Punctul Focal Naţional

Raport Naţional privind problematica drogurilor în România în anul 1999

INTRODUCEREPolitica naţională în domeniul drogurilor, din ultimul deceniu, abordată în cadrul

societăţii româneşti, poate fi structurată pe direcţii de acţiune, pe tendinţe de dezvoltare şi pe necesităţi viitoare. Astfel:

- s-a realizat alinierea României la politica internaţională în domeniu, prin semnarea şi ratificarea convenţiilor Naţiunilor Unite, privind regimul substanţelor psihotrope şi combaterea traficului ilicit de substanţe stupefiante şi psihotrope;

- s-au semnat acorduri bi şi multilaterale cu majoritatea statelor din regiune şi de pe alte continente, pentru realizarea cooperării necesare prevenirii şi combaterii crimei organizate, a traficului şi consumului ilicit de droguri;

- s-au adus modificări la Codul penal şi Codul vamal în vederea incriminării unor noi fapte pe linia traficului ilicit de droguri şi creşterii cuantumului pedepselor care pot fi aplicate făptuitorilor;

- s-au creat structuri noi în cadrul unor instituţii ale statului (Ministerul de Interne, Ministerul Sănătăţii, Direcţia Generală a Vămilor ş.a.) în vederea creşterii eficienţei prevenirii şi combaterii traficului şi consumului ilicit de droguri;

- s-au pus bazele unei politici de sănătate şi a unui sistem educaţional care să asigure activităţi concrete de prevenire a consumului de droguri şi de recuperare a toxicomanilor prin tratamente adecvate.

1

PARTEA I - STRATEGII NAŢIONALE: CADRUL LEGAL ŞI ORGANIZAŢIONAL

1. Tendinţe şi dezvoltări noi în strategia drogurilor

1.1. Filozofie, direcţie, arie şi obiectiveAnul de referinţă se caracterizează prin continuarea eforturilor instituţiilor cu

responsabilităţi în domeniu, în vederea însuşirii conceptelor internaţionale de luptă împotriva drogurilor, mai ales a celor promovate de Uniunea Europeană, în conformitate cu realităţile naţionale.

Principalele obiective urmărite au fost:- alinierea României la practicile Uniunii Europene privind problematica

drogurilor (reducerea cererii şi ofertei de droguri);- creşterea gradului de implicare a României în efortul mondial de luptă

împotriva fenomenului drogurilor.Direcţiile principale avute în vedere la nivel naţional au fost:- reducerea ofertei de droguri- reducerea cererii de droguri- realizarea unei coordonări naţionale unitare şi îmbunătăţirea cadrului

legislativ- creşterea numărului de cadre specializate.Au fost dezvoltate legăturile cu autorităţile direct implicate în combaterea

traficului şi consumului ilicit de droguri în special din Statele Membre şi cele partenere ale Uniunii Europene dar şi din alte state cu experienţă, urmărindu-se îndeosebi:

- realizarea unui schimb de experienţă în domeniul reducerii traficului şi consumului ilicit de droguri;

- îmbunătăţirea suportului teoretic necesar desfăşurării activităţilor specifice din domeniul luptei antidrog pe baza celor mai bune practici din ţările europene;

- creşterea gradului de conştientizare a factorilor de decizie, la diverse nivele, cu privire la extinderea fenomenului drogurilor în România;

- realizarea de acţiuni în vederea minimizării efectului nociv al fenomenului drogurilor.

Până la sfârşitul anului 1999, nu au fost realizate studii epidemiologice la nivel local sau naţional. În consecinţă, prevalenţa fenomenului drogurilor a rămas necunoscută şi singurele date certe provin din indicatori indirecţi (confiscări, dezvoltarea pieţei ilicite, solicitările de tratament) precum şi din studiul ESPAD (efectuat pe grupa de vărstă de 15 ani) cât şi din rezultatele unor cercetări calitative restrânse.

2

În domeniul reducerii cererii de droguri, Ministerul Sănătăţii a elaborat şi adoptat unele linii strategice:

- iniţierea şi adoptarea unor măsuri legislative;- activităţi de prevenţie primară a consumului (culegere de date, cercetare,

evaluare, informare a publicului, educaţie pentru sănătate şi programe de training pentru personalul ce desfăşoară aceste activităţi);

- activităţi de tratament al toxicomaniilor ( formarea personalului specializat în tratamentul toxicomaniilor prin programe de training, crearea şi amenajarea centrelor de tratament şi de post – cură ).

Pe linia reducerii ofertei de droguri, instituţiile abilitate şi-au orientat activitatea spre:

- îmbunătăţirea cadrului legislativ;- intensificarea cooperării internaţionale şi inter-agenţii;- perfecţionarea pregătirii cadrelor;- întărirea activităţilor de control în punctele de trecere a frontierei

(aeriene, terestre şi maritime).

1.2. Dezvoltări de strategie pe probleme specifice de interes particularNu s-a reuşit nici în acest an concentrarea eforturilor instituţiilor implicate spre

realizarea unei strategii unitare la nivel naţional de luptă împotriva drogurilor.Fiecare dintre instituţiile implicate au dezvoltat sectorial pachete de măsuri în

funcţie de situaţiile concrete cu care s-au confruntat şi de tendinţele fenomenului.În 1999, în domeniul reducerii cererii de droguri au fost considerate ca priorităţi

de acţiune următoarele:- prevenţia primară;- dezvoltarea tuturor verigilor terapeutice necesare tratamentului dependenţei de

droguri (centre de detoxificare, centre de post-cură şi comunităţi terapeutice);- formarea personalului specializat pentru tratamentul dependenţei de droguri;- îmbunătăţirea metodologiei de aplicare a sistemului de raportare şi centralizare

a cazurilor de toxicomanie;- perfecţionarea sistemului de monitorizare.Pentru reducerea ofertei de droguri priorităţile de acţiune au fost:

- creşterea eficienţei activităţilor de combatere a traficului ilicit de droguri;

- intensificarea intervenţiilor la nivelul factorilor de decizie pentru adoptarea cadrului legislativ adecvat;

3

- realizarea unui sistem informaţional unitar la nivelul principalelor instituţii cât şi interconectarea acestora;

- participarea la acţiuni internaţionale de combatere a reţelelor de narcotrafic transnaţionale;

- îmbunătăţirea dotării tehnice a laboratoarelor de analize fizico-chimice a drogurilor.

1.3. Dezvoltări în opinia publică şi percepţii ale problemelor drogurilorA crescut gradul de conştientizare a diferitelor segmente ale populaţiei privind

riscul consumului de droguri şi atragerea tinerilor în activităţi ilicite legate de droguri. S-a îmbunătăţit legătura dintre factorii de intervenţie şi mass media pentru realizarea activităţilor de informare, educare şi comunicare in problematica drogurilor.

În cadrul proiectului Phare “Tehnici noi de educaţie pentru reducerea cererii de droguri” care s-a desfăşurat în trei judeţe pilot: Timiş, Dolj şi Galaţi, scopul proiectului a fost de a realiza o analiză de situaţie privind nevoile de informare ale populaţiei. S-a pus în evidenţă şi atitudinea faţă de problematica drogurilor pe care o au atât tinerii cât şi populaţia adultă luată în studiu (părinţi, cadre didactice, cadre medicale, poliţie, autorităţi locale). Aceştia consideră că fenomenul consumului de droguri este o problemă de sănătate publică a comunităţii din care fac parte, că este necesară informarea lor in problematica drogurilor şi doresc să colaboreze in vederea aplicării unor programe de informare, educare, comunicare.

Concluziile acestui studiu au arătat că:- printre principalele cauze semnalate drept factori care influenţează tinerii să

consume droguri se numără şi curiozitatea. Curiozitatea este de multe ori rezultatul lipsei de de informaţie asupra fenomenului în cauză astfel încăt dobândirea unor informaţii corecte poate anula încercarea unor noi experienţe; de aceea, în viitor, o parte a programului va fi orientată spre informare. Majoritatea tinerilor doresc să cunoască în primul rând efectele drogurilor asupra sănătăţii, consecinţele consumului acestor substanţe, motivaţiile consumului de droguri şi în ce constă tratamentul dependenţei;

- mulţi tineri consideră familia ca fiind principalul consilier în probleme personale. Se consideră că, la rândul lor, aceste familii nu au avut posibilitatea de a se informa asupra fenomenului consumului de droguri. O importanţă deosebită în educarea tinerilor şi în transmiterea informaţiilor o au atât familia cât şi şcoala. Lectoratele cu părinţii şi informarea diriginţilor în problematica menţionată ar constitui un mod eficient de scădere a numărului tinerilor ce consumă droguri; de asemenea se consideră oportună crearea unor grupe de peer-counseling (educare prin egali) pentru ca informaţiile corecte să nu vină numai pe cale verticală. Crearea acestor grupe poate duce atât la creşterea încrederii tinerilor în justeţea informaţiilor, dar mai ales, prin implicare, poate duce la formarea unor atitudini favorabile ale tineretului faţă de evitarea consumului de droguri;

4

- mulţi tineri identifică drept principala zonă de procurare şi consum al drogurilor mediul liceal, discotecile şi barurile. Procentul mai mare al recunoaşterii fenomenului în aceste zone denotă o amploare mai mare a consumului în aceste medii şi ca urmare, ele ar trebui să fie ţinta unor acţiuni specifice de distribuire de materiale cu conţinut informativ;

- în cadrul interviurilor cu personalul din serviciile vamale (în Timişoara şi Galaţi) şi poliţie, a rezultat că aceştia deţin relativ puţine informaţii despre aspectele pe care le comportă consumul şi dependenţa de droguri; programele ce urmează să se desfăşoare vor cuprinde şi informarea acestora în legătură cu aspectele menţionate.

- Necesitatea de informare a publicului s-a evidenţiat şi cu ocazia realizării emisiunilor TV şi radio cu public, a meselor rotunde, întâlnirilor de lucru, şi a seminariilor pe această temă. În principalele ziare au fost publicate interviuri realizate cu specialişti.

- Deşi a crescut dorinţa de informare a populaţiei în acest domeniu, se păstrează conotaţia negativă a statutului de consumator şi de dependent de droguri. Aceast fapt se reflectă în frica şi teama de a se adresa serviciilor care le pot oferi ajutor şi în atitudinea greu cooperantă a acestor persoane cu mass-media.

2. Dezvoltări în legislaţie (noi legi, directive, etc)

2.1. Legile pe droguriCadrul juridic internaţional la care România este parte:- Convenţia şi Protocolul asupra opiumului, încheiate la Geneva în 19 februarie

1925, cu ocazia celei de-a doua Conferinţe a opiumului, promulgate de România prin Decretul nr. 1578 din 5 iunie 1928;

- Convenţia pentru reprimarea traficului ilicit de droguri, semnată la Geneva la 26 iunie 1936, şi ratificată în România prin Decretul-Lege nr. 169 din 27 mai 1938;

- Convenţia Unică asupra stupefiantelor, încheiată la New York la 30 martie1961, amendată prin Protocolul de la Geneva din 25 martie 1972, la care România a aderat prin Decretul nr. 626/1973, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 213/1973;

- Convenţia Naţiunilor Unite din 1971 privind substanţele psihotrope;- Convenţia Naţiunilor Unite din 1988 împotriva traficului ilicit de substanţe

stupefiante şi psihotrope;Prin Legea nr.118/1992 România a aderat la Convenţiile Naţiunilor Unite din

anii 1971 şi 1988.Cadrul juridic intern:- Legea nr. 73/1969 privind regimul produselor şi substanţelor

stupefiante şi Instrucţiunile Ministerului Sănătăţii nr. 103/1970 pentru executarea prevederilor Legii nr. 73/1969. Cele două acte normative reglementează modul de

5

fabricare, extracţie, condiţionare, preparare, depozitare, administrare, distribuire şi transport al anumitor produse şi substanţe stupefiante, precizate în anexa la această lege;

- Decretul nr. 466/1980 privind regimul substanţelor toxice, în categoria acestora intrând şi unele dintre substanţele chimice esenţiale şi precursori (acidul lisergic, efedrină, ergotamină, ergometrină); lista anexă la acest decret trebuie reactualizată, deoarece anumite substanţe toxice care tranzitează ţara noastră în ultima vreme nu sunt supuse regimului acestui decret (veninul de albine, veninul de şarpe ş.a.);

- Ordinul ministrului sănătăţii nr. 317/1987, cu privire la lista produselor şi substanţelor stupefiante aflate sub control, dat pentru aplicarea Legii 73/1969;

- Hotărârea Guvernului nr. 75/1991 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor la normele privind regimul produselor şi substanţelor stupefiante;

- Ordinul Ministerului Industriei şi Comerţului nr. 36C/01.03.1999 privind acordarea licenţelor de import-export pentru unele substanţe chimice introduse sub control internaţional (22 substanţe sunt supuse controlului Convenţiei Naţiunilor Unite din 1988, convenţie modificată ca urmare a recomandărilor făcute cu prilejul celei de-a 35-a sesiuni a Comisiei pentru Stupefiante, în conformitate cu Regulamentul nr. 3677/1990);

- Ordonanta de urgenta nr.152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman, care cuprinde prevederi speciale a importului, exportului si transportului in interiorul tarii a toxicelor, stupefiantelor si a produselor medicamentoase;

- Legea nr. 100/1998 referitoare la asistenţa de sănătate publică. În anexa nr. 1 a legii sunt trecute programele naţionale de sănătate publică, organizate şi finanţate de Ministerul Sănătăţii; în cadrul acesteia este inclus Programul naţional de prevenire şi control al toxicomaniei şi patologia indusă.

- Ordinul ministrului sănătăţii nr. 189/1999 privind organizarea şi finanţarea Programelor Naţionale de Sănătate care se revizuiesc anual, completat prin Ordinul M.S. nr. 669/1999. În cadrul acestor Programe este inclus Programul Naţional de Prevenire şi Control a Dependenţei de Droguri si a patologiei induse – adulţi şi copii

- Ordinul ministrului sănătăţii nr. 963/1998 privind aprobarea normelor metodologice generale de organizare şi acordare a asistenţei medicale, tratamentului, îngrijirilor medicale şi serviciilor hoteliere (masă şi pat în spital) toxicomanilor dependenţi prin consum şi abuz de substanţe psihoactive (stupefiante). Acest Ordin reglementează şi circuitul informaţional privind toxicomanii, deoarece sunt prevăzute etapele centralizării datelor privitoare la numărul persoanelor internate pentru dependenţa de droguri ca şi a centrelor din care provin (repartizarea teritorială a lor). O anexă a acestui Ordin conţine fişa de raportare a cazurilor care intră în sistemul informaţional al Ministerului Sănătăţii prin Centrul de calcul, statistică sanitară şi documentare medicală, existând în acest sens un program finanţat de Banca Mondială;

- Codul penal al României, care reprezintă legea de bază prin care sunt incriminate fapte de natură penală la regimul drogurilor.

Astfel, conform dispoziţiilor art. 312, constituie infracţiunea de trafic de stupefiante următoarele fapte:

6

- producerea, deţinerea sau orice operaţiune privind circulaţia produselor şi substanţelor stupefiante sau toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care conţin astfel de substanţe, ori experimentarea produselor sau substanţelor toxice, toate acestea fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi;

- săvârşirea faptelor sus-menţionate, în mod organizat, se pedepseşte cu detenţie pe viaţă sau închisoare de la 15 la 25 ani şi interzicerea unor drepturi;

- prescrierea de către medic, fără a fi necesar, a produselor sau substanţelor stupefiante se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani;

- organizarea sau îngăduirea consumului de asemenea produse sau substanţe, în locuri anumite, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

În cadrul regimului măsurilor de siguranţă din Codul Penal, art.113 şi art. 114, se reglementează obligarea la tratament medical şi la internare a persoanelor care reprezintă un pericol pentru societate din cauza intoxicării cronice cu stupefiante

- Legea nr.21/1999 pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor; conform art. 23 se incriminează ca infracţiune a spălării banilor schimbarea sau transferul de valori cunoscând că acestea provin din săvârşirea infracţiunii de trafic de stupefiante; art.25 prevede ca în cazul infracţiunilor prevăzute la art.23 se va dispune în condiţiile art. 118 din Codul Penal şi confiscarea bunurilor care fac obiectul infracţiunii iar dacă acestea nu se găsesc, infractorul este obligat la plata echivalentului lor în bani.

- Codul vamal al României incriminează în art. 176 drept infracţiune de contrabandă şi pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani trecerea peste frontieră, fără autorizaţie, a produselor şi substanţelor stupefiante sau psihotrope, a precursorilor şi substanţelor chimice esenţiale.

- Hotărârea Guvernului nr. 534 din 12.07.1999, privind înfiinţarea Comitetului Interministerial de Luptă împotriva Drogurilor.

- Ordinul ministrului sănătăţii nr. 9/1999 privind desemnarea coordonatorilor naţionali ai programelor de Promovare a Sănătăţii şi Educaţie pentru Sănătate; în cadrul acestuia a fost desemnat Coordonatorul Naţional al Reducerii Cererii de Droguri. De asemenea au fost nominalizaţi responsabili ai Programului Naţional de Prevenire şi Control al Toxicomaniei prin stupefiante şi patologie indusă - adulţi şi copii.

- Ordin ministrului sănătăţii nr. 332/1999 privind înfiinţarea Centrului de Informaţii şi Documentare pentru prevenirea consumului de droguri în cadrul Institutului de Management al Serviciilor de Sănătate Bucureşti cu sprijinul Proiectului Phare. Prezentul ordin contribuie la cresterea calitatii informaţiilor privind prevenirea consumului de droguri.

2.2. Alte legi (ex. Sănătatea publică, protecţia datelor)Legislaţia în domeniul educaţiei pentru sănătate în unităţile de învăţământ:

7

- Ordinul comun semnat între Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Educaţiei Naţionale din 28.01.1999, “în scopul promovării sănătăţii şi creşterii nivelului de educaţie pentru sănătate în conformitate cu standardele internaţionale, începând din anul de studiu 1999/2000 se vor introduce orele de educaţie pentru sănătate în şcoli atât în programa obligatorie cât şi în cea opţională. Aceste ore vor fi susţinute de personal didactic special instruit, cu competenţă în educaţia pentru sănătate, astfel încât elevilor şi studenţilor să li se ofere programe de informare şi educaţie pentru sănătate la standarde internaţionale.” Orele de educaţie de sănătate includ şi topici referitoare la droguri.

- Ordinul Ministerului Educaţiei Naţionale nr. 3281/1999 privind activitatea de consiliere şi orientare în învăţământul preuniversitar în anul şcolar 1999/2000; în cadrul acestui Ordin sunt definite conţinutul activităţilor de consiliere şi de orientare, altele decât ora de dirigenţie, după cum urmează:

a) consilierea psihologică şi pedagogică a elevilor;b) consilierea elevilor supradotaţi;c) consilierea elevilor cu pobleme de ordin disciplinar sau la învăţătură;d) orientarea şcolară şi profesionala a elevilor;- Ordinul Ministerului Educaţiei Naţionale nr. 3449/1999 cu privire la regimul

disciplinelor opţionale în perspectiva aplicării noilor planuri cadru de învaţamânt începând cu anul şcolar 1999/2000. În acest ordin se prevede faptul ca disciplinele optionale sunt indicate cu titlu orientativ de către Ministerul Educaţiei Naţionale pentru fiecare arie curriculara; de asemenea, şcolile pot propune elevilor discipline sau teme opţionale; în schema orară vor putea figura atât opţionale din oferta Ministerului Educaţiei Naţionale cât şi opţionale din oferta locală.

2.3. Iniţiative legislative:- proiectul de Lege privind combaterea traficului şi consumului ilicit de

droguri; - proiectul de Lege privind modificarea şi completarea Codului de Procedură

Penală pentru introducerea instituţiilor juridice privind protecţia martorului şi a investigatorului acoperit;

- proiectul Lege pentru modificarea şi completarea Codului Penal privind introducerea instituţiei juridice a răspunderii penale a persoanei juridice

3. Dezvoltări în cadrul organizaţional

3.1. Actori, roluri şi structuri coordonatoare cheiePrincipalele organisme şi stucturile componente ale acestora:A. Comitetul Interministerial de Luptă Împotriva Drogurilor – din care fac parte

10 ministere – înfiinţat prin H.G.nr. 534 / 12 iulie 1999.; ; este alcătuit din Ministerul

8

Finanţelor, Ministerul Justiţiei, Ministerul de Interne, Ministerul Sănătăţii, Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Tineretului şi Sportului, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Ministerul Industriei şi Comerţului, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Externe.

B. Oficiul Naţional de Prevenirea şi Combatere a Spălării Banilor, organism cu caracter interministerial înfiinţat în baza şi pentru aplicarea Legii nr.21/1999 ; este alcătuit din Ministerul Finanţelor, Ministerul Justiţiei, Ministerul de Interne, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, Banca Naţională a României, Asociaţia Română a Băncilor şi Curtea de Conturi.

C. Ministerul de Interne:- Inspectoratul General Poliţiei, prin:

- Brigada de Combatere a Crimei Organizate şi Corupţiei - Punct Focal, ce are în structura sa un Serviciu Antidrog şi în subordine, 41 de formaţiuni similare, dispuse în teritoriu, cu atribuţii atât pentru combaterea traficului ilicit de droguri, cât şi pentru prevenirea micului trafic şi a consumului ilegal de droguri;

- Direcţia Arme, Explozivi, Substanţe Toxice, cu sarcini în coordonarea, la nivel central şi teritorial, a acţiunilor de asigurare a respectării circuitului legal al stupefiantelor, substanţelor psihotrope, substanţelor chimice esenţiale şi precursorilor;

- Institutul de Cercetare şi Prevenire a Criminalităţii, care are în componenţă ofiţeri specializaţi în desfăşurarea unor acţiuni preventive de combatere a criminalităţii şi coordonează activitatea cadrelor de profil din unităţile judeţene de poliţie.

- Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră. Are în competenţă asigurarea frontierei de stat şi constatarea contravenţiilor şi infracţiunilor la regimul acesteia.

D. Ministerul Finanţelor:Direcţia Generală a Vămilor, prin:- Direcţia de Supraveghere şi Control Vamal - corp de control specializat în

prevenirea, combaterea, şi sancţionarea fraudei de orice natură în domeniul vamal, care urmareşte modul de aplicare şi de respectare a legislaţiei privind importul, exportul şi tranzitul realizat de persoanele fizice si juridice , române şi străine pe întreg teritoriul României. Aceaasta are în subordine următoarele:

- Serviciul Antidrog şi Trafic Ilicit De Mărfuri cu Regim Special care desfaşoară activităţi în vederea prevenirii şi combaterii fenomenului de trafic ilicit de droguri, substanţe chimice esenţiale, precursori şi alte mărfuri cu regim special;

- Biroul de analiză a drogurilor (la nivel central) care organizează şi efectuează activitatea de analiză a substanţelor suspecte a fi droguri ;

- Brigăzile de Supraveghere şi Control Vamal (cu birouri teritoriale antidrog) pentru combaterea traficului ilicit de mărfuri cu regim special;

- Lucrătorii vamali cu atribuţii speciale în controlul antidrog la nivelul unităţilor vamale.

9

E. Ministerul Sănătăţii:- Direcţia de Promovare a Sănătăţii şi Sănătate Comunitară din cadrul Direcţiei

Generale de Sănătate Publică, cu cele 42 de departamente judeţene; coordonează şi supervizează Reţeaua Naţională de Promovare a Sănătăţii şi monitorizează şi evaluează toate activităţile legate de reducerea cererii de droguri inclusiv cele de tratament;

- Direcţia Generală a Asistenţei Medicale – responsabilă de asistenţa tehnică pentru Spitalele de Psihiatrie care asigură tratamentul dependenţei de droguri şi a Secţiilor de Terapie Intensivă care asigură tratamentul intoxicaţiilor cu droguri precum şi a celor două centre de detoxificare (Bucureşti şi Iaşi) şi a centrului de tratament post - cură (Spital Bălăceanca);

- Direcţia Farmaceutică, se ocupă de circuitul legal al substanţelor psihoactive (stupefiante) şi al produselor care conţin aceste substanţe;

- Institutul de Management al Serviciilor de Sănătate – asigură asistenţă tehnică Ministerului Sănătăţii în domeniul reformei medicale inclusiv în domeniul reducerii cererii de droguri;

F. Casa Naţională de Asigurări de Sănătate: asigură plata serviciilor medicale şi a tratamentului;

G. Ministerul Educaţiei Naţionale- Direcţia Generală Învăţământ Preuniversitar prin:

- Inspector responsabil de evaluare a stării de sănătate a elevilor şi de educaţia pentru sănătate în învăţământul preuniversitar;

- Inspector responsbil de problemele educative şi de dirigenţie;- Direcţia Generală Învăţământ Universitar prin:

- Inspector responsabil de evaluarea stării de sănătate a studenţilor şi de educaţia pentru sănătate în învăţământul universitar;

- Inspectoratele Şcolare Judeţene prin:- Inspectorii care se ocupă de problemele educative;- Centrele de asistenţă psihopedagogică;- Palatele şi cluburile copiilor;- Casa corpului didactic;- Unităţile de învăţământ, care pot să-şi dezvolte şi curriculum la decizia

şcolii.- Agenţia naţională a taberelor şi turismului şcolar cu filialele judeţene

H. Ministerul PublicAcesta (fără a avea o formaţiune specializată în combaterea traficului de

droguri) supraveghează activitatea de urmărire penală, prin instrumentarea cauzelor penale în care sunt cercetate persoane care au comis infracţiuni. Are o structură funcţională care acoperă întreg teritoriul României.

10

I. Ministerul Justiţiei:Actul de justiţie se realizează prin judecătorii, tribunale, curţi de apel şi Curtea

Supremă de Justiţie.Toate aceste instituţii (potrivit competenţelor) cooperează cu Serviciul Român

de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe şi cu ministere, cum ar fi: Ministerul Industriilor şi Comerţului, Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Tineretului şi Sportului, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale ş.a.

Cooperarea se efectuează pe multiple planuri, în conformitate cu reglementările specifice fiecărei instituţii, atât la nivel naţional, cât şi local, fără a realiza însă toate aspectele necesare unei politici coerente în domeniul reducerii cererii şi ofertei de droguri.

În afara instituţiilor de stat cu activităţi în domeniul preventiv, la unele acţiuni preventiv-educative participă şi organizaţii non-guvernamentale, organizaţii pentru tineret, mass-media ş.a.

3.2. Bugete şi aranjamente de finanţare Finanţarea activităţilor pe linia reducerii ofertei de droguri a fost făcută din

resurse bugetare fără să se acorde o atenţie specială problematicii.Din fonduri externe s-au primit 2.345.000 Euro în cadrul Programului Comun

UNDCP-Phare de întărire a capacităţii de aplicare a legii pe droguri în Europa de Sud Est.În cadrul Programului Phare Multiţări de luptă împotriva drogurilor s-a primit

asistenţă tehnică (seminarii, vizite de lucru).În domeniul reducerii cererii de droguri finantarea a fost aproape exclusiv de la

bugetul de stat. În anul 1999, activităţile de prevenţie primară a consumului de droguri s-au realizat prin activităţi de educaţie pentru sănătate ce au inclus topici specifice pentru droguri. Aceste activităţi au fost finanţate din bugetul de stat al Programului Naţional 26 “Educaţie pentru Sănătate” reprezentând o valoare aproximativă de 300 milioane lei (aproximativ 20.000 USD).

De asemenea în cadrul Programului de Prevenire şi Control a dependenţei de droguri şi a patologiei induse, s-au îmbunătăţit condiţiile de tratament din cele două centre de detoxificare şi s-a înfiinţat un centru de tratament post-cură la Spitalul Bălăceanca. În anul 1999, bugetul propus pentru program a fost de aprox. 2 miliarde lei din care s-au executat 900 milioane lei (aproximativ 60.000 USD).

Deci finanţarea activităţilor în domeniul reducerii cererii de droguri s-a făcut în anul 1999 de la bugetul de stat şi din bugetul unui proiect derulat cu sprijin extern: proiectul Phare “Metode noi de educaţie pentru reducerea cererii de droguri” – aprox. 14 mii Euro pentru 1999.

3.3. Activităţi internaţionale şi cooperareRomânia a continuat o politică activă de cooperare internaţională, urmărind

creşterea implicării instituţiilor interne în efortul comunităţii internaţionale de identificare

11

a unor noi modalităţi de lucru pentru stoparea proliferării traficului şi consumului de droguri.

Cooperarea a avut la bază convenţiile Naţiunilor Unite în materie, Acordul European de Asociere a României la Comunităţile Europene şi Statele Membre ale acestora, acordurile bi şi multilaterale încheiate cu diferite alte state ale lumii.

Domeniile pe care s-a axat cooperarea internaţională au fost:- combaterea traficului ilicit de droguri;- desfăşurarea unor activităţi în domeniul reducerii consumului de droguri;- pregătirea şi perfecţionarea personalului;- asistenţa tehnică.Activităţile de neutralizare a reţelelor de narcotrafic au necesitat acţiuni

susţinute între instituţii naţionale (Ministerul de Interne, Direcţia Generală a Vămilor, Serviciul Român de Informaţii, Serviciul de Informaţii Externe, Parchetul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie şa.) şi agenţii similare din alte state, beneficiind de sprijinul acordat de O.I.P.C. – Interpol, Organizaţia Mondială a Vămilor şi alte organisme internaţionale.

Întâlnirile directe cu specialişti din domeniul combaterii crimei organizate şi traficului ilicit de droguri din alte state au asigurat cadrul operaţional care a permis efectuarea de acţiuni comune.

Direcţia Generală a Vămilor din Ministerul Finanţelor, în calitate de membru al Organizaţiei Mondiale a Vămilor şi membru fondator al Biroului Regional de Legătură pentru Schimbul de Informaţii de la Varşovia, a cooperat cu administraţiile vamale ale statelor membre ale Uniunii Europene, Republicii Cehe, Slovaciei, Sloveniei, Ungariei, Bulgariei, Turciei.

Agenţiile din România de aplicare a legii (Ministerul de Interne şi Direcţia Generală a Vămilor) sunt cuprinse începând cu anul 1999 în Programul Comun Phare-UNDCP de Întărire a Capacităţii de Aplicare a Legii pe Droguri, alături de cele omologe din Bulgaria şi Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei.

Prin acest Program care se desfăşoară şi în anii următori se urmăreşte:- întărirea controlului la frontieră (aero, navală şi terestră);- dezvoltarea unor capacităţi de analiză a informaţiilor pentru poliţie şi vamă;- îmbunătăţirea dotărilor specifice;- creşterea gradului de cooperare interinstituţională.Personalul implicat în combaterea reducerii ofertei de droguri a participat la

cursuri şi seminarii internaţionale organizate de către Consiliul Europei, DEA, Programul Phare, BKA Wiesbaden, Poliţia Franceză şi Spaniolă ş.a.

În domeniul reducerii cererii, implicarea în activităţi europene a fost următoarea:EMCDDA- participarea la elaborarea şi completarea Raportului naţional în domeniul

drogurilor pentru anul 1998;Programele Comisiei Europene- Proiectul Phare “Asistenţă Tehnică pentru Reducerea Cererii de Droguri” –

proiectul sub-regional “Metode Noi de Educaţie pentru Reducerea Cererii de Droguri” – început în 1998 şi încheiat în septembrie 1999;

12

- Proiectul Phare “Reţele şi Sisteme Informaţionale în domeniul drogurilor”;Altele: Grupul Pompidou, WHO, UNDCP, ICAA etc- Proiectul desfăşurat cu sprijinul Grupului Pompidou de pe lângă Consiliul

Europei “Elaborarea unui ghid de tratament al toxicomaniilor” – a început în august 1999.

4. Dezvoltări în cerinţele de informaţii pentru Strategia pe DroguriRomânia nu are în acest moment un sistem unitar adecvat necesităţii culegerii

informaţiilor, care să permită evaluarea situaţiei reale a fenomenului drogurilor şi să pună la dispoziţia factorilor decizionali elementele cheie, pe baza cărora să se stabilească politica în domeniu.

Cu toate acestea şi în anul 1999, fiecare instituţie implicată direct în combaterea fenomenului a acţionat pentru monitorizarea situaţiei existente la nivel naţional, în domeniul său, utilizând mijloacele avute la dispoziţie.

Informaţiile şi statisticile care au stat şi stau la baza analizei acestui fenomen sunt încă incomplete, ca urmare a inexistenţei unui sistem naţional de raportare, bazat pe o infrastructură corespunzătoare, care să permită o colectare şi prelucrare automată a datelor.

Calitatea datelor obţinute la nivelul Ministerului Sănătăţii referitoare la persoanele dependente de droguri care au necesitat servicii medicale poate fi îmbunătăţită prin:

- dotarea corespunzătoare cu tehnică de calcul şi cu un sistem informaţional adecvat în vederea alinierii statisticii la standardele internaţionale impuse (ICD – 10);

- creşterea gradului de cunoaştere a legislaţiei specifice (în special a Ordinului 963/1998) pentru a putea fi mai uşor aplicată şi respectată;

- instructajul persoanelor care vor completa fişele de raportare ale cazurilor în vederea obţinerii unor date de bună calitate;

- îmbunătăţirea fişei de raportare conţinută în anexa Ordinului ministrului sănătăţii nr. 963/1998 pentru a putea obţine date cât mai complete care să răspundă cerinţelor tabelelor de raportare pentru EMCDDA;

Pentru creşterea calităţii datelor privind activitatea de reducere a ofertei de droguri, sunt necesare următorele:

- îmbunătăţirea statisticii judiciare care în prezent nu face o diferenţiere între modalităţile de comitere a infracţiunilor prevăzute în art. 312 Cod Penal şi obiectul acestora (substanţe toxice sau stupefiante);

- interconectarea principalelor instutuţii implicate în lupta împotriva drogurilor prin crearea unei interfeţe comune care să faciliteze cooperarea inter-agenţii

- realizarea unui sistem informatic unitar la nivelul Minsterului de Interne;- dotarea cu tehnică de calcul şi software pentru colectarea, stocarea şi

prelucrarea datelor.

13

PARTEA A IIA – SISTEME DE MONITORIZARE A DROGURILOR ŞI SURSE DE INFORMAŢII

5. Dezvoltări şi priorităţi care se schimbă în Sistemele Naţionale de Monitorizare, Surse de Informaţii şi Cercetare

5.1. EpidemiologiePână în anul 1999, nu s-a efectuat în România nici un studiu epidemiologic la

nivel naţional. - În anul 1999 s-a desfăşurat ESPAD (European Survey Programme For

Alcohol And Drugs - Program European de cercetare pentru alcool şi droguri). Studiul ESPAD reprezintă o cercetare efectuată la nivel naţional privind consumul de alcool, tutun şi droguri în rândul elevilor din clasa a IX-a.

- În 1999 s-a încheiat proiectul Phare “Asistenţă Tehnică pentru Reducerea Cererii de Droguri” în care România a participat alături de Ungaria şi Slovacia la derularea Proiectului “Tehnici noi de educaţie pentru reducerea cererii de droguri” în trei judeţe pilot Galaţi, Dolj şi Timişoara.

5.2 Reducerea cereriiÎn domeniul reducerii cererii de droguri, principalele date obţinute sunt cele

referitoare la persoanele dependente de droguri care au necesitat servicii medicale.Sursele de informaţii sunt următoarele:- cele 2 centre de detoxificare de la Bucureşti şi Iaşi şi Centrul de Tratament

Post-Cură de la Bălăceanca, judeţul Ilfov, înfiinţat în 1999;- Spitalul Clinic Central de Copii “Grigore Alexandrescu”;- alte unităţi medicale care internează persoanele dependente de droguri au fost

secţiile de psihiatrie ale spitalelor din tară; secţiile de Terapie Intensivă tratează urgenţele date de supradozele de droguri.

Numărul real al persoanelor dependente de droguri care au necesitat servicii medicale poate fi considerat a fi mai mare decât cel înregistrat, necunoaşterea acestuia explicându-se prin următoarele:

- lipsa dotării secţiilor de psihiatrie şi a secţiilor de tarapie intensivă din ţară cu aparate speciale ( analizoare) care să permită confirmarea substanţei declarate (aceasta este menţionata in diagnostic numai pe baza declaraţiei pacientului);

- înregistrarea sub alte diagnostice.

14

Monitorizarea persoanelor dependente care au necesitat servicii medicale se realizează conform Ordinului ministrului sănătăţii nr. 963/1998 (care conţine şi fişa de raportare); ordinul prevede etapele centralizării datelor referitoare la numărul persoanelor internate pentru toxicomanie ca şi a centrelor din care provin (repartizarea teritorială a lor).

5.3. Strategia şi legislaţia pe droguriNu există o strategie naţională globală pe droguri.Nici la nivel sectorial nu există strategii, ci doar măsuri strategice menite să

abordeze problema drogurilor, specifică sectorului de activitate respectiv.Înfiinţarea Comitetului Interministerial de Luptă împotriva Drogurilor, la

12.07.1999, nu a adus nici o îmbunătăţire în acest sens până în prezent. Datorită lipsei de experienţă în problematica drogurilor şi timpului scurt scurs de la înfiinţarea sa, Comitetul nu a reuşit să se implice în procesul de elaborare a unei strategii naţionale globale.

Toate aspectele de natură legislativă, inclusiv ultimele acte normative sunt prezentate unitar la cap. 2.2.

5.4. Centre de documentareÎn cadrul Punctului Focal, există un punct documentar care furnizează informaţii

cu privire la:- crima organizată şi traficul ilicit de droguri la nivel naţional şi internaţional;- consumul de droguri- documente primite de la Naţiunile Unite, Uniunea Europeană, Consiliul

Europei şi alte organisme internaţionale cu activitate pe această linie statistică şi documentare elaborate de alte state.

În 1999, în cadrul proiectului Phare de Asistenţă Tehnică pentru Reducerea Cererii de Droguri, s-a înfiinţat Centrul de Informaţii şi Documentare pentru prevenirea consumului de droguri în cadrul Institutului de Management al Serviciilor de Sănătate Bucureşti. Acest Centru contribuie la creşterea calităţii informaţiilor privind prevenirea consumului de droguri.

La nivelul Direcţiei Generale a Vămilor, Serviciul Antidrog şi Trafic Ilicit de Mărfuri cu Regim Special are şi rolul de punct de informare - documentare.

Acesta furnizează materiale de informare, monitorizează principalele activităţi pe linia combaterii traficului ilicit de droguri şi asigură cooperarea în domeniu.

Baza documentară conţine materiale informative editate de: Organizaţia Mondială a Vămilor (WCO), Biroul Regional de Legătură pentru Schimbul de Informaţii - Varşovia, Administraţiile Vamale ale statelor cu care se cooperează, sistemele Balkan-Info si Cargo-Info gestionate de catre Serviciul de Investigatii al vamii germane ZKA Koln, Programul Naţiunilor Unite pentru Controlul Internaţional al Drogurilor, Programul Phare de Luptă Împotriva Drogurilor ş.a..

15

6. Dezvoltări la Punctul Focal Naţional

6.1. Organizare, baze legale, operare, încadrare cu personal, finanţareDin anul 1993, în cadrul Inspectoratului General al Poliţiei, funcţionează

Brigada de Combatere a Crimei Organizate şi Corupţiei, care are şi rol de centru de colectare, prelucrare şi diseminare a informaţiilor pe droguri.

Cu începere din anul 1994, aceasta a preluat rolul de Punct Focal şi a participat activ la derularea proiectului “Sisteme Informaţionale Antidrog” (Drug Information Systems) din cadrul Programului Phare de Luptă Împotriva Drogurilor (Phare Programme for Fighting Against Drugs).

Cu sprijinul acestui proiect, s-a început organizarea Punctului Focal, modernizând centrul de calcul deja existent în brigadă, prin dotarea cu echipamente de tehnică de calcul. S-au realizat, astfel, premisele creării bazelor de date privind faptele şi persoanele care acţionează în domeniul traficului şi deţinerii ilegale de droguri.

La începutul anului 1996, cu sprijinul firmei olandeze de consultanţă EESV-MSDP, s-a întocmit proiectul românesc “Documentarea fenomenului drogurilor”. Acest proiect a condus la implementarea, împreună cu experţii EMCDDA, a unei proceduri standardizate de elaborare anuală a Raportului Naţional pe Droguri.

În îndeplinirea funcţiilor sale, Punctul Focal cooperează cu celelalte unităţi ale Ministerului de Interne, cu alte ministere şi instituţii cu atribuţii în domeniul problematicii drogurilor; realizează cooperarea cu centre similare din alte ţări, în cadrul Proiectului Sistemului European de Informare pe linie de Droguri (REITOX), schimbând informaţii de interes general.

Acesta fiinţează în baza aprobării ministrului de interne, fără a dispune de o structură şi de un buget propriu. Funcţionarea sa este asigurată din luna iulie 1997 de către Serviciul Analiză, Informatică şi Relaţii Internaţionale din cadrul Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate şi Corupţiei.

Activitatea Punctului Focal a fost deficitară din cauza lipsei unei scheme de personal propriu, specialiştii care au îndeplinit-o având şi alte atribuţii de serviciu.

La elaborarea Rapoartelor Naţionale Anuale, alături de acest personal, au contribuit şi specialişti din alte instituţii, în special din Ministerul Sănătăţii şi din Direcţia Generală a Vămilor.

Pentru realizarea Punctului Focal şi derularea unor acţiuni specifice, România a beneficiat prin finanţare asigurată de Programul Phare multi-ţări, de aproximativ 160.000 ECU.

Punctul Focal a fost beneficiarul indirect al sprijinului logistic oferit Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate şi Corupţiei de către Poliţia Federală Germană – BKA Wiesbaden.

16

Deşi în anul 1998 au fost iniţiate demersurile necesare pentru îmbunătăţirea logisticii existente prin procurarea de echipamente de calcul şi alte dotări specifice, pe baza unui proiect cu dublă finanţare (Uniunea Europeană şi Ministerul de Interne), acestea nu au fost finalizate nici în anul 1999.

6.2. Reţeaua de parteneri a Punctului FocalÎn realizarea sarcinilor sale, Punctul Focal are legături permanente cu puncte de

contact din principalele instituţii cu atribuţii în domeniu, astfel:a) Puncte de contact din cadrul Ministerului Sănătăţii

- Direcţia de Promovare a Sănătăţii şi Sănătate Comunitară care coordonează şi supervizează reţeaua naţională de promovare a sănătăţii, monitorizează şi evaluează toate activităţile de reducere a cererii de droguri inclusiv cele de tratament

- Institutul de Management al Serviciilor de Sănătate , care are în structura sa Centrul de Informaţii şi Documentare cu atribuţii în prevenirea consumului de droguri. Obiectivul principal al acestuia îl reprezintă oferirea de sprijin logistic şi informaţional în domeniul prevenţiei şi reducerii cererii de droguri. Centrul constituie o bază de date şi informaţii atât la nivel naţional cât şi european;

- Centrul de Calcul, Statistică Sanitară şi Documentare Medicală prelucrează datele colectate şi realizează, conform ICD-10 (International Classification of Diseases – Clasificarea internaţională a bolilor), statistici naţionale El furnizeză, la cerere, date şi informaţii structurate pe baza acestei clasificări.

b) - Serviciul Antidrog şi Trafic Ilicit de Mărfuri cu Regim Special din cadrul Direcţiei Generale a Vămilor funcţionează şi ca punct de informare - documentare.

Acesta pune la dispoziţia specialiştilor materiale de informare, monitorizează principalele activităţi pe linia combaterii traficului ilicit de droguri şi asigură cooperarea în domeniu.

Baza documentară conţine materiale informative editate de: Organizaţia Mondială a Vămilor (WCO), Biroul Regional de Legătură pentru Schimbul de Informaţii - Varşovia, Administraţiile Vamale ale statelor cu care se cooperează, Programul Naţiunilor Unite pentru Controlul Internaţional al Drogurilor, Programul Phare de Luptă Împotriva Drogurilor ş.a..

Acesta editează anual un buletin informativ privind rezultatele obţinute în lupta contra traficului ilicit de droguri; buletin ce se difuzează organizaţiilor cu care întreţine relaţii de colaborare.

6.3. Rolul Punctului Focal în sistemul naţional de informatizare şi monitorizare. Punctul Focal din cadrul Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate şi

Corupţiei, nu a dispus de un sistem sau de o reţea de colectare a datelor. Astfel pe linia traficului de droguri, s-au valorificat datele operative ale brigăzii iar cu celelate puncte de colectare a datelor, în principal Ministerul Sănătăţii şi Direcţia Generală a Vămilor, nu a

17

existat nici o legătură directă, fiecare monitorizând domeniul de responsabilitate cu posibilităţile materiale de care a beneficiat, transmiţând date la cerere.

Acest mod de lucru, datorat resurselor bugetare limitate şi lipsei unui punct de vedere unitar al principalelor instituţii, a creat probleme serioase în cunoaşterea şi monitorizarea fenomenului drogurilor.

Situaţia existentă a făcut ca rolul Punctului Focal să fie redus, în multe cazuri, la activitatea coordonatorului naţional Phare pe droguri care a preluat şi funcţia de persoană locală de contact pentru Proiectul Phare Sisteme Informaţionale pe Droguri-Faza de legătură.

Astfel, au fost colectate şi prelucrate, la cerere, datele obţinute în diverse domenii. Analizele efectuate au scos în evidenţă necesitatea ca Punctul Focal să dispună de un sistem propriu de legătură şi monitorizare şi să aibă o structură proprie, la care reprezentanţii instituţiilor abilitate să participe direct şi să desfăşoare activităţi de culegere şi prelucrare de date.

6.4. Alte roluri şi activităţi ale Punctului FocalPrin persoana coordonatorului naţional Phare pe droguri, Punctul Focal a

dezvoltat colaborări cu persoane de contact din instituţiile implicate pentru desfăşurarea de acţiuni, la nivel naţional, cum ar fi:

- organizarea unor cursuri de pregătire şi seminarii;- realizarea Raportului Naţional pe droguri în anul 1998;- întocmiriea răspunsurilor la diverse chestionare pe linie de droguri, primite de

la organizaţii internaţionale, EMCDDA, UNDCP ş.a.

7. Dezvoltări în raportarea la alte organizaţii internaţionaleToate instituţiile implicate în lupta împotriva drogurilor au participat la

completarea chestionarelor cerute de UNDCP şi la elaborarea rapoartelor solicitate naţional, anual de EMCDDA.

Sectorial, fiecare instituţie a furnizat la cerere datele solicitate de Comisia Europeană, în cadrul procesului de preaderare la Uniunea Europeană.

PARTEA A IIIA – SITUAŢIA EPIDEMIOLOGICĂPentru anul 1999, situaţia epidemiologică a avut la bază datele furnizate de:- proiectul naţional ESPAD realizat in rândul tinerilor de 15 ani şi concluziile

Proiectului Phare “Tehnici Noi de educaţie pentru Reducerea Cererii de Droguri”;- numărul persoanelor care au necesitat servicii medicale pentru dezintoxicare şi

servicii medicale de urgenţă;- indicatori indirecţi: capturile de droguri (cantităţi şi tipuri de droguri), date cu

privire la pieţele ilicite de desfacere, numărul şi categoriile de persoane cercetate pentru

18

trafic şi deţinere ilegală de droguri, rapoarte de constatare medico-legală, alte date furnizate de diferite instituţii şi organizaţii non-guvernamentale.

8. Noi informaţii asupra dezvoltării istorice a consumului de droguriDatorită faptului că în anul 1999 s-au colectat şi analizat pentru prima dată

datele referitoare la internările toxico-dependenţilor la nivel naţional şi datorită carenţelor statistice şi legislative, precum şi lipsei unui sistem de colectare şi analiză a datelor rezultate din indicatori indirecţi, nu se poate face o comparaţie a acestor date cu cele din anii anteriori.

9. Tendinţe şi noi dezvoltări în consumul de droguri

9.1. Consumul de droguri la populaţia generalăÎn anul 1999 nu s-au făcut studii de prevalenţă care să ofere date referitoare la

consumul de droguri în populaţia generală.În anul 1999 s-a desfăşurat ESPAD (European Survey Programme For Alcohol

And Drugs - Program European de cercetare pentru alcool şi droguri). Studiul ESPAD reprezintă o cercetare efectuată la nivel naţional privind consumul de alcool, tutun şi droguri în rândul elevilor din clasa a IX-a.

Cercetarea este bazată pe chestionare aplicate unui eşantion naţional de 3500 subiecţi, elevi ai clasei a IX-a din toată ţara. Alegerea acestora s-a făcut prin extragere aleatorie pe calculator fiind astfel selecţionate un număr de licee atât din mediul urban cât şi din cel ru, permiţând extrapolarea datelor obţinute la sfârşitul studiului. Acest tip de cercetare cât şi metodologia de lucru sunt similare cu cele realizate în ţările din Comunitatea Europeană, ce se desfăşoară în aceeaşi perioadă de timp. Rezultatele cercetării vor permite să evaluăm importanţa fenomenului consumului de alcool, tutun şi droguri în rândul tinerilor din România. În această etapă s-a finalizat analiza şi prelucrarea datelor precum şi trimiterea lor către coordonatorii de program care le vor publica, stabilind şi poziţiile ţărilor incluse, în ierarhia consumului de alcool şi droguri.

Acest studiu a fost realizat de catre Institutul de Management al Serviciilor de Sănătate şi Departamentele judeţene de Promovare a Sănătăţii şi Educaţie pentru Sănătate.

Studiul a evidenţiat următoarele:- 95,2% din populaţia masculină şi 96,5% din populaţia feminină care au

răspuns, au declarat că nu au consumat niciodată nici un drog;- dintre cei care au declarat că au consumat, au menţionat: băieţii - marijuana şi

hashish-ul ca fiind primele droguri consumate iar fetele - tranchilizantele şi sedativele ca fiind primele droguri consumate;

- principala sursă de obţinere a drogurilor este anturajul de prieteni care le oferă sau le vând aceste substanţe; 1,2% din băieţi au împărţit drogul cu ocazia primului consum;

19

- principalul motiv pentru care tinerii (atât fetele cât şi băieţii) doresc să consume droguri este curiozitatea; de asemenea 0,9% din băieţii care au consumat, au declarat ca motiv - senzaţia ca este mai “bărbat” iar fetele au declarat ca motiv - dorinţa de a uita de probleme;

- cea mai mare parte din tineri s-au auto-evaluat ca având performanţe şcolare ridicate şi medii;

- referitor la relaţiile cu părinţii, cea mai mare parte a tinerilor (80% din băieţi şi 75% din fete) au declarat ca sunt mulţumiţi şi foarte mulţumiţi;

- marea parte a tinerilor au declarat ca nu au prezentat un comportament agresiv faţă de alte persoane; în general se plâng de incertitudinea viitorului şi nu acordă multă atenţie regulilor sociale general acceptate;

Numărul total de ne-respondenţi este de sub 7% din întregul eşantion. Nu există o lipsă sistematică de date şi nu există nici un nucleu sau modul de chestionar care să fie ignorat constant de către elevi.

Valorile de veridicitate nu diferă în funcţie de sex, grup etnic şi tipul de şcoală. Gradul de sinceritate a răspunsurilor elevilor referitor la declararea folosirii drogurilor este considerat a fi acceptabil. Există o diferenţă majoră între procentul de fete care au declarat consumul de marijuana/haşiş şi valorile de prevalenţă; nu acesta este cazul consumatorilor de heroină. Proiectarea eşantionului a fost la întâmplare. Înainte de folosirea lor efectivă, chestionarele au fost pretestate pe un grup calitativ de 30 de copii şi după aceasta unele din întrebări au fost adaptate fără să se schimbe înţelesul lor şi obiectivul.

Principalii indicatori folosiţi au fost:1. frecvenţa consumului pe durata întregii vieţi – pentru întregul eşantion

- pentru băieţi- pentru fete

Frecvenţa consumului pe durata întregii vieţi pentru toţi studenţii:

Numărul de ocazii de consum pe parcursul întregii vieţi

0 1-2 3-5 6-9 10-19

20-39

over 40

TUTUN

Ţigări 42,8 19,5 9,2 5,4 4,4 3,2 15,4

ALCOOL

Orice băutură alcoolică 15,0 15,2 13,6 13,0 15,2 10,4 17,6

A fi beat 57,5 27,6 8,2 3,2 1,5 0,9 1,0

20

ALTE DROGURI CONSUMATE

Orice drog ilegal consumat 86,2 6,2 1,6 0,8 0,5 0,6 1,2

Orice drog ilegal consumat altul decât marijuana sau haşişul

99,2 5,3 1,4 0,8 0,4 0,5 1,2

Orice drog prin injectoare 99,8 0,1 - - - - -

Marijuana sau haşiş 98,55 1,0 0,2 0,05 0,1 0,05 0,05

Amfetamine 99,8 0,1 0,1 - - - -

LSD sau alte halucinogene 99,9 0,05 0,025 0,025 - - -

Crack 99,8 0,2 - - - - -

Cocaină 99,2 0,6 0,1 - - 0,025 0,075

Ecstasy 99,8 0,1 0,1 - - - -

Heroină prin fumat 91,7 4,5 1,1 0,7 0,4 0,5 1,0

Heroină (altfel decât prin fumat) 99,0 0,5 0,2 0,075 - 0,025 0,2

Relevin 99,4 0,4 0,1 - 0,05 - 0,05

Tranchilizante sau sedative 94,6 3,7 0,8 0,2 0,4 0,1 0,1

Ciuperci magice 99,9 0,1 - - - - -

Inhalanţi 99,7 0,25 - 0,05 - - -

Steroizi anabolici 99,6 0,2 - - 0,2 0,9 0,9

Alcool împreună cu pastile 96,2 3,4 0,3 0,025 0,075 - -

Alcool şi marijuana/haşiş în acelaşi timp

99,3 0,6 - 0,05 0,05 - -

Consum supravegheat medical

Niciodată Sub 3 săptămâni

3 Săptămâni

Tranchilizantesau sedative 90,3 9 0,7

2. Frecvenţa abstinenţei pe întreaga durată de viaţă (%)

Băieţi Fete Toţi studenţii

Ţigări 33,3 49,1 42,9

Alcool 11,1 17,7 15,0

Droguri ilegale 87,0 86,3 86,6

Tranchilizante şi sedative 96,6 93,3 94,6

21

Inhalanţi 99,6 99,9 99,8

Ţigări şi alcool 8,2 14,1 11,8

Ţigări, alcool şi droguri ilegale

7,7 12,1 10,4

Ţigări, alcool, droguri ilegale şi tranchilizante şi sedative

7,7 12,1 10,4

Ţigări, alcool, droguri ilegale, tranchilizante, sedative şi inhalanţi

7,7 12,0 10,3

3. Vârsta primului consum – pentru întreg eşantionul- băieţi- fete

Vârsta primului consum pentru întregul eşantion

Toţi studenţii

Sub 11 ani

12 ani 13 ani 14 ani 15 ani peste 16 ani

Ţigări

Prima ţigară 13,3 6,4 9,4 14,5 10,4 1,6

Fumatul zilnic 1,2 0,8 2,1 4,5 6,6 1,8

Alcool

Bere (cel puţin un pahar) 13,1 7,5 8,5 16,7 14,3 3,3

Vin (cel puţin un pahar) 24,0 10,9 11,8 15,6 13,4 4,0

Spirtoase (cel puţin un pahar)

5,7 4,2 4,6 8,9 9,3 3,2

A fi beat 9,1 4,8 7,7 13,8 12,1 2,9

Alte droguri

Marijuana sau haşiş 0,1 0,1 - 0,3 0,5 0,1

Amfetamine 0,1 0,1 - - 0,3 -

LSD sau halucinogene - 0,1 - - 0,1 -

22

Crack - 0,1 - - - -

Cocaină 0,2 0,1 0,1 0,1 0,1 -

Relevin 0,1 - - - - 0,1

Ecstasy 0,1 - - - 0,1 0,1

Heroină 0,2 0,1 0,1 0,1 0,1 0,2

Ciuperci magice 0,1 - - - 0,1 -

Alcool împreună cu pastile

0,4 0,2 0,3 0,9 1,1 0,3

Tranchilizante sau sedative

0,3 0,1 0,3 0,8 0,7 0,3

Inhalanţi 0,1 0,1 0,1 - 0,1 0,1

Steroizi anabolici 0,1 - - 0,2 -

În 1999 s-a încheiat proiectul Phare “Asistenţă Tehnică pentru Reducerea Cererii de Droguri” în care România a participat alături de Ungaria şi Slovacia la derularea Proiectului “Tehnici noi de educaţie pentru reducerea cererii de droguri” în trei judeţe pilot Galaţi, Dolj şi Timişoara. Acesta este primul proiect ce şi-a propune analiza de situaţie privind nevoile de informare ale populaţiei in problematica drogurilor. Studiul efectuat a evidenţiat că grupa de vârstă cea mai expusă riscului de a consuma droguri este 15-24 ani. Deşi diferite prin particularităţile geografice, totuşi procentul celor care au declarat că au consumat droguri este destul de asemănător în Galaţi şi Timişoara, media acestora fiind 3,5%. Atât tinerii cât şi restul comunităţii (părinţii, profesorii, poliţia, autorităţile locale) consideră necesară informarea lor în problematica drogurilor şi doresc să colaboreze în vederea aplicării unor programe de informare-educare- comunicare asupra drogurilor. căile prin care doresc să primească aceste informaţii sunt însă diferite în funcţie de judeţ şi grupul ţintă.Aceste concluzii generale au stat la baza formulării strategiilor de programe ce urmează a fi aplicate în viitor în cele trei judeţe pilot. Strategiile presupun orientarea acţiunilor în trei direcţii principale:

- spre tineri şi familiile lor;- spre cadrele didactice;- spre comunitate.

9.2. Prevalenţa consumului drogurilor problematice Nu avem date referitoare la prevalenţa consumului drogurilor problematice

(droguri tari) deoarece nu s-au realizat studii de acest gen. Singurele date disponibile sunt cele referitoare la persoanele dependente care au necesitat servicii medicale şi cele referitoare la segmentul de populaţie de 15 ani (ESPAD).

23

9.3. Modele şi moduri de consum de droguri, caracteristici ale consumatorilor (pentru consumul de droguri şi prevalenţa descrise în 9.1. şi 9.2.)

Deoarece nu s-au efectuat studii de prevalenţă în anul de referinţă, nu se pot descrie modele şi moduri specifice de consum de droguri.

9.4. Grupuri de noi consumatoriLipsa unor studii de prevalenţă efectuate în anii anteriori pentru cunoaşterea

grupelor de consumatori, nu permite evidenţierea grupelor noi de consumatori (în funcţie de ocupaţie, etnie, sex, minorităţi sexuale, grupe defavorizate social etc).

9.5. Consecinţe de sănătate şi comportament de riscDin studiul ESPAD efectuat în populaţia tinerilor de 15 ani rezultă că ei

consideră că riscul privind sănătatea creşte odată cu cantitatea de droguri consumată. Se admite că între droguri, marijuana şi hashishul sunt cele mai puţin dăunătoare pentru sănătate alături de inhalanţi, amfetamine şi cocaina consumată ocazional. Tinerii consideră mai periculos consumul regulat de droguri; drogurile sintetice, inhalanţi, amfetamine şi cannabis au fost cele mai frecvente droguri consumate în mod regulat.

Proiectul Phare “Tehnici noi de educaţie pentru reducerea cererii de droguri” s-a desfăşurat în trei judeţe pilot: Timiş, Dolj şi Galaţi, scopul proiectului fiind de a realiza o analiză de situaţie privind nevoile de informare ale populaţiei. Chestionarele şi ghidurile de interviu aplicate tinerilor şi celorlalte grupuri ţintă (părinţi, cadre didactice, autorităţi locale, personal din poliţie) a pus în evidenţă faptul că aceştia doresc să primească mai multe informaţii despre problematica drogurilor. Ei doresc să fie informaţi despre efectele drogurilor asupra sănătăţii, motivaţia celor care consumă droguri, în ce constă tratamentul dependenţei, care sunt efectele sociale ale consumului şi comportamente de risc asociate. În Timişoara, chestionarele aplicate tinerilor au evidenţiat faptul că aceştia consideră ca fiind puţin periculoase pentru sănătate prizarea de droguri, fumatul pipei sau al ţigărilor cu drog. Ei conştientizează riscul pe care îl presupune folosirea în comun a acelor şi seringilor, alături de refolosirea lor şi consumul de droguri asociat cu alcool.

9.6. Consecinţe legaleÎn cursul anului de referinţă instanţele de judecată competente din România

(tribunale) au pronunţat sentinţe definitive de condamnare la pedeapsa cu închisoarea pentru un număr de 256 persoane (cu 3 mai puţin faţă de anul anterior), găsite vinovate de săvârşirea infracţiunii de trafic de stupefiante (art. 312 CP). Un număr de 11 persoane au fost condamnate definitiv pentru deţinere de substanţe stupefiante (cu 9 persoane mai puţin ca anul trecut).

Din totalul de 267 de persoane (256+11):- un număr de 250 (240+10) au fost bărbaţi şi 17 (16+1) femei- un număr de 33 (31+2) de persoane au fost tineri cuprinşi între 18 şi 20 de

ani, 14 (12+2) minori;

24

- 140 (136+4) erau persoane fără ocupaţie, iar un minor provenea dintr-o familie dezorganizată.

- Un număr de 19 persoane (17+2) din totalul condamnaţilor definitiv, au fost recidivişti;

- 10 minori (8+2) au fost condamnaţi definitiv la pedeapsa cu închisoarea;- împotriva a 4 minori, instanţele de judecată au luat măsuri educative (conf.

Art. 101 CP), ceea ce constituie o alternativă la închisoare;- 203 persoane au fost condamnate definitiv la închisoare în penitenciar,

pedepsele variind între 1 şi 10 ani.- 22 persoane au fost condamnate definitiv la închisoare cu suspendarea

condiţionată a executării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.Zonele în care s-au înregistrat cele mai multe cazuri de trafic de stupefiante în

1999 sunt:- Bucureşti: 75 persoane- Arad: 20 persoane- Maramureş: 16 persoane- Cluj: 13 persoane- Timiş: 4 persoane.Sub aspectul deţinerii de stupefiante (posesie/consum de droguri), cele mai

multe cazuri au fost constatate în judeţele Satu-Mare (7 persoane), Giurgiu (2 persoane), Sibiu (1 persoană). În Bucureşti şi celelalte judeţe ale ţării nu au existat în anul 1999 persoane condamnate definitiv pentru deţinere de stupefiante.

În anul 1999, în Spitalul Penitenciar Bucureşti au fost internaţi 43 deţinuţi consumatori de heroină; aceştia nu au fost supuşi unui tratament de substituţie cu metadonă, terapia fiind efectuată cu tranchilizante, neuroleptice, vitamine.

Nu au fost înregistrate cazuri de trafic şi consum de droguri în sistemul penitenciar.

9.7. Pieţe de droguri (furnizare şi disponibilitate, indicatori de piaţă)- campusuri universitare;- zonele marilor complexe en-gros;- baruri şi discoteci în special cele din apropierea sau incinta complexelor

studenţeşti;- săli de jocuri mecanice sau biliard;- în locurile de plasare sau găzduire a prostituatelor;- petreceri organizate de tineri;- în concentrările de rromi (cartiere, străzi);

25

Indicatori de piaţă:- tipuri de droguri întâlnite pe piaţa ilicită:

- cannabis- heroină- opium- cocaină- benzodiazepine- amfetamine- barbiturice- medicamente

- modalităţi de consum:- prin fumare- prin inhalare- prin injectare- prin prizare- administrare orală.

- Modalităţi de disimulare:- Pe corp şi în corp- În bagaje- În motoare şi piese de schimb- În băuturi alcoolice- În colete poştale- Altele: şampoane, ţesături,

- Preţuri:- 200.000 lei/doză de heroină (10$)- 300.000 lei/doză de cocaină (15$)- 20.000 lei/ţigaretă artizanală cu cannabis (1$)- 300.000lei/tabletă ecstasy (15$)

9.8. Probleme sociale legate de droguriNu există date de analiză privind aceste implicaţii.Fenomene precum abandonul şcolar sau familial au fost relatate frecvent de

mass-media.

26

9.9. Diferenţe geografice/regionale în tendinţe şi indicatoriInformaţiile privind diferenţele geografice/regionale în tendinţe şi indicatori au

la bază date calitative indirecte rezultate din capturile de droguri, evidenţiind astfel extinderea fenomenului şi în zone care nu se încadrează în modele clasice ale zonelor de consum şi trafic.

9.10. Factori de risc şi protectivi (nivel individual şi al populaţiei)Din studiul Phare “Tehnici noi de educaţie pentru reducerea cererii” grupurile

ţintă luate în studiu (tineri, părinţi, cadre didactice, autorităţi, personal din poliţie) consideră că principalii factori care îi expun pe tineri la consumul de droguri sunt:

- curiozitatea- presiunea grupului- teribilismul- lipsa de comunicare şi conflictele din familieMotivele pentru care tinerii nu consumă droguri sunt:

- buna informare privind consecinţele consumului- afectarea sănătăţii- pierderea grupului de prieteni- marginalizarea socialăAşa cum a rezultat din acest studiu, printre principalele cauze semnalate drept

factori care influenţează tinerii să consume droguri se numără şi curiozitatea. Curiozitatea este de multe ori rezultatul lipsei de informaţie asupra fenomenului în cauză astfel încât dobândirea unor informaţii corecte poate anula încercarea unor noi experienţe. Deci o bună informare a tinerilor în problematica drogurilor reprezintă un factor protectiv.

9.11. Procese sociale şi contextul cultural (impactul posibil asupra tendinţelor)În context cultural consumul de droguri în România nu este agreat de populaţia

generală.

9.12. Atitudini şi opinia publicăA crescut gradul de conştientizare a diferitelor segmente ale populaţiei privind

riscul consumului de droguri şi atragerea tinerilor în activităţi ilicite legate de droguri. S-a îmbunătăţit legătura dintre factorii de intervenţie şi mass media pentru realizarea activităţilor de informare, educare şi comunicare asupra drogurilor.

Astfel, în cadrul proiectului Phare “Tehnici noi de educaţie pentru reducerea cererii de droguri” care s-a desfăşurat în trei judeţe pilot: Timiş, Dolj şi Galaţi, deşi scopul proiectului a fost de a realiza o analiză de situaţie privind nevoile de informare ale populaţiei, a fost pusă în evidenţă şi atitudinea faţă de problematica drogurilor pe care o au

27

atât tinerii cât şi populaţia adultă luată în studiu (părinţi, cadre didactice, cadre medicale, poliţie, autorităţi locale). Aceştia consideră că fenomenul consumului de droguri este o problemă de sănătate publică a comunităţii din care fac parte, că este necesară informarea lor in problematica drogurilor şi doresc să colaboreze in vederea aplicării unor programe de informare, educare, comunicare.

10. Tendinţe pe droguriDin studiul datelor provenite de la instituţii implicate direct în reducerea ofertei

şi cererii de droguri (Ministerul de Interne, Ministerul Sănătăţii, Direcţia Generală a Vămilor, Ministerul Educaţiei Naţionale) se poate afirma că în anul 1999 România a fost o ţară de tranzitare, depozitare şi consum al drogurilor.

Creşterea cantităţilor de droguri capturate de organele de poliţie reprezintă un indiciu al agravării fenomenului. Cannabisul, haşişul, heroina, opiumul şi drogurile sintetice (amfetamina, MDMA,) reprezintă drogurile care au fost capturate frecvent de poliţia română şi vamă. S-au semnalat cazuri de apariţie a metadonei pe piaţa ilicită a drogurilor.

Datele furnizate de poliţie atestă existenţa distribuitorilor şi consumatorilor de droguri pe întreg teritoriul ţării (Moldova, Transilvania, Banat, Muntenia). În 1999 s-a observat o creştere a numărului deţinătorilor şi traficanţilor români. Din datele aflate în statisticile poliţiei, se constată o agravare a consumului de droguri în rândul tinerilor români proveniţi din medii diferite (studenţi, elevi, persoane fără ocupaţie, oameni de afaceri). Dacă până la sfârşitul anului 1998 numărul de deţinători era mai mare în judeţele de graniţă (Bihor, Timiş, Constanţa), în anul 1999 s-a semnalat o creştere a acestui număr în judeţele din sudul şi centrul ţării (Cluj, Dolj, Dâmboviţa).

Substanţele chimice esenţiale şi precursorii au devenit în ultima perioadă de timp obiective prioritare în sfera de preocupare a traficanţilor români şi străini din România. Aspectele referitoare la profilul chimic al drogurilor traficate, capturate şi consumate în ţară şi la spectrul unor activităţi comerciale derulate de cetăţeni străini cu anumite substanţe chimice, au făcut obiectul unor analize la nivelul instituţiilor abilitate pentru combaterea fenomenului.

10.1. CannabisTraficarea şi consumul cannabisului, obţinut prin prelucrarea cânepii cultivată in

acest scop în anumite zone din România sau din alte ţări, a reprezentat o problemă a anului 1999 cu multiple cauze:

- cultivarea plantei din care se obţine cannabisul (cannabis sativa) fără o autorizaţie specială;

- existenţa unor lacune legislative (legea 73/1969 nu a fost încă amendată ca urmare a aderării României la Convenţiile Naţiunilor Unite din 1971 şi 1998);

- preţul accesibil al formelor de distribuţie ale cannabisului;- cunoaşterea insuficientă de către consumatori a efectelor nocive ale drogului;

28

- încadrarea acestui drog în anumite ţări occidentale în categoria „drogurilor uşoare”.

10.2. Droguri sintetice (amfetamine, exstasy, LSD)Amfetaminele şi derivaţii acestora sunt droguri sintetice mai frecvent întâlnite

pe piaţa ilicită şi în rândul consumatorilor anului 1999 comparativ cu anii anteriori. Organele de poliţie au realizat capturi de amfetamine şi derivaţi de amfetamine (Ecstasy, Adam) şi au semnalat creşterea consumului acestor droguri în mai multe zone ale ţării. Acest fenomen a luat amploare din mai multe cauze:

- în tabelele anexă la legea naţională privind regimul produselor şi substanţelor stupefiante nu au fost incluşi derivaţii de amfetamină;

- necunoaşterea în rândul tinerilor a efectelor nocive ale acestor droguri.

10.3. Heroină/OpiaţiÎn anul de referinţă, traficul şi consumul de heroină au avut o evoluţie

ascendentă. Provenită din diverse rute de trafic, heroina a fost confiscată de Poliţia Română în diverse zone ale ţării, situate la graniţă sau nu. Puritatea acesteia a variat foarte mult, având o concentraţie cuprinsă între 0,2 % şi 60 %. Cea mai mare parte a heroinei confiscată în 1999 s-a caracterizat printr-o incompletă sintetizare, diacetilmorfina (heroina) regăsindu-se în substanţa capturată într-un procent mic, în raport cu impurităţile rezultate în procesul sintezei. Diluarea heroinei traficate cu diferite substanţe având sau nu proprietăţi farmacologice proprii (paracetamol, cafeină, fenoberbital, diazepam, lactoză, manitol) a fost un alt aspect specific.

În anul 1999 consumul heroinei a avut o evoluţie ascendentă. Calea de administrare a acesteia a fost mai ales cea injectabilă, mărindu-se astfel riscul transmiterii unor boli (SIDA, hepatită)..

Lipsa unui lanţ terapeutic complet în tratamentul heroinomaniei a condus la un număr crescut de recăderi, recuperarea lor fiind de cele mai multe ori imposibilă. Tratamentul de substituţie cu metadonă şi terapia alternativă acestuia, s-a făcut aleator în funcţie de experienţa şi criteriile proprii de tratament ale medicilor psihiatri, neexistând încă personal specializat în acest domeniu (numai trei cadre specializate, în toată ţara).

Au fost semnalate de asemenea cazuri de deturnare de la circuitul legal a unor medicamente cu conţinut stupefiant (petidină, hidromorfon, piritramidă).

10.4. CocainăTraficul şi consumul de cocaină au avut o pondere scăzută în anul care a trecut.

Puritatea ridicată a cocainei capturate din traficul ilicit (70 %), preţul mare al dozelor distribuite spre consum, sunt argumente care susţin consumul mai redus al acestui drog în ţară.

29

10.5. MedicamenteLegislaţia incompletă a sistemului farmaceutic actual face posibilă eliberarea

fără prescripţii medicale reţinute în farmacii a unor medicamente ce conţin principii active psihotrope sau care acţionează asupra organismului prin mecanisme similare drogurilor.

Nu s-au luat măsuri care să reducă accesul populaţiei la anumite medicamente care, administrate prin supradozare, pot produce intoxicaţii grave sau chiar moartea. Ca urmare, a crescut numărul persoanelor care consumă, în afara unor motivaţii medicale, medicamente ce pot induce dependenţă psihică (benzodiazepine, barbiturice), pot periclita funcţiile unor organe vitale, pot pune viaţa în pericol.

Conform datelor furnizate de secţia de toxicologie a Spitalului Clinic Central de Copii “Grigore Alexandrescu” din Bucureşti, pentru tineri sub 18 ani, s-au constatat:

- 246 cazuri de intoxicaţie cu benzodiazepine (din care 210 cazuri monointoxicaţii şi 36 cazuri în asociere cu alte medicamente)

- 45 cazuri intoxicaţii cu barbiturice.

10.6. Uz multiplu (incluzând alcoolul)În anumite momente, în anturaje sau în singurătate, consumatorii ocazionali,

recreaţionali sau toxicomanii consumă uneori mai multe substanţe care, prin acţiune sinergică sau nu, pot induce dependenţă. Din probele ridicate de la deţinătorii ilegali, s-a constatat:

- administrarea heroinei concomitent cu doze mari de codeină;- administrarea trihexifenidilului (romparkin) în amestec cu alcool.- administrarea efedrinei în amestec cu alcool;- administrarea heroinei diluată cu diazepam, fenobarbital sau cafeină;- amestecarea cocainei distribuite spre consum cu cafeină;- administrarea amfetaminelor cu alcool.

10.7. SolvenţiUn aspect grav al societăţii îl reprezintă inhalarea de către anumiţi consumatori

(majoritatea minori) a solvenţilor aflaţi în compoziţia anumitor produse distribuite fără restricţii în România (lacuri, vopsele, bronzuri). Aceşti solvenţi volatili (componentul major fiind toluenul) induc, după inhalare, dependenţă psihică reversibilă. Numărul consumatorilor este într-o continuă creştere, fără a fi cu adevărat cunoscut. Cel mai mare risc îl reprezintă posibila orientare a lor după inhalarea solvenţilor din aceste produse spre anumite droguri de abuz, care produc uneori forme ireversibile de dependenţă.

30

10.8. DopajSubstanţele anabolizante nu sunt supuse unui control special în România. Printre

sportivii de performanţă au fost sesizate cazuri de dopaj cu substanţe anabolizante, sancţionate de federaţiile sportive din care aceşti sportivi făceau parte. Deţinerea acestor substanţe în vederea distribuirii sau consumului nu se pedepseşte în conformitate cu legislaţia română în vigoare, deoarece substanţele utilizate spre dopaj nu fac parte din grupa substanţelor stupefiante sau psihotrope.

11. Concluzii

11.1. Tendinţe principale şi noi dezvoltări în consumul de droguri şi consecinţeÎn anul de referinţă consumul de droguri s-a extins pe întreg teritoriul ţării,

cuprinzând segmente diverse de populaţie, gama de droguri utilizată fiind extinsă cuprinzând cannabis, amfetamine, heroină, opiu, cocaină. Calea de administrare diferă în funcţie de drogul utilizat dar şi de efectul pe care consumatorul de droguri îl urmăreşte. Din indicatori indirecţi a rezultat că în anul 1999 a crescut numărul deţinătorilor şi consumatorilor, administrarea pe cale intravenoasă fiind utilizată uneori chiar de la prima doză. S-a extins uzul unor medicamente cu conţinut psihotrop, a benzodiazepinelor şi barbituricelor administrate sau nu în amestec cu alcool. Din datele rezultate în privinţa reducerii ofertei de droguri, s-a constatat că fumatul ţigaretelor care conţin cannabis sau marijuana a luat amploare în rândul elevilor. A fost semnalat un caz de utilizare în supradoză a efedrinei, procurată din farmacii în cantitate mare fără prescripţie medicală.

Coordonarea incipientă la nivel naţional a întregii activităţi multidisciplinare de luptă împotriva fenomenului drogurilor nu a permis elaborarea, până în prezent, a unei strategii naţionale de reducere a ofertei şi a cererii de droguri; nu s-a realizat o metodologie unitară de colectare şi prelucrare a datelor referitoare la consumul de droguri în România. În plus, informaţiile şi statisticile care au stat şi stau la baza analizei acestui fenomen sunt încă incomplete, ca urmare a:

- gradului relativ scăzut de cunoaştere a legislaţiei în domeniu;- lipsei instructajului specific al persoanelor implicate în completarea fişelor de

raportare a cazurilor; - unor deficinţe de completare a fişei de raportare conţinută în anexa Ordinului

M.S. nr. 963/1998;- sistemului computerizat neperformant de centralizare şi prelucrare a datelor- inexistenţei unui sistem naţional de raportare, bazat pe o infrastructură

corespunzătoare, care să permită o colectare şi prelucrare automată a datelor.Consecinţa aspectelor relatate mai sus este îngrijorătoare. Extins pe coordonate

multiple, fenomenul drogurilor s-a agravat în anul 1999; dimensiunile acestei agravări nu sunt exact cunoscute din cauza inexistenţei unui sistem naţional real de raportare şi prelucrare a datelor statistice.

31

11.2. Motive posibile sau ipoteze pentru tendinţele majore observateExtinderea consumului de droguri pe teritoriul României are la bază cauze

multiple. Cele mai importante sunt:- necunoaşterea efectelor nocive ale drogurilor de către anumite segmente ale

populaţiei (tineri, părinţi, profesori);- impact relativ redus al mesajelor exprimate în cadrul unor campanii

educative;- unele lacune legislative referitoare la consumul şi deţinerea drogurilor;- inexistenţa unui sistem terapeutic complet şi adecvat pentru tratarea

persoanelor dependente;- numărul insuficient la nivel naţional al persoanelor specializate în acest

domeniu.În România, nu există încă un sistem de monitorizare a consumatorilor. În

anul 1999 a început să funcţioneze un sistem de monitorizare a persoanelor dependente de droguri ce au necesitat servicii medicale.

Nu a crescut gradul de adresabilitate al toxicomanilor spre instituţiile medicale menite să realizeze tratarea lor, fie din lipsă de încredere în tratamentul pe care urmează să-l primească, fie de teama organelor de poliţie. In ţara noastră tratamentul toxicomaniei se face în următoarele cazuri:

- din proprie iniţiativă;- în urgenţa dată de sevraj prin lipsa substanţei stupefiante sau psihotrope;- internarea obligatorie stabilită de o comisie medicală sau dispusă prin

ordonanţa procurorului ori prin hotărâre judecătorească.

11.3. Limitări metodologice şi evaluarea calităţii datelor Date legate de numărul consumatorilor s-au obtinut numai prin:- interpretarea datelor statistice provenite ca urmare a internării persoanelor ce

au necesitat servicii medicale- interpretarea numărului capturilor realizate de organele de poliţie şi vamă;- rezultatele analizelor fizico-chimice de laborator asupra probelor;- valorificarea concluzilor studiilor ESPAD şi “Tehnici Noi de Educaţie pentru

Reducerea Cererii de Droguri”Limitarea surselor de date doar la cele menţionate mai sus a determinat ca şi

evaluarea lor să fie incompletă şi limitată.

32

11.4. Relaţia dintre indicatori (consistenţe şi inconsistenţe)

11.5. Relevanţa datelor pentru probleme de strategie sau intervenţiiPe baza datelor descrise anterior se pot elabora unele măsuri strategice dar

pentru a elabora o Strategie Naţională trebuie realizat un studiu epidemiologic care să cuprindă populaţia generală.

Evaluarea parţială a consumului de droguri a dus la adoptarea unor măsuri în cadrul Programului Naţional pentru Prevenirea şi Controlul Dependenţei de Droguri pentru anul 2000, cum ar fi:

- efectuarea de campanii de informare-educare-comunicare din toate 42 judeţele;

- înfiinţarea de noi “hot lines” pe droguri;- înfiinţarea unor noi centre de post cură;- înfiinţarea de centre de consiliere.

11.6. Necesităţi de informaţii noi, lipsuri şi priorităţi pentru activitatea ulterioară- Necesităţi de informaţii noi:

- cunoaşterea dimensiunii reale a fenomenului drogurilor în România;- cunoaşterea metodologiei internaţionale de cercetare în domeniu;- modalităţi de intervenţie specifice pentru reducerea cererii şi a ofertei de

droguri.Lipsuri:

- cooperarea inter-instituţională discontinuă;- dotare neadecvată cerinţelor actuale de colectare, analiză şi prelucrare a

datelor;- număr insuficient de personal specializat;- alocarea deficitară a fondurilor destinate desfăşurării activităţilor specifice.

Priorităţi:- elaborarea Strategiei Naţionale în cadrul căreia să se dezvolte un cadru

legislativ armonizat cu cel european existent în domeniu;- crearea unui sistem informaţional operativ conectat la circuitul

informaţional european;- îmbunătăţirea activităţii Comitetului Interministerial de Luptă Impotriva

Drogurilor prin instituţionalizarea sa în cadrul Guvernului

33

PARTEA A IVA – INTERVENŢII DE REDUCERE A CERERII

12. Noi dezvoltări şi necesităţi de informaţii

12.1. Noi dezvoltari în timpul anului de raportare

12.1.1 Dezvoltări de strategieLa nivel naţional încă nu a fost formulată o strategie în domeniul drogurilor. În

anul 2000 România va participa la Programul PHARE în domeniul drogurilor cu tema: Dezvoltarea Strategiei Naţionale globale de luptă împotriva drogurilor. De asemenea în cadrul acestui proiect se va elabora şi adopta o Strategie Naţională în domeniul reducerii cererii de droguri, conform standardelor europene.

Activităţile care au avut loc în domeniul reducerii cererii de droguri s-au desfăşurat conform priorităţilor identificate în acest domeniu pentru etapa actuală şi anume:

1. Prevenţia primară2. Dezvoltarea tuturor verigilor terapeutice necesare tratamentului

dependenţei de droguri (inclusiv a comunităţilor terapeutice) 3. Formarea personalului specializat pentru tratamentul dependenţei de

droguri4. Îmbunătăţirea metodologiei de aplicare a sistemului de raportare şi

centralizare a cazurilor de toxicomanie5. Perfecţionarea sistemului de monitorizare.

S-au elaborat direcţii de acţiune atât în domeniul prevenţiei primare cât si in cel al prevenţiei secundare, terţiare şi al tratamentului care se regăsesc în activităţile ce urmează a fi desfăşurate în anul 2000 în cadrul Programului Naţional de Prevenire şi Control a Dependenţei de Droguri şi a patologiei induse – copii şi adulţi:

- campanii de informare-educare-comunicare în toate cele 42 de judeţe;- programe de training pentru personalul implicat în tratamentul persoanelor

dependente de droguri (medic psihiatru, psiholog, asistentă medicală, asistent social);- efectuarea unor studii de cercetare epidemiologice şi de studiu calitativ al

fenomenului (tendinţe, atitudini, comportamente);- înfiinţarea centrelor de consiliere;- deschiderea a altor centre de tratament post-cură şi de detoxificare în

principalele oraşe mari, centre universitare;- înfiinţarea unor linii telefonice de tip Hot-Line;- elaborarea si editarea unui manual de prevenire a consumului de droguri.

34

12.1.2. Dezvoltări organizatoriceÎn domeniul sistemului de tratament s-a înfinţat Centrul de tratament post-cură

la Spitalul Bălaceanca (la aproximativ 25 km de Bucureşti), primul centru de acest gen din ţară.

În 1999 s-au îmbunătăţit condiţiile de tratament ale Centrelor de detoxificare din Bucureşti- Spital “Prof. Dr. Al. Obregia”şi de la Iaşi.

S-a înfiinţat prin Ordinul M.S. nr. 332/1999, Centrul de Informaţii şi Documentare pentru prevenirea consumului de droguri în cadrul Institutului de Management al Serviciilor de Sănătate Bucureşti cu sprijin Phare.

Prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 9/1999 privind desemnarea coordonatorilor naţionali ai programelor de Promovare a Sănătăţii şi Educaţie pentru Sănătate, a fost desemnat Coordonatorul Naţional al Reducerii Cererii de Droguri. De asemenea au fost nominalizaţi responsabili ai Programului Naţional de Prevenire şi Control al Toxicomaniei prin stupefiante şi patologie indusă -adulţi şi copii.

12.1.3 Strategii inovative şi abordări pentru intervenţii

În 1999 s-a încheiat proiectul Phare “Asistenţă Tehnică pentru Reducerea Cererii de Droguri” în care România a participat alături de Ungaria şi Slovacia la derularea Proiectului “Tehnici noi de educaţie pentru reducerea cererii de droguri” în trei judeţe pilot Galaţi, Dolj şi Timişoara. Acesta este primul proiect ce şi-a propus analiza de situaţie privind nevoile de informare ale populaţiei in problematica drogurilor, cunoscându-se rolul deosebit de important pe care îl are în cadrul strategiilor preventive cunoaşterea adecvată şi realistă a fenomenului în cadrul particularităţilor fiecărei comunităţi. Pe baza acestei analize de situaţie se doreşte implementarea unor programe de informare-educare-comunicre bine adaptate necesităţilor şi particularităţilor teritoriale.

Studiul efectuat a evidenţiat la nivel naţional ca grupa de vârsta cea mai expusa riscului de a consuma droguri este 15 – 24 ani. Atât tinerii cât şi restul comunităţii (părinţii, profesorii, poliţia, autorităţile locale) consideră necesară informarea lor în problematica drogurilor şi doresc să colaboreze în vederea aplicării unor programe de informare, educare, comunicare asupra drogurilor. Majoritatea apreciază că este necesar şi doresc să primească aceste informaţii prin intermediul unui centru de consiliere în problematica drogurilor.

Datorită importanţei metodologiei introduse de acest program, se doreşte extinderea lui şi în alte judeţe din ţară. În urma unor criterii bine definite (zone port, zone de graniţă, zone rue, centre universitare) şi a competenţelor personalului din cadrul Serviciului de Promovare a Sănătăţii şi Programe de Educaţie pentru Sănătate au fost selecţionate următoarele judeţe pentru derularea acestui proiect: Iaşi, Cluj, Sibiu, Constanţa, Teleorman, Călăraşi şi Bucureşti.

O altă abordare inovativă de prevenţie primară a fost elaborarea, editarea şi distribuirea de info-carduri ce conţin informaţii despre efectele nocive ale drogurilor. Acestea au fost distribuite în 3 dintre cele mai frecventate discoteci din Bucureşti cu

35

ocazia celebrării Zilei Internaţionale de Luptă Împotriva Drogurilor, 26 iunie iar în săptămâna care a urmat au fost distribuite si în campusul universitar din Bucureşti.

12.1.4 Descoperirile noilor cercetări

12.2. Evenimente sau programe specifice în timpul anului de raportat

12.2.1 Întâlniri şi conferinţeÎntâlniri şi conferinţe naţionale:

- întâlniri in cadrul Proiectului Phare “Tehnici noi de educaţie pentru reducerea cererii de droguri”;

- conferinţe de presă organizate în unele judeţe cu ocazia celebrării Zilei Internaţionale de Luptă Împotriva Drogurilor, 26 iunie;

- întâlnire cu reprezentanţi ai ONG-ului “Salvaţi Copiii” în vederea realizării proiectului “Servicii de Suport pentru Prevenirea Dependenţei de Droguri la Tineri”;

- Pregătirea şi participarea la seminarul organizat de O.N.G.-ul “Salvaţi Copiii” în parteneriat cu Reprezentanţa UNICEF în România, pentru pregătirea consilierilor şcolari, seminar cu tema: “Cunoştinţe şi atitudini privind infecţia HIV / SIDA, bolile cu transmitere sexuală şi consumul de droguri”, ce a avut loc în zilele de 25-26 septembrie;

- participare la prima întâlnire în cadrul Comitetului Interministerial de Luptă Împotriva Drogurilor;

- prima întâlnire naţională în cadrul proiectului de elaborare a unui ghid de tratament al toxicomaniilor în colaborare cu experţi ai Uniunii Europene, proiect derulat cu sprijinul Grupului Pompidou de pe lângă Consiliul Europei;

- întâlnire cu reprezentanţi ai Fundaţiei pentru o Societate Deschisă în legătură cu viitoarele programe de “Harm Reduction” finanţate de această instituţie în România;

- întâlnire în cadrul proiectului Phare “Drug Information System” organizată la Bucureşti în perioada 28-29 noiembrie;

Întâlniri şi conferinţe internaţionale- participare la Şcoala de Vară cu tema: ”Noi Droguri Sintetice” din cadrul

proiectului Phare “Asistenţă Tehnică în Reducerea Cererii de Droguri” ce a avut loc la Praga în perioada 15-19 iunie;

- study-visit la Amsterdam în ianuarie 1999 în cadrul proiectului Phare “Tehnici noi de educaţie pentru reducerea cererii de droguri”

36

- participare la lucrările Subcomitetului nr.8 Uniunea Europeană – România: “Vamă, control financiar, droguri şi spălarea banilor” desfăşurată la Bruxelles în perioada 14-18 iulie;

- participare la întâlnirea Comitetului de Conducere al Grupului pentru Combaterea Consumului şi Traficului Ilicit de Droguri (Grupul Pompidou) ce a avut loc la Strassbourg în data de 16 iulie şi a Coordonatorilor Naţionali de Proiect, Budapesta, 20-21 iunie

- participare la întâlniri în cadrul Proiectului Phare “Asistenţă Tehnică în Reducerea Cererii de Droguri” ce au avut loc la Bucureşti, Bratislava şi Ljubljana;

12.2.2 Evenimente mass-mediaCu ocazia celebrării Zilei Internaţionale de Luptă Împotriva Drogurilor, la

nivelul tuturor judeţelor s-au realizat diferite evenimente mass-media: emisiuni radio, TV, publicare de articole tematice, spoturi publicitare, realizare si/sau difuzare de video-clipuri tematice, conferinţe de presă.

12.2.3 PublicaţiiÎn cursul anului 1999, s-au publicat articole în presă în legătură cu problematica

drogurilor.

12.3 Subiecte principale şi necesităţi de informaţii viitoare

12.3.1 Sugestii, critici şi tendinţe care trebuie avute în vedere în viitorÎn domeniul reducerii cererii priorităţile ce stau la baza îmbunătăţirii sistemului

de informaţii sunt:- creşterea gradului de cunoaştere a legislaţiei în domeniu (în special a

Ordinului ministrului sănătăţii nr. 963/1998) pentru a putea fi mai uşor aplicată şi respectată;

- instructajul persoanelor care vor completa fişele de raportare ale cazurilor în vederea obţinerii unor date de bună calitate;

- îmbunătăţirea structurii fişei de raportare conţinută în anexa Ordinului ministrului sănătăţii nr. 963/1998 pentru a putea obţine date cât mai complete care să răspundă cerinţelor tabelelor de raportare pentru EMCDDA;

- îmbunătăţirea sistemului computerizat de centralizare şi prelucrare a datelor.

Pentru anul 1999, informaţiile şi statisticile care au stat şi stau la baza analizei acestui fenomen sunt încă incomplete, ca urmare a inexistenţei unui sistem naţional de raportare, bazat pe o infrastructură corespunzătoare, care să permită o colectare şi prelucrare automată a datelor.

37

12.3.2 Cele mai importante perspective pentru anul / anii următoriCu sprijinul proiectului PHARE 2000 de Luptă Impotriva Drogurilor, se vor

realiza următoarele:- Punctul Focal va fi:

- relocat la Centrul de Informaţii şi Documentare din cadrul Institutului de Management al Serviciilor Medicale aparţinând Ministerului Sănătăţii,

- echipat corespunzător - încadrat cu personal adecvat.

- stabilirea unei strategii naţionale globale de luptă împotriva drogurilor- îmbunătăţirea cooperării la nivel naţional şi internaţional

13. Organizare, structuri şi rsponsabilităţi legate de activităţile de reducere a cererii de droguri

13.1. Schimbări în structura naţională

13.1 1 LegislaţieOrdinul ministrului sănătăţii nr. 9/1999 privind desemnarea coordonatorilor

naţionali ai programelor de Promovare a Sănătăţii şi Educaţie pentru Sănătate, a desemnat Coordonatorul Naţional al Reducerii Cererii de Droguri şi a nominalizat responsabili ai Programului Naţional de Prevenire şi Control al Dependenţei de Droguri şi patologie indusă - adulţi şi copii.

Ordinul ministrului sănătăţii nr. 332 /1999 privind înfiinţarea Centrului de Informaţii şi Documentare pentru prevenirea consumului de droguri în cadrul Institutului de Management al Serviciilor de Sănătate Bucureşti cu sprijin Phare.

Prin H.G. nr. 534/1999 s-a înfiinţat Comitetul Interministerial de Luptă împotriva Drogurilor din care face parte Ministerul Sănătăţii prin 2 direcţii: Direcţia de Promovare a Sănătăţii şi Sănătate Comunitară şi Direcţia Generală de Asistenţă Medicală.

13.1.2 Buget, finanţareÎn anul 1999, activităţile de prevenţie primară a consumului de droguri s-au

realizat prin activităţi de educaţie pentru sănătate ce au inclus topice specifice pentru droguri. Aceste activităţi au fost finanţate din bugetul de stat al Programului Naţional “Educaţie pentru Sănătate” reprezentând o valoare aproximativă de 300 milioane lei (aproximativ 20 000 USD).

În anul 1999, bugetul propus (din bugetul de stat) pentru Programul Naţional de Prevenire şi Control a Dependenţei de Droguri şi a patologiei induse a fost de aprox. 2 miliarde lei din care s-au executat 900 milioane lei (aproximativ 60 000 USD).

38

La aceste surse s-a adăugat finanţare Phare, proiectul “Metode noi de educaţie pentru reducerea cererii de droguri” – aprox. 14 mii Euro pt. 1999.

13.1.3 Responsabilităţi naţionaleLa nivel naţional trebuie să se asigure:

- elaborarea strategiei de reducere a cererii de droguri;- asigurarea cadrului organizatoric de desfăşurare a activităţilor;- dezvoltarea infrastructurii;- furnizarea personalului ce desfăşoară activităţile în domeniu şi asigurarea

pregătirii acestuia.

13.1.4 Instituţii naţionale - Ministerul Sănătăţii prin:

- Direcţia de Promovare a Sănătăţii şi Sănătate Comunitară din cadrul Direcţiei Generale de Sănătate Publică: coordonează şi supervizează Reţeaua Naţională de Promovare a Sănătăţii şi monitorizează şi evaluează toate activităţile legate de reducerea cererii de droguri inclusiv cele de tratament;

- Direcţia Generală de Asistenţă Medicală acordă asistenţă tehnică pentru:- Spitalele de Psihiatrie în care se internează persoane dependente de

droguri- secţiile de terapie intensivă (camere de urgenţă) ale spitalelor de

urgenţă şi judeţene în care se internează şi se tratează supradozele- centrele de detoxificare şi centrul de post-cură;

- Direcţia Farmaceutică se ocupă de circuitul legal al substanţelor stupefiante şi al produselor care conţin aceste substanţe;

- Institutul de Management al Serviciilor de Sănătate: asigură asistenţă tehnică Ministerului Sănătăţii în domeniul reformei sănătăţii incluzând reducerea cererii de droguri;

- Casa Naţională de Asigurări de Sănătate: asigură plata serviciilor medicale şi a tratamentului;

- Ministerul Educaţiei Naţionale prin:

- Direcţia Generală Învăţământ Preuniversitar prin:- Inspector responsabil de evaluare a stării de sănătate a elevilor şi de

educaţia pentru sănătate în învăţământul preuniversitar;- Inspector responsbil de problemele educative şi de dirigenţie;

- Direcţia Generală Învăţământ Universitar prin:

39

- Inspector responsabil de evaluarea stării de sănătate a studenţilor şi de educaţia pentru sănătate în învăţământul universitar;

- Agenţia naţională a taberelor şi turismului şcolar cu filialele judeţene.

13.1.5 Responsabilităţi regionaleLa nivelul unităţilor administrativ teritoriale se realizează aplicarea liniilor

strategice stabilite la nivel naţional.

13.1.6 Instituţii la nivel local- Direcţiile de Sănătate Publică Judeţene coordonate de Ministerul Sănătăţii:

- asigură asistenţă tehnică Spitalelor de Psihiatrie care internează şi tratează persoane dependente de droguri şi camerelor de urgenţă ale Spitalelor Judeţene care internează şi tratează supradozele de droguri;

- includ Serviciul de Promovare a Sănătăţii care desfăşoară activităţi de prevenţie primară; personalul acestor departamente judeţene este în general alcătuit din medici, sociologi, psihologi, asistenţi medicali, mulţi având pregătire de bază în sănătate publică şi promovare a sănătăţii.

- Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate – asigură plata serviciilor medicale şi a tratamentului;

- Inspectoratele Şcolare Judeţene din structura Ministerului Educaţiei Naţionale, prin:

- Inspectorii care se ocupă de problemele educative;- Centrele de asistenţă psihopedagogică;- Palatele şi cluburile copiilor;- Casa corpului didactic;- Unităţile de învăţământ, care pot să-şi dezvolte şi curriculum la decizia

şcolii.

13.1.7 Rolul ONG-urilor la nivel naţional, regional şi nivele locale În această etapă în România nu există o implicare semnificativă a ONG-urilor în

politica naţională de reducere a cererii de droguri.Local, ONG-urile desfăşoară programe independent sau în parteneriat cu alte

organisme guvenamentale.În anul 1999 în Bucureşti au fost două ONG-uri implicate în special în reducerea

cererii de droguri:

40

- Fundaţia “Copiii României” care a participat ca partener în derularea proiectului Phare “Tehnici Noi de Educaţie pentru Reducerea Cererii de Droguri”;

- Fundaţia “Salvaţi Copiii” care a elaborat proiectul de înfiinţare a unui centru de consiliere pentru copii şi adolescenţi în problematica drogurilor. De asemenea Fundaţia “Salvaţi Copiii” a participat alături de reprezentanţa UNICEF în România la organizarea seminarului pentru pregătire consilierilor şcolari, seminar cu tema: “Cunoştinţe şi atitudini privind infecţia HIV / SIDA, bolile cu transmitere sexuală şi consumul de droguri”ce a avut loc la Bucureşti în zilele de 25-26 septembrie 1999.

13.2. Implicarea în activităţile europene în timpul anului

13.2.1. EMCDDA- Participare la elaborarea şi completarea Raportului Naţional în Domeniul

Drogurilor pentru anul 1998;

13.2.2 Programele Comisiei Europene. Participarea la:- Partea I-a a Proiectului Phare “Asistenţă Tehnică pentru Reducerea Cererii de

Droguri” – proiectul sub-regional “Metode Noi de Educaţie pentru Reducerea Cererii de Droguri” – început în 1998 şi încheiat în septembrie 1999.

- Proiectul Phare “Reţele şi Sisteme Informaţionale în domeniul drogurilor”

13.2.3 Altele: Grupul Pompidou, WHO, UNDCP, ICAA etc- proiectul Grupului Pompidou “Elaborarea unui ghid de tratament al

toxicomaniilor”. A început în august 1999 şi se află în curs de desfăşurare;

14. Abordări de reducere a cererii în contextul lor socio-culturalNu au existat activităţi de reducere a cererii de droguri în context socio-cultural.

15. Strategii şi activităţi majore în reducerea cererii

15.1 Strategii de bazăPrincipalele linii strategice formulate în anul 1999 sunt:

- adoptarea unor măsuri legislative;- activităţi de prevenţie primară a consumului:

►culegere de date, cercetare a atitudinii tinerilor faţă de droguri, evaluare a nevoilor de informare ale publicului

41

►informare a publicului,► educaţie pentru sănătate,► programe de training pentru personalul ce desfăşoară activităţi de educaţie pentru sănătate

- activităţi de tratament al toxicomaniilor:► formarea personalului specializat în tratamentul toxicomaniilor► programe de training,► crearea şi amenajarea centrelor de tratament şi de post – cură.► crearea şi dezvoltarea centrelor de consiliere şi a liniilor telefonice de tip Hot-Line

15.2 Obiective - dezvoltarea prevenţiei primare, secundare şi terţiare;- realizarea situaţiei epidemiologice- evaluarea corectă a numărului persoanelor dependente de droguri şi monitorizarea

acestora;- limitarea numărului de persoane dependente de droguri;- crearea de servicii medicale specifice în conformitate cu cele ale ţărilor Uniunii

Europene. Uniunii Europene.- armonizarea legislaţiei în domeniu cu cea a U.E.

15.3 Grupuri ţintă- personalul ce desfăşoară activităţi de educaţie pentru sănătate;- toate categoriile de specialişti implicaţi în tratamentul dependenţei de droguri;- persoanele dependente de droguri;- tinerii aflaţi la risc de a consuma droguri.

15.4 Setări Programele de prevenire pentru tineret sunt implementate în unităţi educaţionale

(vezi capitolul 16.3.).Proiectul Phare “Tehnici Noi de Educaţie pentru Reducerea Cererii de Droguri”

a făcut o analiză a situaţiei referitoare la necesităţile informaţionale ale populaţiei vizând întreaga comunitate (atât populaţia tânără cât şi pe cea adultă: părinţi, profesori, persojaleul medical, poliţie, autorităţile locale).

42

16. Zone de intervenţie specifică

16.1. Intervenţii în prima copilărieÎn anul de referinţă nu au existat programe care să cuprindă intervenţii în perioada micii copilării.

16.2. Prevenirea în familie` În acest moment în România nu există programe specifice adresate prevenirii consumului de droguri în familie.

În cadrul Proiectului Phare “Tehnici Noi de Educaţie pentru Reducerea Cererii de Droguri”, care s-a desfăşurat în trei judeţe pilot: Timiş, Dolj şi Galaţi, deşi scopul proiectului a fost de a realiza o analiză de situaţie privind nevoile de informare ale populaţiei, unul din grupurile ţintă luate în studiu este cel al părinţilor. Aceştia consideră că fenomenul consumului de droguri este o problemă de sănătate publică a comunităţii din care fac parte. De asemenea consideră că este necesara informarea lor in problematica drogurilor si doresc sa colaboreze in vederea aplicării unor programe de informare, educare, comunicare asupra drogurilor.

16.3. Programe şcolareMinisterul Educaţiei Naţionale, având la îndemână o legislaţie adecvată (vezi

capitolul de legislaţie), a efectuat următoarele activităţi atât pe cont propriu cât şi în cooperare cu Ministerul Sănătăţii şi Ministerul de Interne:

Curricula şcolară:Curriculele şcolare obligatorii, au abordat teme legate de prevenirea consumului

de droguri în cadrul următoarelor materii: biologie, chimie, cultură civică, dirigenţie.Curriculele şcolare opţionale (curriculum la alegerea şcolii) au abordat teme

legate prevenirea consumului de droguri în cadrul orelor de dirigenţie, consiliere şcolară, biologie, chimie, cultură civică.

În cadrul orelor de dirigenţie şi consiliere şcolară, profesorii diriginţi sau alte cadre didactice au antrenat medici, asistenţi medicali, psihologi, jurişti, reprezentanţi ai Ministerului de Interne pentru a prezenta, documentat, aspecte concludente legate de consumul de droguri (teme: “Principalele categorii de droguri şi efectele acestora”, “Cauzele pentru care ajung tinerii să consume droguri” etc.).

Materiale de predarePrincipalele materiale folosite pentru predare sunt –pliantele, postere şi casete

video furnizate de Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică prin Serviciile de Promovare a Sănătăţii, Centrul Naţional de Promovare a Sănătăţii şi Programe din cadrul Institutului de Management al Serviciilor de Sănătate, Inspectoratele Judeţene de Poliţie şi ONG-uri.

43

Linii directoare pentru strategia şcolară:- realizarea de cursuri de perfecţionare pentru profesori la nivel naţional cu

obţinere de competenţă în educaţia pentru sănătate,- elaborarea tematicii orelor de educaţie pentru sănătate,- elaborarea de manuale de educaţie pentru sănătate,- păstrarea şi dezvoltarea parteneriatelor cu alte organisme guvernamentale şi

nonguvernamentale pentru dezvoltarea de programe şi activităţi în acest domeniu.Pregătirea profesorilor:Deşi nu au existat cursuri de perfecţionare la nivel naţional în cadru

instituţionalizat, la nivel local (judeţean), astfel de activităţi au fost organizate de către Inspectoratele Şcolare Judeţene împreună cu structuri guvernamentale sau neguvernamentale.

Au avut loc întâlniri de informare între profesori şi diverşi specialişti din domeniu (medici, jurişti, psihologi, ofiţeri, etc.)

Lectorate cu părinţii:Majoritatea şcolilor au organizat în anul de referinţă lectorate cu părinţii, în

cadrul cărora profesorii au abordat problematica legată de consumul de droguri (influenţa asupra sănătăţii, dependenţă, aspecte sociale, aspecte legale).

Parteneri ai şcolii:Şcolile au colaborat cu:- Direcţiile de Sănătate Publică Judeţene, mai ales prin Serviciile Judeţene de

Promovare a Sănătăţii şi Programe de Educaţie pentru Sănătate (care furnizează materiale educative, organizează seminarii judeţene pe tema consumului de droguri), dar şi cu cabinetele medicale şcolare, spitale, cabinete de planificare familială.

- Inspectoratele Judeţene de Poliţie, care furnizează materiale informative şi organizează întâlniri de lucru cu elevii şi profesorii.

- Direcţiile Judeţene de Tineret şi Sport;- Direcţiile Judeţene de Protecţia Copilului;- Posturi locale de radio şi televiziune;- Biserica;- Oficiul de Protecţia Consumatorului.Şcoala, şi implicit inspectoratele şcolare judeţene, au dezvoltat parteneriate cu

diferite organizaţii non-guvernamentale pentru diverse acţiuni legate de tema pusă în discuţie (procurare de materiale informative, organizare de întâlniri de lucru cu elevii, cursuri de perfecţionare pentru profesori). Dintre ONG-urile implicate menţionăm: Societatea de “Cruce Roşie” ( în judeţele Teleorman, Tulcea) UNICEF (în judeţul Argeş)

44

Salvaţi Copiii (în judeţele Argeş, Mureş) Tineri pentru Tineri (în judeţele Botoşani, Maramureş, Mehedinţi, Mureş, Sibiu) GRADO (în judeţele Argeş, Botoşani) Încrederea (în judeţul Bihor) Catharsis (în judeţul Braşov) Asociaţia Română de Luptă împotriva Drogurilor (în judeţul Braşov) Asociaţia Română de Educaţie pentru Sănătate (în judeţul Cluj) Fundaţia Ecologică “Noua Alianţă” (în judeţul Giurgiu) Societatea de Educaţie Contraceptivă şi Sexuală (SECS) (în judeţele Mehedinţi, Mureş) OASIS (în judeţul Mureş) Fundaţia SOROS (în judeţul Satu Mare) Federaţia Internaţională a Comunităţilor Educative - secţiunea România (în Bucureşti şi

în mai multe judeţe din ţară).

Programe parteneriale desfăşurate în unitâţile de învăţământ

Institutul pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii din Inspectoratul General al Poliţiei a iniţiat sau a fost invitat să participe la derularea unor programe de prevenire a consumului de droguri în unităţile de învăţământ.

Însă, lipsa unor fonduri minime, absolut necesare realizării unei activităţi concertate de prevenţie la nivel naţional, a făcut ca numărul programelor şi calitatea lor să fie afectate în mod serios.

Astfel, au fost folosite aceleaşi materiale ca în anii precedenţi iar toate cheltuielile (deplasări, cazare, transport, editări de materiale, multiplicări, consumabile etc.) au fost suportate de parteneri. Din păcate, aceştia, fie că sunt instituţii guvernamentale sau organizaţii neguvernamentale, sunt din ce în ce mai puţin dispuşi să-şi asume întreaga responsabilitate financiară a programelor.

Unul dintre programe, care se derulează de doi ani şi care va fi continuat şi în perioada următoare, este “Caravana Prevenirii”. Acesta este rezultatul parteneriatului dintre Institutul pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii din Inspectoratul General al Poliţiei şi INFOTIN şi se aplică la nivel naţional.

Activităţile desfăşurate au îmbrăcat, în principal, forma unor întâlniri interactive cu elevi, profesori, părinţi şi ONG de tineret. Discuţiile au avut în vedere implicarea elevilor în fenomenul infracţional şi riscurile majore ale consumului de droguri. Astfel, au fost prezentate cauzele generale ale consumului de droguri, diferitele tipuri de substanţe stupefiante şi efectele lor, precum şi modalităţile de prevenire a consumului. Ideea centrală a fost aceea de a oferi tinerilor informaţii cât mai corecte şi complete în acest domeniu, pentru a putea adopta o atitudine de respingere atunci când se confruntă cu tentaţia folosirii acestor substanţe.

Un alt program a fost “Drogul – o iluzie scump plătită”, etapele derulate în 1999 cuprinzând Colegiul Naţional Cantemir Vodă, Liceul Spiru Haret, Şcoala generală nr. 23 şi Şcoala generală nr. 26.

45

În cadrul întâlnirilor interactive cu grupuri-ţintă de elevi sau cu: elevi, profesori şi părinţi au fost prezentate informaţii referitoare la pericolul consumului de droguri, mijloace de prevenire şi recomandări pentru părinţi şi profesori în cazul în care se confruntă cu consumul de droguri în rândul copiilor.

Prin aceste programe s-a urmărit stimularea dialogului între cei cărora li s-au adresat şi specialişti precum şi sensibilizarea cadrelor didactice asupra rolului lor în prevenirea consumului de droguri.

Trebuie menţionat şi programul de prevenţie primară, iniţiat de Ministerul Tineretului şi Sportului şi de fundaţia ALIAT, intitulat IN-DEPENDENT. Institutul pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii a fost invitat să participe, în calitate de partener, la activităţile acestui program.

Prima etapă a constat în selecţionarea studenţilor participanţi la un curs de instruire tip formare de formatoriA urmat un curs, la Izvorul Mureşului, care a constat în pregătirea studenţilor pentru a putea desfăşura activităţi preventiv-educative în unităţile de învăţământ. În etapa a treia formatorii vor activa în cadrul a trei licee din Bucureşti. De asemenea, va fi înfiinţat, la Sala Polivalentă, un Centru de Consiliere pe probleme de droguri, care va fi deservit de studenţi, medici şi psihologi, săptămânal, o perioadă de timp fiind rezervată ofiţerilor de la ICPC. Institutul pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii din Inspectoratul General al Poliţiei.

16.4. Programe pentru tineret în afara şcoliiAu avut loc întâlniri de lucru între elevi şi medici, psihologi, jurişti, reprezentanţi ai Ministerului de Interne, în cadrul cărora s-au prezentat materiale informative (pliante, filme) abordându-se discuţii legate de prevenirea consumului de droguri.Şcoala şi partenerii ei au organizat seminarii, prezentări de referate, mese rotunde (ex: “Sanitarii pricepuţi”), expoziţii de desene tematice, tabere tematice.

16.5. Campanii mass mediaCu ocazia Zilei Internaţionale de Luptă Împotriva Drogurilor, la nivel

naţional s-a desfăşurat o campanie mass-media împotriva drogurilor. Aceste

campanii au fost organizate în teritoriu de Serviciile Judeţene de Promovare

a Sănătăţii în colaborare cu autorităţile locale, ONG-uri.

Mesajele cuprinse în campaniile mass-media au rolul de a creşte conştientizarea populaţiei

asupra riscurilor datorate consumului de droguri.

La nivel teritorial (judeţean) colaborarea cu posturile locale de radio şi TV ca şi cu presa

locală este bună, în majoritatea cazurilor mass-media oferind spaţiu de emisie şi publicare

gratuită.

46

Mass-media a prezentat în numeroase rânduri articole sau emisiuni despre droguri. Presa a avut în vedere fenomenul în ansamblu, efectele sale nocive asupra vieţii tinerilor şi a familiilor lor dar şi unele evenimente sau manifestări determinate de zile consacrate naţional sau internaţional informării şi prevenţiei.Televiziunile şi posturile de radio au avut emisiuni constante despre sănătate, în cadrul cărora s-au făcut referiri la problema consumului de droguri şi în special a alcoolului şi tutunului.

Institutul pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii din Inspectoratul General al Poliţiei a participat la numeroase emisiuni radio (Radio România Actualităţi, Radio România Tineret, Radio România Cultural, Radio Vocea Evangheliei) şi de televiziune (Antena 1, Tele 7 abc, TVR), unele dintre acestea având caracter periodic. În cadrul efortului de informare şi prevenire a consumului de droguri, sub îndrumarea şi coordonarea Institutului, au fost implicaţi ofiţeri de la toate compartimentele judeţene de prevenire, rezultatul fiind o campanie susţinută în mass-media, materializată în cele peste 300 articole din ziare şi reviste, centrale şi locale, 200 de emisiuni radio, aproximativ 100 de emisiuni tv. şi numeroase pliante, broşuri, afişe, realizate şi cu sprijinul partenerilor din comunitate.

16.6. Linii telefonice de ajutorÎn anul 1999 în Bucureşti au existat 3 servicii telefonice de tip Hot-Line acestea

nefiind specifice pentru problematica drogurilor.

-“TOXAPEL”: este un serviciu telefonic de urgenţă realizat de Departamentul de

Toxicologie al Spitalului Clinic Central de Copii “Grigore Alexandrescu” – Bucureşti,

destinat informării populaţiei asupra modului în care trebuie acordat primul ajutor unui

copil intoxicat până la sosirea salvării sau până la prezentarea la spital. “TOXAPEL”

funcţionează non-stop şi acoperă întreg teritoriul ţării putând fi apelat de acasă, de la orice

telefon public sau mobil.

-Cel de al doilea serviciu telefonic de tip Hot-Line funcţionează în cadrul

Laboratorului de Sănătate Mentală, sector 4, la Centrul de Criză pentru Adolescenţi şi

Tineri. Funcţionează numai între orele 9-18 şi oferă consiliere inclusiv în problematica

drogurilor persoanelor care doresc să se informeze, consumatorilor sau persoanelor care au

fost deja internate pentru dependenţă.

- Asociaţia ARAS (Asociaţia Română Anti-Sida) a infiinţat o linie telefonică Hot-

Line la Bucureşti, Constanţa şi Iaşi pe probleme legate de SIDA, care abordează şi

modalităţi de prevenire a consumului de droguri, fiind cunoscut că unul din

47

comportamentele de risc frevcevent asociate consumului de droguri este sexul

neprotejat.

16.7. Programe comunitare În plan teritorial a existat şi un început de abordare intersectorială, prin participarea sau implicarea în astfel de activităţi a unităţilor locale de poliţie, a celor de promovare a sănătăţii, a factorilor din sistemul educaţional şi a autorităţilor locale.Programe comunitare, derulate în parteneriat de autorităţile locale şi ONG- uri au avut printre obiective şi prevenirea consumului de droguri, fiind orientate pe promovarea sănătăţii prin mijloace de autoprotecţie si încurajarea adoptării unui stil de viaţă sănătos.Dintre aceste acţiuni menţionăm pe cele organizate de structurile teritoriale ale Institutului pentru Cercetarea şi Prevenirea Criminalităţii din Inspectoratul General al Poliţiei împreună cu autorităţi locale sau ONG-uri, în următoarele judeţe:

SUCEAVA- Program parteneriat pentru prevenirea consumului de droguri şi alcool în rândul

copiilor şi al tinerilor, derulat în parteneriat cu Direcţia Sanitară Suceava, Inspectoratul de Sănătate Publică Suceava. IAŞI

Program de prevenire a delincvenţei juvenile şi a consumului de droguri, 1999-2000 derulat de Inspectoratul Şcolar Iaşi.

“Anti-Drog, alcool, tutun “ derulat de parteneriat cu Inspectoratul Şcolar, Direcţia Judeţeană pentru Tineret şi Sport, Direcţia Sanitară, Fundaţia Antidrog şi Universitatea Alexandru Ioan Cuza

VÂLCEA “ Moartea pândeşte la colţuri, drogurile “, derulat în parteneriat de Inspectoratul Şcolar Vâlcea, Fundaţia Mihai Viteazul, Fundaţia FLOREXIM, Inspectoratul de Sănătate Publică Vâlcea.

OLT Program de modelare comportamentală pentru prevenirea consumului de droguri , derulat în parteneriat cu inspectoratul de Sănătate Publică Olt, şi Asociaţia Femeilor din judeţul Olt.

BUCUREŞTI Program de prevenire şi combatere a consumului de droguri în licee de profil ale Ministerului Transporturilor, derulat în parteneriat cu Centrul de Medicină preventivă a Ministerul Transporturilor.

16.8. Munca de “outreach”In România, în anul de referinţă nu au existat servicii medicale de tip stradal.

48

16.9. Servicii de palier scăzutIn România, în anul de referinţă nu au existat servicii de acest tip.

16.10. Programe de substituţie şi menţinere

16.10.1 Legislaţie

Persoanele care se internează în centre de detoxificare ca şi în secţiile de psihiatrie pot intra

în tratament de substituţie în vederea curei de dezintoxicare conform condiţiilor cerute de

0rdinul ministrului sănătăţii nr. 963/1998. Astfel:

-toxicomanii se pot interna pentru cura de dezintoxicare în următoarele situaţii:

din proprie iniţiativă;

în urgenţa dată de sevraj din lipsa substanţei psihoactive sau stupefiantelor

folosite;

internarea obligatorie stabilită de o comisie medicală sau dispusă prin

ordonanţa procurorului sau prin hotărâre judecătorească.

Tot în acelaşi Ordin este specificat ce cuprinde tratamentul persoanelor dependente de

droguri:

cura de dezintoxicare;

postcura.

Cura de dezintoxicare se realizează prin:

tratament de substituţie prin înlocuirea substanţelor psihoactive sau stupefiantelor

folosite de toxicoman cu produse agoniste de tipul metadonei, LAAM ( Levo-alfa acetil

metadona ).

Oprirea bruscă a substanţei psihoactive sau stupefiantului;

Folosirea de produse antagoniste de tipul nalorfinei (naltrexonei).

Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 189/1999 privind organizarea şi finanţarea

programelor naţionale de sănătate include Programul Naţional de Prevenire şi Control a

dependenţei de droguri şi a patologiei induse – adulţi şi copii, modificat şi completat prin

ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 669/1999. Prin acest act normativ se stabilesc:

- instituţiile coordonatoare şi cele cu responsabilităţi în realizarea programului;

- centrele care asigură tratamentul de detoxificare (Bucureşti şi Iaşi);

49

- centrul de post-cură – la Spitalul Bălăceanca, judeţul Ilfov ( la aprox. 25 Km de

Bucureşti). Programul Naţional de Prevenire şi Control se revizuieşte anual.

Ordinul comun al ministrului sănătăţii nr. 789/1999 şi Casei Naţionale de Asigurări de

Sănătate nr. 189/1999 pentru aprobarea Listei cuprinzând bolile pentru care asiguraţii

beneficiază, în tratament ambulatoriu, de medicamente eliberate gratuit. În această listă

sunt cuprinse şi bolile psihice, în cadrul lor figurând şi toxicomania prin stupefiante şi

substanţe psiho-active.

16.10.2 Criterii de admitere

Criteriile de admitere pentru tratamentul de dezintoxicare şi instituirea tratamentului

de substituţie au fost prezentate la punctul anterior.

În România nu a existat nici un ghid de tratament specific pentru toxicomanii. De

asemenea nu a existat personal specializat pentru tratamentul persoanelor dependente de

droguri iar tratamentul de obicei s-a realizat de către o echipă terapeutică alcătuită doar din

medic psihiatru şi o asistentă medicală.

Principiile de tratament al persoanelor dependente de droguri se face conform

cunoştinţelor incluse in curricula de pregătire a medicilor psihiatri.

Curricula conţine informaţii generale referitoare la acest capitol axate doar pe

abordarea biologică (deci nu conţine şi abordări psihoterapeutice şi de reintegrare socială).

De asemenea în domeniul altor categorii de personal cu pregătire superioară care ar trebui

să facă parte din echipa terapeutică – psihologi, asistenţi sociali – cunoştinţele referitoare

la tratamentul persoanelor dependente de droguri sunt insuficiente fiind incluse doar sub

forma modulelor opţionale şi conţin noţiuni generale.

În România nu a existat nici un program care să desfăşoare activităţi de menţinere a

persoanelor în tratament îndelungat cu metadonă. Datorită lipsei unui ghid acceptat

unanim la nivel naţional referitor la tratamentul specific, acest lucru s-a făcut în mod

aleator în funcţie de experienţa şi criteriile proprii ale unor medici psihiatri.

16.10.3 Organizarea şi livrarea drogurilor de substituţie

50

Singurul drog de substituţie folosit în România este metadona comprimate

comercializată sub denumirea de SINTALGON care este totodată şi singura formă de

metadonă înregistrată în România.

În conformitate cu legislaţia internă şi internaţională, produsul SINTALGON

(comprimate) care conţine 2,5 mg metadonă / comprimat face parte din categoria

produselor stupefiante.

Legea nr. 73/1969 privind regimul produselor şi substanţelor stupefiate, prin Instrucţiunile

Ministrului .Sănătăţii. nr. 103/1970, reglementează circuitul legal al produsului

SINTALGON.

Producător este societatea comercială “Sicomed” S.A. care livrează produsul unităţilor

farmaceutice – farmacii publice şi farmacii de spital, în baza autorizaţiei pentru activitatea

cu stupefiante prezentată de unitatea respectivă.

Depozitarea produsului în farmacii se face în dulapul specific pentru stupefiante, sigilat

(inscripţionat VENENA), şi se ţine evidenţa cantitativă conform legislaţiei existente.

La sfârşitul anului 1999 au început demersurile necesare înregistrării unei alte forme

de condiţionare a metadonei sub forma soluţiei interne, înregistrare ce se face prin Agenţia

Naţională a Medicamentului.

16.10.4 Modul de prescriere

Prescrierea produsului se face pe bază de reţetă cu timbru sec, în 3 exemplare, în baza

autorizaţiei eliberată pacientului respectiv de către Direcţia de Sănătate Publică judeţeană

şi a municipiului Bucureşti.

Eliberarea din farmacia de spital are loc pe baza condicii speciale pentru stupefiante pe

care o semnează medicul şef de secţie.

Eliberarea produsului din farmacia publică se face reţinându-se un exemplar al reţetei cu

timbru sec pe baza autorizaţiei de deţinere a stupefiantelor.

Pacientul sau aparţinătorul acestuia au obligaţia ca la întreruperea tratamentului sau

schimbarea acestuia să returneze comprimatele rămase farmaciei care le-a eliberat, pe baza

unui proces verbal.

16.10.5 Obiective

51

Tratamentul de substituţie urmăreşte dezintoxicarea (tratamentul dependenţei fizice) şi se

realizează prin administrarea în mod descrescând a substanţei de substituţie până la oprirea

totală a substanţei.

În anul 1999 nu existau decât 2 centre de detoxificare (la Bucureşti şi Iaşi) şi un sigur

centru de post-cură la Bălăceanca. Din cauză insuficienţei sistemului de tratament, au fost

multe re-internări pentru detoxificare.

16.10.6 Droguri de substituţie, mod de aplicare

În anul 1999 pentru tratamentul de substituţie s-a folosit metadona tablete, comercializată

sub denumirea de SINTALGON.

Alte medicamente folosite în tratamentul de detoxificare au fost: clonidina, neuroleptice

clasice şi atipice, tranchilizante, carbamazepina ( a se vedea pct. 16.10.3).

16.10. 7 Consiliere psiho-socială

În Ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 963/1998 este prevăzut ca în programul terapeutic cu

metadonă să fie cuprinse si practici psihoterapeutice specifice, terapia ocupationala si

tratamente de recuperare ( fizioterapie, gimnastica medicala, etc. ).

Nu s-a putut respecta această prevedere (de asigurare a consilierii concomitent cu terapia

de substituţie) deoarece în România nu a existat personal specializat pentru tratamentul

psiho-social al persoanelor dependente de droguri.

În anul 1999 a funcţionat în Bucureşti un singur centru de consiliere “Centrul de Criză

pentru Copii şi Adolescenţi” din cadrul Laboratorului de Sănătate Mintală Sector 4. Acesta

nu este destinat exclusiv problematicii drogurilor, dar include consilierea în probleme

legate de droguri atât pentru cei care solicită informare cât şi pentru cei care au început

deja consumul de droguri sau au fost deja internaţi pentru dependenţă de droguri.

16.10.8 Testarea drogurilor

Începerea tratamentului cu metadonă se face după punerea în evidenţă a substanţei

psihoactive sau stupefiantelor folosite de către toxicoman şi se continuă sub control

52

periodic prin metode specifice de identificare (conform prevederilor Ordinului ministrului

sănătăţii nr. 963/1998).

Această prevedere se respectă numai la nivelul Centrului de detoxificare din Bucureşti şi a

Centrului de post-cură de la Spit. Bălăceanca cât şi la nivelul secţiei de toxicologie din

cadrul Spitalului de Urgenţă Floresca din Bucuresti şi Departamentul de Toxicologie al

Spitalului. Clinic Central de Copii “Grigore Alexandrescu” – Bucureşti. Aceste centre sunt

dotate cu analizoare de testare a drogurilor şi metaboliţilor lor în sânge şi urină.

Astfel de aparatură lipseşte la nivelul secţiilor de psihiatrie şi a secţiilor de terapie

intensivă din ţară unde se internează dependenţele de droguri şi urgenţele date de

supradoze, neputându-se respecta prevederea menţionată mai sus.

16.10.9 Deturnarea drogurilor de substituţie

Ministerul Sănătăţii nu are date referitor la deturnarea drogurilor de substituţie.

Din capturile efectuate de organele de poliţie s-au semnalat tendinţe de deturnare a

metadonei din circuitul legal în traficul ilicit.

16.10.10 Statistici

Din cele 448 de persoane care au fost internate pentru dependenţă de heroina, în fişele de

raportare apar numai 189 de persoane ce au primit tratament de substituţie cu metadonă.

Aceste date se explică prin faptul că restul persoanelor au primit tratament cu alte

substanţe decât metadona sau tratamentul aplicat nu a fost menţionat în fişa de raportare.

16.10.11 Pregătire

În anul 1999 nu erau decât 4 persoane pregătite în domeniul tratamentului

dependenţei de droguri (2 medici psihiatri, 1 medic ATI, 1 farmacist).

Prin Ordinul Ministrului.Sănătăţii nr. 916/1999 privind aprobarea nomenclatorului de

specialităţi medicale şi farmaceutice, supraspecializări şi competenţe pentru reţeaua de

asistenţă medicală, a fost introdusă supraspecializarea în tratamentul toxicomaniilor

destinată medicilor psihiatri.

53

16.10.12 Evaluare şi rezultate

Din cauza lipsei tuturor verigilor terapeutice şi a personalului specializat în domeniu,

nu s-a putut oferi un tratament adecvat şi complet tuturor persoanelor dependente de

droguri. Rezultatele tratamentului aplicat nu au fost mulţumitoare deoarece s-a înregistrat

un număr semnificativ de recăderi şi totodată s-au făcut unele greşeli terapeutice.

Tratament îndelungat cu metadonă s-a făcut în mod aleatoriu, în funcţie de experienţa

şi criteriile proprii ale unor medici psihiatri, deoarece aşa cum s-a mai precizat, în

România nu există un ghid de tratament unanim acceptat şi un program corespunzător

pentru această terapie.

16.11. Prevenirea bolilor infecţioase16.11.1 Legislaţie

- Ordinului M.S. 189 / 1999 privind organizarea şi finanţarea programelor naţionale

de sănătate, completat şi modificat prin Ordinul Ministrului Sănătăţii nr. 669/1999;

- Programul Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor Infecţioase care cuprinde

şi prevenirea hepatitei;

- Programul Naţional de supraveghere şi control a Tuberculozei;

- Programul Naţional de supraveghere şi control al infecţiei HIV/SIDA.

16.11.2 Organizare şi strategii

Activităţile sunt realizate de:

- Ministerul Sănătăţii prin:

- Direcţia Generală de Sănătate Publică;

- Direcţia Generală de Asistenţă Medicală;

- Casa Naţională de Asigurări de Sănătate

În cadrul strategiilor de abordare a prevenirii bolilor infecţioase asociate consumului de

droguri, se are în vedere:

- promovarea sănătăţii reproducerii (pentru prevenirea HIV şi a Hepatitei B) şi a unui

stil de viaţă sănătos în care un rol important îl are educaţia pentru sănătate; include

activităţi de informare-educare-comunicare pentru populaţie;

54

- supravegherea epidemiologică a cazurilor existente şi identificarea cazurilor noi;

- în cazul infecţiei cu HIV, evitarea transmiterii parentee a infecţiei;

Identificarea cazurilor noi de TBC se face prin efectuarea de teste IDR sau radiografii

(MRF) în următoarele cazuri:

- la angajare;

- la elevi şi militarii în termen (gratuit);

- pentru eliberarea certificatului prenupţial (înaintea căsătoriei);

- control periodic la personalul care prestează anumite servicii în unităţile de producţie şi

desfacere alimente;

- control periodic la personalul care lucrează în colectivităţi de copii mici (creşe,

grădiniţe, cămine) şi în şcoli;

- control periodic la personalul care lucrează în unităţi TBC (spitale, sanatorii), gratuit;

- la cerere;

- cu ocazia oricăror investigaţii medicale care ridică suspiciunea de TBC (gratuit);

Identificarea cazurilor noi de infecţie HIV se face prin efectuarea de teste în următoarele

cazuri (conform Ordinului ministrului sănătăţii nr. 889/1998):

- la cerere;

- la grupele populaţionale aflate la risc:

- personalului medical (gratuit),

- persoanelor care stau o perioadă mai lungă de 6 luni în străinătate,

- marinarilor,

- la şoferilor de cursă lungă,

- gravidelor cu ocazia luării în evidenţă (gratuit),

- minorităţilor sexuale (homosexuali, prostituate),

- copiilor instituţionalizaţi cu ocazia intrării în instituţie (gratuit),

- donatorilor de sânge (gratuit).

16.11. 3 Educaţia pentru sănătate

Aceste activităţi se desfăşoară în mod planificat în cadrul Programului Naţional de

Educaţie pentru Sănătate, al Programului Naţional de Supraveghere şi Control al Bolilor

55

Infecţioase (care include prevenirea hepatitei), al Programului Naţional de supraveghere şi

control al Tuberculozei şi al Programului Naţional de supraveghere şi control al infecţiei

HIV/SIDA. Sunt finanţate preponderent de la bugetul de stat şi de unele O.N.G-uri de

profil.

Se realizează prin:

- campanii de informare-educare-comunicare,

- elaborarea si distribuirea unor ghiduri de consiliere privind prevenirea infecţiei HIV,

- înfiinţarea unor centre de consiliere în problematica HIV/SIDA;

- elaborarea şi distribuire de materiale informative: pliante, broşuri, afişe, fluturaşi etc.

În şcoli sunt prevăzute (au loc) ore de educaţie pentru sănătate în care sunt incluse topici

speciale privind prevenirea bolilor infecţioase.

De asemenea Fundaţia “Salvaţi Copiii” a participat alături de reprezentanţa UNICEF în

România la organizarea seminarului pentru pregătirea consilierilor şcolari, seminar cu

tema: “Cunoştinţe şi atitudini privind infecţia HIV / SIDA, bolile cu transmitere sexuală şi

consumul de droguri”. Acesta a avut loc la Bucureşti în zilele de 25-26 septembrie 1999.

16. 11. 4 Furnizarea de echipament

În cadrul spitalelor şi tuturor unităţilor medicale se folosesc ace şi seringi de unică

folosinţă; se asigură materiale dezinfectante în cadrul oricăror acte terapeutice ce implică

injectare.

De asemenea, în România se pot cumpăra seringi de unică folosinţă din farmacii, fără

prescripţie medicală, costul acestora fiind relativ mic.

16. 11. 5 Substituţie

16.11.6 Actori

Instituţiile implicate în desfăşurarea activităţilor de prevenire a bolilor infecţioase sunt:

- Ministerul Sănătăţii prin

- Direcţia Generală de Sănătate Publică cu cele două direcţii:

- Direcţiile judeţene de sănătate publică;

56

- Institutul de Management al Serviciilor de Sănătate şi Centrul Naţional de

Promovare a Sănătăţii şi Programe;

La nivel naţional se acţionează prin trei programe:

Programul Naţional de supraveghere şi control al bolilor infecţioase (Programul National

1);

- Instituţii Coordonatoare: - Direcţia de Medicină Preventivă din cadrul Ministerului

Sănătăţii

- Institutul de Boli Infecţioase “Matei Balş”

- Institutul de Sănătate Publică Bucureşti

- Instituţii cu responsabilităţi în realizarea programului:

- Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică şi a Municipiului

Bucureşti

- Institutele de Sănătate Publică şi Centrele de Sănătate Publică

Programul Naţional de supraveghere şi Control al TBC:

- Instituţii coordonatoare: - Direcţia de Medicină Preventivă din cadrul Ministerului

Sănătăţii

- Institutul de Pneumoftiziologie “Prof. Dr. Marius Nasta”

- Institutul de Management al Serviciilor de Sănătate prin Centrul

Naţional de Promovare a Sănătăţii şi Programe

- Instituţii cu responsabilităţi în realizarea programului:

- Institutul de Pneumoftiziologie “Prof. Dr. Marius Nasta”

- reţeaua de pneumoftiziologie (spitale TBC, dispensare TBC,

sanatorii TB,

- Direcţiile Judeţene de Sănătate Publică şi a municipiului

Bucureşti

Programul Naţional de Supraveghere şi Control al infecţiei HIV/ SIDA

- Instituţii coordonatoare – Institutul de boli infecţioase “Matei Balş”

- Direcţia Generală de Sănătate Publică din cadrul Ministerului

Sănătăţii

- Instituţii cu responsabilităţi în realizarea programului:

57

- Institutul de management al Serviciilor de Sănătate prin Centrul

Naţional de Promovare a Sănătăţii şi Programe

- Direcţiile judeţene de sănătate publică şi a municipiului

Bucureşti

16.11. 7 Servicii speciale

16.11. 8 Statistici

In România nu există obligativitatea testării HIV/SIDA pentru persoanele

dependente de droguri injectabile. Astfel că depistarea acestora este aleatorie. Din datele

medicale existente până în prezent sunt înregistrate 2 persoane HIV pozitive consumatoare

de droguri injectabile.

16.11.9 Pregătire

În România, la nivelul pregătirii universitare pentru medici, cât şi la nivelul

pregătirii medii pentru asistenţii medicali, nu există un modul special de prevenire al

bolilor infecţioase legat de consumul de droguri.

Din anul 1999, au început să se formeze consilieri şcolari (consiliere psiho-pedagogică)

prin intermediul formei de învăţământ de master în consiliere psiho-pedagogică. Ei au

formare de bază ca psihologi, psiho-pedagogi sau asistenţi sociali. În cadrul masterului de

consiliere psiho-pedagogică sunt abordate teme specifice ale prevenirii bolilor infecţioase

asociate consumului de droguri.

16.11.10 Evaluare şi rezultate

16.12. Sisteme de tratament16.12.1 Organizare şi structuri de sisteme de tratament

1. Crearea şi amenajarea centrelor de tratament şi de post-cură .

58

În anul 1999 au existat la Iaşi şi Bucureşti centre de detoxificare (tratamentul dependenţei

fizice) pentru persoanele dependente de droguri, iar la nivelul celorlalte judeţe ale ţării,

tratamentul s-a asigurt în cadrul secţiilor de psihiatrie.

La Spitalul Bălăceanca, anul trecut a început să funcţioneze centrul de post-cură şi se vor

mai deschide încă alte 4 centre de post-cură la Timişoara, Cluj, Iaşi, Constanţa.

Nu este înfiinţată încă nici o comunitate terapeutică.

În afara centrelor de post-cură de la Bucureşti şi Iaşi, tratamentul de detoxificare se

realizează în ţară la nivelul spitalelor de psihiatrie.

Tratamentul urgenţelor date de supradoze se realizează la nivelul secţiilor de terapie

intensivă ale spitalelor din ţară.

Atât centrele de detoxificare cât şi cele de post-cură sunt coordonate la nivel central de

Ministerul Sănătăţii prin cele două Departamente: Direcţia Generală de Sănătate

Publică şi Direcţia Generală de Asistenţă Medicală.

Casa Naţională şi Casele Judeţene de Asigurări de Sănătate asigură plata serviciilor de

tratamentAtât centrele de detoxificare cât şi cele de post-cură vor deveni eficiente atunci când va fi un număr suficient de persoane specializate în tratamentul toxicomaniilor. În prezent, aşa cum s-a menţionat mai sus, numărul acestora este foarte mic.

16.12.2 Serviciul public / organizaţii voluntare

În această etapă tratamentul persoanelor dependente de droguri se realizează numai în

cadrul serviciilor publice.

16.12.3 Finanţarea tratamentului

Toate serviciile medicale legate de tratament sunt plătite de Casa Naţională şi Casele

judeţene de asigurări de sănătate din bugetul propriu acestor instituţii.

16.12.4 Legături inter-programe

16.12.5 Sublinieri terapeutice

59

1. Tratamentul persoanelor dependente de droguri a cuprins predominant abordarea

biologică, deoarece:

- nu a existat suficient personal specializat în tratamentul toxicomaniilor, nici cu nivel de

pregătire superioară (psihiatri, psihologi, asistenţi sociali), nici cu nivel de pregătire

medie (asistente medicale); de asemenea au lipsit anumite categorii de specialităţi

necesare din componenţa echipei terapeutice (terapeut ocupaţional);

- deşi în Ordinului ministrului sănătăţii nr. 963/1998 este prevăzut că în programul

terapeutic cu metadona sunt cuprinse şi practici psihoterapeutice specifice- terapia

ocupaţională şi tratamente de recuperare (fizioterapie, gimnastică medicală etc.), totuşi

nu s-a putut respecta această prevedere (asigurarea consilierii concomitent cu terapia

de substituţie) deoarece, aşa cum s-a subliniat mai sus, în acest moment în România nu

există personal specializat pentru tratamentul psiho-social al persoanelor dependente

de droguri;

De obicei, tratamentul a fost realizat de către o echipă terapeutică alcătuită doar din medic

psihiatru şi o asistentă medicală, lipsind alte categorii de specialişti care ar fi trebuit să

facă parte din această echipă: psihologi, asistenţi sociali, terapeuţi ocupaţionali; acest lucru

a avut drept cauză lipsa personalului specializat.

Până în 1999, persoanele dependente au prezentat multe recăderi în etapa de detoxificare,

datorită lipsei tuturor verigilor terapeutice (centre de post-cură, comunităţi terapeutice)

care să crească posibilitatea de vindecare.

Tratamentul de substituţie cu metadonă s-a realizat cu metadonă sub formă de tablete.

16.12.6 Servicii oferite

În cadrul unităţilor în care se internează persoane dependente de droguri (centre de

detoxificare, secţii de psihiatrie, secţii de terapie intensivă, camere de urgenţă, centru de

post-cură) se asigură următoarele servicii:

- tratament biologic (medicamentos) pentru cura de detoxificare;

- asistenţă medicală (supraveghere medicală şi urmărirea stării fizice);

- spitalizare: 3 mese şi servicii de tip hotelier.

60

16.12.7 Durata

Pentru etapa de detoxificare, durata medie este de aproximativ 14 zile, aceasta putând

varia în funcţie de starea fizică a persoanei, tipul de drog folosit, cantitatea zilnică

utilizată, calea de administrare, durata de consum al drogului.

Pentru etapa de post- cură, durata medie este de 2-3 luni, putând varia. În acest moment nu

dispunem de o experienţă suficientă care să ne permită să putem aprecia care este durata

medie de post-cură la noi în ţară (singurul centru de post-cură fiind dat in funcţie abia în

noiembrie 1999).

16.12.8 Personal

Aşa cum deja s-a menţionat, în 1999, echipa terapeutică a fost formată doar din medic

psihiatru şi asistentă medicală, urmând ca în 2000 să se formeze personal specializat în

tratamentul dependenţei de droguri, incluzând toate categoriile de personal ce fac parte din

componenţa echipei terapeutice specifice fiecărei etape de tratament.

16.12. 9 Servicii speciale

16.12.10 Obligatoriu / voluntar

Aşa cum s-a arătat, tratamentul de dezintoxicare şi instituirea tratamentului de substituţie

se fac în următoarele condiţii, care sunt prevăzute în Ordinul ministrului sănătăţii nr.

963/1998:

din proprie iniţiativă;

în urgenţa dată de sevraj din lipsa substanţei psihoactive sau stupefiantelor

folosite;

internarea obligatorie stabilită de o comisie medicală sau dispusă prin

ordonanţa procurorului sau prin hotărâre judecătorească.

16.12.11 Statistici

Statisticile prezentate la capitolul epidemiologie au la bază înregistrările persoanelor care

au solicitat servicii medicale (tratament).

61

16.12.12 Pregătire

În anul 1999 nu erau decât 4 persoane specializate în domeniul tratamentului dependenţei

de droguri.

Tratamentul a fost realizat de către o echipă terapeutică alcătuită doar dintr-un medic

psihiatru şi o asistentă medicală. Tratamentul persoanelor dependente de droguri se face

conform cunoştinţelor incluse în curricula de pregătire a medicilor psihiatri care conţine

informaţii generale referitoare la acest capitol, axate doar pe abordarea biologică. De

asemenea, în domeniul altor categorii de personal cu pregătire superioară care ar trebui să

facă parte din echipa terapeutică – psihologi, asistenţi sociali, cunoştinţele referitoare la

tratamentul persoanelor dependente de droguri sunt incluse doar sub forma modulelor

opţionale şi conţin noţiuni generale.

Conform Ordinului ministrului sănătăţii. 916/1999, privind aprobarea nomenclatorului de

specialităţi medicale şi farmaceutice, supraspecializări şi competenţe pentru reţeaua de

asistenţă medicală, a fost introdusă supraspecializarea în tratamentul toxicomaniilor-

destinată medicilor psihiatri.

Concomitent cu organizarea centrelor specifice de tratament, se realizează şi activităţi de

pregătire a personalului.Activităţi de training pentru formarea specialiştilor în tratamentul dependenţei de droguri

- România a fost invitată să participe ca membră a Comitetului Managerial al Proiectului

de Formare de Formatori în domeniul Reducerii Cererii de Droguri - partea a II-a

(Drug Reduction Staff Training Project DRSTP II), program derulat cu sprijinul

Grupului Pompidou de pe lângă Consiliul Europei. În colaborare cu experţi ai Uniunii

Europene, cu sprijinul Grupului Pompidou, a început derularea unui proiect pentru

elaborarea unui ghid de tratament al toxicomaniilor.

- În cadrul politicii de integrare europeană, incepând cu 1999, Ministerul Sănătaţii va

participa la desfăşurarea programelor comunitare în domeniul sănătăţii publice,

conform Protocolului Adiţional la Acordul de Asociere a României la Comunitatea

Europeană, al deciziilor Parlamentului şi Consiliului Europei nr. 645/96/EC,

646/96/EC şi 102/97/EC. Una dintre temele acestor programe este cea privind

Prevenirea Consumului de Droguri. În cadrul ei sunt propuse două proiecte, dintre care

62

una este destinată pregătirii specialiştilor români: “Program de pregătire pentru

specialiştii români în domeniul tratamentului post-cură a toxicomaniilor “.

- Este în curs de organizare un program sprijinit de guvernul olandez, prin programul

MATRA , pentru formarea specialiştilor în domeniul tratamentului dependenţei de

droguri. S-a realizat un draft de proiect conţinând evaluarea necesităţilor de training,

instituţiile cu responsabilităţi în desfăşurarea proiectului (Ministerul Sănătăţii prin

Direcţia Generală de Sănătate Publică şi Direcţia Generală de Asistenţă Medicală,

Institutul de Pregătire Postuniversitară a Medicilor şi Farmaciştilor, Colegiul Medicilor

din România, Institutul de Management al Serviciilor de Sănătate, Universitatea de

Medicină "Carol Davila").

16.12.12 Evaluare şi rezultate

Datorită lipsei tuturor verigilor terapeutice precum şi a personalului specializat, ca şi a

lipsei unui ghid de tratament unanim acceptat la nivel naţional, nu se poate spune că până

în 1999 s-a putut oferi persoanelor dependente de droguri un tratament adecvat şi complet.

Rezultatele tratamentului aplicat nu au fost mulţumitoare deoarece s-a înregistrat un număr

semnificativ de recăderi şi totodată s-au făcut şi unele greşeli terapeutice .).

16.13. Îngrijirea de dupăDin anul 1999 funcţionează în Bucureşti un singur centru de consiliere care nu este

destinat exclusiv problematicii drogurilor, dar care includea consilierea în probleme legate

de droguri atât pentru cei care solicită informare cât şi pentru cei care au început deja

consumul de droguri sau sunt internaţi pentru dependenţă de droguri. În acest centru

lucrează personal care nu are pregătire specifică pentru tratamentul dependenţei de

droguri.

16.14. Grupuri de auto ajutorÎn România, în 1999 nu au existat grupuri de auto-ajutor.

63

16.15. Îngrijirea generală de sănătateCentrele de detoxificare, de post-cură cât şi spitalele de psihiatrie şi secţiile de terapie

intensivă unde se internează persoanele dependente de droguri, sunt coordonate de

direcţiile judeţene de sănătate publică şi a municipiului Bucureşti.

Conform prevederilor Ordinului ministrului sănătăţii nr. 963/1998, persoanele dependente

de droguri, aflate în anumite stări fiziologice, cu afecţiuni somatice sau boli infecto-

contagioase (TBC, sifilis, hepatita A, B, C, SIDA etc.) sunt tratate în unităţile de profil, iar

pentru cura de dezintoxicare se solicită consult de specialitate unui medic psihiatru sau

specialiştilor unui centru de dezintoxicare.

În România în etapa actuală, medicul de medicină de familie nu participă la tratamentul

persoanelor dependente de droguri.

16.16. Sistemul de justiţie criminală

Activităţi de prevenţie realizate de poliţie

În anul de referinţă Brigada de Combatere a Crimei Organizate şi Corupţiei, ca Punct Focal, s-a implicat activ în acţiuni de prevenire în vederea reducerii cererii de droguri, prin participarea specialiştilor ei la emisiuni de radio şi televiziune, realizate pe problematica drogurilor. Cotidianele de mare tiraj au realizat editoriale pe baza cazuisticii furnizate de poliţie sau a noţiunilor generale de interes din domeniu. În cadrul Ministerului de Interne s-a realizat un film documentar ce a avut ca temă traficul şi consumul de doguri, destinat strict instruirii poliţiştilor. Ofiţerii de poliţie au participat la dezbateri pe tema traficului şi consumului de droguri sau a legislaţiei din domeniu, organizate în şcoli, licee sau instituţii de învăţământ superior.

Arestare

Cazurile în care se poate lua măsura arestării preventive sunt prevăzute în articolul 148 C.P.P. Reglementarea sus menţionată are caracter general putând fi luată împotriva tuturor persoanelor care comit fapte penale, indiferent de natura acestora.

- Referral to drug servicesNu avem un astfel de siatem în România.

Court

64

Nu sunt măsuri speciale dispuse de organele judiciare cu privire la traficanţii şi deţinătorii de droguri.

Alternatives to prosecutionNu există prevederi specifice în acest sens.

- Condition of the courtÎn Codul Penal la cap. Regimul măsurilor de siguranţă, sunt prevăzute obligarea la tratament medical (art. 113) şi internarea medicală (art. 114), măsuri care pot fi dispuse de organele judiciare (parchete şi instanţe) pentru toxicomani.

- Alternatives to prisonNu există reglementări specifice în acest sens.

- StatisticsÎn 1999 nu s-au realizat statistici specifice.

PrisonÎn închisorile din România nu s-au luat măsuri specifice pentru deţinătorii şi consumatorii de droguri. Nu există date referitoare la deţinerea şi consumul drogurilor în incinta închisorilor. - DetoxificationÎn anul 1999 au fost internaţi în Spitalul Penitenciar Jilava de lângă Bucureşti 43 de consumatori de heroină. Tratamentul acestora s-a făcut prin administrare de tranchilizante, sedative şi vitamine.

- Drug substitutionNu se realizează tratament de substituţie cu metadonă în închisorile din România.

- Drug-free programmesNu s-au derulat astfel de programe în sistemul penitenciar din România.

- Self-help groupsNu există încă astfel de grupuri de auto-ajutor in România- Relapse preventionSistemul de tratament medical general din închisori nu a inclus în sfera sa de activitate tratamentul recăderilor. Nu funcţionează un sistem preventiv (cu verigile sale), în închisori.

- HIV/Hepatitis preventionIn spitalul penitenciar orice act medical ce necesită injectare se realizează prin echipament de unică folosinţă.

65

- Drug testingÎn închisori nu sunt încă analizoare care să pună în evidenţă metaboliţi ai drogurilor în sângele unor deţinuţi suspectaţi că ar fi consumat droguri.

- StatisticsÎn incinta închisorilor din România nu s-a semnalat consum de droguri.

ReleasePunerea în libertate celor care au fost închişi pentru deţinere ilegală de droguri se face după regulile generale de efectuare a pedepsei, fără a exista reglementări specifice pentru persoanele condamnate pentru săvârşirea de infracţiuni în domeniul drogurilor.

- Referral to treatmentNu există un astfel de sistem în România.

- AftercareNu există un astfel de sistem în România specific sistemului penitenciar.

- ProbationLegislaţia din România nu prevede un regim special pentru urmărirea, cercetarea şi judecarea faptelor care incriminează infracţiuni la regimul drogurilor; se aplică regulile generale prevăzute de Codul de Procedură Penală; astfel, nu s-a infiinţat funcţia de ofiţer de probaţiune care să urmărească comportamentul unui condamnat pus în libertate.

TrainingNu s-a realizat încă un sistem de instruire a cadrelor care se ocupă de toxicomanii aflaţi în închisoare.

Evaluation and results

Deoarece nu există o abordare specifică a acestei probleme, nu s-a putut realiza o statistica a datelor si nici evaluarea acestora.

16.17. Probleme specifice de sexNu a existat o abordare specifica a problematicii drogurilor în funcţie de sex.

Din studiul indicatorilor indirecţi se constată o creştere a numărului de consumatori de sex feminin.

16.18. Copii ai consumatorilor de droguriNu deţinem date referitoare la consecinţele consumului de droguri asupra unor

copii proveniţi din părinţi dependenţi de droguri.

66

16.19. Părinţi ai consumatorilor de droguriÎn anul de referinţă nu s-a putut monitoriza atitudinea părinţilor consumatorilor

de droguri decât sporadic; au fost situaţii în care unii părinţi s-au adresat organelor de poliţie pentru a obţine sprijin în internarea copiilor lor în centre de dezintoxicare sau în izolarea acestora de un anumit grup, ca urmare a modificărilor de comportament apărute la aceşti copii. Dorind să-şi protejeze copii, unii părinţi au cerut discreţie la internarea acestora în secţii de psihiatrie, solicitând chiar internarea lor sub alte diagnostice. Uneori părinţii anumitor conumatori de droguri au recurs la tratament psihiatric la domiciliu sau în cabinete particulare, pentru a-şi supraveghea permanent copii şi pentru a evita stigmatizarea copilului prin statutul de consumator de droguri.

16.20 Consumul de droguri la locul de muncăNu s-au semnalat încă consumatori de droguri la locul de muncă.

16.21. Minorităţi etniceNu au existat statistici referitoare la implicarea specifică a membrilor diferitelor

minorităţi etnice în traficul şi consumul de droguri.Nu a axistat o abordare specifica a problematicii drogurilor în funcţie de etnie.

17. Asigurarea calităţii

17.1. Cercetare

17.2. Evaluare

17.3. Pregătire

PARTEA A VA – TOPICI SPECIALE (pentru capitolul 3 al Raportului Anual)

18. Heroina, metadona şi tratamente de substituţie

18.1. Criterii si grupuri tinta pentru tratamente de substitutie

Persoanele dependente care se interneaza în centre de detoxificare ca si în sectiile de psihiatrie pot intra în tratament de substitutie în vederea curei de dezintoxicare.

67

0rdinul ministrului sănătăţii 963/1998 prevede conditiile în care se poate realiza internarea persoanelor dependente de droguri:

- Toxicomanii se pot interna pentru cura de dezintoxicare în urmatoarele situatii:

din proprie initiativa;

în urgenta data de sevraj din lipsa substantei psihoactive sau stupefiantelor folosite;

internarea obligatorie stabilita de o comisie medicala sau dispusa prin ordonanta procurorului sau prin hotarâre judecatoreasca.

Tot în acelaşi act normativ este specificat ce anume cuprinde tratamentul persoanelor dependente de droguri:

cura de dezintoxicare;

postcura.

Cura de dezintoxicare se realizeaza prin:

tratament de substituire prin înlocuirea substantei psihoactive sau stupefiantelor folosite de toxicoman cu produse antagoniste de tipul metadonei, LAAM ( Levo-alfa acetil metadona ).

Oprirea brusca a substantei psihoactive sau stupefiantului;

Folosirea de produse antagoniste de tipul naltrexonei.

XXXXXXXXX

În anul 1999 nu a existat un program de mentinere pe metadona.

18.2. Baze legale pentru substitutie

Tratamentul de substitutie se face în baza prevederilor:

Ordinului M.S. nr.963/ 1998 privind aprobarea normelor metodologice generale de organizare si acordarea asistentei medicale, tratamentului, îngrijirilor medicale si serviciilorhoteliere toxicomanilor prin consum în abuz de substante psihoactive ( stupefiante )

Ordinului comun între Ministerul Sănătăţii nr. 789 / 1999 şi Casa Naţională de Asigurări de Sănătate nr. 189 / 1999 pentru aprobarea Listei cuprinzând bolile pentru care asiguraţii beneficiază, în tratament ambulatoriu, de medicamente eliberate gratuit. În această listă sunt cuprinse şi bolile psihice, în cadrul lor figurând şi toxicomania prin stupefiante şi substanţe psiho-active;

Legea nr. 73 / 1969 privind regimul produselor şi substanţelor stupefiante şi cu conţinut stupefiant, coroborată cu Instrucţiunile Ministrului.Sănătăţii nr. 103 / 1979 care cuprind normele de aplicare ale legii de mai sus reglementează circuitul legal al produselor stupefiante în cadrul cărora este şi produsul SINTALGON comprimate (metadona).

68

18.3. Organizare, regulamentarea si monitorizarea sistemelor de livrare

În 1999 singura formă de metadona înregistrată în România a fost Sintalgonul, condiţionat sub formă de comprimate de 2,5 mg / comprimat.

Producator este Societatea Comerciala “SICOMED” S.A. care livrează produsul unitaţilor farmaceutice – farmacii publice şi farmacii de spital în baza autorizaţiei pentru activitatea cu stupefiante, prezentată de unitatea respectivă.

Depozitarea produsului în farmacii se face în dulapul special pentru stupefiante, sigilat (“venena”) şi se ţine evidenţa cantitativă conform legislaţiei existente (a se vedea pct.16.10.3)

18.4. Alegerea de droguri pentru substitutie

Pentru tratamentul de substituţie principalele substanţe folosite în România au fost: metadona tablete, clonidina, neuroleptice clasice şi atipice, tranchilizante, carbamazepina.

Deoarece în România nu există un ghid acceptat unanim la nivel naţional referitor la tratamentul specific al toxicomaniilor, alegerea substanţelor folosite pentru tratamentul de substituţtie (detoxificare) s-a făcut în mod aleatoriu în functie de experienţa şi criteriile proprii ale medicilor psihiatri.

18.5. Dimensiunile si caracteristicile programelor de substitutie

Din cele 448 de persoane care au fost internate pentru dependenţa de heroina, în fişele de raportare apar numai 189 de persoane ce au primit tratament de substituţie cu metadonă. Aceste date se explică prin faptul ca restul persoanelor au primit tratament de substituţie cu alte substanţe decât metadona sau tratamentul de substituţie aplicat nu a fost menţionat în fişa de raportare .

În anul 1999, în Spitalul Penitenciar Bucuresti au fost internaţi 43 detinuţi consumatori de heroină; aceştia nu au fost supuşi unui tratament de substituţie cu metadonă, terapia fiind efectuată cu tranchilizante, neuroleptice, vitamine.

18.6. Numărul şi profilul clienţilor

Vezi mai sus.

18.7. Evidenţa asupra impactului substiţutiei (comunitate şi nivel individual)

În anul de referinţă nu s-au facut studii referitoare la impactul tratamentului la nivelul comunităţii şi la nivel individual.

18.8. Rezultatele cercetarii asupra substituţiei, cum ar fi în închisoare sau în timpul sarcinii, atitudini ale factorilor de decizie, profesioniştilor, publicului

În anul de referinţă nu s-au efectuat studii referitoare la tratamentul de substituţie în timpul sarcinii.

În spitalul Penitenciar Bucureşti au fost internaţi 43 deţinuti consumatori de heroina dar aceştia nu au primit tratament de substituţie cu metadonă, terapia fiind efectuată cu tranchilizante, neuroleptice, vitamine.

69

19. Aplicarea legii, deturnarea la tratament, alternative la închisoare

19.1. Folosirea/posesia pentru uz personal de cannabis/heroină/cocainăNu există o reglementare care să acopere în întregime această problematică.În acest sens Legea nu face nici un fel de precizare între deţinere pentru consum

sau deţinere în vederea traficării.Practica judiciară a mers constant pe investigarea şi cercetarea persoanelor care

deţin substanţele stupefiante contrar dispoziţiilor legale (art.312 Cod Penal).În noul proiect de Lege antidrog se are în vedere interzicerea consumului de

droguri aflate sub control, în afara prescripţiilor medicale, cât şi faptul că persoanele depistate ca fiind consumatori sunt luate în supraveghere medicală şi supuse, după caz, unei cure de dezintoxicare.

19.2. Criminalitatea asupra proprietăţii legată de consumul de droguriNu există o legislaţie specifică numai pentru infracţiunile legate de droguri.În cazurile în care s-au comis astfel de fapte penale se aplică dispoziţiile

generale în materie. Conform Art. 118 CP, “sunt supuse confiscării speciale:a) lucrurile produse prin fapte prevăzute de legea penală;b) lucrurile care au servit sau care au fost destinate să servească la săvârşirea

unei infracţiuni, dacă sunt, ale infractorului;c) lucrurile care au fost date pentru a determina săvârşirea unei infracţiuni sau

pentru a răsplăti pe un infractor;d) lucrurile dobândite în mod vădit prin săvârşirea infracţiunii, dacă nu sunt

restituite persoanei vătămate, şi în măsura în care nu servesc la despăgubirea acestora.

e) Lucrurile deţinute contrar dispoziţiilor legale.Referitor la legislaţia internaţională în materie, România a semnat dar nu a

ratificat “Convenţia Consiliului Europei referitoare la spălarea, depistarea, sechestrarea şi confiscarea produselor infracţiunii “(Strasbourg 1991)

19.3. Distribuiţia cu amănuntul a drogurilorPersoanele implicate în activităţile ilicite de plasare a drogurilor (mic trafic) sunt

trase la răspundere penală conform art. 312, alin 1, Cod Penal la care s-a făcut referire.Nu existisă legislaţie specifică.- circumstanţele atenuante (Art…….), care pot conduce la aplicarea unei

sancţiuni penale mai uşoare (Art………);

70

- circumstanţele agravante, care în raport de împrejurările comiterii faptelor pot atrage agravarea sancţiunilor penale prevăzute (Art. …..)

De reţiunut este faptul că şi în cazul infracţiunilor analizate, atragerea la comiterea de infracţiuni constituie de asemenea o circumstanţă agravantă.

Referitor la minorii implicaţi în comiterea de infracţiuni, se aplică dispoziţiile generale în materie, cu derogările prevăzute de Art. …….CP.

Legislaţia naţională prevede şi dispoziţii ce pot fi aplicate în situaţii speciale cum ar fi cele legate de implicarea unui toxicoman în activităţi de deţinere sau trafic de droguri.

În aceste cazuri se pot dispune măsuri de siguranţă, respectiv:- obligarea la tratament medical (art. 113 Cod Penal)- internarea medicală (prevăzută de art. 112 Cod Penal).Aceste măsuri au drept scop înlăturea unei stări de pericol cât şi sănătatea

persoanei.Este de reţinut, în acest context, dispoziţiile Art. 113 CP: “Obligarea la

tratament medical. Dacă făptuitorul din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau alte substanţe asemenea, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat a se prezenta în mod regulat la tratament medical până la însănătoşire.

Când persoana faţă de care s-a luat această măsură nu se prezintă regulat la tratament se poate dispune internarea sa medicală.

Dacă persoana obligată la tratament este condamnată la pedeapsa închisorii, tratamentul se efectuează şi în timpul executării pedepsei.

Măsura obligării la tratament medical poate fi luată provizoriu şi în cursul urmăririi penale sau al judecăţii.”

20. Femei, copii şi consumul de droguriDin statistica unuia din centrele de zi din Bucureşti (referitoare la persoanele

internaate pentru tratament) se constată că a scăzut media de vârstă a toxicomanilor şi că a crescut numărul consumatoarelor de droguri.

Alte concluzii???????

71

CONCLUZII (ale întregului raport)

21. Principalele probleme şi necesităţi viitoare de înformaţii

21.1. Rezumatul principalelor puncte, tendinţe cheie şi dezvoltări noiÎn România, traficul şi consumul de droguri au cunoscut dimeniuni noi, cu

tendinţe ascendente. A crescut complexitatea fenomenului pe toate laturile sale. Reţelele de traficanţi

sunt mai extinse, având conexiuni în diferite ţări ale globului. Din fostă ţară de tranzit, România a devenit ţară de depozitare, trafic şi consum,

confruntându-se în ultima perioadă de timp cu probleme legate de obţinerea şi prelucrarea substanţelor chimice esenţiale şi a precursorilor.

Numărul consumatorilor de droguri este necunoscut. În raport cu anul 1998, numărul toxicomanilor care au solicitat servicii medicle

a crescut, dar acesta reprezintă o parte din numărul real al toxicomanilor.A crescut numărul persoanelor cu cetăţenie română care au devenit consumatori

de droguri sau toxicomani.S-a intensificat preocuparea Ministerului Sănătăţii pentru realizarea unui sistem

terapeutic complet de tratare a toxicomanilor. Astfel, s-a realizat primul centru post-cură din România, s-au început demersurile necesare înfiinţării unor centre noi de dezintoxicare în diferite zone din ţară. S-au dotat unele secţii ale spitalelor implicate în tratarea toxicomaniilor cu analizoare specializate în decelarea metaboliţilor drogurilor în sânge şi urină, în vederea realizării unui tratament de dezintoxicare corect.

Heroina este drogul care a ridicat cele mai mari probleme atât în domeniul reducerii cererii cât şi în domeniul reducerii ofertei de droguri.

Administrarea pe cale injectabilă a heroinei a luat amploare în rândul toxicomanilor.

Cannabisul, haşişul, cocaina şi opiumul sunt alte droguri traficate şi consumate pe teritoriul României. Amestecurile realizate din heroină, cocaină, amfetamine şi alte substanţe cu acţiune faracologică proprie (heroină-cofeină, heroină-cofeină-fenobarbital-diazepam, amfetamină-cofeină, heroina-paracetamol etc) au fost frecvent întâlnite pe piaţa ilicită din România anului 1999, mărind efectul nociv al acestor droguri asupra consumatorilor. Consumul amfetaminelor s-a extins în rândul tinerilor.

Consumul medicamentelor cu conţinut psihotrop (antidepresive triciclice, benzodiazepine, barbiturice) nu este monitorizat în sistemul farmaceutic român actual.

S-au semnalat cazuri de deturnare a unor medicamente cu conţinut stupefiant din circuitul legal în traficul ilicit (petidine, pentazocine, methadonă).

72

Cultivarea cânepii în anumite zone ale ţării şi prelucrarea acesteia în vederea obţinerii unor produse destinate traficului ilicit şi consumului s-a extins în 1999 ca urmare a inexistenţei unor prevederi legislative care să pună sub control aceste operaţii.

La nivel naţional nu s-au realizat studii de prevaleţă a consumului de droguri (cu excepţia ESPAD).

Prevenţia primară s-a făcut în mai multe zone ale ţării, prin intermediul unor specialişti proveniţi din diferite ministere (Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Sănătăţii, Ministerul de Interne); nu s-au demarat acţiuni în domeniul prevenţiei secundare sau terţiare.

Noi dezvoltări se vor realiza în:- sistemul legislativ (legi noi în domeniul drogurilor, precursorilor şi

substanţelor chimice esenţiale, probaţiunii etc);- reducerea ofertei de droguri prin creşterea cooperării inter-agenţii, în plan

naţional şi internaţional, prin îmbunătăţirea dotărilor specifice, prin pregătirea cadrelor etc.

- sistemul curativ (realizarea unor verigi noi în lanţul terapeutic al toxicomaniilor);

- sistemul preventiv (prevenţia primară, secundară sau terţiară);- sistemul de culegere şi prelucrare a datelor referitoare la fenomenul

drogurilor;- extinderea cooperării internaţionale din domeniu.

21.2. Noi necesităţi de informaţii şi priorităţi pentru viitor

Deoarece România nu are în acest moment un sistem unitar adecvat necesităţii culegerii informaţiilor, sistem care să permită evaluarea situaţiei reale a fenomenului drogurilor şi să pună la dispoziţia factorilor decizionali elementele cheie pe baza cărora să se stabilească strategia naţională în domeniu, se impune realizarea în viitor a unui sistem naţional de raportare, bazat pe o infrastructură corespunzătoare, care să permită o colectare şi prelucrare automată a datelor.

Calitatea datelor provenite de la structurile imnplicate în reducerea cererii şi ofertei de droguri trebuie îmbunătăţită prin dotarea corespunzătoare a acestora cu tehnică de calcul şi cu un sistem informaţional adecvat, în vederea alinierii statisticii ce urmează a fi obţinută la standardele internaţionale impuse (ICD – 10).

Colectarea corectă a datelor necesare realizării unei statistici reale privind fenomenul drogurilor trebuie să se bazeze în viitor pe creşterea accesibilităţii la legislaţia naţională specifică, pe instructajul persoanelor care urmează să completeze fişele de raportare ale cazurilor, pe îmbunătăţirea fişei de raportare (conform cerinţelor tabelelor de raportare pentru EMCDDA).

73

În vederea creşterii calităţii datelor în domeniul reducerii ofertei de droguri va fi necesar să se îmbunătăţească statistica judiciară, să se realizeze un sistem informatic unitar la nivelul Minsterului de Interne, să se obţină interconectarea principalelor instutuţii implicate în lupta împotriva drogurilor prin crearea unei interfeţe comune care să faciliteze cooperarea inter-agenţii, să se facă o dotare completă cu tehnică de calcul şi software pentru colectarea, stocarea şi prelucrarea datelor.

Sistemul de informare din România va trebui să beneficieze de: acces la modul de colectare şi prelucrare la nivel internaţional a datelor din domeniu; instrirea personalului care se ocupă, la nivel naţional, de prelucrarea acestor date; tehnică de calcul din ultima generaţie; sprijinul unor organisme internaţionale în vederea realizării unor programe adecvate în această sferă de acţiune.

STATISTICI

Tabel pe grupe de vârstă

Grupa de vârstă (ani) Nr. cazuri Procent

11-12 3 0,5%

13-14 11 1,7%

15-16 21 3,2%

17-18 52 8,0%

19-24 296 45,5%

25-34 187 28,8%

35-44 49 7,5%

45-54 23 3,5%

55-64 4 0,6%

Peste 65 ani 4 0,6%

Total 650 100,0%

Structura consumatorilor în funcţie de mediu geografic

MEDIU Nr. cazuri Procent

Urban 614 94,9%

Rural 19 2,9%

Nespecificat 17 2,2%

Total 650 100,0%

74

Consum pe grupe de vârstă şi sex

A. Grupa de vârstă 11-12 ani

Substanţa (drogul) Feminin Masculin TotalAmfetamineCannabisCocainaCodeinaDiazepamFenobarbitalFortral (Pentazocina)HeroinaKetaminaMarijuanaMedazepam (Rudotel)MeprobamatMetadonaMialgin (Petidina)MorfinăOpiuPiafen (metamizol)Romparkin (trihexifenidil)Solvenţi 3TramadolTOTAL 3

B. Grupa de vârstă 13-14 ani

Substanţa (drogul) Feminin Masculin TotalAmfetamineCannabis

75

Cocaina 1 1CodeinaDiazepamFenobarbitalFortral (Pentazocina)Heroina 1 1 2KetaminaMarijuanaMedazepam (Rudotel)MeprobamatMetadonaMialgin (Petidina)MorfinăOpiuPiafen (metamizol)Romparkin (trihexifenidil)Solvenţi 8TramadolTOTAL 2 9 11

C. Grupa de vârstă 15-16 ani

Substanţa (drogul) Feminin Masculin TotalAmfetamine 1 1CannabisCocainaCodeinaDiazepamFenobarbitalFortral (Pentazocina)Heroina 4 5 9KetaminaMarijuanaMedazepam (Rudotel)MeprobamatMetadonaMialgin (Petidina)MorfinăOpiuPiafen (metamizol)Romparkin 2 2

76

(trihexifenidil)Solvenţi 1 8 9TramadolTOTAL 6 15 21

D. Grupa de vârstă 17-18 ani

Substanţa (drogul) Feminin Masculin TotalAmfetamineCannabisCocaina 1 1Codeina 1 1DiazepamFenobarbitalFortral (Pentazocina) 1 1Heroina 3 38 41KetaminaMarijuana 2 2Medazepam (Rudotel)MeprobamatMetadonaMialgin (Petidina)MorfinăOpiuPiafen (metamizol)Romparkin (trihexifenidil)

1 1

Solvenţi 4 4TramadolTOTAL 4 48 52

Pentru grupa de vârstă sub 18 ani se adaugă datele furnizate de secţia de toxicologie a Spitalului Clinic Central de Copii “Grigore Alexandrescu” din Bucureşti care au avut:- 246 cazuri de intoxicaţii cu benzodiazepine ( din care 210 cazuri mono-intoxicaţii şi 36

cazuri în asociere cu alte medicamente);- 45 cazuri de intoxicaţii cu barbiturice Aceste cazuri nu au fost raportate pe grupe de vârstă şi pe sex.

E. Grupa de vârstă 19-24 ani

77

Substanţa (drogul) Feminin Masculin TotalAmfetamineCannabis 1 1 2Cocaina 1 2 3Codeina 7 18 25Diazepam 2 2Fenobarbital 1 1Fortral (Pentazocina) 1 11 12Heroina 25 209 234Ketamina 1 1Marijuana 4 4Medazepam (Rudotel)Meprobamat 2 2Metadona 1 2 3Mialgin (Petidina)Morfină 1 1Opiu 1 1Piafen (metamizol)Romparkin (trihexifenidil)Solvenţi 1 1Tramadol 3 3TOTAL 41 254 295

F. Grupa de vârstă 25-34 ani

Substanţa (drogul) Feminin Masculin TotalAmfetamineCannabisCocainaCodeina 3 10 13Diazepam 1 1FenobarbitalFortral (Pentazocina) 2 7 9Heroina 17 136 153KetaminaMarijuana 2 2Medazepam (Rudotel)Meprobamat 2 1 3MetadonaMialgin (Petidina) 1 1Morfină

78

OpiuPiafen (metamizol) 1 1Romparkin (trihexifenidil)

1 1

Solvenţi 2 2TramadolTOTAL 25 162 187

G. Grupa de vârstă 35-44 ani

Substanţa (drogul) Feminin Masculin Total

AmfetamineCannabisCocainaCodeina 3 3 6Diazepam 2 2 4Fenobarbital 1 1Fortral (Pentazocina) 3 8 11Heroina 3 6 9KetaminaMarijuanaMedazepam (Rudotel) 2 2Meprobamat 4 7 11MetadonaMialgin (Petidina) 1 1 2MorfinăOpiuPiafen (metamizol)Romparkin (trihexifenidil)

1 1

Solvenţi 2 2TramadolTOTAL 16 33 49

H. Grupa de vârstă 45-54 ani

Substanţa (drogul) Feminin Masculin TotalAmfetamineCannabisCocaina

79

Codeina 1 1Diazepam 2 3 5Fenobarbital 2 2 4Fortral (Pentazocina) 2 3 5HeroinaKetaminaMarijuanaMedazepam (Rudotel)Meprobamat 5 3 8MetadonaMialgin (Petidina)MorfinăOpiuPiafen (metamizol)Romparkin (trihexifenidil)SolvenţiTramadolTOTAL 12 11 23

I. Grupa de vârstă 55-64 ani

Substanţa (drogul) Feminin Masculin TotalAmfetamineCannabisCocainaCodeinaDiazepam 1 1FenobarbitalFortral (Pentazocina) 1 1HeroinaKetaminaMarijuanaMedazepam (Rudotel)Meprobamat 1 1MetadonaMialgin (Petidina) 1 1MorfinăOpiuPiafen (metamizol)Romparkin (trihexifenidil)

80

SolvenţiTramadolTOTAL 4 4

J. Grupa de vârstă peste 65 ani

Substanţa (drogul) Feminin Masculin TotalAmfetamineCannabisCocainaCodeinaDiazepam 1 1 2FenobarbitalFortral (Pentazocina)HeroinaKetaminaMarijuanaMedazepam (Rudotel)Meprobamat 1 1MetadonaMialgin (Petidina) 1 1MorfinăOpiuPiafen (metamizol)Romparkin (trihexifenidil)SolvenţiTramadolTOTAL 2 2 4

Tabel cu drogul consumat şi sex

Substanţa (drogul) Feminin Masculin TotalAmfetamine 1 0 1Cannabis 1 1 2Cocaina 2 3 5Codeina 15 31 46Diazepam 8 7 15Fenobarbital 3 3 6Fortral (Pentazocina) 9 31 40

81

Heroina 53 395 448Ketamina 0 1 1Marijuana 0 8 8Medazepam (Rudotel) 0 2 2Meprobamat 15 11 26Metadona 1 2 3Mialgin (Petidina) 2 3 5Morfină 0 1 1Opiu 0 1 1Piafen (metamizol) 1 0 1Romparkin (trihexifenidil) 0 5 5Solvenţi 1 29 30Tramadol 0 4 4TOTAL 112 537 650

Tipul de tratament primit

Sex 1 2 3 4 5 6 9 TOTALM 18 44 0 3 4 29 15 113F 148 192 1 20 37 113 26 537

Total 166 236 1 23 41 142 41 650

Codificarea tratamentului: 1 – tratament de substituţie cu metadonă 2 – tratament de substituţie cu alte substanţe decât metadona 3 – psihoterapie 4 – tratament de substituţie cu metadonă combinată cu alte tratamente 5 – tratament de substituţie cu alte substanţe decât metadona în asociere şi cu alte tratamente (anxiolitic, anti-depresiv etc.) 6 – altele 9 – nespecificat

Tipul de pacient (nou, vechi)

Tip de pacient Număr ProcentNou 339 52,2%Vechi 291 44,8%Nespecificat 20 2,9%Total 650 100,0%

82

CONCLUZII FINALE

Concluzii ale M.E.N.:

Prin cadrul legislativ pe care l-a creat în anul 1999, Ministerul Educaţiei Naţionale recunoaşte şi sprijină activităţile de educaţie pentru sănătate, în cadrul căreia se regăseşte şi prevenirea consumului de droguri şi a bolilor infecţioase legate de acesta.

În urma deciziilor legislative, Ministerul Educaţiei Naţionale a luat măsurile necesare implementării acestora. Cu toate acestea, procesul este în plină desfăşurare, urmând a se insista pe perfecţionarea la nivel naţional a cadrelor didactice în domeniul educaţiei pentru sănătate, pe elaborarea unei tematici şi a manualelor în acest domeniu, precum şi pe diversificarea activităţilor.

De asemenea, se urmăreşte extinderea activităţilor punctuale şi a colaborării dintre organismele guvernamentale şi nonguvernamentale în vederea realizării acestora.

Ministerul Educaţiei Naţionale, atât la nivel central, cât şi la nivel judeţean, va sprijini noile iniţiative de activităţi în acest domeniu.

FINAL CONCLUSIONSConclusions of the Ministry of National EducationThrough the legislative framework created in 1999, the Ministry of National Education admits and supports the education activities for health, among which drug abuse and related infectious diseases prevention is numbered.Following to the legislative decisions, the Ministry of National Education took all the necessary measures for their implementation. Nonetheless, the process is in full development, and stress will be placed on the training of the teachers at national level in the field of education for health, on elaborating of a curricula and of the manuals in this field as well as on the diversification of the activities.The extending of the punctual activities it is also targeted and of the cooperation between the Governmental and Nongovernmental bodies in view of their accomplishment.The Ministry of National Education, both at central level, as well as at county level, will support the new initiatives of activities in this field.

83