudan ne spune ca testele extrasenzoriale au rezultate

maxime atunci cand cerul capata acea intensitate de peste 23.000 de grade Kelvin,

perceptia fiind acuta. In anii ’80, Vasile Rudan a coordonat un grup de copii carora le

testa aptitudinile extrasenzoriale. Acestia nu constientizau puterile lor deosebite,

participand la teste ca si cand ar fi fost jocuri normale. Erau impartiti pe grupe, asezati

pe anumite culmi si li se spunea sa transmita prin puterea gandului, de la o grupa la

alta, diferite informatii. Aceste transmisii telepatice aveau o mare acuratete cand cerul

ajungea la intensitatea maxima.

In plus, ei au indicat cu precizie, tot prin perceptie extrasenzoriala, locuri unde se afla

vestigii antice, fapt ce i-a uimit pe arheologii care fusesera chemati pentru experiment.

De unde stiau? Percepeau informatii ca si cand pamantul le dezvaluia tainele sale. Aici

ar trebui amintita alta coincidenta stranie cu denumirile oculte ale civilizatiei

sumeriene. „Buzuru“ (Bozioru ), avand ca simbol un triunghi cu baza pe verticala, se

referea la un zeu enigmatic „care rezolva secretele din adancuri“, asociat de unii

sumerologi cu un zeu al minelor. Era ca si cand acest enigmatic zeu intrase in

„rezonanta“ cu micii cercetatori.

CELALALT TARAM

Cu siguranta, cele mai ciudate fenomene din zona sunt disparitiile de persoane. Aceste

disparitii se manifesta in doua moduri. Unele persoane au disparut si nu au mai

reaparut - eveniment relatat de Monitorul de Iasi, iar altele au disparut dintr-un loc si

au aparut in altul, dupa o perioada de timp, fara sa-si aduca aminte ce s-a intamplat,

dupa cum reiese din povestirile satenilor, stranse de profesorul de romana din comuna

Bozioru, Ilie Mandricel.

Despre „celalalt taram“, care, in unele conditii, „absoarbe“ pe nenorocosii care se afla

in preajma, exista destule relatari cat sa merite o cercetare stiintifica a fenomenului.

Din punctul de vedere al studiului fenomenelor paranormale (si ne referim la testele

paranormale la care au participat numai oameni de stiinta, rezultatele acestora fiind

publicate in „Enciclopedia Fenomenelor Paranormale“ de Brian Inglis), teleportarea

este „transferul materiei prin materie“, pana nu demult un nonsens.

Acest transfer presupune vointa „cuiva“ sau anumite conditii electromagnetice, obiecte

sau persoane disparand dintr-un loc si aparand in altul sau pur si simplu, disparand in

„neant“. Obiectul sau persoana transportata se numeste „aport“, putand fi incadrata in

anumite coordonate fizice, spatiu, timp, greutate etc.

TELEPORTAREA DOAMNEI GUPPY

Anul 1871. Intr-un imobil din Conduit Street, Londra, se stransese un grup de oameni

de stiinta, pentru a participa la demonstratiile de teleportare efectuate de mediumuri

renumite ale timpului. Era o adevarata piatra de incercare sa se admita ca un obiect se

poate dematerializa dintr-un loc si materializa in alt loc. Demonstratiile erau facute cu

obiecte, care apareau sub ochii oamenilor de stiinta, dar ei se declarau nemultumiti,

invocand tot felul de „inselatorii“. Insa Madame Guppy era sa-i dea gata, cand a fost

dematerializata din casa ei din nordul Londrei si materializata in sala de sedinta.

Madame Guppy, o femeie corpolenta, i-a privit nauca si jenata (era in capot) cateva

secunde, apoi a fost „dusa“ inapoi. O vizita rapida, discreta in privinta scopului, la

domiciliul acesteia a confirmat faptul ca era imbracata in acelasi capot. Nu era

constienta de „calatoria“ ei, crezand ca avusese o „viziune“ provocata de o indigestie.

Straniu era faptul ca nici unul dintre mediumurile prezente in sala de testari nu-si

aducea aminte sa fi vrut sa faca aceasta demonstratie, dar erau exasperati ca

„aportarile“ de obiecte nu erau luate in considerare de oamenii de stiinta.

„Experimentul Guppy“ a fost trecut la „iluzionism“.

BRAILENI PIERITI IN NEANT

Tinem sa precizam ca vortexul din Bozioru nu are nici o legatura cu experimentele

militare supervizate de gen. Ilie Ceausescu, nimic in comun cu „Experimentul

Philadelphia“ sau „Proiectul Montauk“, „ocultii“ generalului doar profitand de

particularitatile zonei pentru a-si imbunatati performantele metapsihice. In aceasta

zona par ca se deschid porti temporale in mod natural, in care oamenii sunt absorbiti si

uneori este posibil sa pateasca ce a patit echipajul de pe USS Eldridge. O prima referire

la astfel de disparitii face Dan Fodor, in Monitorul de Iasi.

El relateaza despre doi braileni (sursa reporterului i-a cerut sa nu le dezvaluie numele),

care, in anul 1980, au plecat spre catunul Nucu, dar, intr-un loc numit „La Tiharie“,

unul dintre ei s-a gandit sa faca o urcare pe una dintre stancile cu forme ciudate din

zona. Folosind echipamente de alpinism, tanarul a urcat pana in varf, de unde a strigat

la prietenul sau: „Uite ce am gasit!“.S-a aplecat, a ridicat ceva ce parea a fi un lant

metalic si… a disparut. O vreme, cel ramas jos a asteptat ca prietenul sau sa termine cu

glumele, apoi s-a convins ca s-a intamplat ceva cumplit.

L-a anuntat pe fratele disparutului, care a sosit din Braila cu o echipa de zece insi,

cativa dintre ei lucrand in Ministerul de Interne. Chiar fratele disparutului a urcat pe

stanca. A gasit si el lantul metalic, pe care l-a ridicat si… a disparut si el. Nimeni n-a

mai indraznit sa repete „figura“. Cei doi frati, cautati in zadar prin imprejurimi, n-au

mai aparut niciodata.

ENIGMATICA CIVILIZATIE

Chestionat in privinta disparitiei celor doi braileni, Alexandru Mironov, care fusese de

vreo opt ori prin regiune, a tinut sa sublinieze ca zona este intr-adevar foarte deosebita

si fara astfel de disparatii misterioase. Printre altele, a precizat ca aceasta zona nu este,

in primul rand, identificata arheologic, desi acolo au fost descoperite fragmente de

ceramica a unei civilizatii careia nu i s-a putut preciza epoca, diferita de vestigiile

cunoscute deja din punct de vedere arheologic.

A amintit despre anomaliile magnetice, despre un pisc care atrage toate fulgerele,

despre izvoare radioactive si despre o regiune unde solul este negru, ca si cand, odata,

acolo, a ars „ceva“, probabil o constructie imensa. Am vazut si noi stratul gros de sol

ars si o bucata dintr-un zid ciclopic, care probabil inconjura intreaga asezare. In

regiunea amintita de A. Mironov, in anii ’80, grupurile de copii telepati, condusi de

cercetatorul Vasile Rudan, au indicat, prin perceptie extrasenzoriala, locurile unde

exista vestigii. In acele locuri au fost descoperite urme ale acelei asezari necunoscute,

dar „experienta“ arheologilor nu a mers mai departe de demonstratiile copiilor, dintr-

un dezinteres imposibil de inteles. Ce civilizatie stranie a inflorit oare pe acest „vortex“

natural si cum a disparut ea?!

EXPERIMENTUL PHILADELPHIA

In timp, teleportarile, cu toate fenomenele fizice care le implica, au fost admise sub

denumirea de „manifestari complexe“. In urma testarilor renumitului guru Sai Baba,

din Andhra Pradesh, India, care teleporta obiecte fara sa se concentreze profund, s-au

observat chiar niste detalii de „decor“ care insotesc teleportarea, anume ca

materializarea da impresia de „aruncare“ a obiectului respectiv, de parca ar fi azvarlit

de undeva. In unele cazuri se aude un zgomot, ca o plesnitura, care insoteste

teleportarea, iar obiectul este cald, ceea ce demonstreaza efortul energetic in timpul

materializarii. In ceea ce priveste teleportarile de persoane, in afara de „madame

Guppy“, nu s-au mediatizat alte experimente.

Evident, daca nu tinem seama de „Experimentul Philadelphia“, un proiect ultrasecret al

Marinei Americane in privinta „invizibilitatii“, efectuat in 1943, in urma caruia nava

USS Eldridge a disparut, fiind deschisa o „poarta“ in timp, de 40 de ani. Cand a aparut,

personalul navei era iremediabil „marcat“.

PORTILE TIMPULUI

Dr. John Von Neumann, un savant in domeniul fizicii si informaticii, si-a dat seama ce

nu a mers bine in „Experimentul Philadelphia“: campurile electro-magnetice care

produsesera invizibilitatea navei afectasera structura biologica a organismului uman,

astfel ca membrii echipajului au fost scosi din punctul lor de referinta temporala,

afectandu-le orientarea in timp si spatiu. „Aducerea“ lor inapoi a fost posibila doar

cand marinarii au constientizat carui timp apartin, dar multi dintre ei nu au supravietuit

„prezentului“ si au disparut pana la urma definitiv.

Ulterior, s-a desfasurat Proiectul Montauk, dupa numele bazei din Long Island unde dr.

Neumann, bazandu-se pe rezultatele „Experimentului Philadelphia“, a inventat

„scaunul psihotropic“, cu ajutorul caruia un medium reusea sa deschida „porti

temporale“, calatorind prin tuneluri spiralate care-i absorbea dintr-un loc si-i azvarlea

intr-altul. Din nefericire, aceste experimente n-au fost niciodata recunoscute oficial, de

aceea par numai scenarii de filme gen „Star Gate“

Sursa:www.ziarulcn.com

Editare pentru http://0day.ro by marku