Dragii mei Va citesc aceste randuri in care am incercat sa concentrez tot ce a

reprezentat colectivul acestei clase pentru mine, profesorul tanar de muzica al scolii 11, poate prea imprastiat, prea zapacit, distrat si poate uneori perceput ca fiind superficial.

Va citesc aceste randuri pe care recunosc, m-am chinuit sa le elaborez deoarece nu mi-a oferit Dumnezeu darul oratoriei, un vocabular elaborat sau talente de scriitor; in schimb mi-a oferit lucruri pe care si le-ar fi dorit multi: o familie de vis, un copil de aur, un fler deosebit, un oarecare simt al umorului, si pe voi, elevii mei de clasa a 8-a.

Am preluat pe 10 mai 2008 o clasa inlacrimata la propriu, suferind dupa plecarea doamnei lor diriginte Nastase Diana. Am stiut din acea zi ca ma aflu pe un teren necunoscut si destul de periculos pentru mine, dar am mers inainte cu curaj zicandu-mi “ ma voi descurca eu” .

Daca am facut-o sau nu, ma puteti judeca doar voi, elevii mei, acum sau in viitor . Eu nu pot decat sa ma bucur de voi cei ajunsi azi mari si sa ma mandresc de faptul ca ati fost un grup de copii uniti , discreti si atat de disciplinati incat nici Domnul director Opait Maximilian nu va cunoaste .

Nu mi-am vazut niciodata elevii ca pe o “categorie”, i-am cunoscut pe fiecare in parte, am interactionat mai mult decat doar intrebandu-I la ore, cantand un cantecel sau punand note de 10. Poate cu voi am cantat mai putin pe parcursul acestor ani dar stiu sigur ca am trecut cu brio la capitolul naturalete, socializare, devotament si de ce nu - petreceri.

Acestea sunt micile mele bucurii care au capatat sens alaturi de voi intre acesti pereti odata cu trecerea anilor.

Daca am vreun regret, in primul randar fi senzatia ca nu am constientizat suficient trecerea timpului: ieri erati inca elevi in banci, cu emotii, azi aveti alte emotii, de absolvent in care se intrezaresc déjà viitori profesori, jurnalisti, medici, notari, avocati, magistrati – oameni de nadejde, realizati in cariera care veti schimba cu siguranta locurile pe unde veti merge in bine.

Unii dintre voi ne-ati convins déjà ca sunteti deosebit de capabili, ca aveti personalitati puternice, frumos conturate, altii nu ne-ati dat ocazia sa va cunoastem sufficient si acesta ar fi poate al doilea regret pe care il am in acest moment.

Faptul ca poate nici noi, profesorii dar nici voi elevii n-am valorificat indeajuns timpul petrecut impreuna, nu ne-am bucurat sufficient unii de altii. Noi profesorii prea ocupati sa ne predam materia, sa cucerim trofee la concursuri, sa pregatim olimpici, sa numaram absente, iar voi pe de alta parte preocupati cu studiul, cu proiectele,cu jocurile pe calculator, sa traiti mici aventuri, altii prea retinuti, introvertiti, nepermitand celor din jur sa-I descopere.

Sper ca peste ani, pentru fiecare dintr voi, colegi, profesori, parinti, iar aici as include si scoala cu toate spatiile ei, - inclusiv, sau pentru unii mai ales – pupitrele, bancile din curte, terenul de sport, caloriferele pe care ati stat in clasa, va sunt amintiri dragi ce va vor umple de placere sau poate de nostalgie vis-à-vis de scoala care i-a stressat pe unii dar care cu siguranta v-a format ca oameni.

Ca diriginta a clasei a 8-a D. multumesc elevilor mei care desi nu au fost primii la olimpiade, proiecte sau alte activitati au reusit sa fie micul meu univers timp de 3 ani. Mi-au fost realmente alaturi in momentele cele mai importante din viata, m-am simtit cu adevarat iubita si apreciata si au facut deasemenea din mine un professor mai bun.

Multumesc in mod special parintilor care i-au educat, sprijinit si care sper sa se bucure in continuare de reusitele lor, pentru ca nu-I asa, daca n-ar fi ei nici noi n-am fi noi.

Nu in ultimul rand multumesc doamnelor si domnilor profesori care i-au ajutat pe acesti copii sa ajunga din simpli oameni – personalitati precum si conducerii scolii care a creat conditii pentru ca timpul petrecut aici sa fie memorabil.

Iar voua, elevilor mei de clasa a 8-a va doresc sa va bucurati parintii cu realizarile voastre, sa fiti sanatosi, sa aveti in viata un drum lin sa fiti daruiti de un dram de noroc pentru ca, nu-I asa, fara el degeaba ai restul si sa ne revedem cu drag asa cum am hotarat, peste 15 ani cand veti avea varsta mea de acum. Va doresc success la examene iar daca in anii urmatori ma veti cauta ma voi bucura nespus. Daca insa nu o veti face, ma voi bucura si mai mult deoarece voi sti ca mi-am indeplinit scopul: acela de a face din voi fiinte independente.