Domnişoara Christina

de Mircea Eliade

Domnişoara Christina este un personaj de-a dreptul special şi

deloc obişnuit.

Gândiţi-vă la o prezentă mistică ce determină stări ciudate, care pare prezentă printr-un tablou,

chiar şi după moartea ei.

Nu acţionează doar din umbră, ci şi în realitate , prinzând în

capcana ei pe micuţa Simina , de doar noua ani, care devine vocea mătuşii ei moarte, alter-

egoul ei diabolic.

Christina se îndragosteşte de Egor , pe care îl vizitează

noaptea, terifiindu-l, lăsându-i totuşi şansa de a-şi păstra

raţionamentul.

Încă în miros de violete, Egor încearcă să adoarmă, înfrigurat

şi speriat de moarte, însă cuprins de fiorul blând al iubirii

pe care i-o poartă Sandei.

Sanda este nepoata Christinei, pe care aceasta o acuză că a uitat-o. După ce află că Egor

este îndragostit de ea, Christina ia măsuri.

Sanda e bolnavă !La scurt timp…moare.

Puterea Christinei creşte pe zi ce trece şi locuitorii casei Moscu

simt că este momentul să ia măsuri.

Influenţa mătuşii decedate porneşte din tabloul în mărime

naturală, obiect ce trebuie distrus !

Lupta împotriva entităţii se dovedeşte a fi un sfârşit al unei epopei, o biruinţă extenuantă şi

totodată o linişte ca după un incendiu mistuitor.

Am simţit că “Domnişoara Christina” este o carte care are

ceva de spus.Oferă o perspectivă nouă

asupra vieţii, care dincolo de orice realitate poate ascunde o

lume de nebănuit.

Noaptea, înainte de culcare, uitaţi-vă spre geam, dincolo de

ceea ce pare a fi întuneric şi dacă simţiţi miros de violete, nu e noapte, ci altceva… altcineva

Linkuri utile :

• http://referat.clopotel.ro/Domnisoara_Christina-12681.html

• http://www.scribd.com/doc/2563718/Mircea-Eliade-Domnisoara-Christina