Dispoziții în timp și spațiu

Cronică de expoziție

APRILIE 20, 2015

Universitatea din BucureștiFacultatea de Istorie

Theodora ChiorescuSpecializarea: Istoria ArteiAnul III

Prof. coord. Eugen RădescuCurs : ARTĂ CONTEMPORANĂ UNIVERSALĂ

DISPOZIȚII ÎN TIMP ȘI SPAȚIU IMPRESII ÎN URMA EXPOZIȚIEI GENERATĂ DE BIENALA MOBILĂ 1

Recunosc faptul că arta contemporană alături de perceptele ei nu mă convinge prea

mult, poate și pentru că mă regăsesc în lucruri mai degrabă concrete și nu filozofice.

Pisoarul lui Duchamp, conserva cu rahat sunt produse ale societății și o reflectă într-o

oarecare măsură. Dacă în alte epoci artiștii erau legați de mecena, acum, aceștia, prin mult

dorita și căutata libertate (concept foarte vag , din punctul meu de vedere), sunt totuși

dependenți de realitățile societății în care trăiesc. Ce vreau sa spun este că deși există o

varietate mai mare de mijloace, de medii, de posibilități tehnologice și e perfect normal ca

acest amalgam numit artă să evolueze odată cu oamenii și nevoile lor, există totuși o

ciclicitate a ideilor, a conceptelor, care se reiau și se interpretează la nesfârșit.

Am vizitat recent Muzeul Național de Artă Contemporană, cu scopul de a participa

la un curs al domnului Bojenoiu. Am constatat că domnia sa este curatorul unei expoziții,

„Dispoziții în timp și spațiu” iar cursul respectiv a constat în parcurgerea și descrierea

expoziției în ansamblu, ca apoi să discutam despre fiecare operă, implicit artist în parte.

Expoziția a avut loc între 28 noiembrie 2014 și 29 martie 2015, la etajul doi , într-un

spațiu deschis, tipologia white cube, și reprezintă produsele artistice materializate în urma

Bienalei Mobile 1. Designul expoziției este realizat de Timo Grimberg(DE) iar moto-ul

acesteia este „Stilul unei gândiri este mișcarea sa” și sintetizează conceptul de la care s-a

plecat : un grup de artiști, jurnaliști, critici de artă închiriază un autocar și în decurs de o

săptămână fac turul Olteniei, discutând despre artă. Evenimentul în sine a fost perceput ca

un happening (28 iulie – 3 august) , deci un produs artistic, însă forma lui concretă este

prezentă la expoziția de la MNARC .Se urmărește poziționarea discursului artei în raport cu

cele două coordonate universale : timpul și spațiul, dar și cu propriul prezent. Tema

curatorială aduce în discuție mobilitatea și solicită participanților în proiect să își prezinte

propriul discurs atât în raport cu prezentul, ca poziție asumată, cât și în raport cu mișcarea

și evoluția a ceea ce numim artă.1

1 http://www.mnac.ro/archives/4221 accesat în data de 19.04.2015 ;

1

Având caracter internațional, la Bienala Mobilă au participat următorii artiști :

Artiști: Mihai Barabancea (RO), Andreea Buțincu (RO), Anetta Mona Chisa (CZ), Jonathan

Lahey Dronsfield (UK), Vlad Drăgulescu (RO), Bogdan Ghiu (RO), David Goldenberg(UK),

Nicu Ilfoveanu (RO), Daniel Knorr (DE), Petru Lucaci (RO), Jonas Lozoraitis (LT), Alexandru

Niculescu (RO), Adrian Notz (CH), Daniela Pălimariu (RO), Mihai Pop (RO), Delia Popa (RO),

Raluca Popa (RO), Cristian Răduță (RO), Adina Mocanu (RO), Alexandra Sand (RO), Thomas

Tsang (HK), Dan Vezentan (RO).2

În ansamblu, lucrările trimiteau la aceeași temă : călătorie, drum, automobil,

mișcare, și evident toate privite din perspectiva omului : erau puse două scaune de mașină

unul lângă celălalt pe un piedestal, sau un fragment dintr-o știre din Adevărul , ziar apărut

în perioada călătoriei, era atașată unei ilustrații sugestive , un alt artist a preferat sa expună

părți constituente ale unei mașini : un motor și alte componente aferente sau faruri . De

asemenea două proaspete absolvente de UNARTE au realizat un filmuleț în care ele însele

erau filmate într-o peșteră zbierând din toți rărunchii. Printre altele erau expuse lucrări de

fotografie ale lui Mihai Pop, sugerând ritmul unei societăți suburbane. O altă lucrare

interesantă, care domina fundalul sonor era reprezentata de două boxe conectate de un

mp3 player la care rula același fragment dintr-o piesă, „la combination mondiale”, care

fiind ascultată în repetate rânduri la posturile de radio, a rămas cumva întipărită în

memoria participanților. Lucrarea expusă în centrul spațiului aparține unui artist chinez,

profesor de arhitectură în HK și constă într-o construcție de lemn din bârne și panouri,

având structură poligonală. Era indus un parcurs pe care trebuia să-l faci pentru a te uita

prin fiecare vizor montat în fiecare panou. Ceea ce se vedea prin vizor era o imagine

obscură! Cert este că nici o persoană care a vizitat expoziția nu a avut îndrăzneala să treacă

pe sub acele panouri, pentru a avea o imagine clară asupra lucrărilor prezente înăuntru.

Deși această lucrare mi s-a părut interesantă, totuși „regina balului” a fost o instalație în

care un om disco (o siluetă umană acoperită de cioburi de sticlă) se învârtea pe un proțap

iar umbra era reflectată pe un fundal albastru „No signal”.

Am trecut în revistă lucrările care m-au captat, într-un fel sau altul . Cert este că în

urma experienței avute, am constatat faptul că ansamblul expozițional poate fi înțeles 2 http://www.mnac.ro/archives/4221 accesat în data de 19.04.2015 ;

2

numai în prezența unei persoane care a

luat parte la acest proiect și cunoaște

detaliile de culise, artiștii și contextul în

care au fost produse lucrările. Dacă vii pur

și simplu la muzeu, necunoscând cele

menționate mai sus, este greu să faci o

legătură între fotografiile reprezentând

personaje ale unei societăți marginale în

mișcare și omul disco la proțap, sau

construcția din centru, sau cu atât mai

mult pe cele două care zbiară în peșteră.

Odată ce ești pus la curent cu întregul

concept, lucrurile devin foarte clare, și da,

lucrările se leagă prin intermediul

experienței comune, avute în urma acestei

bienale experimentale, care abordează o altă perspectivă asupra spațiului și a timpului.

Așadar, lucrările aflate în expoziție, deși tratează subiecte care ating teme sociale,

politice, de arhitectură sau de limbaj, pot fi interpretate ca dispozitive de orientare ontică

sau forme de dialog și de negociere a celor doua coordonate existențiale. Această

tematizare, privită în ansamblu, urmărește să replieze discursul artei asupra lui însuși, ca

un fel de încercare de reliefare a spectrului actual.3

Consider că domnul Bojenoiu, în calitate de curator al expoziției, a tratat lucrurile

profesional, proiectul având o structură solidă, și interesantă. Pe lângă operele de artă în

sine, au avut loc o serie de dezbateri internaționale, reunite sub numele Fiind artă.

Materialitatea discursului Artei și extensiile ei care au avut ca scop finalizarea proiectului

într-o manieră academică.

Credits : Theodora Chiorescu

3 http://www.mnac.ro/archives/4221 accesat în data de 19.04.2015 ;

3

4