11

Excelenþa Voastrã,

S-a întâmplat sã mã nasc cu numelePopescu, la un deceniu distanþã pânã ladestrãmarea de jure a imperiului sovie-

tic-comunist, pe pãmânt românesc furat de unii ºiabandonat de alþii – Basarabia Istoricã/ SudulBasarabiei/ Bugeac, azi compus din cele 9 raioanedintre Dunãre ºi Nistru ale regiunii Odesa.

Am avut noroc: norocul sã fiu adus pe lume,alãturi de doi fraþi mai mari, de pãrinþi ºcoliþi înacea adevãratã „Mecca a românitãþii din URSS” –oraºul Chiºinãu. Întorºi acasã de la studii, au pro-fesat o viaþã în satul de unde au plecat, fiind, fãrãexagerare, profesori de elitã în ºcoala care s-aîncãpãþânat sã rãmânã româneascã pe toatãperioada sovieticã. La încheierea celei de-a douaconflagraþii mondiale, în Sudul Basarabiei se maipreda în limba românã în 62 de ºcoli, în loca-litãþile cu populaþie majoritarã româneascã – oraºeºi sate. Dupã dispariþia de jure a UniuniiSovietice, Ucraina independentã ºi suveranã amoºtenit doar 18 din acele ºcoli româneºti, aflatedoar în sate, preponderent în cele trei raioane de laDunãre – Reni, Ismail ºi Chilia, URSS reuºind sãextirpe învãþãmântul românesc din oraºeleBugeacului, rusificând 44 (!!!) de ºcoli româneºti.Se vorbea, în primii ani de independenþã a statuluiucrainean, chiar de o posibilitate de a redeschideclase româneºti în ºcolile rusificate de comuniºti,atât de democratã ºi europeanã se întrezãrea pers-pectiva!...

În 1997, comunitatea româneascã din SudulBasarabiei s-a trezit abandonatã pentru a doua(sau a câta!?) oarã: a fost semnat foarte simbolic,la Ismail – pe pãmânt basarabean, Tratatul debunã vecinãtate româno-ucrainean. Foarte binepentru ambele state independente ºi suverane, maiales în perspectiva aderãrii la NATO ºi UniuneaEuropeanã a statului român. Pânã aici, însã.

Tratatul nu a adus nici beneficii, nici garanþiisuplimentare pentru cele trei mari comunitãþiistorice autohtone româneºti rãmase în Ucraina –cele din Maramureºul Istoric, Nordul Bucovinei,þinutul Herþa, Hotin ºi Sudul Basarabiei – în totalpeste jumãtate de milion de români. Vãzându-sedezlegat la mâini, Kievul a reactivat politica dedeznaþionalizare de odinioarã a Kremlinului,impunând în sistemul de învãþãmânt românesc dinregiunea Odesa predarea obligatorie într-o limbãaparent „diferitã” de cea românã, dar cu urmãricatastrofale – limba „moldoveneascã” în grafielatinã, bazându-se pe prevederile articolului 13din constituþia Republicii Moldova ºi pe ideilemoldovenismului propagat cu înverºunare laTiraspol.

Astfel, în plin proces de renaºtere naþionalã ºirevenire la rãdãcini, au fost succesiv rusificate sauucrainizate în totalitate ºcolile din Furmanca ºiChitai – douã din cele patru sate româneºti dinraionul Chilia. Tot dupã semnarea Tratatului bila-teral a început procesul de ucrainizare a celorlalteºcoli, introducându-se clase cu predare în limba destat, în detrimentul limbii române „moldo-venizate”... Azi, la 24 de ani de independenþã astatului ucrainean – vecin ºi prieten al României– în Sudul Basarabiei mai existã doar cinci (5!!!)ºcoli în care procesul de învãþãmânt se desfãºoarãintegral în limba românã (dar tot cu titulatura de„moldoveneascã”, impusã de Kiev). Autoritãþileucrainene continuã ºi la un sfert de veac de inde-pendenþã sã dezbine românitatea din Ucraina înromâni ºi „moldoveni”, cu un scop aproapedeschis promovat de a se debarasa de aceastãinsulã spiritualã a latinitãþii din marea popoarelorslave. Dupã logica majoritãþii guvernanþilor de peNipru, eu – Popescu din Sudul Basarabiei – nu artrebui sã fiu de acceaºi naþionalitate cu unPopescu din Herþa, spre exemplu. Situaþia esteaproape identicã ºi în regiunea Cernãuþi, unde se

Revista românã nr. 1 (79)/ 2015

DOMNULUI PREªEDINTE AL ROMÂNIEIDOMNULUI PREªEDINTE AL ROMÂNIEIKLAUS WERNER IOHANNISKLAUS WERNER IOHANNIS

SCRISOARE DESCHISÃ

EE DD II TT OO RR II AA LL

22 Revista românã nr. 1 (79)/ 2015

ucrainizeazã câte o ºcoalã pe an. Probleme simi-lare le regãsim ºi în domeniul culturii româneºti,al mass-media în limba românã din Ucraina.

În prezent, în procesul de destrãmare de facto aURSS, încã mai avem ºi cazuri de cenzurã, deinterdicþie a evoluãrii pe scenele din Ucraina aunicei formaþii artistice cu implicare în pro-movarea culturii tradiþionale româneºti în SudulBasarabiei. Timp de 10 ani de zile este blocatã(neoficial, desigur) activitatea AnsambluluiFolcloric „Dor Basarabean” din Erdek-Burnu/Utkonosovka, raionul Ismail, pentru un motivabsurd – prezenþa brâului tricolor la costumulpopular românesc! Autoritãþile continuã sãsusþinã aberanta propagandã moldovenistã cãbrâul tricolor la costumul popular naþional ar„româniza moldovenii din Ucraina”. Nici pe par-cursul ultimului an, cu toatã ardoarea declaratã aautoritãþilor de democratizare ºi desovietizare aUcrainei, nu s-a schimbat absolut nimic în cepriveºte situaþia românitãþii din Ucraina, dezbi-natã ºi deznaþionalizatã cu aceeaºi perseverenþã.

Domnule Preºedinte,

Apreciem eforturile depuse de statul român dea sprijini aspiraþiile europene ºi euroatlantice aleUcrainei, cu atât mai mult apreciem iniþiativele pecare le aveþi, alãturi de preºedintele PetruPoroºenko, în stabilizarea relaþiilor ºi contactelorbilaterale dintre România ºi Ucraina. În acestsens, cu siguranþã veþi gãsi ºi sprijinul unei pãrþiconsiderabile a comunitãþilor româneºti au-tohtone.

Cu pãrere de rãu, însã, nu la fel de bine staulucrurile în plan local, în sânul românitãþii, dupãcum bine cunoaºteþi. Situaþia poate evolua în binedoar cu aportul comun al tuturor factorilor dedecizie din cele douã state. Niciodatã, însã, nuvom ajunge la o abordare sincerã ºi la deschidereaspre cooperare în domeniile vitale pentru româniidin Ucraina, fãrã a-i consulta în acest sens pereprezentanþii comunitãþilor.

Pentru a se ocupa de problemele minoritãþilornaþionale de pe teritoriul sãu, un stat naþional tre-buie, în primul rând, sã le poarte de grijã propri-ilor conaþionali din alte state. Pânã în prezentUcraina nu a instituþionalizat într-o formulã via-

bilã relaþia cu diaspora ucraineanã, iar reacþiaautoritãþilor ucrainene la relaþiile fireºti alediverselor minoritãþi naþionale cu statele înruditeale acestora este una de „îngrijorare ºi permanen-tã suspiciune”. Acest fapt este vizibil mai ales înce priveºte relaþiile statelor vecine ale Ucrainei cuetnicii români, maghiari, ruºi, polonezi. În unelecazuri aceste îngrijorãri sunt bine fondate(anexarea de teritorii de Federaþia Rusã, înnumele creãrii unei „lumi ruse”), în altele – cumeste cazul statului român ºi al românilor dinUcraina – sunt aberaþii ordinare ºi speculaþiipolitice pe diverse tematici revizioniste, cãzute îndesuetudine de o bunã perioadã de timp.

Din experienþa de colaborare cu autoritãþilestatului român în ce priveºte sprijinul românilordin Ucraina, în domeniul culturii ºi al învãþãmân-tului în limba românã în Sudul Basarabiei am con-statat, însã, o realã inechitate în ce priveºte abor-darea de cãtre factorii de decizie de la Bucureºti aromânilor rãmaºi dupã momentul 1940 de partearãsãriteanã a Þãrii. Românii din teritoriile istoriceromâneºti aflate azi în componenþa Ucrainei tre-buie sã aibã cel puþin acelaºi tratament ºi sã fie lafel de prioritari pentru naþiunea românã precumsunt ºi românii din Republica Moldova. Nu uitaþicã românii din Republica Moldova au limbaromânã limbã de stat, învãþãmânt, culturã, mass-media în limba românã!!! Fapt care nu se poatecompara cu situaþia românilor din Ucraina, subnicio formã! Sã nu uitãm cã actualmente 41% dinteritoriile înstrãinate în urma pactului Molotov-Ribbentrop se aflã în Ucraina, iar populaþiaromâneascã din aceste teritorii nu-i venitã aici debunã voie, la muncã de sezon sau în cãutarea par-adisului pierdut. Suntem români autohtoni de miide ani, nu coloniºti sau diaspora.

În urma celor reflectate vã rugãm sã luaþi încalcul, Domnule Preºedinte, o eventualã restruc-turare a metodelor de abordare de la Bucureºti aproblematicii comunitãþilor istorice/ tradiþionale/autohtone româneºti din vecinãtatea României,inclusiv a comunitãþilor istorice româneºti dinUcraina. Dacã nu în perioada de facto de rãzboi ºiocupaþie neo-sovieticã în Ucraina, în vecinãtateaimediatã a unei regiuni compact populate ºi decãtre etnicii români, atunci când vor mai deveniprioritare relaþiile de sprijin ale statului român

pentru românii rãmaºi aici?!Vorbim de 8 ani de zile de un for al românilor

de pretutindeni, având în spate o lege dedicatãromânilor din strãinãtate, care obligã autoritãþileromâne sã acþioneze, sã înfiinþeze instituþiireprezentative ale românilor din strãinãtate, sãconsulte, prin intermediul unui congres alromânilor de pretutindeni ºi al unui consiliupermanent al acestora inclusiv reprezentanþiiromânilor din Ucraina! Guvernanþii nu vor puteaniciodatã sã ajute efectiv românii din vecinãtate ºidin diaspora, fãrã sã înþeleagã ce-i doare cel maimult ºi care sunt domeniile ºi proiectele vitale alecomunitãþilor româneºti. Adeseori diurnele pentruo deplasare peste Atlantic ale miniºtrilor sau alesecretarilor de stat responsabili cu relaþiile curomânii de pretutindeni sunt suficiente pentrueditarea pe parcursul unui an calendaristic a unuiziar românesc sau a unei redacþii de televiziunesau post de radio în limba românã!

Identic stau lucrurile ºi în sfera diplomaticã: peparcursul mai multor ani de zile unii diplomaþiiromâni ºi ºefi de misiuni diplomatice iau „poziþiastruþului speriat” în faþa autoritãþilor ucrainene,evitând sã abordeze tematica „deranjantã” arespectãrii drepturilor minoritãþii naþionaleromâne, îmbrãþiºând o atitudine comodã demuncã de birou. Mai ales acest lucru îl simþim noi– comunitatea româneascã din Sudul Basarabiei,zonã prin care trece drumul european de peste 300km care leagã Odesa de Galaþi, împânzitã delocalitãþi româneºti prin care nu intrã ºi nu opreºteun diplomat român de la Consulatul General alRomâniei de la Odesa, de „teama” (sau comodi-tatea!) de a nu deranja autoritãþile românofobe ºide a nu fi acuzaþi, cumva, de aceeaºi „românizarea moldovenilor”... Acum este cazul de a reînnoiechipa Ministerului Afacerilor Externe cu diplo-maþi tineri, cu viziuni normale, europene, în locul„atotcunoscãtorilor de limbã rusã”, ºcoliþi laMoscova în perioada rãzboiului rece, care suntplasaþi în misiunile diplomatice române din spa-þiul ex-sovietic.

În final aº dori sã vã aduc la cunoºtinþã,Stimate Domnule Preºedinte al României, cãunicul preºedinte al Þãrii care a fost vreodatã laromânii din Sudul Basarabiei a fost EmilConstantinescu, imediat dupã semnarea Tratatuluide bunã vecinãtate cu Ucraina, în iulie 1997. De

atunci românii de aici nu au mai vãzut la faþã nici-un preºedinte român, niciun ministru de externe,niciun ambasador al Þãrii!

Sperãm ca acea ignoranþã, de care aþi datdovadã faþã de românii din Ucraina vizitândKievul fãrã a saluta mãcar românii din statul nos-tru de cetãþenie, sã fie motivatã de o pregãtire aunei vizite oficiale pe care o veþi face inclusiv laromânii din Sudul Basarabiei. În acest sens vãaºteptãm la Ismail, Reni sau Chilia – NU laOdesa. Vã aºteptãm în sânul comunitãþii deromâni, la noi acasã, în Basarabia Istoricã, în cal-itate de Preºedinte al tuturor românilor.

Anatol POPESCUPreºedinte

al Asociaþiei Naþional-Culturale „BASARABIA” a românilor din regiunea Odesa

Ismail, 18 Martie 2015

33Revista românã nr. 1 (79)/ 2015