Distribuţia şi compoziţia liliecilor din adăposturile subterane din Moldova

şi Dobrogea (România)

Autori:

Irina Pocora

Viorel Pocora

Introducere

• Majoritatea populaţiilor de lilieci din Europa au intrat în declin în a doua parte a secolului 20. Dintre factorii care au contribuit la acest dezastru demografic la scală largă, cei mai importanţi au fost disponibilitatea adăposturilor și alterarea generală a habitatului (Bontandina et al., 2008).

• Au fost investigate 9 adăposturi subterane din Moldova și Dobrogea: Peștera Liliecilor și Mina nr. 1 din Rarău (SV), Peștera Munticelu (NT), Peștera Toșorog (NT), Grota Mare (IS), Peștera Liliecilor de la Gura Dobrogei (CT), Peștera Casian (CT), Peștera Limanu (CT) și Tunelul Hagieni (CT).

• Au fost identificate 20 specii de chiroptere: Rhinolophus ferrumequinum, Rhinolophus hipposideros, Rhinolophus mehelyi, Barbastella barbastellus, Eptesicus serotinus, Eptesicus nilssonii, Myotis aurascens, Myotis bechsteinii, Myotis brandtii, Myotis dasycneme, Myotis daubentonii, Myotis emarginatus, Myotis myotis, Myotis mystacinus, Myotis nattereri, Myotis oxygnathus, Plecotus auritus, Plecotus austriacus, Vespertilio murinus, Miniopterus schreibersii.

Metode si material de lucru

� Datele au fost colectate în perioada. 2002-2009.

� În cazul coloniilor mari de naștere sau de hibernare, pentru determinarea numărului de lilieci, am folosit metoda estimării fotografice.

� Evaluarea, privind importanţa relativă a fiecărui adăpost s-a bazat pe metoda Mitchell-Jones et al. (2000). Nivelul 1 include cele mai importante colonii de hibernare și de naștere (S > 10; 000), nivelele 2 și 3 includ situri care adăpostesc colonii mai mici (1000 > S > 5000, respectiv 100 > S > 500), și nivelul 4 include situri ocupate doar de câţiva lilieci (S < 50). Contribuţiaspeciilor particulare în fiecare adăpost a fost calculată pebaza scorului S (Furman & Ozgul, 2004).

� Materialul utilizat: plase chiropterologice (3, 7, 12 si 18 m), termohigrometru digital, echipament necesar în tehnica speo.

� Chei de determinare: Schoeber & Grimmberger 1996, Valenciuc 2002, Decu et al. 2003, Dietz & Helversen2004.

Rezultate și discuţii

� În carstul dobrogean au fost identificate 13 specii de chiroptere, iar în carstul din Moldova au fost identificate 15 specii.

Fig. Afinitatea între peşteri şi afinitatea între

speciile de lilieci din carstul dobrogean

Fig. Afinitatea între habitatele peşterilor din Moldova

(stânga) şi afinitatea între specii (dreapta)

Microcliomatul din adăposturile subterane din Moldova şi Dobrogea, în hibernare

Microclimatul din adăpost este influenţat de: tipul de peşteră, dimensiunile şi topografia acesteia, altitudinea la care aceasta este situată, tipul de rocă în care este săpată, adâncimea la care peştera este situată.

Fig. Intervalul de temperatură înregistrat

în diferite adăposturi subterane din

Moldova şi Dobrogea, pentru diferite specii

de chiroptere, în perioada de hibernare

Fig. Intervalul de umiditate înregistrat în

diferite adăposturi subterane din Moldova

şi Dobrogea, pentru diferite specii de

chiroptere, în perioada de hibernare.

Umiditatea relativă optimă din

adăposturile sibterane din Moldova

şi Dobrogea, s-a înscris între 66,7

(Miniopterus schreibersii) şi

83,5% (Rhinolophus mehelyi).

Nivelul de importanţă relativă al peşterilor a fost redat prin scorul S.

Protecţie� Peștera Liliecilor din Rarău a fost declarată rezervaţie știinţifică (nr. aviz CMN: Cj 229/23.12.2003, H.G.2151/30.11.2004), are o suprafaţă de 6 hectare.

� Blocarea necorespunzătoare a intrării unei peșteri,poate schimba microclimatul din peșteră, compoziţiaspeciilor și/sau abundenţa liliecilor. O intrare mai mică,de 100x250mm, poate permite accesul liliecilor dar limitează fluxul de aer.

� Peșterile din Dobrogea sunt accesibile, nefiind nevoie de echipament special sau pregătire. Aici, speoturismul a afectat comunităţile de lilieci cel mai mult, urmat de vandalism, aprinderea focurilor, aruncarea deșeurilor sau uciderea deliberată a liliecilor.

Studiul a fost finanţat prin proiectul CNCSIS PD-326/2010, finanţat de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior.