DIPLOMAT LA MOSCOVA

Mãrturisiri incomode

I

DIPLOMAT LA MOSCOVA

Mãrturisiri incomode

I

EDITURA UNIVERSITARÃBucureºti, 2017

SAVIAN BULACU-LÃPUªATA

Ediþia a III-a, revizuitã ºi adãugitã

Colecþia ................... este coordonatã de ....................

Redactor: Conf. univ. dr. Gheorghe IovanTehnoredactor: Ameluþa ViºanCorector: Conf. univ. dr. Gheorghe IovanCoperta: Octav Ungureanu

Editurã recunoscutã de Consiliul Naþional al Cercetãrii ªtiinþifice (C.N.C.S.) ºiinclusã de Consiliul Naþional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor ºi CertificatelorUniversitare (C.N.A.T.D.C.U.) în categoria editurilor de prestigiu recunoscut.

© Toate drepturile asupra acestei lucrãri sunt rezervate autorului

Copyright © 2017Editura UniversitarãEditor: Vasile MuscaluB-dul. N. Bãlcescu nr. 27-33, Sector 1, BucureºtiTel.: 021 – 315.32.47 / 319.67.27www.editurauniversitara.roe-mail: redactia@editurauniversitara.ro

Distribuþie: tel.: 021-315.32.47 /319.67.27 / 0744 EDITOR / 07217 CARTEcomenzi@editurauniversitara.roO.P. 15, C.P. 35, Bucureºtiwww.editurauniversitara.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiBULACU-LÃPUªATA, SAVIAN Diplomat la Moscova / Savian Bulacu-Lãpuºata. - Ed. a 3-a, rev. -Bucureºti : Editura Universitarã, 2017- 2 vol. ISBN 978-606-28-0586-9 Vol. 1. - 2017. - ISBN 978-606-28-0587-6

821.135.1

DOI: (Digital Object Identifier): 10.5682/9786062805876

Motto:„Secretul este sã scrii orice, sã ai curaj sã scrii orice;

ºi asta pentru cã, atunci când scrii orice,ies la ivealã numai lucruri esenþiale”.

Julien Green

6

Savian Bulacu-Lãpuºata

7

Diplomat la Moscova

Savian Bulacu îmi este un prieten drag. Cuaproape 50 de ani în urmã am lucrat împreunã însecþia internaþionalã a CC al UTM condusã demine. Am colaborat, apoi, el ca Diplomat îndomeniul extern al UGSR, eu ca prim-adjunct ºiapoi secretar al CC al PCR. Un oltean studios,excelent pregãtit profesional „fãcut” pentru muncade relaþii, un Diplomat înnãscut, mare patriot, unom cultivat, cu un larg orizont de informaþii ºicunoºtinþe, cu rezultate bogate în oficiile de laMoscova, Minsk, Kiev ºi Bratislava dupã 1990,un model pentru persoanele menite sã lucreze întreburile de afaceri ale României.

Îi recomand cu plãcere ºi confirmare vol. I alcãrþii Diplomat la Moscova, o carte de reflecþie,judecãþi ºi analize.

Ministru de externe al României(Martie 1978 – Septembrie 1985)

8

Savian Bulacu-Lãpuºata

9

Diplomat la Moscova

Nota autorului

Prezenta lucrare are la bazã însemnãrile personaleîn perioada în care a funcþionat ca diplomat la AmbasadaRomâniei la Moscova (1990–1993) ºi ulterior, cât ºi uneledocumente neclasificate, publicate în timpurile respec-tive.

În consecinþã, aprecierile autorului în legãturã cuevenimentele derulate la Moscova, în perioada menþio-natã, sau cele ce se referã la personalitãþile politice dinþarã ºi strãinãtate, nu angajeazã în nici un fel MinisterulAfacerilor Externe sau alte organisme de stat dinRomânia sau din alte þãri.

Având în responsabilitate, multã vreme, relaþiilebilaterale româno-ruse, autorul s-a întâlnit cu eminenþioameni politici, din domeniile ºtiinþei, artei ºi culturii, cuºefi de state ºi guverne.

Dintre conducãtorii sovietici care au direcþionatdestinele URSS, autorul s-a întâlnit cu Leonid Ilici Brejnev,Mihail Gorbaciov ºi Boris Elþîn, cu prilejul întrevederilordelegaþiilor oficiale ale României cu liderii sovieticinominalizaþi, precum ºi cu ocazia altor evenimente. Deun interes aparte au fost întâlnirile ºi discuþiile cu GhenadiIanaev, vicepreºedinte al URSS, cunoscut de autor cu multtimp înainte de a ajunge în aceastã înaltã funcþie.

Impresiile notate în agenda personalã cu prilejulîntrevederilor cu liderii sovietici, precum ºi impactul

10

Savian Bulacu-Lãpuºata

deciziilor conducãtorilor URSS asupra României vor fiprezentate detaliat în capitole separate.

Fireºte, în conturarea prezentei lucrãri, autorul abeneficiat ºi de informaþiile desprinse din presa internãºi internaþionalã, dar mai ales, de fondul special dedocumente, depozitat la Biblioteca „V.I. Lenin”, dinMoscova.

Prin urmare, cea mai mare parte a evenimentelor,personajelor ºi localitãþilor descrise sunt reale, trãite saucunoscute de autor. Totodatã, din considerente lesne deînþeles, autorul a schimbat numele unor personaje ºidenumirile unor localitãþi. În consecinþã, orice asemãnarecu nume ºi locuri reale sunt absolut întâmplãtoare.

Bucureºti, martie 2017

11

Diplomat la Moscova

CAPITOLUL 1

DIVERTISMENT POLITICO-DIPLOMATICDIN ADUCERILE AMINTE

Dumnezeu a orânduit România lângã Rusia, iarRusia lângã noi, românii. ªi departe de America.

Urmarea a fost cã istoria României ºi a românilor afost marcatã de permanenþa Rusiei.

Dacã ar fi sã dãm expresie faptelor istorice, ruºiine-au dat ºi ne-au luat ce au dorit ºi cum au dorit, cuînþelegerea sau dezinteresul cancelariilor marilor puteri.

Comportamentul României ºi atitudinea românilorfaþã de conducãtorii Rusiei este diferitã, în funcþie deîmprejurãrile istorice.

Generalul Kiseleff (Pavel Dimitrievici Kiselev, întranscrierea rusã), ca ºef al administraþiei ruse dinPrincipatele Române (1824-1834) a condus procesul dereforme ºi modernizare a celor douã Principate, ceea cea însemnat un pas uriaº spre unirea lor ulterioarã într-unstat naþional. De aceea, lui îi datorãm bulevardulbucureºtean ce-i poartã numele, cu adevãrat parizian,dar mai ales Regulamentul Organic. Un fel de Constituþie,mai liberalã decât a þarilor ruºi sau a fanarioþilor noºtri.

Românii au recunoscut meritele generalului Kiseleffºi i-au apreciat demersul lui benefic. Dar se uitã cã în1877, la Plevna ºi Smârdan, dacã nu erau dorobanþii,

12

Savian Bulacu-Lãpuºata

Osman Paºa îi îneca în Dunãre pe cazacii þarului. Dreptmulþumire, soldaþii ruºi au ocupat Bucureºtiul laîntoarcere pentru a-i forþa pe români sã cedeze Basarabiala Congresul de la Berlin. De-a lungul istoriei românii ausuportat 14 invazii ruseºti majore. Istoria demonstreazãacest adevãr.

Lui Vladimir Ilici Lenin ar trebui sã-i recunoaºteminvocarea principiului autodeterminãrii. Finlanda a folositaceastã ºansã ºi a reuºit, România nu. Drept recunoºtinþã,finlandezii îl cinstesc pe V. I. Lenin cum se cuvine, cu unfrumos ºi bine dotat muzeu ce-i poartã numele ºi cu ostatuie impunãtoare, iar finlandezii viziteazã muzeul lamodul cel mai civilizat.

Iosif Vissarionovici Stalin (Djugaºvili), nu poate fi uitatºi nici iertat de cãtre români, ºi nu numai, pentru rãulfãcut, dar mai ales pentru transformarea României într-o„piaþã experimentalã” a ideologiei comuniste de tiprusesc.

Se spune cã Stalin ar fi de origine georgianã. Însã,lucrurile nu stau chiar aºa. „Djugasvili” în georgianãînseamnã fiu de evreu. Mai departe, speculaþiile peaceastã temã sunt de prisos.

Nikita Sergheevici Hruºciov a dispus retragereatrupelor sovietice din România la insistenþele guvernuluiromân, ºi a încercat sã-i înveþe pe români sã cultiveporumbul în pãtrate, de parcã românii ar fi fost originaridin Siberia. Se spune cã atunci când Hruºciov a fost servitcu sarmale ºi mãmãligã, ar fi întrebat: „Din ce este fãcutãchestia asta moale?”.

Lui Leonid Ilici Brejnev nu-i datorãm nimic, dar nupoate fi uitat pentru doctrina ce-i poartã numele ºi în

13

Diplomat la Moscova

baza cãreia a avut loc invazia armatelor Tratatului de laVarºovia (bloc militar opus NATO), în Cehoslovacia„pentru apãrarea cuceririlor revoluþionare ºi a idealurilorsocialiste”.

România nu a participat la agresiunea împotrivaCehoslovaciei (20/21 august 1968), deºi era membrã ablocului militar comunist, iar decizia autoritãþilor românede atunci s-a bucurat de o imensã apreciere, atât în þarã,cât ºi în strãinãtate. Diplomaþia românã a avut un roldeosebit de important în atare împrejurãri, fiind unanimapreciatã în întreaga lume.

Mihail Sergheevici Gorbaciov, potrivit înþelegerilorde la Malta cu omologul sãu american, a trecut în istoriecomunismul.

Analiºtii ºi strategii militari ruºi apreciazã cãdizolvarea URSS a fost cel mai mare dezastru geopolitical secolului XX. Beneficã pentru unii, dezastruoasã pentrualþii. Oricum, dispariþia imperiului rus a antrenat ºi vaantrena mult timp mutaþii geopolitice graduale ºi dedimensiuni variabile, în care va fi antrenatã, cu siguranþã,ºi România.

Incontestabil, actuala generaþie asistã la un momentistoric care, aºa cum s-a întâmplat în multe perioadeistorice, nu este evident ºi perceput imediat în toatãdimensiunea sa.

În ceea ce-l priveºte pe artizanul dezintegrãrii URSS,Mihail Gorbaciov, pe cât de adulat este în Occident, peatât de ignorat ºi chiar blamat este în Rusia. La alegerileprezidenþiale din Rusia, din 1996, a obþinut doar 1% dinvoturi.

14

Savian Bulacu-Lãpuºata

Cu Boris Elþîn lucrurile au stat mai simplu. Nici n-adat ºi nici n-a luat. A fãcut ceva treabã în noua Rusie,dar a lãsat ºi multe încurcãturi în urma sa. În a douaparte a mandatului sãu, s-a apucat serios de vodcã ºi dedansuri moderne pe estradele electorale.

Vladimir Vladimirovici Putin a apãrut brusc, precumo cometã, pe scena politicã rusã ºi în primul rând, laKremlin. Nu se cunoaºte încã cine l-a „fabricat”. Un felde Alexandru al II-lea, þarul eliberator. Este cel care ºi-astabilizat þara dupã destrãmarea URSS ºi a „inoculat” ociudatã încredere în viitorul Rusiei. Oricum, Rusia ºi-arecãpãtat forþa dupã douãzeci de ani de incertitudinipolitice, economice ºi de altã naturã. Este o realitate cã,atunci când pe bolta Rusiei s-a ivit imaginea lui VladimirPutin, succesul popular, dar ºi la nivelul elitei intelectuale,a fost imens.

Interesante sunt opiniile exprimate de însãrcinatulcu afaceri a.i. al SUA la Minsk - Belarus, un mare diplomatprin formaþie ºi un fin observator al evoluþiei situaþieipolitice din Rusia.

În timpul cât am funcþionat ca diplomat la ambasadaRomâniei de la Minsk, am avut numeroase întrevedericu diplomatul american. Am reþinut, printre altele, oremarcã deosebitã: „Ca sã înþelegi Rusia, trebuie sã începicu conducãtorul ei”. Un adevãr incontestabil pe care artrebui sã-l aibã în vedere ºi diplomaþia românã, aºa dupãcum procedeazã Administraþia SUA.

Vladimir Putin s-a nãscut la Sankt-Petersburg, într-ofamilie modestã, iar bunicul lui a fost bucãtarul lui Lenin

15

Diplomat la Moscova

ºi al lui Stalin. Încã din facultate, a început sã lucrezepentru serviciile secrete (KGB) ºi nu a ascuns niciodatãapartenenþa sa la aceste structuri ale serviciilor secretesovietice.

Dupã ce, în august 1999, este confirmat deParlament prim ministru al Rusiei, în decembrie 1999,preºedintele Boris Elþîn îl nominalizeazã ca succesor lapreºedinþia Rusiei.

Vladimir Putin ºi-a asumat rolul de conducãtor alRusiei, cea mai mare þarã ca întindere de pe glob. Încondiþiile în care Rusia dispune de un uriaº arsenalnuclear, dar ºi de cele mai multe arme de distrugere înmasã, Vladimir Putin a readus Rusia printre marile puteriale lumii.

El ºi-a creat fulgerãtor o imagine de bãrbat neînfri-cat, cu privire de oþel, expert în judo, pescar pasionat înbustul gol, pilot de avioane de luptã sau mare iubitor deanimale.

Vladimir Putin a ºtiut exact care trebuie sã fie rolulºi locul þãrii sale în lume. El a fost unul dintre criticiiextremi de duri al Administraþiei Bush, pe care a acuzat-oîn repetate rânduri de faptul cã „foloseºte forþa aproapefãrã restricþii” în intenþia de a crea o lume unipolarã, pecând liderul rus o vede exclusiv multipolarã.

* * *

Dupã revoluþia din decembrie 1989, (dacã a fostaºa?!) diplomaþia românã s-a arãtat „obositã” ºi mai ales

16

Savian Bulacu-Lãpuºata

stângace, în tot ce a întreprins dupã acest moment istoric,inclusiv în ce priveºte relaþiile cu Rusia. Urmare a acesteisituaþii, dar ºi a altor cauze mai profunde, în primãvaraanului 1990, a început un proces de schimbare masivã apersonalului diplomatic român din strãinãtate, în specialdin Europa Occidentalã. Practic, s-a declanºat o acþiunecombinatã de înnoire ºi rotire a diplomaþilor, de la oambasadã la alta, retragerea în Centralã a unordiplomaþi, plasarea altora din minister în posturiledevenite vacante la Ambasadele României ºi reîmpros-pãtarea aparatului diplomatic cu specialiºti în domeniulrelaþiilor internaþionale de la instituþiile de profil dinadministraþia de stat. În final, numãrul acestora din urmãa fost destul de însemnat.

Treptat, prin procesul întreprins, MinisterulAfacerilor Externe s-a înzestrat cu personal bine pregãtitºi experimentat, baza constituind-o, fãrã îndoialã,diplomaþii de profesie, cu stagiu îndelungat în muncadiplomaticã.

Prin forþa împrejurãrilor intervenite imediat dupãevenimentele din decembrie 1989, conducerea Ministe-rului de Externe a fost nevoitã sã accepte ºi unelepersoane total strãine de diplomaþie, dar declarate a ficu merite deosebite în evenimentele decembriste, mai alesîn departamentul administrativ. Asemenea persoaneºi-au fãcut apariþia ºi la unele ambasade ale Românieidin strãinãtate. Câþiva dintre aceºtia au sfârºit lamentabil,dacã nu ruºinos pentru ei ºi pentru þarã, prin comporta-

17

Diplomat la Moscova

mentul ºi preocupãrile lor care au contravenit rigorilorºi principiilor statutului de salariat al ambasadei în þarade reºedinþã.

Reînnoirea aparatului diplomatic dupã cãdereadictaturii comuniste în decembrie 1989, era necesarã ºidin alt punct de vedere, ce þine de logica specificãdiplomaþiei, de când existã ea ca ºtiinþã ºi practicãnaþionalã ºi internaþionalã. Este vorba despre uniidiplomaþi care erau cadre active sub acoperire aleServiciului de Informaþii Externe (SIE).

Fãrã îndoialã, aceºti oameni aveau o înaltã pregãtireprofesionalã ºi de mare folos diplomaþiei ºi în generalþãrii, aºa dupã cum este ºi în practica internaþionalã însã,în noile condiþii, se impunea o nouã abordare a întreguluisistem. Demersul în acest sens a început lent ºi s-a realizattreptat, acesta nefiind exclusiv numai de competenþaMinisterului de Externe.

Ministerul de Externe se confrunta cu multe alteprobleme, unele din ele þinând de educaþia ºi firea omuluiîn momentele de mare dificultate.

În contextul perioadei descrise, eu îmi continuamprogramul de pregãtire, fiind nominalizat pe post deSecretar I cu probleme politice la ambasada Românieide la Moscova. La finalul stagiului de pregãtire, prestaþiamea a fost apreciatã corespunzãtor ºi s-a stabilit ca, la18 aprilie 1990, sã plec cu trenul la Moscova.

Însã, cu douã zile înainte de plecarea mea laMoscova, a intervenit o problemã delicatã, care ar fi pututsã punã capãt carierei mele diplomatice.

18

Savian Bulacu-Lãpuºata

În dimineaþa zilei de 16 aprilie 1990, am fostconvocat la cabinetul ministrului Sergiu Celac.

În timp ce aºteptam în biroul ºefului de cabinet, IonIliescu ºi Silviu Brucan pãrãseau cabinetul ministrului,primul zâmbind ºi salutând în dreapta ºi stânga, cel de-aldoilea indiferent ºi obosit.

Ajunºi în dreptul meu, ministrul Celac le-a atrasatenþia cã eu sunt diplomatul propus ca ºef de cabinet laCotroceni unde Ion Iliescu îºi mutase reºedinþa, ulteriordevenind cancelarie prezidenþialã. Ion Iliescu a dat mânacu mine, Silviu Brucan nu, ºi dupã ce a zâmbit, în stilullui caracteristic, mi-a spus: „Sper sã ne înþelegem ºi sãcolaborãm bine!”.

Dupã plecarea celor doi înalþi demnitari, care aujucat un rol primordial în evenimentele din decembrie1989, ministrul mi-a precizat cã nu a dispus de timpulnecesar pentru o discuþie cu mine pe aceastã temã ºi cã,la Palatul Cotroceni, urmeazã sã fie transferaþi ºi alþidiplomaþi, precizând cã „noi, diplomaþii, suntem cel maipuþin suspectaþi de îndoctrinare comunistã”.

Mi-am prezentat toate argumentele în favoareacontinuãrii activitãþii mele în diplomaþie. În final,ministrul Celac ºi-a dat acordul sã-mi continui programulºi pregãtirea pentru plecarea la post. Nu am uitatînþelegerea ministrului faþã de solicitarea mea ºi astãzi îisunt recunoscãtor.

Sergiu Celac s-a dovedit a fi un diplomat deosebitde dotat ºi un ministru de externe de largã cuprindere înnoile condiþii apãrute dupã evenimentele din decembrie

19

Diplomat la Moscova

1989, care l-au surprins ºi în postura de interpret oficialal preºedintelui Nicolae Ceauºescu. „Neºansa” lui a fostcã vorbea curent câteva limbi de circulaþie internaþionalã,inclusiv limba rusã.

Mi-au rãmas în memorie spusele lui ªtefan Andrei,poate cel mai strãlucit ministru de externe postbelic,despre Sergiu Celac, care a fost colaborator apropiat alfostului ministru.

Sergiu Celac a fost numit ministru de externe,urmare a intervenþiei lui Silviu Brucan, membru marcantal Frontului Salvãrii Naþionale (F.S.N.), organism creatdupã rãsturnarea puterii comuniste în decembrie 1989.

Tatãl lui Sergiu Celac, pe numele lui adevãratCealâk, fiind gãgãuz de origine, ar fi fost agent sovietic.În vremurile acelea era ofiþer în armata românã ºicãsãtorit cu o evreicã. Aflând despre presupusele salelegãturi cu serviciile secrete sovietice, Armand Cãlinescua dispus transferarea lui din Basarabia la Petriºor, lângãCraiova. Când au sosit trupele sovietice pe teritoriulRomâniei ºi comuniºtii au preluat puterea a fost numitprimul prefect de Dolj.

Nu ºtiu cât sunt de adevãrate spusele fostuluiministru de externe care, din câte am aflat, au fost reluateºi în scrierile sale sau cu prilejul interviurilor la posturilede televiziune dar, în memoria mea, Sergiu Celac a rãmasca un diplomat deosebit de dotat ºi un om de excepþie.

Dupã întrevederea din cabinetul ministrului Celac,s-a decis ca la 18 aprilie 1990, ora 23.00, împreunã cu

20

Savian Bulacu-Lãpuºata

un redactor de la „Editura Enciclopedicã”, nou încadratîn minister, sã plecãm cu trenul la Moscova pentru a nelua în primire posturile la ambasada þãrii noastre.

Din câte am observat de la geamurile vagonului dedormit, noul meu coleg era posesorul unei bãrbi negreca pana corbului ºi o chelie sutã la sutã ca arie derãspândire. Ulterior s-a dovedit un om cu adevãrat titratºi un coleg de excepþie. Era însoþit de scriitorul ºi filosofulAndrei Pleºu ºi de poetul Mircea Dinescu. Micul grup semanifesta gãlãgios, cum se întâmplã, de regulã, în Garade Nord ºi fiecare folosea din plin gestica mâinilor.

Ajunºi la capãtul cãlãtoriei cu trenul, la gara„Kievskaia” din Moscova, am fost preluaþi de adminis-tratorul ambasadei ºi cazaþi în apartamentele din bloculsituat în perimetrul ambasadei. Apoi, am fost convocaþide ambasadorul Vasile ªandru, eu ºi colegul meu, pentruo discuþie desfãºuratã pe o bancã din parcul ambasadei.Ne-am despãrþit de ambasador cu pãrerea cã nu i-amlãsat o impresie prea bunã, lucru ascuns cu iscusinþã deambasador, dar ºi eu eram dotat cu destulã perspicacitateca sã simt acest lucru. Însã, în scurt timp, cel puþin eu,am reuºit sã dovedesc cã sunt înzestrat cu ceva experienþãîn ceea ce priveºte ºtiinþa ºi practica diplomaticã.Ambasadorul Vasile ªandru fãcea parte din elita diplo-maþilor români, iar eu „am furat” cât am putut de multdin înalta lui pregãtire profesionalã. Decesul sãuprematur ne-a întristat mult, pe mine ºi pe diplomaþiicare au lucrat cu domnia sa, în minister ºi la ambasadã.