Diploma - Www.tocilar.ro

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Analiza generala a utilizarii si gestionarii imobilizarilor corporale

CAP. I Prezentarea firmei

Elemente de identificare

Denumirea : S.C. „COVA-GHERA&CO” S.R.L.

Sediul social : Timişoara, Strada Negoi, Nr. 74

Nr. înregistrare ORC : J 35/15/1991

Cod fiscal : R 1835018

Forma juridică : persoană juridică română

societate cu răspundere limitată

capital integral privat

Durata de funcţionare : nelimitată

Scurt istoric

Societatea a luat fiinţă în baza Legii 94/1990; numărul de înregistrare fiind

835/29.11.1990 la Ministerul Finanţelor. A început să funcţioneze la 01.02.1991 ca şi

societate mixtă româno-germană, cu un capital social de 50.000 $, respectiv 25.000 $ capital

străin şi 25.000$ capital autohton.

La început, activitatea de bază erau importurile în perioada februarie-decembrie 1991,

iar în anul 1992 s-a trecut la reorganizarea activităţii şi s-a deschis primul depozit de

materiale de construcţii. În următorii ani s-a dezvoltat această activitate care a şi devenit

principalul obiect de activitate; astăzi, firma având 15 gestiuni şi 11 puncte de desfacere

(Depozit Central – Moşniţa Nouă, str. Principală, nr. 323, Timişoara – str. Eroilor, nr. 77,

Timişoara – str. Antenei, nr. 1, Timişoara – str. Brâncoveanu, nr. 95, Orţişoara – str.

Principală, nr. 4, Beregsăul Mare - str. Principală, nr. 9, Jebel - str. Principală, nr. 1125A,

Deta – str. Victoriei, nr. 76, Topolovăţul Mare - str. Principală, nr. 155, Lugoj – str.

Buziaşului, nr. 35A, Sacoşu Turcesc - str. Principală, nr.2.

Pagina 1 din 83


Pe măsura dezvoltării societăţii, s-a trecut la achiziţionarea unui parc auto propriu,

dezvoltându-se şi o activitate de transport atât pentru aprovizionare proprie cu marfă, cât şi

pentru coprestare servicii către terţi.

De asemenea, începând cu iunie 1991, societatea a început să achiziţioneze diferite

imobile pe care le-a recondiţionat, le-a schimbat destinaţia, o parte dintre ele fiind închiriate

către diverse firme.

Obiectul de activitate

Principalul obiect de activitate îl constituie comerţul cu materiale de construcţii, apoi

prestări servicii constând în închirieri de spaţii şi transport auto.

Principalii indicatori eonomico-financiari

La 31.12.2001: mii lei

Cifra de afaceri: 82.500.155

Venituri totale: 86.902.226

Profit din exploatare: 3.228.589

Profit brut al exerciţiului: 1.234.455

Număr de personal: 115

Evoluţia capitalului social

Capitalul social iniţial a fost de 50.000 $.

În anul 2001 capitalul social a fost de 15.263.700 mii lei.

Structura organizatorică

Directorul general al firmei are în subordinea sa un consilier juridic şi un şef serviciu

personal, adică directorul resurse umane.

Pagina 2 din 83


Directorul adjunct ocupă de asemenea un loc important.

Urmează directorul economic, care are 8 operatori calculatoare, contabili, secretară.

De asemenea, de la directorul economic pornesc legăturile către cei 15 gestionari,

după care urmează 40 de manipulanţi.

Directorul tehnic coordonează activitatea celor 22 conducători auto, 2 mecanici şi 10

paznici.

CAP II Noţiuni generale privind imobilizările corporale

2.1. Delimitări şi structuri privind imobilizările

Activele imobilizate sau fixe- denumite şi active pe termen lung, imobilizări sau

bunuri imobile- cuprind toate acele valori economice de investiţie a căror perioadă de utilitate

şi lichiditate este mai mare de un an. Ele alcătuiesc baza şi mijloacele de acţiune ale

întreprinderii. Ca bunuri economice, activele fixe se caracterizează prin durabilitatea mai

îndelungată, cât şi prin repetata lor participare la circuitul economic. Funcţia acestor bunuri

este fixată în activitatea economică şi socială a întreprinderii sau în activitatea altor

întreprinderi, în cazul investiţiilor financiare, fără ca prin utilitatea lor să se delimiteze ca

bunuri destinate direct comercializării. În consecinţă, ele nu se consumă sau nu se înlocuiesc

după prima utilizare.

Anumite bunuri de mică valoare sau scurtă durată (obiecte de inventare şi

baracamentele) al căror consum este relativ scurt, nu sunt considerate imobilizări, fiind

incluse într-o categorie distinctă în cadrul stocurilor.

Pagina 3 din 83

Director general

Director economic Director comercial Director tehnic

Ofi

ciu

juri

dic

cont

enci

os

Ser

vici

ul p

erso

nal

sala

riza

re a

dmin

istr

ativ

Bir

ou f

inan

ciar

Bir

ou c

onta

bili

tate

Paz

ă ad

min

istr

ativ

Ser

vici

u ap

rovi

zion

are

Ser

vici

ul d

esfa

cere

, tr

ansp

ort,

mar

keti

ng

Bir

ou o

rgan

izar

e no

rmar

e, p

rote

cţia

m

unci

i

Bir

ou te

hnic

cer

ceta

re-

dezv

olta

re

Bir

ou m

ecan

o-en

erge

tic,

se

rvic

ii

Mag

azie

tehn

ică

Tra

nspo

rtur

i aut

o


Sub aspectul conţinutului, se disting următoarele structuri de imobilizări:

1.Cheltuieli de constituire

2.Cheltuieli de cercetare-dezvoltare

Imobilizări necorporale 3.Concesiuni, brevete, licenţe şi valori

similare

4.Fondul comercial

5.Alte imobilizări necorporale

Imobilizări corporale 1.Terenuri

2.Mijloace fixe

Active Imobilizări în curs 1.Imobilizări necorporale în curs

Imobilizate 2.Imobilizări corporale în curs

1.Titluri de participare

2.Titluri imobilizate ale activităţii de portofoliu

3.Alte titluri imobilizate

Imobilizări financiare 4.Creanţe imobilizate

-Creanţe legate de participare

-Împrumuturi acordate pe termen lung

-Alte creanţe imobilizate

Imobilizările corporale (materiale)- reprezintă bunuri care au o structură materială

asupra cărora agenţii economici exercită un drept real, fiind elemente de patrimoniu ce

definesc capacitatea tehnică de producţie şi comercializare şi care creează venituri în

concordanţă cu obiectul de activitate al acestora. În această categorie sunt cuprinse terenuri şi

mijloace fixe. Contabilitatea lor se ţine cu ajutorul conturilor din grupa 21 „Imobilizări

corporale”.

Pagina 4 din 83

21 „IMOBILIZĂRI CORPORALE”

211 „TERENURI”212 „MIJLOACE FIXE”


2.2. Prevederi referitoare la imobilizările corporale cuprinse în Standardele

Internaţionale de Contabilitate

Recunoaşterea terenurilor şi mijloacelor fixe

Terenurile şi mijloacele fixe sunt recunoscute ca activ, atunci când:

-este posibilă generarea către întreprindere de beneficii economice viitoare aferente

activului;

-costul activului poate fi evaluat în mod credibil;

Terenurile şi mijloacele fixe reprezintă adesea o parte importantă din activele

întreprinderii şi, prin urmare, ele sunt relevante în prezentarea poziţiei sale financiare. Mai

mult, decizia dacă o cheltuială reprezintă un activ sau o cheltuială de exploatare, poate avea

un efect semnificativ asupra rezultatelor rapoarte de întreprindere.

Pentru a determina dacă un element satisface primul criteriu de recunoaştere, o

întreprindere trebuie să stabilească gradul de certitudine al fluxului beneficiilor economice

viitoare pe baza evidenţei disponibile în momentul recunoaşterii iniţiale. Existenţa unei

certitudini suficiente că beneficii economice viitoare vor fi realizate de către întreprindere

necesită ca aceasta să primească beneficiile aferente activului respectiv şi să suporte riscurile

aferente. Această asigurare este de obicei disponibilă numai când întreprinderea a preluat

beneficiile şi riscurile aferente activului. Înainte ca această situaţie să apară, tranzacţia pentru

achiziţionare activului poate fi de obicei anulată fără penalizări semnificative, caz în care

activul nu este recunoscut.

Al doilea criteriu de recunoaştere este de obicei satisfăcut, întrucât tranzacţia de

schimb evidenţiind cumpărarea activului identifică astfel costul acestuia. În cazul unui mijloc

fix construit de întreprindere, o măsurare obiectivă a costului poate fi făcută prin intermediul

tranzacţiilor cu terţii pentru achiziţionarea de materiale, forţă de muncă ţi alte intrări utilizate

în procesul de construcţie.

Pentru a se identifica ce constituie un element individual din categoria terenurilor şi

mijloacelor fixe, se cer un raţionament pentru aplicarea criteriilor de definire a

circumstanţelor sau a tipurilor specifice de întreprinderi. Poate fi indicat să se grupeze

elementele individuale nesemnificative, cum ar fi: matriţele, uneltele şi vopselele, şi apoi să

se aplice criteriile respective valorii totale a acestor elemente. Majoritatea pieselor de schimb

Pagina 5 din 83

2110

„D

IFE

RE

NŢ

E D

IN R

EE

VA

L U

AR

EA

T

ER

EN

UR

ILO

R C

ON

FO

RM

HG

500/

94”

2111

„T

ER

EN

UR

I”

2112

„A

ME

NA

JĂR

I L

A T

ER

EN

UR

I”

2120

„D

IFE

RE

NŢ

E D

IN R

EE

VA

LU

AR

EA

M

IJL

OA

CE

LO

R F

IXE

CO

NF

OR

M H

G 5

00/9

4

2121

„C

ON

ST

RU

CŢ

II”

2122

„E

CH

IPA

ME

NT

E T

EH

NO

LO

GIC

E”

2123

„A

P. Ş

I IN

STA

LA

ŢII

DE

MĂ

SU

RA

RE

, C

ON

TR

OL

, RE

GL

AR

E”

2124

„M

IJL

OA

CE

DE

TR

AN

SP

OR

T”

2125

„A

NIM

AL

E D

E M

UN

CĂ

ŞI

PL

AN

TAŢ

II”

2126

„M

OB

ILIE

R, A

P. B

IRO

TIC

Ă, E

CH

IP. D

E

PR

OT

EC

ŢIE

A V

AL

MA

T. Ş

I U

MA

NE

ŞI

ALT

E I

MO

BIL

IZĂ

RI

CO

RP

OR

AL

E


şi a echipamentului de service sunt de obicei înregistrate ca stocuri şi sunt recunoscute ca şi

cheltuieli, pe măsură ce sunt consumate. Majoritatea pieselor de schimb şi a echipamentului

se pot considera în categoria terenurilor şi mijloacelor fixe, atunci când întreprinderea se

aşteaptă a le folosii pentru mai multe perioade. Similar, dacă piesele de schimb şi

echipamentul de service pot fi folosite doar în legătură cu un mijloc fix şi utilizarea acestora

se aşteaptă să fie neregulată, ele sunt înregistrate în contabilitate ca terenuri şi mijloace fixe,

şi sunt amortizate pe o perioadă ce nu depăşeşte durata de viaţă utilă a respectivului mijloc

fix.

În anumite cazuri este recomandată alocarea cheltuielilor totale privind activul asupra

părţilor sale componente şi contabilizarea fiecărei componente în mod separat. Acesta este

cazul în care activele componente au durate de viaţă utilă diferite sau aduc beneficii

întreprinderii, într-un mod diferit, necesitând deci utilizarea unor rate şi metode amortizare

diferite. De exemplu, un avion şi motoarele sale trebuie tratate ca active amortizabile

separate, dacă au durate de viaţă utilă diferite.

Terenurile şi mijloacele fixe pot fi achiziţionate, cu scopul sporirii gradului de

siguranţă sau de protecţie a mediului. Achiziţionarea unor astfel de terenuri şi mijloace fixe,

chiar dacă nu cresc în mod direct beneficiile economice viitoare ale unui mijloc fix, poate fi

necesară pentru întreprinderea să obţină beneficii viitoare din celelalte active ale sale. În

aceste situaţii, astfel de achiziţii de terenuri şi mijloace fixe îndeplinesc criteriile de

recunoaştere ca active, pentru că permit beneficiilor economice viitoare generate de activele

aferente să fie derivate de întreprindere, în plus faţă de beneficiarul care ar putea deriva dacă

ele nu ar fi fost achiziţionate. Aceste active sunt recunoscute numai în măsura în care

valoarea contabilă a unui astfel da activ şi activele aferente nu depăşesc valoarea totală

recuperabilă ale acestor active şi ale activelor aferente. Spre exemplu, s-ar putea ca un

producător de chimicale să fie nevoit să introducă un nou proces chimic de producţie pentru a

se putea alinia la cerinţele ecologice pentru producţia şi depozitarea de produse chimicale

periculoase; noile îmbunătăţiri aduse fabricii sunt recunoscute ca active în măsura în care

sunt recuperabile, pentru că, fără acestea, întreprinderea este în imposibilitatea de a produce

şi de a vinde chimicalele respective.

Măsurarea iniţială a terenurilor şi mijloacelor

Un element al terenurilor şi mijloacelor fixe care este recunoscut ca activ trebuie

măsurat iniţial la costul său.

Pagina 6 din 83


Componentele costului

Costul unui element al terenurilor şi mijloacelor fixe este format din preţul de

cumpărare, taxe vamale, taxele nerecuperabile, precum şi toate celelalte cheltuieli direct

legate de punerea în funcţiune a activului; toate reducerile comerciale sunt scăzute pentru

calculul preţului de cumpărare. Exemple de costuri direct atribuibile sunt:

-costul de amenajare a amplasamentului

-costuri iniţiale de livrare şi manipulare

-costuri de şomaj

-onorariile arhitecţilor şi inginerilor etc.

-costurile estimate pentru demontare activului, respectiv costurile de restaurare a

amplasamentului.

Când plata pentru un activ din categoria terenurilor şi mijloacelor fixe este amânată

peste condiţiile norm condiţiile normstul acesteia este echivalentul în numerar al preţului.

Diferenţa dintre această sumă şi totalul plăţilor ulterioare este recunoscută ca şi cheltuială cu

dobândă, pe perioada creditului.

Cheltuielile administrative şi celelalte de regie nu sunt un component al costului

terenurilor şi mijloacelor fixe, numai dacă ele pot fi direct atribuite achiziţionării activului sau

punerii în funcţiune a acestuia. În mod similar, costurile de constituire şi costurile care preced

producţia nu sunt parte a costului activului, numai dacă ele sunt necesare pentru punerea în

funcţiune a activului. Pierderile iniţiale din exploatare efectuate înainte ca activul să stingă

parametrii planificaţi sunt recunoscute ca şi cheltuială.

Costul unui mijloc fix construit în regie proprie este determinat folosind aceleaşi

principii ca şi pentru un activ achiziţionat. Astfel, dacă întreprinderea produce active similare,

în scopul comercializării, în cadrul unor tranzacţii normale, atunci costul activului este de

obicei acelaşi cu costul de producţie a acelui activ destinat vânzării. Prin urmare, orice

profiluri interne sunt eliminate în calculul costului acestui activ. În mod similar, cheltuiala

reprezentând rebuturi, manopera sau alte resurse peste limitele acceptate ca fiind normale,

precum şi pierderile care au apărut în cursul construcţiei în regie proprie a activului nu este

inclusă în costul activului.

Costul unui activ detinut de un locatar în cadrul unui contract de leasing financiar este

determinat pe baza principiilor stabilite în cadrul leasing-ului.

Valoarea contabilă a terenurilor şi mijloacelor fixe poate fi diminuată cu valoarea

corespunzătoare a subvenţiilor guvernamentale.

Pagina 7 din 83


Schimburi de active

Un element de natura terenurilor şi mijloacelor fixe poate fi achiziţionat prin schimbul

total sau parţial cu un element de aceeaşi natură, sau un alt activ. Costul unui astfel de

element este determinat la valoarea justă a activului primit în schimb, care este echivalentă cu

valoarea justă a activului cedat, corectată cu valoarea oricărei sume transferate în numerar sau

echivalente în numerar.

Un element de natura terenurilor şi mijloacelor fixe poate fi achiziţionat in schimbul

unui activ similar care are o întrebuinţare similară în acelaşi domeniu de activitate şi care are

o valoare justă similară. Un element de natura terenurilor şi mijloacelor fixe poate fi, de

asemenea, vândut în schimbul unor titluri de participare. În ambele cazuri, deoarece procesul

de realizare a unui câştig este incomplet, nu se recunoaşte nici un profit sau pierdere

corespunzătoare unor tranzacţii. De fapt, costul noului activ este valoarea contabilă

corespunzătoare activului vândut. Totuşi, valoarea justă a activului primit în schimb poate

pune în evidenţă o depreciere a valorii activului cedat. În acest caz, activul cedat este

înregistrat la valoarea ajustată, ca urmare a deprecierii, şi această valoare este apoi atribuită

noului activ. Exemple de schimburi de active similare includ schimburi de avioane, hoteluri,

ateliere service şi alte bunuri imobile. Dacă alte active, cum ar fi numerarul, sunt incluse ca

parte a tranzacţiei de schimb, aceasta poate indica faptul că elementele schimbate nu au o

valoare similară.

Cheltuieli ulterioare

Cheltuielile ulterioare aferente unui element de natura terenurilor şi mijloacelor fixe

care a fost deja recunoscut trebuie adăugate valorii contabile a activului numai atunci când se

estimează că întreprinderea va obţine beneficii economice viitoare suplimentare faţă de

performanţele estimate iniţial ca fiind corespunzătoare. Toate celelalte cheltuieli ulterioare

trebuie recunoscute drept cheltuieli în perioada în care au fost suportate.

Cheltuielile ulterioare privind terenurile şi mijloacele fixe sunt recunoscute ca activ

numai atunci când acea cheltuială îmbunătăţeşte starea respectivului activ faţă de performanţa

estimată iniţial. Exemple de îmbunătăţiri care duc la creşterea de beneficii economice viitoare

sunt:

Pagina 8 din 83


modificarea unui mijloc fix pentru a-i extinde durata de viaţă utilă, incluzând sporirea

capacităţii acesteia;

modernizarea unor componente ale mijloacelor fixe, cu scopul de a obţine

îmbunătăţiri substanţiale ale calităţii producţiei;

adoptarea unui nou proces de producţie care permite reducerea substanţială a

costurilor de exploatare estimate iniţial.

Cheltuielile privind reparaţiile sau întreţinerea terenurilor şi mijloacelor fixe sunt

făcute cu scopul de a obţine sau de a păstra nivelul beneficiilor economice viitoare, pe care o

întreprindere se aşteaptă să le obţină pe baza performanţelor estimate iniţial. Prin urmare,

acestea sunt înregistrate în contabilitate ca şi cheltuieli, atunci când au loc. De exemplu,

costul întreţinerii sau al reparaţiilor generale pentru terenurile şi mijloacele fixe se

înregistrează drept cheltuială, atunci când, mai degrabă restabileşte decât îmbunătăţeşte

performanţele estimate iniţial.

Tratamentul contabil adecvat în cazul cheltuielilor efectuate ulterior achiziţionării

unui teren sau mijloc fix depinde de factorii care au fost luaţi în considerare la evaluarea

iniţială şi la recunoaşterea elementelor aferente, şi de posibilitatea recuperării acestei

cheltuieli ulterioare. De exemplu, când valoarea contabilă a unui teren sau mijloc fix a ţinut

cont deja de pierderea unor beneficii economice, cheltuiala ulterioară efectuată pentru a

readuce mijlocul fix în situaţia de a realiza beneficii economice viitoare este capitalizată, cu

condiţia ca valoarea contabilă să nu depăşească valoarea recuperabilă a activului. Acelaşi

lucru se întâmplă şi când preţul de achiziţie al activului reflectă deja obligaţia întreprinderii

de a realiza cheltuieli în viitor pentru a aduce activul în stare de funcţionare. Un astfel de

exemplu poate fi achiziţionarea unei clădiri ce necesită renovări. În acest caz, cheltuielile

ulterioare sunt adăugate la valoarea contabilă a activului, în măsura în care aceste cheltuieli

pot fi recuperate din utilizarea în viitor a acestuia.

Unele componente importante din cadrul terenurilor şi mijloacelor fixe pot necesita

înlocuiri la intervale regulate de timp. De exemplu, un furnal necesită recăptuşirea pereţilor

după un anumit număr de ore de funcţionare; interiorul unui avion (scaunele şi tapiţeria)

necesită înlocuirea de câteva ori în timpul duratei de viaţă a aeronavei. Aceste componente

sunt contabilizate ca active distincte, pentru că ele au durate de viaţă utilă diferite de cea a

activului din care fac parte. Prin urmare, cheltuiala efectuată prin înlocuirea şi renovarea unei

componente este contabilizată ca o achiziţie a unui activ distinct, iar componenta înlocuită

este scoasă din evidenţă.

Pagina 9 din 83


Evaluarea ulterioară recunoaşterii iniţiale

Tratamentul contabil de bază

Ulterior recunoaşterii iniţiale ca activ, un element de terenuri şi mijloace fixe trebuie

înregistrat la cost sau mai puţin amortizarea cumulată aferentă şi orice pierderi cumulate din

depreciere.

Tratamentul contabil alternativ permis

Ulterior recunoaşterii iniţiale ca activ, un element de terenuri şi mijloace fixe trebuie

înregistrat la valoarea reevaluată care reprezintă valoarea justă la momentul reevaluării, mai

puţin orice amortizare ulterioară cumulată aferentă şi pierderile ulterioare cumulate din

depreciere. Reevaluările trebuie efectuate cu suficientă regularitate în aşa fel încât valoarea

contabilă să nu difere în mod semnificativ de valoarea care poate fi determinată pe baza

valorii juste la data bilanţului.

Reevaluări

Valoarea justă a terenurilor şi clădirilor este, de obicei, valoarea lor de piaţă. Această

valoare este determinată pe baza unor evaluări efectuate, de regulă, de evaluatori autorizaţi.

Valoarea justă a mijloacelor fixe este, de obicei, valoarea lor de piaţă determinată în

urma unei evaluări. Atunci când nu există nici o posibilitate de a identifica o valoare pe piaţă,

din cauza faptului că acel gen de activ este foarte rar vândut, atunci acele active sunt evaluate

la costul de înlocuire, mai puţin amortizarea corespunzătoare.

Frecvenţa reevaluărilor depinde de evoluţia valorii juste a terenurilor şi mijloacelor

fixe în cauză. În cazul în care valoarea justă a unui activ reevaluat diferă semnificativ de

valoarea contabilă, atunci este necesară o nouă reevaluare. Unele terenuri şi mijloace fixe pot

suferi modificări semnificative şi fluctuante ale valorii juste, necesitând, prin urmare,

reevaluări anuale. Pentru terenurile şi mijloacele fixe ale căror valoare nu suferă modificări

semnificative juste, nu este necesar să se facă reevaluări. Pentru acestea reevaluările făcute la

3-5 ani pot fi mai adecvate.

La reevaluarea unui teren sau mijloc fix, orice amortizare cumulată la data reevaluării

este:

fie recalculată proporţional cu schimbarea în valoarea contabilă brută a activului, după

reevaluare, să fie egală cu valoarea sa reevaluată. Această metodă este folosită în cazul în

Pagina 10 din 83


care activul este reevaluat cu ajutorul unui indice pentru a se ajunge la costul de înlocuire,

mai puţin amortizarea corespunzătoare;

fie eliminată din valoarea contabilă brută a activului şi valoarea netă recalculată la

valoarea reevaluată a activului. De exemplu, această metodă este folosită pentru clădirile care

sunt reevaluate la valoarea lor de piaţă.

Valoarea ajustării care se face în urma recalculării sau eliminării amortizării cumulate

este parte a creşterii dau descreşterii valorii contabile.

În cazul în care un element de natura terenurilor şi mijloacelor fixe este reevaluat,

atunci întreaga clasă din care face parte acel element trebuie reevaluată.

O clasă de terenuri şi mijloace fixe este o grupare de active de accaşi natură şi cu

utilizări similare, aflate în exploatarea unei întreprinderi. Exemple de astfel de clase sunt

următoarele:

terenuri:

terenuri şi clădiri;

maşini şi echipamente;

nave;

avioane;

automobile;

mobilier şi instalaţii;

echipament de birotică.

Elementele dintr-o clasă de terenuri şi mijloace fixe sunt reevaluate simultan pentru a

evita reevaluarea selectivă şi raportarea în situaţiile financiare a unor valori care sunt o

combinaţie de costuri şi valori calculate la date diferite. Cu toate acestea, o anumită clasă de

active poate fi reevaluată permanent, dacă această reevaluare se poate realiza în timp scurt şi

dacă aceste reevaluări pot fi mereu actualizate.

În cazul în care valoarea contabilă a unui activ este majorată ca urmare a unei

reevaluări, această majorare trebuie înregistrată direct în creditul conturilor de capital propriu

sub titlul de Diferenţe din Reevaluare. Cu toate acestea, majoritatea constatată din reevaluare

trebuie cunoscută ca venit în măsura în care aceasta compensează o descreştere din

reevaluarea aceluiaşi activ recunoscută anterior ca o cheltuială.

În cazul în care valoarea contabilă a unui activ este diminuată ca rezultat al unei

reevaluări, această diminuare trebuie recunoscută ca o cheltuială. Cu toate acestea, o

diminuare rezultată din reevaluare trebuie scăzută direct din surplusul din reevaluare

Pagina 11 din 83


corespunzător aceluiaşi activ, în măsura în care diminuarea nu depăşeşte valoarea înregistrată

anterior ca surplus din reevaluare.

Surplusul din reevaluare inclus în capitalul propriu poate fi transferat direct în

rezultatul reportat, atunci când acest surplus este realizat. Se consideră că întregul surplus

poate fi realizat la casarea sau la cedarea activului. Cu toate acestea, o parte din surplus poate

fi realizat, pe măsură ce activul este folosit de întreprindere; în acest caz, valoarea surplusului

realizat este diferenţa dintre amortizarea calculată pe baza valorii contabile reevaluate şi

valoarea amortizării calculate pe baza costului iniţial al activului. Transferul din surplusul din

reevaluare în rezultat reportat nu se efectuează prin contul de profit şi pierdere.

2.3. Contabilitatea terenurilor

Terenurile sunt acea parte a imobilizărilor corporale care este legată de sol şi care prin

natura lor, sunt în totalitate imobile. În contabilitate, ele sunt structurate pe : terenuri

(propriu-zise) şi amenajări de terenuri.

Contabilitatea terenurilor propriu-zise

Terenurile sunt bunurile imobile care constau din parcela de teren, cu sau fără

construcţii ce aparţin unui proprietar.

Terenurile în acest sistem de evidenţă au ca noţiune de referinţă parcela şi

proprietarul.

Terenurile se înregistrează în patrimoniu la valoarea stabilită în funcţie de clasele de

calitate, amplasarea şi/sau alte criterii legale, la costul de achiziţie sau la valoarea aportului în

natură.

În profil administrativ-teritorial (comună, oraş, municipiu, judeţ), evidenţa terenurilor

se realizează prin intermediul cadastrului general. Cadastrul general este un sistem unitar şi

obligatoriu de evidenţă tehnică, economică şi juridică prin care se identifică, înregistrează şi

reprezintă pe hârtii şi planuri toate terenurile de pe teritoriul ţării, indiferent de destinaţia lor

şi de proprietar.

Parcela de teren, din punct de vedere al cadastrului, este un imobil (adică o

imobilizare în plan economico-financiar) indiferent dacă are sau nu construcţii.

Pagina 12 din 83


Datele cu privire la terenuri din cadastrul general privesc nu numai dovedirea

proprietăţii ci şi stabilirea obligaţiilor contribuabililor prin sistemul de impozite şi taxe ce

decurg din existenţa unui patrimoniu a parcelelor de teren.

Terenurile se diferenţiază din punct de vedere:

al destinaţiei şi,

al categoriei de folosinţă.

Evaluarea terenurilor în contabilitate se face:

- la valoarea stabilită potrivit legii în funcţie de clasele de fertilitate, suprafaţă,

amplasare şi alte criterii;

- la costul de achiziţie

- la valoarea de aport stabilită prin expertize tehnice.

Fiindcă nu suferă, de regulă, deprecieri ireversibile terenurile nu se amortizează. Fac

excepţie, de la această regulă, terenurile cu destinaţie economică obţinute prin acte de

vânzare-cumpărare, inclusiv prin despăgubiri în cazul exproprierilor, care au fost supuse

amortizării până în luna august 1997. De la această dată terenurile cu destinaţie economică nu

se mai amortizează.

Prin teren cu destinaţie economică se înţelege terenul achiziţionat prin acte de

vânzare-cumpărare, inclusiv prin despăgubiri în cazul exproprierilor, în scopul efectuării unei

investiţii pentru desfăşurarea de activităţi economice cu caracter productiv. Terenurile

obţinute de societăţile comerciale cu capital de stat, în momentul privatizării, nu sunt

considerate terenuri cu destinaţie economică.

Terenurile pot intra în unitatea economică prin achiziţie, aport la capitalul individual

sau social şi donaţii. Pot ieşi din unitate prin vânzare şi retrageri de capital individual sau

social.

Contabilitatea sintetică a terenurilor se realizează cu ajutorul contului 2111

„Terenuri”, care:

după conţinutul economic este un cont de imobilizări corporale;

după funcţia contabilă este un cont de activ;

se debitează cu terenurile intrate în patrimoniul agenţilor economici;

se creditează cu terenurile ieşite din patrimoniul agenţilor economici;

soldul debitor reprezintă contravaloarea terenurilor deţinute de agenţii economici;

se dezvoltă pe analitice, deschise pe grupe de terenuri.

Pagina 13 din 83


Operaţiile privitoare la contul 2111 „Terenuri”, reflectate în contabilitatea sintetică, se

prezintă schematic astfel:

Tabel nr. 2.1.

Debit 2111”Terenuri” Credit

Operaţii

cu care se debitează

Contul

corespondent

creditor

Operaţii


Contul

corespondent

debitor

-valoarea terenurilor aduse

ca aport de întreprinzătorul

individual

108 -valoarea terenurilor retrase

de întreprinzătorul individual

108

-valoarea terenurilor primite

cu titlu gratuit

131 -valoarea terenurilor restituite

acţionarilor sau asociaţiilor la

societăţile comerciale

456

-valoarea terenurilor

achiziţionate de la terţi

404 -valoarea terenurilor cedate 6721

-valoarea terenurilor aduse de

acţionari sau asociaţi ca aport

în natură la capitalul social

456

Contabilitatea amenajărilor de terenuri

Amenajările de terenuri reprezintă investiţii efectuate pentru punerea în valoare a

terenurilor, lacurilor, bălţilor, iazurilor şi alte lucrări similare. Tot ca amenajări de terenuri

sunt considerate sistemele de irigaţii, de desecare, racordări la sisteme de alimentare cu

energie, împrejmuiri, drumuri de acces etc.

Amenajările de terenuri pot fi efectuate fie cu forţe proprii ale agentului economic, fie

de către terţi.

Se amortizează într-o perioadă de cel mult 10 ani.

Contabilitatea sintetică a amenajărilor de terenuri se realizează cu ajutorul contului

2112 „Amenajări de terenuri” care:

Pagina 14 din 83


după conţinutul economic este un cont de imobilizări corporale;

după funcţia contabilă este un cont de activ;

se debitează cu amenajările de terenuri efectuate;

se creditează cu amenajările de terenuri scoase din activ, amortizate integral sau

parţial;

soldul debitor reprezintă costul efectiv al amenajărilor de terenuri existente;

se dezvoltă în analitic pe feluri de amenajări de terenuri.

Operaţiile privitoare la contul 2112 „Amenajări de terenuri” reflectate în

contabilitatea sintetică se rezumă astfel:

Tabel nr. 2.2.

Debit 2112 „Amenajări de

terenuri” Credit

Operaţii


Contul

corespondent

creditor

Operaţii cu care

se creditează

Contul

corespondent

debitor

-costul amenajărilor de

terenuri executate cu forţe

proprii considerate anterior

producţiei în curs de execuţie

231 -valoarea amortizată

aferentă amenajărilor de

terenuri scoase din

activul patrimonial

2810

-amenajări de terenuri executate

prin terţi

404 -valoarea neamortizată a

amenajărilor de terenuri

scoase din activul

patrimonial

6721

-costul amenajărilor de terenuri

executate cu forţe proprii,

netrecut asupra investiţiilor în

curs

722

2.4.Contabilitatea mijloacelor fixe

2.4.1.Definirea mijloacelor fixe

Pagina 15 din 83


Sunt considerate mijloace fixe, obiectul sau complexul de obiecte care se utilizează ca

atare şi se îndeplinesc cumulativ două condiţii:

are o valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin hotărârea Guvernului.

Această valoare, va fi actualizată periodic în funcţie de indicele de inflaţie;

are o durată normală de utilizare mai mare de un an.

Pentru obiectele care sunt folosite în loturi, seturi sau care formează un singur scop, la

încadrarea lor ca mijloace fixe se are în vedere valoarea întregului corp, lot sau set.

Sunt asimilate mijloacele fixe:

investiţii efectuate la mijloace fixe luate cu chirie;

capacităţile puse în funcţiune parţial, care se cuprind la grupa care urmează a se

înregistra ca mijloace fixe, la valoarea rezultată prin însumarea cheltuielilor ocazionate de

realizarea lor;

investiţiile pentru descopertă în vederea valorificării de substanţe minerale utile, de

cărbuni şi alte zăcăminte ce se exploatează la suprafaţă precum şi cele pentru realizarea

lucrărilor miniere subterane;

investiţiile efectuate la mijloacele fixe pentru îmbunătăţirea parametrilor tehnici

iniţiali, în scopul modificării acestora şi care majorează valoarea de intrare a mijloacelor fixe.

Cheltuielile efectuate la mijloacele fixe în scopul modernizării acestora trebuie să aibă

ca efect: îmbunătăţirea performanţelor faţă de parametrii funcţionali iniţiali şi asigurarea

obţinerii de venituri suplimentare faţă de cele realizate cu mijloacele fixe iniţiale.

Sunt considerate active corporale:

mijloacele fixe aparţinând proprietăţii publice;

lacurile, bălţile, iazurile care nu sunt rezultatul unei investiţii;

terenurile, inclusiv cele împădurite.

Nu sunt considerate mijloace fixe:

motoarele, aparatele şi alte subansambluri ale mijloacelor fixe procurate în scopul

înlocuirii componentelor uzate cu ocazia reparaţiilor de orice fel, care nu modifică parametrii

tehnici iniţiali ai mijlocului fix;

sculele, instrumentele şi dispozitivele speciale ce se folosesc fie la fabricarea anumitor

produse în serie, fie la executarea unei anumite comenzi, indiferent de valoarea şi durata de

funcţionare normală;

construcţii şi instalaţii provizorii;

Pagina 16 din 83


animalele care nu au îndeplinit condiţiile pentru a fi trecute la animale adulte, animale

la îngrăşat, păsările şi coloniile de albine;

pădurile

investiţiile efectuate pentru realizarea lucrărilor miniere din afara perimetrelor de

exploatare precum şi cele pentru foraj executate pentru exploatări, prospecţiuni geologice şi

geofizice, etc.

prototipurile, atâta timp cât servesc ca model la executarea producţiei de serie,

inclusiv seria zero;

echipamentul de protecţie şi de lucru, îmbrăcămintea specială, precum şi accesoriile

de pat, indiferent de valoarea şi durata lor de utilizare.

2.4.2. Obiectivele şi factorii contabilităţii mijloacelor fixe

Cunoscând particularităţile de comportament ale mijloacelor fixe, în activitatea

agenţilor economici, rezultă că deciziile privitoare la dezvoltarea, utilizarea şi scoaterea din

gestiune a mijloacelor fixe au un efect de lungă durată. De aceea, pentru asigurarea unor

decizii bine orientate este necesar ca acestea să fie fundamentate pe informaţii exacte şi

complete cu privire la număr şi structură, caracteristici tehnico-funcţionale, stare tehnică şi

grad de uzură, valoare de intrare, depreciere, randament tehnic şi economic etc.

Pentru satisfacerea în bune condiţii a acestei cerinţe, la organizarea contabilităţii

mijloacelor fixe trebuie avute în vedere următoarele obiective:

cunoaşterea valorii mijloacelor fixe la intrarea în patrimoniu, la inventariere şi la

închiderea exerciţiului la nivelul unităţii şi pe categorii de mijloace fixe, cu scopul de a pune

la dispoziţia conducerii, în orice moment, date privind: valoarea de intrare a mijloacelor fixe

existente, modificările intervenite în structura lor de la o perioadă la alta, valoarea actuală

stabilită la inventariere, valoarea netă reflectată în bilanţ etc.;

evidenţa permanentă a existenţei şi mişcării mijloacelor fixe în vederea asigurării

controlului gestionar al lor, ceea ce presupune reflectarea corectă, completă şi la timp a

existenţei şi mişcării mijloacelor fixe pe categorii, locuri de folosinţă şi responsabili;

furnizarea datelor necesare calculului exact al amortizării mijloacelor fixe şi a

provizioanelor pentru deprecierea reversibilă a acestora şi includerea lor în cheltuielile

exerciţiului în vederea determinării rezultatului exerciţiului (profit sau pierdere);

Pagina 17 din 83


controlul asupra utilizării raţionale şi cu randament înalt a mijloacelor fixe urmărind

determinarea corectă a capacităţii de producţie, realizarea unor indici eficienţi de utilizare

intensivă şi extensivă a acestora.

La organizarea contabilităţii mijloacelor fixe, pe lângă factorii generali, este necesar

să fie luaţi în calcul şi factorii specifici, cum sunt:

Sistemul de amortizare adoptat (liniar, degresiv, accelerat) necesită organizarea

contabilităţii astfel încât să asigure datele necesare calculării corecte a acesteia.

Poziţia mijloacelor fixe existente, faţă de patrimoniul unităţii patrimoniale,

influenţează modul de organizare a contabilităţii. Astfel, în mod discret se evidenţiază, în

contabilitate, mijloacele fixe proprii, concesionate, închiriate etc. şi amortizarea aferentă lor.

2.4.3. Organizarea contabilităţii mijloacelor fixe

Activitatea de organizare a contabilităţii mijloacelor fixe cuprinde un complex de

operaţii prin care se stabilesc procedurile şi mijloacele de conducere ale acestora, şi anume:

2.4.3.1. Clasificarea şi codificarea mijloacelor fixe

2.4.3.2. Stabilirea unităţii de evidenţă şi a modului de evaluare

2.4.3.3. Elaborarea nomenclatorului documentelor primare şi organizarea evidenţei

operative a mijloacelor fixe

2.4.3.4. Organizarea contabilităţii analitice

2.4.3.5. Organizarea contabilităţii sintetice

2.4.3.1. Clasificarea şi codificarea mijloacelor fixe

Mijloacele fixe sunt diferenţiate pe grupe, subgrupe, clase, subclase şi familii.

În perioada 1994-1998 clasificarea pe grupe de mijloace fixe a fost următoarea:

Clădiri

Construcţii sociale

Maşini, utilaje şi instalaţii de lucru

Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare

Mijloace de transport

Animale şi plantaţii

Unelte, dispozitive, instrumente, mobilier şi aparatură birotică

Active corporale neregăsite în capitolele anterioare

Pagina 18 din 83


Diferenţierea mijloacelor fixe în cadrul grupelor pe subgrupelor, clase, subclase şi

familii se face în funcţie de caracteristicile constructive şi condiţiile de exploatare ale

acestora.

De la 1 ianuarie 1999, clasificarea mijloacelor fixe se realizează conform cu noul

„Catalog privind duratele normale de funcţionare şi clasificarea mijloacelor fixe”.

Potrivit acestui catalog fiecare mijloc fix primeşte un cod de clasificare în care fiecare

cifră are următoarea semnificaţie:

Prima cifră reprezintă grupa şi se atribuie conform numerotării prezentate mai sus

A doua cifră reprezintă subgrupa

A treia cifră reprezintă clasa

A patra cifră reprezintă familia

Clasificarea nu este obligatoriu a se extinde până la ultima treaptă-familia dacă

Catalogul nu prevede acest fapt.

Durata normală de funcţionare este stabilită în momentul intrării mijlocului fix în

patrimoniu şi stabilirea codului de clasificare. Ea constă în specificarea duratei în ani în care

se va face transferarea valorii mijlocului fix asupra noilor valori create şi includerea în

costuri, sub forma amortizării, a acesteia. La instituţiile publice, această durată indică cât

timp trebuie să satisfacă un mijloc fix necesităţile unităţii, după intrarea în patrimoniu şi

respectiv data când acesta, ca urmare a pierderii calităţii constructive şi funcţionale, poate fi

scos din patrimoniu.

În bilanţul de la sfârşitul exerciţiului, mijloacele fixe sunt înregistrate la valoarea

rămasă respectiv valoarea contabilă minus amortizarea calculată până la momentul întocmirii

acesteia. Ca elemente ale patrimoniului, mijloacele fixe rămân în contabilitate pe toată durata

exploatării la valoarea de intrare (contabilă).

Consideraţii privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe

Dispoziţii generale

Catalogul cuprinde clasificarea mijloacelor fixe utilizate în economie şi duratele

normale de funcţionare a acestora, care corespund cu duratele de amortizare, în ani, aferente

regimului de amortizare liniar.

Durata normală de funcţionare reprezintă durata de utilizare a activului respectiv, în

care exploatarea acestuia aduce profit, respectiv veniturile realizate sunt mai mari decât

Pagina 19 din 83


cheltuielile necesare pentru funcţionare, întreţinere şi reparare. În consecinţă, durata normală

de utilizare este mai redusă decât durata de viaţă fizică a activului respectiv.

Mijloacele fixe cuprinse în catalog sunt clasificate în general în grupe, subgrupe, clase

şi subclase, iar pentru unele, şi în familii. Astfel mijloace fixe amortizabile au fost clasificate

în 6 grupe principale, şi anume:

Grupa 1 – Construcţii

Grupa 2 - Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru)

Grupa 3 – Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare

Grupa 4 – Mijloace de transport

Grupa 5 – Animale şi plantaţii

Grupa 6 – Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi

materiale şi alte active corporale.

Faţă de clasificarea anterioară, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 266/1994, noua

clasificare, urmând tendinţa manifestată pe plan mondial, a concentrat activele corporale

amortizabile într-un număr cât mai redus de grupe şi clase, scopul urmărit fiind o operare cât

mai uşoară a amortizării şi nu inventarierea fizică a acestora. Astfel, de exemplu, clasificarea

activelor amortizabile din construcţii s-a redus la două grupe cu 14 subgrupe la o grupă cu 9

subgrupe.

De asemenea, la clasificare nu s-a mai luat în considerare drept criteriu natura

materialului din care este realizat activul respectiv, aplicându-se noul concept de performanţă

care statuează că un activ trebuie să îndeplinească o anumită funcţiune (misiune), pe o

anumită durată de funcţionare, indiferent de natura materialului utilizat de producător pentru

obţinerea acestuia.

Pe baza băncii de date privind comportarea activelor amortizabile în condiţii speciale

de mediu s-a adoptat o abordare diferită faţă de vechiul catalog. Astfel, pentru Grupa 1 -

„Construcţii”, care înglobează Grupa 1 – Clădiri” şi Grupa 2 – „Construcţii speciale” din

vechiul catalog, nu s-au prevăzut condiţii speciale generice de mediu în funcţie de structură

(mediu normal şi mediu agresiv), cu care s-au prevăzut direct duratele de funcţionare

diferenţiate pentru construcţiile din industriile cu mediu agresiv (alimentară, materiale de

construcţii, metalurgică, siderurgică şi chimică).

Pentru Grupa 2 – „Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru)”,

care lucrează în condiţii speciale de mediu, acestea s-au redus la două:

- mediu neutru sau uşor corosiv, pentru activele din industria chimică în general;

Pagina 20 din 83


- mediu puternic corosiv, pentru activele din industria chimică, utilizate la producţia

de acid clorhidric, oxid de azot, bioxid şi trioxid de sulf, acid sulfuric, acid fosforic, negru de

fum, fosfaţi etc.

Modul de utilizare a catalogului

Catalogul cuprinde următoarele informaţii necesare identificării mijlocului fix şi

stabilirii duratei normale de funcţionare:

Codul de clasificare;

Denumirea grupei, a subgrupei, clasei şi a familiei mijloacelor fixe amortizabile;

Durata normală medie de funcţionare, în ani.

6. Pentru găsirea duratei normale de funcţionare a unui mijloc fix se caută succesiv în

clasificare: grupa, subgrupa, clasa şi subclasa.

De exemplu:

Pentru a găsi durata normală de funcţionare a unei gări, se va căuta în clasificare:

- Grupa 1. …Construcţii

- subgrupa 1.3. … Construcţii pentru transporturi, poştă şi telecomunicaţii;

- clasa 1.3.1. …Clădiri pentru transporturi: autogări, gări.

Astfel la codul 1.3.1. vom găsi o durată normală de funcţionare de 40 de ani.

În acest caz gara este definită drept clădire.

Pentru evitarea confuziilor se precizează că o clădire re prezintă o construcţie sub

formă de incintă închisă, în care se desfăşoară o activitate umană: de locuire, de producţie, de

cult, de transport (gara), de poştă şi telecomunicaţii.

Pentru a găsi durata normală de funcţionare a infrastructurii unui drum cu

îmbrăcăminte din beton asfaltic se va căuta în clasificare:

- Grupa 1. …Construcţii;

- subgrupa 1.3. … Construcţii pentru transporturi, poştă şi telecomunicaţii;

- clasa 1.3.7. …Infrastructură drumuri (publice, industriale, agricole), alei, străzi şi

autostrăzi, cu toate accesoriile necesare;

- subclasa 1.3.7.2. …Cu îmbrăcăminte din beton asfaltic sau pavaj pe fundaţie suplă.

Astfel la codul 1.3.7.2. vom citi o durată de funcţionare de 25 ani.

În acest caz, drumul reprezintă o construcţie specialădeoarece nu îndeplineşte una din

cele două condiţii ale clădirii, respectiv nu este o construcţie sub formă de incintă închisă.

Pagina 21 din 83


În mod similar sunt tot construcţii speciale chiar şi când acestea sunt sub formă de

incintă închisă, dacă nu îndeplinesc cea de-a doua condiţie, respectiv de desfăşurare a unei

activităţi umane (castele de ape, rezervoare, silozuri etc.).

Pentru o moară din industria cimentului durata de funcţionare normală se găseşte

astfel:

- Grupa 2. …Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru)

- subgrupa 1.17. …Maşini, utilaje şi instalaţii care funcţionează independent;

- clasa 2.17.2. …maşini şi utilaje comune pentru prelucrarea mecanică a pământurilor,

minereurilor şi a altor materii prime;

- subclasa 2.17.2.2. …mori;

- familia 2.17.2.2.1. … Mori din industria cimentului.

Pentru codul 2.17.2.2.1. se citeşte din catalog o durată normală de funcţionare de 20

de ani.

7. Pentru trecerea de la vechiul Catalog privind normele de funcţionare şi clasificare a

mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.266/1994 la noul catalog privind

clasificarea şi duratele de funcţionare a mijloacelor fixe se vor avea în vedere următoarele:

-Grupa 1 ”Construcţii” includ vechile grupe 1 „Clădiri” şi 2 „Construcţii speciale”

-Grupa 2 „Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru)” include

vechea grupă 3 „Maşini, utilaje şi instalaţii de lucru” şi parţial vechea grupă 7 „Unelte,

dispozitive, mobilier şi aparatură birotică”, subgrupele 7.1. … 7.7. inclusiv;

-Grupa 3 „Aparate şi instalaţii de măsurare , control şi reglare” corespunde cu vechea

grupă 4 „Aparate şi instalaţii de măsurare , control, reglare şi calcul”

-Grupa 4 „Mijloace de transport” corespunde cu vechea grupă 5 „Mijloace de

transport”

-Grupa 5 „Animale şi plantaţii” corespunde cu vechea grupă 6 „Animale şi plantaţii”;

-Grupa 6 „Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor umane şi

materiale şi alte active corporale” includ parţial grupa 7, pentru „Mobilier şi aparatură

birotică” şi fosta grupă 8 „Active corporale mobile neregăsite în capitolele anterioare”.

8. În anexă se prezintă Dicţionarul de corespondenţă între codurile de clasificare şi

duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

266/1994 şi cele din prezentul catalog, care va asigura o încadrare corectă din partea agenţilor

economici a mijloacelor fixe pe care le deţin în dotare.

Pagina 22 din 83


9. Pentru mijloacele fixe deţinute de agenţii economici, neamortizate integral până la

data de 31.12.1998, duratele normale de funcţionare rămase, în ani, se vor determina cu

ajutorul relaţiei:

DR= (1-DC/DV)DN în care:

DR – durata normală de funcţionare rămasă, în ani;

DC – durata de funcţionare consumată până la data de 31.12.1998, în ani;

DV25 – durata normală de funcţionare după vechiul catalog, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 266/1994;

DN – durata normală de funcţionare după noul catalog, în ani.

Exemplu:

O clădire de locuit are o durată normală de funcţionare după vechiul catalog, cod

1.5.1. DV – 60 ani, o durată de funcţionare consumată DC=30de ani şi o durată normală de

funcţionare după noul catalog, cod 1.6.1. DN=50 ani. Atunci , durata de funcţionare rămasă

va fi:

DR = (1-30/60)50 = 25 de ani

10. Pentru mijloacele nou achiziţionate după data de 01.01.1999 agenţii economici

vor înscrie duratele normale de funcţionare conform prevederilor din catalog pentru codul de

clasificare a activului respectiv.

11. Dacă pe parcursul vieţii activului agentul economic constată că durata de

funcţionare normală conform catalogului nu este adecvată, atunci aceasta se va putea corecta,

la sfârşit de an, pe baza unei analize pertinente, cu aprobarea consiliului de administraţie.

Astfel, durata de funcţionare normală se poate prelungi cu până la 20% faţă de durata

prevăzută în catalog, ca urmare a efectuării unor cheltuieli ulterioare privind activul, care au

condus la îmbunătăţirea parametrilor faţă de valorile iniţiale, sau ca urmare a unei politici

eficiente de întreţinere şi de reparaţii, adoptată de agentul economic, care poate asigura o

durată mai mare de funcţionare rentabilă, cu venituri mai mari decât cheltuielile de

exploatare.

De asemenea, durata de funcţionare normală se poate reduce cu până la 20% faţă de

durata prevăzută în structura pieţei impun acest lucru.

12. Menţinerea în continuare în funcţionarea mijloacelor fixe care pot afecta protecţia

vieţii, a sănătăţii şi a mediului (mijloace de transport rutier, feroviar, aerian şi naval, maşini

de construcţii şi de gospodărie comunală, maşini de ridicat etc.) după durata de funcţionare

Pagina 23 din 83


normală, majorată cu maximum 20% se va face numai pe baza avizului organismelor

naţionale de atestare competente.

La intrarea în patrimoniu, mijloacele fixe trebuie identificate ca obiecte de evidenţă

stabilind, cumulativ, momentele – etape de parcurs:

Încadrarea în subdiviziunile de clasificare ce decurg din compararea denumirii

activelor corporale din catalog cu caracteristicile constructive şi funcţionale ale acestuia şi cu

destinaţia în activitatea curentă a unităţii;

Codul de clasificare exprimat prin cifre în trepte;

Stabilirea duratei normale de funcţionare (utilizare) în ani, care se calculează de la

începutul lunii următoare celei de intrare în patrimoniu;

Numărul de inventar atribuit din partida corespunzătoare a registrului numerelor de

inventar.

Numărul de inventar este un element accesoriu de evidenţă, specific numai

mijloacelor fixe. El permite identificarea pe teren obiectelor de evidenţă, întrucât se înscrie

distinct pe fiecare mijloc fix, inclusiv pe componentele acestuia. Pentru restabilirea

numerelor de inventar, unitatea deschide documentul de evidenţă „Registrul numerelor de

inventar”, în care se deschid partizi cuprinzând serii de numere pentru fiecare grupă de

mijloace fixe, astfel:

Tabel nr. 2.3.

Nr.

grupă

Denumirea partidei Seria de numere

de inventar

1. Construcţii 10.001-19.999

2. Echipamente tehnologice 20.001-29.999

3. Aparate şi instalaţii de măsurare şi control 30.001-39.999

4. Mijloace de transport 40.001-49.999

5. Animale şi plantaţii 50.001-59.999

6. Mobilier, birotică şi alte active corporale 60.001-69.999

Partida de evidenţă se deschide pe serii de numere în care prima cifră trebuie să

corespundă grupei de mijloace fixe. Mărimea numărului de inventar se fixează astfel încât să

poată cuprinde toate obiectele de evidenţă din patrimoniu în această serie. Astfel, seria de

numere poate fi formată din 3 – 6 cifre. Pentru a preveni eventuale surprize, numărul de

Pagina 24 din 83


inventar trebuie să fie format din atâtea cifre încât să poată cuprinde în seria rezervată

întreaga materie contabilă specifică fiecărei grupe.

Aceste numere rămân atribute chiar dacă mijlocul fix este scos din patrimoniu. La

numărul rămas liber, nu se mai înscrie alt mijloc fix. Modificarea numerelor de inventar se

face numai după renumerotarea tuturor mijloacelor fixe cu prilejul unei inventarieri generale

şi totale.

Codul de clasificare se află în dependenţă directă de cunoaşterea conţinutului

caracteristicilor potrivit unor criterii unanim acceptate.

Grupa 1 „Construcţii”

Fac parte din această grupă şi constituie obiect de evidenţă, fiecare construcţie

delimitată spaţial şi caracterizată printr-o anumită destinaţie func destina

ie funcl unei construcţii cu mai multe destinaţii funcţionale, care nu pot fi delimitate

între ele, întreaga construcţie se consideră un obiect de evidenţă şi se încadrează în grupa

clădirilor corespunzătoare destinaţiei funcţionale cu ponderea cea mai mare.

În componenţa construcţiei, în afara elementelor sale principale de construcţie

(fundaţie, pereţi, planşee, acoperiş) intră şi toate celelalte elemente care alcătuiesc un tot unic

împreună cu clădirea propriu-zisă şi care concură la realizarea funcţiei pentru care a fost

construită, şi anume:

Scări, terase şi alte elemente de construcţie propriu-zise;

Instalaţii interioare electrice de iluminat;

Instalaţii interioare sanitare (apă şi canalizare);

Notă: instalaţiile interioare sanitare care deservesc procesul tehnologic se includ în

grupa conductelor tehnologice.

Instalaţii interioare de încălzire inclusiv centrala termică, dacă este situată în interiorul

clădirii şi satisface numai nevoile funcţionale ale acesteia, fără a deservi şi procesul

tehnologic sau alte clădiri;

Instalaţii interioare de gaze (exclusiv cele tehnologice);

Instalaţii interioare de ventilaţie şi condiţionare a aerului, cu toate utilajele ce

deservesc aceste instalaţii, la clădirile de locuit social-culturale şi administrative;

Notă : instalaţiile interioare de ventilaţie şi condiţionare a aerului la celelalte clădiri se

consideră instalaţii tehnologice.

Instalaţii interioare de curenţi slabi (telefon, radio, semnalizări) care nu sunt

determinate de procesul tehnologic;

Pagina 25 din 83


Ascensoare destinate transportului de persoane.

Observaţii generale cu privire la clădiri

Echipamentul tehnic al centralelor telefonice, inclusiv aparatajului, nu intră în

componenţa clădirii, chiar dacă sunt situate în interiorul acesteia.

Instalaţii sanitare (apă şi canalizare) de încălzire şi gaze se includ în componenţa

clădirii începând de la branşament (căminul de racord).

Instalaţiile electrice, de telefoane, semnalizare, radio, TV şi altele se includ în

componenţa clădirii începând de la cofret sau de la tablourile terminale ale cablurilor.

Branşamentele, racordurile, căminele de racord, cofreturile, coloanele de cofret până

la contoare, tablourile terminale şi contoarele aparţinând furnizorilor de apă, gaze şi energie

nu fac parte din clădire şi constituie obiecte de evidenţă distincte.

Fundaţiile şi eşafodajele de susţinere care servesc la amplasarea diferitelor maşini şi

utilaje şi care sunt situate în interiorul clădirii nu intră în componenţa acesteia ci a maşinilor

respective, cu excepţia fundaţiilor care constituie parte integrată a clădirii propriu-zise ca

pardoseli sau planşee .

„Construcţiile speciale” sunt acele obiecte de construcţii care nu îndeplinesc

caracteristicile de clădiri şi care au drept scop crearea condiţiilor pentru desfăşurarea

proceselor de producţie, comerţ sau servicii ori pentru activitatea instituţiilor.

În categoria „Construcţii speciale” se includ:

Piste şi platforme exterioare, sonde, platforme de foraj marin, terenuri de extracţie

minieră, centrale hidroelectrice, centre termoelectrice, centrale nucleare, căi de rulare, rampe

de încărcare-descărcare, puţuri, coşuri de fum, turnuri de răcire, etc. (industriale);

Heleştee, iazuri, bazine, ecluze şi ascensoare, construcţii şi împrejmuiri pentru

creşterea animalelor şi păsărilor, sere, solarii, padocuri etc. (agricole);

Baraje, diguri, lacuri artificiale etc. (hidro);

Căi ferate, linii de tramvaie, alei, drumuri, autostrăzi cu accesoriile (trotuare, borne,

parcaje, parapeţi, marcaje, semne de circulaţie); prispe pentru aeroporturi; cheiuri şi estacade

pentru acostarea navelor, docuri uscate, canale pentru navigaţie, funiculare, poduri, viaducte,

apeducte;

Tuneluri, cabine etc. (transporturi şi telecomunicaţii);

Depozite, rampe, silozuri, pătule, budane, gheţării etc. (depozitare-comerţ);

Reţele de alimentare sau iluminat şi de forţă (energie electrică);

Pagina 26 din 83


Puţuri săpate sau forate, prize de apă, conducte pentru canalizare, castele de apă, staţii

de pompare a apei etc. (alimentare cu apă, canalizare, îmbunătăţiri funciare);

Conducte de termoficare, conducte şi branşamente pentru gaze, conducte tehnologice

din construcţii (transport lichide, gaze etc.);

Împrejmuiri, WC, panouri de afişaj şi reclamă, băi publice şi baze de tratament,

centrale şi puncte termice (alte construcţii speciale).

Obiecte de evidenţă de natura construcţiilor cu această folosinţă „Construcţii speciale”

îl constituie fiecare construcţie distinctă dotată cu toate elementele necesare îndeplinirii

funcţiei pentru care este destinată. De exemplu:

Estacada pentru acostarea navelor cuprinde fundaţia stâlpii de reazem, suprastructura,

etrierii liniei de estacadă, balustrada de protecţie etc.

Podul cuprinde infrastructura , suprastructura, aparatele de reazem, calea de pod,

trotuarul, balustrada de protecţie etc.

Drumul cuprinde terasamentele cu consolidările, îmbrăcămintea şi amenajările

drumului, precum şi apărătorile, coborârile, deversoarele, şanţurile de scurgere, podurile cu

deschideri până la 10 m, trotuarele cu bordurile respective;

Rezervorul de depozitare cuprinde fundaţia, rezervorul propriu-zis, izolaţia,

armăturile, dispozitivele de alimentare şi evacuare, dispozitivele de vizitare, curăţire,

încălzire etc.

Conducte tehnologice sunt acele conducte din interiorul unităţii care fac legătura între

maşinile producătoare de energie sau reţeaua exterioară de transport a energiei şi utilajele de

lucru precum şi conductele care fac legătura între diferitele utilaje de lucru.

Construcţiile speciale continue şi de mare lungime, liniile ferate, liniile telefonice,

liniile de transport a energiei electrice, conductele magistrale, reţelele de distribuţie, etc. se

delimitează ca obiecte de evidenţă în funcţie de partea deţinută de unităţile care le au în

administrare operativă, pe trasee.

Grupa 2. Echipamente tehnologice (Maşini, utilaje şi instalaţii de lucru)

Prin „Echipamente tehnologice (Maşini, utilaje şi instalaţii de lucru)”, se înţeleg acele

mijloace de muncă care acţionează direct (mecanic, termic, chimic) asupra obiectelor muncii

şi le modifică însuşirile materiale (caracteristicile fizice, chimice, etc.).

În grupa „Echipamente tehnologice (Maşini, utilaje şi instalaţii de lucru)”, obiect de

evidenţă se consideră orice maşină, aparat, agregat şi instalaţii cu toate dispozitivele,

Pagina 27 din 83


accesoriile, motoarele, aparatele de control şi măsurare, împrejmuirea individuală şi fundaţia

(dacă au fundaţie proprie).

Pentru instalaţiile complexe (din industria chimică, de prelucrare a ţiţeiului, industria

siderurgică etc.), obiect de evidenţă îl constituie fiecare agregat sau utilaj de pe ultima treaptă

a clasificării (subclasa, familia sau condiţiile speciale de exploatare).

Grupa 3. Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare

Prin „Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare” se înţeleg acele aparate şi

instalaţii care în mod independent se folosesc pentru operaţiuni de măsurare, încercări

tehnologice, reglare şi comandă automată, analize, probe de laborator.

Din grupa „Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare” fac parte:

Aparate şi instalaţii de măsurarea mărimilor geometrice, mecanice şi acustice:

Mărimi geometrice

Lungime: rigle, rulete, panglici, fire, mire, compase, şublere, micrometre, telemetre,

altimetre;

Arie (planimetre, determinări de puncte);

Volum (capacitate) baloane cotate, cilindri gradaţi, pahare cotate, dozatoare

volmetrice – de exemplu pentru carburanţi etc. ;

Unghiuri: echere, raportoare, busole, nivele pentru nivelment, goniometre, teodolite,

sextante, tachimetre.

Mărimi mecanice

Masa: greutatea etalon, balanţe (simple, compuse, normale, semiautomate şi

automate), bascule (zecimale, romane);

Forţă: dinamometre;

Presiuni: manometre, vacuummetre, barometre;

Debit şi cantitate de fluide: debit metru, contoare de volum pentru gaze şi lichide.

Mărimi acustice: fenometre, microfoane, surse de zgomot, tuburi acustice, sonometre

etc.

Aparate şi instalaţii pentru măsurarea timpului, frecvenţei şi mărimilor cinematice:

Măsurare timpului: orologii cu cuarţ, pendule, ceasornice, cronometre, cronografe,

calculografe;

Măsurarea frecvenţei: etaloane de frecvenţă, frecvenţmetre;

Măsurarea vitezei şi acceleraţiei: vitezometre, anemometre, anemografe,

stroboscoape;

Pagina 28 din 83


Aparate de numărat rotaţii, impulsuri.

Aparate şi instalaţii pentru măsurarea mărimilor electrice, electromagnetice şi

radiometrice:

Măsurarea intensităţii curentului electric: ampermetre, miliampermetre,

microampermetre etc. ;

Măsurarea tensiunii electrice: voltmetre etc. ;

Măsurarea puterii electrice: wattmetru etc. ;

Măsurarea energiei electrice: contoare de energie electrică, coulombometre etc.

Aparate şi instalaţii pentru măsurarea mărimilor termice şi fotometrice.

Mărimi termice: termometre, termocupluri, lămpi de temperatură, pirometre,

calorimetre.

Mărimi fotometrice: lămpi etalon de intensitate luminoasă, bancuri fotometrice,

fotometre, aparate pentru măsurarea culorii.

Aparate şi instalaţii pentru măsurarea mărimilor analitice de material, de structură şi

de compoziţie.

Aparate pentru măsurarea densităţii; aparate pentru măsurarea densităţii solidelor şi

lichidelor ( alcoolmetru, zaharimetre etc.).

Aparate şi instalaţii pentru încercarea materialelor, elementelor şi produselor:

dilatometre, refractometre; polarimetre, calorimetre, aparate de condiţionare, higrometre, pH-

metre (aparate pentru măsurarea activităţii ionilor de hidrogen), maşini pentru încercări la

tracţiune, fluaj, şoc, defectoscoape, duroscoape.

Utilaje şi accesorii de laborator.

Aparate optice de vizare şi examinare (microscoape, spectoscoape, cuptoare,

autoclave), aparate şi instalaţii termice, acustice, electrice (acumulatoare, transformatoare,

stabilizatoare, redresoare) etc.

Instalaţii pentru comanda şi reglarea automată a proceselor tehnologice pentru

semnalizare şi telemăsurare (instalaţii de comandă şi reglare automată şi semiautomată de

procese tehnologice, staţii meteorologice, staţii meteorologice automate, radiosonde, radare

meteorologice etc.).

Calculatoare electronice şi echipamente periferice.

În grupa 3 „Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare” se consideră obiect de

evidenţă distinct fiecare aparat pentru măsurarea tuturor felurilor de maşini, pentru încercările

tehnologice şi controlul produselor, fiecare aparat sau instalaţie de comandă a unor procese

Pagina 29 din 83


tehnologice şi de lucru, fiecare instalaţie de laborator dacă nu constituie parte componentă a

unui utilaj.

Grupa 4. Mijloace de transport.

Prin „mijloace de transport” se înţeleg acele mijloace de muncă care prin mişcarea lor

îndeplinesc funcţia de deplasare în spaţiu a bunurilor şi a persoanelor.

Din cadrul grupei „mijloace de transport” fac parte:

Mijloace de transport feroviar: locomotivele, vagoane de marfă şi călători, vagonete

pentru transport de marfă subteran.

Mijloace de transport auto: autoturisme, microbuze, microbuze, motociclete, biciclete,

autocamioane, autofurgonete, autocisterne, motociclete şi triciclete pentru transportul de

mărfuri, autotrailere etc.

Mijloace de transport naval: nave maritime de călători, remorchere, doc plutitor, nave

fluviale, feriboturi, bacuri de trecere, bărci de agrement, bărci pescăreşti.

Mijloace de transport aerian: avioane pentru transport de călători, mărfuri, elicoptere,

avioane cu destinaţie specială (lucrări agrosilvice, sanitare etc.)

Mijloace pentru transportul urban de călători: mijloace de transport electric urban pe

şine, mijloace de transport electric orăşenesc pe pneuri.

Utilaje şi instalaţii de transport şi ridicat, mecanisme de ridicat (vinciuri, trolii),

macarale, ascensoare, transportoare, elevatoare, încărcătoare, împingătoare.

Mijloace de transport cu tracţiune animală.

În grupa 4 „Mijloace de transport” se consideră obiect de evidenţă distinct fiecare

mijloc de transport feroviar, rutier, pe apă sau aerian, în totalitatea lui, aşa cum este prevăzut

pe ultima treaptă a clasificării mijloacelor fixe.

În componenţa unui mijloc de transport (locomotivă, autocamion, vapor, avion, etc.)

se cuprind toate aparatele, dispozitivele, instalaţiile etc. care fac parte integrantă din aceasta şi

care concură la realizarea funcţiunilor sale, de exemplu:

Instalaţia de încălzire şi instalaţia electrică a vagoanelor;

Generatoarele, motoarele, aparatajul de navigaţie, mecanismele de încărcare şi

descărcare, mijloacele de salvare etc. care se află în dotarea navei;

Aparatele de navigaţie şi radio- transmisie a avioanelor;

Roata de schimb, garnitura de scule, prelata, extinctorul la autovehicule;

Harnaşamentul pentru mijloacele de transport cu tracţiune animală (dacă nu deservesc

două mijloace de transport).

Pagina 30 din 83


Obiectele gospodăreşti ce se află pe vapoare, vagoane mobilă, cazarment, veselă etc.)

nu intră în componenţa acestora.

Grupa 5. Animale şi plantaţii

Se consideră că fac parte din subgrupa „animale”, ca mijloace fixe, animalele de

muncă şi de reproducere:

Cai de reproducere şi de muncă;

Boi şi bivoli de muncă;

Vaci de lapte şi tauri pentru reproducere;

Oi pentru reproducere;

Măgari şi catâri.

Nu se includ în această grupă a mijloacelor fixe, animale tinere şi la îngrăşat, păsările

şi coloniile de albine, animalele din circuri şi grădini zoologice.

Obiect de evidenţă se consideră fiecare animal.

Se consideră că fac parte din subgrupa „plantaţii” plantaţiile de pomi fructiferi,

plantaţiile de viţă de vie, plantaţiile de hamei, răchităriile.

Obiectele de evidenţă în subgrupa „Plantaţii” se consideră fiecare plantaţie, pe specii

şi nu fiecare pom, astfel:

Plantaţii de meri, pruni, gutui, duzi, migdali, castani;

Plantaţii de cireşi, vişini, piersici, aluni, caise;

Plantaţii de nuci;

Plantaţii de agrişi, coacăze, trandafiri de dulceaţă;

Plantaţii de zmeură şi alţi arbuşti şi subarbuşti (muri, căpşuni, smochini);

Plantaţii de hamei;

Răchitării;

Plantaţii de protecţie şi de consolidare a terenurilor:

Foioase şi răşinoase;

Plopi, salcâmi şi sălcii.

Grupa 6.Mobilier, aparatură birotică, sisteme de protecţie a valorilor umane şi

materiale şi alte active corporale.

Din această grupă fac parte unelte, dispozitive şi instrumente folosite în industrie,

construcţii, agricultură, transporturi şi telecomunicaţii, circulaţia mărfurilor, pentru frizerie,

Pagina 31 din 83


coafură, cosmetică, accesorii de producţie, mobilier, aparatură birotică (maşini de scris,

aparate de copiat) inventar gospodăresc (perdele, draperii, covoare).

2.4.3.2. Unitatea de evidenţă şi evaluare a mijloacelor fixe

Pentru urmărirea modului de folosire a mijloacelor fixe şi a modificărilor intervenite

în componenţa acestora – este necesar ca evidenţa analitică a mijloacelor fixe să fie

organizată pe fiecare obiect individual de inventar, care formează o unitate de evidenţă.

Aceasta deoarece fiecare mijloc fix se deosebeşte de celelalte, chiar când sunt de acelaşi fel,

printr-o serie de particularităţi proprii ca: felul construcţiei, valoarea de intrare, gradul de

depreciere, data intrării în unitate etc.

Prin mijloc fix, ca obiect de evidenţă, se înţelege obiectul singular sau complexul de

obiecte, cu toate dispozitivele şi accesoriile acestuia, destinat să îndeplinească în mod

independent în totalitate o funcţie distinctă. Obiectul de evidenţă se caracterizează prin

desăvârşirea construcţiei, indivizibilitatea părţilor componente, folosirea independentă,

izolarea în spaţiu sau posibilitatea delimitării de alte elemente de evidenţă.

La evaluarea mijloacelor fixe, ca şi a altor active, se disting trei momente: evaluarea

la intrarea, respectiv ieşirea din patrimoniu, la inventarierea şi la închiderea exerciţiului

(bilanţ).

Mijloacele fixe la intrarea în patrimoniu se înregistrează în contabilitate la valoarea de

intrare (valoarea contabilă), prin care se înţelege:

Costul de achiziţie pentru mijloacele fixe procurate cu titlu oneros, puse în funcţiune

ca atare; acesta cuprinde preţul de cumpărare, taxele nerecuperabile (taxe vamale), cheltuieli

de transport, aprovizionare, instalare şi probele tehnologice până la punerea în funcţiune;

Costul de producţie pentru mijloacele fixe construite sau produse de către unităţile

patrimoniale include valoarea materialelor consumate, costurile salariale directe şi o cotă a

cheltuielilor indirecte legate de fabricaţia acestora;

Valoarea actuală, estimată la înscrierea lor în activ, ţinând seama de valoarea

mijloacelor fixe cu caracteristici tehnice similare sau apropiate, pentru mijloacele fixe

obţinute cu titlul gratuit;

Valoarea de aport, acceptată de părţi, pentru mijloacele fixe la intrare în patrimoniu cu

ocazia asocierii, fuziunii etc. conform contractelor de asociere şi a statutului;

Valoarea rezultată ca urmare a reevaluării mijloacelor fixe în baza unei dispoziţii

legale expuse.

Pagina 32 din 83


Reevaluarea mijloacelor fixe constă în operaţia de stabilire a valorii actuale a fiecărui

mijloc , existent în patrimoniu, în funcţie de utilitatea, preţul şi gradul de uzură al acestuia. În

acest caz valoarea de intrare se modifică, fiind înlocuită cu valoarea lor actuală.

La ieşirea din patrimoniu a imobilizărilor, acestea se evaluează la valoarea contabilă.

Bunurile de natura imobilizărilor se evaluează la inventariere individual, fiecare

obiect de evidenţă la valoarea de inventar, stabilă în funcţiune de utilitatea bunului pentru

întreprindere şi pentru preţul pieţei.

Valorile de inventar pentru imobilizările corporale şi necorporale trebuie să ţină

seama de amortizarea lor, în sensul scăderii acesteia din valoarea de intrare. Deci, ea

reprezintă valoarea netă contabilă rezultată din planul de amortizare, cu excepţia cazurilor

când valoarea actuală este inferioară valorii nete contabile.

La încheierea exerciţiului, imobilizările se evaluează şi se reflectă în bilanţ, la

valoarea de intrare în patrimoniu, respectiv valoarea contabilă, pusă de acord cu rezultatele

inventarierii, procedându-se în felul următor:

Diferenţele cantitative, constatate în plus dintre situaţia scriptică din contabilitatea şi

situaţia faptică de pe teren se înregistrează în contabilitatea pentru punerea de acord a acesteia

cu realitatea;

Diferenţele rezultate din compararea valorii de intrare (contabilă) şi valoarea de

inventar potrivit principiului prudenţei, sunt tratate astfel:

Dacă valoarea de inventar a imobilizărilor este mai mare decât valoarea de intrare,

plusul de valoare nu se înregistrează în contabilitate, ele menţinându-se la valoarea de intrare,

fiind o majorare incertă;

Diferenţele constatate în minus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare a

imobilizărilor se înregistrează în contabilitate pe seama amortizării, în cazul în care

deprecierea este ireversibilă, sau prin provizioane când deprecierea este reversibilă.

Rezultă că activele imobilizate rămân înregistrate în contabilitatea curentă la valoarea

lor de intrare (contabilă).

2.4.3.3. Organizarea documentaţiei primare şi a evidenţei operative a mijloacelor fixe

Organizarea raţională a evidenţei operative şi a contabilităţii mijloacelor fixe cere ca

în cadrul fiecărei unităţi patrimoniale nomenclatorul şi circuitul documentelor primare să fie

Pagina 33 din 83


astfel conceput încât să permită consemnarea completă şi la timp a tuturor operaţiunilor

privind mişcarea mijloacelor fixe.

În funcţie de operaţiile economice care intervin în activitatea agenţilor economici, de

căile de intrare şi destinaţie a ieşirilor se întocmesc documente specifice.

Intrarea mijloacelor fixe în gestiune poate avea loc prin achiziţionarea cu titlu oneros,

aport în natură de la asociaţi la constituirea capitalului social, din producţie proprie, donaţii

sau plusuri la inventar, iar în folosinţă temporară prin concesiune, locaţie de gestiune şi

închiriere.

Indiferent de modul de intrare în gestiune, pe baza documentelor justificative ce

evidenţiază căile de intrare a imobilizărilor, se face recepţia mijlocului fix, consemnată în

Procesul-verbal de recepţie, care cuprinde date privind: denumirea mijlocului fix, categoria în

care se încadrează, valoarea de intrare, durate de funcţionare în ani etc.

Procesul-verbal de recepţie se emite, pe baza documentelor justificative, care diferă în

funcţie de căile de intrare în gestiune, şi anume:

Intrare prin cumpărare cu titlul oneros este consemnată în Factura întocmită de

furnizor, Avizul de însoţire a mărfii şi Contractul de vânzare-cumpărare;

Aportul în natură de la asociaţi la constituirea capitalului social este reliefat în

Contractul de societate şi documentele de expertiză tehnică ce evidenţiază caracteristicile

mijloacele fixe, valoarea estimată, gradul de uzură etc.

Valoarea şi caracteristicile imobilizărilor din producţie proprie sunt reflectate în

Proiectele şi devizele lucrărilor, Fişa de cont analitic pentru costuri efective etc.

Intrarea imobilizărilor prin concesionare, locaţie de gestiune, închidere se oglindeşte

în Procesul-verbal de predare-primire, ce are la bază Contractul de concesiune, locaţie de

gestiune sau închidere, în care se evidenţiază părţile contractante, obiectul contractului ,

termenul, obligaţiile reciproce ale părţilor, alte clauze.

Mişcarea mijloacelor fixe de la o secţie la alta, de la un serviciu la altul, în cadrul

aceleiaşi unităţi, se consemnează în Bonul de mişcare a mijloacelor fixe. Acesta serveşte la

justificarea predării-primirii mijlocului fix între două locuri de păstrare, însoţindu-l în timpul

transportului şi la înregistrarea lui în evidenţa operativă şi în contabilitatea analitică.

Mijloacele fixe pot ieşi definitiv din gestiune prin casare, vânzare, donaţie, iar

temporar prin concesiune, locaţie de gestiune şi închiriere.

Casarea, adică scoaterea definitivă din funcţiune a mijloacelor fixe prin demontare,

dărâmare etc. este consemnată în următoarele documente:

Pagina 34 din 83


Specificaţia privind mijloacele fixe propuse pentru scoaterea din funcţiune (casare)

întocmită de secţiile, laboratoarele sau serviciile care propun casarea, prin care aceasta se

motivează.

Procesul-verbal de scoatere din funcţiune a mijloacelor fixe, de declanşare a unor

bunuri materiale elaborate de către comisia de casare, reprezintă documentul prin care se

constată îndeplinirea condiţiilor de casare şi ca document de înregistrare în evidenţa operativă

şi în contabilitate.

Pentru a se stabili existenţa efectivă a mijloacelor fixe pe locuri de folosinţă (secţii,

ateliere, servicii) şi pe responsabili, folosirea judicioasă şi integritatea acestora, se utilizează

Lista de inventariere şi de evidenţă a mijloacelor fixe. Ea serveşte şi la inventarierea

mijloacelor fixe şi a consemnării rezultatelor ei, fără a fi necesară întocmirea altor

documente.

Formularul se completează, la începutul anului de către compartimentul contabil-

financiar, pe categorii de mijloace fixe, pe baza datelor din contabilitatea analitică a

mijloacelor fixe şi se predă responsabililor pe locuri de folosinţă. Aceştia vor opera în listă, în

cursul anului, toate mişcările intervenite (intrări, ieşiri), pe baza documentelor primare: bon

de mişcare, Proces-verbal de recepţie, de casare etc. La finele anului, formularul este predat

comisiei de inventariere, care va înscrie datele privind inventarierea şi rezultatele ei. După

inventariere, formularul se reţine la contabilitate, pe baza lui întocmindu-se nun nou formular

pentru anul următor.

2.4.3.4. Organizarea contabilităţii analitice a mijloacelor fixe

Contabilitatea analitică a mijloacelor fixe trebuie astfel organizată să asigure

individualizarea fiecărui mijloc fix, cunoaşterea existenţei şi mişcării lor pe locuri de

folosinţă şi a gradului de depreciere pe structura categoriilor de mijloace fixe. De aceea,

evidenţa se organizează pe locuri de folosinţă (secţii, subunităţi, laboratoare, servicii etc.) pe

categorii de mijloace fixe şi în cadrul acestora pe obiecte de evidenţă.

Contabilitatea analitică a mijloacelor fixe se poate ţine fie folosind Registrul

numerelor de inventar şi Fişa mijlocului fix fie utilizând Registrul pentru evidenţa mijloacelor

fixe.

Unităţile patrimoniale dispun de mijloace fixe numeroase, care se deosebesc între ele

din punct de vedere al construcţiei, însuşirilor tehnice, destinaţiei gradului de depreciere etc.

De aceea, pentru identificarea cu uşurinţă a fiecărui mijloc fix şi pentru a se asigura controlul

Pagina 35 din 83


lor, indiferent de locul de folosinţă, se atribuie fiecărui obiect ce trebuie evidenţiat un număr

de inventar (simbol cifric), care se înscrie pe el şi în toate documentele ce privesc mijlocul fix

respectiv. Această evidenţă se realizează cu ajutorul Registrului numerelor de inventar, în

care se înscrie denumirea fiecărui mijloc fix intrat, caracteristicile de identificare şi numărul

de inventar ce i se atribuie, în ordinea succesivă a numerelor. Pentru fiecare categorie de

mijloace fixe se rezervă o anumită serie de numere, în vederea intercalării ulterioare a unui

mijloc fix intrat. Numerele de inventar ale mijloacelor fixe scoase din funcţiune sau vândute

nu pot fi atribuite altor mijloace fixe intrate ulterior, ci ele rămân libere până la o nouă

renumerotare.

După înscrierea mijlocului fix în „Registrul numerelor de inventar”, se completează

Fişa mijlocului fix – care cuprinde datele privind denumirea, numărul de inventar, codul de

clasificare, valoarea de intrare, durata de serviciu normală, norma de amortizare, data punerii

în funcţiune, amortizarea calculată etc. Fişele mijloacelor fixe se păstrează în cartoteci, pe

categorii de mijloace fixe, în ordinea codurilor şi pe locuri de folosinţă.

Registrul pentru contabilitatea analitică a mijloacelor fixe, utilizat la unităţile mici, se

completează de către contabilitate şi cuprinde aceleaşi date ca şi Fişa mijlocului fix, servind

şi la stabilirea numerelor de inventar în scopul identificării mijloacelor fixe.

INTRARE MIŞCĂRI INTERNE IESIRE

ces verbal Bon de mişcare Proces-verbal

PRIMARE de recepţie a mijloacelor fixe de casare

Factura

Aviz de

însoţire

CONTABILITATEA Registrul Fişa mijlocului fix

Centralizatorul

Pagina 36 din 83


ANLITICĂ numerelor mijloacelor

fixe

de inventar pe categorii şi

locuri

EVIDENŢA Lista de inventariere

OPERATIVĂ a mijloacelor fixe

INVENTAR

CONTABILITATEA Fişa de cont sintetic sau Jurnale

SINTETICĂ

BILANŢ

Organizarea contabilităţii şi a evidenţei operative a mijloacelor fixe

Datele caracteristice ale utilajelor sunt prevăzute în Livretul utilajului, care se

păstrează la compartimentul tehnic.

In figură este prezentată schema organizării contabilităţii mijloacelor fixe şi a

evidenţei operative a acestora.

2.4.3.5. Organizarea contabilităţii sintetice a mijloacelor fixe

Contabilitatea sintetică a existenţei mijloacelor fixe se organizează cu ajutorul

contului 212 „Mijloace fixe” desfăşurat pe conturi sintetice de gradul II pe cele opt categorii

de mijloace fixe, şi anume:

2121 Construcţii

2122 Echipamente tehnologice (maşini, utilaje şi instalaţii de lucru)

2123 Aparate şi instalaţii de măsurare, control şi reglare

2124 Mijloace de transport

Pagina 37 din 83


2125 Animale de muncă şi plantaţii

2126 Mobilier, aparatură birotică, echipamente de protecţie a valorilor materiale şi

umane şi alte imobilizări corporale.

Din punct de vedere al conţinutului economic, sunt conturi de active imobilizate, din

grupa imobilizărilor corporale, iar după funcţia lor contabilă este de, conturi de activ.

Se debitează cu valoarea mijloacelor fixe achiziţionate prin creditul contului 404

„Furnizori şi imobilizări”, realizate din producţie proprie prin creditul contului 722 „Venituri

din producţia de imobilizări corporale”, aduse ca aport de către acţionari şi asociaţi prin

creditul contului 456 „Decontări cu asociaţii privind capitalul”; sau primite ca donaţii, cu titlu

gratuit, prin creditul contului 131 „Subvenţii pentru investiţii”, cu valoarea imobilizărilor

corporale în curs, terminate, recepţionate şi puse în funcţiune prin creditul contului 231

„Imobilizări corporale în curs”.

Se creditează cu valoarea de intrare a mijloacelor fixe complet amortizate, scoase din

funcţiune sau vândute, prin debitul contului 281 „Amortizări privind imobilizările corporale”;

cu valoare de intrare a mijloacelor fixe, incomplet amortizate, scoase din funcţiune prin

creditul conturilor 281 „Amortizări privind imobilizările corporale” cu valoarea amortizării şi

a contului 6718 „Alte cheltuieli excepţionale privind operaţiile de gestiune” cu valoarea

neamortizată; cu valoarea de intrare a mijloacelor fixe vândute, incomplet amortizat, prin

creditul contului 281 „Amortizări privind imobilizările corporale” (cu valoarea amortizării) şi

a contului 6721 „Cheltuieli privind activele cedate” cu valoare neamortizată; cu valoarea

mijloacelor fixe retrase în corespondenţă cu debitul conturilor 108 „Contul întreprinzătorului”

şi 456 „Decontări cu asociaţii privind capitalul”.

Soldul debitor exprimă valoarea mijloacelor fixe în gestiune.

Operaţiunilor privitoare la conturile 2121-2128, reflectate în contabilitatea sintetică,

se prezintă schematic astfel:

Tabel nr. 2.4.

Debit 212 „Mijloace fixe”

Credit

Operaţii


Contul

corespondent

creditor

Operaţii

cu care se creditează

Contul

corespondent

debitor

- valoarea mijloacelor fixe

aduse în unitate de

108 - valoarea mijloacelor fixe

retrase de întreprinzătorul

108

Pagina 38 din 83


întreprinzătorul individual; individual


primite cu titlu gratuit

131 - valoarea amortizată a

mijloacelor fixe scoase din

activ prin lichidare sau

vânzare

2811-2818


achiziţionate de la terţi

404 - valoarea neamortizată a

mijloacelor fixe scoase din

activ prin lichidare sau

vânzare

6721


aduse ca aport în natură la

capitalul social de către

acţionari sau asociaţi

456

- costul mijloacelor fixe

realizate în unitate cu forţe

proprii

722

2.5. Contabilitatea imobilizărilor corporale, în curs

Imobilizările corporale în curs sunt acele imobilizări corporale aflate în curs de

finalizare, al căror cost va fi cunoscut după terminarea procesului investiţional când vor fi

supuse recepţiei şi punerii în funcţiune.

Ele reprezintă investiţiile în curs de execuţie efectuate în regie proprie sau în

antrepriză, evaluate la costul de producţie, respectiv costul de achiziţie, reprezentând preţul

de deviz al investiţiei. Acestea se trec de regulă în categoria mijloacelor fixe după recepţie,

dare în folosinţă, sau punere în funcţiune.

Imobilizările în curs corporale se evidenţiază prin contul 231 „Imobilizări în curs

corporale”. Acesta are ca obiect de înregistrare cheltuielile efectuate pentru investiţii în regie

proprie şi antrepriză şi a avansurilor acordate furnizorilor pentru obţinerea de mijloace fixe,

sau pentru executarea de amenajări la terenuri. Este un cont de active imobilizate din grupa

conturilor de imobilizări în curs, deci cont de activ.

Se debitează cu valoarea imobilizărilor corporale în curs facturate de către furnizori

prin creditul contului 404 „Furnizori de imobilizări”; cu valoarea imobilizărilor aduse ca

aport la constituirea capitalului social prin creditul contului 456 „Decontări cu asociaţii

Pagina 39 din 83


privind capitalul”; cu costul de producţie a imobilizărilor executate în regie proprie prin

creditul contului 722 „Venituri din producţie ale imobilizărilor corporale”; cu valoarea

avansurilor acordate furnizoarelor din conturile de disponibilităţi băneşti prin creditul

contului 512 „Conturi curente la bănci”, respectiv 531 „Casa”.

Se creditează cu valoarea imobilizărilor corporale terminate, recepţionate şi puse în

funcţiune prin debitul conturilor 212 „Mijloace fixe” şi 2112 „Amenajări de terenuri” cu

valoarea amenajărilor recepţionate; cu valoarea avansurilor decontate de furnizori prin debitul

contului 404 „Furnizori de imobilizări”.

Soldul debitor reprezintă valoarea imobilizărilor corporale în curs de execuţie, adică

neterminate.

Operaţiile privitoare la contul 231 „Imobilizări corporale în curs” reflectate în

contabilitatea sintetică se prezintă, schematic , astfel:

Tabel nr. 2.5.

Debit 231 „Imobilizări

corporale în curs” Credit

Operaţii cu care se

debitează

Contul

corespondent

creditor

Operaţii cu care se creditează Contul

corespondent

debitor

-aportul în natură al

întreprinzătorului

individual

108 - imobilizări corporale

terminate şi recepţionate, de

natura amenajărilor de

terenuri

2112

- imobilizări corporale în

curs, facturate de furnizori

404 -imobilizări corporale

terminate şi recepţionate, de

natura mijloacelor fixe

2121-2128

- aportul în natură adus de

asociaţi sau acţionari la

capitalul social

456 - avansuri acordate anterior

furnizorilor de imobilizări,

reţinute din datoriile către

aceştia

404

- avansuri acordate

furnizorilor de imobilizări

5121, 5124

- imobilizări corporale în

curs realizate în regie

proprie

722

Pagina 40 din 83


În cazul executării imobilizărilor în curs corporale în regie proprie, toate cheltuielile

efectuate se înregistrează în debitul conturilor de cheltuieli din clasa 6 „Cheltuieli”, clasă ce

evidenţiază cheltuielile pe elemente primare indiferent de destinaţie pentru întreaga activitate

a unităţii patrimoniale, prin creditul conturilor ce arată sursa consumului, felul cheltuielilor

(Clasa 3 „Conturi de stocuri”, clasa 4 „conturi de terţi”, clasa 5 „Conturi de trezorerie”). La

finele exerciţiului (lunar, trimestrial, anual), aşa cum prevăd regulamentele fiscale, se

decontează costul efectiv al lucrărilor de investiţii aflate în curs de execuţie, prin

transformarea lor în venituri pentru a contrabalansa cheltuielile deja efectuate prin conturile

de cheltuieli pe elemente primare (clasa 6) în vederea calculării rezultatului exerciţiului

(profit sau pierderi). Ca urmare contul de imobilizări în curs 231 „Imobilizări în curs

corporale” se debitează prin creditul conturilor de venituri din producţia de imobilizări (721

„Venituri din producţia de imobilizări necorporale”, 722 „Venituri din producţia de

imobilizări corporale”).

Producţia de imobilizări constituie un venit din exploatare, reprezentat de costul

lucrărilor şi a cheltuielilor efectuate pentru unitate în scopul obţinerii de imobilizării

corporale şi necorporale.

Din punct de vedere fiscal, producţia de imobilizări este supusă taxei pe valoarea

adăugată în regim de deductibilitate integral, dacă unitatea realizează exclusiv operaţii supuse

TVA.

Investiţiile efectuate la mijloacele fixe concesionate, luate cu chirie sau în locaţie de

gestiune, se înregistrează în contabilitatea unităţii patrimoniale pe care le-a efectuat. La

expirarea contractului de concesiune, închiriere sau locaţie de gestiune valoarea investiţiilor

executate la mijloacele luate cu acest titlu se scade din contabilitatea unităţii care le-a efectuat

şi se înregistrează în contabilitatea unităţii patrimoniale căreia i-au fost restituite, cu valoarea

lor majorându-se valoarea de intrare a mijloacelor fixe respective, potrivit contractelor

încheiate.

2.6. Contabilitatea deprecierii imobilizărilor corporale

Imobilizările sunt supuse unui proces de depreciere prin care îşi pierd în timp, treptat,

din valoarea de utilitate şi din potenţialul lor economic.

După caracteristicile de manifestare, se cunosc două categorii de deprecieri:

Pagina 41 din 83


Deprecieri ireversibile, ca urmare a uzurii fizice şi morale a activelor imobilizate.

Pentru aceste deprecieri există posibilitatea determinării mărimii valorii care se depreciază în

timp, prin procedee şi sisteme de amortizare.

Imobilizările financiare, datorită caracteristicilor şi naturii lor, nu se depreciază

sistematic şi ca atare nu sunt supuse amortizării.

Deprecieri reversibile constau în posibilitatea ca în perioada următoare activele

imobilizate (necorporale, corporale, în curs şi financiare) să cunoască o scădere a valorii lor

de utilitate şi prin aceasta, preţul lor de piaţă (preţul posibil de valorificare) să fie inferior

valorii lor de intrare (înregistrare). O asemenea depreciere se estimează la sfârşitul

exerciţiului cu prilejul inventarierii, astfel încât prin calcul să se facă o evaluare reală în bilanţ

a activului imobilizat.

Întrucât deprecierile reversibile sunt probabile, deci nu sunt certe, efectul lor este

preluat şi reglat în calculele de gestiune, prin sistemul provizioanelor.

2.6.1. Conţinutul, rolul, importanţa şi modalităţi de calcul a amortizării

Amortizarea este anuitatea (cota anuală) din valoarea de intrare a imobilizărilor

corespunzătoare deprecierii ireversibile şi care se recuperează prin includerea, sau trecerea pe

cheltuielile fiecărui exerciţiu şi apoi deducerea acestor cheltuieli din veniturile obţinute.

În literatura de specialitate franceză, prin amortizare se înţelege: „constatarea

contabilă” a scăderii valorii imobilizărilor datorită uzurii, trecerii timpului, progresului tehnic

sau altor cauze. Acesta are rolul de a rectifica valoarea imobilizărilor cu totalul deprecierilor

pe care le-au suferit în timpul exerciţiului şi implicit asupra rezultatului exerciţiului respectiv.

Rezultă că sensul noţiunii de amortizare nu este diferit, ea reprezentând o recuperare din

cheltuielile fiecărui exerciţiu a deprecierii ireversibile a imobilizărilor.

Amortizarea se alocă la fondul de dezvoltare, pentru a asigura resursele financiare

necesare înlocuirii imobilizărilor scoase din funcţiune.

Privită în timp, amortizarea constituie procesul de repartiţie a preţului de achiziţie

(valoarea contabilă) a imobilizărilor pe mai multe exerciţii, în funcţie de durata de utilizare.

Ea se referă la :

Reducerea valorii mijloacelor fixe ca urmare a uzurii lor;

Trecerea eşalonată pe cheltuieli a imobilizărilor necorporale.

Pagina 42 din 83


Această repartizare în timp a amortizării ia forma unui plan de amortizare (tabloul

previzional al fiecărei imobilizări).

Rezultă că amortizarea presupune două aspecte: economic şi financiar.

Aspectul economic se referă la includerea în cheltuielile fiecărui exerciţiu a sumei

reprezentând deprecierile suferite de imobilizări.

Din punct de vedere financiar, prin recuperarea amortizării la încasarea preţului

produselor vândute se constituie fondurile pentru a înlocui imobilizările depreciate, fie pentru

a realiza alte investiţii. Amortizarea fiind o cheltuială fără plată efectivă, sumele recuperate

prin preţ sunt resurse financiare pentru noi imobilizări.

Amortismentul are un statut juridic, fiscal. Amortizarea este o obligaţie ce decurge din

principiul prudenţei, întrucât unitatea care nu amortizează imobilizările îşi supraestimează

activul şi rezultatul. La închiderea exerciţiului - în bilanţ, imobilizările apar la valoarea netă

rezultată prin scăderea din valoare de intrare (contabilă) a amortizării şi provizioanelor.

Amortismentul unei imobilizări depinde de trei parametri: valoarea de amortizat,

durata amortismentului şi de metoda de calcul folosită.

Valoarea de amortizat reprezintă valoarea de intrare a imobilizărilor (preţul de

achiziţie de producţie etc.) fiind numită şi valoarea de origine. Rezultă că amortizarea se

calculează plecând de la costul istoric al imobilizării supuse amortizării, practica utilizată în

cele mai multe ţări. În ţările unde normele de elaborare a bilanţului contabil sunt

independente de cele pentru întocmirea bilanţului fiscal (SUA, Marea Britanie, Belgia etc.),

amortizarea luată în considerare la bilanţul contabil poate fi calculată şi pe baza valorii de

reînlocuire a imobilizării.

Durata amortismentului depinde de timpul de folosinţă a imobilizărilor, care diferă în

funcţie de ţara, categoria şi natura lor. Astfel, în Franţa şi în alte ţări, organismele publice

propun durate cu titlu indicativ, iar unităţile patrimoniale, în funcţie de condiţiile concrete

stabilesc durata de viaţă. În SUA duratele legale de amortizare (reglementare) sunt inferioare

duratei de utilizare a bunului. În România se stabilesc de către Guvern şi se revizuiesc la cinci

ani.

Potrivit surselor de drept contabil din România constituie obiect al amortizării toate

imobilizările corporale – cu excepţiile următoare: lacurile, bălţile, iazurile care nu sunt

rezultatul unor investiţii, precum şi terenurile, inclusiv cele împădurite, cu excepţia

terenurilor cu destinaţie economică obţinute prin acte de vânzare-cumpărare, inclusiv prin

despăgubiri în cazul exproprierilor. Plantaţiile tinere şi plantaţiile de protecţie sunt scutite de

Pagina 43 din 83


calculul amortizării până la trecerea pe rod a plantaţiilor tinere şi cinci ani a plantaţiilor de

protecţie.

La imobilizările corporale de natura mijloacelor fixe, care au o structură complexă,

deprecierea se produce sub acţiunea a două categorii de factori:

Uzura fizică generată de folosirea şi funcţionarea în proces de producţie, de

exploatare etc.

Uzura morală determinată de evoluţia tehnicii, apariţia de noi maşini, utilaje cu

performanţe mai ridicate (randament, productivitate, precizie, costuri, etc.).

Durata de funcţionare a mijloacelor fixe se determină în ani de funcţionare şi variază

în funcţie de natura bunurilor şi poate fi: durată normală, consumată şi durată rămasă.

Durata normală de funcţionare (Dn) este prestabilită prin legea amortizării pe baza

uno9r determinări tehnice şi economice pe categorii de mijloace fixe. Aceasta asigură ca

pentru aceeaşi categorie de mijloace fixe să se opereze de către toţi agenţii economici cu

durată similară de folosinţă.

Durata consumată (Dc) reprezintă perioada în ani de la punerea în funcţiune până la un

moment dat.

Durata de serviciu rămasă (Dr) exprimă perioada în ani cât mijlocul fix mai poate

funcţiona până la scoaterea din funcţiune, ţinând seama de uzura lui.

Prin însumarea duratei de serviciu consumată (Dc) cu cea rămasă rezultă durata de

serviciu estimată (De) în funcţie de aceasta se determină gradul de uzură fizică estimată (Uz

%) prin relaţia:

Uz % = Dc/De*100

În România, pentru mijloace fixe aflate în gestiunea întreprinderii până la 31.XII.1994

pentru calcularea duratei de amortizare s-a avut în vedere durata de utilizare normală rămasă,

determinată pe baza relaţiei:

DUR=(1-DSC/DS) * DU în care:

DUR = durata normală de utilizare rămasă, în ani;

DSC = durata de serviciu consumată de la data punerii în funcţiune a mijlocului fix

până la 31.XII.1994, în ani;

DS = durata de serviciu normală a mijlocului fix conform Legii nr. 62/1968,

modificată prin Decretul nr. 393/1976, în ani;

DU = durata normală de utilizare (durata de amortizare) a mijlocului fix conform

„Catalogului privind duratele normale de funcţionare şi clasificarea mijloacelor fixe”, în ani.

Pagina 44 din 83


O asemenea prevedere s-a modificat ulterior prin Normele nr. 180200/24.01.1995

emise de Ministerul Finanţelor, potrivit cărora începând cu 01.01.1994, durata normală de

utilizare rămasă = durata normală de utilizare rămasă la 01.01.1994, determinată potrivit

relaţiei de mai sus, minus 2 luni aferente anului 1994, plus 60 luni în conformitate cu

prevederile art. 17 alin. 2 din Legea nr. 15/1994.

Pentru mijloacele fixe, intrate după 31.XII.1994, duratele normale de utilizare sunt

cele stabilite în catalogul mai sus menţionat.

Întreprinderile sunt obligate să amortizeze imobilizările corporale şi necorporale

potrivit Legii privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale,

utilizând unul din regimurile: amortizare liniară, amortizare degresivă şi amortizare

accelerată.

Competenţele de aprobare a regimului de amortizare liniară sau degresivă revin

adunării generale a acţionarilor. Utilizarea regimului de amortizare accelerată se aprobă de

către Ministerul Finanţelor, la propunerea Adunării generale a acţionarilor.

Amortizarea liniară constă din calcularea şi alocarea uniformă a valorii contabile de

intrare a activelor amortizate pe toată durata normală de funcţionare exprimată în ani.

Relaţiile de calcul a amortizării proprii acestei metode sunt:

Amortizarea anuală = Valoarea contabilă * Rata anuală a

(anuitatea amortizării) de intrare amortizării (cota medie anuală

de amortizare

Rata anuală a amortizării = 100/Durata normală de utilizare

O problemă a calculului amortizării este aceea în care, se produc intrări şi ieşiri de

active imobilizate. Deci, rata anuală a amortizării trebuie recalculată în funcţie de durata

efectivă de folosire care este mai mică de 12 luni sau 360 de zile. Este problema denumită în

literatura de specialitate prorata temporis a amortizării. Aceasta se poate calcula în funcţie de

zile, luni, semestre sau folosire anuală.

Exemplu: Dacă un mijloc fix în valoare de 9.000.000 lei a intrat pe data de 15 martie,

durata de folosinţă cinci ani,

Prorata temporis = (100/5) *(285 zile folosite/360 zile folosire anuală)

Pagina 45 din 83


Anuitatea amortizării = 9.000.000*(100/5)*(285/360)

Dacă se ia în considerare luna, la intrare se ia în calcul întreaga lună dacă operaţia se

produce până la ziua de 15 şi se exclude în situaţia în care operaţia se produce după 15 ale

lunii. Similar se procedează şi la ieşire. Nu este exclusă nici varianta în care se ia în calcul

luna următoare celei de intrare, indiferent de ziua când se produce operaţia şi se exclude luna

următoare celei de ieşire.

Dacă intră în calcul semestrul, pentru intrări se ia în calcul ½ din anuitatea amortizării

anului de intrare, iar în cazul ieşirilor se exclude ½ din anuitatea amortizării anului de ieşire

privind mijloacele fixe în cauză.

Pentru modelul contabil românesc, fără ca prorata amortizării să fie formalizată în

mod expres, sensul în care poate fi interpretată se poate desprinde din Ordinul nr.

16805/30.12.1994 al Ministerului Finanţelor şi Comisia Naţională de Statistică. În

concordanţă cu acest ordin, valoarea medie anuală a mijloacelor fixe intrate (Vmai) sau de

ieşire (Vmae)se determină pe baza relaţiei:

Vmai sau Vmae = (Vi (e)*t) / 12 unde:

Vi (e) reprezintă valoarea contabilă de intrare a mijloacelor fixe intrate sau valoarea

contabilă de ieşire a mijloacelor fixe ieşite;

T = numărul de luni întregi, din luna următoare, celei de intrare a mijloacelor fixe

până la sfârşitul anului- respectiv, numărul de luni întregi din luna următoare celei de ieşire a

mijloacelor fixe până la sfârşitul anului.

Ca urmare a precizărilor de mai sus, prorata amortizării se calculează în raport de luna

următoare celei în care s-a produs intrarea sau ieşirea.

Faţă de interpretarea de mai sus, se poate desprinde o a doua situaţie pornind de la

precizările făcute în normele de aplicare a Legii nr. 15/1994 a amortizării cu privire la

documentele de recepţie a mijloacelor fixe puse în funcţiune. Precizările care se fac în acest

sens sunt „de la data achiziţionării”, „de la data terminării construcţiei” etc. În consecinţă,

prorata amortizării se calculează în funcţie de numărul de zile de folosire în cursul anului.

Sistemul liniar constă în repartizarea uniformă a valorii de intrare a mijloacelor fixe

(diminuată cu valoarea reziduală) pe toată durata de funcţionare stabilită (normală) în zile şi

ani. Acesta este sistemul de amortizare de „drept comun”, adică metoda fiscală normală, prin

care imobilizările pot fi amortizate legal.

Metoda presupune calcularea amortizării pe an (A), denumită şi anuitate sau dotaţie,

după relaţia:

Pagina 46 din 83


A = valoare de intrare (origine) / n(durata), iar cota procentuală K = 100/n %.

Amortizarea se calculează la valoarea de intrare a mijloacelor fixe de la data punerii

în folosinţă a acesteia.

Pentru a demonstra sistemele de amortizare se ia ca exemplu un bun, cunoscând

următoarele date:

- valoarea de intrare a bunului 10.000.000 lei

- durata 5 ani

- punerea în funcţiune 1 iulie an N

A/an = 10.000.000 lei / 5 ani = 2.000.000 lei

% 100/5 = 20%

Tabloul de amortizare fix în sistemul liniar se reprezintă în tabelul următor.

Tabel nr. 2.6.

Tablou (plan) de amortizare după sistemul liniar

-lei-

Finele

exerciţiului

Valoarea

Imobilizării

la începutul exerciţiului

Amortisment

Pe an cumulat

Valoarea

netă

contabilă

Anul N

Anul N+1

Anul N +2

Anul N +3

Anul N +4

Anul N +5

10.000.000

9.000.000

7.000.000

5.000.000

3.000.000

1.000.000

1.000.000

2.000.000

2.000.000

2.000.000

2.000.000

1.000.000

1.000.000

3.000.000

5.000.000

7.000.000

9.000.000

10.000.000

9.000.000

7.000.000

5.000.000

3.000.000

1.000.000

-

Prima anuitate este redusă proporţional cu timpul de utilizare efectivă (în zile), iar

ultima este stabilită astfel încât totalul amortizării să fie egal cu valoarea de origine.

Amortizarea liniară este clasică, tradiţională şi simplă, fiind cea mai folosită datorită

uniformităţilor cheltuielilor exerciţiului şi a costurilor în timp. Prezintă avantajul că atenuează

tendinţa unităţilor patrimoniale de eludare a fiscalităţii, însă nu şine seama de influenţa

progresului tehnic, respectiv uzura morală.

Sistemul acesta se poate aplica la imobilizări de natura imobilelor, mobilierului,

animalelor, plantaţiilor etc.

Sistemul liniar constituie baza de calcul a celorlalte sisteme de amortizare.

Pagina 47 din 83


Sistemul de amortizare degresiv, în comparaţie cu cel liniar , presupune accelerarea

progresului de amortizare în primii ani de la punerea în funcţiune. Amortizarea se poate

calcula:

Prin calcularea unei cate constante la o valoare descrescătoare;

Prin aplicarea unei rate degresive la o valoare constantă.

Amortizarea degresivă cu cotă constantă aplicată la o valoare descrescătoare se

utilizează în multe ţări (Franţa, Germania, SUA, Belgia, Austria, România etc.) fiind

considerată o amortizare fiscală legală. Cotele de amortizare degresive constante se obţin prin

aplicarea cotelor de amortizare liniare cu un coeficient prevăzut de lege, care variază după

durata de funcţionare (viaţă) a bunului, şi anume:

1,5 pentru durata de viaţă 2-5 ani;

2 pentru durata de viaţă 5-10 ani;

2,5 pentru durata de viaţă 10 ani.

În cazul utilizării acestui sistem, anuităţile vor descreşte; fiecare dintre ele rezultă prin

aplicarea cotei procentuale constante la valoarea netă contabilă a imobilizărilor la începutul

exerciţiului. Totalul amortismentului la finele fiecărui exerciţiu trebuie să fie cel puţin egal cu

amortismentul liniar.

Tabloul de amortizare în sistemul degresiv pentru mijlocul fix exemplificat, în metoda

liniară, se prezintă în tabelul 2.7.

Tabel nr. 2.7.

Tabloul de amortizare în sistemul degresiv cu cotă constantă

-lei-

Finele

exerciţiului

Valoarea

Imobilizării


Amortisment

Pe an cumulat

Valoarea

netă

contabilă

Anul N (6 luni)

Anul N+1

Anul N +2

Anul N +3

Anul N +4

Anul N +5

10.000.000

8.000.000

4.800.000

2.800.000

800.000

-

2.000.000

3.200.000

2.000.000

2.000.000

800.000

-

2.000.000

5.200.000

7.200.000

9.200.000

10.000.000

-

8.000.000

4.800.000

2.800.000

800.000

-

-

Pagina 48 din 83


Cota de amortizare 20%*2 = 40% se aplică la valoarea netă contabilă (sistem

SOFFY), practicată îndeosebi în SUA şi presupune calcularea amortizării pe baza raportului.

Numărul de ordine descrescătoare al anului considerat (Y).

Suma numerelor naturale corespunzătoare duratei de funcţionare (1+2+3+…+n).

Amortizarea aferentă anului Y rezultă:

AY = n-y+1/1+2+3…n * Valoarea de amortizat

Pentru mijlocul fix exemplificat, tabloul de amortizare degresivă cu rată

descrescătoare se prezintă în tabelul 2.8.

Tabel nr.2.8.

Tabloul de amortizare în sistem degresiv cu cotă descrescătoare

-lei-

Anul

Baza de

amortizare

Fracţiunea

de amortizare

Amortizare

Pe an cumulat

Valoare netă

contabilă

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

10.000.000

10.000.000

10.000.000

10.000.000

10.000.000

5/15

4/15

3/15

2/15

1/15

3.333.300

2.666.400

2.000.000

1.333.300

667.000

3.333.300

5.999.700

7.999.700

9.333.000

10.000.000

6.666.700

4.000.300

2.000.300

667.000

-

Amortizarea aferentă anului Y rezultă:

A2 =(5-2+1)/15 * 10.000.000 lei = 4/15 * 10.000.000 lei = 2.666.400 lei

Pot fi amortizate după sistemul degresiv numai bunurile noi (maşini şi utilaje

destinate procesului de fabricaţie, de exploatare, instalaţii producătoare de energie, clădiri

industriale etc.), fiind asimilate acestora şi cele renovate.

Amortismentul degresiv este facultativ.

Întreprinderea poate să-l prefere celui liniar, putând reveni la amortismentul liniar

după ce a practicat amortismentul degresiv, cu condiţia ca anuităţile să se calculeze la

valoarea netă contabilă.

Utilizarea metodei degresive de amortizare permite unităţilor să realizeze economii şa

impozitul pe profit la începutul perioadei de viaţă a imobilizărilor, ca urmare a creşterii

cheltuielilor de exploatare, care determină reducerea profitului impozabil.

Sistemul accelerat reprezintă o formă de recuperare în ritm rapid a valorii

imobilizărilor pentru evitarea uzurii morale. El afectează profitul în sensul reducerii şi pe

această bază se micşorează impozitul datorat statului. Amortizarea accelerată, sau

Pagina 49 din 83


excepţională, constă în calcularea în exerciţiul în care mijloacele fixe intră în activul unităţii a

unei amortizări de până la limita prevăzută de lege (50%) din valoarea de intrare, apoi în anii

următori se aplică amortizarea liniară, calculată la valoarea rămasă de amortizat.

Tabloul de amortizare în sistemul accelerat se prezintă în tabelul 2.9.

Tabel nr. 2.9.

Tabloul de amortizare în sistemul accelerat

-lei-

Finele

exerciţiului

Valoarea

Imobilizării


Amortisment

Pe an cumulat

Valoarea

netă

contabilă

Anul N (6 luni)

Anul N+1

Anul N +2

Anul N +3

Anul N +4

Anul N +5

10.000.000

7.500.000

4.375.000

3.125.000

1.875.000

625.000

2.500.000

2.500.000

625.000

1.250.000

1.250.000

1.250.000

625.000

2.500.000

5.625.000

6.875.000

8.125.000

9.375.000

10.000.000

7.500.000

4.375.000

3.125.000

1.875.000

625.000

În afara acestor sisteme, prevăzute de legislaţie, se mai poate utiliza sistemul

progresiv de amortizare.

Sistemul progresiv de amortizare este opus celui degresiv, caracterizându-se prin

creşterea normelor de amortizare în fiecare an, conducând la obţinerea unor fonduri de

amortizare din ce în ce mai mari. Îşi are originea în aprecierea că maşinile, utilajele etc. se

uzează mai puţin în primii ani de funcţionare, dau maxim de randament fără a antrena

cheltuieli sensibile de reparaţii şi întreţinere. Prezintă dezavantajul că nu ţine seama de

scăderea randamentului mijloacelor fixe, produce variaţii foarte mari ale amortizării în

cheltuielile de exploatare, influenţând profitul care este mai mare la începutul duratei de

serviciu şi mai mic la sfârşitul acesteia; de aceea se aplică mai rar.

Amortizarea se calculează prin relaţia:

A = Valoarea de amortizat/Totalul sumei numerelor anilor de viaţă = 10.000.000

lei/(1+2+3+4+5) = 10.000.000 lei/15 =666.600lei/an

În tabelul 2.10. se prezintă tabloul de amortizare în sistemul progresiv.

Pagina 50 din 83


Tabel nr.2.10.

Tabloul de amortizare în sistemul progresiv

-lei-

Anii

Factorii de

proporţionalitate

Valoarea

contabilă

Amortizare

anuală cumulată

Valoare netă

contabilă

N

N+1

N+2

N+3

N+4

1/15

2/15

3/15

4/15

5/15

10.000.000

10.000.000

10.000.000

10.000.000

10.000.000

666.600

1.333.200

1.999.800

2.666.400

3.334.000

666.600

1.999.800

3.999.600

6.666.600

10.000.000

9.333.400

8.000.000

6.000.400

3.334.000

3.334.000

În situaţia în care în gestiunea unităţii patrimoniale există mijloace fixe, pentru

simplificarea calculelor amortizării anuale şi lunare se poate utiliza norma medie unică de

amortizare (n), normă predeterminată la începutul exerciţiului, luând în considerare valoarea

medie a mijloacelor fixe (Vma) şi amortizarea totală determinată prin plan.

Norma medie de amortizare se calculează pe fiecare grupă de mijloace fixe, pentru

care există cont de gradul I distinct, pe baza valorii medii anuale şi a normelor analitice (N a)

de amortizare stabilite în funcţie de duratele de serviciu normale:

n = [(∑A1+A2+…+An)/∑Vma ] * At = (Vma + Na) / 100

valoarea medie anuală (Vma) corespunde timpului calculat în luni întregi, în care

mijloacele fixe vor fi folosite în decursul unui an în întreprinderi. Pentru mijloace fixe

existente în funcţiune la începutul anului şi care se folosesc până la sfârşitul anului, valoarea

medie corespunde cu valoarea de intrare (Vi ) a acestora.

Valoarea medie a mijloacelor fixe intrate (Vmi ), respectiv ieşire (Vme ) în cursul

anului se stabileşte prin relaţiile:

Vi*T Ve * T1

Vmi = ─── ; Vme = ––––––

12 12

Deci, valoarea medie anuală (Vma) a mijloacelor fixe este egală cu:

Pagina 51 din 83


Vma =Vi + Vmi- Vme în care T şi T1 reprezintă numărul lunilor de funcţionare, respectiv

de nefuncţionare până la finele anului; Vi, Ve – valoarea mijlocului fix intrat, respectiv ieşit

din gestiune.

Amortizarea liniară se calculează prin aplicarea normei unice la valoarea totală a

mijloacelor fixe existente în gestiune.

Calculul global al amortizării

Metodele de amortizare analizate mai înainte sunt opozabile într-un sistem de calcul

structural în condiţiile în care obiectul amortizării se identifică cu obiectul singular sau

complexul de obiecte prin care se delimitează unitatea de măsură şi evidenţă a mijloacelor

fixe. Convergente şi complementare la aceste metode sunt cele globale.

Potrivit metodelor globale, amortizarea se calculează potrivit relaţiilor :

Amortizarea globală = Valoarea medie anuală * Rata globală

a mijloacelor fixe a amortizării

Amortizarea anuală totală

Rata globală a amortizării = ––––––––––––––––––––––––

Valoarea contabilă medie anuală

a activelor amortizabile

Valoare = Valoarea contabilă + Valoarea contabilă medie - Valoarea contabilă

medie a mijloacelor fixe a mijloacelor fixe intrate medie a mijloacelor

anuală existente la începutul în cursul anului fixe ieşite în cursul

anului cursul anului anului

Pentru ţara noastră o asemenea metodă se poate corela cu programul de amortizare al

exerciţiului depus la începutul exerciţiului, odată cu declaraţia de venituri pentru exerciţiul

financiar, la Direcţia generală a Finanţelor Publice şi Controlul Financiar de Stat.

Pornind de la rata globală se poate calcula amortizarea efectivă pe baza relaţiei:

Amortizarea = Soldul debitor al activelor * Rata globală a amortizării

Anuală efectivă imobilizate amortizabile la

închiderea exerciţiului

2.6.2 Contabilitatea amortizării imobilizărilor corporale

Pagina 52 din 83


Amortizarea înseamnă o scădere treptată a valorii de intrare a imobilizărilor cu o

sumă ce corespunde uzurii, trecerii timpului, procesului tehnic sau altor cauze, în vederea

aducerii lor la valoarea reală. Deci, amortizarea reprezintă rectificarea valorii contabile a

imobilizărilor cu deprecierea ireversibilă. Ea presupune două aspecte: pe de o parte

deprecierea valorii imobilizărilor şi de pe altă parte recuperarea acestei deprecieri din

cheltuielile fiecărui exerciţiu.

Întrucât amortismentul este o cheltuială curentă normală de exploatare, el se va

include în cheltuielile de exploatare , utilizând contul 6811 „Cheltuieli de exploatare privind

amortizarea imobilizărilor” şi în unele cazuri excepţionale (uzura utilajelor, maşinilor printr-o

folosire intensivă la anumite produse etc.) în contul 6871 „Cheltuieli excepţionale privind

amortizarea imobilizărilor”, conturi de activ, care e debitează cu amortizarea inclusă în

cheltuielile exerciţiului.

Înregistrarea amortizării în contabilitate se poate face prin metoda directă sau

indirectă.

Metoda directă constă în micşorarea valorii de intrare a imobilizărilor prin creditul

conturilor de imobilizări, cu valoarea amortizării ce corespunde uzurii lor şi creşterea

concomitentă a cheltuielilor de exploatare a exerciţiului în vederea recuperării acesteia.

6811 „Cheltuieli de exploatare = 212 „Mijloace fixe”

privind amortizarea imobilizărilor”

Metoda directă de înregistrare a amortizării nu este recomandată şi practicată în

metodologia contabilă, din următoarele considerente:

Creditarea conturilor de imobilizări, adică scăderea valorii de intrare, ar duce la un

moment dat la soldarea conturilor, ceea ce şterge orice urmă de existenţă valorică în scripte a

imobilizărilor, se ajunge la o lipsă a controlului, privind rectificarea contabilă a averii;

Valoarea de intrare constituie pe baza de calcul a amortizării, ceea ce impune

menţinerea acestei valori, în vederea recuperării în cadrul duratei normale de serviciu a

valorii imobilizărilor;

Imobilizările corporale îşi păstrează nemodificate forma iniţială pe întreaga perioadă

de funcţionare a lor;

Nu se cunoaşte valoarea amortizării.

Din considerentele arătate, înregistrarea amortizării nu se face prin creditarea

conturilor de imobilizări, ci în mod indirect (metoda indirectă) prin creditatea unor conturi de

„Amortizări”. În acest scop se folosesc conturile din grupa 28 „Amortizări privind

imobilizările” care cuprinde două conturi de gradul I 280 „Amortizări privind imobilizările

Pagina 53 din 83


necorporale” şi 281 „Amortizări privind imobilizările corporale”, ambele conturi fiind

dezvoltate pe conturi sintetice de gradul II, după structura imbilizărilor. Cifra 8 în poziţia a II-

a din simbolul conturilor arată că este vorba de amortizări.

Contul 281 „Amortizări privind imobilizările corporale” se dezvoltă în conturi

sintetice de gradul II corespunzător diferitelor categorii de imobilizări corporale:

2810 „Amortizarea terenurilor”

2811 „Amortizarea construcţiilor”

2812 „Amortizarea echipamentelor tehnologice (maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor de

lucru)”

2813 „Amortizarea aparatelor şi instalaţiilor de măsură, control şi reglare”

2814 „Amortizarea mijloacelor de transport”

2815 „Amortizarea animalelor de muncă şi plantaţiilor”

2816 „Amortizarea mobilierului, aparaturii birotice, echipamentului de protecţie,

valorilor materiale şi umane şi a altor active”

Conturile de amortizări sunt conturi rectificative ale valorii imobilizărilor, conturi de

pasiv.

Se creditează cu amortizarea aferentă imobilizărilor în fiecare exerciţiu, prin debitul

conturilor , 6811 „Cheltuieli de exploatare privind amortizarea imobilizărilor”, 6871

„Cheltuieli excepţionale privind amortizarea imobilizărilor”, cu amortizarea transferată

pentru imobilizările corporale utilizate în operaţii de participaţie, conform contractelor, în

corespondenţă cu debitul contului 458 „Decontări din operaţii de participaţie”.

Se debitează la cesionare sau scoaterea din gestiune a imobilizărilor cu amortizarea

aferentă acestora prin creditul conturilor de imobilizări corporale. Soldul creditor arată

amortizarea aferentă imobilizărilor corporale existente în gestiune.

Reflectarea în contabilitate a amortizării imobilizărilor corporale se schimbă

schematic astfel:

1. Trecerea pe cheltuieli a amortizării

6811 „Cheltuieli de exploatare = %

privind amortizarea imobilizărilor 281 „Amortizarea imobilizărilor corporale”

2810 … 2818

2. Amortizarea aferentă imobilizărilor corporale scoase din gestiune sau vândute.

281 „Amortizarea imobilizărilor = %

corporale”

2810 … 2818 2112 „Amenajări de terenuri”

Pagina 54 din 83


212 „Mijloace fixe”

2121 … 2128

2.6.3 Contabilitatea provizioanelor pentru deprecierea imobilizărilor corporale şi în

curs

Activele imobilizate pot suferi în anumite perioade deprecieri ale valorii contabile

atunci când valoarea de inventar stabilită cu ocazia inventarierii este inferioară valorii

furnizate de contabilitate.

Când deprecierea imobilizărilor este temporară, deci reversibilă, se constituie

provizioanele de depreciere. Ele sunt destinate să acopere un risc posibil să se producă într-un

exerciţiu financiar viitor.

Sunt supuse deprecierii reversibile, pentru care se constituie, în principiu, provizioane,

imobilizările neamortizabile. Pentru imobilizările corporale care, după cum se ştie, sunt

amortizabile, se constituie provizioane numai în situaţia în care există diferenţe în minus între

valoarea de inventar, stabilită cu ocazia inventarierii patrimoniului, şi valoarea netă contabilă

se obţine prin scăderea amortizării imobilizărilor din valoarea de înregistrare (de intrare) a

acestora.

Provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor corporale, a imobilizărilor în curs se

constituie pe seama cheltuielilor, la sfârşitul unui exerciţiu financiar cu ocazia inventarierii şi

se majorează, se diminuează sau se anulează în exerciţiul viitor.

La sfârşitul exerciţiilor următoare, cu ocazia unei noi inventarieri sau la ieşirea din

patrimoniu a imobilizărilor, în urma analizării provizioanelor constituite pentru deprecieri, se

procedează astfel:

Dacă deprecierea imobilizărilor este mai mare decât provizionul constituit, se

constituie un provizion suplimentar, pentru diferenţă;

Dacă deprecierea imobilizărilor este mai mică decât provizionul constituit, diferenţa

diminuează provizionul şi se înregistrează la venituri;

Dacă provizionul constituit devine fără obiect, ca urmare a ieşirii din patrimoniu a

imobilizărilor pentru care a fost constituit, provizionul se anulează şi se înregistrează la

venituri.

Pentru reflectarea în contabilitate a provizioanelor se folosesc conturi rectificative a

valorii imobilizărilor, cu deprecierea reversibilă, conturi de pasiv, simbolizate cu cifra 9 în

poziţia a II-a. De pildă, dacă imobilizările corporale au simbolul grupei 21 „Imobilizări

Pagina 55 din 83


corporale”, prin intercalarea cifrei 9 în poziţia a doua a rezultat contul 29 „Provizioane pentru

deprecierea imobilizărilor corporale”.

Provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor corporale privesc deprecierea

reversibilă a terenurilor, amenajărilor de teren şi a mijloacelor fixe.

Contabilitatea sintetică a provizioanelor în cauză cu ajutorul contului 291

„Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale” care:

După conţinutul economic este un cont rectificativ a valorii de înregistrare a

imobilizărilor;

După funcţia contabilă este un cont de pasiv;

Se creditează cu provizioanele constituite sau majorate pentru deprecierea

imobilizărilor corporale;

Se debitează cu provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor corporale anulate sau

diminuate;

Soldul creditor reprezintă valoarea provizioanelor aferente imobilizărilor corporale

existente în patrimoniu la sfârşitul exerciţiului financiar;

Se desfăşoară pe analitice deschise pe obiecte generatoare de provizioane.

Operaţiile privitoare la contul 291 „Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor

corporale”, reflectate în contabilitatea sintetică se prezintă schematic astfel:

Tabel nr.2.11.

Debit 291 „Provizioane

pentru deprecierea

imobilizărilor corporale”

Credit

Operaţii


Contul

corespondent

creditor

Operaţii


Contul

corespondent

debitor

-anularea provizioanelor

pentru deprecierea

imobilizărilor corporale

7813, 7871 -constituirea de provizioane

pentru deprecierea


6813,6871

-diminuarea provizioanelor 7813,7871 -suplimentarea 6813,6871

Pagina 56 din 83


pentru deprecierea


provizioanelor pentru

deprecierea imobilizărilor

corporale

Imobilizările în curs, corporale, pot suferi la finele exerciţiului financiar deprecieri

reversibile, pentru care se constituie provizioane de depreciere.

Contabilitatea sintetică a acestor provizioane se realizează cu ajutorul contului 293

„Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor în curs” care:

După conţinutul economic este un cont rectificativ a valorii de înregistrare a

imobilizărilor;

După funcţia contabilă este un cont de pasiv;

Se creditează cu provizioanele constituite sau majorate pentru deprecierea

imobilizărilor în curs;

Se debitează cu provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor în curs anulate sau

diminuate;

Soldul creditor reprezintă valoarea provizioanelor aferente imobilizărilor în curs

existente;

Se desfăşoară pe analitice deschise pe obiecte generatoare de provizioane.

Operaţiile privitoare la contul 293 „Provizioane pentru deprecierea imobilizărilor în

curs” reflectate în contabilitatea sintetică se prezintă schematic, astfel:

Tabel nr.2.12.

Debit 293 „Provizioane

pentru deprecierea

imobilizărilor în curs” Credit

Operaţii


Contul

corespondent

creditor

Operaţii


Contul

corespondent

debitor

-anularea provizioanelor

pentru deprecierea

imobilizărilor în curs

7813, 7871 -constituirea de provizioane

pentru deprecierea


6813,6871

-diminuarea provizioanelor 7813,7871 -suplimentarea 6813,6871

Pagina 57 din 83


pentru deprecierea


provizioanelor pentru

deprecierea imobilizărilor în

curs

CAP. III Organizarea contabilităţii operaţiilor privind imobilizările corporale la S.C.

„COVA-GHERA&CO” S.R.L.

3.1. Contabilitatea operaţiilor privind intrările de mobilizări corporale

În general, la nivelul unei societăţi, intrarea imobilizărilor corporale se poate realiza

prin aporturile în natură de proprietar, achiziţionate cu titlu oneros (contra plată), construcţia

şi producţia proprie, obţinute cu titlu gratuit prin donaţia sau plusuri la inventar, precum şi

prin asocierea, fuziunea sau achiziţia de întreprinderi.

În cazul S.C. „COVA-GHERA&CO” S.R.L. s-au înregistrat doar intrări de

imobilizări corporale prin achiziţii cu titlu oneros.

Documentul justificativ, în cazul intrării prin achiziţii cu titlu oneros, este „factura”.

Totodată, se întocmeşte „procesul-verbal” corespunzător naturii şi destinaţiei activului

imobilizat:

Procesul-verbal de recepţie, pentru mijloacele fixe independente care nu necesită

montaj şi nici probe tehnologice (utilaje pentru intervenţii, unelte, accesorii de producţie,

mijloace de transport auto, animale etc.)

Procesul-verbal de recepţie provizorie, în cazul utilajelor care necesită montaj,

precum şi clădirile şi clădirile şi construcţiile speciale care nu deservesc procese tehnologice;

Procesul-verbal de punere în funcţiune, pentru utilajele şi instalaţiile care necesită

montaj, precum şi clădirile şi construcţiile speciale care deservesc procese tehnologice;

Procesul-verbal de constatare finală, pentru sondele de injecţie, precum şi sondele

provenite din lucrările geotehnice care au dat rezultate.

Exemple de achiziţii de imobilizări corporale efectuate de S.C. „COVA-

GHERA&CO” S.R.L.:

În data de 15.11.2001, S.C. „COVA-GHERA&CO” S.R.L. achiziţionează de la S.C.

„ASSITEC”S.R.L., pe baza Facturii Nr. 9497632, un laptop Toshiba, în valoare de

Pagina 58 din 83


39.341.127 lei, TVA 19%. La recepţia mijlocului fix se întocmeşte Procesul-verbal de

recepţie a mijlocului fix Nr. 37/15.11.2001.

Se achită furnizorul pe baza C.E.C. / Chitanţa Nr. 117, scadenţa la 18.11.2001.

Achiziţie laptop: Factura Nr. 9497632/15.11.2001

% = 404 Furnizori de imobilizări 46.815.914

2123 „Aparate şi instalaţii de măsurare, 39.341.127

control şi reglare”

4426 „TVA deductibilă” 7.474.814

Plata furnizorului: C.E.C. / Chitanţa Nr. 118/18.11.2001

404 „Furnizori de imobilizări” = 5121 „Conturi la bănci în lei”

46.815.914

Societatea achiziţionează pe baza Facturii Nr. 9947579 din data de 26.10.2001 2

calculatoare PC PENTIUM II/III, la preţul de 14.386.900+TVA 19%. Se anexează şi

Procesul-verbal de recepţie a mijloacelor fixe Nr. 35/26.10.2001, respectiv Nr.

36/26.10.2001.

Se achită integral furnizorul, pe baza C.E.C. /Chitanţa Nr. 75, scadenţa la 30.10.2001.

Achiziţie calculatoare: Factura Nr.9497579/26.10.2001.

% = 404 „Furnizori de imobilizări” 38.644.298

2123 „Aparate şi instalaţii de măsurare,

32.474.200

control şi reglare”


Plata furnizorului C.E.C. / Chitanţa Nr. 75/30.10.2001

Pagina 59 din 83



38.644.298

Pe bază de Contract de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, se cumpără în

01.0202001 de la Pirici Ştefan Valentin, un autotractor marca Volvo, cu numărul de

înmatriculare TM-08 ERO, la preţul de 750.000.000 lei.

Recepţia vehiculului se face în aceeaşi zi pe baza Procesului-verbal de recepţie Nr.

1/01.02.2002. Plata se face integral.

Achiziţie vehicul: C.V.C. 3591/01.02.2002

2124 „Mijloace de transport” = 404 „Furnizori de imobilizări” 750.000.000

achitare furnizor: O.P. 12/01.02.2002

404 „Furnizori de imobilizări” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 750.000.000

S.C. „COVA-GHERA&CO” S.R.L. cumpără de la Rochianu Milica Eugenia, pe

bazaContractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit, o izotermă, având numărul

de înmatriculare MH-01 RAM, la preţul de 40.000.000 lei. Recepţia izotermei se se face în

ziua cumpărării, pe baza Procesului-verbal de recepţie Nr. 26/06.09.2001.

Plata se face prin bancă, pe baza Ordinului de plată emis la 10.09.2001.

Achiziţie izotermă: C.V.C. 2874/06.09.2001

2124 „Mijloace de transport” = 404 „Furnizori de imobilizări”

40.000.000

Achitare furnizor: O.P. 125/10.09.2001

404 „Furnizori de imobilizări” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 40.000.000

Pagina 60 din 83


Pe baza Facturii Nr. 1837107 din 28.02.2002, S.C. „COVA-GHERA&CO” S.R.L.

achiziţionează de la S.C. „SERVOLEX” S.R.L. o semiremorcă trailer, la preţul de

160.000.000, +TVA 19%. În aceeaşi zi se face recepţia mijlocului fix achiziţionat pe baza

Procesului-verbal de recepţie Nr. 3/28.02.2002.

Achiziţie semiremorcă: Factura Nr. 1837107/28.02.2002.


2124 „Mijloace de transport” 160.000.000


La data de 19.12.2001 S.C. „COVA-GHERA&CO”S.R.L. contractează achiziţionarea

unei basculante de 50 tone, acordându-i furnizorului S.C. „BALDENIS”S.R.L. un avans de

168.863.193 lei, + TVA 32.084.007 lei.

În data de 20.01.2001 se primeşte factura furnizorului şi se recepţionează mijlocul fix

în valoare de 400.000.000 lei.

Se regularizează plata cu furnizorul, diferenţa de plătit stingându-se prin acceptarea

unui bilet la ordin, scadent la 15.03.2002.

Plata avansului aferent: Factura Nr. 2554073/19.12.2001.

409 „Furnizori-debitori” = 5121 „Conturi la bănci în lei”

200.947.200

Înregistrarea facturii şi recepţia imobilizării: Factura Nr.2554073/20.01.2002.

% = 404 „Furnizori de imobilizări”

476.000.000



Pagina 61 din 83


Regularizarea plăţii furnizorului, acceptarea B.O.

404 „Furnizori de imobilizări” = %

476.000.000

409 „Furnizori-debitori” 200.947.200

405 „Efecte de plată pentru 275.052.800

imobilizări”

Plata efectului comercial la 15.03.2002:

405 „Efecte de plată pentru imobilizări = 5121 „Conturi la bănci în lei”

275.052.800

În 31.08.2001, S.C. „COVA-GHERA&CO”S.R.L. achiziţionează pe baza Facturii

2005853, de la S.C. „VICTOR&SOHN EXIM”S.R.L. 3 motostivuitoare la preţul de

116.246.498 lei/buc., +TVA 19% şi un miniescavator tip Jfron la preţul de 155.462.185,

+TVA 19%. Recepţia acestora se face în aceeaşi zi conform Proceselor-verbale de recepţie

Nr. 21, 22, 23, respectiv 24 /31.08.2001.

Furnizorul se va achita cu Ordin de plată, în termen de 10 zile.

Achiziţii 3 motostivuitoare, 1 miniescavator: Factura 2005853/31.08.2001

3 * 116.246.498 = 348.749.495 valoare fără TVA

348.749.495 * 19% = 66.260.505 TVA aferent

Total pentru motostivuitoare = 415.000.000

155.462.185 * 19% = 29.537.815

155.462.185

Total pentru miniescavator = 185.000.000



Pagina 62 din 83


4426 „TVA deductibilă”

95.798.320

Plata furnizorului: O.P 236/10.09.2001


600.000.000

La data de 31.05.2001 se primeşte Factura Nr. 280166 de la S.C. „AZUR” S.A. pentru

un teren de 4933 mp în valoare de 1.594.328.665 lei, + TVA 19% şi clădirile industriale

achiziţionate, în valoare de 936.251.335 lei, + TVA 19%. S.C. „COVA-GHERA&CO”S.R.L.

a achitat furnizorului avansuri conform Facturilor:

Factura Nr. 280091 /21.03.2001 758.091 /21.03.2001

758.a Nr.280093 /30.03.2001 500.000.000, +TVA 95.000.000

Factura Nr.280100 /27.04.2001 644.550.000, +TVA 122.464.500

TOTAL 1.902.830.000, +TVA

361.537.700

Plata avansului:

409 „Furnizori-debitori” = 5121 „Conturi la bănci în lei”

2.264.367.700

Înregistrarea facturii şi recepţia mijlocului fix: Factura Nr. 280166/31.05.2001 şi

Procesul-verbal de recepţie a mijlocului fix Nr. 14/31.05.2001

% = 404 „Furnizori de imobilizări”

3.011.390.200

2121 „Construcţii” 936.251.335

2111 „Terenuri” 1.594.328.665

Pagina 63 din 83


4426 „TVA deductibilă”

480.810.200

Regularizarea plăţii furnizorului:

404 „Furnizori de imobilizări” = % 3.011.390.200

409 „Furnizori-debitori”

2.264.367.700

5121 „Conturi la bănci în lei”

747.022.500

În data de 01.06.2001 S.C. „COVA-GHERA&CO”S.R.L. achiziţionează de la Ivan

Gheorghe şi Sarosi Francisc un imobil în valoare de 250.000.000 lei, constând din teren şi

construcţii, în suprafaţă de 479 mp. La data încheierii Contractului de vânzare-cumpărare,

societatea a achitat suma de 82.000.000 lei, urmând ca diferenţa de preţ de 168.000.000 lei,

să se achite în 3 rate egale după cum urmează: prima rată (56.000.000 lei) la data 15.06.2001,

a doua rată (56.000.000 lei) la 15.07.2001 şi a treia rată ( 56.000.000 lei) la 15.08.2001.

Recepţia imobilului se face la data de 01.06.2001, conform Procesului-verbal de

recepţie Nr. 15/01.06.2001.

Achiziţie imobil: C.V.C./01.06.2001

2121 „Construcţii” = 404 „Furnizori de imobilizări”

250.000.000

Achitare furnizor:

O.P./01.06.2001 404 „Furnizori de imobilizări” = 5121 „Conturi la bănci în lei”

82.000.000


56.000.000

Pagina 64 din 83



56.000.000


56.000.000

3.2.Contabilitatea operaţiilor privind ieşirile de imobilizări corporale

În general, operaţiile privind ieşirea imobilizărilor corporale se individualizează sub

forma scoaterii din funcţiune, prin vânzare la licitaţie sau cesionare sau datorită unor operaţii

excepţionale (lipsuri la inventar, degradări).

Exemplificare:

S.C. „COVA-GHERA&CO”S.R.L. vinde, conform Facturii Nr. 2461024 din data de

15.10.2001, un autoturism Daewoo, tip Tico.

Cumpărătorul Martin Dimitiu achită societăţii suma de 23.000.000 lei, inclusiv TVA.

Se mai cunosc următoarele:

- valoarea amortizării până la 15.10.2001 21.197.145 lei

- valoarea de intrare 39.652.389 lei

Înregistrarea în contabilitate:

Înregistrarea Facturii:

461 „Debitori diverşi” = % 23.000.000

7721 „Venituri din cedarea 19.327.731

activelor

4427 „TVA colectată” 3.672.269

Înregistrarea ieşirii mijlocului fix:

% = 2124 „Mijloace de transport” 39.652.389

2814 „Amortizarea mijloacelor 21.197.145

Pagina 65 din 83


de transport”

6721 „Cheltuieli privind activele 18.455.244

cedate”

Societatea vinde o autoutilitară Furgonetă Mercedes Benz în baza Facturii Nr.

8782291 din data de 08.03.2001, la preţul de 166.567.260 fără TVA 19%. Cumpărătorul este

S.C. „ORION ROMÂNIA” S.A.

La data vânzării autoutilitara nu era amortizată, valoarea de intrare a acesteia fiind de

163.000.000 lei.

Înregistrarea Facturii:


7721 „Venituri din cedarea activelor” 166.567.260

4427 „TVA colectată” 31.647.779

Scoaterea din gestiune a mijlocului fix văndut:

6721 „Cheltuieli privind activele = 2124 „Mijloace de transport” 163.000.000

cedate”

În data de 18.09.2001, conform Facturii Nr. 2456343, S.C. „COVA-

GHERA&CO”S.R.L. vinde lui Popa Vasile o autoutilitară Roman, amortizată parţial, la

preţul de 33.300.000 lei, inclusiv TVA.

Valoarea de intrare a autoutilitarei este de 38.703.856 lei, amortizarea calculată şi

înregistrată până în momentul vânzării este de 11.442.830 lei.

Vânzarea autoutilitarei:



Pagina 66 din 83



Scăderea din gestiune:



de transport”


cedate”

În data de 14.05.2001, conform Facturii Nr. 8783648, Mihailovici Petru cumpără de

la S.C. „COVA-GHERA&CO”S.R.L. un autoturism Daewoo, tip Espero, la preţul de

50.000.000 lei, inclusiv TVA.

Valoarea de intrare a autoturismului este de 40.245.790 lei, amortizarea calculată şi

înregistrată fiind de 11.255.000 lei.

Înregistrarea facturii:




Descărcarea gestiunii:



de transport”


cedate”

Pagina 67 din 83


Conform Fişei de calcul a amortizării, se înregistrează amortizarea lunară a

următoarelor mijloace fixe:

Imobil Begersău, având o durată normală de funcţionare de 40 ani, valoarea contabilă

997.097.280 lei.

Amortizarea lunară = = 2.077.286

cal cota de amortizare = = 2,5%

înregistrare amortizare:

6811 „Cheltuieli de exploatare = 2811”Amortizarea 2.077.286

privind amortizarea imobilizărilor” construcţiilor”

Atelier sudură, a cărui durată de funcţionare este de 10 ani şi valoarea de intrare de

42.551.760 lei.

Amortizarea lunară = = 354.598

cal = = 10%


6811 „Cheltuieli de exploatare = 2811”Amortizarea 354.598

privind amortizarea imobilizărilor” construcţiilor”

Cositoare Sthil, care se amortizează în 4 ani, valoarea de amortizare fiind de

8.313.456 lei.


Pagina 68 din 83


cal = = 25%


6811 „Cheltuieli de exploatare = 2812”Amortizarea 173.197

privind amortizarea imobilizărilor” echipamentelor tehnologice”

Laptop Toshiba, durata normală de funcţionare 3 ani , valoare de intrare 31.652.280

lei.


cal = = 33,33%


6811 „Cheltuieli de exploatare = 2813”Amortizarea aparatelor şi instalaţiilor 879.142

privind amortizarea imobilizărilor” instalaţiilor de măsură, control şi reglare”

Automacara, durata normală de funcţionare 6 ani, valoare contabilă 6.021.864 lei


cal = = 16,66%


6811 „Cheltuieli de exploatare = 2814”Amortizare 83.604

privind amortizarea imobilizărilor” mijloacelor de transport”

Pagina 69 din 83


Tractor rutier, durata de amortizare 5 ani, valoare supusă amortizării 19.500.000 lei


cal = = 20%


6811 „Cheltuieli de exploatare = 2814”Amortizare 325.000

privind amortizarea imobilizărilor” mijloacelor de transport”

Mobilier, care se amortizează pe o durată de 14 ani, valoarea de intrare fiind

11.625.432 lei


cal = = 7,14%


6811 „Cheltuieli de exploatare = 2816”Amortizarea mobilierului, 325.000

privind amortizarea imobilizărilor” aparaturii birotice, echipamentului

de protecţie, valorilor materiale şi

umane şi a altor active”

3.3. Contabilitatea operaţiilor privind imobilizările în curs

Imobilizările în curs corporale sunt evaluate la costul de producţie respectiv la costul

de achiziţie, reprezentând preţul de deviz al investiţiei. Acestea se tec, de regulă, în categoria

mijloacelor fixe după recepţia şi darea în folosinţă sau punerea în funcţiune.

Pagina 70 din 83


Contabilitatea imobilizărilor corporale în curs este organizată distinct, pe baza

documentaţiei tehnico-economice. Astfel, principalele documente în care se consemnează

operaţiunile de proiectare, aprobare, executare şi decontare a investiţiilor sunt:

Proiectul de execuţie cu nota de prezentare;

Devizul general – cuprinde soluţiile tehnice, arhitectura, valoarea de deviz pe obiecte

de categorii şi categorii de lucrări;

Devize pe obiecte – precizează cheltuielile determinate de executarea obiectului

proiectat, rezultat în urma consemnării valorii devizelor pe stadii fizice;

Devize pe categorii de lucrări – stabilesc preţul lucrării de construcţie, instalaţii

hidrofuge, instalaţii sanitare;

Contracte de antrepriză;

Situaţiile de plată;

Procesele verbale de recepţie (parţială sau totală), de punere în funcţiune.

Exemplu:

S.C. COVA GHERA&CO S.R.L. face o investiţie în regim propriu, în vederea

obţinerii unui mijloc fix.

Consumurile înregistrate în timpul exerciţiului sunt:

Materii prime 14.000.000 lei

Materiale consumabile 1.500.000 lei

Salarii datorate personalului 8.000.000 lei

Contribuţia la asigurările sociale 32%

Contribuţia la fondul de şomaj

Lucrări executate de terţi şi facturate, reprezentând transportul de bunuri 1.200.000 lei

Înregistrarea consumului de materii prime şi materiale:

600 „Cheltuieli cu materiile prime” = 300”Materii prime” 14.000.000

601 „Cheltuieli cu materiale consumabile” = 301 „Materiale consumabile” 1.500.000

Înregistrarea salariilor datorate personalului:

Pagina 71 din 83


641„Cheltuieli cu salariile datorate = 421”Personal-remuneraţii datorate 8.000.000

personalului” datorate”

Înregistrarea contribuţiei la asigurările sociale:

6451„Cheltuieli privind contribuţia = 4311”Contribuţia unităţii la asigurările

2.560.000

unităţii la asigurările sociale” asigurările sociale”

Înregistrarea contribuţiei la fondul de şomaj

6452„Cheltuieli privind contribuţia = 4371 „Contribuţia unităţii la fondul de 560.000

unităţii la fondul de şomaj” şomaj”

Înregistrarea lucrărilor executate de terţi:

624 „Cheltuieli cu transportul = 401 „Furnizori” 1.200.000

de bunuri şi personal”

2.Potrivit art. 26 din precizările aprobate prin OMF nr. 33/1996, reflectarea în

contabilitate a producţiei de imobilizări se face lunar, la nivelul costurilor de producţie. La

sfârşitul lunii, se înregistrează producţia neterminată pusă în funcţiune parţial, dar pentru care

nu s-au întocmit formele de înregistrare ca mijloace fixe, în valoare de 27.820.000 lei, adică

suma totală a cheltuielilor.

231 „Imobilizări corporale în curs” = 722 „Venituri din producţia 27.820.000

de imobilizări corporale”

3. La sfârşitul perioadei, se închid conturile de venituri şi cheltuieli:

Închiderea conturilor de cheltuieli:

121 „Profit şi pierdere” = % 27.820.000

Pagina 72 din 83


600 „Cheltuieli cu materiile prime” 14.000.000

601 „Cheltuieli cu materiale consumabile” 1.500.000

641„Cheltuieli cu salariile datorate personalului” 8.000.000

6451„Cheltuieli privind contribuţia unităţii

la asigurările sociale” 2.500.000

6452„Cheltuieli privind contribuţia unităţii la

fondul de şomaj” 560.000

624„Cheltuieli cu transportul de bunuri şi personal” 1.200.000

închiderea contului de venituri:

722 „Venituri din producţia = 121”Profit şi pierdere”

27.820.000

de imobilizări corporale”

La terminarea investiţiei, în anul următor se menţionează şi se pune în funcţiune

mijlocul fix la costul de producţie de 95.000.000 lei:

212 „Mijloace fixe” = % 95.000.000

231 „Imobilizări în curs corporale” 27.820.000

722„Venituri din producţia de imobilizări

corporale” 67.180.000

- se înregistrează TVA de 19% (95.000.000*19% = 18.050.000)

4426 „TVA deductibilă” = 4427 „TVA colectată” 18.050.000

Atunci când prorata de conducere a TVA nu este 100%, partea nedeductibilă de TVA

măreşte costul total al imobilizării.

Considerând prorata de deducere a TVA, 90%, TVA deductibilă rezultă astfel:

Pagina 73 din 83


TVA colectată = 95.000.000*19% = 18.050.000

TVA deductibilă = 18.050.000*90% = 16.245.000

TVA nedeductibilă = 18.050.000-16.245.000 = 1.805.000, sumă care va mări valoarea

mijlocului fix:

% = 4427 „TVA colectată” 18.050.000

212 „Mijloace fixe” 1.805.000


CAP. IV Analiza utilizării imobilizărilor corporale şi a reflectării în performanţele

economico-financiare ale S.C. „COVA-GHERA&CO” S.R.L.

4.1. Analiza utilizării imobilizărilor corporale

Pornind de la datele furnizate de bilanţul contabil încheiat la 31.12.2001 putem

calcula indicatori pe baza cărora se vor stabili concluziile cu privire la gestiunea şi structura

activelor imobilizate de natura imobilizărilor corporale.

Analiza structurii activului

Pentru început, vom calcula rata activelor imobilizate (Rai ) care reprezintă ponderea

elementelor patrimoniale utilizate permanent, reflectând şi gradul de investire a capitalului în

firmă. De asemenea reflectă gradul de imobilizare a activului.

Active Imobilizate Nete

Rai =

Total Activ

Dacă, în dinamică rata activelor imobilizate prezintă o tendinţă de creştere, atunci

ponderea imobilizărilor în total activ creşte faţă de perioada de bază, ca efect al modificării

într-o proporţie mai mare a valorii imobilizărilor fixe în raport cu valoarea activului, situaţie

Pagina 74 din 83


favorabilă dacă este dată de modificarea cifrei de afaceri într-o proporţie mai mare decât cea

a valorii imobilizărilor, reflectând o accelerare a vitezei de rotaţie. Dacă, în dinamică rata

activelor imobilizate prezintă o tendinţă de reducere, atunci ponderea imobilizărilor scade

faşă de perioada de bază, situaţie favorabilă doar dacă este dată de modificarea cifrei de

afaceri într-o proporţie mai mică decât cea a valorii imobilizărilor, însemnând o accelerare a

vitezei de rotaţie.

Tabel nr. 4.1.

GRADUL DE IMOBILIZARE A ACTIVULUI TOTAL

- mii lei

-

Nr. crt.

SPECIFICAŢIE U.M. Perioada de analiză

2000 2001

SIMBOL

1. Imobilizări (valoare nete) Mii lei 27.211.327 33.283.724 Ain

2. Activ total Mii lei 41.448.348 51.718.625 At

3. Rata activelor imobilizate % 65,65 64,36 Rai =Ain/At

4. Valoare maxim acceptată % 60 60 Max

5. Indice de creştere a Ain - - 2,223 Ic Ain = Ain1/ Ain0

6. Indice de creştere a At - - 1,248 Ic At = At1/ At0

7. Indice de creştere a Ca - - 1,161 Ic Ca = Ca1/ Ca0

Ca1 = 82.500.155 mii lei

Ca0 = 71.076.226 mii lei

Valoarea netă a scăzut puţin (cu 1,29) datorită faptului că activele totale au crescut

mai mult decât imobilizările, această creştere a activului total fiind urmarea sporirii într-un

ritm mai rapid a activelor circulante faţă de imobilizările nete, ceea ce are efect pozitiv asupra

lichidităţii firmei, dat fiind faptul că nu asistăm la un proces dezinvestire.

Valorile ratei în cei 2 ani pot fi considerate normale. Situaţia nu se consideră ca fiind

pozitivă deoarece este asociată unei scăderi a vitezei de rotaţie a activelor imobilizate prin

veniturile totale.

O altă rată pe care o voi calcula şi care corespunde mai bine cu tema lucrării este rata

imobilizărilor corporale (Ric) care arată ponderea valorii activelor corporale în total

imobilizări sau greutatea specifică a activelor imobilizate corporale şi depinde de specificul

activităţii desfăşurate. Indicatorul mai reflectă şi ponderea investiţiilor materiale în total

Pagina 75 din 83


investiţii; de asemenea, indică şi flexibilitatea firmei la schimbările cerinţelor pieţei şi ale

tehnologiilor.

Imobilizări corporale

Ric =

Active imobilizate nete

Mărimea acestui indicator depinde de natura activităţii, fiind mult lai ridicat în cazul

ramurilor din industria grea care solicită o mai slabă dotare tehnică. La firmele din acelaşi

sector de activitate, rata depinde de opţiunile strategice, de politica de dezvoltare, de

condiţiile concrete în care se desfăşoară activitatea. O valoare mare a acestei rate reflectă o

conversie mai dificilă a activelor în disponibilităţi.

Tabel nr. 4.2.

RATA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

- mii lei

-

Nr. crt.


2000 2001

SIMBOL

1. Imobilizări corporale nete Mii

lei

27.020.318 32.884.134 Inc

2. Active imobilizate nete Mii

lei

27.211.327 33.283.724 Ain

3. Rata imobilizărilor

corporale

% 99,298 98,799 Ric = Inc /Ain

4. Valoare minim acceptată % 85 85 Mim

5. Indice de creştere a Inc - - 1,217 Ic Inc = Inc 1/ Inc 0

6. Indice de creştere a Ain - - 1,223 Ic Ain = Ain1/ Ain0

7. Indice de creştere a Ca - - 1,161 Ic Ca = Ca1/ Ca0

Valoarea ratei pe parcursul întregii perioade este foarte mare (peste 95 %), însă s-a

redus în anul 2001 faţă de 2000 cu 0,5. valoarea ridicată a ratei ne sugerează o conversie mai

Pagina 76 din 83


dificilă a activelor în disponibilităţi, de asemenea putem aprecia că ponderea investiţiilor

materiale este foarte mare, aproape egală cu totalul investiţiilor.

Viteza de rotaţie prin cifra de afaceri scade de la un an la altul, dar într-un ritm foarte

redus, deci putem aprecia totuşi că este o situaţie favorabilă pentru că nu se poate vorbi de un

proces de dezinvestire, ci a unei utilizări sporite a imobilizărilor corporale. Se asigură că şi

flexibilitatea firmei la schimbările mediului extern.

Structura imobilizărilor corporale arată compoziţia pe elemente a investiţiilor

materiale reflectată de:

rata terenurilor;

-rata mijloacelor fixe, care reflectă investiţiile legate direct de activitatea de

exploatare;

-rata imobilizărilor corporale în curs, care ar trebui să tindă spre minim reflectând

investiţii corporale nefinalizate.

Tabel nr. 4.3.

STRUCTURA IMOBILIZĂRILOR CORPORALE

- mii lei -

Nr. crt.


2000 2001

SIMBOL

1. Imobilizări corporale nete Mii lei 27.020.318 32.884.134 Inc

2. Terenuri Mii lei 2.171.730 3.870.149 T

3. Mijloace fixe Mii lei 24.566.221 28.141.423 Mf

4. Imobilizări corporale în curs Mii lei 282.367 872.562 Icc

5. Rata terenurilor % 8,037 11,769 Rt = T/ Inc

6. Rata mijloacelor fixe % 90,918 85,578 Rmf = Mf/ Inc

7. Rata imobilizărilor în curs % 1,045 2,653 Rcc= Icc / Inc

Rata mijloacelor fixe este mare, ea înregistrează o tendinţă de scădere, totuşi putem

spune că ponderea în mijloace productive este ridicată, ceea ce este favorabil pentru firmă.

Rata terenurilor este în creştere de le 8,037% la 11,769%, ceea ce semnifică faptul că au

scăzut investiţiile în mijloace fixe pentru a spori investiţiile în terenuri. Imobilizările în curs

au înregistrat o tendinţă de creştere, ceea ce reflectă că firma dispune de investiţii în curs şi

nefinalizate, pe care nu a reuşit să le încorporeze în mijloace fixe.

Analiza gestiunii activelor imobilizate

Pagina 77 din 83


Gestionarea resurselor trebuie să asigure realizarea integrală şi la termen a obiectului

de activitate, obţinerea unor produse şi servicii de calitate superioară, competitive pe piaţă,

valorificarea superioară a potenţialului resurselor. Exprimarea sintetică a modului de

gestionare a resurselor se realizează cu ajutorul vitezei de rotaţie, prin care se măsoară durata

în timp necesară parcurgerii tuturor fazelor ciclului de exploatare. Ratele de gestiune măsoară

durata de transformare a activelor în lichidităţi şi durata de reînnoire a datoriilor.

Viteza de rotaţie a activelor imobilizate (indicatorul de intensitate a capitalului)

reflectă eficienţa utilizării imobilizărilor (investiţiilor) firmei. Valoarea minimă care asigură o

eficienţă acceptabilă a gestiunii activelor imobilizate nete este de 4 rotaţii, care corespunde

unui termen mediu de revenire sub forma bănească iniţială de 90 zile.

Creşterea vitezei de rotaţie evidenţiază creşterea eficienţei utilizării activelor

imobilizate, reducerea duratei de recuperare a lor sub formă bănească (creşterea gradului de

lichiditate a activului), îmbunătăţirea structurii activelor imobilizate în corelaţie cu specificul

activităţii. Principalul efect al accelerării vitezei de rotaţie este relaxarea financiară.

Tabel nr. 4.4.

VITEZA DE ROTAŢIE A ACTIVELOR IMOBILIZATE

- mii lei -

Nr. crt.


2000 2001

SIMBOL

1. Venituri totale Mii lei 73.988.593 86.902.226 Vt

2. Active imobilizate nete Mii lei 27.211.327 33.283.724 Ain

3. Număr de rotaţii Rot 2,72 2,61 Nrot = Vt / Ain

4. Durata unei rotaţii Zile 134 140 Dz = 365* Ain / Vt

5. Valoare minimă Rot 4 4 Min

6. Presiune (-) relaxare (+) Mii lei - - 1.428.530 Efecte

R (+)sau P(-) = -(dz1 - dz0)* Vt1/365

În anul 2001, activele imobilizate se roteau prin veniturile totale de 2,61 ori,

recuperându-se sub forma iniţială bănească într-un termen mediu de 140 zile. Faţă de anul

2000, numărul de rotaţii a scăzut cu 0,11 rotaţii, iar durata medie în zile a unei rotaţiia crescut

cu 6 zile, ceea ce înseamnă creşterea duratei medii de recuperare a lor sub forma bănească

iniţială (presiune financiară de aproape 1,5 miliarde).

Pagina 78 din 83


În aceste condiţii, pentru îmbunătăţirea nivelului şi evoluţiei ratei se pot lua

următoarele măsuri:

optimizarea structurii activelor imobilizate, în sensul creşterii ponderii mijloacelor

fixe active;

reducerea consumului specific de imobilizări la unitatea de venit, respectiv creşterea

randamentului imobilizărilor.

4.2. Concluzii şi propuneri

Întreprinderea este un organism complex, care în desfăşurarea activităţii sale îşi

asumă atât drepturi cât şi obligaţii, iar statutul său juridic serveşte ca suport noţiunii de

patrimoniu definit prin relaţii cu terţii, care dau naştere creanţelor şi datoriilor. În cadrul

economiei de piaţă, întreprinderea angajează cu capital, capital care apoi se va afla într-un

continuu proces de transformare şi/sau de fabricaţie, în vederea furnizării pe piaţă de bunuri

şi servicii şi mai ales în scopul obţinerii de profit.

Deoarece capitalul agenţilor economici poate fi plasat în bunuri şi valori, adică în

active care îşi recuperează valoarea presupune o imobilizare pe un timp mai îndelungat a

resurselor.

Pentru aceste categorii de imobilizări de capital care ăţi recuperează valoarea într-un

timp mai îndelungat, contabilitatea trebuie să reflecte separat, prin conturi care să delimiteze

diferitele categorii de imobilizări şi să le controleze modul de recuperare, de depreciere şi

valorificare a lor, în activitatea economică.

Terenurile şi mijloacele fixe sunt imobilizările corporale:

deţinute de o întreprindere pentru a fi utilizate în producţia de bunuri sau pentru

prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terţilor sau pentru a fi folosite în scopuri

administrative;

este posibil a fi utilizate pe parcursul mai multor perioade.

Pornind de la definiţia clasică a mijloacelor fixe şi a terenurilor putem face distincţia

dintre imobilizările corporale şi alte categorii de active:

Distincţia dintre imobilizări corporale şi stocuri

Delimitarea imobilizărilor corporale de stocuri se bazează pe îndeplinirea cumulativă

a celor două criterii (durata de utilizare mai mare de un an şi limita valorică minimă stabilită

prin lege).

Pagina 79 din 83


Exemple:

bunurile, mijloace de muncă ce nu îndeplinesc cumulativ condiţiile de durată şi

valoare: valoarea acestora este considerată de mică valoare sau de scurtă durată, amortizabile,

ele vor fi trecute în stocuri sub denumirea de obiecte de inventar;

trecerea unui calculator din stocul unei întreprinderi care produce şi (sau

comercializează calculatoare, în uzul propriu al societăţii cumpărătoare, implică trecerea

acestui bun din categoria stocurilor (active circulante) în categoria imobilizărilor corporale.

Distincţia dintre imobilizările corporale şi cheltuieli

Pentru elementele deja existente, cheltuielile au caracter de:

Exploatare - dacă au ca rezultat menţinerea bunului în stare de funcţionare;

Imobilizări – dacă au ca rezultat o creştere a valorii unei imobilizări, sau o creştere a

duratei sale probabile de utilizare (exemplu: cheltuielile legate de modernizarea unei linii de

fabricaţie)

Pentru elementele noi, cheltuielile care au ca rezultat intrarea unui element nou

destinat să rămână durabil în patrimoniu constituie imobilizări (exemplu: cheltuielile

ocazionate de punerea în funcţiune a unui mijloc fix).

În cazul întreţinerilor şi reparaţiilor, cheltuielile au ca efect menţinerea, întreţinerea

sau repunerea în stare normală de funcţionare a imobilizărilor, deci când aceste operaţii nu

conduc la creşterea valorii sau duratei de viaţă a imobilizărilor, ele constituie cheltuieli de

exploatare.

Poziţia financiară

Elementele legate în mod direct de evaluarea poziţiei financiare sunt activele, datoriile

şi capitalul propriu.

Un activ reprezintă o resursă controlată de întreprindere ca rezultat al unor

evenimente trecute şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii viitoare pentru întreprindere.

Beneficiile economice viitoare încorporate în active reprezintă potenţialul de a

contribui, în mod indirect la fluxul de numerar şi echivalente ale numerarului către

întreprindere. Acest potenţial poate fi unul productiv, fiind parte a activităţilor de exploatare

ale întreprinderii. De asemenea, se poate transforma în numerar4 sau echivalente ale

numerarului sau poate avea capacitatea de a reduce ieşirile de numerar, cum ar fi un proces

alternativ de producţie care micşorează costurile.

Pagina 80 din 83


De obicei, o întreprindere îşi utilizează activele pentru a produce bunuri sau pentru a

presta servicii, capabile să satisfacă dorinţele şi necesităţile clienţilor; datorită faptului că

aceste bunuri sau servicii pot satisface aceste dorinţe sau necesităţi, clienţii sunt dispuşi să

plătească pentru a obţine, contribuind astfel la fluxul de trezorerie al întreprinderii.

Numerarul în sine conferă un avantaj pentru că se impune faţă de celelalte resurse.

Beneficiile economice viitoare încorporate în active pot intra în întreprindere în mai

multe moduri. De exemplu, un activ poate fi:

Utilizat separat sau împreună cu alte active pentru prestarea de servicii sau producţia

de bunuri destinate vânzării de către întreprindere;

Schimbat cu alte active;

Utilizat pentru stingerea unei datorii; sau

Repartizat acţionarilor întreprinderii.

Multe active, de exemplu terenurile şi mijloacele fixe, au formă fizică . cu toate

acestea forma fizică nu este esenţială pentru existenţa unui activ, de aceea, brevetele şi

drepturile de autor (copyright) sunt active dacă se aşteaptă să genereze beneficii economice

viitoare întreprinderii şi dacă sunt controlate de aceasta.

Multe active, de exemplu creanţele, terenurile şi clădirile, sunt asociate ca drepturi

legale, inclusiv dreptul de proprietate.

Activele unei întreprinderi rezultă din tranzacţii sau evenimente ulterioare.

Tranzacţiile sau evenimentele care sunt aşteptate în viitor nu guvernează prin ele însele

active, de aceea, de exemplu, intenţia de a cumpăra un bun nu satisface prin ea însăşi definiţia

unui activ.

Recunoaşterea activelor în bilanţ

Un activ este recunoscut în bilanţ în momentul în care este probabilă realizarea unui

beneficiu economic viitor de către întreprindere şi activul au un cont sau o valoare care poate

fi evaluată în mod credibil.

Un activ nu este recunoscut în bilanţ atunci când este improbabil ca intrarea de

numerar să genereze beneficii economice pentru întreprindere în perioadele viitoare. În

schimb, o astfel de tranzacţie va avea ca efect recunoaşterea unei cheltuieli în contul de profit

şi pierdere. Acest tratament nu înseamnă că scopul pentru care s-au efectuat cheltuielile a fost

altul decât obţinerea unui beneficiu economic pentru întreprindere sau că managementul a

Pagina 81 din 83


fost deficitar. Singura implicaţie este aceea că gradul de siguranţă privind obţinerea unui

beneficiu într-o perioadă contabilă ulterioară este suficient pentru a garanta recunoaşterea

unui activ.

Mijloacele fixe sunt bunurile reprezentate de echipamente şi utilaje aflate în sfera

producţiei, a comercializării şi prestaţiilor de servicii, care au o durată îndelungată de

funcţionare, participă la mai multe cicluri de fabricaţie sau comercializare, a căror valoare se

transmite treptat sub forma amortizării, asupra cheltuielilor fiecărui exerciţiu.

Datorită acestei preluări treptate pe cheltuielile întreprinderii, amortizarea devine unul

din cele mai importante instrumente de refinanţare pe care le are la dispoziţie.

S.C. COVA-GHERA&CO S.R.L. practică sistemul de amortizare liniar. De

asemenea, firma nu a constituit provizioane pentru deprecierea mijloacelor fixe.

Cunoscând particularităţile de comportament ale mijloacelor fixe în activitatea

agenţilor economici, rezultă că deciziile privitoare la dezvoltarea, utilizarea şi scoaterea din

gestiune a mijloacelor fixe au un efect de lungă durată.

Mijloacele fixe, ca elemente esenţiale ale imobilizărilor corporale cunosc forme

diferite de achiziţionare, utilizare şi scoatere din funcţiune de la un agent economic la altul.

Pentru reflectarea unitară a acestora în contabilitate, a fost creat un sistem juridic care

reprezintă fundamentul operaţiilor cu mărfuri: Legea 31/1990 „Legea privind societăţile

comerciale”, Legea 82/1991 a contabilităţii precum şi Hotărâri ale Guvernului care

reglementează modificări de valoare în funcţie de evoluţia inflaţiei, precum şi diverse alte

particularităţi de o economie în continuă schimbare.

Terenurile nu se amortizează, deoarece valoarea lor nu poate fi diminuată prin

utilizare sau prin trecerea timpului.

Imobilizările în curs corporale reprezintă o componentă sensibilă a imobilizărilor

corporale pentru că ele înglobează un anumit volum de cheltuieli, care fără o dimensionare

corectă şi o analiză eficientă pot duce la imobilizarea neraţională de resurse, provocând astfel

disfuncţionalităţi în funcţionarea societăţii.

Pagina 82 din 83


Pagina 83 din 83

http://www.tocilar.ro/

Diploma - Www.tocilar.ro

Documents

Transcript of Diploma - Www.tocilar.ro