Diploma - Www.tocilar.ro

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Studiu de caz privind turismul montan si de litoral

TURISMUL MONTAN ŞI DE LITORAL

1. INTRODUCERE

1.1.TURISMUL – UN FENOMEN COMPLEX CONTEMPORAN

Activitatea turistică se numără printre cele câteva fenomene ce s-au impus în epoca

contemporană, dezvoltarea sa spectaculoasă constituind o trăsătură caracteristică a secolului

nostru şi în special a celei de-a doua jumătăţi a acestuia.

În noianul de transformări produse în viaţa social economică după cel de-al doilea

război mondial – introducerea automatizării, folosirea ciberneticii şi tehnicii de calcul cu

diverse sectoare economice, industrializarea agriculturii conturarea ştiinţă ca ramură de

producţie, modernizarea mijloacelor de transport, etc. – societatea omenească, indiferent de

formarea relaţiilor de producţie, de sistemul social politic existent s-a industrializat la scară

planetară. Societăţile industrializate, mai mult sau mai puţin dezvoltate, au ca trăsătură

definitorie o importantă concentrare a populaţiei în centre urbane, în cadrul cărora, pe

suprafeţe restrânse, se înregistrează aglomerări ale locurilor de şcolarizare şi de muncă ale

căilor şi mijloacelor de transport, ale familiilor în blocurile de locuinţe, ale punctelor de

distracţie; de asemenea societatea industrializată oferă prin organizarea ştiinţifică a producţiei

şi a muncii, prin tehnologia modernă şi concentrarea întreprinderilor producătoare –

posibilităţi nelimitate de creştere a productivităţii muncii cu multiple efecte pozitive asupra

membrilor societăţii, între care creşterea veniturilor şi a puterii de cumpărare, sporirea duratei

timpului liber prin reducerea zilei şi săptămânii de lucru, prin mărirea concediilor, creşterea

speranţei medii de viaţă, dezvoltarea şi modernizarea mijloacelor de informare.

Însă, în acelaşi timp, societatea industrializată are şi efecte negative asupra membrilor

ei, acestea manifestându-se sub forma agresivităţii biologice (poluare, lipsa de mişcare,

maladii frecvente, etc.) precum şi a celor de ordin nervos (stresul psihic, constrângerile din

viaţa socială şi profesională)

Pagina 1 din 84


De aici, şi nu numai, dorinţa şi tendinţa oamenilor societăţii contemporane de a-şi

petrece timpul liber călătorind, căutând sau visând la colţuri liniştite din natură, vizitând oraşe

şi sate din ţara de baştină sau din alte ţări pentru a cunoaşte oameni şi locuri, sau pentru a-şi

îngriji sănătatea.

Şi cum numărul populaţiei din majoritatea ţărilor a crescut considerabil, iar influenţa

factorilor distanţă - timp a fost dominată simţitor prin modernizarea mijloacelor de transport,

turismul – ca modalitate de petrecere plăcută şi utilă a timpului liber – a cunoscut o

„explozie” fără precedent constituind una dintre cele mai remarcabile trăsături ale epocii

contemporane, dar mai ales a deceniilor şapte, opt şi nouă ale secolului XX.

România beneficiază de multiple şi variate frumuseţi naturale şi valori cultural

istorice, care-i permit să ofere produse turistice de calitate şi atractivitate deosebită,

competitive, în măsură să satisfacă exigenţele tuturor categoriilor de vizitatori români şi

străini. De aceea, se poate spune că România este o ţară turistică, o ţară care poate oferi în

acelaşi spaţiu, diversitatea montană a Elveţiei şi frumuseţea Rivierei franceze. În centrul ţării,

Podişul Transilvaniei, cu livezi şi vii încărcate de rod, este înconjurat de cununa Carpaţilor.

În centura Subcarpaţilor, a dealurilor şi câmpiilor, numeroase izvoare de ape minerale având

calităţi terapeutice au stat la baza dezvoltării a peste 160 de staţiuni balneare. Din loc în loc,

monumente – mărturii ale unor fapte din istoria zbuciumată a poporului român. La atracţiile

naturale şi istorice se adaugă mulţimea realizărilor social – economice actuale de mare interes

pentru orice vizitator, bogăţia creaţiilor etnografice şi folclorice precum şi ospitalitatea

poporului român.

Varietatea acestor elemente, la care se adaugă baza materială modernă (hoteluri,

hanuri, popasuri, restaurante, vile, pavilioane de tratament, etc) şi infrastructura turistică au

permis conturarea chiar a unor zone turistice.

Dintre acestea s-au impus în circuitul turistic intern şi internaţional următoarele:

litoralul românesc al Mării Negre, Moldova de Nord, Valea Prahovei, Delta Dunării, Carpaţii,

Transilvania, Bucureştiul şi împrejurimile sale, Porţile de Fier, Argeş. Făgăraş, etc.

Însă eu m-am oprit asupra Carpaţilor şi Litoralului românesc, două dintre zonele cele

mai frecventate de turiştii autohtoni şi străini, ele reprezentând două mari forme de turism, şi

anume: turismul montan şi de litoral.

De-a lungul lucrării am încercat să evidenţiez cele mai importante aspecte care

contribuie la dezvoltarea turismului montan şi de litoral, atât pe plan intern cât şi pe plan

internaţional.

Pagina 2 din 84


În primul capitol, în afară de această „introducere” am decis să fac o

prezentare sumară a principalelor zone turistice ale României, care au făcut-o atât de

cunoscută pe plan internaţional: zona litoralului românesc al Mării Negre, zona montană.

În cel de-al doilea şi al treilea capitol al lucrării am realizat o prezentare, nu tot

aşa de sumară a Munţilor Carpaţi şi a litoralului românesc al Mării Negre cu tot ceea ce

caracterizează aceste locuri.

În cel de-al patrulea capitol m-am ocupat de baza tehnico – materială a a

turismului montan şi de litoral, adică de totalitatea mijloacelor materiale de care se foloseşte

turismul pentru realizarea funcţiilor sale de cazare, alimentaţie publică, tratament, agrement,

care contribuie semnificativ la realizarea unui sejur cât mai plăcut, care să lase turiştilor o

amintire de neuitat.

În cel de-al cincilea capitol am prezentat serviciile turistice, respectiv cele de

cazare, alimentaţie publică, agrement, transport, o serie de servicii complementare, pentru că

mi s-a părut important să reliefez contribuţia acestora la dezvoltarea celor două forme de

turism.

Serviciul de cazare este un element semnificativ , deoarece de calitatea acestuia

depinde aproape întreaga activitate turistică, el reprezentând 40% din prestaţia turistică,

influenţând celelalte servicii.

Serviciul de alimentaţie publică, contribuie şi el, în condiţiile în care gastronomia a

deveint un element important al ofertei, un element de selecţie a destinaţiilor turistice, când

celelalte componente ale ofertei turistice sunt sensibil apropiate şi comparabile.

Serviciul de agrement, cuprinde ansamblul mijloacelor şi formelor, capabile să

asigure individului sau unui grup, o stare de bunădispoziţie, de plăcere, să dea senzaţia unei

satisfacţii, a unei împliniri.

Serviciul de transport, prezintă un rol important în turism în general, în sensul că

asigură pătrunderea în zone de interes turistic,permite valorificarea potenţialului turistic al

zonei, ţării, asigură pe lângă transportul propriu-zis, ansamblul operaţiunilor, condiţiilor şi

facilităţilor legate de organizarea deplasării fzice a turiştilor şi a unor bunuri destinate

consumului acestora.

Serviciile complementare, au ca obiect stimularea odihnei active a turistului, a

distracţiei , a petrecerii plăcute a timpului liber,fără a se substitui serviciilor de agrement.

După prezentarea fiecărui serviciu turistic am scos în evidenţă şi indicatorii de

eficienţă ai acestora.

Pagina 3 din 84


Acestea sunt motivele pentru care am insistat în mod deosebit asupra serviciilor

turistice.

Al şaselea capitol intitulat „Circulaţia turistică. Cererea şi oferta turistică” cuprinde

o serie de date oferite de comisia Naţională de statistică, Institutul de Cercetare pentru turism,

Institutul de Marketing şi anchete Sociologice; de asemenea mai cuprinde şi cererea pentru

turismul montan şi de litoral, precum şi oferta acestora şi a agenţiilor de turism internaţional.

Cel de-al şaptelea capitol cuprinde o serie de indicatori şi norme de

gestionare, dezvoltare turistică, în general, şi cele care se referă la turismul montan şi de

litoral.

În finalul lucrării am selectat o serie de propuneri, pentru că turismul de

iarnă nu este intens valorificat, şi concluziile referitoare la ceea ce se petrece la mare, pe

litoralul românesc.

În speranţa că am reuşit, cât de cât, să atrag atenţia asupra acestor două mari „teme”

ale turismului, las la latitudinea dumneavoastră să decideţi unde vă veţi petrece, cât mai

plăcut şi util, vacanţele.

1.2. COORDONATE ACTUALE ALE TURISMULUI ROMÂNESC

Astăzi, în România, turismul constituie unul din domeniile de activitate social

economică în plină ascensiune, care tinde să se constituie într-o ramură distinctă a economiei

naţionale. Sub influenţa puternicului avânt social, economic şi tehnico –ştiinţific din ţara

noastră, în special în ultimii 20 de ani, turismul capătă o amploare tot mai mare, devenind un

mijloc modern şi eficient de diversificare a căilor de refacere a capacităţii de muncă şi de

utilizare plăcută şi raţională a timpului liber.

România este înzestrată cu o mare varietate de atracţii turistice. Litoralul românesc al

Mării Negre măsoară 245 km. şi are numeroase şi largi plaje acoperite u nisip foarte fin, în

timp ce Delta Dunării conţine o floră şi faună variate. În centrul ţării Podişul Transilvaniei

este înconjurat de frumuseţea Munţilor Carpaţi. Numeroase izvoare de apă minerală şi lacuri

cu calităţi terapeutice constituie baza dezvoltării unor staţiuni balneare. Mai mult România

este bogată în locuri istorice, ca de exemplu cetăţile dacice, monumentele de artă veche şi

modernă de pe întreg cuprinsul ţării, în oraşe şi sate vechi şi noi.

Alături de atracţiile naturale şi cultural-istorice se adaugă şi realizările poporului

român: Hidrocentralele de pe râurile interioare- Bistriţa, Argeş, Olt, Mureş, Someş. Siret sau

cele de la Porţile de Fier, Canalul Dunăre – Marea Neagră, Transfăgărăşanul.

Pagina 4 din 84


Din punct de vedere turistic, prima atracţie naturală din România este litoralul Mării

Negre. Cei aproape 100 km. de litoral, între Năvodari şi frontiera cu Bulgaria, dispun de

excelente plaje cu nisip, o mare fără maree, favorabilă înotătorilor, foarte multe zile însorite

(circa 250 anual) şi temperatură moderat de caldă, o excelentă infrastructură, cu spaţioase

hoteluri şi vile, facilităţi pentru turişti, acces uşor pe şoselele de coastă spre Constanţa sau

Bucureşti pe podurile peste Dunăre de la Giurgeni –Vadu Oii şi de la Cernavodă. În

împrejurimi se găsesc numeroase locuri de interes arheologic, ca monumentul de la

Adamclisi, ruinele vechilor oraşe greceşti- Histria este cel mai bun exemplu.

Alături de litoral, Delta Dunării este o atracţie majoră pentru iubitorii naturii.

Hotelurile de la Maliuc, Sulina, Crişan, Tulcea pot caza turiştii în condiţii foarte bune, de

unde aceştia pot vizita pădurile şi lacurile din apropiere – sanctuarele păsărilor şi a altor

vietăţi.

Ţara noastră dispune de numeroase şi variate izvoare de ape minerale, răspândite pe

tot teritoriul în jurul cărora s-au dezvoltat zeci de staţiuni balneare. Alături de Eforie Nord,

Mangalia, Neptun situate pe litoral, cele mai importante, unele de nivel internaţional sunt:

Băile Herculane (renumită încă de pe vremea romanilor), Băile Felix, Călimăneşti –

Căciulata, Olăneşti, Govora, Tuşnad, Sovata, Covasna, Slănic Moldova, Vatra Dornei, putând

constitui excelente puncte de plecare pentru excursii în Carpaţi.

Cu un peisaj atrăgător, Valea Prahovei şi Bucegii sunt locuri unde s-au dezvoltat cele

mai vechi staţiuni montane din România: Sinaia, Predeal. Buşteni, Poiana Braşov. Alte areale

cu un potenţial turistic dezvoltat sunt zona Bâlea Lac şi Curtea de Argeş – Capra, Lotru

Voineasa, Valea Ialomiţei, Semenic – Muntele Mic, arealul Rarău – Giumalău – Vatra

Dornei.

Oraşele, satele, precum şi monumentele de interes istoric, artistic sau etnografic

completează potenţialul turistic natural al României. Monumentele de artă medievală din

Moldova de Nord, ale căror construcţii au fost acoperite la exterior şi în interior cu fresce ce

datează de peste 500 de ani, aflate în evidenţa U.N.E.S.C.O., constituie un exemplu al

moştenirii culturale a României. În afară de Bucureşti, cu monumente de arhitectură vechi şi

moderne, parcuri minunate, muzee interesante şi un bogat program de manifestări culturale

oraşe ca Braşov , Sibiu, Cluj Napoca, Oradea, Arad, Hunedoara, Sighişoara, Alba Iulia (în

Transilvania), Piatra Neamţ, Iaşi, Rădăuţi (în Moldova), Curtea de Argeş, Târgovişte,

Craiova şi Târgu Jiu( în Muntenia şi Oltenia), Timişoara (în Banat), Baia Mare (în

Maramureş) oferă multe motive de vizitare: castele, cetăţi, palate, construcţii de lemn,

biserici, mânăstiri.

Pagina 5 din 84


2.Turismul montan – Munţii Carpaţi

Carpaţii româneşti acoperă 36% din suprafaţa ţării şi se impun în ansamblul turistic

naţional ca o importantă zonă turistică. Deşi au concurenţi puternici în mai multe state

europene, cum sunt: Munţii Alpi, Balcani, Pirinei sau Tatra, Carpaţii româneşti prezintă unele

particularităţi care le conferă multă originalitate, ceea ce înseamnă că au capacitatea de a

stârni amatori de sporturi de iarnă, alpinism şi drumeţie montană.

Sistemul montan se caracterizează printr-o diversitate de aspecte peisagistice şi o

mare complexitate de potenţial turistic, date de particularităţile diferitelor tipuri de relief

(glaciar, fluviatil, structuralo-litologic, etc), alternarea unităţilor montane, submontane şi

depresionare, a culoarelor de văi, varietatea şi configuraţia învelişului vegetal şi a reţelei de

ape şi lacuri, o mare bogăţie de ape minerale şi termominerale, fondul cinetic şi piscicol

deosebit de reprezentativ, etc.

Toate acestea prin specificul şi modul de îmbinare în spaţiu conferă originalitatea şi

nota de atractivitate turistică a munţilor noştri.

Munţii Carpaţi, accesibili pretutindeni, oferă condiţii favorabile pentru o valorificare

complexă în turism, atât pentru formele de bază – odihnă şi tratament – cât şi pentru cele

specifice – sporturi de iarnă, drumeţie, alpinism, speoturism, cunoaştere, vânătoare, pescuit.

Munţii Carpaţi cu dispunerea lor circulară – din care cauză anticii i-au asemuit cu o

cunună - închid în mijlocul lor un podiş înalt de 400 – 600 m., mărginit în mare parte de un

lanţ de depresiuni bine individualizate şi adăpostite. ”Castelul” orografic al Carpaţilor

româneşti este dominat de înălţimi ce depăşesc 2.000 m., printre care şi 10 vârfuri principale

cu peste 2.500 m. În exterior , Carpaţii sunt înconjuraţi de şiruri de dealuri subcarpatice,

fragmentate de numeroase depresiuni.

Comparativ cu alte lanţuri muntoase, Carpaţii româneşti au o masivitate relativ redusă

datorită multiplelor văi transversale ce îi fragmentează, depresiunilor şi culoarelor

depresionare ce pun în evidenţă masive sau grupe mari orografice.

Culmile lor sunt, în general, rotunjite şi au lungimi ce nu depăşesc 30 km., iar

depresiunile intramontane, în număr de peste 300, şi numeroasele trecători şi pasuri

facilitează legături permanente cu zonele extracarpatine.

Cununa carpatică românească, cu tot ansamblul de culmi şi masive de depresiuni şi

văi, a fost divizată în trei mari unităţi, avându-se în vedere poziţia ocupată în teritoriu:

Carpaţii Orientali, Carpaţii Meridionali, Carpaţii Occidentali.

Pagina 6 din 84


2.1.Carpaţii Orientali, care se întind de la graniţa nordică la depresiunea Braşov şi râul

Prahova, se caracterizează prin existenţa a trei şiruri paralele de masive cu direcţia nord – sud

ce corespund unor fâşii diferenţiate prin vârstă şi înfăţişare: fâşia de vest cu culmi montane

vulcanice, mai joase şi de formă conică, în nord (Oaş, Gutâi –1443 m., Ţibleş – 1835 m.) mai

înalte şi cu cratere bine conservate în sud (Călimani – Vf. Pietrosu – 2303 m. şi Vf. Ineu –

2.279 m.;Suhard, Hăşmaşu Mare, Bistriţei – 1859 m.;Ceahlău –1907m; Tarcău; Ciuc,

Nemira); fâşia de est are culmi constituite din roci sedimentare cutate (fliş), cu înălţimi mai

reduse în nord (Obcinele moldoveneşti –1208 m., Stânişoara – 1539 m.) şi în munţii Vrancei

(Penteleu – 1772 m., Ciucaş – 1954 m.)

O altă caracteristică a Carpaţilor Orientali o constituie existenţa unui însemnat număr

de depresiuni, de culoare depresionare lungi şi de văi care fragmentează puternic această

unitate montană. Cele mai mari depresiuni sunt cele ale Maramureşului, Dornelor, Giurgeului

şi Ciucului – care separă şirul culmilor vulcanice de ceilalţi munţi – Braşovului (Ţara Bârsei)

– ce pare o câmpie cu altitudini de 500 – 600 m.-, precum şi depresiunile din partea estică –

Câmpulung şi Comăneşti. Circulaţia în această zonă montană este facilitată de existenţa a

numeroase trecători (Prislop –1416 m., Mestecăniş-1096 m., Tihuţa 1.200 m., Buciu– 1273

m., Tuşnad – 1301 m., Oituz – 866 m., Predeal – 1001 m.).

Carpaţii Orientali şi zonele imediat învecinate reprezintă o regiune cu importante şi

variate atracţii turistice.

Masivul Căliman, cel mai grandios edificiu vulcanic din România, oferă peisaje de o

mare spectaculozitate, cum sunt acea uriaşă „căldare” remodelată de gheţarii cuaternari şi

stâncile vulcanice, numite „12 Apostoli”(un areal de 200 ha, în jurul lor fiind declarată

rezervaţie geologică), care au înfăţişarea unor obeliscuri înalte de 8-12m.

Munţii Giumalău cu o înălţime maximă de 1.857 m., au aspectul unui uriaş bloc,

alcătuit din formaţiuni cristaline, cu spinări rotunjite, dispuse radiar în jurul vârfului

principal.

Masivul Rarău (1651 m. altitudine maximă) prezintă intruziuni calcaroase care au dat

naştere unui relief pitoresc – cu turnuri şi piramide – dintre care „Pietrele Doamnei”

impresionează în mod deosebit.

Munţii Bistriţei(cu Vf.Pietrosu – 1791 m.) puternic fragmentaţi, prezintă văi

prăpăstioase care oferă privelişti captivante( defilee, chei, pante abrupte şi multe stânci

golaşe).

Pagina 7 din 84


Alături de încântătoarele peisaje montane, un principal factor generator de turism în

Carpaţii Orientali îl reprezintă staţiunile balneoclimaterice, dezvoltate ca urmare a prezenţei

unei multitudini de izvoare cu ape minerale, precum şi a altor factori curativi (climat specific,

ozon, turbă, emanaţii de bioxid de carbon, ş.a.). Amintim dintre ele pe cele mai importante,

mai renumite şi mai bine înzestrate cu instalaţii de cură: Vatra Dornei şi Sângiorz - Băi, în

zona nordică, Borsec, Băile Tuşnad, Slănic Moldova în zona centrală, iar spre sudul

Carpaţilor Orientali, Covasna.

2.2. Carpaţii Meridionali, cei mai înalţi şi mai masivi din întreg lanţul Carpaţilor

româneşti – ceea ce l-a determinat pe geograful francez Emmanuel de Martonne să-l

numească „Les Alpes de Transylvanie”- se desfăşoară în continuare spre vest, de la Valea

Prahovei până la Culoarul Timiş Cerna, care îi desparte de Munţii Banatului. Spre Nord

separarea de Munţii Apuseni este făcută de Valea Mureşului, iar spre Nord-Vest de Culoarul

Bistriţei şi de depresiunea Haţeg care-i despart de Munţii Poiana Ruscă.

Fiind formaţi în mare parte din şisturi cristaline cu intruziuni granitice, Carpaţii

Meridionali sunt puţin fragmentaţi de văi şi depresiuni, prezentând un grad apreciabil de

masivitate. La extremităţi, în structura lor geologică îşi fac frecvent apariţia calcare şi

conglomerate care au dat naştere la câteva peisaje cu un pitoresc specific. O altă caracteristică

a Carpaţilor Meridionali o constituie prezenţa a trei nivele de eroziune care apar ca întinse

platforme uşor ondulate sau chiar netede, una la 2000 m. altitudine, cu pajişti alpine, a doua

la 1.200 – 1.600 m., mai ondulată, şi ultima, cea inferioară, la 1000 m. cu păşuni, fâneţe, cu

păduri şi cu pitoreşti aşezări omeneşti, permanente sau sezoniere(pe această platformă, în

Munţii Orăştiei s-au găsit vestigiile capitalei dacice a lui Decebal – Sarmizegetusa Regia).

În Carpaţii Meridionali se află numeroase circuri şi văi glaciare, urme ale gheţarilor

cuaternari precum şi lacuri glaciare, toate de o neasemuită frumuseţe şi de o mare atracţie

turistică.

Apele au reuşit totuşi să sape în stânca dură câteva trecători destul de joase, ca Turnu

Roşu – 400 m. şi Cozia – 309 m. pe Olt , Lainici – 450 m., pe Jiu, La acestea se adaugă multe

pasuri de înălţime, care au favorizat circulaţia peste munţi: Giuvala (124o m.) pe unde s-a

amenajat şoseaua Rucăr – Bran, Bâlea (la peste 200 m.)pe care s-a construit mai recent,

şoseaua numită „Transfăgărăşean” iar în Munţii Parâng, tot la peste 2000 m. a existat în

timpuri străvechi un drum roman.

Carpaţii Meridionali sunt formaţi din patru grupe de masive montane. Acestea sunt de

la est la vest următoarele: Munţii Bucegi care ating 2.505 m. în Vf. Omu, Munţii Făgăraş cei

Pagina 8 din 84


mai înalţi din ţară, care se ridică sub forma unui zid crenelat având piscuri care trec de 2.500

m. altitudine (Vf. Moldoveanu – 2.544 m. şi Vf Negoiu – 2.535 m.) Munţii Parâng – Cindrel,

care ating şi altitudinea de 2.519m şi sunt vestiţi prin pitorescul culmilor şi al văilor

prăpăstioase; Munţii Retezat – Godeanu care ajung la altitudinea de 2.509 m. cu Vf. Peleaga

şi au o structură geologică mai complexă (apar frecvent calcare şi conglomerate), ceea ce a

favorizat apariţia numeroaselor fenomene carstice de mare atracţie: chei, sohodaluri, ponoare,

peşteri, etc.

Resursele turistice ale Carpaţilor Meridionali constau din monumente istorice şi de

arhitectură (cetăţi, lăcaşe de cult, castele, conace, etc.) vestigii arheologice cu semnificaţii

deosebite din viaţa poporului român, staţiuni balneoclimaterice, aşezări pitoreşti evidenţiate

de specificul lor etnografic şi folcloric. Cele mai numeroase dotări turistice sunt concentrate

în aria Munţilor Bucegi, pe Valea Prahovei şi în Culoarul Rucăr – Bran. Masiv Montan cu

vechi tradiţii turistice, Bucegii dispun de posibilităţi pentru practicarea tuturor formelor de

turism, pentru cazare şi alimentaţie, de mijloace de transport pe cablu, pârtii de schi, săniuş,

bob. În afara hotelurilor şi vilelor existente în oraşele de pe Valea Prahovei, în Munţii Bucegi

funcţionează peste 20 de cabane. Masivul învecinat. Munţii Piatra Craiului dispune şi el de 4

cabane şi o bogată reţea de poteci marcate.

Marginile Masivului Bucegi sunt, în general, puternic abrupte, înălţaţi aproape pe

verticală, dând o impresie copleşitoare de cetate celor aflaţi la poalele munţilor. Din vârful

său cel mai înalt – Vf. Omu, 2.505 m. - pornesc radiar mai multe culmi, cu pante abrupte,

praguri, doline, chei, etc. toate de un pitoresc aparte. Partea sa de sud este formată de un

platou, situat la cca. 2000 m., cu pajişti alpine şi cu impresionante forme de eroziune,

adevărate opere de artă ale naturii: Sfinxul, Babele, ş.a. Între obiectivele turistice de valoare

ale Bucegilor se remarcă Valea Glaciară a Mălăeştilor, Hornurile Mălăieştilor, Acele şi Brâul

Mărarului (la 2.375 m. altitudine), Canionul, Turnurile şi Brâul Bucsoiului (2.490 m.),

cascadele Vânturiş, Urlătoarea, Caraiman, pitoreştile văi ale Jepilor, Cerbului, Alba, cheile

formate pe Valea Ialomiţei; cheile Urşilor, ale Peşterii, ale Tătarului (mari şi mici), Zănoaga

Mică şi Zănoaga Mare. Spre vest, Masivul Bucegi este mărginit de culoarul Rucăr - Bran în

jurul căruia predomină o serie de formaţii carstice, cum sunt cheile şi peştera Dâmbovicioara,

cheile Ghimbavului şi Rudăriţei, peşterile Urşilor şi Colţul Surpat. La vest de culoar se înalţă

Munţii Piatra Craiului posesori şi ei a unor atractive forme carstice.

Al doilea segment mai intens frecventat de turişti este lanţul Munţilor Făgăraş, care a

devenit mai accesibil după darea în exploatare a Transfăgărăşeanului (1977) – drum asfaltat

care traversează creasta principală a munţilor printr-un tunel lung de 890 m., situat la 2050 m.

Pagina 9 din 84


altitudine. Pe versantul nordic sunt multe cabane, vizitate cam tot timpul anului, însă cu

precădere vara, la începutul toamnei şi iarna. Cele mai noi locuri de popas se află pe valea

Bâlei, la Bâlea - Lac (2034 m.) şi Bâlea - Cascadă (1234 m.). Alte opt cabane îşi aşteaptă

oaspeţii pe acest versant. Pe partea cealaltă versantul sudic a fost şi el dotat cu cabane, la

Voina şi Cuca, apoi în extremitatea estică, la Cumpăna, la Piscul Negru şi Valea cu Peşti, pe

malul Lacului de acumulare Vidraru, iar în capătul vestic pe muntele Cozia şi, pe valea

Oltului, la Hanul Cozia, cabana şi popasul turistic Valea Oltului.

Marea majoritate a acestor cabane înlesnesc accesul turiştilor spre semeţele creste ale

Făgăraşului unele dintre ele oglindite în apele unor lacuri glaciare ca Bâlea, Capra, Podrogu

Mare, Avrig şi Urlea.

Deşi dispune de un potenţial turistic bogat şi variat grupa munţilor Parâng nu posedă,

încă, dotări corespunzătoare, aşa încât în această zonă fluxurile de vizitatori sunt mai reduse.

Există în acest masiv muntos circuri glaciare în care s-au format lacuri (Câlcescu, Tău Fără

Fund, Stăneiciu), morene, grohotişuri, unde privirea întâlneşte creste semeţe ce ajung până la

2.518 m. (Vf. Parângu Mare), povârnişuri abrupte, iar pe marginea sudică o serie de peşteri în

care se află interesante forme concreţionare (Peştera Muierilor, Polovragi, ş.a.) precum şi

cheile cu pereţi maiestuoşi de pe văile Oltului şi Galbenului.

În munţii Cindrel şi Şureanu care au forme mai domoale şi platforme mai largi pe

culmi, se află de asemenea circuri şi văi glaciare, iar în partea marginală – peşteri, dintre care

mai cunoscute sunt: Şura Mare şi Ciclovina.

În grupa munţilor Retezat - Godeanu atracţia turistică majoră o constituie

numeroasele circuri glaciare în care s-au format peste 80 de lacuri, cel mai întins dintre ele(nu

numai din zonă, dar şi din ţară) fiind Bucura. Amintim dintre celelalte „ochiuri de mare” -

cum le spun localnicii- Zănoaga, Galeşu, Gemenele, Tău Negru, Ana, Florica, etc. Aspectul

general, alpin şi subalpin cu stânci şi vârfuri ascuţite – dintre care peste 20 depăşesc

altitudinea de 2.300 m. – le conferă titlul de cei mai pitoreşti munţi din România. Datorită

specificului reliefului, aici s-au dezvoltat o floră şi o faună care nu se mai întâlnesc în alte

părţi ale ţării, fapt ce a dus la organizarea unui Parc Naţional (din 1935) cu o suprafaţă de

20.000 ha.

Extremitatea vestică a Carpaţilor Meridionali, alcătuită din Munţii Mehedinţi şi

Cerna, abundă în structuri calcaroase şi, deci, în forme carstice dintre cele mai felurite:

peşteri (Clocoşani – rezervaţie speologică, Grota Haiducilor, Grota cu Aburi), chei

importante (Motrului, Sohodolului, Runcului), ponoare, poduri naturale, ş.a.

Pagina 10 din 84


Munţii Banatului, prin potenţialul lor turistic bogat şi prin amenajările existente, oferă

multiple condiţii pentru iubitorii de drumeţii şi frumuseţi naturale. Varietatea peisajelor lor se

datorează structurii geologice şi litologice foarte diferite. Relieful este reprezentat de culmi

muntoase ce nu depăşesc 450 m. (Vf. Piatra Goznei –1449 m.), fragmentate de văi, uneori

destul de adânci, care au dat naştere unor chei atrăgătoare.

În partea centrală a grupei, structura calcaroasă a formaţiilor geologice a favorizat

apariţia a numeroase forme caracteristice cu un pitoresc aparte, dintre acestea remarcându-se

peşterile Comarnic, Popovăţ, Racoviţa, Talasu, Buhuş, Româneşti, cheile Minişului,

Caraşului, Nerei, podul suspendat Ceucea; izbucurile din văile Minişului şi Caraşului, precum

şi măiestuosul culoar tectonic construit de Dunăre prin fierăstruirea transversală a Carpaţilor,

pe o lungime de 134 km. culoar mărginit de pereţi stâncoşi ce ajung ce ajung la o înălţime de

1.s200 m. Acest sector al Dunării cunoscut sub numele de Porţile de Fier, a fost transformat

într-un imens lac de acumulare, realizat prin barajul de la Gura Văii, de fapt un complex

sistem hidroenergetic şi de navigaţie, construit prin cooperare româno-iugoslavă.

De asemenea, lacurile antropice Valing, Gozna, Secu, Trei Ape, ş.a. ca şi lacurile

naturale Ochiul Beiului şi Lacul Dracului, prin lucrările de amenajare şi dotare ce s-a efectuat

în jurul lor au devenit lacuri de mare atracţie turistică, precum, de altfel, aceasta întreagă zonă

bogată în păduri de răşinoase şi foioase cu numeroase specii de plante de tip mediteranean.

Centrul turistic montan al Banatului este situat în Munţii Semenic, accesibili atât cu

telefericul cât şi cu mijloace auto. Aici s-au amenajat mai multe complexe turistice bine

dotate: Semenic, Crivaia, Trei Ape şi Secu. Nu putem trece cu vederea nici potenţialul turistic

natural de o mare valoare de care dispun Munţii Aninei: lacurile de acumulare Mărgăritaş şi

Buhui, peştera Buhui, cu cel mai lung rău subteran din România, cheile Minişului, Caraşului,

Nerei, cascadele Benşniţei, Lacul Dracului, peşterile Comarnic, Liliecilor şi Peştera cu apă.

2.3. CARPAŢII OCCIDENTALI, cu mozaicul lor petrografic, morfo-hidrografic şi

social-cultural, se constituie într-o adevărată cetate turistică, desfăşurându-se între valea

Mureşului la sud şi cea a Someşului la Nord, un amplu arc ce închide la vest întinsul podiş al

Transilvaniei. Principalul nod orografic al Apusenilor îl constituie Munţii Bihor, care ating

altitudinea maximă în vârful Curcubata (1850 m.) şi care sunt alcătuiţi, în partea nordică, din

formaţii calcaroase ce au interesante fenomene specifice, concentrate, cu deosebire, în

renumitul platou carstic Padiş – Scărişoara – Bătrâna. O altă subunitate a Apusenilor, Munţii

Pădurea Craiului, atinge altitudinea de 1.014 m. cu Vf. Ordâncuşa şi are structuri calcaroase,

abundând în fenomene carstice. Grupa montană Vlădeasa – Gilău (1838 în Vf. Vlădeasa)

Pagina 11 din 84


fiind formată din roci eruptive şi cristalin, se remarcă prin existenţa unor spectaculoase

defilee şi nivele de eroziune. Munţii Codru – Moma, cu înălţimi relativ modeste (1012 m. în

Vf. Pleşu), au o construcţie geologică variată în care predomină, din nou, formaţiunile

calcaroase, cu respectivul cortegiu de fenomene tipice. Cel mai scund compartiment al

apusenilor îl formează Munţii Zarandului (836 m. în Vf. Dracea), care are un fundament

eruptiv granitic şi oferă o suită de văi prăpăstioase cu caracter sălbatic dar şi multe păşuni

întinse pe culmile lor scunde.

Munţii Metaliferi, conţinând apreciabile zăcăminte de minereuri neferoase şi având o

structură geologică complexă(cristalină, eruptivă şi sedimentară), prezintă o varietate mare de

peisaje atrăgătoare : piscuri semeţe (cel mai înalt dintre ele –Vf. Vâlcan având 1.264 m.),

resturi de cupole vulcanice, ca în Detunata (1169 m.), poduri şi platforme pe care s-au

dezvoltat aşezări pitoreşti de tip risipit. Compartimentul cu cele mai caracteristice culmi

calcaroase din Apuseni îl constituie Munţii Trascăului, dominaţi de vârfurile Ciumărna –

1300 m., Bededeu –1227 m., Trascău-1217 m. Se întâlnesc aici multe stânci cu aspect

columnar, văi şi chei impresionante (Turzii, Râmeţilor, Feneşului) precum şi peşteri cu

formaţiuni concreţionare de o rară frumuseţe.

Pitorescul munţilor Apuseni este sporit de vegetaţia lor bogată reprezentată de păduri

de fag ce alternează cu păduri de conifere şi cu pajişti montane întinse. El este întregit de

compartimentele antropice, foarte dense şi foarte variate în care se întâlnesc vestigii

arheologice, elemente de etnografie şi folclor, monumente istorice şi de arhitectură de o

incontestabilă valoare.

Potenţialul nostru speologic are o recunoscută valoare ştiinţifică şi estetică. Acesta

dispune de peste 10.900 de peşteri, România situându-se pe locul al treilea în Europa – alături

de Iugoslavia şi Franţa. Între acestea sunt şi peşteri de dimensiuni mari, adevărate complexe

carstice subterane, cu râuri şi cascade (Topolniţa, Cetăţile Ponorului, etc) sau cu sisteme

dezvoltate pe mai multe etaje, unele bogat şi frumos concreţionate (peste 300) şi altele cu

mineralizaţii rare sau cu picturi murale (Peştera Cuciulat, Peştera lui Adam, ş.a.), dar nu toate

interesează sau nu toate pot fi valorificate în turism. O mare parte din acestea, prin valoarea

ştiinţifică şi estetică se constituie ca unicate pe plan naţional şi internaţional, fiind declarate

monumente ale naturii sau rezervaţii speologice, aşa cum sunt peşterile: Topolniţa, Cetăţile

Ponorului, Şura Mări, Peştera de la Izvorul Tănşoarelor , Gheţarul de la Scărişoara, Peştera

Urşilor de la Chiscău, etc, multe intrate deja în circuitul turistic.

Fără a avea înălţimea Alpilor, Carpaţii româneşti prezintă un intens domeniu schiabil,

desfăşurat pe cca. 1200 – 1400 m. altitudine ( de la 800 la 2200 m.) şi, în general lipsit de

Pagina 12 din 84


avalanşe de zăpadă şi ferit de viscole. Fizionomia şi expunerea reliefului, dispunerea

altitudinală a acestuia, alături de condiţiile meteorologice, sunt factori favorizanţi ai

sporturilor de iarnă. Cele mai întinse şi importante domenii schiabile se localizează între 1500

şi 1800 m. altitudine, cum ar fi cele din munţii Bucegi, Parâng, Muntele Mic, Postăvaru,

Retezat, Rodnei, Vlădeasa, etc., dar se poate schia până primăvara târziu, şi la 1900 – 2000

m. iar circurile glaciare din Făgăraş, Rodna şi Retezat, după cum , şi în Staţiunile montane

Scărişoara şi Stâna de Vale, situate numai la 1200 – 1400 m. înălţime, dar şi în calea maselor

de aer mai oceanic, schiatul se practică mai mult de patru luni pe an.

Unele masive montane, ca Muntele Mic – Ţarcu, Parâng, Rodnei, Făgăraş, Bucegi,

permit amenajarea de pârtii şi mijloace de transport pe cablu, în sistem cascadă de la etajul

inferior 900 – 1000 m., la cel superior, montan, 2.200 m. permiţând o valorificare succesivă a

domeniului schiabil şi prelungirea sezonului de sporturi de iarnă până în aprilie – mai. În

Carpaţi s-a conturat şi un important domeniu pentru alpinişti, mai ales în partea de est a

Carpaţilor meridionali, Centrele de alpinism de la Buşteni, Braşov şi Sibiu fiind recunoscute

pe plan naţional şi internaţional. Sunt peste 325 de trasee cu grade diferite de dificultate

pentru alpinismul de vară şi de iarnă localizate mai ales în masivele în care predomină

formele glaciare sau abrupturile calcaroase, cum sunt: Piatra Craiului( 218 ), Retezat ( 71 ),

Apuseni(69 ), Cheile Bicazului( 42 ), Făgăraş(11), etc.

Oglinzile de apă, naturale sau artificiale, deosebit de numeroase în ţara noastră

constituie un remarcabil potenţial turistic. Lacurile de munte – fie că sunt glaciare, vulcanice

sau de baraj natural se constituie prin ele însele ca obiective turistice.

3.Turismul de litoral – Litoralul românesc al Mării Negre

3.1. Marea Neagră

Situată între paralele 40o55’ şi 46o 32’ latitudine nordică şi între meridianul 27o27’ şi

41o 42’ longitudine estică, Marea Neagră are o suprafaţă de 413.490 km2, adâncimea maximă

este de 2.245 m., adâncimea medie de 1.282 m., iar volumul de 529.955 km2. La ţărmul de

nord şi de est Marea Neagră scaldă pământul fostei U.R.S.S., la cel de sud pământul Turciei,

iar la vest teritoriile Bulgariei şi României.

O particularitate a Mării Negre este numărul mic de insule, sunt doar 5 insule:

Fidonisia, Berezoia şi Insula Şerpilor, Insula Sf. Ioan, Insula Kefken. Pe Insula Şerpilor

Pagina 13 din 84


situată nu departe de gurile Dunării, legenda povesteşte ă s-ar fi aflat templul lui Achile

vestitul erou grec. După relatările unor scriitori antici, cenuşa lui Achile, ucis de Paris la

Troia, a fost dusă de mama sa la gurile Dunării şi îngropată pe Insula Şerpilor unde i s-a

ridicat un templu şi o statuie. Spre deosebire de alte mări ale Terrei, Marea Neagră are

ţărmurile puţin crestate, doar cu câteva golfuri, însă larg deschise. Este una dintre cele mai

întinse mări continentale şi a doua ca volum, adâncimea maximă şi medie – după Marea

Mediterană şi Marea Nordului.

O altă trăsătură caracteristică a apelor Mării Negre o reprezintă salinitatea ei mult mai

scăzută decât a altor mări şi oceane. Salinitatea Mării Negre este dependentă, printre altele,

de factorii climatici, care influenţează evaporaţia şi de aportul de ape fluviale şi

mediteraneene. În medie, apele Mării Negre conţin jumătate din salinitatea oceanelor sau a

altor mări, respectiv 17 grame săruri la 1 litru de apă, faţă de 35 – 39 grame/litru, media pe

glob. Salinitatea creşte cu adâncimea ajungând la 22,4 g/litru pe fundul mării.

Variaţia salinităţii în funcţie de prezenţa apelor dulci sau sărate, alături de variaţiile

temperaturii şi de vânturi sunt principalele cauze care provoacă schimburile de ape de la un

loc la altul, care în anumite condiţii iau aspectul unor adevărate fluvii marine (curenţii). De-a

lungul ţărmului relevând sinuozităţile litoralului, le identifică prezenţa unui uriaş fluviu

circular, care „aleargă” într-o direcţie inversă acelor de ceasornic.

Marea Neagră este lipsită de flux şi reflux. Diferenţa de nivel ce se înregistrează ca

urmare a fenomenului mareic este de numai 12 cm. În schimb, pe timp de furtună, valurile

pot atinge înălţimea de 5-7 m.

Cu toate că este legată prin Strâmtoarea Bosfor de Oceanul Planetar, Marea Neagră

rămâne sub raportul regimului termic o mare continentală. Aceasta înseamnă că temperatura

păturilor superficiale de apă (0-75 m.) urmează evoluţia temperaturii aerului; uneori chiar

îngheaţă. Vara, când regiunile înconjurătoare se încălzesc puternic, temperatura apelor Mării

Negre.

O altă particularitate a Mării Negre constă în faptul că viaţa ei vegetală şi animală este

reprezentată numai în straturile superficiale, începând de la ţărm şi până la adâncimea de 150-

200 m. Totuşi, Marea Neagră are o viaţă pelogică săracă, în schimb viaţa litorală este extrem

de bogată. Această mare este una dintre cele mai bogate mări, în peşte, de pe glob. Potrivit

particularităţilor geomorfologice şi condiţiilor sale specifice de viaţă, Marea Neagră este

considerată un unicat hidrobiologic, organismele care trăiesc cu ea având caractere proprii.

Litoralul românesc al Mării Negre începe de la frontiera ţării cu Rusia (braţul Muşura)

şi se întinde spre sud pe o distanţă de 224 km., până a frontiera cu Bulgaria (Vama Veche).

Pagina 14 din 84


Între gura Chiliei şi Sfântu Gheorghe, pe o distanţă de peste 40 km., ţărmul maritim este

reprezentat de limita estică a Deltei Dunării. De la Sfântul Gheorghe la Capul Midia se

desfăşoară o porţiune cu nisipuri joase, în mare parte dominată de prezenţa complexului

lagunar Razim-Sinoe.

3.2.Plaja

Plaja maritimă românească prezintă un mare avantaj, fiind orientată spre răsărit, ceea

ce determină expunerea ei la Soare în tot cursul zilei. În Europa de sud, numai coastele estice

ale Italiei şi litoralul bulgar se bucură de o orientare similară, restul plajelor din Italia, Franţa,

Spania, fiind orientate spre apus, nord şi sud. Şi climatul litoralului românesc prezintă

deosebiri faţă de condiţiile climatice de pe alte zone litorale situate pe aceeaşi paralelă.

Astfel, climatul litoralului românesc al Mării Negre este rezultatul interferenţei dintre

climatul maritim şi cel de stepă. Prezenţa stepei determină o încălzire accentuată a aerului,

umiditate scăzută şi ploi rare, temperatura medie a sezonului iulie –august ajungând la 25 oC,

ceea ce reprezintă un climat mai cald decât pe litoralul Mării Baltice, Mării Nordului şi Mării

Mânecii, dar mai puţin torid decât pe litoralul adriatic sau mediteranean. Temperatura medie

anuală, de 11,3oC, este mai ridicată decât a Mării Mânecii(10.9oC) şi mai scăzută decât cea a

Atlanticului(12.7oC).

Presiunea atmosferică ridicată – maxima 764 mm, minima 758 mm – asigură o

puternică oxigenare a sângelui. Vecinătatea mării modifică defectele climei de stepă,

impunând caracteristicile celei maritime, stabilitate termică, uniformitatea gradului de

umezeală , vânt din larg care aduce aerul sărat al mării. Din această cauză, climatul Mării

Negre este dulce şi tonic, fără să fie prea excitant, ceea ce ne oferă avantaje suplimentare.

Stabilitatea termică, cu variaţii mici de temperatură de la o oră la alta şi de la zi la

noapte se datorează faptului că majoritatea staţiunilor sunt situate între două mari suprafeţe

de apă (marea şi lacurile) care înmagazinează ziua o mare cantitate de căldură solară şi o

degajă lent în timpul nopţii. Acest fapt explică de ce pe litoral nu se produc noaptea acele

căderi mari de temperatură care se observă la câmpie.

Pe litoralul românesc al Mării Negre ploile sunt foarte rare, iar atunci când cad sunt de

scurtă durată. Din această cauză plajele sunt aproape în permanenţă uscate.

Puritatea aerului marin se datorează lipsei de praf de fum şi micro – organisme.

Picăturile extrem de fine(aerosoli naturali) proveniţi din spargerea valurilor care plutesc în

aerul marin conţin substanţe ce intră şi în compoziţia apei de mare. Inhalarea acestor picături

ajută la mineralizarea organismului de care au nevoie mai ales copii şi cei demineralizaţi, cei

Pagina 15 din 84


atinşi de TBC şi alte infecţii. Aerul mării conţine ozon, în cantităţi mari, care stimulează

nutriţia, graţie marii lui puteri de oxidare; are şi o acţiune antiseptică producând dispariţia

microbilor de pe căile respiratorii.

Briza de mare care adie pe litoral face mult mai uşor suportabilă arşiţa soarelui,

aducând aer dinspre mare, încărcat cu săruri. În timpul zilei plaja se încălzeşte mai repede

decât apa mării, de aceea, dimineaţa se produce un aflux de aer dinspre mare spre uscat. Este

briza de mare a cărei intensitate creşte până spre orele 14 – 15, apoi scade. Direcţia brizei se

roteşte după Soare. Seara, fenomenul se produce invers: uscatul se răceşte mult mai repede

decât apa mării şi, la câteva ore după apusul soarelui se produce un aflux de aer de pe uscat

spre mare.

Factorii medical – terapeutici reprezintă o importantă valoare a litoralului românesc.

Din acest punct de vedere sejurul pe litoral are asupra organismului o dublă acţiune: excitantă

datorită radiaţiilor ultraviolete puternice, vânturilor frecvente, conţinutului crescut de iod şi

săruri din atmosferă, dar, în acelaşi timp, calmantă, prin uniformizarea presiunii atmosferice,

prin variaţiile foarte mici ale temperaturii, prin umezeala constantă. Îmbinarea armonioasă a

acestor două acţiuni, aparent contradictorii, dă naştere la un climat stimulator, care determină

o creştere a metabolismului, o scădere a frecvenţei respiraţiei, o îmbinare mai uşoară a

hemoglobinei din sânge cu oxigenul din aer, o irigare sanguină a plămânilor mult

îmbunătăţită şi o stimulare generală a proceselor biologice.

Sejurul pe litoralul românesc al Mării Negre este indicat pentru tratamentul catarelor

subacute sau cronice ale căilor respiratorii (bronşite, laringite, rinite) scrofulozei,

limfatismului, rahitismului infantil, stărilor de pretuberculoză, anemiilor, convalescenţei,

reumatismelor articulare şi musculare, spondilitei, stărilor postoperatorii ortopedice,

fracturilor neconsolidate, osteitelor , mialgiilor, nevralgiilor, polinevritelor, bolilor

ginecologice, insuficienţei glandulare, tuberculozei osoase, dermatozelor cronice, sechelelor

de poliomielită la copii şi multe altele.

Pe litoral tratamentul balnear se realizează printr-un complex de factori: cura de

Soare, baia de mare, cura de nămol, baia de nisip, cura climatică sau numai prin unele dintre

acestea. De reţinut că orice persoană venită din condiţiile unui alt climat are nevoie de 2 – 3

zile de acomodare, timp în care trebuie să rezerve cât mai multe ore de odihnă şi o cât mai

redusă expunere la Soare.

Cura de Soare contribuie la regenerarea şi călirea organismului. La baza falezei,

valurile mării au format o plajă acoperită de nisipuri fine, curate, bogate şi moi, oferind

condiţii excelente pentru helioterapie. Radiaţia solară activează circulaţia sângelui, sporeşte

Pagina 16 din 84


numărul globulelor roşii, care devin astfel mai bogate în hemoglobină. De asemenea,

cantitatea de calciu şi fosfor în organism ajunge la proporţia normală, se recalcifică scheletul,

iar sistemul nervos se tonifică. Acţiunea cea mai importantă a radiaţii solare se datorează

razelor ultraviolete, care distrug microbii şi acţionează asupra formării vitaminei D.

Intensitatea razelor ultraviolete creşte treptat începând cu primele ore ale dimineţii, ajungând

la maximum între orele 10-13. După ora 11 radiaţiile ultraviolete devin dăunătoare, fiind

indicat, de aceea, ca expunerea la Soare să se facă între orele 8-11. După amiaza băile de

Soare sunt favorabile vara, între orele 16-18, când radiaţiile ultraviolete sunt încă suficiente.

Baia de Soare are un efect favorabil asupra organismului, acţionând asupra pielii,

musculaturii, circulaţiei sângelui, sistemului nervos central şi periferic, etc.

Prin compoziţia sa chimică şi prin acţiune valurilor, apa de mare întăreşte orgnismul.

Sub influenţa băilor de mare se stimulează funcţiile organismului, în special a inimii şi a

vaselor sanguine. Baia de mare se face în general după baia de aer şi baia de Soare. Ea poate

dura de la 5 până la 30 de minute.

Litoralul românesc este renumit în lumea întreagă pentru nămolurile sale sapropelice,

indicate în numeroase maladii, precum şi prin lacurile sale bogate în diverse săruri. Baia de

nămol se face sub formă de împachetări sau ungeri cu nămol, după care corpul se expune la

Soare până la uscarea completă a nămolului. Urmează spălarea acestuia şi o fricţiune cu un

prosop uscat. Nămolul acţionează asupra celor mai importante funcţiuni ale organismului,

întărindu-l şi stimulându-i forţele de rezistenţă şi apărare.

Acestor factori naturali li se adaugă şi valoroasele izvoare de ape sulfuroase

mezotermale, care au început să fie valorificate mai ales în zona Mangalia.

Iată câteva dintre motivele pentru care această zonă este atât de mult solicitată de

turiştii români şi străini, iar porţile litoralului românesc rămân deschise tot timpul anului

3.3. De la Năvodari la Mangalia

Din cei 244 km. ai litoralului românesc al Mării Negre în jur de 70 km. constituie

domeniul aproape exclusiv al turismului. Aici, între Capul Midia şi Mangalia, litoralul

constituie una dintre cele mai renumite şi atractive regiuni turistice ale ţării, cu cea mai mare

capacitate de cazare.

În cadrul planului de dezvoltare a litoralului românesc al Mării Negre, preocupările

principale ale proiectanţilor au fost următoarele: utilizarea integrală şi raţională a plajelor,

organizarea şi dotarea lor corespunzătoare, în unele cazuri crearea unor plaje artificiale, cum

este cazul la Saturn, sau protejarea plajelor existente, ca la Olimp; asigurarea unei juste

Pagina 17 din 84


densităţi în staţiuni şi utilizarea raţională a terenului; realizarea unui raport armonios între

construcţiile înalte şi cele joase; crearea de spaţii verzi în staţiune; constituirea unor hoteluri

estivale, uşor accesibile, cu niveluri puţine, integrate în natură, confortabile, igienice, dotate

uneori cu curţi interioare şi galerii deschise; centralizarea anumitor funcţiuni de servire,

pentru a asigura aprovizionarea uşoară, etc.

Cazarea turiştilor a fost asigurată prin toate formele practicate în prezent în turismul

internaţional: hoteluri, vile, căsuţe, sate de vacanţă, popasuri cu grade de confort şi sisteme de

dezvoltare diferite.

Staţiunile de pe litoral dispun de numeroase restaurante, unele cu specific, de diferite

capacităţi, cu dotări de agrement şi diverse alte servicii.

Constanţa Municipiu cu o populaţie de peste 320.000 de locuitori, oraş-port maritim

cel mai important al României, prin care se efectuează oi mare parte a exportului, fiind în

acelaşi timp şi port de tranzit. În structura acestui oraş se remarcă: Cazinoul, Biserica Sf.

Gheorghe, Moscheea Hunchiar, Biserica grecească Metamorfosis, Moscheea, Casa engleză

Florentina, Silozurile din port - realizate de Anghel Saligny. Se mai remarcă: farul nou şi

portul turistic Tomis. Turiştii mai pot vizita: Muzeul de istorie Naţională şi Arheologie,

Muzeul Marinei Române, Muzeul de Artă, Expoziţia permanentă de artă plastică „Ion Jalea”,

Muzeul de etnografie şi artă populară, Muzeul de ştiinţele naturii şi altele.

Costineşti. Localitate rurală, staţiune climaterică, marină, cunoscută ca staţiunea

studenţilor. Aici există căsuţe, vile, hoteluri, camping, teatru de vară, bază sportivă, etc. Plaja

are cca 5 km. lungime şi o lăţime de 100 – 299 m. Lacul Costineşti este folosit şi pentru

agrement, iar nămolul a fost utilizat cu succes în tratamentul diverselor boli.

Eforie. Oraş situat pe ţărmul Mării Negre, cu o populaţie de aproape 150.000 de

locuitori, alcătuit din două componente aflate la 4 km. una de cealaltă: Eforie Nord şi Eforie

Sud.

Eforie Nord este o staţiune balneoclimaterică permanentă aflată între mare şi

extremitatea nord-estică a Lacului Techirghiol. Eforie Sud este o staţiune balneoclimaterică

permanentă situată pe cordonul litoralului şi promontoriul calcaros dintre faleza mării şi

Lacul Techirghiol. La Eforie Nord sunt mai multe stabilimente balneo – medicale, cu nămol

din lacul Techirghiol. Plaja maritimă are circa 4 km. lungime şi 50 – 80 km lăţime. Există

teatru şi cinematograf în aer liber, piscine, ştrand, terenuri de sport, peste 40 de hoteluri,

minihoteluri, popas turistic.

Pagina 18 din 84


La Eforie Sud sunt, de asemenea stabilimente pentru băi cu apă din lac şi împachetări

cu nămol, Sanatoriu de recuperare şi ortopedie. Staţiunea dispune de teatru de vară,

cinematografie, terenuri de sport, peste 35 hoteluri, vile, popas turistic.

Mamaia. Staţiune balneoclimaterică maritimă, aflată în nordul oraşului Constanţa

desfăşurată în lungul unui perisip între apele Mării Negre şi cele ale Lacului Siutghiol, cu o

plajă de circa 10 km. lungime şi o lăţime de 50 până la 800 m. Staţiunea dispune de o bogată

bază materială alcătuită din hoteluri, vile, sat de vacanţă, discoteci, baruri, restaurante,

bowling, terenuri de sport şi minigolf, teatru de vară, cinematograf. Pe lacul Siutghiol se

poate practica schi nautic, yachting, etc.

Mangalia. Oraş-port maritim, cu o populaţie de peste 45.000 de locuitori. Staţiunea

baleneoclimaterică este favorizată de condiţiile climatice (media anuală a temperaturii este de

11,2oC, a lunii iulie de 26-28oC, iar precipitaţiile medii anuale au valori de 377 mm.) şi de

prezenţa Lacului Mangalia, în cadrul căruia sunt bogate izvoare de ape mezotermale,

sulfuroase. Bazele sanatorice sunt în partea de nord a localităţii – Complexul sanatorial

Mangalia şi Sanatoriul TBC- şi în partea de sud – Sanatoriul balnear. Plaja este deosebit de

frumoasă, cu nisip fin. Un interes turistic deosebit prezintă cetatea Callatis, iar la nord de

aceasta se găseşte necropola elenistică, la care se adaugă necropola tumulară. În Mangalia

mai găsim edificiul Edificiul de tip sirian, Moscheea Esmahan, Sulatan, Muzeul de

arheologie Callatis, Muzeul de artă, Colecţia de curiozităţi Mercurius.

Mangalia Nord – genericul sub care sunt cunoscute staţiunile de la nord de oraşul

Mangalia.

Staţiunea Saturn construită în lungul plajei ce delimitează un golf, dispune de circa 20

de hoteluri, sate de vacanţă, bază de agrement, hipodrom.

Staţiunea Venus, cuprinde 25 de hoteluri, purtând în majoritate nume de fete, barul

Calypso, discoteci, popas turistic.

Staţiunea Aurora cu circa 10 hoteluri, situate pe un mic promotoriu cu nume de pietre

preţioase şi semipreţioase.

Staţiunea Jupiter în care hotelurile se desfăşoară între ţărmul mării şi pădurea

Comorova, având în centru amenajat Lacul Tismana; vom găsi sate de vacanţă, un camping,

teatrul de vară, cinematograful, terenuri de sport şi baruri.

Staţiunea Neptun este aşezată într-o ambianţă naturală deosebită: marea, Lacul

Neptun, Rezervaţia botanică Stejarii de la Comorova, dispune de circa 17 hoteluri, terenuri de

sport, piscine, teatru de vară, parc de distracţii, centru de tratament balneologic , pentru băi de

apă şi nămol de la Techirghiol, restaurante, hanuri, sat de vacanţă, etc.

Pagina 19 din 84


Staţiunea Olimp alcătuită din trei ansambluri hotelier, dintre care unul cu nume de

oraşe, altul cu o arhitectură interesantă, reliefată de jocul de volume şi terase şi al treilea cu

hoteluri ale căror nume amintesc provinciile româneşti.

Năvodari Oraş situat la ţărmul de sud –vest al Lacului Taşăul. Această staţiune este

dotată cu un complex turistic de odihnă pentru copii: pavilioane, cabane, teatru de vară,

cinematograf, terenuri de sport, popas turistic. Din păcate Combinatul Petrochimic de la

Năvodari, neinspirat edificat în această zonă poluează din belşug mediul ambiant.

Techirghiol Oraş înconjurat de coline reduse ca altitudine, între care domină la sud

Dealul Techirghiol. Calităţile terapeutice ale nămolului au stat la originea stabilii funcţiunii

balneoclimaterice a localităţii, azi cu o populaţie de aproape 10.000 locuitori. Lacul

Techirghiol şi împrejurimile sale, cu o suprafaţă de 15.400 ha au fost declarate rezervaţie

naturală. Staţiunea dispune de mai multe baze de tratament, sanatorii pentru adulţi şi copii. În

cadrul oraşului prinde contur două zone funcţionale: sanatorială de sud-est şi de odihnă în

nord – est.

4. Baza tehnico materială a turismului

Baza tehnico-materială a turismului cuprinde totalitatea mijloacelor materiale de care

se foloseşte turismul pentru realizarea funcţiilor sale economice şi sociale. În acest context se

au în vedere atât mijloacele materiale specifice turismului, cât şi cele comune, aparţinând

altor ramuri, dar folosite şi de turism(infrastructură generală) În cadrul bazei tehnico –

materiale a turismului, capacităţile de cazare, de alimentaţie publică, agrementul, etc. prin

numărul şi structura lor reflectă, în cea mai mare măsură, gradul de dotare şi dezvoltare

turistică, în ansamblu sau la nivel teritorial.

Importantele resurse financiare alocate turismului s-au concretizat în realizarea unei

puternice baze tehnico – materiale a turismului (de cazare, alimentaţie publică, tratament,

agrement, transport, etc.)care a permis valorificarea într-o anumită proporţie a bogatelor

resurse turistice răspândite pe întregul teritoriu al ţării noastre.

Structuri turistice de cazare

Volumul, structura şi calitatea serviciilor de cazare depind, în primul rând de existenţa

unei baze tehnico-materiale adecvate: hoteluri propriu-zise, moteluri, vile, hanuri, case de

odihnă, cabane, popasuri turistice, etc. Ele trebuie să deţină dotările corespunzătoare, care să

ofere turiştilor condiţii optime şi, care să îndeplinească, după caz, şi alte funcţii. Dintre toate

Pagina 20 din 84


tipurile de primire cu funcţiuni de cazare cele mai importante sunt: hotelul, motelul, vila,

bungalowul, cabanele turistice, refugiile turistice, campingurile, căsuţele, satul de vacanţă,

camerele de închiriat în locuinţele familiale, spaţiile de cazare de pe navele fluviale şi

maritime, pensiunile turistice şi fermele agroturistice.

Structuri turistice de alimentaţie publică

Alimentaţia publică a cunoscut în ţara noastră ritmuri înalte de dezvoltare superioare

celor înregistrate de alte sectoare comerciale.

Unităţile sezoniere de alimentaţie publică reprezintă un procent ridicat (20,5% din

totalul reţelei de alimentaţie publică) ceea ce corespunde nevoilor turismului nostru puternic

marcat de sezonalitate (în special pe litoral).

Pentru a satisface cât mai bine nevoile turistului a fost dezvoltată o reţea de unităţi cu

specific reprezentative, care oferă preparate culinare tradiţionale, într-un cadru plăcut, cu

elemente de cultură, arhitectură, decoraţiuni interioare şi exterioare, cu programe artistice

bine alese şi executate, ceea ce conferă alimentaţiei publice noi valenţe, o mai mare

atractivitate. Cu toate succesele obţinute pe linia diversificării reţelei de alimentaţie publică,

se simte încă nevoia de a extinde şi mai mult reţeaua unor unităţi mult agreate de populaţie şi

turişti, cum sunt: plăcintăriile, covrigăriile, a unităţilor de răcoritoare, de meniuri dietetice.

Structuri de tratament

În staţiunile balneare, concomitent cu spaţiile de cazare, s-a dezvoltat şi o bază de

tratament modernă, integrată în baza de cazare. Principalele staţiuni: Băile Felix, Băile

Herculane, Călimăneşti, Căciulata, Slănic Moldova, Băile Tuşnad, Covasna, Vatra Dornei,

Sovata , Eforie Nord, Mangalia, Neptun şi altele, dispuneau în 1995 de 38 de baze de

tratament din care, peste jumătate moderne şi, cea mai mare parte, în incinta hotelurilor, la

care se pot efectua zilnic aproape 95.000 de proceduri (din care peste 48.000 proceduri

majore), ceea ce arată existenţa unei baze materiale de tratament dezvoltată, puternic

diversificată, aptă să satisfacă cerinţe de tratament pentru toate afecţiunile încadrate în

Nomenclatorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (cardiovasculare, locomotorii, gastrice,

renale, respiratorii, alergice, etc.)

Structuri de agrement.

Cuprind o gamă de mijloace şi dotări destinate să asigure posibilităţi cât mai largi şi

diversificate pentru petrecerea timpului liber de către turişti. O grupare generală în câteva

categorii mari sugerează varietatea şi importanţa acestei componente a bazei tehnico –

materiale: mijloace destinate distracţiilor (cluburi, săli de jocuri, săli polivalente, parcuri de

distracţie, etc), mijloace de transport pe cablu, mijloace de agrement sportiv (terenuri de

Pagina 21 din 84


sport, centre de călărie, patinaj, sporturi nautice, etc.) bazine de înot deschise şi acoperite

(unele cu ape termale) etc, respectiv peste 1700 locuri în parcuri distractive, aproape 1.800 de

locuri pentru sporturi agrementive , 2.800 locuri în discoteci, aproape 500 de săli cu jocuri

mecanice şi o capacitate de transport pe cablu de peste 4.000 persoane pe oră. Desigur,

această bază de agrement este concentrată îndeosebi pe litoral şi în principalele staţiuni

balneare şi montane, după cum, în mijloacele de transport pe cablu, turismul prahovean,

inclusiv Poiana Braşov deţine aproape 70% din totalul instalaţiilor.

Baza tehnico materială a turismului de litoral

Litoralul românesc al Mării Negre nu reprezintă altceva decât întâlnirea atât de mult

aşteptată cu marea, cu prima zonă turistică a ţării. Calităţile terapeutice ale apelor mării, ale

plajei sau ale apelor mezotermale şi ale nămolurilor sapropelice, au fost intens valorificate

prin puternica dezvoltare a bazei materiale de cazare, alimentaţie publică, agrement,

transport, tratament, menite să asigure odihna, recreerea şi tratamentul balnear pentru un

număr din ce în ce mai mare de turişti români şi străini.

Vizitatorul litoralului, indiferent că va sosi cu automobilul, cu trenul, cu avionul sau

pe calea apelor, primul contact îl va lua negreşit cu municipiul Constanţa, poarta de intrare şi

centrul de dispersie al turiştilor către staţiunile de pe litoral, de la Năvodari la Mangalia; apoi

vor descoperi constelaţia litoralului, care înseamnă de fapt o salbă de staţiuni, una mai

frumoasă ca alta: Năvodari, Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol, Costineşti,

Olimp, Neptun, Jupiter, Cap Aurora, Venus, Saturn şi Mangalia.

Din cei 244 km. ai litoralului românesc ai Mării Negre aproape 70 km. – de la Capul

Midia la Vama Veche – constituie domeniul aproape exclusiv al turismului. Aici se găsesc

cele 12 staţiuni de odihnă şi tratament ale litoralului.

Capacitatea de cazare a litoralului depăşeşte 150.000 de locuri, staţiunile sale fiind

vizitate anual de peste 2 milioane de turişti.

Realizarea unei atmosfere de destindere şi recreere, prin evitarea unor mari

concentrări de tip urban, a fost poate obiectivul cel mai important urmărit atât în

sistematizarea de ansamblu a staţiunilor cât şi în concepţia arhitecturală de detaliu. S-a reuşit

astfel să se satisfacă una din tendinţele caracteristice ale turismului contemporan: dorinţa de

evadare din marile aglomerări urbane şi de trecere de la o structură urbană la un peisaj

natural, dorinţa de schimbare a modului de viaţă obişnuit, de la un program de lucru rigid la

unul liber, de odihnă şi distracţie.

Pagina 22 din 84


Litoralul românesc al Mării Negre oferă multiple posibilităţi de petrecerea agreabilă a

timpului liber, dispunând de variate dotări de sport şi agrement.

Pentru numeroşi amatori de sport, litoralul nostru dispune de o remarcabilă bază

materială sportivă şi de agrement, piscine în aer liber şi acoperite, terenuri de tenis, volei şi

baschet, baze nautice cu dotări corespunzătoare, terenuri de minigolf, bowlinguri, terenuri de

tir cu arcul, spaţii pentru practicarea echitaţiei, etc. La Mamaia , pe lacul Siutghiol s-a pus în

funcţiune o instalaţie de teleschi nautic.

Foarte căutate, în special de tineret, sunt discotecile, iar în cursul verii la Mamaia se

organizează un festival naţional de muzică uşoară şi un festival de folclor. Tot aici au loc

numeroase spectacole de teatru, operă, operetă, varietăţi, zeci de expoziţii de artă.

Un alt mijloc de petrece a timpului liber îl constituie vizitarea muzeelor, veritabile

omori de artă, istorie, arheologie, etc, precum şi numeroase excursii turistice organizate pe

principalele itinerare turistice ale României.

La sud de Capul Midia se desfăşoară unul dintre cele mai lungi perisipuri din Europa

– Năvodari – Mamaia. Este cea mai extinsă plajă a litoralului. De aici, de la Capul Midia

începe turul staţiunilor litoralului.

Năvodari.

Năvodari înseamnă astăzi, în turismul de litoral, capitala maritimă estivală a copiilor

din România. Ca expresie a prieteniei şi ospitalităţii româneşti, aici sunt primiţi anual şi

cca.15.000 de copii din peste 40 de ţări ale lumii. Pentru micii turişti, la Năvodari, în vara

anului 1986 a fost inaugurat un adevărat orăşel al copiilor care poate găzdui în fiecare vară

peste 130.000 de reprezentanţi ai celei mai tinere generaţii din România, precum şi oaspeţi de

aceeaşi vârstă din alte ţări. În Năvodari, există un complex, împărţit în mai multe zone:

Delfinul, Albatrosul, Perla, Vacanţa, Lebăda. S-au înălţat vile cochete, s-au amplasat piscine

în aer liber, topogane acvatice, cantine moderne, cabinete medicale, pavilioane pentru

grupurile anexe şi de gospodărie. Numeroase sunt dotările de sport şi agrement, între care un

stadion cu 6.000 de locuri, 17 terenuri de sport, o sală polivalentă. De un interes aparte se

bucură aici trenuleţul vacanţei cu un traseu de 6,8 km., prevăzut cu 4 staţii ce înconjoară

orăşelul. Pentru mici naturalişti au fost create loturi de pomi fructiferi, grădini de flori şi de

legume. Este, într-adevăr, un orăşel fantastic, o lume de basm pentru micii turişti.

Mamaia.

Aşezată de-a lungul perisipului care desparte apele Lacului Siutghiol. Mamaia de cele

ale mării, staţiunea Mamaia face parte din punct de vedere administrativ, din municipiul

Constanţa. Prima amenajare balneară din Mamaia datează din anul 1906. Reprezenta o punte

Pagina 23 din 84


de lemn care înainta în mare având cabine de ambele părţi. Abia după anul 1919 s-a trecut la

organizarea unei staţiuni balneare. Au fost nivelate dunele de nisip, au fost construite

Cazinoul, câteva vile particulare, un hotel (actualul hotel Internaţional) şi o reşedinţă de vară

pentru familia regală. În 1939 staţiunea avea o capacitate de 500 locuri. După al doilea război

mondial Mamaia s-a dezvoltat necontenit, devenind staţiunea maritimă de pe litoralul

românesc al Mării Negre cu cea mai mare capacitate de cazare.

Plaja din Mamaia are 8 km. lungime şi 100 – 200 m. lăţime, ocupând o suprafaţă de

peste 70 ha. Plaja se împarte în mai multe sectoare, acestea fiind numite după complexele

hoteliere în dreptul cărora se află, astfel: Neptun, Sirena, Ovidiu, Cazinou, Tomis, Bucureşti,

Internaţional, Palas, etc.

În concepţia de arhitectură şi sistematizare, la Mamaia au fost realizate mari

ansambluri hoteliere, organizate pe principiul separării funcţiunilor, dar grupând şi

concentrând o serie de servicii şi instalaţii tehnice. Ele se desfăşoară de-a lungul cordonului

litoral dintre Marea Neagră şi Lacul Siutghiol (Mamaia) şi reprezintă o reuşită în

valorificarea peisajului. Această rezolvare urbanistică – prin grupuri de hoteluri legate cu alei

şi spaţii verzi intercalate cu dotări comerciale şi de agrement – contribuie la o individualizare

mai accentuată în cadrul unităţii. S-a reuşit să se obţină o atmosferă specifică staţiunii, care o

deosebeşte mult de celelalte staţiuni de pe litoralul românesc. O altă trăsătură urbanistică a

staţiunii Mamaia este decorarea ei cu diverse statui originale, operele unor cunoscuţi sculptori

români.

Una dintre amenajările pitoreşti din staţiunea Mamaia este insula Ovidiu, situată în

apropierea malului vestic al Lacului Sitghiol (Mamaia). Cei 600 m2 cât măsoară insula în

suprafaţă au fost judicios folosiţi, prin construirea unui restaurant rustic în mijlocul naturii(în

care se servesc specialităţi culinare româneşti – mai ales preparate din peşte) apoi prin

amenajarea unor colibe din stuf, etc. Seară de seară vizitatorii sosiţi aici cu ajutorul

vaporaşelor sau al altor ambarcaţii, s pot convinge şi pe această cale de frumuseţea cântecului

şi dansului popular românesc.

Mamaia, cu peste 50 de hoteluri, câteva vile, un camping, 40 de restaurante, baruri şi

cu multe alte dotări, se mândreşte cu unităţile sale. Prin specificul şi ambianţa lui se remarcă

„Hanul piraţilor” care oferă oaspeţilor alese specialităţi culinare şi program artistic adecvat

numelui ce-l poartă. În centrul staţiunii se află restaurantul „Orient” cu program şi specific

oriental, foarte căutat de turişti.

Pagina 24 din 84


Mamaia este şi gazda unor festivaluri naţionale şi internaţionale de film, folclor,

muzică uşoară, care au loc pe scena teatrului de vară, unde pot fi vizionate spectacole date de

mari teatre din ţară şi de peste hotare.

Constanta.

Activitatea comercială şi de transporturi face din Constanţa cel mai important port al

României, prin care se efectuează o mare parte a exportului, oraşul fiind, în acelaşi timp, şi

port de tranzit. Tot ca Constanţa acostează navele care fac croaziere.

Constanţa a devenit astăzi poarta maritimă, fereastra larg deschisă a României spre

lume. Prin el – devenit cel mai mare port al Mării Negre – România participă la schimbul

mondial de valori.

De la aeroportul Mihail Kogălniceanu, din gara Constanţa, din port sau de pe arterele

rutiere ce vin din nord, din vest sau din sud, Constanţa se dezvăluie oaspeţilor cu alura sa

modernă, cu agitaţia unui oraş al vacanţelor, dar şi ca mare centru industrial şi urban,

adevărat oraş emblemă a litoralului românesc. Pentru a ne face o imagine asupra

dimensiunilor sale estivale, voi preciza că municipiul Constanţa care administrează şi

aprovizionează întregul litoral, ajunge vara, să depăşească populaţia capitalei ţării (circa 2,2,

mil. de locuitori). Valoroasele muzee contribuie şi ele la sporirea atractivităţii acestui oraş,

dintre care amintesc: Muzeul de istorie naţională şi Arheologie – unul dintre cele mai

valoroase muzee din România – Muzeul Marinei Române, Muzeul de artă, Muzeul de Artă

Populară, Complexul Muzeal de Ştiinţe ale Naturii, care cuprinde Acvariul (primul acvariu

public românesc), Planetariul (primul deschis pentru marele public în ţara noastră)

Observatorul Astronomic şi Staţia de Observaţii Solare, Muzeul Mării; primul Delfinariu din

ţara noastră şi Microdelta.

Sala Sporturilor este o interesantă construcţie a oraşului Constanţa, realizate în stil

modern cu faţade decorate cu basoreliefuri pe teme sportive. Sala este destinată practicării

unor discipline sportive ca: scrimă, tenis de masă, volei, baschet, box, gimnastică, lupte

libere, atletism, etc. Sala este folosită pentru spectacole, conferinţe, consfătuiri, în acest

capacitatea fiind de aproximativ 200 de locuri.

Se mai întâlnesc: Muzeul Oii, Muzeul Militar Central Filiala Constanţa, Geamia

Hunchiar, Moscheea, Casa cu lei, Vila Şuţu situată deasupra portului turistic „Tomis” cu

faţada spre mare şi plajă şi constituie un rar exemplar de construcţie în stil neomaur, care se

mai păstrează în Constanţa.

Se mai remarcă: Biserica romano – catolică, Bustul lui Mihai Eminescu, Statuia lui

Anghel Saligny, Statuia Timonierului. Faleza oraşului Constanţa este un plăcut loc de

Pagina 25 din 84


plimbare de unde se poate privi întinderea nesfârşită a mării. Pe faleză un obiectiv turistic

interesant este Cazinoul din Constanţa. Acest cazinou a fost în întregime restaurat de o echipă

de artişti plastici. Cazinoul dispune de un restaurant de 160 de locuri, un bar de zi şi o cafenea

de 90 de locuri un salon de cofetărie de 70 de locuri, o sală polivalentă de 120 de locuri, o

braserie de 120 de locuri, o terasă de vară de 300 de locuri, un bar de noapte de 225 locuri,

unul dintre cele mai mari de acest gen din ţară.

Plaja Constanţa poate primi până la 15.000 de persoane pe zi şi este dotată cu cabine,

solarii, umbrele, tonete, bufete, duşuri.

Parcul sportiv „1 Mai” este un mare ansamblu de spaţii verzi şi amenajări pentru

practicarea sporturilor în aer liber. În cuprinsul parcului se găseşte stadionul 1 Mai, cu o

capacitate de circa 20.000 locuri.

La marginea cartierului Tomis Nord al oraşului se află una dintre cele mai frumoase

complexe turistice: Satul de vacanţă Constanţa, alcătuit din unităţi de alimentaţie publică,

ridicate în stilul gospodăriilor ţărăneşti din diferite zone ale ţării. Oaspeţii satului de vacanţă

Constanţa găsesc aici gustoase mâncăruri tradiţionale pregătite de meşteri bucătari din

diferite zone ale ţării. În multe din casele acestui complex, turiştilor li se oferă şi camere de

închiriat.

Eforie Nord.

În anii de după cel de-l doilea război mondial, prin ridicarea a numeroase edificii noi

şi prin modernizarea ei, Eforie Nord a devenit o remarcabilă staţiune de tratament şi odihnă,

funcţionând în tot cursul anului. Complexul sanatorial Eforie Nord format din hotelurile

Steaua de Mare, Meduza şi Delfinul, are o capacitate totală de 1.386 de locuri. În acest

modern şi bine gospodărit sanatoriu tratamentele cuprind o mare varietate de forme. Plaja

complexului are circa 10.000 mp, iar pe terasele celor trei hoteluri, la etajul 14 funcţionează

solarii. La hotelul Delfinul se află o piscină cu apă de mare încălzită.

Din edificiile arhitectonice ale staţiunii se impune hotelul „Europa” cu 12 niveluri ,

unde toate camerele sunt orientate spre mare, în partea opusă aflându-se serviciile şi dotările

anexe. O poziţie pitorească are hotelul „Belona”, de forma unei corăbii.

Alte construcţii interesante din Eforie Nord sunt restaurantele cu bucătărie

românească şi programe folclorice naţionale: „Berbec”, „Rapsodia” şi „Nunta Zamfirei”.

Într-o poziţie pitorească pe faleza staţiunii, se află barul „Acapulco” cu apreciate

spectacole de varietăţi.

Pagina 26 din 84


Hotelurile „Azur”, „Diana”, „Union”, „Neptun”, „Minerva” şi „Venus” formează un

grup în partea de Nord a staţiunii, pe faleză, în apropiere de plajă. „Neptun” şi „Union” au

restaurante proprii.

În partea de sud a staţiunii un alt grup este format din hotelurile: „Felix”, „Belvedere”,

„Jupiter”, „Cupidon”, „Fortuna”, „Apollo” şi „Complexul Marea Neagră”.

Techirghiol.

Staţiunea Techirghiol este una dintre cele mai vechi de pe litoralul românesc.

Denumirea staţiunii şi a lacului (techir-vărgat, tigrat; ghiol-lac) este legată de o anumită

proprietate a apei. Când bate vântul, valurile înspumate răscolesc nămolul din lac, apa

devenind cenuşie. Spuma valurilor şi culoarea cenuşie a apei răscolită de furtună dau lacului

un aspect vărgat.

Pe malul lacului Techirghiol a început să se dezvolte, pe la sfârşitul secolului al XIX –

lea, staţiunea balneară. În staţiune s-a construit un modern sanatoriu (Reumatologie, boli ale

aparatului locomotor, ginecologie) baze de tratament, policlinică, vile, etc.

Eforie Sud.

Staţiunea Eforie Sud este cea mai întinsă de pe litoral şi cea mai veche dintre

staţiunile litoralului românesc al Mării Negre.

Sectorul de tratament este organizat sub formă de sanatorii balneare. Pentru copii

reumatici există un sanatoriu special amenajat, funcţionând şi iarna. Principalele unităţi de

tratament ale staţiunii sunt: Sanatoriul T.B.C, Pavilionul de băi calde, Pavilionul pentru băi

reci de nămol, etc. Dintre restaurantele şi hotelurile de mare capacitate menţionăm:

restaurantul „Cazinou”, situat în mijlocul falezei, unde au loc apreciate spectacole de

varietăţi, apoi hotelurile „Ancora”, „Capitol”, „Excelsior”, „Gloria”, „Riviera” din cadrul

complexului situat pe faleză în zona de nord a staţiunii. Mai recent au fost construite şi

hotelurile „Flamingo”, „Cosmos”, Măgura”, „Parc”, Sânziana”, „Turist”.

În Eforie Sud se află unul dintre cele mai mari restaurante de pe litoral – „Splendid”.

Are circa 1.500 locuri la mese şi oferă diferite specialităţi culinare.

Numeroase spaţii verzi, bulevarde şi aleile pline cu flori, întinsele parcuri în mijlocul

cărora se înalţă cele peste 20 de hoteluri şi vile, conferă staţiunii Eforie Sud renumele de oraş

– grădină.

Costineşti.

Staţiunea Costineşti este considerată staţiunea tineretului pentru că, an de an, mii de

studenţi din toată lumea vin să-şi petreacă vacanţa pe ţărmul Mării Negre, alături de numeroşi

studenţi români.

Pagina 27 din 84


Situată de-a lungul unei dintre cele mai mari plaje de pe litoralul românesc, între

Eforie Sud şi Mangalia, staţiunea atrage anual peste 60.000 de tineri români şi străini. La

dispoziţia tinerilor turişti stau hotelurile: ”Forum”, „Azur”, minihoteluri, vile, căsuţe, corturi,

restaurante, cantine, cofetării, etc. Numeroase sunt manifestările culturale organizate la

Costineşti: Gala Tinerilor actori, Festivalul de Jazz, Serbările Mării, cicluri de informare şi

educaţie cinematografică realizate de Arhiva Naţională de Filme, simpozioane, etc. Variate

sunt şi activităţile sportive şi de agrement: Cupa Costineşti la fotbal, volei, baschet, handbal,

tenis, tenis de masă, şah şi înot; întâlniri cu renumiţi sportivi români, windsurfing , schi

nautic, yachting şi altele.

Olimp.

Staţiunea Olimp se compune din câteva unităţi distincte. Într-o primă etapă l nord de

Neptun s-a construit un ansamblu de hoteluri cu puţine niveluri şi restaurante separate. Deşi

dimensiunile şi capacitatea ansamblului sunt mici, el impresionează prin armonia şi

optimismul construcţiilor, prin atmosfera de destindere pe care o creează; însumează 1560

paturi şi este compus din 5 hoteluri, cu numele unor oraşe din ţara noastră: Arad, Galaţi,

Sibiu, Craiova şi Slatina şi trei restaurante: Arad, Galaţi şi Craiova cu circa 1600 de locuri.

În continuarea acestui ansamblu se află grupul de hoteluri denumite „Amfiteatru”,

„Panoramic” şi „Belvedere”. În zona Amfiteatru toate camerele au terase şi din toate se vede

marea. La decorarea restaurantelor, barurilor de zi, hotelurilor de primire şi la alte spaţii s-au

folosit grile şi lămpi de fier forjat, elemente de sticlă colorată, riflaje din diferite esenţe de

lemn, plăci ceramice şi plăci mozaicale.

În partea de nord a staţiunii se conturează ansamblul Olimp Nord care beneficiază de

una dintre cele mai favorabile poziţii de pe întregul litoral. Hotelurile şi restaurantele

formează o înşiruire perimetrală de clădire parter , plus 14 etaje, delimitând la interior

circulaţiile şi zonele de odihnă şi agrement. Toate hotelurile cu restaurante proprii au

denumirile unor provincii istorice româneşti: „Transilvania”, „Moldova”, „Muntenia”,

„Oltenia”, „Banat”, „Maramureş”, „Dobrogea”. Fiecare hotel poate caza un număr de 465

turişti în serie, în camere cu un pat, cu două paturi şi în apartamente.

Pe lângă acestea mai există şi vile, campinguri, sate de vacanţă.

Neptun.

Staţiune Neptun valorifică o ambianţă deosebită: o pădure bogată şi un lac cu apă

dulce, pe malul mării. Compoziţia urbanistică cuprinde hoteluri, vile, case de odihnă şi toate

dotările necesare. Printre cele mai vechi hoteluri din Neptun se află: „Midia”, „Neptun”,

„Decebal”, „Ovidiu”, „Traian”, „Tomis”, „Histria”, „Calatis” la care se adaugă „Terra”

Pagina 28 din 84


„Apollo”, „Romanţa”, „Mioriţa”, „Bâlea”, cu o capacitate de 4.250 locuri. Dintre dotările

staţiunii menţionăm: Bazarul, ansamblu ce conţine o zonă comercială amenajată cu

construcţii noi şi o zonă de alimentaţie publică (terasă, restaurant, cafenea, patiserie, dulciuri,

ceainărie). Ansamblul este dominat de terasa restaurant, care-şi desfăşoară spaţiile pe niveluri

diferite.

Restaurantul „Popasul Căprioarelor” a fost amenajat în stil rustic, cu specialităţi

culinare locale, prezintă programe artistice şi muzicale de folclor românesc.

Restaurantul „Calul Bălan” cu specific culinar autohton, program muzical şi artistic

de folclor românesc dispune de o sală pentru degustări de vinuri superioare din podgoriile

dobrogene.

Policlinica balneară Neptun, este dotă cu instalaţii necesare aplicării de tratamente

ambulatorii în diferite boli, se fac aplicaţii cu nămol sau băi cu apă adusă din Lacul

Techirghiol, electroterapie, galvanoterapie, raze ultrascurte şi ultraviolete, magnetodiaflux,

băi de plante medicinale şi altele.

Jupiter.

Staţiunea Jupiter beneficiază şi ea, de efectul mare – plajă – lac – staţiune.

În interior staţiunea cuprinde construcţii în general joase, legate cât mai mult de

vegetaţie, prin crearea de spaţii interioare (Satul de vacanţă Zodiac) sau de curţi interioare

(ansamblul hotelier Cozia – Tismana).

Zona activă centrală este înconjurată de multe spaţii verzi. Pentru a crea un spaţiu cât

mai intim şi mai agreabil aici au fost concentrate principalele activităţi ale staţiunii:

magazine, poştă, teatru, dotări sportive, etc.

În centrul staţiunii Jupiter se găseşte un mic lac artificial – Tismana – în jurul căruia

se grupează câteva mari complexe hoteliere: „Cozia”, „Tismana”. Tot în această zonă

centrală se grupează hotelurile „Delta”, „Scoica”, „Violeta”, „Iris”, ”Nalba”, „Mimoza”,

„Cometa”. Chiar pe nisipul plajei se află hotelurile în 8 etaje: ”Meteor”, „Cometa”, „Atlas”,

Olimpia, dominate de blocul turn, cu 13 etaje, al hotelului ”Capitol”.

Satul de vacanţă „Zodiac”, alcătuit din vile – bungalow cu parter şi etaj şi cu o

capacitate de circa 1500 de locuri constituie un punct de atracţie al staţiunii. Interesant este că

cele 740 camere sunt repartizate pe sectoare, în număr egal cu constelaţiile „Zodiacului”,

Căsuţele sunt construite din lemn, vopsite în culori vii şi înconjurate de vegetaţie. Tot aici se

află un camping cu peste 2000 locuri.

Cap Aurora

Pagina 29 din 84


Staţiunea turistică Aurora se înscrie într-o fâşie de teren de circa 250 m. adâncime,

între Venus şi Jupiter, pe o lungime de aproximativ 1 km., completând suita de staţiuni din

zona de sud a litoralului românesc. Aurora reprezintă cel mai mare complex turistic de pe

litoralul românesc al Mării Negre. Alcătuit din 10 hoteluri cu denumiri de pietre scumpe:

Grant, Agat, Diamant, Opal, Safir, Rubin, Onix, Cristal, Topaz, Coral, din 8 restaurante,

piscine terenuri de sport şi alte dotări. Acest complex , socotit din punct de vedere

arhitectonic şi 7unul dintre cele mai frumoase din Europa, poate găzdui circa 3.000 de turişti

pe serie.

Fiecărei grupări de trei sau patru hoteluri îi sunt destinate o piscină şi un bazin pentru

copii.

În partea de sud a staţiunii se află complexul Cătunul, unde, printre altele, se

organizează spectacole folclorice. „Cătunul” este compus din câteva unităţi distincte,

concepute în stilul arhitecturii tradiţionale dobrogene: cafenea, cherhana cu specialităţi

dobrogene, o casă a olarului, o moară unde la comandă se prepară specialităţi de brutărie, o

berărie unde halbele de ceramică se fac pe loc, în faţa vizitatorilor.

Venus.

Staţiunea Venus, dezvoltată în jurul unui lac se desfăşoară pe marginea Golfului

Aurora, faţă în faţă cu faleza oraşului Mangalia, care închide orizontul spre sud.

Venus mai este cunoscută şi sub denumirea de staţiunea fetelor, deoarece o mare parte

din hotelurile de aici poartă nume feminine româneşti: ”Dana”, „Despina”, „Anca”, „Irina”,

„Corina”, „Rodica”, etc.

Trei blocuri turn: „Pajura”, „Vulturul”, „Cocorul”, sunt aşezate la limita de sud a

staţiunii şi concentrează, în vecinătatea plajei, un număr considerabil de paturi.

Ca arhitectură, se detaşează hotelul „Raluca”, cu formă circulară în jurul unei curţi

interioare. În sudul staţiunii în imediata apropiere a plajei se află hotelul şi restaurantul

Ileana, de formă şerpuită.

Alte construcţii caracteristice, care dau o notă de originalitate staţiunii sunt:

restaurantul „Esplanada”, ansamblul hotelier „Florica”, „Veronica”, „Zamfira”, hotelurile:

„Pajura”, „Vulturul”, „Cocorul”, barul „Calypso” ş.a.

Saturn.

Staţiunea are aspectul uni zone dens construite către faleză şi plajă. Spre cordonul

litoral staţiunea este marcată cu blocuri înalte, dispuse în evantai , pentru a asigura o mai

bună încadrare în teren şi a permite perspective interesante din toate direcţiile.

Pagina 30 din 84


Oarecum separată de restul staţiunilor din Mangalia Nord, Saturn prezintă la prima

vedere un mănunchi de construcţii hoteliere de mari proporţii şi anume: grupul de trei blocuri

– hotel cu 4 etaje- „Alfa”, „Beta”, „Gama”, apoi cele două construcţii monumentale cu câte

14 etaje: „Diana” şi „Atena”, ansamblul fiind completat cu şiragul construcţiilor cu 5 etaje,

aliniate chiar pe ţărm, care adăpostesc hotelurile : „Tosca”, „Semiramis”, „Narcis”,

„Cleopatra”, „Cupidon”, „Cerna”, „Prahova”, „Siret”, . Tot aici se află două sate de vacanţă:

„Dunărea” şi „Delta”. Cele mai noi hoteluri din staţiune sunt: „Balada”, „Hora” şi „Sirena”.

Mangalia.

În ultimii ani Mangalia a devenit o importantă staţiune maritimă, aici simţindu-se

influenţele climatului mediteranean.

În raza oraşului Mangalia au fost descoperite, relativ recent, numeroase surse de apă

termală sulfuroasă ce au dat rezultate deosebite în tratarea reumatismului, afecţiunilor

ginecologice, ale aparatului locomotor şi respirator şi alte boli.

Pentru valorificarea acestui potenţial terapeutic natural, aici au fost construite

numeroase hoteluri, vile, precum şi unităţi de tratament. Cel mai recent – hotelul de cură

Mangalia – are 518 locuri, fiind echipat cu instalaţii complexe, cu bazine de apă sulfuroasă,

cabine cu nămol, etc. Staţiunea Mangalia dispune de bază de tratament şi la Sanatoriul

Balnear. Cazarea turiştilor se asigură tot timpul anului, în hotelul de cură „Mangalia”, în

Sanatoriul Balnear şi în hotelul „Scala”. În sezonul estival funcţionează şi alte hoteluri ca

„Zefir”, „Astra”, „Orion” şi „Zernit”. Pentru masă turiştii au la dispoziţie restaurantele

hotelurilor şi pensiunea Sanatoriului Balnear.

Specialiştii şi-au îndreptat atenţia şi spre valorificarea vastului depozit de nămol de

turbă, precum şi a izvoarelor de ape sulfuroase, ce reprezintă un imens „rezervor de sănătate”.

Ca principale obiective turistice ale oraşului Mangalia se enumeră: Lacul Mangalia, Muzeul

de Arheologie Callatis, Zidul de incintă, Portul antic Callatis, colecţia „Mercurius” –

adăpostită într-o vilă situată pe malul mării, în faţa hotelului Mangalia, monumentul Geamia

Esmahan Sultan, Casa de Cultură a Tineretului- o construcţie modernă, dar care păstrează

răsăturile caracteristice ale arhitecturii locale dobrogene, tradiţionale, pe trei nivele şi care

adăposteşte o elegantă şi modrnă sală de spectacole cu 365 locuri, un salon de conferinţe u 80

locuri, discotecă, salon pentru expoziţii, alte spaţii pentru sport, agrement sau pentru

funcţionarea a diverse cercuri cultural-educative şi ştiinţifice.

La sud de Mangalia, spre graniţa cu Bulgaria sunt alte două pitoreşti localităţi rurale –

2 Mai şi Vama Veche – care, vara, funcţionează ca staţiuni de odihnă.

Pagina 31 din 84


4.2. Baza tehnico materială a turismului montan

În ceea ce priveşte baza tehnico materială a turismului montan principala componentă

este reprezentată de reţeaua de cazare şi anume: hotelurile, motelurile, vilele, cabanele cu

capacităţi medii sau mici, cu camere separate şi cu dormitoare comune, cu funcţiune

sezonieră sau permanentă; sunt unităţi de cazare cu o largă răspândire în zona montană, la

care se adaugă numeroase refugii sau adăposturi – construcţii din lemn sau din piatră, lipsite

de dotări şi de personal de servire, destinate cazării celor în trecere (amatori de drumeţie sau

de ascensiuni. În strânsă legătură cu vertiginoasa dezvoltare a turismului automobilistic au

apărut campingurile cunoscute în România sub numele de „popasuri turistice”. Totuşi în

regiunea montană acestea sunt mai reduse. Se mai remarcă şi taberele şcolare şi un număr

mare de spaţii de cazare la cetăţeni.

Dacă vorbim despre reţeaua de alimentaţie publică, aceasta este construită din

restaurante, rotiserii, bufete, berării, baruri , cofetării, patiserii, chioşcuri şi alte unităţi de

alimentaţie publică.

Agrementul reprezintă şi în aceste regiuni un factor important de care trebuie să se

ţină seama şi care este în plin proces de privatizare.

Pornind din Carpaţii Orientali , străbătând Obcinile Bucovinei , Munţii Rodnei,

Bârgăului, , Suhardului şi Rarău – Giumalău descoperim adevărate frumuseţi care încântă pe

oricine.

Obcinile Bucovinei nu beneficiază de o bază materială bogată cu toate elementele

constructive ale acesteia. Cele mai dese sunt cabanele turistice, la care se adaugă cele câteva

hoteluri şi hanuri turistice de pe traseele ce străbat aceşti munţi.

Astfel întâlnim hanul „Solca” din satul Cocica, de categoria I, ce dispune de un spaţiu

de cazare de 45 locuri, un restaurant, cu 160 de locuri, terasă cu 200 de locuri.

Mai există un popas turistic „Trei brazi” cu cabane şi căsuţe şi restaurant, restaurantul

„Cocica”, berăria „Solca” cu restaurant şi terasă.

În continuarea traseului întâlnim cabana turistică „Palma” care dispune de 24 de

locuri pentru cazare şi 12 camere, bar şi sală de mese, terasă. Hotelul „Zimbru” de două stele,

care are la dispoziţie pentru cazare 160 de locuri, cu restaurant, bar de zi, salon „Bingo” cu

120 de loc, magazin artizanat; complexul turistic „Ştrand” cu hotel şi cabană, 10 căsuţe,

restaurant, bar, terasă, club, sală de sport polivalentă, teren de tenis, bazin de înot, bowling cu

afişaj electronic, saună, băi de cetină, pârtie de schi(cu baby schi lift) şi alte dotări, plus

restaurantul „Carpaţi”, „Rarău”, o cofetărie, toate acestea fac din oraşul Câmpulung

Moldovenesc o staţiune căutată de turişti.

Pagina 32 din 84


Oraşul Gura Humorului dispune de un hotel, „Carpaţi” cu 18 locuri, un motel, o

tabără pentru copii cu 130 de locuri, vile ca: „Romana” cu 15 locuri, bucătărie cu toate

dotările moderne necesare, salon, cameră de studiu, terasă, cramă, piscină, saună finlandeză,

„Montana Grup Voroneţ”, „Fabian”, „Simeria” şi o serie de restaurante ca ”Select”,

„Nadianca”, „Dumbrava Humorului”, discoteci, cofetării.

În satul Lucina găsim cabana turistică „Lucina”, categoria I, dispunând pentru cazare,

de 30 locuri, cu bar şi restaurant însumând 160 locuri.

Satul Mănăstirea Humorului beneficiază de un camping numit „Butucea”, casa

„Gheorghiţă”, de două stele – pensiune agro-turistică omologată – cu 16 locuri terasă în

apropierea căreia sunt pârtii de schi neamenajate.

Satul Mestecăniş oferă cazare la cabana turistică „Mestecăniş” cu cabană şi căsuţe, un

restaurant cu 94 de locuri şi loc pentru corturi.

În oraşul Solca, staţiune balneo-climaterică se află un motel. O cabană turistică, „Trei

brazi”, cu cazare la căsuţe, loc pentru corturi, restaurant.

Suceviţa dispune de un popas turistic de categoria I, cu hotel, restaurant şi căsuţe

însumând 70 locuri pentru cazare, pârtie de schi, saună, de un han turistic, cu cazare în han şi

în căsuţe, cu restaurant, terasă şi bar şi o pensiune cu cazare şi pensiune completă pentru 20

de persoane.

Satul Vatra Moldoviţei se remarcă prin popasul turistic „Vatra Moldoviţei, care

dispune pentru cazare de 44 de locuri, restaurant şi terasă cu 160 de locuri, prin motelul

Mărul de Aur, care are 24 locuri pentru cazare, restaurant, terasă, saună, pârtie de schi

neamenajată, şi prin pensiunea „Tradeus” cu terasă.

În satul Voroneţ întâlnim cabana cu acelaşi nume, complexul turistic „Luci-Leo” cu

restaurant, locuri de cazare în număr de 20, amenajări pentru servirea produselor culinare

specifice stânei, bazin cu păstrăvi, un grup de vile de lux dintre care vilele: „Nistor”, „Lotus”,

„Gabriel”.

Dintre toate locurile de cazare şi popas în Obcinele Bucovinei cea mai cunoscută este

cabana turistică „Deia”. În prezent este dezafectată, însă ea figurează ca reper în hărţile şi

ghidurile turistice. În apropiere găsim o pârtie de schi pentru începători. În afara

posibilităţilor de cazare enumerate mai sus, în Obcinile Bucovinei întâlnim o serie de cabane

forestiere, cantoane silvice, stâne, refugii, sălaşe, etc.

Munţii Rodnei sunt compartimentaţi în trei mari masive sunt compartimentaţi în trei

mari masive: Ineu, Pietrosul şi Bătrâna . Aceşti munţi, o lungă perioadă de timp au fost slab

frecventaţi de turişti, poate şi din cauza numărului redus de cabane turistice, ceea ce a atras

Pagina 33 din 84


puţin interes pentru marcarea şi remarcarea traseelor turistice. Satele şi oraşele din aceşti

munţi precum şi cele din împrejurimile lor deţin o bază materială variată cum ar fi:

- hoteluri ca cele din staţiunea balneoclimaterică Borşa, care dispun de 125 locuri

pentru cazare, restaurante, baruri, hotelul „Cerbul” cu restaurant şi bar, hotelul „Perla

Maramureşului”, hotelul „ Sălăuţa”, „Someşul”, „Hebe” cu 900 de locuri pentru cazare,

restaurant, pensiune, cu 480 de locuri, bar de zi, saună, sală de sport, teren de tenis, teren de

volei, parc pentru copii, magazin, bază de tratament hidro şi fizioterapeutic;

- hanuri turistice ca „Butinarilor”, Dealul Moisei”, hanul turistic „Prislop” situat la

altitudinea de 1.455 m., în Munţii Rodnei, care în prezent funcţionează cu intermitenţă. Se

mai întâlnesc vile, cabane ca: vila „Cascada”, „Stibina”, „Brădet” care însumează peste 275

de locuri pentru cazare cu saună, mofetă, masaj cu personal medical calificat, restaurant, bar,

club, bibliotecă, loc pentru corturi, vila „lotus” cu restaurant şi o capacitate de cazare de 42

de locuri, cabana turistică Capra Neagră cu restaurant, „Preluca Izei” care beneficiază de 20

locuri pentru cazare, un loc pentru corturi, pârtie de schi cu dificultate mică-medie, cabana

meteorologică „Pietrosul” cu loc pentru corturi, „Pusdrele” care în prezent este distrusă însă

ea figurează ca reper în hărţile şi ghidurile turistice, cu loc pentru corturi, apă de izvor şi

pârtie de schi pentru avansaţi.

Cabana din Şaua Curăţel, parter plus etaj, care pune la dispoziţie turiştilor un număr

de 44 de locuri pentru cazare, unde numai una dintre camere poate fi încălzită (din 5); nu se

asigură hrană sau alte facilităţi. Ultimele trei cabane turistice se află la altitudinea de peste

1500 de m. în Munţii Rodnei.

Nu poate să nu fie remarcată pârtia de schi de la Borşa care cuprinde teleschi (în 17

minute se parcurge o diferenţă de nivel de 500 m.); capacitate 200 persoane (oră) până pe

culmea Runcu – Ştiol, în continuarea acestuia telescaun (capacitate 400 persoane/oră)până

sub vârful Ştiol. Au fost amenajate trambuline naturale pentru sărituri cu schiurile, de 90 m.

(nivel olimpic).

Importanţa cabanelor forestiere din Munţii Rodnei este deosebită, deoarece masivul

este relativ sărac în cabane turistice. Aceste cabane forestiere se află ca puncte de reper,

menţionate în descrierea traseelor montane. Dintre ele se remarcă: grupul de cabane

„Fundătura Izei”, „Izvoarele Borcutului”, „Izvoru Rece”, „Gura Mihăiesei” şi altele fără

denumire.

Dat fiind caracterul de Parc Naţional pe care îl au Munţii Rodnei, locurile pentru

montat corturile sunt în principal următoarele: cabana turistică „Pusdrele”, Pasul Şetref, Şaua

Pagina 34 din 84


cu Lac, Şaua Gărgălău, Tarniţa La Cruce, Şaua Obârşia Rebri, Pasul Rotunda, Izvorul

Albastru al Izei, poiana Ştiol, La Jgheaburi, lacul Lala Mare etc.

Munţii Bârgău bogaţi în faună, floră, rezervaţii naturale oferă privelişti minunate, iar

pentru ca ele să fie descoperite, cunoscute de către mai mulţi turişti, aceştia trebuie să fie

înzestraţi şi cu o bază materială corespunzătoare.

Astfel şi aici întâlnim multe hoteluri, vile, hanuri turistice, popasuri turistice, cabane

turistice şi forestiere, pârtii de schi dotate corespunzător şi multe altele. Dintre cele mai

cunoscute sunt: cabana turistică „Cobiliţa” din satul cu acelaşi nume situat la altitudinea de

830 m., care dispune de spaţii pentru cazare cu 40 locuri, restaurant şi o pârtie de schi pentru

începători şi avansaţi la care se adaugă popasul turistic „Valea Străjii”, cu restaurant şi terasă.

Satul Piatra Fântânele, staţiune balneo-climaterică, unde conţinutul de iod atmosferic

este cel mai ridicat din ţară, este cunoscut prin hotelul său numit „Dracula”, construit în 1983,

clădirea fiind concepută sub forma unui castel medieval, de trei stele, dispunând pentru

cazare de 134 de locuri, un restaurant cu 200 locuri, bar de zi, cramă, saună, pârtie de schi,

telescaun, baby-lift.

Nu pot fi trecute cu vederea nici restaurantele „Olti-Mona”, „Est” din satul Poiana

Stampei cu o capacitate de 70 de locuri, hotelul „Heniul” cu restaurant, terasă, bar şi

cofetărie.

Deoarece cabanele forestiere s-au dovedit a fi un refugiu şi un loc de popas destul de

căutat, cele mai importante din Munţii Bârgău sunt: cabana forestieră „Dosul Gogoaşei”,

„Fântânele” care poate oferi adăpost la 10-12 turişti fiind dotată cu un magazin alimentar,

„Dalbidonul”, „Dorna Mică” şi alte grupe de cabane şi barăci al muncitorilor de la staţiile de

încărcare.

Cabanele turistice din Munţii Suhard sunt absente, fapt c la prim vedere ar crea mari

probleme drumeţilor care s-ar aventura în acest masiv, însă în realitate, pe teren, întâlnim

numeroase cantoane silvice, cabane forestiere, refugii şi cabane pastorale, precum şi foarte

multe stâne sau sălaşe pastorale. Este evident că în aceste locuri de cazare sau popas confortul

este în multe cazuri minim, serviciile turistice neexistând, astfel că drumeţul trebuie să vină

echipat, după caz cu sac de dormit, hrană sau cort.

Problema se pune total diferit iarna, când înainte de a pleca la drum, trebuie calculate

bine etapele în funcţie de posibilităţile de cazare. Astfel întâlnim: cabana turistică

”Mestecăniş”, refugiul turistic „Ouşor”, este amplasat sub vârful Ouşor –1.639 m.- cabanele

pastorale „Recele”, „Omu”, „Romego”, cabanele forestiere „Pârâu Rece”, „Diaca – Burcut”,

Pagina 35 din 84


„Gândacu”, „Rusoia”, „Netedu”, „Făgeţel”, „Brâncuşorul”, „Ciotina”, şi alte cabane

forestiere,; case de vânătoare ca cea din poiana Rotundă – „Rotunda” sau casa „Cerbu”.

Lângă acestea se adaugă o serie de hoteluri, moteluri, cabane turistice pe care orice

turist le poate frecventa parcurgând traseele montane din munţii Suhard, ca: hotelul ”Bistriţa”

de trei stele, amplasat la poalele muntelui Suhard, şi care dispune de un restaurant de 120 de

locuri, o discotecă, loc pentru pescuit sportiv, magazin, hotelul „Dorna”, cu restaurant şi bar,

hotelul „Căliman”, „SNCFR”, „Vera”, restaurante ca Bucovina, Veveriţa, Valea Dornelor,

Cazinou cu o sală de 300 locuri, aflat în reconstrucţie, două baze de tratament, 15 vile şi două

complexe balneare, însumând circa 1500 locuri şi multe altele.

În munţii Rarău – Giumalău traseele montane nu se întind pe distanţe foarte mari, aşa

cum se întâmplă în alte masive, iar cele două cabane turistice „Zugreni” şi „Giumalău”

precum şi hotelul alpin „Rarău” oferă posibilitatea drumeţilor de a străbate aceşti munţi fără

dificultăţi majore din punct de vedere al spaţiilor de cazare.

Cabana turistică „Zugreni” deţine trei clădiri (cabana, P plus 2 etaje), pentru cazare

150 de locuri, un restaurant non - stop cu 90 de locuri, un salon pentru recepţii cu 65 de

locuri, salon de biliard, discotecă, terasă, saună, sală pentru masaj, magazin, teren de sport,

plajă pe malul râului Bistriţa Aurie.

Cabana turistică „Giumalău” este amplasată în zona sudică a Vf. Giumalău şi pune la

dispoziţia turiştilor 30 de locuri, o pârtie de schi.

Hotelul alpin „Rarău” este amplasat în poiana dintre Piatra Şoimului şi Pietrele

Doamnei, hotel de trei stele, cu restaurant, bar de zi, discotecă, terasă; în apropiere se află

pârtii de schi neamenajate. La circa 200 de m. se află Staţia meteorologică Rarău.

Cu toate acestea importanţa cabanelor şi a cantoanelor forestiere este majoră ca locuri

de popas sau la nevoie ca adăpost pe timp nefavorabil, pe lângă adăposturile pastorale, care

se găsesc aproape în fiecare poiană. Cele mai importante cabane forestiere de care ar trebui să

se ţină seama sunt: cabana „Rusca”, în apropierea cabanei turistice „Giumalău”, „Poiana

Itcani”, „Mestecăniş”, cantonul silvic „La Pârâu”, şi multe altele.

Toate aceste zone montane sunt incluse în circuitul turistic şi datorită marilor

rezervaţii naturale, peşteri, defilee, lacuri, mănăstiri, schituri, aparţinând deopotrivă de

ortodoxiei, catolicism, romano-catolici sau reformaţi, catedrale, biserici, monumente de

arhitectură veche, care fac ca acest spaţiu să se constituie într-o atracţie pentru turismul intern

şi internaţional, care găseşte aici o bogăţie aproape unică în planul arhitecturii, lăcaşelor de

cult a artei religioase, a picturii monumentale.

Pagina 36 din 84


Dintre toate staţiunile renumite din zona centrală a Carpaţilor Orientali , ce se înscriu

pe retina ochiului mai ales pentru izvoarele lor minerale, cele mai cunoscute sunt:

Vatra Dornei, complex balnear cu bază proprie de tratament, vile, pavilioane, hoteluri,

cabane, popas turistic, pensiuni particulare,

Sângeorz – Băi, complex balnear cu baza proprie de tratament- Hebe (900 de locuri)

şi Sind-România(700 de locuri), vile, pensiune;

Tuşnad, cu hoteluri cu baze proprii de tratament (Tuşnad –200 locuri, Oltul – 250 de

locuri, Ciucaş – 150 de locuri, etc) vile, pensiuni, ştrand în aer liber, terenuri de sport, popas

turistic – Moara lui Făgădău, mofete, ape minerale, drumeţii la Lacul Sf. Ana, mlaştina

Mohos, Stânca Şoimilor, etc,

Malnaş Băi, Sovata, cu hoteluri cu baze de tratament, Sovata – 320 locuri, Brădet –

190 locuri, Aluniş –270 locuri, etc, vile , pensiuni, terenuri de sport, piscină acoperită (hotel

Brădet) ştranduri (lacurile Ursu şi Aluniş), bărci şi posibilităţi de pescuit pe Lacul

Tineretului, pârtie de schi cu baby – lift, drumeţii (popasul turistic „Stâna de Vale”, hanul

turistic „Ursul Negru”, păstrăvăria de la Câmpia Cetăţii, etc);

Slănic Moldova, hoteluri cu baza proprie de tratament (Perla –174 locuri, Sind-

România – 560 locuri)restaurante, vile, pensiuni, terenuri de sport, popicărie, pârtie de schi şi

săniuş, discoteci, locuri de plimbare (Parcul staţiunii şi Valea Slănicului) scurte drumeţii la

păstrăvăria şi cascada de pe Valea Slănicului pe muntele Pufu ( de unde se deschide o

frumoasă panoramă asupra staţiunii), pe Muntele Cerbu, Dobru;

Covasna, hoteluri cu baza proprie de tratament (Bradul –200 locuri, Montana – 500

locuri, Herfaistos – 300 de locuri, Dacia – bază de tratament în incintă, aparatură de tratament

cu laser, piscină, saună, mofete, băi calde cu ape minerale, săli fitness, etc) Turist – 50 locuri,

vile, pensiuni, popas turistic (Valea Zânelor – 40 locuri), scurte plimbări şi/sau la „Balta

Dracului” – în parcul staţiunii )amenajată sub forma uni fântâni larg deschise, în interiorul ei

auzindu-se un zgomot permanent provocat de emanaţiile de CO2, care în ascensiunea lor

împreună cu apa antrenează un nămol fin), la Siclaul sau Planul înclinat (Valea Zânelor,

ingenioasă instalaţie de transport construită în sec XIX care este formată din două platforme

ce alunecă pe şine la o diferenţă de nivel de peste 300 m.), la Chiuruş, locul unde s-a născut

Korosi Csomo Sandor, autorul primului dicţionar tibetano – englez şi a celei dintâi gramatici

tibetane, la cetatea zânelor, etc.

Acţiunea conjugată a soarelui, pădurii, apelor şi altitudinii are efecte miraculoase

asupra unor boli în care numai natura poate da asemenea rezultate.

Pagina 37 din 84


În Munţii Baiului mişcarea turistică se află încă la început. Motivele principale care

au determinat această rămânere în urmă sunt legate printre altele de vecinătatea munţilor

Bucegi, care prin peisaje extrem de variate şi prin amenajările complexe ce au absorbit

aproape total fluxul de turişti de pe Valea Prahovei.

Pătrunderea pe toate traseele turistice se face fi dinspre Valea Prahovei, fie dinspre

Valea Doftanei. Aceste văi sunt străbătute de căi de comunicaţie moderne care permit accesul

rapid la majoritatea punctelor de pornire. Pe Valea Prahovei se ajunge atât pe calea ferată, cât

şi pe şosea, în staţiunile Sinaia, Poiana Ţapului, Buşteni, Azuga, Predeal, cele mai vizitate

staţiuni montane din România.

Sinaia, recunoscută staţiune balneo – climaterică, numită adesea „Perla Carpaţilor”

este situată pe versantul sud-estic al Masivului Bucegi, la altitudinea de 1.000 m. Staţiunea

beneficiază de o importantă bază materială, cu dotările corespunzătoare, care satisfac nevoile

oricărui turist. În prezent Sinaia dispune de o capacitate de cazare de aproape 4.500 de locuri

(2.015 în hotelurile Montana, Sinaia, Palas, Alpin, Păltiniş, Caraiman, Internaţional, 2.050 în

vile şi case de odihnă, 208 în hanuri, 233 la cabane, în sezonul estival se adaugă 240 locuri în

campinguri) restaurante multiple. Există două staţii PECO, un serviciu Salvamont, magazin

alimentar, foto-sport.

Formaţia Salvamont Sinaia devine, prin activităţile de marcare, prevenire a

accidentelor de salvare, de ocrotire a naturii de construcţie a unui refugiu model, una din

prestigioasele formaţii de salvatori montani din Carpaţi.

Ocolul Silvic Sinaia, cu sediul chiar în centrul oraşului a manifestat o grijă

permanentă pentru pădurile Bucegilor şi Baiului, păzindu-le de distrugere şui dezvoltându-le,

astfel încât azi aceşti munţi au cele mai frumoase păduri prahovene, adevărate parcuri

naţionale.

În extremitatea sudică, pe versantul stâng al Prahovei se află hanul „Izvorul Rece” cu

80 locuri, restaurant, braserie, camping cu 160 locuri, loc de recreere şi de plecare în

numeroase drumeţii. În nordul oraşului se află hanul Vadul Cerbului (128 locuri, 80 în căsuţe,

restaurant)punct de plecare, după traversarea Prahovei, pe Muntele Cumpătu şi în cartierul

Cumpătu (vile, restaurante, rezervaţie naturală, trenuri de sport, etc) De lângă gară se urcă la

cabana Piscul Câinelui (950 m. altitudine, 17 locuri, restaurant, belvedere spre Sinaia şi

Munţii Bucegi).

Între obiectivele turistice din oraş reţin atenţia: mănăstirea Sinaia, castelul Peleş,

Foişorul, Expoziţia de artă decorativă Europeană, Muzeul Rezervaţia Naturală Bucegi şi alte

clădiri importante.

Pagina 38 din 84


Turismul sportiv a pregătit poligoane cartate pentru concursuri, unul dintre ele fiind

poligonul marelui Campionat Naţional din 1978: Sinaia – cota 1500-Vânturiş, care a cuprins

aria Colţilor lui Barbeş, platoul Pietrei Arse şi Gemenea. După 1989 turismul montan amator,

deşi desfăşurat în cadrul general al unei economii de recul, a început să dezvolte şi activităţi

concurenţiale moderne cu unele rezultate rapide şi vizibile.

Au apărut societăţi comerciale de turism, cabane particulare şi cabane noi sau

refăcute. În schimb Cabanele „Vârful cu Dor” şi Cabana Mioriţa au ieşit din circuitul

drumeţiei montane. Cabana Piatra Arsă trece în patrimoniul Ministerului Tineretului şi

Sportului păstrând pentru drumeţia montană o jumătate din capacitatea sa.

S-au îmbunătăţit instalaţiile pe cablu care leagă oraşul de Platoul Bucegilor

(Telecabina Sinaia – cota 1400- 2328 m. lungime, 590 m. diferenţă de nivel, 35 locuri;

telecabina „Cota 1400”-„Cota 2000” – 1950 m. lungime, 550 m. diferenţă de nivel,28 locuri,

telescaun Cota 1400- Cota 1950 –2.100 m. lungime, 560 m. diferenţă de nivel) numeroase

dotări care permit desfăşurarea în bune condiţii a turismului şi a tratamentelor în afecţiuni ale

tubului digestiv, nevroze, etc.

Poiana Ţapului, aşezare aparţinând oraşului Buşteni, deţine numeroase vile, ca şi

locuri unde iarna se pot practica sporturi de sezon. Aerul curat, bogat în ozon, liniştea

deosebită şi cadrul natural pitoresc îi conferă atributele unei importante staţiuni climaterice.

Buşteni, se desfăşoară îndeosebi pe dreapta Prahovei, între 800 m. şi 940 m.

altitudine. În prezent este o importantă staţiune climaterică. Dispune de 2.183 de locuri de

cazare dintre care 413 în hotelurile „Silva”, „Caraiman”, „Carmen” şi „Căminul Alpin”, 910

locuri în vile, 660 locuri în cabanele din Munţii Bucegi. Localitatea reprezintă cea de-a doua

„poartă” însemnată de intrare în Munţii Bucegi şi cel mai important punct de plecare pe

trasee de alpinism cu grade diferite de dificultate. De aici pleacă telecabina care urcă la

cabana „Babele” (2611 m. lungime, 1237 m. diferenţă de nivel, 20-25 locuri). De asemenea

din Buşteni se pot organiza excursii pe culmea Zamora şi la Vf Cazacu. Obiectivele turistice

mai importante din oraş sunt: Muzeul memorial Cezar Petrescu, punctul zoologic,

păstrăvăria, monumentul Ultima grenadă, etc. În oraş există diverse magazine, locuri de

agrement, etc.

Azuga, se desfăşoară la o altitudine de 940-1020 m. În Azuga există o păstrăvărie, iar

în sudul oraşului se află popasul „Azuga” cu 40 de locuri în 20 de căsuţe. Din diferite puncte

ale oraşului se poate porni în excursii pe Clăbucete, în Munţii Neamţului, la Vf Cazacu, la

poienile din lungul văii Azuga.

Pagina 39 din 84


Predealul, prin condiţiile naturale (bioclimat tonic, aer curat, puternic ozonat, prin

dotări şi servicii, reprezintă una dintre cele mai însemnate staţiuni climaterice româneşti. În

prezent în zona oraşului există aproape 4500 locuri de cazare dintre care:1632 locuri în 71 de

vile, în majoritate pe culmea Cioplea, aproape 1100 locuri în hotelurile „Cioplea”, „Orizont”,

„Carmen”, „Bulevard”, „Rozmarin”, „Predeal”, „Căprioara”, „Cireş”, „Trei brazi”; 1513

locuri în cabane, din care 93 la „Clăbucet Plecare” şi 60 la „Clăbucet Sosire”, magazine,

staţie PECO, serviciu Salvamont.

În Predeal funcţionează 14 pârtii de schi, dintre care 7 cu grad de dificultate medie

(cele mai lungi – Sub Teleferic, 1200 m., 350 m. diferenţă de nivel, Clăbucet, 2400 m., 400

m. diferenţă de nivel) Ele sunt dotate cu instalaţii de telescaun, două instalaţii de teleschi (pe

Clăbucet) şi mai multe babyschiuri. Pârtii uşoare se află în jurul cabanelor Clăbucet, al

hotelurilor Trei Brazi, Orizont, ca şi în lungul văii Puriştoaca. Predealul nu reprezintă numai

o importantă staţiune climaterică şi a sporturilor de iarnă ci şi o însemnată bază de plecare în

traseele turistice în toate masivele din împrejurimi.

Munţii Cindrel, Lotru şi Şureanu, constituie împreună unul dintre cele mai întins

masive din ţară, deţinând o suprafaţă relativ mare în cadrul Carpaţilor Meridionali şi prezintă

o serie de trăsături comun, care se reflectă atât în caracterele geografice ale peisajului, cât şi

în obiectivele turistice pe care le deţin. Dintre cele mai importante componente le bazei

materiale constituite aici, pe traseul de culme care urcă din localităţile de la margini spre

vârfurile cele mai înalte, care fac legătura între cele trei masive muntoase, se remarcă:

-în Munţii Cindrel: cea mai cunoscută staţiune climaterică şi pentru sporturile de

iarnă, situată la altitudine de 1450 m., este Păltiniş, bogată în zăpezi de lungă durată. Cazarea

şi masa se asigură în peste 80 de vile, hoteluri moderne, pensiuni particulare, restaurante,

cantine, baruri ca: Cabana Păltiniş (82 locuri de cazare, restaurant), Cabana Casa Turiştilor

(180 locuri de cazare, restaurant), hotel Păltiniş(80 locuri de cazare, restaurant). Staţiunea

dispune de un club cu sală de spectacole, bibliotecă, terenuri de sport, săli de jocuri

distractive, popicărie, pârtii de schi şi săniuş (telescaun, teleschi şi babylift sub Vf. Onceşti).

În afară de staţiunea Păltiniş, pe traseele montane menţionate se mai găsesc şi o serie

de cabane cum sunt: cabana „Fântânele” cu pârtie de schi, bufet, 52 locuri de cazare. „Gâtul

Berbecului”, 60 locui cazare, restaurant, „Curmătura”, 10 locuri cazare în cabană şi 14 în

căsuţe, restaurant, posibilităţi de agrement: loc de campare, plajă, înot şi pescuit în pârâul

Şteaza, „Oaşa”, 60 locuri, restaurant, posibilităţi de agrement: loc de campare, plajă, înot şi

pescuit. canotul silvic „La Duşi”, refugiul Cinaia, 30 locuri la pricini, sală de mese şi multe

altele.

Pagina 40 din 84


în Munţii Lotrului se remarcă:

Voineasa, staţiune climaterică, cea mai importantă de pe Valea Lotrului, cu

numeroase hoteluri („Lotru”, „Brădişor”, „Vorneşiţa”, „Poieniţa”, „Lotrişor” cu peste 2000

de locuri pentru cazare) restaurante, terase, magazine, braserie, berărie, farmacie, modernă

sală de spectacole (350 locuri), bibliotecă (la hotelul „Lotru”) importantă bază de tratament

(hotel „Brădişor”) 12 vile dotate în stil „familial”. La aceste se adaugă cabana „Prejba”

situată sub Vf Prejba, 80 locuri de cazare, bufet;

oraşul Brezoi care conţine condiţii deosebite pentru escaladarea munţilor şi

organizarea unor drumeţii plăcute. Important centru economic cu posibilităţi de divertisment

diverse: cabana „Obârşia Lotrului”- un important complex turistic montan (cabana veche 35

locuri, 80 locuri în căsuţe, 40 locuri în bungalow-uri), restaurant, staţie meteo, magazine, loc

de campare, cantoane forestiere, hanul „Gura Latoriţei”, 10 locuri de cazare, bufet, staţie

auto.

- în Munţii Sureanu găsim cabana „Sureanu” situată sub Vf Sureanu, cu

46 locuri de cazare, inaccesibilă auto, cabana „Oaşa”, „Prislop”, situată pe versantul

nordic al munţilor Sureanu are 50 locuri de cazare, pârtii de schi pentru începători şi avansaţi

în vecinătate, „Voievodu”, accesibilă auto, cu 78 locuri de cazare; Gradiştea de Munte- zona

cetăţilor dacice din munţii Orăştie; cabana „Costeşti”, etc.

Masivul Făgăraş, prezintă importanţă în mod deosebit, pentru alpinismul de iarnă.

Parcurgerea crestei principale, în condiţii de iarnă, pe zăpadă şi viscol reprezintă o

performanţă deosebită, în special pentru sportivii care urmează să-şi depăşească normele

stabilite în vederea obţinerii unei calificări de alpinism.

Întinsul masiv de granit roşu al Retezatului Central, prezintă un interes deosebit

pentru alpinişti, având în cuprins peste 150 trasee, unele din ele de cea mai mare dificultate.

Ca şi Făgăraşul, masivul Retezat este recomandat practicării alpinismului de iarnă.

Munţii Cernei şi Mehedinţi oferă multiple trasee în special în apropierea staţiunii

Băile Herculane. În masivul Aninei şi Semenicului, întâlnim renumitele Chei ale Nerei,

Caraşului şi peretele muntelui Rol cu numeroase trasee de alpinism.

Apusenii – cu nucleul lor Bihor – Vlădeasa, de o frumuseţe nebănuită, oferă tuturor

alpiniştilor posibilitatea deschiderii unor noi trasee, atât în pereţii de deasupra, cât mai ales în

subteran (peşteri).

În afară de staţiunile amintite se mai remarcă prin dotările lor menite să atragă

turistul, şi cele de la Băile Herculane, importantă staţiune balneoclimaterică , Soveja situată

pe valea pârâului Suşiţa, la contactul Munţilor Vrancei cu Subcarpaţii de Curbură. Aceasta

Pagina 41 din 84


pune la dispoziţie hotelul „Zboina”, o stea, cu 300 locuri, hotelul „Mioriţa”, o stea,, 100

locuri şi trei vile, o stea, capacitate totală 40 locuri. Vatra Dornei amplasată pe culoarul

depresionar ce desparte grupa nordică de cea centrală a Carpaţilor Or8ientali, are o capacitate

de cazare de 220 locuri la hotelul „Cembra” şi vilele „Ozon”, „Suhard”, „Pârtiei”, „Pinului”.

Vidra, situată pe malul lacului Vidra (altitudine 2055 m.) pe versantul nordic al Munţilor

Lotoriţei, dispune de o capacitate de cazare de 100 locuri puse la dispoziţie de cele 5 vile.

Serviciile turistice şi indicatorii lor de eficienţă

Serviciul turistic se prezintă ca un ansamblu de activităţi ce au ca obiect satisfacerea

tuturor nevoilor turistului în perioada în care se deplasează şi în legătură cu aceasta. O parte a

activităţilor ce dau conţinut prestaţii turistice vizează deci acoperirea unor necesităţi

obişnuite, cotidiene (odihnă, hrană), altele prezintă caracteristici specifice turismului şi

respectiv formelor particulare de manifestare a acestuia.

Prin natura lui serviciul turistic trebuie să asigure condiţii pentru refacerea capacităţii

de muncă, simultan cu petrecerea plăcută şi instructivă a timpului liber; de asemenea el

trebuie astfel conceput încât, în urma efectuării consumului turistic, individul să dobândească

un plus de informaţii, cunoştinţe, chiar deprinderi noi. Numai astfel se poate vorbi despre un

conţinut al prestaţiei turistice în concordanţă cu cerinţele epocii moderne, cu exigenţele

tuirismului contemporan.

O altă cerinţă a consumului turistic, la care serviciul turistic prin conţinutul său, este

chemat că contribuie efectiv, o constituie asigurarea unei odihne active a turistului. Ca

rezultat al creşterii productivităţii muncii şi perfecţionării proceselor de conducere, al

promovării pe scară largă a progresului ştiinţific şi tehnic, se reduce săptămâna de lucru, se

măresc dimensiunile timpului liber zilnic şi săptămânal. Odihna activă tinde să devină o

componentă tot mai importantă a serviciului turistic, ea reprezentând totodată un procedeu

modern, eficient de deconectare, de tratament pentru ameliorarea consecinţelor nefavorabile

ale suprasolicitării nervoase. Pornind de la aceste premise, organizatorilor de turism le revine

sarcina conceperii unor vacanţe, cu posibilităţi multiple de desfăşurare a unor activităţi

recreative: culturale, artistice, sportive, stimulatoare a unor pasiuni, etc, menite să diversifice

agrementul tradiţional şi să sporească atractivitatea manifestărilor turistice, să răspundă

criteriilor odihnei active. Aceste preocupări sporesc în intensitate odată cu transformarea

turismului în fenomen de masă, cu creşterea frecvenţei de petrecere a timpului liber în afara

reşedinţei permanente.

Pagina 42 din 84


Diversificarea serviciilor turistice se numără printre preocupările fundamentale ale

organizatorilor de turism, ca una dintre principoalele modalităţi de stimulare a cererii turistice

şi de realizare a unui nivel calitativ ridicat de satisfacere a nevoilor consumatorilor – turişti.

România – dispunând de un patrimoniu turistic de o mare atractivitate precum şi de condiţiile

materiale necesare valorificării acestuia, înscrie diversificarea ofertei de servicii ca obiectiv

prioritar în promovarea turismului inter şi internaţional.

Diversificarea se poate realiza prin antrenarea în circuitul turistic a unor zone şi

alcătuirea unor programe mai variate, multiplicarea acţiunilor oferite turiştilor în legătură cu

fiecare dintre serviciile de bază prestate, sporirea formelor de agrement şi a serviciilor

complementare. Dacă, în cazul serviciilor de bază, perfecţionarea priveşte mai ales aspectul

calitativ, categoria serviciilor complementare reprezintă terenul cel mai fertil apariţiei de noi

tipuri de aranjamente şi facilităţi.

Din categoria serviciilor de bază fac parte cele de transport, cazare. Alimentaţie,

tratament, agrement sau orice altă activitate ce reprezintă motivaţia de bază a călătoriei ca:

vânătoare, alpinism, schi, yachting, etc.

5.1. Serviciul de cazare turistică

Serviciul de cazare vizează, prin conţinutul său, crearea condiţiilor şi confortul pentru

adăpostirea şi odihna călătorului. El este produsul a ceea ce se numeşte producţia hotelieră –

sector care în accepţiunea actuală, înglobează ansamblul activităţilor desfăşurate în spaţiile de

cazare. Serviciul de cazare se prezintă ca o activitate complexă, decurgând din exploatarea

capacităţior de cazare, fiind alcătuit dintr-un grupaj de prestaţii oferite turistului pe timpul

sejurului în unităţi de cazare.

Dezvoltarea şi calitatea serviciului de cazare sunt dependente, în primul rând, de

existenţa unei baze tehnico – materiale de cazare (hoteluri, moteluri, hanuri, case de odihnă,

cabane, popasuri turistice, etc) adecvate cu dotări corespunzătoare, care să ofere turiştilor

condiţii optime şi care să îndeplinească după caz şi alte funcţii. În a doilea rând, serviciul de

cazare este influenţat de dotarea cu personal a capacităţilor de cazare, de nivelul de calificare

a lucrătorilor, de organizarea muncii în unităţile hoteliere. În acest context, insuficienţa

spaţiilor de cazare, echiparea lor necorespunzătoare, neconcordanţa dintre nivelul confortului

oferit şi exigenţele turiştilor, ca şi numărul mic al lucrătorilor , sau slaba lor pregătire,

influenţează negativ calitatea prestaţiei turistice şi prin intermediul acesteia, dimensiunile

circulaţiei turistice şi posibilităţile de valorificare a patrimoniului.

Pagina 43 din 84


Industria hotelieră, considerată în cele mai multe ţări o activitate distinctă a

economiei, are ca domeniu de referinţă totalitatea proceselor desfăşurate în unităţile de cazare

în legătură cu primirea, sejurul şi plecarea călătorului.

Conţinutul industriei hotelier a evoluat paralel cu dezvoltarea capacităţilor de cazare

şi implicarea lor în activitatea turistică, îmbogăţindu-se cu noi funcţii şi forme de prestaţii.

La început, existenţa hotelului, unitate reprezentativă pentru capacităţile de cazare şi

suport material al industriei hoteliere a fost legată de efectuarea unor deplasări, înalte scopuri

decât cele turistice, cele mai multe dintre dotările de această natură fiind amplasate în afara

oraşelor, în zonele turistice şi, implicit, activitatea lor se orientează spre satisfacerea nevoilor

turiştilor. Concomitent cu aceste schimbări, industria hotelieră se cristalizează ca sector

particular, îşi defineşte cu precizie funcţiile, se perfecţionează continuu adaptându-se

exigenţelor mereu sporite ale călătorilor şi în special ale turiştilor.

Legătura dintre activitatea turistică şi industria hotelieră este complexă, de

profunzime şi se desfăşoară în ambele sensuri. Pe de o parter, industria hotelieră se

desfăşoară ca urmare a circulaţiei turistice şi, pe de altă parte, dezvoltarea turismului este

condiţionată de exigenţele unor spaţii de cazare, de gradul lor de echipare, de calitatea şi

varietatea prestaţiilor oferite.

Se ştie că pe lângă atracţia exercitată de un obiectiv turistic, amenajările legate în

principal de condiţii de odihnă şi agrement, contribuie în mod hotărâtor la prezenţa turiştilor

în zona respectivă. Rolul acestor dotări şi implicit a serviciului de cazare este şi mai

important în cazul turismului rezidenţial, de odihnă, de sejur lung, când turistul doreşte să-şi

petreacă vacanţa într-un cadru natural, fără să fie însă lipsit de confortul specific civilizaţiei

moderne.

Valorificarea superioară a patrimoniului turistic prin atragerea în circuitul economic a

diferitelor zone, reprezintă o altă latură a aparatului industriei hoteliere, la dezvoltarea

turismului şi indirect a întregii economii. Astfel, zone deosebit de frumoase, de bogate în

obiective turistice, pot rămâne în afara interesului turiştilor, datorită echipării

necorespunzătoare sau lipsei unor condiţii minime de campare, după cum zone mai puţin

dotate din punct de vedere turistic sunt solicitate pentru confortul pe care îl oferă.

Cunoaşterea acestui aspect al relaţiei turism – industrie hotelieră are deosebită valoare pentru

orientarea investiţiilor şi direcţionarea dezvoltării sectorului hotelier.

Nivelul de dezvoltare a industriei hoteliere reprezintă de asemenea, măsura

satisfacerii nevoii pentru turism a populaţiei. Sporirea veniturilor băneşti, urbanizarea,

Pagina 44 din 84


creşterea timpului liber, etc. au provocat mutaţii în comportamentul consumatorilor, în sensul

intensificării cererii turistice a acestora.

Servicii hotelier insuficiente în raport cu nevoile populaţiei sau calitativ

necorespunzătoare, pe lângă efectele negative asupra odihnei şi recreerii oamenilor, vor

determina schimbări în destinaţia veniturilor şi disponibilităţile de timp liber şi indirect

scăderi în circulaţia turistică. Ele trebuie să creeze condiţii ca o parte importantă a populaţiei

să beneficieze de posibilitatea petrecerii vacanţei sau sfârşitului de săptămână într-o zonă

turistică.

Industria hotelieră şi respectiv calitatea serviciului de cazare influenţează nu numai

dezvoltarea turismului, în general ci şi eficienţa acestei activităţi. Prin atracţia exercitată

serviciile de cazare asigură o bună valorificare a potenţialului turistic, a disponibilităţilor de

forţă de muncă, a capacităţii bazei tehnico – materiale, conducând la realizarea unor

coeficienţi superiori de exploatare. De asemenea, complexitatea serviciilor de cazare,

diversitatea lor reprezintă un factor de prestigiu de atractivitate a produsului turistic şi

indirect de creştere a eficienţei comercializării lui.

La rândul ei industria hotelieră suportă influenţa dezvoltării turistice. De fapt, ea

evoluează sub incidenţa unui complex de factori şi fenomene socio- economice, a exigenţelor

acestora, determină eforturi de adaptare din partea industrie hoteliere, eforturi care se

materializează în sporirea capacităţilor de cazare şi modernizarea acesteia, în apariţia de

unităţi hoteliere cu funcţii complexe, care să se adreseze anumitor categorii de turişti în

diversificarea gamei serviciilor oferite.

Din categoria serviciilor hoteliere complementare ,ce întregesc funcţia de cazare, se

pot menţiona: primirea şi distribuirea în hotel a corespondenţei turiştilor, servicii de schimb

valutar, păstrarea obiectelor de valoare, spălatul şi călcatul lenjeriei, curăţarea hainelor şi a

încălţămintei, repararea unor obiecte din dotarea turistului, manipularea bagajelor, asigurarea

parcării autoturismelor, etc.

Tot în această grupă sunt cuprinse şi: dotarea camerelor la cererea clienţilor cu

inventar suplimentar (perne pentru paturi suplimentare, paturi, etc.) Dacă vorbim despre

eficienţa activităţii de cazare ea poate fi apreciată şi evaluată prin intermediul criteriilor şi

indicatorilor generali precum şi pe seama unor elemente care ţin de specificul acestei

activităţi.

Astfel se operează cu indicatori de efort ca: numărul mediu al personalului, valoarea

medie a activelor fixe, cheltuielile activităţii de cazare, capacitatea disponibilă exprimată în

Pagina 45 din 84


locuri sau în locuri-zile, şi cu indicatori de efect, ca: încasări din prestaţiile hoteliere, încasări

din prestaţiile suplimentare, profitul, etc.

Veniturile sunt date de mărimea încasărilor din prestaţiile hoteliere. Acestea se află în

directă legătură cu volumul activităţii, exprimată prin numărul turiştilor, cu calitatea

serviciilor; gama prestaţiilor suplimentare oferite turiştilor, etc.

În ceea ce priveşte cheltuielile ele reflectă prin conţinutul şi structura lor specificul

activităţii: cheltuielile cu salariile reprezintă 40% din cheltuielile cu cazarea, cheltuielile cu

chirie - 10-15%, cheltuielile generale - 10%, de întreţinere – 5%, amortizările – 5%, în timp

ce cheltuielile cu transportul, depozitarea, lipsesc sau sunt neînsemnate.

În activitatea hotelieră propriu – zisă cheltuielile reprezintă 60-69% din volumul

încasărilor, rezultă că rata rentabilităţii în acest domeniu este foarte mare: 35-40%.

Există însă abateri semnificative determinate de confortul de cazare, ocuparea cu

turişti români sau străini, amplasarea unităţii într-o zonă de mare circulaţie turistică sau

dimpotrivă.

În sistemul indicatorilor de eficienţă a activităţii de cazare, cei mai importanţi sunt:

- productivitatea muncii, care se poate exprima fie valoric fie fizic.

▪ Valoric: WL=CA

Np

Unde CA= valoarea încasărilor

Np = numărul personalului

▪ Fizic: WL=Ni

Np

Unde Ni= numărul de înnoptări realizate anual

Np= numărul personalului

-încasarea medie pe unitatea de prestaţie (îm), este un indicator specific şi se

calculează prin raportarea încasărilor la capacitatea de cazare, sau prin raportarea la locurile

de cazare / zi.

îm= CA = CA

Cc Lc

Unde: CA= volum încasărilor

Cc= capacitatea de cazare

Lc= locurile de cazare /zi

-cheltuielile medii este de asemenea un indicator specific ce reflectă consumul de

resurse pe loc sau loc-zi.

Pagina 46 din 84


-rata rentabilităţii este un indicator sintetic de eficienţă şi în funcţie de baza de calcul,

rata rentabilităţii se poate calcula prin mai multe formule:

r = Pr x 100 r = Pr x 100 r = Pr x 100

CA Cp C

Unde: CA = cifra de afaceri

C= capitalul investit

Cp = volumul cheltuielilor

-coeficientul de utilizare a capacităţii de cazare reprezintă un indicator pentru

aprecierea eficienţei de cazare, se calculează ca raport între capacitatea de cazare efectivă

utilizată într-o perioadă dată (numărul de înnoptări, numărul de zile – turist) la capacitatea

maximă posibilă (înmulţind numărul de locuri de cazare cu 365 zile),

Cvc = - NZT x 10

Cmax

În care: NZT = numărul zile turist

C max = număr zile calendaristice de funcţionare.

5.2. Serviciul de alimentaţie publică

Alimentaţia publică reprezintă una din laturile importante ale servicii turistice,

încadrându-se în categoria serviciilor de bază. Deşi ca activitate economică, alimentaţia

publică nu este destinată să satisfacă în exclusivitate nevoia consumatorului turist, ea se

asociază tot mai frecvent activităţilor de turism, iar dinamica ei este din ce în cea mai

influenţată de evoluţia circulaţiei turistice.

Dependenţa strânsă dintre alimentaţia publică şi activitatea turistică este evidenţiată

printre altele de asocierea lor într-un sector de sine stătător în ţările consacrate pe plan

turistic. O astfel de tendinţă este mai prezentă în ţara noastră în contextul reaşezări şi

modernizării structurilor organizatorice în turism. De asemenea raporturile de

intercondiţionare sunt evidenţiate şi de efortul permanent al alimentaţiei publice de a se alinia

noutăţilor intervenite în volumul, structura şi exigenţele cererii, rezultat al dezvoltării

turismului intern şi internaţional, al diversificării şi multiplicării formelor de turism.

Privită prin prisma calităţii sale de componentă a produsului turistic respectiv a

serviciilor de bază alimentaţia publică determină calitatea prestaţiei turistice în ansamblul ei,

influenţează conţinutul şi atractivitatea ofertei turistice cu multiple implicaţii asupra

dimensiunilor şi orientării fluxurilor turistice.

Pagina 47 din 84


Este necesar ca alimentaţia publică să fie prezentă în toate momentele cheie ale

consumului turistic: puncte de îmbarcare, mijloace de transport, locuri de destinaţie şi sejur.

Locuri de agrement. Numai astfel, serviciul de alimentaţie va răspunde sarcinii de a asigura

ansamblul condiţiilor pentru că turistul, aflat temporar în afara reşedinţei permanente, să-şi

poată procura hrana necesară. Aceasta cu atât mai mult cu cât el reprezintă principala cale de

satisfacerea a nevoi cotidiene de hrană pentru toate categoriile de turişti.

O altă necesitate este aceea de a exista o largă tipologie de unităţi de alimentaţie

publică, în măsură să satisfacă o paletă diversificată de trebuinţe. În afara unei adaptări a

reţelei de unităţi la momentul şi locul desfăşurării programului turistic, structura tipologică a

acestuia trebuie să răspundă deopotrivă nevoilor de hrană şi divertisment să-l poată servi pe

turist în orice împrejurări.

O caracteristică destul de importantă a serviciului de alimentaţie publică decurge din

necesitatea de a răspunde în egală măsură cerinţelor turiştilor autohtoni şi străini.

Astfel, în structura produselor comercializate trebuie să fie prezente preparate din

bucătăria naţională şi internaţională, din cea specifică anumitor ţări şi zone.

Legătura dintre alimentaţie publică şi oferta turistică este profundă şi de

intercondiţionare reciprocă. Ea dobândeşte noi valenţe în condiţiile în care gastronomia

devine element de selecţie a destinaţiilor turistice, când celelalte componente ale ofertei

turistice sunt sensibil apropiate şi comparabile. De altfel, produsul turistic, având drept

principală motivaţie gastronomia, este o realitate, din ce în ce mai prezentă şi a generat o

nouă formă de vacanţă, cunoscută sub denumirea de vacanţă gastronomică (pescărească,

vânătorească, etc.).

Diversitatea şi originalitatea gastronomiei se constituie ca element de atracţie

principală sau complementară, fapt ce explică şi justifică atenţia acordată acestui domeniu de

servire turistică.

Componentă de prin ordin în structura unei oferte turistice elevate, alimentaţia publică

se recomandă, pe zi ce trece, ca un sector cu multiple şi noi posibilităţi, în ceea ce priveşte

ridicarea calităţii servicii turistice în condiţii de înaltă eficienţă. Se tinde din ce în ce mai

mult, ca alimentaţia publică, pe lângă funcţia fiziologică propriu-zisă, să îndeplinească şi

unele funcţii de agrement, odihnă, recreere – în general, de petrecerea timpului liber. Ţinând

seama de faptul că turistul cheltuieşte o parte însemnată din bugetul său de timp (după unele

calcule 20-25%) în unităţile de alimentaţie publică, o atenţie sporită se acordă atracţiei pe

care aceasta o exercită, contactelor sociale ce se pot realiza în cadrul lor.

Pagina 48 din 84


Dezvoltarea şi perfecţionarea activităţii de alimentaţie publică reprezintă una dintre

coordonatele definitorii ale prezentului şi viitorului, constituindu-se într-o preocupare

permanentă a agenţilor economici în sfera comerţului şi turismului, a organelor ce

gestionează acest sector de activitate.

Perfecţionarea activităţii de alimentaţie vizează o serie de evoluţii cantitative şi

calitative. În privinţa evoluţiei cantitative se poate vorbi despre o creştere semnificativă a

volumului activităţii, pe seama sporirii cererii rezidenţilor şi a intensificării circulaţiei

turistice, dublată de repoziţionarea diferitelor grupe de mărfuri. Pe plan calitativ,

modificările, vizând adaptarea la exigenţele şi tendinţele cererii, se desfăşoară în direcţia

modernizării şi perfecţionării producţiei, a îmbunătăţirii şi diversificării formelor de

comercializare şi servire.

De asemenea perfecţionarea activităţii de alimentaţie mai vizează şi componenta sa

comercială. În această direcţie se înregistrează modernizarea reţelei comerciale din punct de

vedere structural şi al distribuiri în teritoriu, precum şli diversificarea formelor de servire.

Astfel în ceea ce priveşte structura reţelei, se remarcă tendinţa de realizare a unor unităţi cu

funcţii complexe care să răspundă unor cerinţe variate /de exemplu, în staţiunile turistice să

satisfacă nevoia de hrană şi agrement. De asemenea , apar noi tipuride unităţi – cafenea,

snack-barul, bistro-ul, drugstore, restorante, etc.- mai bine adaptate particularităţilor

diferitelor segmente de clientelă.

Paralel cu modeirnzarea diferitelor forme de comercializare şi servire are loc o

diversificare a prestaţiilor cu caracter complementar oferite de unităţile de alimentaţie

publică, servicii diferenţiate structural în funcţie de beneficiari (turişti sau populaţie

rezidentă). Modernizarea acestor obiective va asigura participarea sporită a alimentaţiei

publice la satisfacerea nevoilor consumatorilor, creşterea rolului său economic şi social.

Eficienţa economică a alimentaţiei publice se poate urmări prin indicatori generali şi

prin indicatori specifici acestui domeniu. Dintre aceştia se enumeră indicatori ai eforturilor

ca: volumul cheltuielilor totale, volumul cheltuielilor de circulaţie, numărul mediu de

personal operativ, fondul de salarii cheltuit, indicatori ai efectelor, ca: volumul desfacerilor

de mărfuri prin unităţi de alimentaţie publică, producţia culinară, profitul.

Cheltuielile în acest domeniu au un conţinut complex, determinat de varietatea

proceselor din acest domeniu. Printre principalele elemente de cheltuieli se enumeră

cheltuielile cu salarii 60%, cheltuielile cu reparaţiile şi întreţinerile 15%, cheltuieli cu

transportul, depozitarea şi pregătirea desfacerii 15% şi cheltuieli specifice (scobitori,

şerveţele).

Pagina 49 din 84


Rata rentabilităţii în alimentaţia publică este în medie de 5-15%, dar este mult mai

mare decât în cazul comerţului cu amănuntul.

Cei mai semnificativi indicatori, pe lângă cei enumeraţi mai sus, sunt:

- productivitatea muncii, care se poate exprima fie valoric fie fizic.

▪ Valoric: WL=CA

Np

Unde: CA= volumul desfacerii de mărfuri

Np = numărul personalului

▪ Fizic: WL=CA

Nl

Unde: CA= valoarea desfacerilor

Nl= numărul de locuri la masă

-încasarea medie pe consumator (îm), care se poate calcula după formula

îm= CA

Nc

Unde: CA= volum desfacerilor

Nc= numărul de consumator

- afluxul de consumatori la masă este un indicator specific şi se poate calcula ca raport

între numărul de consumatori şi numărul de locuri la masă.

- numărul de consumatori ce revin la un lucrător operativ se poate determina prin

raportarea numărului de consumatori la numărul de lucrători.

- profitul mediu pe lucrător se poate calcula după formula

Pf.m = Pf

Nl

Unde: Pf = profitul

Nl = numărul de lucrători

- rata rentabilităţii exprimă volumul profitului obţinut la fiecare mie de lei desfacere

în alimentaţia publică.

Se calculează în două moduri:

a.ca raport procentual între masa profitului (P) şi volumul de desfacere (D)

R= P x 100

D

Pagina 50 din 84


b.ca diferenţă între cota medie (procentuală) de adaosuri (abateri) comerciale (A)

folosite de unităţile de alimentaţie şi nivelul mediu (procentual) al cheltuielilor de producţie

şi circulaţie înregistrat de acestea (C):

R= A - C

Având în vedere sistemul de formare a preţurilor în alimentaţie, valoarea lui (A) din

formula de mai sus provine din raportarea unei mese absolute (în lei) a unor venituri brute

(rabat, adaos, TVA) la preţul final de vânzare în alimentaţie (compus din preţul de

„alimentaţie” + veniturile brute).

Alţi indicatori (parţiali) de eficienţă utilizaţi în alimentaţia publică: gradul de utilizare

a timpului de muncă, fluctuaţia personalului, nivelul de calificare, raportul dintre personalul

operativ şi cel tehnico administrativ, raportul desfacerii medii pe mp. suprafaţă comercială,

pe un loc la masă, la 1000 lei fonduri fixe, coeficientul de utilizare al utilajelor.

5.3. Serviciul de agrement – divertisment

Preocupările pentru realizarea dezideratului de odihnă activă, caracteristică esenţială a

vacanţelor în societatea contemporană –stimulează eforturile de dezvoltare a acestor activităţi

care să controbuie şa satisfacerea nevoilor fizice şi psihice ale turistului, creând cadrul

necesar petrecerii plăcute şi instructive a timpului liber. Aceste activităţi sunt cunoscute sub

denumirea de agrement – domeniu ce poate fi definit prin ansamblul mijloacelor şi formelor

capabile să asigure individului sau unei grupări sociale o stare de bună dispoziţie, d plăcere,

să dea senzaţia unei satisfacţii, a unei împliniri, să lase o impresie şi o amintire plăcută.

Această accepţie evidenţiază pe de o parte varietatea acţiunilor de agrement şi multitudinea

planurilor pe care acţionează, iar pe de altă parte, faptul că agrementul se constituie ca un

element fundamental pentru satisfacerea nevoilor turiştilor.

În concordanţă cu cerinţele turistului agrementul vizează destinderea şi reconfortarea

fizică al acestuia, divertismentul şi dezvoltarea capacităţilor sale. În cazul acoperirii nevoilor

fizice, activităţile sportive, cele care pun în mişcare organismul – de la simpla plimbare până

la realizarea unor performanţe- deţin un loc important. În ceea ce priveşte latura psihică,

activităţilor cultural – distractive şi celor instructiv – educative le revine un loc hotărâtor: ele

au ca obiectiv crearea unei atmosfere de destindere, amuzament, comunicare, contribuind la

îmbogăţirea bagajului de cunoştinţe ale turistului.

Pe plan economic, dezvoltarea agrementului răspunde exigenţelor de creştere a

atractivităţii staţiunilor turistice.

Pagina 51 din 84


Agrementul reprezintă mijlocul principal de individualizare a ofertei turistice, de

diversificare a produselor, stimulează circulaţia turistică, fiind o sursă importantă de încasări,

de creştere a eficienţei economice a activităţii.

Dezvoltarea agrementului reprezintă un mijloc de asigurare a competitivităţii

staţiunilor turistice.

Creşterea rolului agrementului în caracterizarea localităţilor turistice, în satisfacerea

nevoilor turiştilor a determinat transformarea sa în motivaţie turistică propriu – zisă,

conducând la apariţia unor noi tipuri de vacanţe, vacanţă de schi, alpinism, yachting, tenis,

etc.

Agrementul reprezintă un element important de care trebuie să se ţină seama în

amenajarea zonelor turistice. Tot mai frecvent se vorbeşte – în procesul de amenajare –

despre o strategie a agrementului, care să valorifice componenta economică a fiecărei zone,

să realizeze o planificare de ansamblu şi pe termen lung a raporturilor om – natură, să asigure

o dimensionare raţională a dotărilor, o adoptare a acestora la configuraţia spaţiilor şi

peisajelor.

Organizarea agrementului se particularizează pe forme de turism: de litoral, montan

de vară şi/sau de iarnă, balnear , etc. iar mijloacele şi formele de agrementare se diferenţiază

în interiorul acestora după numeroase caracteristici dependente de specificul zonei sau

grupurile de turişti. De exemplu în cazul turistului de litoral, a cărui motivaţie o reprezintă

cura helio – marină şi/sau practicarea sporturilor nautice, organizarea agrementului înseamnă:

amenajarea plajelor pentru o cură activă (topogane, jocuri, concursuri) existenţa unor centre

de iniţiere în practicarea sporturilor nautice şi puncte de închiriere a materialului sportiv

(bărci, hidrobiciclete, schiuri, iole, surfing-uri); realizarea unor porturi de agrement, cluburi

de vacanţă, etc. Aceste componente se întâlnesc şi în dotarea litoralului românesc, iar lor li se

mai pot adăuga alte mijloace de agrement ca: parcuri de distracţii, săli de spectacol, terenuri

de sport, ş.a.

Strategia de dezvoltare a agrementului ţine seama pe de o parte, de motivaţiile,

aspiraţiile, şi aşteptările turiştilor, iar pe de altă parte de profilul structura şi specificul

staţiunilor. Corespunzător, desfăşurarea activităţii de agrement presupune existenţa unor

echipamente adecvate (porturi de agrement, puncte de închiriere, mijloace de transport pe

cablu, piscine, centre de echitaţie, terenuri şi săli de sport, etc.), personal cu pregătiri de

specialitate (animatori), programe (excursii, concursuri, expoziţii, festivaluri, ş.a.). Un alt

aspect ce trebuie avut în vedere în elaborarea concepţiei de organizare a agrementului este

asigurarea implicării efective a turistului în desfăşurarea programelor de divertisment. Are loc

Pagina 52 din 84


astfel trecerea de la calitatea de spectator la cea de participant activ, aceasta constituind o

caracteristică a concepţiei moderne de agrementare a staţiunilor, se poate afirma că

dezvoltarea activităţilor de agrement influenţează direct orientarea fluxurilor turistice şi

implicit desfăşurarea unei activităţi eficiente.

5.4. Serviciul de transport

Transportul reprezintă o componentă de bază a serviciului turistic, asigurând

deplasarea turiştilor de la reşedinţă la locul de petrecere a vacanţei, sau pe toată durata

călătoriei. Este mai complex decât transportul din alte domenii de activitate, vizând pe lângă

voiajul propriu-zis, ansamblul operaţiunilor, condiţiilor şi facilităţilor legate de organizarea

deplasării fizice a turiştilor şi a unor bunuri destinate consumului acestora. Sunt cuprinse

serviciile oferite turiştilor ce practică o formă organizată de turism şi prestaţiile oferite

turiştilor ce călătoresc cu mijloace proprii

Serviciile de transport prezintă un rol important în turism, în sensul că asigură

pătrunderea în zone de interes turistic, asigură întâlnirea cererii cu oferta şi transformarea

acestora din potenţiale în efective, se permite valorificarea potenţialului turistic al zonei

(ţării).

Timpul total de vacanţă al unui turist poate fi compus din două elemente: timp de

transport şi timp de sejur. Pentru ca turistul să beneficieze de o utilizare cât mai completă a

vacanţei el este interesat de deplasări rapide.

Pentru ca în cazul formelor de turism, transportul sau durata călătoriei ocupă un loc

important, toate aceste elemente sunt elemente de fundamentare a deciziei de a opta pentru

anumite forme de turism.

Obiectivul de scurtare a timpului de călătorie este mai stringent în cazul deplasării cu

mijloace proprii, unde intervine oboseala, stresul, etc.

Organizarea transportului trebuie să ţină seama de necesitatea creşterii confortului

său, acesta fiind important în stimularea deplasării turiştilor. Creşterea confortului duce la

îmbunătăţirea condiţiilor în interiorul mijloacelor de transport şi vizează şi alte elemente ca:

asigurarea transferului de la staţia de destinaţie la hotel şi invers, desfăşurarea fără întrerupere

a călătoriei şi în cazul folosirii mai multor tipuri de mijloace de transport, efectuarea unor

prestaţii auxiliare, privind transportul bagajelor, alegerea de trasee interesante.

Un alt aspect care trebuie luat în considerare îl reprezintă ponderea ridicată a

costurilor serviciilor de transport la tarifele pentru aranjamente turistice. În activitatea de

transport trebuie să se asigure o mai bună corespondenţă între conţinutul serviciilor prestate şi

nivelul tarifelor, în sensul că reducerea costului nu trebuie să se facă prin diminuarea calităţii

Pagina 53 din 84


serviciilor ci printr-o utilizare mai raţională a capacităţii de transport precum şi prin folosirea

combinată. Se recomandă acordarea unor facilităţi sau reduceri în perioada de slabă activitate

turistică.

Pentru efectuarea traficului turistic se poate apela la o gamă variată de mijloace de

transport. Utilizarea unui tip de transport este determinată de factori legaţi de specificul

călătoriei şi particularităţile mijloacelor de transport şi de o serie de elemente care ţin de

psihologia turistului.

În alegerea formelor de transport turistul porneşte de la gruparea lor după natura

mijlocului folosit:

Transport aerian

Transport feroviar;

Transport naval;

Transport rutier.

Locul fiecăruia în structura traficului turistic este dependent în egală măsură de

dinamismul turismului, de dezvoltarea generală a transportului de călători.

Transportul rutier, deţine primul loc pe plan intern şi internaţional. Se realizează cu

ajutorul autocarelor, microbuzelor şi autoturismelor. Opţiunea turiştilor este motivată de

avantajele pe care aceştia le oferă şi pe care autoturismul le oferă în privinţa mişcării, costului

călătoriei, etc.

Dinamica transportului rutier este influenţată de gradul de dezvoltare a reţelei de

drumuri. Este vorba de densitatea şi calitatea reţelei (autostrăzi, drumuri modernizate) şi de

echiparea cu utilităţi necesare (staţii de benzină, loc de campare, etc).

Un rol important în alegerea acestei categorii de transport îl deţine costul, care este

mai mic decât al altor mijloace de transport, cheltuielile rămân relativ constante.

Dezvoltarea şi solicitarea traficului rutier a dus la perfecţionarea tipurilor de

aranjamente turistice de tipul turismului de închirieri, folosirea combinată a mai multor tipuri

de transport.

Transportul feroviar. Deţine un loc important în traficul turistic datprită avantajelor pe

care le prezintă ca regularitatea şi certitudinea realizării deplasării ca urmare a independenţei

mijloacelor feroviare faţă de starea vremii; costul relativ mai redus faţă de transportul aerian;

comoditatea oferită prin intermediul vagoanelor de dormit.; îmbarcarea - debarcarea în

interiorul localităţilor, etc. În formarea opţiunilor pentru acest tip de transport se adaugă o

serie de particularităţi a crescut gradul de confort, a sporit substanţial viteza de deplasare, s-a

Pagina 54 din 84


dezvoltat gama serviciilor suplimentare oferite, condiţiile pentru utilizarea trenurilor de

călătorii internaţionale fără întreruperi repetate.

Aceste avantaje împreună cu cheltuielile reduse stimulează exploatarea transporturilor

feroviare.

Transportul aerian este utilizat pe distanţe mari şi foarte mari.

Acest tip de transport este mai puţin folosit datorită dezavantajelor care îl

caracterizează, cum ar fi cele legate de dependenţa acestora de condiţiile atmosferice, de

costurile ridicate, de faptul că îmbarcarea – debarcarea se efectuează în afara localităţilor.

Totuşi prezintă şi multe avantaje ca: reducerea duratei călătoriei, creşterea gradului de

confort, posibilitatea unor călătorii pe cele mai variate rute, etc.

Transportul naval este una dintre formele de deplasare puţin solicitate, datorită

vitezelor mici de deplasare, costurilor mari, necesităţii de a folosi şi alte mijloace de

transport. Transporturile navale se realizează astăzi mai mult sub forma croazierelor,

transformându-se de fapt dintr-o modalitate de deplasare într-una de agrement.

În ceea ce priveşte eficienţa activităţii de transport turistic, există o serie de indicatori

specifici acestui domeniu, indicatori care se calculează diferit, în funcţie de forma de

exploatare:

pentru parcul propriu

-coeficientul de utilizare a parcului (Cup)calculat ca raport între numărul de zile

active – maşină (Za) şi numărul de zile calendaristice –maşină (Zc):

Cup = Za x 100

Zc

-coeficientul de utilizare al capacităţii de transport (CUC), calculat ca raport dintre

capacitatea efectiv folosită (C km.- număr călători –kilometrii) şi capacitatea teoretică (Lkm-

locuri kilometrii)

CUC = C km. x 100

L km.

-parcursul mediu (Pm) se calculează ca raport între parcurusl total (Pt) efectuat într-o

anumită perioadă (zi, lună, an) de toate mijloacele de transport ale parcului şi numărul

maşinilor – zile în activitate (Nmza):

Pm (z,l,a) = Pt x 100

Nmza

b. pentru mijloacele destinate închirierii (autoturisme în sistemul Rent – a – Car):

Pagina 55 din 84


- încasarea pe medie pe automobil, pe zi – maşină - inventar, pe zi – maşină-activă (În

lei sau în valută).

5.5 Servicii turistice suplimentare

Cunoscute şi sub numele de servicii complementare acestea au o contribuţie din ce în

ce mai importantă la accesul activităţilor turistice şi cuprind, în principal, activităţile ce au ca

obiect stimularea odihnei active, a distracţiei, a petrecerii plăcute a timpului liber, fără a se

substitui serviciilor de agrement. Unele din aceste servicii sunt cunoscute cu anticipaţie de

către turist intrând în costul iniţial al programului; cu cele mai multe însă turistul ia contact

numai la destinaţie, consumul rămânând numai la latitudinea lui, plata efectuându-se separat,

pe măsura solicitării şi obţinerii lor.

Serviciile complementare se caracterizează prin varietate. Ele asociindu-se unor

servicii de bază sau având o existenţă de sine stătătoare.

Indiferent de modul cum sunt organizate cele mai importante servicii suplimentare

sunt: servicii de informare, de intermediere, cu caracter special, cu caracter sportiv, de

tratamente balneo-medicale, servicii diverse.

Serviciile de informare, intervin în perioada de pregătire şi aranjare a prestaţiei

turistice , dar şi pe parcursul desfăşurării călătoriei. Pe lângă informarea propriu-zisă care

trebuie să fie rapidă şi de calitate, aceste servicii îndeplinesc şi funcţia de sfătuitor al

turistului. Informarea trebuie să fie complexă, să privească atât programele manifestărilor

turistice, cât şi elementele generale solicitate de turişti.

Dintre serviciile de intermediere, cele mai frecvent se întâlnesc serviciile de rezervare

de locuri pentru mijloace de transport, la manifestările cultural artistice, în alte spaţii de

cazare, etc. şi cele de închiriere a unor obiecte pentru practicarea diferitelor jocuri sau

sporturi.

Serviciile cu caracter special sunt prilejuite de forme particulare ale turismului- de

afaceri, de congrese, etc.- şi se încadrează unor segmente bine determinate: servicii de

secretariat, traduceri, etc. pentru oameni de afaceri, programe de vânătoare şi pescuit sportiv;

programe şi servicii speciale pentru copii mici- supraveghere, unităţi de alimentaţie publică

specifice, terenuri de joacă cu dotările adecvate, programe artistice; asistenţă medicală,

asistenţă medico-veterinară pentru animalele turiştilor , ş.a. În această categorie sunt cuprinse

de asemenea, serviciul de ghid însoţitor, interpret, dispecer.

Dintre serviciile turistice cu caracter cultural – educativ recreativ se pot menţiona:

participarea la spectacole, vizitarea de muzee, expoziţii întâlniri cu personalităţi din domeniul

culturii, artei, ştiinţei şi altele.

Pagina 56 din 84


Un rol important îl au excursiile. Ele favorizează îmbogăţirea cunoştinţelor prin

contactul cu locuri şi oameni, stimulează nevoia de informare şi indirect dezvoltarea

circulaţiei turistice.

Serviciile cu caracter sportiv, vin, de regulă în completarea formelor obişnuite de

agrement. Ele îmbracă forme mai speciale când se adresează unor turişti mai experimentaţi.

Organizarea acestor activităţi presupune existenţa unui personal de specialitate care să

asigure iniţierea, îndrumarea şi supravegherea desfăşurării acţiunilor; de asemenea sunt

necesare dotări adecvate – săli de sport, terenuri, piscine, pârtii de schi, alte obiective cu

destinaţie sportivă – şi a unor puncte de închiriere a materialului sportiv.

Servicii de cură şi tratament balneo – medical pot fi considerate suplimentare în

situaţiile cu care turistul îşi completează sejurul într-o staţiune cu efectuarea unor tratamente

cu caracter preventiv. Serviciile de asistenţă medicală prilejuite de astfel de situaţii, fac parte

tot din această categorie.

În afara serviciilor enumerate, organizatorii mai pot oferi şi alte tipuri de servicii

independente – schimb valutar, servicii bancare, CEC, servicii de asigurări, etc, sau facilităţi

de plată ori de altă natură, venite să stimuleze activitatea turistică: reducerea de tarife,

posibilitatea achitării costului sejurului în rate, vânzarea anticipată cu reducere a unor servicii

pe bază de abonament, simplificarea unor servicii vamale.

Circulaţia turistică. Cererea şi oferta turistică

Din punct de vedere economic, cererea turistică reprezintă un fenomen socio –

economic complex, componentă esenţială a existenţei a existenţei pieţei serviciilor, care

precede procesul de vânzare-cumpărare şi consumul.

Turismul, ca activitate economică are propria cerere turistică aflată în continuă

modificare. Aceasta este alcătuită din ansamblul persoanelor care îşi pun în practică dorinţa

de a se deplasa periodic sau temporar, în afara reşedinţei proprii, sau ţării, pentru alte motive

decât prestarea unor activităţi remunerate la locul de destinaţie.

Consumul turistic include totalitatea cheltuielilor efectuate de turişti pentru a cumpăra

servicii şi bunuri legate de motivaţia turistică.

Motivaţia turistică reprezintă un ansamblu de mobiluri interioare, determinate de

educaţie, nevoi, cerinţe, interese, gusturi, având un caracter personal, care orientează şi

dinamizează activitatea unei persoane în realizarea unor atitudini, acţiuni, ş.a.

Pagina 57 din 84


Piaţa turismului este foarte sensibilă; cererea turistică nu este determinată numai de

forţele pieţei i şi de fluctuaţiile conjuncturii, şi de oferta şi destinaţia produselor turistice. Ea

depinde şi de numeroşi factori exogeni, fără legătură directă cu turismul, dar care

influenţează nivelul cererii.

În acest sens trebuie făcută o prezentare şi o analiză a circulaţiei turistice, nu înainte

de a prezenta principalele motive care determină atât actul plecării în vacanţă şi călătorie cât

şi destinaţia către care se orientează turistul.

Din studiile efectuate de Institutul de cercetare pentru Turism (ICT. 1996, 1998) şi

Institutul de Marketing şi Anchete Sociologice (IMAS 1996,1998) a reieşit ponderea medie a

destinaţiilor de vacanţă:

staţiuni de litoral 42,9%

staţiuni montane 32,8%

staţiuni balneare 14,7%

circuite, excursii în ţară 10,1%

agroturism, turism rural 7,7%

în alte ţări 10,3%

la rude, prieteni 28,9%

Litoralul şi muntele rămân punctele forte ale turismului românesc, în ultimii ani,

menţinându-se pe primele locuri. Scade ponderea turismului balnear şi creşte ponderea

concediilor sau scurtelor sejururi petrecute la rude şi prieteni.

Din codificarea motivelor care conduc la o activitate turistică au fost înregistrate

următoarele opţiuni.

odihnă recreere destindere 62,5%

distracţie divertisment 28,6%

Soare, plajă, sporturi nautice 21,0%

Sporturi de iarnă – schi, săniuş 3,7%

Excursii, drumeţii montane 10,9%

Îngrijirea şi menţinerea sănătăţii 16,3%

Dorinţa de schimbare a decorului 14,8%

Cunoaştere, informare culturală 12,3%

Nu au practicat activităţi turistice 2,6%

În ceea ce priveşte relaţia dintre motivaţia turistică şi vârsta persoanelor chestionate se

desprind mai multe observaţii:

Pagina 58 din 84


Nevoia de odihnă ca motiv al deplasării într-un sejur turistic este mai mare la

persoanele aflate în plină activitate profesională:71,2% la grupa de vârstă între 40 şi 50 de ani

şi 69,9% la grupa de vârstă 50-59 de ani;

Grupele de vârstă mai tinere au alte motivaţii (de deplasare, distracţie,

plăcerea)- 57,6% la persoanele sub 20 de ani, şi 41.3% pentru grupa de 20-29 de ani.

Grupele de peste 60 de ani sunt mai puţin atrase de turism, ca urmare a scăderii

veniturilor, a stării de morbiditate, a stărilor negative, lipsa unor facilităţi turistice.

Soarele, plaja, sporturile nautice sunt atracţii pentru persoanele tinere (sub 20

de ani 31,5%, între 20-29 ani 25,3%, între 30-39 de ani 22,3%)

Din punct de vedere al ocupaţiei o mai mare pondere în deplasările turistice pentru

odihnă, recreere, destindere, o deţin intelectualii – 71,9%

Scăderea participării la turism de vacanţe, concedii se manifestă în funcţie de

înaintarea în vârstă şi evoluţia veniturilor, creşterii gradului de sărăcie. Şomerii şi muncitorii

în ultimii patru ani aproape că nu au fost plecaţi niciodată în vacanţă, iar la polul opus se află

intelectualii, 53,8%, elevii şi studenţii 59,8%.

Din cele prezentate rezultă că principalele caracteristici ale cererii turistice sunt:

dinamism, care se manifestă prin dese oscilaţii, uneori bruşte care se datorează

în principal labilităţii motivaţiilor, precum şi altor factori endogeni (familiale, personale,

sociale) şi exogeni (politici, dezastre naturale, accidente de poluare, etc.)

diversitatea şi eterogenitatea exprimate prin intermediul unor elemente date de

personalitate, mod de viaţă, gusturi, mediul socio-economic, al potenţialilor clienţi. La fiecare

turist aceste elemente se pot combina în mod diferit, determinând o anumită cerere.

Sezonalitatea accentuată, determinată d prezenţa unor factori socio-economici,

psiho-sociali, culturali, naturali. Atenuarea sezonalităţii în timp şi spaţiu se face prin

intermediul diversificării ofertei şi o strategie promoţională adecvată.

Elasticitatea faţă de importanţii factori (economici, psihologici, conjuncturali,

geografici) datorită faptului că activităţile turistice satisfac în principal cerinţele personale ale

turiştilor.

În funcţie de destinaţiile turistice din studiul Comisiei Naţionale de statistică, anul

1999, reies următoarele:

Capacitatea si activitatea de cazare turistica

pe DESTINAŢII turistice

Pagina 59 din 84


UM 1998

Total Litoral Balnear Montan Delta

Dunării

Oraşe

reş.jud

Alte

loc.

Structuri de

primire

turistică cu

funcţiuni de

cazare turistică

Număr 3.127 698 487 693 66 397 786

Din care:

hoteluri

Număr 815 257 101 74 14 231 138

Capacitate

existentă

Locuri 287.268 118.051 48.460 34.784 2.829 44.660 38.484

Din care:

hoteluri

Locuri 162.861 74.882 29.240 11.351 1.538 33.726 12.124

Capacitate în

funcţ.

Mii loc-

zile

53.164 10.538 12.412 8.584 456 13.529 7.644

Din care:

hoteluri

Mii loc-

zile

36.142 7.588 9.522 3.387 339 11.672 3.634

Turişti cazaţi Mii 5.552 806 622 821 51 2.471 781

Din care:străini Mii 810 49 33 77 10 577 64

Înnoptări Mii 19.183 5.159 5.099 2.524 104 4.471 1.826

Din care străini Mii 2.207 386 199 273 19 1.175 155

Indicii de

utiliz.a capacit.

în funcţ.

% 36,1 49,0 41,1 29,4 22,8 33,1 23,9

Durata medie a

şederii

Zile 3,5 6,4 8,2 3,1 2,1 1,8 2,3

UM 1999

Total Li

toral

Balnear Montan Delta

Dunării

Oraşe

reş.jud

Alte

loc.

Structuri de

primire

Număr 3.250 729 435 691 69 418 908

Pagina 60 din 84


turistică cu

funcţiuni de

cazare turistică

Din care:

hoteluri

Număr 811 255 101 74 12 235 134

Capacitate

existentă

Locuri 282.806 118.228 45.768 34.129 2.692 43.760 38.229

Din care:

hoteluri

Locuri 161.528 74.870 28.968 11.038 1.116 34.091 11.445

Capacitate în

funcţ.

Mii loc-

zile

51.275 9.454 11.500 8.826 400 13.581 7.505

Din care:

hoteluri

Mii loc-

zile

34.910 6.988 9.415 3.448 231 11.481 3.347

Turişti cazaţi Mii 5.109 679 665 790 39 2.261 675

Din care:străini Mii 795 35 26 72 9 597 56

Înnoptări Mii 17.670 4.337 5.300 2.317 87 4.022 1.607

Din care străini Mii 1.981 264 178 227 14 1.168 130

Indicii de

utiliz.a capacit.

în funcţ.

% 34,5 45,9 46,1 26,3 21,2 26,6 21,4

Durata medie a

şederii

Zile 3,5 6,4 8,0 2,9 2,2 1,8 2,4

Analizând datele din tabelele de mai sus se observă:

Litoralul românesc al Mării Negre constituie o destinaţie importantă a României şi

ocupă locul II în ceea ce priveşte numărul de turişti (13,3%) şi numărul de înnoptări (24,5%),

confirmă atracţia acestuia, indiferent de conjunctura economică. În structură, pe litoral,

numărul turiştilor străini s-a diminuat continuu; după numărul înnoptărilor realizate de turiştii

străini, litoralul ocupă locul I cu 13,3% din total. Litoralul se caracterizează printr-un sejur

mediu ridicat de 6-7 zile/turist şi 4-5 zile/turist străin, valori mai reduse faţă de 1998.

Destinaţia Munte, cu întreaga reţea de staţiuni, complexe turistice şi cabane,

reprezintă o destinaţie turistică solicitată în tot timpul anului de către segmente dintre cele

mai variate de turişti. Lipsa dotărilor, dispersia neuniformă de spaţiu a acestora ca şi absenţa

Pagina 61 din 84


unor elemente de infrastructură generală nu permit o valorificare optimă a potenţialului

turistic montan, de mare complexitate, diversitate peisagistică şi de valoare internaţională.

Astfel turismul montan, deşi deţinea, în alţi, ani locul II, la număr de turişti total şi

străini, în anul 1999, deţinea locul III în ceea ce priveşte numărul de turişti (15,4 %), şi

numărul de înnoptări (13,1 %), iar în ceea ce priveşte turiştii străini ocupă, locul III , turiştii

care au realizat un număr de înnoptări de 227, ceea ce reprezintă 11,4 % din total.

Sejurul mediu este redus în raport cu prima destinaţie, ceea ce presupune ca, în mare

parte (excepţie turismul pentru schi), muntele este preferat în turismul de week-end.

În ceea ce priveşte turismul organizat de agenţiile de turism, pe acţiuni turistice şi

zone turistice situaţia se prezintă astfel în anul 1999:

TURISTI

(mii persoane)

TURISTI

Zile (mii)

Durata medie a

sejurului- (zile)

1997 1998 1999 1997 1998 1999 1997 1998 1999

Acţiuni turistice

Interne -total

1.524 1.421 1.299 9.125 9.013 8.569 6,0 6,3 6,6

Din total:

-zonă montană-oraşe

335 295 343 1.345 1.127 1.346 4,6 3,8 3,9

Zonă staţiuni balneare 308 315 302 3430 3747 3.779 11,1 11,9 12,5

Zonă litorală 367 382 297 2852 2884 2.408 7,8 7,5 8,9

Zonă montană. Sate şi

trasee turistice alpine

181 136 111 760 635 505 4,2 4,7 4,5

Zone istorice 87 69 70 188 123 156 2,2 1,8 2,2

Zone de peisaj religios 3 3 4 7 7 8 2,3 2,3 2,0

Croaziere fluviale 3 2 2 5 5 4 1,7 2,5 2,0

Circuite diverse 33 18 17 67 44 36 2,0 2,4 2,1

Alte zone 207 201 153 471 441 327 2,3 2,2 2,1

La baza datelor deţinute stau o serie de indicatori de cuantificare a circulaţiei turistice,

dintre care:

Capacitatea de cazare turistică existentă reprezintă numărul de locuri de cazare

de folosinţă turistică înscrise în ultimul act de recepţie, omologare sau clasificare a structurii

Pagina 62 din 84


de primire turistică cu funcţiune de cazare turistică, exclusiv paturile suplimentare care se pot

instala în caz de necesitate.

Capacitatea de cazare turistică în funcţiune (exprimată în locuri – zile)

reprezintă numărul de locuri de cazare puse la dispoziţie turiştilor de către structurile de

primire turistică cu funcţiuni de cazare turistică, ţinând cont de numărul de zile cât sunt

deschise structurile în perioada considerată. Se exclud locurile din camerele sau structurile

închise temporar din lipsă de turişti pentru reparaţii sau alte motive.

Indicii de utilizare ai capacităţii de cazare turistică în funcţiune – se calculează

prin raportarea numărului de înnoptări realizate, la capacitatea de cazare turistică în

funcţiune, din perioada respectivă.

Funcţia turistică a unui teritoriu a unei localităţi se bazează pe raportul dintre

numărul de locuri de cazare şi numărul populaţiei rezidenţiale stabile:

Ft = Na

Nps

numărul mediu de turişti se exprimă prin raportul dintre suma turiştilor

înregistraţi într-o perioadă dată (T) şi numărul zilelor din perioada respectivă(n):

Nt = T

n

şi arată intensitatea circulaţiei turistice într-un anumit interval de timp (calendaristic

sau sezon turistic).

durata medie a sejurului se determină prin raportarea numărului de zile/turist

(NZT) la numărul turiştilor (T)

Ds = NZT

( NT

şi reflectă posibilitatea ofertei turistice de a reţine turistul într-o anumită zonă, regiune

sau ţară.

densitatea circulaţiei turistice este indicatorul care pune în legătură directă

circulaţia turistică cu populaţia rezidentă a zonei. Se calculează ca un raport dintre numărul

de turişti (T) şi numărul populaţiei (P):

D= T

P

preferinţa relativă a turiştilor se calculează ca raport între numărul de turişti

spre o destinaţie dată (T1) şi totalul emisiunii turistice a zonei respective (T) sau totalul

populaţiei rezidente (P):

Pagina 63 din 84


Pr = T1 sau Pr = T1

(T P

şi furnizează informaţii privind orientarea geografică a fluxurilor turistice emise de un

bazin de cerere (zonă).

Ultimii doi indicatori permit cuantificarea fluxurilor turistice dintr-o ţară sau zonă şi

orientează politica de dezvoltare a activităţii turistice de dimensionare a ofertei în funcţie de

solicitarea turistică.

calcularea coeficientului de elasticitate a cererii în raport cu variaţia

veniturilor. Se calculează în scopul aprecierii cererii potenţiale ce s-ar putea transforma în

cerere efectivă la o modificare a variabilelor sale:

Ex = DY ; Dx

Y x

În care: Ex = elasticitatea cererii turistice;

Dy = variaţia cererii turisatice;

Y = volumul cererii turistice

Dx = variaţia veniturilor

x = volumul veniturilor

Dy = Ex Dx y

X

Ex = 1,5 – 1,8 la venituri

Pentru activitatea agenţiilor de turism:

acţiunea turistică este modalitatea specifică de desfăşurare şi condiţiile asigurat

de agentul economic organizator pe parcursul călătoriei turistului

turiştii participanţi la o acţiune turistică sunt persoanele care beneficiază de

serviciile oferite şi vândute de agentul economic care organizează activitatea turistică

respectivă;

numărul turiştilor – zile pentru o acţiune turistică se determină prin înmulţirea

numărului persoanelor participante cu durata efectivă în zile a acţiunii respective.

În ceea ce priveşte oferta turistică, in literatura de specialitate au fost formulate mai

multe definiţii ale acesteia. Dintre multitudinea acestora reţinem următoarea: oferta turistică

cuprinde resursele turistice naturale şi antropice, echipamentul de „producţie” a serviciilor

turistice, masă de bunuri alimentare, industriale destinate consumului turistic, forţa de muncă

specializată în activităţi specifice, infrastructura turistică şi structurile de primire, condiţiile

de comercializare (preţuri, tarife, facilităţi, etc.).

Pagina 64 din 84


Dotată cu diverse şi spectaculoase forme de relief, îmbinate armonios pe întreg

teritoriul ţării, bucurându-se de o climă favorabilă proiectării turismului în tot cursul anului,

înzestrată cu o floră ţi faună bogate, cu numeroase monumente istorice, de artă şi arhitectură,

România poate satisface prin resursele sale turistice, preferinţele diverselor segmente ale

cererii turistice interne şi internaţionale.

Resursele turistice cuprind ansamblul atracţiilor turistice naturale şi antropice dintr-o

zonă, regiune sau ţară. În România, cadrul natural este bogat, variat şi complex, cu o structură

peisagistică deosebit de armonioasă. Complexitatea potenţialului turistic ca şi gradul său de

atractivitate, în general, sunt în strânsă corelaţie cu formele de relief şi cresc progresiv, de la

câmpie către munte; desigur, litoralul Mării Negre şi Carpaţii româneşti fac excepţie.

Începuturile turismului montan datează de la sfârşitul secolului XIX, când i-au fiinţă

diferite asociaţii de turism. Asociaţia transilvană Carpatină, la Sibiu (1880), Cercul

Excursioniştilor la Bucureşti(1891), primele cabane în Cindrel, Făgăraş şi Bucegi, se pun

bazele primei staţiuni montane din ţară (Păltiniş la 1450 m). Ulterior turismul montan a

cunoscut o dezvoltare susţinută; pe lângă cabanele iniţiale s-au conturat complexe şi

microstaţiuni turistice montane, unele dintre ele devenind staţiuni montane recunoscute,

apreciate şi peste hotare.

Din analiza gradului de echipare tehnică a masivelor montane (cazare, pârtii de schi şi

mijloace de transport pe cablu, accesibilitate, poteci marcate, etc.) precum şi a circulaţiei

turistice rezultă următoarele:

dotarea corespunzătoare din punct de vedere tehnic, din totalul de 60 masive

analizate, circa 20 dispun de o anumită echipare tehnică, iar numai 13 au o dotare mai bună

(Postăvaru, Bucegi, Gârbova, Cindrel, Semenic, Ceahlăul, Muntele Mic, Tarcău, Făgăraş,

Rodna, etc.);

neconcordanţa dintre valoarea şi complexitatea potenţialului turistic montan şi

gradul de înzestrare tehnică (Masivele Postăvaru şi Gârbova au cea mai bună amenajare

pentru turism, în comparaţie cu Parâng, Rodna, Făgăraş, etc, cu cele mai complexe resurse

turistice, dar cu o slabă dotare tehnică);

echiparea diferenţiată, cu mari discrepanţe a masivelor montane: doar trei

(Bucegi, Postăvaru, Gârbova) deţineau, în 1994, peste 75% din capacitatea de cazare, peste

70% din mijloacele de transport pe cablu şi peste 90% din pârtiile amenajate; mai pregnant

apare faptul că peste 80% din spaţiile de cazare cu confort superior se concentrează tot aici,

restul munţilor deţin cabane şi vile de confort redus (excepţie Semenic, Ceahlău şi Rodna);

Pagina 65 din 84


necorelaţie între capacitatea de cazare, lungimea şi capacitatea pârtiilor de

schi, realizându-se valori reduse (de până la 5 m pe loc cazare) chiar în staţiunile montane

din Bucegi şi Postăvaru, faţă de 6-6,5 m/loc cazare pe plan mondial (şi chiar 8 – 8,5 m/loc

cazare în staţiunile cu pondere mare a turismului la sfârşit de săptămână); aceeaşi necorelaţie

se observă şi între spaţiile de cazare şi capacitatea orară a tuturor mijloacelor şi dotărilor

pentru sporturi de iarnă (pârtii, teleferice)indicele respectiv fiind cu mult sub media

internaţională;

masivele montane sunt în general, acoperite cu o reţea densă de poteci turistice

(peste 11.000 km. lungime) dar se impune verificarea, completarea, întreţinerea şi chiar

reducerea acestora în multe masive, din necesitatea de a proteja şi conserva mediul natural

(Retezat, Parâng, Ceahlău, etc.)

Analizele realizate mai sus evidenţiază cu claritate că lanţul carpatin românesc

dispune de un potenţial turistic deosebit de complex şi cu reale posibilităţi de utilizare, dar

insuficient valorificat. Concentrarea turismului în munţii din bazinul prahovean se datorează

apropierii de puternicele centre urbane şi turistice, Bucureşti şi Braşov, de existenţa unei

infrastructuri generale, de tradiţie, etc. şi mai puţin de valoarea potenţialului turistic (excepţie

Masivul Bucegi).

Oferta Carpaţilor româneşti este dată şi de o serie de servicii suplimentare. Turiştii

veniţi pentru practicarea sporturilor de iarnă – în general tineri şi persoane până în 50 de ani –

realizează deja – prin schiat –(în afara concursurilor), folosirea în mod plăcut, prin sport, a

sejurului într-o staţiune. Ca urmare, în cadrul activităţilor „apres schi” (sportul cu schiul fiind

dependent numai de programul de funcţionare a instalaţiilor de transport pe cablu), locul

principal îl ocupă programele de seară din diversele unităţi de alimentaţie publică (cu

program de varièté, cu programe de animare, etc.) şi în al doilea rând activităţi culturale

desfăşurate în staţiune sau în centre urbane din apropierea staţiunii.

Predilecţia spre anumite modalităţi de utilizare a timpului după programul de schi se

poate explica, pe de o parte, prin nevoia de relaxare, puternic resimţită de cei mai mulţi

schiori, după un număr de coborâri (şi urcări) şi prin lungimea nopţilor de iarnă.

Deoarece, în staţiunile pentru sporturile de iarnă, factorii climatici specifici sezonului

rece oferă posibilităţi şi pentru alte sporturi (săniuş, patinaj) de multe ori complementare

pentru iubitorii schiului sau principale pentru însoţitorii lor, existenţa amenajărilor, a

echipamentului şi a mijloacelor necesare pentru practicarea acestor sporturi reprezintă

condiţii principale pentru buna funcţionare a unor astfel de staţiuni, pentru a li se asigura o

poziţie solidă în cadrul competenţei internaţionale.

Pagina 66 din 84


Turismul pe litoralul românesc a apărut într-un cadru organizat în a doua parte a sec.

XIX, dar a căpătat o mare amploare după 1956, când a început realizarea unor mari complexe

hoteliere, în baza unui plan general de sistematizare. Condiţiile naturale deosebit de

favorabile pentru practicarea unui turism complex au permis construirea în cele 12 staţiuni, a

unei baze materiale puternice, de cazare, tratament, alimentaţie publică, agrement, comerţ

general, etc. litoralul românesc fiind considerat prima zonă turistică din ţară, cu toate că prin

specificul său, activitatea de turism se caracterizează printr-o accentuată sezonalitate.

Astfel, capacitatea sa de cazare era în 1999 de 287.268 locuri, cele 12 staţiuni având

peste 270 de hoteluri şi 350 unităţi de alimentaţie publică.

Însă potenţialul turistic al litoralului este suficient valorificat, mai ales resursele

balneare de o mare valoare terapeutică: apele termale – minerale, nămolurile sapropelice şi de

turbă (de altfel, baza de cazare pentru cură balneară reprezintă numai 13,1% din spaţiile

litoralului).

Deoarece diversele staţiuni turistice s-au dezvoltat pe seama anumitor factori naturali,

între cele trei grupe mari – staţiuni de litoral, staţiuni balneare şi staţiuni profilate pe

sporturile de iarnă - există, pe lângă asemănări, multe deosebiri în ceea ce priveşte capitolul

serviciilor suplimentare din afara unităţilor de cazare (şi într-o anumită măsură şi în spaţiile

de cazare). În staţiunile de litoral, într-un timp, o pondere mare în ansamblul serviciilor

suplimentare au constituit-o agrementul şi sporturile nautice, în cele balneare, o serie de

proceduri şi acţiuni specifice, iar în cele destinate practicării sporturilor de iarnă, o anumită

pondere este deţinută de alte sporturi de iarnă decât cele principale şi de plimbările cu sănii

trase de cai.

Referitor la staţiunile de litoral, aici factorii naturali care au determinat apariţia şi

dezvoltarea staţiunilor respective sunt formaţi, în principal, din mare, Soare, nisip, şi unde, în

general, clientela este constituită din copii şi adulţi până la 55-60 ani, nevoia de mişcare este

mare. Ca urmare, lărgirea gamei de mijloace pentru practicarea celor mai diferite sporturi a

fost şi reprezintă o cale principală de urmat pentru modernizarea ofertei acestei staţiuni.

O dată cu accentul pus pe mediul acvatic se cere asigurarea de posibilităţi variate

pentru sporturile ce se practică pe suprafeţe de teren amenajate. Totodată având în vedere

multitudinea de preferinţe, durata sejurului şi programul de plajă, un loc important în cadrul

activităţilor la care recurg turiştii în aceste staţiuni îl ocupă acţiunile cultural artistice

Orientarea spre asemenea ofertă decurge şi din faptul că majoritatea clientelei străine este

formată din persoane aflate la vârsta activă, care fiind foarte ocupate, îşi găsesc mai puţin

timp în restul anului pentru a-şi satisface interesul pentru cultură.

Pagina 67 din 84


Nepresupunând un program cât de cât riguros atât în timpul fiecărei zi cât şi pe toată

durata de şedere, sejurul în staţiunile de litoral se împacă foarte bine cu excursiile, începând

de la cele de câteva ore până la cele de câteva zile.

Având în vedere că unele staţiuni de litoral (Efori Nord, Neptun şi Mangalia) şi-au

creat vad pentru piaţa turistică externă la tratamentul bolilor aparatului locomotor şi că la

acest tratament recurg, cu preponderenţă persoanele de vârsta a treia, care vin mai des în

perioadele din afara sezonului de vârf, când beneficiază de o serie de înlesniri, în cadrul

serviciilor suplimentare ce corespund dorinţelor şi preferinţelor lor, un rol însemnat îl ocupă

procedurile adjuvante, tratamentele cu produse originale româneşti, diversele genuri de cură.

În ceea ce priveşte partea de distracţii amuzament, o mare contribuţie pot să o aibă serile

distractive de orice fel (inclusiv petrecerea timpului în baruri şi în restaurante cu specific),

excursii prin împrejurimi (inclusiv tururi de litoral) plimbările cu trăsuri sau docare de cai, de

măgari ( a se vedea staţiunile de litoral din Bulgaria.

Unele elemente de potenţial se degradează sau se reduc treptat (plaja, nămolul, etc)

conducând la diminuarea potenţialului turistic al litoralului.

Analizând datele furnizate de Comisia Naţională de Statistică, structurile de primire

cu funcţiuni de cazare turistică din 1999

Figură 1- Structuri de primire cu funcţiune de

cazare turistică

Pagina 68 din 84


Figură 2-Capacitate de cazare existentă (locuri)

Figură 3-Capacitate de cazare în funcţiune (mii locuri -zile)

Tot în cadrul ofertei de prestaţii turistice suplimentare româneşti se înscriu cele oferite

de agenţiile de turism intern şi internaţional. Până în anul 1990, agenţiile de turism

internaţional utilizau pentru valorificarea prestaţiilor „tarifarul turistic general”, întocmit,

anual, de Ministerul Turismului În acest catalog erau prezentate reglementări în vigoare care

priveau turismul din România, tarifele pentru serviciile turistice, valabile pentru toate zonele

turistice din ţară.

Pagina 69 din 84


După anul 1990, ultimul an al apariţiei acestui catalog, operatorii de turism şi-au

construit propriile programe şi tarife de vânzare.

Unele dintre aceste programe cuprindeau:

punerea în valoare a patrimoniului geografic din zonele de interes turistic,

Atracţia pe care o reprezintă Munţii Carpaţi s-a materializat prin organizarea de

programe specifice, precum, drumeţii pe trasee montane marcate, cure de teren, alpinism,

acţiuni de orientare turistică, programe pentru amatori şi profesionişti.

Staţiunile turistice montane Sinaia, Predeal, Poiana Braşov, etc. au fost introduse în

circuitul turistic prin programe de scurtă durată (1-2 zile) sau sejururi de 7 zile.

Zona Transfăgărăşanului a fost cuprinsă în programe de 1-2 zile, cu traseul Sf.

Gheorghe, Braşov, Făgăraş, Bâlea Cascadă, Bâlea Lac, etc.

punerea în valoare a monumentelor şi obiectivelor istorice.

O serie de monumente, mănăstiri, biserici şi castele au fost cuprinse în programe

tematice, cum ar fi de exemplu programul legat de legenda Dracula, care include vizitarea

Mânăstirii Snagov – Bucureşti, Turnul Chindiei, Ruinele Curţii Domneşti din Târgovişte,

Biserica Meşterul Manole din Curtea de Argeş, Castelul Bran, Ansamblul Medieval şi casa

Dracula din Sighişoara.

Reintroducerea în circuitul turistic a Castelului Peleş din Staţiunea Sinaia a condus la

creşterea circulaţiei turistice în această zonă atât prin programele organizate cât şi prin

deplasările pe cont propriu ale turiştilor şi protocoale special organizate pentru delegaţiile

oficiale.

- punerea în valoare a folclorului obiceiurilor şi tradiţiilor vechi româneşti

precum şi a tezaurului etnografic.

Un program cu această temă a fost realizat de unitatea cu specific „Nunta Zamfirei”

din staţiunea turistică Eforie Nord, program care a fost vândut cu succes datorită prezentării

într-o manieră deosebită a obiceiurilor de nuntă la români, servicii unor preparate culinare

tradiţionale, dar şi antrenării turiştilor, prin ghizi-animatori, în spectacol.

punerea în valoare a formelor şi mijloacelor de agrement.

„Agrementul” este elementul care completează şi măreşte valoarea unui program

turistic, fapt care conduce la includerea acestuia în tipologia de programe turistice; este

transpus în practică prin agrement cultural – distractiv, realizat în unităţi de alimentaţie,

baruri, cabarete prin utilizarea dotărilor, aparaturii şi utilajelor de agrement, prin organizarea

de manifestări cu tematică specială de agrement sau promovare turistică (Miss Litoral,

Carnavalul Zăpezii, concursuri şi festivaluri de mare amploare, etc.)

Pagina 70 din 84


punerea în valoare a metodelor originale de tratament româneşti.

O particularitate a ofertei de tratament a constituit-o aplicarea şi promovarea

metodelor originale de tratament româneşti: Gerovital, Pell-Amar, Boicil, metode care au

înregistrat succese pe plan internaţional, în special, în perioadele când acestea au fost

susţinute de inventatorii produselor

excursiile externe cu sejururi scurte de 1-2 zile oferite turiştilor străini, fiind

organizate în oraşe, din ţări cu obiective turistice intens solicitate de turişti (Istambul, Cairo,

Tel-Aviv, Kiev, Varna, etc)

În continuare voi prezenta un extras din oferta de programe destinate turiştilor străini

„ONT Litoral Mamaia” şi „ONT Carpaţi Braşov”.

„ONT Litoral Mamaia” (extras ofertă)

Nr crt Denumirea ac-

ţiunilor

Durata Mijloc de

transport

Programul pe scurt

Delfinariu 3 ore Auto Plecare din staţiune la ora 9,00

sau 14,00, tur scurt Constanţa,

răcoritoare, vizionarea specta-

colului cu delfini. Retur orele

12,00 sau 17,00.

Caracteristica principală a pro-

gramului: agrement.

Băi reci de nămol 4 ore Auto Plecare din staţiune în jurul

orei 9,00; tratament naturist cu

nămol pe malul lacului Techir-

ghiol, Retur orele 12,00


gramului: tratament

Tur Litoral

noaptea

6 ore Auto Plecare din staţiune în jurul

orei 20,00; efectuarea turului

lung de Litoral; prezenţa

turiştilor în barul de noapte

Paradis sau Melody în jurul

orei 22,00; vizionarea

programului, retur în staţiune

Pagina 71 din 84


în jurul orei 1,00.


gramului: agrement.

Echitaţie şi cină

rustică

7 ore Auto Deplasare la Herghelia Man-

galia; program demonstrativ de

echitaţie, plimbări cu docarul.


gramului: agrement şi sport.

Excursii Delta Du-

nării

2 zile Auto

Vapor

Plecare din staţiune ora 7,00;

vizită la Muzeul Deltei din

Tulcea; plimbări cu vaporul,

hidrobuzul şi bărci pe canalele

Deltei; Cazare hotel Lebăda –

Crişan; dejun şi cină cu

specialităţi de pescărie; Retur

Tulcea; cină şi sosire în

staţiune la ora 22,00. Retur

orele 12,00 sau 17,00.


gramului: cadrul natural,

gastronomie specifică.

O după amiază în

Satul de vacanţă

6 ore Auto Plecare din staţiune ora 18.00.

Obiective: vizitarea colecţiei

de etnografie şi folclor din

Constanţa, vizionarea paradei

de costume populare, vizitarea

expoziţiei cu vânzare, vizită în

satul de vacanţă Mamaia,

vizionarea unui program de

cântece şi dansuri la una din

casele din incinta satului, cină.

Retur ora 24. Caracteristica

principală a programului:

Pagina 72 din 84


etnografie şi folclor.

Excursie Istambul 3 zile Vapor Plecarea din staţiune ora 15.00,

formalităţi de îmbarcare,

agrement pe vas, cină şi mic

dejun, debarcare, tur oraş

Istambul, bazar, sosire

Constanţa ora 15.00


gramului: excursie externă.

„ONT Carpaţi Braşov”(extras ofertă)

Nr crt Denumirea ac-

ţiunilor

Durata Mijloc de

transport

Programul pe scurt

1. Excursie la stână

cu căruţa (sania)

4 ore Căruţa (sania) Transport c căruţa (sania) la

stână. Se oferă: ţuică de brad,

gustare specifică, foc de tabără,

muşchi file preparat individual

de turişti, băuturi, taraf de

muzică populară, jocuri

distractive.


gramului: agrement rustic

2. Seară medievală la

restaurantul

„Cetatea” din

Braşov

6 ore Auto Se oferă degustare de vinuri,

program artistic cu specific

medieval şi cină. Se înmânează

diplome sau certificate de

participare. Caracteristica

principală a programului:

agrement.

3. Excursie în satul

Şirnea

½ zi Auto, căruţă

sau sanie

Se oferă micul dejun într-o

casă ţărănească, preparate

Pagina 73 din 84


culinare specifice zonei, muzeu

local, vizită gospodării

ţărăneşti.


gramului: turism rural.

Retrospectiva cu privire la oferta turistică românească am prezentat-o numai cu

intenţia de a sugera reorientarea conţinutului noilor programe ce urmează a se realiza, în

vederea integrării într-un context turistic viabil, introducând în ofertă caracteristici distincte,

particulare româneşti.

7.Indicatori şi norme de gestiune şi dezvoltare turistică

Stabilirea capacităţii generale de primire este dată de un anume context care nu este

mereu acelaşi. Aprecierea se realizează printr-o largă utilizare a unor standarde şi norme. Se

disting două categorii de norme:

generale – utilizate pentru mai toate structurile turistice (nivel cazare, dotări

turistice, infrastructură);

speciale – care se aplică unei forme de turism sau produs turistic, sau care se

referă la analiza unor aspecte socio-economice, fizice, culturale, ş.a.

Toate normele existente impun o anumită strategie de utilizare a resurselor turistice

naturale şi antropice, care să conducă la o exploatare optimă a acestora.

Indicatori generali.

Un indicator general valabil, cu largă utilizare în turism, este capacitatea optimă de

primire (suportabilitate) a teritoriului, cu formula:

1. Cp = Si x Ni x Ki, unde:

Cp = capacitatea optimă de primire;

Si = suprafaţa/volumul fiecărei resurse (factor)

Ni= norma de spaţiu (volum pentru fiecare persoană)

Ki = indice de utilizare a fiecărei resurse (factor la ora de vârf)

2. Cp = S x Kv/N, unde:

Cp = capacitatea optimă de primire

S= suprafaţa în ha, m2

Kv = coeficient de atractivitate a zonei

Pagina 74 din 84


N = norma de spaţiu pentru o persoană.

Mai des utilizată este formula 2.

Un alt indicator important se referă la intensitatea utilizării spaţiale ce reprezintă

volumul de zile turist ce se poate atinge într-o anumită zonă. Aceşti indici sunt în funcţie de

caracteristicile cadrului natural:

pentru zone intens dezvoltate, cu multiple resurse turistice, care permit o

diversificare a activităţilor turistice, 500 zile turist/ha/an;

pentru zonele extensiv dezvoltate, care au resurse limitate: 200 zile/turist/an;

pentru zone naturale protejate (Parcuri Naţionale, Rezervaţii ale biosferei,

rezervaţii naturale) 5 zile/turist/an.

Pe baza acestui indice se pot calcula dimensiunile fluxurilor turistice şi ale bazei

materiale turistice.

Indicatori speciali.

Aceştia sunt folosiţi diferenţiat pentru formele de turism existente şi se referă la:

Turismul de litoral

Existenţa turismului de litoral este influenţată de mărimea şi calitatea zonei costiere

marine. Pe litoralul Mării Negre au fost diferenţiate trei tipuri de ţărmuri:

ţărm cu plajă largă, nisipoasă,

ţărm cu plajă delimitată de faleză, lacuri sau zone mlăştinoase,

ţărm fără plaje, dar unde fundul mării puţin adânc, cu pantă lină, permite realizarea

unor plaje artificiale.

În cele ce urmează voi prezenta principalii indicatori care influenţează exploatarea

turistică a plajelor:

Capacitatea optimă de primire

Co =S : L/N, unde

Co = capacitatea optimă de primire

S= suprafaţa plajelor (m2)

L= lungimea plajei (m)

N= norme de spaţiu pentru turist (m2)

Gradul de utilizare a plajei

- intensivă 8-12 /m2

- medie 6-8 /m2

- mică 4-6 /m2

Pagina 75 din 84


Indicele de simultaneitate a prezenţei vizitatorilor

Se stabileşte pe baza duratei medii de plajă, în sezon de la 3 – 4 ore până la un interval

cuprins între 9.00 – 17.00, aceasta şi în funcţie de profilul staţiunii, nivel de dotare şi

amenajări pentru cură şi agrement. Pentru perioada optimă de plajă indicele de simultaneitate

are valori cuprinse între 1,25 – 1,40.

Capacitatea zilnică a plajei

Cz = Is x Cn, unde

Cz = capacitatea zilnică a plajei

Is = indicele de simultaneitate

Cn = capacitatea optimă potenţială, care se calculează astfel:

Cn = suprafaţa plajei / Np(suprafaţa pentru vizitator.

Turismul montan şi de sporturi de iarnă.

Pe glob, şi în ţara noastră turismul montan are o arie largă de dezvoltare ca urmare a

prezenţei extinse a zonelor montane.

Valorificarea şi amenajarea pentru turism a spaţiului montan este în funcţie de

altitudinile medii şi maxime, de relief, densitatea fragmentării lui, nivelul pantelor.

Pentru drumeţii, excursii sau simple plimbări este nevoie de un spaţiu bine

amenajat, cu poteci marcate, locuri de odihnă, fumat, cu o bună accesibilitate. Se admite o

încărcare de 100 persoane la hectar, iar pentru terenurile mai accidentate sau fragile, din

punct de vedere ecologic, un număr de 30-80 persoane la ha.

pentru practicarea sporturilor de iarnă există un număr mare de indicatori,

deoarece serviciile turistice sunt mai complexe. Această formă de turism este în funcţie de o

multitudine de factori naturali (altitudine, orientare faţă de punctele cardinale, mărimea

pantei, acoperirea cu vegetaţie, condiţiile de climă)

În continuarea sunt înfăţişate principalele norme care răspund de dezvoltarea

sporturilor de iarnă:

Capacitatea caracteristică a mijloacelor de transport pe cablu oferă o imagine reală a

potenţialului instalaţiilor în funcţie de condiţiile concrete ale zonei în care sunt amplasate şi

reprezintă produsul dintre capacitatea orară (Q) şi diferenţa de nivel (AH) a tuturor

instalaţiilor:

Cc= Q x AH

Indicatorul privind accesul la instalaţiile de transport = L/Np, unde:

L= lungimea instalaţiilor de transport pe cablu

Pagina 76 din 84


Np= numărul locuitorilor din reţeaua de cazare (operaţional pe plan mondial = 2,80 –

3,20)

Indicatorul privind gradul de satisfacere a cererii turistice =Q/Np, unde

Q= capacitatea instalaţiilor de transport pe cablu

Np = numărul locurilor din reţeaua de cazare (operaţional pe plan mondial =1,25-

2,00)

Capacitatea instalaţiei de transport pe cablu se poate diminua prin metoda diferenţei:

Ct = g x B/a, unde:

Ct= capacitatea orară a telefericelor (pers/oră)

g= debitul orar pe lăţimea pârtiei

b = lăţimea pârtiei (m)

a= randamentrul telefericului (a mediu =0.9)

Debitul instalaţiei ce deserveşte pârtia

Ho = Cz x Hs / K x T x h, unde:

Ho= capacitatea orară a telefericului (pers/oră)

Cz = număr de schiori pe zi

Hs= diferenţa de nivel parcursă de un schior pe zi

K= coeficient de încărcare a instalaţiei

T= timpul în ore de funcţionare

H = diferenţa de nivel a pârtiei.

Capacitatea orară a instalaţiilor de urcat (CH) indicvă numărul maxim de persoane ce

pot fi transportate pe pârtie.

Indicatorul privind potenţialul staţiunii din punct de vedere al gradului de dotare cu

instalaţii de transport pe cablu (puterea staţiunii)=Q x H / Np, unde:

Q x H = capacitatea caracteristică a mijloacelor de transport (Q – capacitatea orară şi

H diferenţa de nivel)

Np = numărul locurilor din reţeaua de cazare (operaţional pe plan mondial = 500 –

100)

Capacitatea de cazare necesară domeniului schiabil într-o staţiune de iarnă, rezultă din

relaţia:

Np=Ns/Kox Ks, unde:

Np = capacitatea de cazare a staţiunii

Ns= numărul de turişti

Ko = coeficientul de influenţă a Week-end-ului (pentru zille lucrătoare K=1)

Pagina 77 din 84


Ks= ponderea schiorilor din totalul turiştilor (valori relative)

Indicatori specifici

Capacitatea optimă a pârtiilor de schi

Există mai multe variante de calcul pentru acest indicator, dintre care:

Co= capacitatea optimă a pârtiei

Q= debitul orar mediu în funcţie de viteza schiorului şi distanţa minimă de siguranţă

dintre doi schiori;

Z= diferenţa medie de nivel pe care o coboară într-o zi un schior în funcţie de tehnica

sa.

L= coeficientul de corecţie a debitului mediu în funcţie de lăţimea pârtiei de 30 m

lăţime)

Cz=S/s=b x h/s x sin , unde:

S= suprafaţa schiabilă(în m2)

S= suprafaţa destinată unui schior pe zi

= panta pârtiei

Capacitatea pârtiei (Cz) în raport cu debitul (Q) al instalaţiei:

Cz = Q x K x T x h/Hs, unde:

Q = capacitatea orară a telefericului (pers/oră)

Hs = diferenţa de nivel parcursă de un schior

K = coeficientul de încărcare a instalaţiei

T = timpul în ore de funcţionare

h= diferenţa de nivel a pârtiei

Debitul pârtiilor de schi, în funcţie de panta

pârtiei (Q) este:

Panta pârtiei

Debitul pârtiei (persoane/oră/în lăţimea

pârtiei)

Sub 45% 9-12

Peste 45% 5-8

Indicatorul de simultaneitate exprimă numărul de schiori ce se pot găsi simultan în

zona schiabilă şi se deduce prin relaţia:

Cps= Nt+Np+Na+Nr unde:

Cps= capacitatea zonei schiabile(Nr schiori)

Nt= numărul schiorilor aflaţi în teleferice

Np= numărul schiorilor aflaţi pe pârtie

Pagina 78 din 84


Na= numărul schiorilor ce aşteaptă la rând la teleferice

Nr= numărul schiorilor aflaţi în afara pârtiilor în repaus.

8. Concluzii şi propuneri

Analizând cele prezentate pe parcursul lucrării, am observat că zona Carpaţilor

dispune de numeroase resurse naturale şi antropice, de amplasamente care însă nu sunt

valorificate corespunzător. Acum, la sfârşit de lucrare, m-am simţit nevoită să mă refer puţin

şi la tehnica turismului de iarnă, subiect abordat din ce în ce mai des şi care necesită o

implicare într-o acţiune de valorificare a unor amplasamente pe linie de turism de iarnă.

Pentru a face acest lucru trebuiesc clarificate şi stăpânite, în primul rând, următoarele aspecte:

Identificarea condiţiilor naturale.

Definirea lucrărilor care se impun pentru valorificarea amplasamentului

Problema accesului spre amplasament

Asigurarea resurselor pentru energie: electricitate, apă şi chiar gaz.

Identificarea clientelei în perspectivă

Rezolvarea corelării dintre turiştii schiori şi capacitatea de primire a staţiunii

Aspectul pozitiv al completării turismului de vară cu cel de iarnă spre un turism stabil

continuu de-a lungul întregului an.

Turismul de iarnă în sprijinul dezvoltării întregii zone montane aferente

Schiul ca stimulent de atracţie dar nu şi de încasări directe

Efortul şi efectul economic generate prin desfăşurarea turismului de iarnă.

Un aspect important îl constituie asigurarea energiei. Telefericele, iluminatul şi

producerea zăpezii artificiale apelează imens la electricitate. Deşi, la ora actuală ea este peste

tot la dispoziţie, se constată totuşi că implică un efort mare pentru asigurare, fapt care face

adesea ca lucrurile să întârzie.

Pentru o perspectivă mai îndepărtată este indicat să se aibă în vedere şi asigurarea apei

necesare producerii zăpezii artificiale. Zăpada artificială substituie lipsa zăpezii naturale mai

ales la început de sezon, când temperatură negativă este, dar zăpadă nu!

Tot instalaţia de zăpadă artificială îi dă turistului care urmează să vină, siguranţa unui

concediu dedicat schiului.

Oferta, odată concretizată, trebuie să asigure o clientelă de calitate cert numeroasă,

care să se coreleze cu întreaga reţea a staţiunii.

Pagina 79 din 84


Factorul principal în atragerea turistului este evident publicitatea. Dar cea mai

eficientă publicitate este cea pe care o fac acei turişti care se reîntorc la casele lor mulţumiţi

sub toate aspectele.

Un alt punct de care trebuie să se ţină seama este faptul că între acţiunile legate de

domeniul schiabil, dintr-o staţiune, există o strictă interdependenţă. Astăzi, acest aspect se

rezolvă cu apel la calcul, la nivel de proiectare. Să fiu mai clară: între capacitatea „Q

persoană/oră” a telefericelor , suprafaţa schiabilă a pârtiilor „S/ha”, numărul maxim al

schiorilor pe zi „Cz” şi capacitatea Np – locuri de pat din cadrul cazării se dau date

orientative şi îndrumări de calcul exacte, în literatura de specialitate.

Interesant este faptul că Q, adică capacitatea orară tuturor instalaţiilor de teleferic,

constituie motorul care imprimă cadenţa întregii activităţi.

Dacă luăm ca exemplu Branul, în situaţia actuală, aici turismul se desfăşoară într-un

spaţiu de timp limitat la aproximativ 3 luni pe timpul verii, plus doar câteva zile cu ocazia

sărbătorilor de iarnă. În restul anului camerele destinate cazării turiştilor, rămân neocupate.

Prin promovarea şi a turismului de iarnă, fiind că la Bran condiţiile naturale sunt deosebite se

va ajunge la perpetuarea turismului de-a lungul întregului an. Rămâne ca să se iniţieze

anumite formule originale şi de specific printre care şi schiul de fond plimbare, tractarea

schiurilor cu cai sau moto –şenilete, care pot deveni foarte atrăgătoare.

Şi iată că prin afirmaţiile făcute în cadrul acestui punct am abordat probleme care ţin

de turismul rural. De aceea turismul de iarnă va interveni în completarea şi sporirea

rentabilităţii turismului localităţilor rurale, respectiv, d la o perioadă de numai ¼ din an la

aproape 1 an întreg.

Mai adaug faptul că, încă din desfăşurarea turismului de vară ar trebui să se facă apel

la căi expeditive de procurare de material de schi „second hand”!!!

În afara exploatării masei lemnoase pe timpul iernii, muntele rămâne în stăpânirea

animalelor sălbatice care, odată cu coborârea oilor devenite stăpâne pe toată ambianţa

mirifică şi chiar pe stânele părăsite.

Turismul de iarnă prin reţeaua de teleferice mari a început să reia în stăpânire zona

înaltă, cea de deasupra pădurilor.

Important pentru viitor este să se urmărească o asociere a activităţilor în care

drumurile şi telefericele să devină utile şi pentru celelalte activităţi montane, nu numai pentru

turismul de iarnă. Un exemplu incontestabil îl oferă telefericele de la Sinaia şi Buşteni

Tot în relaţia cu muntele apare şi problema mult dezbătută a respectării echilibrului

ecologic. Turismul de iarnă este acuzat că pretinde „exces de defrişări”. Şi în această direcţie

Pagina 80 din 84


intervin cu următoarea precizare, rezultată din calcul matematic: întregul domeniu schiabil

din Poiana Braşov are o suprafaţă de pârtii de 40 ha. Ori aceasta reprezintă echivalentul a

1mp. la 17,5 din suprafaţa întregului nostru lanţ muntos carpatin. Şi acest raport pleacă de la

cele 9 pârtii luate în considerare, fapt care ne conduce la afirmaţia că o singură pârtie, care ar

deveni o staţiune din mediul rural, ar stabili un raport de 10 ori mai mic, adică 1mp la 175 ha,

practic aproape nimic!!!

Însă un amplasament pentru domeniul schiabil constituie, pentru un punct turistic o

puternică atracţie, căci schiul a devenit un hobby, iar în jurul lui se desfăşoară multiple

activităţi generatoare de încasări însemnate.

Costul biletului de teleferic nu este cel care acoperă cheltuielile directe de pe reţeaua

domeniul schiabil. Într-o staţiune de iarnă încasările substanţiale sunt generate pe multiple

alte căi cum sunt: cazarea, restaurantele, animaţia prin competiţii, barurile de noapte şi apoi

comerţul cu specific local. De exemplu în cadrul Poienii Braşov ar trebui să ia fiinţă o

expoziţie permanentă de prezentare a produselor din reţeaua industrială a Braşovului , apoi,

printr-o deplasare organizată la producătorul dorit turistul să-şi poată cumpăra sau comanda

ceea ce doreşte, iar comenzile mai mari să-i fie transportate, contra cost, la adresa lui. E vorba

de: mobilă, covoare, îmbrăcăminte, articole de artizanat, şi chiar de stabilirea de relaţii

economice cu firme braşovene. Astfel s-ar promova forma de export intern cu consecinţe

benefice pentru economia locală.

În ceea ce priveşte efortul şi efectul economic asigurarea unei oferte valoroase pe linie

de turism de iarnă implică iniţial şi apoi pe parcurs un efort economic substanţial.

Amenajarea domeniului schiabil, dotările care se impun şi gama mare a serviciilor

pretind costuri importante. În cadrul serviciilor intră întreţinerea zăpezii pe pârtie atât prin

manoperă cât şi cu şeniletele de zăpadă, şcolile de schi, închirierea de material schi şi

asigurarea iluminatului seara a pârtiilor.

Gong inaugural pe litoral

Marea este un alt nume al Verii. Puţini sunt cei care să nu viseze la plaje însorite şi

nopţi dezmierdate de briza mării, să revadă un colţ de staţiune care i-a produs nu-ştiu-ce

bucurie, ori să reîntâlnească oameni care într-un fel sau altul, i-au asigurat, poate, sezoane la

rând, frumuseţea concediului, la care tânjeşte un an întreg. În fond, odihna, ca şi munca, este

un drept la fel de preţios. Mai ales că nimic nu se face pe gratis. Ministrul Dan Matei

Agathon ştie foarte bine toate acestea. Şi mai ştie, poate ca nimeni altul, că pe litoral se află

aproape jumătate din patrimoniul turismului nostru – ca structuri de primire – şi, normal, o

asemenea „salbă de focuri” ale industriei vacanţelor trebuie să producă bucurii şi bani. Mulţi

Pagina 81 din 84


bani, aşa cum se întâmplă în ţările unde industria iluziilor este mai bine pusă la punct şi adună

venituri ce se socotesc în miliarde de dolari. Mai mult de atât a devenit o axiomă faptul că, în

anii când litoralul merge bine turismul românesc atinge cote performante. Aşadar, nu mai

poate mira pe nimeni importanţa ce se acordă deschiderii sezonului estival. Tradiţional ea se

petrece pe 1 mai. Tot tradiţional, după două zile de vâlvă, scandaluri şi alte trăznăi, având ca

actori principali – tinerii, desigur, o parte infimă dintre ei- hotelurile se închid la loc din

diverse pricini , aşteptând să vină vara cu adevărat. Şi unele rămân cu lacătul pe uşă până spre

sfârşitul lui iunie…

Un exerciţiu penibil, comis de gura autorităţilor, cum se spune.

De doi ani, Dan Matei Agathon a făcut din litoral o prioritate a turismului românesc,

iar „tablourile” din marea expoziţie a sezonului estival sunt cu totul altele. Este în afara

oricărui dubiu că debutul din acest an al vacanţelor de la ţărmul Mării Negre s-a produs în

condiţiile unor staţiuni pregătite de star ca niciodată. E mai mult decât un semn de bun augur,

vremea însăşi – turismul, ca şi agricultura, sunt la cheremul capriciilor naturii, poate şi de

aceea unii se cred doctori în aceste domenii – ţinând, cum se spune, cu îndrăzneţii, cu

curajoşii. Exemplele sunt multe: la Mamaia şi la Costineşti – ce diferenţă între cum se

prezenta acum un an şi cum arată la această dată!; la Neptun ori Saturn, lumea a înţeles

deopotrivă că a pregăti cu simţ gospodăresc, intrarea în regatul vacanţelor, ce seamănă cu un

fel de revelion nesfărşit nu este un hatâr care se face cuiva. E condiţia elementară de a gândi

la modul profesionist „o campanie” ce nu mai admite nici un fel de pete negre. Se mai

schimbă aşadar şi mentalitatea celor care deţin hoteluri şi alte stabilimente de vacanţă.

Din păcate este cu neputinţă să facem o cronică a celor două zile în care ministrul

turismului, însoţit de o armată de ziarişti- este admirabilă relaţie pe care Dan Matei Agathon

o are cu mass-media, indiferent că reprezentanţii ei sunt obiectivi, că îl laudă sau că îl critică

– au străbătut Litoralul de la Mamaia până la Saturn. Au fost vizitate hoteluri, mai ales cele în

care vor fi cazaţi turiştii ce deja au început să sosească prin celebrele firme TUI şi Thomas

Cook – şi restaurante, au fost tăiate panglici inaugurale la Hotel Savoy în Mamaia şi la

Neptun, în mijlocul străzii proaspăt refăcute după standarde serioase, s-au revăzut structuri de

primire ce urmează să fie privatizate şi s-a mers pe plajă… Între fotografii există şi „troiţa”,

altarul unde s-a oficiat ulterior, pentru prima dată, într-o astfel de manieră, slujba de Înviere.

Insist asupra acestui detaliu. S-au auzit unele voci din rândul prelaţilor ortodocşi care au

formulat diverse critici. „În această lume ortodoxă, mi-e neplăcut să spun din nou, există

multă scleroză şi prostie, rezistenţă în ceea ce înseamnă o abordare lucidă şi inteligentă a

realităţilor de azi, având ca efect , între altele, migrarea unor credincioşi către diverse

Pagina 82 din 84


secte….” Mai adaug doar faptul că, pentru anul 2003, turismul balnear şi România – ţara

vinului, vor constitui două repere ale programului naţional de turism. De altminteri, expediţia

pe Litoral a cuprins şi o vizită la celebra podgorie Murfatlar. Vinul, când este de calitate este

şi un bun prieten al vacanţelor.

„Pe litoral, ar putea fi foarte bine cu preţuri rezonabile şi mulţi turişti”

În perioada 25/28 martie, la Neptun s-au desfăşurat lucrările Bursei Naţionale de

Turism – Litoral 2002. Peste 200 de touroperatori, hotelieri, prestatori sau firme producătoare

de materiale şi instalaţii pentru industria hotelieră şi-au expus oferta, au purtat discuţii pe

marginea eternei probleme a relansării turismului românesc, s-au făcut comparaţii, au fost

comentate date statistice, s-au purtat negocieri, s-au semnat contracte, bine-nţeles a fost

îndelung combătută iniţiativa Guvernului privind majorarea TVA până la 15% şi pentru

turismul internaţional. „Familia „turismului se comportă ca orice familie în România zilelor

noastre. Cu certuri, cu împăcări, cu păreri pro şi contra, cu ochiul aruncat în ograda vecinului,

cu discuţii pe ton înalt… ca, până la urmă totul să se încheie cu o strângere de mână. Nu ştiu

dacă această mentalitate este benefică, dar sper, fiindcă aşa suntem noi, românii făcuţi, să se

termine totul cu bine. Si nici nu se poate în alt fel dacă parcurgem cu atenţie discursul dlui

Dan Matei Agathon, ministrul turismului: „Vremurile se anunţă bune pentru turismul

românesc, având în vedere că în 2001 a fost cel mai bun an din ultimii 17, încasările valutare

depăşind pragul psihologic, de 500 milioane de dolari. Am avut o creştere de 17,7% la turiştii

din UE., ceea ce reprezintă un boom al turismului românesc.

Creşterile cu 25% ale fluxului turistic dinspre Germania, Austria sau Ţările

Scandinave relevă acest lucru. De acum depinde doar de noi ca trendul pozitiv să se

înregistreze în continuare”. La BTL 2002 pe lângă ofertanţii tradiţionali Mangalia SA.,

Neptun Olimp SA, Hotel Savoy sau Hotel President, au sărit cu oferte şi societăţi mai mici,

rezultate în urma nenumăratelor proceselor divizare sau privatizare. Printre acestea Euro

Hotels care a ieşit pe piaţă cu hotelul Caraiman (de 3 stele), complet refăcut şi cu hotelul

Orlando, tot de trei stele, din Venus, care se aliniază standardelor internaţionale.

După cum spunea dl. Bogdan Şendrea, general manager al Euronst, această aliniere

este absolut necesară pentru ca România să redevină polul de atracţie pentru turiştii din toată

lumea. Este necesar, mai declara dl. Sendrea, ca politica de preţuri să fie una echilibrată, care

să nu descurajeze turiştii şi care să permită lansarea noilor investitori în domeniu. De altfel,

ministrul Dan Matei Agathon accentua acest aspect arătând că este imposibil ca un pachet de

servicii, în Bulgaria, să coste, în medie cu 100 de Euro mai puţin ca în România.

Pagina 83 din 84


Sezonul estival a sosit, iar apariţia unor hoteluri noi ca Orlando şi Caraiman, ca Iaki

sau multe altele îmbrăcate în haină nouă, duc la selectarea clientului.

O selecţie care trebuie să ofere posibilităţi tuturor. Deşi multă lume consideră litoralul

ca o destinaţie de odihnă şi de distracţie, el este un loc făcător de minuni în ale sănătăţii. Este

remarcabil faptul că , după renovarea bazei de tratament de la hotelul „Mangalia” în acest an

au poposit aici peste 400 de turişti germani urmând ca prin contractul încheiat cu TUI, în

vară, să mai viziteze Mangalia încă 10.000.

Interesul stârnit de balnearul românesc este, poate, unul dintre motivele pentru care

Ministerul Turismului urmează să deruleze un program comun pentru revigorarea şi

promovarea acestui segment al turismului.

În mare acestea au fost problemele abordate la BTL 2002, în discuţii tăioase sau

amiabile, în spaţii mai largi sau reduse, cu calm sau cui patimă. Cât despre preţuri, ele încă se

negociază. Sfatul meu este să puneţi bani deoparte căci, cu un milion de lei – un milion două

sute mi lei, , în plin sezon, pe cameră, nu ştiu cui îi va da mâna. La aceasta se adaugă taxa de

staţiune /1-4% în Mamaia, 5% în Mangalia), taxa de salubritate, taxa de salvare, taxa de …,

taxe care s-au înmulţit ca ciupercile după ploaie.

Cu toate acestea viitorul nu-i aşa de sumbru. Se mai găsesc soluţii şi pentru buzunare

mici. Important este ca litoralul să poată oferi tuturor măcar câteva zile de odihnă, de

relaxare.

Speranţa după BTL 2002: preţuri bunicele, servicii bunuţe (chiar bune) cultul

clientului, etc.

În speranţa că am reuşit, cât de cât, să atrag atenţia asupra acestor două mari „teme”

ale turismului, las la latitudinea dumneavoastră să decideţi unde vă veţi petrece, cât mai

plăcut şi util, vacanţele.

Pagina 84 din 84

http://www.tocilar.ro/

Diploma - Www.tocilar.ro

Documents

Transcript of Diploma - Www.tocilar.ro