Disidenta anticomunista
2
Disidenta anticomunista Incă din timpul celui de-al doilea război mondial, jocul marilor puteri mondiale a stabilit ca România să intre în sfera de influenţă a URSS. Astfel, din august 1944 şi până în 1958, trupele sovietice au staţionat pe teritoriul României, pregătind şi supraveghind instaurarea regimului comunist în acest spaţiu. Regimul totalitar comunist din România a cunoscut două etape: cea stalinistă, sub guvernarea lui Gheorghe Gheorghiu Dej (1948-1965) şi cea naţional-comunistă, coordonată de Nicolae Ceauşescu (1965-1989). Daca fti prima perioadă, comunismul din România a avut pronunţate trăsături prosîalinîste, începând cu aprilie 1964, Dej se declară împotriva dependenţei faţă de Moscova. Astfel s-a născut ideea naţional- comunismului, idee continuată şi dezvoltată de noul lider al comuniştilor români de după dispariţia iui Dej. Este vorba de Nicolae Ceauşescu, ajuns la conducerea României în 1965. Dacă la începutul guvernării sale, Ceauşescu a eliberat deţinuţii politici încarceraţi de predecesorul său, după 1974 a început să înăsprească măsurile împotriva opozanţilor regimului. Disidenţa anticomunistă din timpul său a fost reprezentată în special de categoria intelectualilor. Accentuarea constrângerilor impuse de regimul naţional- comunist a dus la amplificarea acţiunilor disidenţei anticomuniste, ce a îmbrăcat mai multe forme: critici aluzive sau deschise la adresa regimului, greve şi proteste, propaganda împotriva regimului făcută prin intermediul posturilor de radio din străinătate. Un reprezentant de seamă al disidenţei româneşti a fost Paul Goma care, prin Charta 77, a protestat împotriva lui Ceauşescu, solidarizându-se cu mişcarea din Cehoslovacia. Au urmat apoi critidie unor intelectuali cum ar fi Doinea Cornea, Mihai Botez, Mircea Dinescu şi Ana Blandiana, care prin diferite acte de protest (creaţii literare, memorii, scrisori deschise) au criticat regimul lui Ceauşescu şi au cerut reforme şi respectarea drepturilor omului. Majoritatea acestor intelectuali au fost nevoiţi să suporte represiunea regimului, mai ales sub forma urmăririi permanente de către securitate şi a impunerii domiciliului forţat Putini dintre ei au reuşit să emigreze. O altă grupare dizidentă, care a activat la sfârşitul anilor 70 a fost Comitetul Creştin Român pentru Apărarea Libertăţii Religioase şi de Conştiinţă (ALRC), iniţiată de pastorul baptist Pavel Nicolescu. Această grupare milita pentru libertatea religioasă, având în vedere că regimul comunist interzicea manifestările explicite ale credinţelor religioase. O altă disidentă a apărut în rândul foştilor demnitari comunişti, care au criticat măsurile luate de Ceauşescu; aceştia au semnat, în martie 1989, „Scrisoarea celor şase" (Corneliu Mănescu, S'rtvB Brucan, Gheorghe Apostol, Grigore Răceanu, Alexandru Bârlădeanu şi Constantin Pîrvulescu), prin care atrăgeau atenţia asupra Pentru combaterea dizidentei, Securitatea a acţionat cu brutalitate, recurgând la arestare, discreditare, judecarea şi condamnarea contestatarilor regimului comunist, supravegherea acestora prin intermediul reţelelor de filaj, etc. In apărarea disidenţilor din România s-au implicat unele guverne occidentale, organizaţii internaţionale pentru apărarea drepturilor oamenilor, posturi occidentale de radio, etc. Disidenţa anticomunistă din România nu a putut fi niciodată anihilată total de autorităţile comuniste, chiar dacă ea nu s-a manifestat atât de pregnant ca în alte ţări foste comuniste (Ungaria, Cehoslovacia, Polonia). De la luptele duse de grupurile armate din munţi şi până Iacei care ascultau radiourile pro-occidentale, de la grevele muncitorilor din Valea Jiului şi de la Braşov şi până la protestele prin scris ale intelectualilor români, toate aceste forme de rezistenţă au încercat să înlăture regimul totalitar din România, fapt reuşit în decembrie 1989.
description
Isorie
Transcript of Disidenta anticomunista
Disidenta anticomunista
Inc din timpul celui de-al doilea rzboi mondial, jocul marilor puteri mondiale a stabilit ca Romnia s intre n sfera de influen a URSS. Astfel, din august 1944 i pn n 1958, trupele sovietice au staionat pe teritoriul Romniei, pregtind i supraveghind instaurarea regimului comunist n acest spaiu.
Regimul totalitar comunist din Romnia a cunoscut dou etape: cea stalinist, sub guvernarea lui Gheorghe Gheorghiu Dej (1948-1965) i cea naional-comunist, coordonat de Nicolae Ceauescu (1965-1989).
Daca fti prima perioad, comunismul din Romnia a avut pronunate trsturi prosalinste, ncepnd cu aprilie 1964, Dej se declar mpotriva dependenei fa de Moscova. Astfel s-a nscut ideea naional-comunismului, idee continuat i dezvoltat de noul lider al comunitilor romni de dup dispariia iui Dej. Este vorba de Nicolae Ceauescu, ajuns la conducerea Romniei n 1965.
Dac la nceputul guvernrii sale, Ceauescu a eliberat deinuii politici ncarcerai de predecesorul su, dup 1974 a nceput s nspreasc msurile mpotriva opozanilor regimului. Disidena anticomunist din timpul su a fost reprezentat n special de categoria intelectualilor. Accentuarea constrngerilor impuse de regimul naional-comunist a dus la amplificarea aciunilor disidenei anticomuniste, ce a mbrcat mai multe forme: critici aluzive sau deschise la adresa regimului, greve i proteste, propaganda mpotriva regimului fcut prin intermediul posturilor de radio din strintate.
Un reprezentant de seam al disidenei romneti a fost Paul Goma care, prin Charta 77, a protestat mpotriva lui Ceauescu, solidarizndu-se cu micarea din Cehoslovacia. Au urmat apoi critidie unor intelectuali cum ar fi Doinea Cornea, Mihai Botez, Mircea Dinescu i Ana Blandiana, care prin diferite acte de protest (creaii literare, memorii, scrisori deschise) au criticat regimul lui Ceauescu i au cerut reforme i respectarea drepturilor omului. Majoritatea acestor intelectuali au fost nevoii s suporte represiunea regimului, mai ales sub forma urmririi permanente de ctre securitate i a impunerii domiciliului forat Putini dintre ei au reuit s emigreze.
O alt grupare dizident, care a activat la sfritul anilor 70 a fost Comitetul Cretin Romn pentru Aprarea Libertii Religioase i de Contiin (ALRC), iniiat de pastorul baptist Pavel Nicolescu. Aceast grupare milita pentru libertatea religioas, avnd n vedere c regimul comunist interzicea manifestrile explicite ale credinelor religioase.
O alt disident a aprut n rndul fotilor demnitari comuniti, care au criticat msurile luate de Ceauescu; acetia au semnat, n martie 1989, Scrisoarea celor ase" (Corneliu Mnescu, S'rtvB Brucan, Gheorghe Apostol, Grigore Rceanu, Alexandru Brldeanu i Constantin Prvulescu), prin care atrgeau atenia asupra
Pentru combaterea dizidentei, Securitatea a acionat cu brutalitate, recurgnd la arestare, discreditare, judecarea i condamnarea contestatarilor regimului comunist, supravegherea acestora prin intermediul reelelor de filaj, etc.
In aprarea disidenilor din Romnia s-au implicat unele guverne occidentale, organizaii internaionale pentru aprarea drepturilor oamenilor, posturi occidentale de radio, etc.
Disidena anticomunist din Romnia nu a putut fi niciodat anihilat total de autoritile comuniste, chiar dac ea nu s-a manifestat att de pregnant ca n alte ri foste comuniste (Ungaria, Cehoslovacia, Polonia). De la luptele duse de grupurile armate din muni i pn Iacei care ascultau radiourile pro-occidentale, de la grevele muncitorilor din Valea Jiului i de la Braov i pn la protestele prin scris ale intelectualilor romni, toate aceste forme de rezisten au ncercat s nlture regimul totalitar din Romnia, fapt reuit n decembrie 1989.
