Diploma - Www.tocilar.ro

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Studiu de caz privind riscul economic si financiar in activitatea

firmei

CAPITOLUL I

1.PREZENTAREA GENERALA A SOCIETATII

1.1.Denumirea, sediul, forma juridica, durata societatii si capitalul social.

Din punct de vedere al localizarii geografice-teritoriale, societatea comerciala

PARNAS SRL este situata in judetul Gorj, localitatea Pestisani, strada Bradiceni.

Aceasta a fost infiintata la data de 3 iulie 1995 si inmatriculata la Registrul

Comertului sub numarul J18/591/1995 cod Sirues 1850114418 si inregistrata de Ministerul

Finantelor Publice cod fiscal 7530489. Forma juridical este de societate cu raspundere

limitata.

Durata societatii este nelimitata cu incepere de la data inmatricularii in Registrul

Comertului.

Capitalul social subscris si virat este de 200 lei.

Datorita faptului ca societatea a previzionat la infiintare o cifra de afaceri anuala

inferioara plafonului de 2 miliarde lei, a beneficiat de aplicarea regimului special de scutire a

taxei pe valoarea adaugata in baza articolului 152, alineatil 1 din Codul Fiscal, devenind

neplatitoare de taxa pe valoarea adaugata.

1.2.Obiectul de activitate

Obiectul de activitate al societatii comerciale PARNAS SRL il constitue comertul cu

amanuntul prin standuri si piete.

Codul CAEN specific activitati desfasurate este 5262 ,,Comertul cu amanuntul prin

standuri si piete”.

Pagina 1 din 94


1.3.Cifra de afaceri pe ultimii trei ani

Cifra de afaceri exprima totalitatea veniturilor obtinute din activitati comerciale

curente, fiind unul dintre cei mai importanti indicatori de masurare a performantelor

economice ale unei intreprinderi1.

Aceasta, permite determinarea pozitiei pe piata a societatii, ofera informatii despre

dinamica activitatii, sansele de extindere a afacerii sau importanta firmei in cadrul sectorului.

Evolutia cifrei de afaceri pe principali clienti interni si externi evidentiaza o relativa

stabilitate, ceea ce atesta existenta unor relatii traditionale, relatii ce se pot constitui ca suport

pentru evolutia viitoare a

vanzarilor societatii comerciale. O asemenea concluzie este importanta in ceea ce

priveste proiectia activitatii firmei pentru aplicarea metodelor de randament.

Cifra de afaceri pe care o regasim in Contul de profit si pierdere, este evaluate in

unitati monetare curente pentru o corecta apreciere a performantelor comerciale ale firmei in

timp se impune corectarea acesteia cu indicele pretului domeniului de activitate sau in lipsa

acestuia cu indicele general al preturilor (rata inflatiei), pentru a se obtine cifra de afaceri in

preturi comparabile.

Cifra de afaceri rezultata din vanzarea de marfuri, a crescut in anul 2006 la 143790 lei

fata de anul 2005, cand s-a inregistrat suma de 61318 lei si anul 2004 cand s-a inregistrat

suma de 69948 lei.

Previziunea pentru noul exercitiu s-a stabilit in jurul sumei de 122470 lei, tinand cont

de solicitarile clientiilor.

1.4.Produsele comercializate

Un produs poate fi orice lucru oferit pe piata, capabil de a fi remarcat, achizitionat si

utilizat sau consumat.

Produsele trebuie vazute ca solutii la nevoi sau ca elemente de imbunatatire a stilului

de viata a consumatorilor sau a bunastarii lor generale.1¹Gheorghe Valceanu, Vasile Robu, Nicolae Georgescu, Analiza Economico-Financiara, Editura Economica, Bucuresti, 2004, pag. 79.

Pagina 2 din 94


Este neobisnuit pentru o firma sa ofere un singur produs. De regula, pentru a se putea

dezvolta si a rezista concurentilor firmele trebuie sa-si extinda gama de produse.

Gama de produse semnifica grupul de produse unite prin destinatia lor comuna in

consum si prin caracteristicile esentiale in ce priveste: materia prima folosita la obtinerea lor

si tehnologia de fabricatie aleasa.

O gama este compusa dintr-un numar mai mare sau mai mic de produse care pot fi

grupate in mai multe tipuri sau linii de produse.

Linia de produse include un grup de articole inrudite cu produsul analizat, respectiv

functioneaza intr-o maniera asemanatoare, sunt vandute aceleiasi categorii de clienti, sunt

distribuite prin acelas timp de canale de distributie si variaza intre aceleasi limite de pret.

Fiecare linie este constituita din mai multe modele. Modelul poate fi modificat prin

jocul optiunilor, care permit un numar mai mare de combinatii posibile.

Pentru a ajunge la o linie de produse optima, firma trebuie sa inteleaga scopul urmarit

de consumator prin cumpararea produselor respective.

Gama este alcatuita printr-un grup de produse inrudite prin satisfacerea unei nevoi

sociale sau caracteristicile fizice si chimice asemanatoare.

Gama de produse oferite de societatea comerciala PARNAS SRL este aleasa in

functie de produsele solicitate de cumparatori sau de potentialii cumparatori.

Din aceasta gama fac parte urmatoarele produse: obiecte de imbracaminte,

incaltaminte, genti, articole de plaja, etc.

Calitatea se poate defini ca fiind masura, gradul in care un produs, prin totalitatea

caracteristicilor tehnice, economice, sociale si de exploatare, satisface nevoia pentru care a

fost creat.

Produsele oferite de S.C PARNAS S.R.L au o calitate buna, aspect placut si preturi

accesibile pentru toate categoriile de cumparatori.

1.5.Conducerea si personalul societatii

Angajarea personalului societatii s-a realizat de catre administratorul acesteia

Nistorescu Vasile, pe baza de contract de munca, cu respectarea prevederilor codului muncii

a regimului de asigurari sociale ale personalului din unitatile de stat.

Salarizarea s-a stabilit prin liberul acord al partilor (prin negociere) cu respectarea

limitei minime de salarizare prevazute de lege.

Pagina 3 din 94


La nivelul societatii comerciale PARNAS SRL exista patru angajate cu contract de

munca pe durata nedeterminata, respectiv Paraschivoiu Manuela, Cepoi Mihaela, Mateescu

Mirabela si Armasan Lavinia, calificate in domeniul vanzarilor.

Pentru viitor societatea prevede cresterea numarului de angajati si inbunatatirea

conditiilor de munca ca urmare a extinderii activitatii.

1.6.Piata si mediul de afacere

Piata mijloceste legaturile multiple ale firmei cu mediul sau, este un sistem de

coordonare, care are la baza schimbul si contractul economic2.

O firma bine condusa trebuie sa fie puternic si statornic orientata catre obiective care

sa contribue la cresterea solvabilitatii, a cifrei de afaceri, a profitului, la mentinerea si

cucerirea de noi piete.

In sfera pietei este cuprins intreg ansamblul de conditii economice, sociale,

demografice, etc., care determina dinamica ofertei si cererii de marfuri, raporturile dintre ele,

evolutia preturilor si a vanzarilor.

Piata efectiva defineste dimensiunile pietei atinse la un moment dat, tranzactiile de

piata efectiv desfasurate, masura confruntarii effective a cererii cu oferta, piata potentiala

arata dimensiunile posibile ale pietei, coordonatele in cadrul carora se vor confrunta cererea

cu oferta.

Piata reprezinta sfera de manifestare si confruntare a cererii si ofertei si a realizarii lor

prin intermediul vanzarii-cumpararii de produse.

Piata societatii comerciale PARNAS SRL reprezinta spatial economic in care aceasta

isi prezinta produsele.

Societatea comercializeaza o serie intreaga de produse pe care le ofera consumatorilor

actuali si potentiali.

Evolutia pietii acestei societati, intr-un anumit interval de timp poate avea drept cauza

modificarea numarului de persone care compara un anumit produs, o anumita marca de

produs sau manifestarea cantitatii medii de produs consumata de consumatorii actuali si

potentiali.

2 Elena Halaciuc, Elena Niculescu, Stela Buda, Cristina Stoica, Marketing Modern, concepte, tehnici, strategii, Editura Polirom, Iasi 2000, pag. 40.

Pagina 4 din 94


Societatea comerciala PARNAS SRL isi comercializeaza produsele in urmatoarele

puncte de desfacere:

-magazin nr.12 situat in Complexul Rodna;

-masa nr 99 si masa F1 situate in Piata Mare.

Vanzarea se face cu amanuntul (en-detail) catre clientii – personae fizice interesate de

produsele oferite de societate.

1.7. Principalii Furnizori

In relatiile sale cu furnizorii, firma trebuie sa i-a in calcul, pentru fiecare achizitie in

parte, si coeficientul de risc, pe care si-l asuma in raport cu fiecare furnizor potential. Acest

risc putand fi legat de: intreruperea productiei proprii, cresterea preturilor proprii, diminuarea

credibilitatii pe piata.3

Societatea a cautat sa perfectioneze cu furnizorii conditii favorabile de achizitionare a

produselor, obtinand de la acestia descaunt.

Aprovizionarea se face de la furnizori, dintre acestia amintim:

-SC ACAR TEXTIL IMPEX SRL, situata in Bucuresti, sector 3, bd Camil Ressu, nr

39, fiind inregistrata la Registrul Comertului nr J40/10104/08.10.1998, cu un capital social de

60.000 Euro. Produsele comercializate fiind: bluze dama, hanorace si tricouri, costume de

baie, prosoape, ochelari de soare.

-SC TOYSLAND TRADING SRL, situata in Bucuresti sector 5, Calea Ferata nr 72,

inregistrata la Registrul Comertului nr. J40/3918/2001, cu un capital social de 500 RON.

Produsele achizitionate fiind: genti, rucsace.

-SC JINGBO INTERNATIONAL IMPEX SRL, situata in Bucuresti, sec.2, str

Colentina nr.82 inregistrata la Registrul Comertului nr. J40/6709/19.07.2000 cu un capital

social de 286 RON. Produsele achizitionate sunt: geci, fulare, manusi.

-SC DEBORA SRL situata in Suceava, str Gheorghe Doja, nr 149A, inregistrata la

Registrul Comertului nr. J33/290/06.07.1999 cu un capital social de 200 RON. Produsele

achizitionate sunt: uniforme fete, uniforme baieti, camasi, gulerase, cravate.

3 Stefan Prutianu, Bogdan Anastasiei, Tudor Jijie, Cercetarea de marketing, studiul pietei pur si simplu, Editura Polirom, Iasi, 2001, pag.143.

Pagina 5 din 94


-SC CLOTHING INDUSTRY ROM SRL cu sediul in Bucuresti, sect. 4, str Izvorul

Crislui, nr 4, inregistrata la Registrul Comertului nr J40/672/21.01.1999. Produse

achizitionate: palarii, sepci, caciuli.

-SC TOMI VN IMPEX SRL cu sediu in Bucuresti sect. 2, str Teiul Doamnei nr.18,

inregistrata la Registrul Comertului nr. J40/3383/29.03.2001. cu un capital social de 282

RON. Produsele achizitionate: pantofi dama, pantofi barbate, cizme, ghete, papuci.

1.8.Clientii

Clientii sunt un element relevant pentru valorificarea produselor, sunt expresia cererii

efective ce se manifesta la un moment dat pe piata.

Fiecare client incearca sa isi satisfaca anumite nevoi si cauta anumite avantaje ce pot

fi obtinute prin achizitionarea unui produs. Unii clienti prefera firmele care le ofera toata

gama de produse, apreciaza mai mult serviciile decat preturile, iar altii apreciaza firmele cu

preturi mai accesibile.

Clienti constitue principalul obiect al micromediului firmei, destinatarul final al

eforturilor economice ale acesteia.

Fiecare categorie de clienti prezinta caracteristici proprii, motiv pentru care o firma,

prin profitul activitatiilor pe care le desfasoara se va adresa fie unei singure categorii de

clientele, fie mai multora sau tuturora.

Exista mai multe tipuri de clienti: dependent, influentabil, conformist, ezitant,

vorbaret, timid, exploatant, necinstit, agresiv, exigent, grabit, autonom, independent, la care

comerciantii anticipeaza modul de comportare si isi orienteaza mult mai usor actiunile

promotionale in sensul cresterii vanzarilor.

Clientii societatii comerciale PARNAS SRL sunt in special persoane fizice care au

achizitionat en-detail obiecte de imbracaminte, incaltaminte, genti, articole de plaja, etc.

1.9.Avantajele concurentiale

Ca regula generala, intreprinderea nu este singura si nestingherita in actiunile sale pe

piata, pozitia de monopol este tot mai rar intalnita si concurenta orizontala (cea cu produse

Pagina 6 din 94


similare) sau verticala (cea cu produse diferite dar avand aceeas utilizare) poate impiedica

eforturile firmei4.

Societatea se diferentiaza de concurenta prin experienta de peste 10 ani pe piata,

avand o clientela traditionala, produsele comercializate din gama celor ce fac obiectul de

activitate al societatii fiind de calitate, preturi flexibile, clientii fiind serviti prompt.

Pentru a ramane competitiva societatea va cauta sa diversifice gama de produse

comercializate, respectiv obiecte de imbracaminte, incaltaminte, genti, etc.,tinand seama

permanent de noutatile in domeniu.

Factorii cheie ai succesului produselor sunt: calitatea produselor, desingul, unicitatea,

noutatea produselor, cota de piata si evolutia acestora, costurile, etc.

Pe piata criteriul cel mai important luat in calcul de consumatori este pretul, astfel

societatea comerciala PARNAS SRL, ofera clientilor un pret mai accesibil fata de preturile

concurentei.

CAPITOLUL II

2. OPINII CU PRIVIRE LA RISCUL IN AFACERI

Fiecare intreprinzator, trebuie ca odata cu evaluarea resurselor sa cuantifice riscul pe

care il implica angajarea sa intr-o anumita afacere.

Riscul in general este abordat in mod diferit in lucrari de referinta din tara si

strainatate.

Termenul de risc in activitatea economica inseamna, o gama larga de incertitudini

privind activitatea viitoare a unui agent economic.

Riscul se poate traduce prin variabilitatea profitului fata de media rentabilitatii in

ultimele exercitii, riscul este incapacitatea intreprinderii de a se adapta, in timp si la cel mai

mic cost, la variatia conditiilor de mrdiu.

Notiunea de risc nu are semnificatie decat atunci cand se prezinta viitorul si cand se

incearca estimarea fluctuatilor posibile ale ratei rentabilitatii in cadrul analizelor previzionale.

4Stefan Prutianu, Bogdan Anastasiei, Tudor Jijie, Cercetarea de marketing, studiul pietei pur si simplu, Editura Polirom, Iasi, 2001, pag.144.

Pagina 7 din 94


Prin analiza riscului se intelege o analiza sistematica a oricarui risc de afaceri, de

exemplu cel ce face afaceri cu un client nou, al intrarii pe o piata noua sau de a face o

investitie mare.

Foarte mult agent economici caută cu frenezie certitudinea si înlăturarea riscurilor,

fără să-şi dea seama că viitorul nu poate fi cert, nu poate fi cunoscut dinainte şi că de fapt

trebuie să facem fată riscurilor.

Simetria trecutului si viitorului este recunoscută în analiza modernă a echilibrului

general, dar această simetrie este inacceptabilă pentru economie, pentru care timpul este

ireversibil şi în care viitorul este nu numai diferit, dar este şi imprevizibil.

Orice cercetare trebuie să-şi găsească nivelul propriu de incertitudine pentru a se

dezvolta, deoarece in principal nu ne putem îndrepta spre un adevăr absolut, ci numai spre

unul mai bun.

Un sistem care funcţionează pentru a obţine rezultate viitoare este prin definiţie intr-o

situaţie de incertitudine in care diferitele situaţii au grade de risc, de căutăm o lume a

certitudinii care de fapt nu există.

Un sistem care funcţionează pentru a obţine rezultate viitoare este prin definiţie intr-o

situaţie de incertitudine in care diferitele situaţii au grade de risc, de incertitudine sau chiar de

nedeterminare diferite.

Pentru ca intreprinderea sa-si poata asuma riscurile este nevoie de o stabilire a unui

diagnostic asupra situatiei financiare cand sunt identificate punctele tari si punctele slabe ale

gestiunii financiare.

Obiectivul urmarit este de a detecta unele eventuale situatii de dezechilibru financiar

si de a adopta noi decizii de gestionare a intreprinderii.

Aceste decizii se bazeaza pe identificarea originii si cauzelor dezechilibrelor, pe de-o

parte, iar pe de alta parte pe stabilirea masurilor de remediere a dezechilibrelor, precum si

capacitatea intreprinderii de a-si onora obligatiile, pe termen scurt sau lung (lichiditatea si

solvabilitatea intreprinderii) si valoarea intreprinderii.

Pentru aprecierea situatiei financiare trecute si actuale, informatiile sunt preluate din

bilantul contabil care cuprinde: bilantul, contul de profit si pierdere, anexa bilant.

Bilanţul este documentul contabil de sinteza prin care se prezint bunurile economice,

drepturile si obligaţiilor întreprinderilor, la încheierea exerciţiului si care constituie suportul

analizei financiare.

Fiind un document financiar, el da puţine informaţii despre activitatea tehnica a

întreprinderii, dar reflectă puterea financiară, strategia si tactica unei întreprinderi.

Pagina 8 din 94


Contul de profit si pierdere este un cont de bilanţ care reflecta rezultatele exerciţiului

ce provin din activitatea întreprinderii si cuprinde: cifra de afaceri, veniturile si cheltuielile

exerciţiului (grupate după natura lor), precum si rezultatele exerciţiului (profit si pierdere).

Rezultatul exerciţiului se defalcă in: rezultat curent, rezultatul excepţional, impozitul

pe profit.

Anexa la bilanţ are ca obiective principale completarea şi explicarea datelor înscrise

in Bilanţ si Contul de profit si pierdere si conţine informaţii cu privire la situaţia patrimoniala

si financiara rezultatele aferente exerciţiului încheiat, cum sunt:

activele imobilizate;

stocurile si producţia in curs;

createle si datoriile;

impozite si taxe datorate si vărsate;

provizioanele;

încasări si plăti in valuta;

determinarea rezultatului fiscal;

repartizarea rezultatului exerciţiului;

informaţii suplimentare.

2.1.NOTIUNEA DE RISC

Activitatea unui agent economic, indiferent de ponderea pe care o detine in sectorul

sau de activitate este supusa riscurilor, intrucat acesta nu poate sa prevada cu certitudine

diferitele componente ale rezultatului sau (cost,cantitate, pret) si ale ciclului de exploatare

(cumparari, prelucrari, vanzari).

Nu putem sa apreciem rentabilitatea unui agent economic decât in funcţie de riscul

asumat si invers.

Riscul poate fi definit ca un eveniment, imprejurare, actiune sau complex de

evenimente, neprevazute care ar putea avea loc in activitatea viitoare a unei intreprinderi, cu

efecte negative asupra activitatii sectoriale sau de ansamblu a acesteia.

Riscul, intr-o accepţiune generala, semnifica variabilitatea rezultatului obţinut sub

presiunea mediului. Mai exact putem aprecia ca riscul reprezintă prejudiciul potenţial la care

sunt expuse patrimoniul, interesele şi activitatea agentului economic.

Pagina 9 din 94


Categoriile de riscuri la care se expune agentul economic sunt: riscul de exploatare,

riscul de produs, riscul de piata, riscul de imagine, riscul de lichiditate, riscul de solvabilitate,

riscul de credit, riscul ratei dobanzii, riscul de schimb valutar, riscul de faliment, riscul

conjunctural economic, riscul competitional.

Riscul semnifica variabilitatea profituli fata de media rentabiitatii din ultimile

exercitii.In previziune, riscul exprima variabilitatea estimata a profitului in raport cu speranta

de rentabilitate.

Intr-o alta forma practica, riscul se poate exprima ca variabilitate a profitului in

functie de volumul de activitate al agentului economic.

Riscul poate fi consecinta a conjuncturii economice, a specificului activitatii agentului

economic, a calitatii actului managerial pe toate treptele ierarhice ale structurii organizatorice

si functionale ale agentului economic, a relatiilor cu clientii, furnizorii si diversi

imprumutatori.

Tendinta managerilor de a-si asuma riscul fluctueaza. Variatiile individuale de

comportament provin din experienta si din contextul existent in intreprindere.

Pentru manageri, asumarea riscului este o necesitate. Astfel atitudinea managerilor in

raport cu riscul, poate varia in functie de conditii, ca de exemplu: nivelul profitului, marimea

lichiditatilor si a vanzarilor la un nivel de referinta, pozitia actuala a organizatiei si eventuala

disparitie a sa.

Riscul trebuie privit ca un fenomen obiectiv ce însoţeşte orice afacere şi este mai

degrabă un factor de progres, atunci când este gestionat corect decât de regres. Din punct de

vedere al managementului afaceri prin risc trebuie să înţelegem atât posibilitatea câştigului,

cât şi a pierderii.

2.1.1.Tipologia riscului

In practica, riscul este ordonat după anumite criterii in vederea cuantificării lor.

Aceste criterii sunt:

Dependenta de voinţa managementului şi avem astfel:

Riscul speculativ – cu următoarele caracteristici:

este acceptat – rezulta dintr-un fapt raional, el nu este asumat fără ca managementul

sa fie in cunoştinţa de posibilitatea apariţiei lui;

este delimitabil – managementul poate decide in aranjamentele sale cu privire la

mărimea riscului in

funcţie de limita bugetului şi politica pe care o promovează;

Pagina 10 din 94


se realizează in timp – abia după o perioada de timp managementul poate trage

concluzii cu privire la succesul sau pe piaţa unui produs.

Riscul pur care contrar riscului speculativ:

nu este acceptat in contrapartida unei posibilităţi de câştig;

nu este delimitabil;

ne se realizează in timp;

nu este eveniment aleatoriu independent de voinţa părţilor.

Riscurile pure sunt consecinţa evenimentelor accidentale sau fortuite. Ele par a

proveni numai din neşansa sau hazard (acţiuni exterioare, evenimente de forţa majore:

calamităţi, cutremure etc.) sau de

comportamente anormale ale oamenilor, iar protecţia împotriva lor se face prin

transferul de responsabilităţi companiilor de asigurări5.

Originea riscurilor unde se cuprind următoarele tipuri de risc:

riscurile provenite de la şi din activitatea firmei – acestea sunt riscurile generate de

activitatea de concepţie, comercializare şi exploatare;

riscurile provenite din exteriorul firmei – activitatea unui agent economic se

desfăşoară intr-un mediu politic, social şi economic, care din perspectiva riscului are

influente puternice asupra acestuia.

După natura riscului exista următoarele tipuri de risc:

riscul investitorilor pasivi;

riscul de ţară;

riscul întreprinderii (firmei);

riscul investiţiilor financiare.

2.1.2.Modalitati de evaluare a riscului

Caracterul cuprinzator al gestiunii riscului unei firme implica obligatoriu si ideea de

masurare a pagubei in scopul studieri posibilitatilor de acoperire a costului riscului.

Marimii riscului ca dimensiune care estimeaza si faciliteaza compararea efectelor

riscului este determinata pe baza unor indicatori care apreciaza existenta si influenta

fenomenulor asupra sistemului din punctde vedere cantitativ si calitativ. Pe acest suport,

intreprinzatorul trebuie sa gaseasca acele decizii care asigura o penalizare a intreprinderii la

un nivel mai redus decat efectele riscului.

5Maria Batrancea, Risc si Faliment, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003, pag. 42.

Pagina 11 din 94


Diversitatea situatiilor privind estimarea marimii riscului si implicit a efectelor, se

poate realiza numai in conditiile cunoasterii probabilitatii si intinderii efectelor, a perioadei in

care se manifesta si a dinamicii lor.

Criteriile de clasificare si de estimare a efectelor sunt grupate dupa unii autori in

functie de trei dimensiuni (fig.1.): marime (complexitate, numar de variabile),

importanta(factorul timp) si probabilitatea (gradul de incertituidine probabilistic,

deterministic).

Marime

F(1,0,0) E(1,1,0)

G(0,0,1) H(1,1,1)

D(0,1,0)

A(0,0,0) Probabilitate

B(0,0,1) C(0,1,1)

Importanta

Figura 1. Reprezentarea marimii riscului.

Graficul reliefeaza posibilitatea aparitiei unor serii de situatii particulare. Astfel, in

punctul G, probabilitatea de aparitie a unui eveniment este redusa in conditiile in care

marimea si importanta efectelor este deosebita; pot sa apara efecte cu importanta redusa, dar

de o marime apreciabila cu o probabilitate mare de risc si care se localizeaza pe grafic in

punctul E.

Pentru a asigura o masurare reala a marimii riscului, mai ales in conditii de

comparabilitate, este necesara conversia pe baza unor echivalente a aspectelor calitative si

aspecte cantitative. In acest sens se utilizeaza anumite metode agregare (de exemplu, prin

utilizarea scarii tipice +,0,-, pentru influente mari pozitive, influente nule, influente mari

negative).

Determinarea marimii fenomenelor si a influentelor acestora asupra nivelului pagubei

poata fi realizata prin compararea nivelului existent cu marimea altor efecte alternativa.

Pagina 12 din 94


Probabilitatea realizarii efectelor este data de complexitatea sistemului in care poate

sa-si faca aparitia riscul. Ea poate fi interpretata ca obiectiva, atunci cand observatiile sunt

reale si au la baza date statistice obtinute prin observatii intr-o perioada de timp, sau

subiectiva daca ele provin din imposibilitatea cunoasterii complete a fenomenelor.

Ipotetic consideram o situatie in care doi decidenti se confrunta in acelasi timp, in

conditii de risc ridicat, cu aceleasi probleme de decizie (fig.2).

U

B

_

U(W)

U(W) X

U(A)

A _

0 a w w wmax w

Fig.2. Utilitatea si atitudinea fata de risc

Unde:

u= valoarea medie a utilitatii;

A,B=2 puncte;

w= castiguri;

__

W= castiguri medii;

X= prima de risc;

__

X= w –w

Se poate observa ca decidentul A va alege decizia I, intricat aceasta decizie

favorizeaza o utilitate mai buna (sau speranta utilitatii este mai mare decat incertitudinea), in

timp ce decidentul B va alege decizia a II-a pentru acelasi scop (utilitate), dar tinand cont ca

se bazeaza pe o functionalitate utila a firmei sale, in conditiile unui risc ridicat.

Pentru decidentul care nu are preferinte fata de risc (A), curba utilitatii va fi diferita

fata decel care urmareste sa castige din acest risc (B), deoarece utilitatea pentru primul

decident este mai mare decat pentru cel de-al doilea. Se poate concluziona ca dreapta care

Pagina 13 din 94


trece prin punctele A si B reprezinta atitudinea de neutralitate fata de risc, in timp ce curba

concava exprima nivelul utilitatii, aceasta fiind cu cat mai concava cu cat aversiunea fata de

risc este mai mare.

Dreapta notata pe axa AB cu X, a carei marime exprima prima de risc, se calculeaza

ca diferenta intre speranta matematica de castig (w) si castigul obtinut, pentru aceeasi

utilitate, de agentul economic, care se opune riscului (w mediu). Decizia fata de risc are un

caracter subiectiv, fiecare decident putand sa ia deciziile tinand cont de propria atitudine fata

de risc.

2.2.Riscul la nivel microeconomic

Accelerarea schimbărilor care se manifestă la acest sfârşit de secol determina printre

altele şi creşterea considerabila a numărului de evenimente mai mult sau mai puţin

previzibile. Aceste fenomene neprevăzute pot interveni oricând şi in orice împrejurare cu

efecte pozitive dar şi negative.

Aceste fenomene determina apariţia şi acţiunea unor factori întâmplători, situaţia de

risc fiind o realitate obiectiva suportata nu întotdeauna conştientizat de fiecare om in viata de

zi cu zi.

S-a constatat că reacţiile la risc ale diferiţilor decidenţi sunt diverse, evoluând de la

aversiunea totala fata de risc pana la preferinţa pentru situaţiile cu grad ridicata de risc.

Făcând parte din peisajul economic, riscul afectează întreaga activitate viitoare,

influenţând sporirea cheltuielilor sau a profitului. Riscul este totodată şi un element de baza

in luarea deciziilor, iar studiul şi analiza concreta a riscului ar putea indica soluţii de creştere

a eficientei economice.

Deci, riscul, intr-o definire generala este un eveniment aleatoriu putând antrena

pagube deoarece realizarea lui este adesea generatoare de pierderi pentru firma .

El face parte din regulile jocului economic şi deci cu voia sau fără voia noastră el

acţionează. Înţelegerea mecanismului de apariţie şi manifestare a riscului permite

evaluatorului o apreciere realistă a perspectivelor viitoare ale firmei.

Un prim criteriu de abordare a riscului este dependenţa de voinţa managementului,

după care avem un tip de risc şi anume riscul speculativ, care poate fi acceptat, delimitabil

sau care se realizează in timp.

Atitudinea fata de acest risc este diferită de la o firmă la alta, putând merge de la

“gustul riscului“ până la aversiune totală trecând prin faza de neutralitate. Firma poate estima

Pagina 14 din 94


efectele nefaste pa care riscurile speculative la provoacă intervenind in gestionarea acestora

prin tehnici speciale.

Mai exista şi riscurile pure care fiind prin natura lor evenimente independente de

voinţa managementului sunt greu de controlat, motiv pentru care protecţia împotriva lor pe

care o pot face agenţii economici, firmele este sa transfere responsabilitatea companiilor de

asigurări.

Un alt criteriu de care firma trebuie sa tina cont in analiza riscurilor le delimitează

după originea lor in riscuri provenite de la şi din activitatea firmei şi riscuri provenite din

exteriorul firmei.

Ca o legătura intre întreprindere şi risc, riscul economic reprezintă incapacitatea

agentului economic de a se adapta la timp şi cu cel mai mic cost la variaţiile mediului. Mai

exact el reprezintă valoarea rezultatului economic la condiţiile de exploatare.

Intr-o accepţiune sintetica, la nivel micro-economic, inerent oricărei activităţi,

semnifica variabilitatea rezultatului sub presiunea mediului. Diferiţi agenţi economici nu-şi

asuma un risc decât in funcţie de rentabilitatea pe care ei o aşteaptă.

In teoria economica este tot mai frecvent acreditata ideea ca echilibrul financiar este

respectat numai daca rentabilitatea unui agent economic compensează riscul asumat, risc

dependent in mod egal de factori economici şi de politica financiara a firmei. Deci analiza

riscului in general presupune o analiza a mediului concurenţial, respectiv a factorilor

contextului concurenţial.

Jocul concurenţial este influenţat in mod egal de numărul întreprinderilor noi care pot

pătrunde într-un sector, precum şi de posibilitatea garanţiei unor produse de substituţie.

Furnizorii şi clienţii exercită presiuni variabile asupra întreprinderilor dintr-un sector.

Există patru forte care se exercită din exterior asupra dinamicii concurenţiale, la care se

adaugă rivalitatea dintre firmele sectorului. Cele patru forte care dau imaginea contextului

concurenţial sunt:

potenţialul de apariţie a noi concurenţi;

furnizorii şi puterea de negociere;

clienţii şi puterea de negociere;

pericolul apariţiei unor produse noi de substituţie.

Investigarea contextului concurenţial trebuie orientata spre urmărirea:

puterii de negociere a întreprinderii;

barierele de intrare / ieşire din sector;

structura concurentei;

Pagina 15 din 94


poziţiei concurenţiale a întreprinderii.

Pentru a evalua puterea de negociere a unei întreprinderi se folosesc următoarele

criterii:

Concentrarea relativa a furnizorilor (clienţilor) acest criteriu vizează distribuţia părţii

de piaţa la un număr mai mare sau mai mic de întreprinderi;

Calitatea “legata“ sau calitatea unui produs care este legata de calitatea materiilor

prime, pieselor şi sub ansamblelor procurate pe tot circuitul economic. Din acest motiv,

furnizorii de materii prime şi piese de schimb au o putere de negociere superioara clienţilor;

Natura produsului. Vânzarea unor produse cu caracteristici tehnico-funcţionale şi

comerciale deosebite conferă furnizorilor avantaje in timp ce vânzarea unor produse

banalizate conferă, dimpotrivă, capacitatea de presiune asupra clienţilor.

Costul transferului de la un furnizor la altul. Cu cat costul transferului este mai ridicat

cu atât clientul este mai legat de furnizorul sau actual şi cu atât puterea furnizorului este mai

mare;

Concentrarea schimbului conferă putere de negociere sectorului care reprezintă pentru

sectorul partener, unicul sau furnizor sau client.

După numărul de întreprinderi ce acţionează pe o anumita piaţa se distinge

următoarea structura concurenţială:

piaţa cu concurenţă perfectă;

piaţa cu concurenţă monopolistă;

oligopol;

monopol;

Numărul agenţilor economici nu este bine estimat pentru a putea contura structura

pieţei şi a concurentei, de aceea se analizează un sistem de indicatori dintre cei mai utilizaţi:

indicele parţial de concentrare;

indicele H.H.;

indicele H.T.

Indicele parţial de concentrare exprimă poziţia primelor patru, opt sau douăsprezece

întreprinderi in valoarea totala a pieţei.

Unde:

pi = partea de piaţa absoluta a întreprinderii ;

Pagina 16 din 94


n =4.8 sau 12

Acest indice se utilizează pentru a cunoaşte forţa liderilor pe o piaţă.

Indicele H.H (Herfindahl – Hirschman):

Unde:

n = numărul total de întreprinderi ce acţionează pe piaţa .

Indicele H.T este:

Unde:

n = numărul total de întreprinderi;

i = rangul întreprinderii;

pi = partea de piaţa a întreprinderii de rang i.

Determinarea poziţiei concurenţiale a unei întreprinderi se face in funcţie de sistemul

de factori ai succesului determinaţi după următoarele criterii:

poziţia de piaţa exprimata prin partea absoluta sau relativa;

poziţia întreprinderii in materie de consum: aprovizionare, stocare, vânzare;

imaginea întreprinderii si implantarea comerciala;

competentele tehnice si tehnologice;

rentabilitatea si forţa financiara.

Aceşti factori cheie au o semnificaţie directa de la un sector la altul, in fiecare sector

acţionând la un moment dat un anumit factor cheie sau dominant. Calitatea factorilor cheie

poate fi obţinuta in funcţie de evoluţia globala a sectorului si de faza de maturitate a

întreprinderii.

2.3.Riscul agentilor economici

Pagina 17 din 94


Nu putem sa apreciem rentabilitatea unui agent economic decât in funcţie riscul

asumat si invers.

Riscul, intr-o accepţiune generală, semnifica variabilitatea rezultatului ţinut sub

presiunea mediului. Mai exact putem aprecia ca riscul reprezintă prejudiciul potenţial la care

sunt expuse patrimoniul, interesele si activitatea agentului economic .

Asumarea riscului este strâns legata de rentabilitatea activităţii, ceea ce înseamnă ca

agenţii economici nu-si asuma un risc decât in funcţie de rentabilitatea trebuie sa compenseze

riscul asumat.

Cu cat nivelului riscului este mai ridicat cu atât agenţii economici sunt nevoiţi sa ia

considerare posibilitatea înregistrării de pierderi.

Cauzele care generează riscul pot fi:

specificul activităţii desfăşurate;

concurenţa;

calitatea actului managerial (imprudenta manageriala);

relaţiile cu clienţii, furnizorii, băncile, etc.;

lipsa informaţiilor sau inexactitatea acestora;

împrejurări de forţa majora (calamităţi naturale) sau fortuite (incendii, furt, accidente).

Formele pe care le îmbracă riscul sunt diverse ele putându-se manifesta mai intens sau

mai puţin intens la nivelul agentului economic. In practică cel mai adesea se vorbeşte de

riscul de ţară, riscul valutar, riscul tehnic, riscul de exploatare, riscul de faliment, riscul

financiar şi riscul comercial.

Fiind supusă unui număr atât de mare de riscuri activitatea unui agent economic este

cu atât mai puţin riscantă cu cât acesta manifestă un grad mai mare de flexibilitate. Cum

niciodată nu pot fi stăpânite în totalitate riscurile se pune problema stăpânirii unui anumit

nivel de risc pentru a creste rentabilitatea pe care acesta o permite.

Dacă luăm in considerare posibilitatea clasificării riscurilor, după originea lor, vorbim

de riscuri interne şi riscuri externe.

Riscul intern reprezintă o categorie de risc la care este supus un agent economic şi

care îşi are cauzele in interiorul unităţii fiind localizat in domeniul managementului, respectiv

al producţiei.

In domeniul managementului există posibilitatea ca întreprinderea să fie condusă de

persoane care nu au calificarea şi aptitudinile necesare unui bun conducător.

In sfera producţiei se pot manifesta:

riscul de inovaţie (modernizarea producţiei);

Pagina 18 din 94


riscul de funcţionare a produselor;

riscul de exploatare;

riscul de cooperare în producţie ;

riscul de neexecutare.

Riscul extern se manifestă ca urmare a acţiunii unor factori din afara unităţii, zonali

sau naţionali. Această categorie de risc poate fi:

de neexecutare, când beneficiarul nu mai vrea să ridice mărfurile contractate;

de insolvabilitate, când beneficiarul se găseşte în imposibilitatea de a plăti

contravaloarea mărfurilor;

valutar;

de natură politică;

cu caracter natural.

2.4.ANALIZA RISCULUI ECONOMIC

In realitatea economica, pretul de vanzare nu poate ramane constant, deoarece

concurenta ofera situatii diverse. Astfel in cazul scaderii cererii pe piata (neprevazuta de

intreprindere), preturile vor scadea. Acest fenomen va fi insotit de intarzierea platilor,

cresterea stocurilor, a provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli. Drept urmare, cheltuielile

relativ constante sporesc considerabil, iar profitul va inregistra o scadere semnificativa.

In cazul in care cererea de produse pe piata scade, preturile si implicit profitul vor

creste, determinand o scadere a punctului critic. Prin urmare punctul de echilibru nu este un

concept static, nu exista un punct critic absolut, ci un prag de rentabilitate cu un anumit

orizont de calcul.

2.4.1.Analiza pragului de rentabilitate

Pragul de rentabilitate este punctul la care cifra de afaceri acoperă cheltuielile de

exploatare, iar rezultatul este nul. În termeni de risc spunem că începând de la acest punct

întreprinderea începe să devină rentabilă. Cu cât nivelul activităţii este mai îndepărtat de acest

punct, cu atât riscul este mai redus, iar activitatea firmei mai rentabilă.

Determinarea pragului rentabilităţii se poate face în unităţi fizice sau valorice, pentru

un singur produs sau pentru întreaga activitate.

Pagina 19 din 94


Calculul pragului de rentabilitate in unităţi fizice . Acest calcul este operaţional la

firmele monoproductive pornindu-se de la următoarele relaţii:

Unde:

CA – cifra de afaceri aferentă pragului de rentabilitate;

Qo - nivelul producţiei pentru atingerea pragului de rentabilitate;

CF- costurile fixe totale;

P- preţuri unitare ale produselor;

Cvm- costul variabil mediu al produselor.

Reprezentarea grafică a pragului de rentabilitate in unităţi fizice

pentru unităţi monoproductive:

2. Calculul pragului de rentabilitate in unităţile valorice . Acesta se poate face atât

pentru firme monoproductive, cât şi pentru cele care produc şi comercializează o gamă

variată de produse. În primul caz relaţiile de calcul sunt determinate pornind de la relaţia în

cazul determinării volumului fizic al producţiei critice:

Pentru a transforma producţia fizică in cifra de afaceri (producţia valorică) relaţia

trebuie ponderată cu preţul unitar.

Deci :

Pagina 20 din 94

Cv

m

Q0

pcvm


În al doilea rând determinarea pragului de rentabilitate se face plecând de la

următoarea relaţie:

CAo = CT= CF + CV

Dacă se consideră că preţul de vânzare şi costul variabil mediu sunt constante, atunci

şi raportul este constant. Astfel relaţia va fi:

Unde:

CAo- cifra de afaceri pentru atingerea pragului de

Rentabilitate ;

Pagina 21 din 94


CF - costuri fixe totale ;

CV - costuri variabile totale ;

CA – cifra de afaceri totală ;

Graficul pentru pragul de rentabilitate poate fi redat ca în figura

următoare:

CA

CV

CF CT

CA

ZONA DE PIERDERI CA0 ZONA DE PROFIT

2.4.1.1.Modelul pragului de rentabilitate

Pragul de rentabilitate calculat pentru întreprinderile cu activitate sezonieră pe baza

indicatorilor anuali, respectiv cumulaţi pe cele patru trimestre ne este realist deoarece nu

surprinde variaţiile sezoniere.

Pentru a evidenţia factorii sezonieri se calculează un prag de rentabilitate, dar

începând cu trimestrul în care marja asupra cheltuielilor variabile cumulată de la începutul

anului şi până în momentul respectiv este pozitivă.

Aceste condiţii sunt necesare deoarece marja poate fi pozitivă sau negativă în decursul

celor patru trimestre ale anului, pe total an rezultând o marjă pozitivă pe baza căreia s-a

determinat pragul de rentabilitate aparent care pune sub semnul întrebării realitatea.

În aceste condiţii, relaţiile de calcul pentru pragul de rentabilitate sunt:

Pagina 22 din 94


a)

- pragul de rentabilitate (care nu ia în calcul sezonalitatea)

b)

-pragul de rentabilitate cu implicaţia sezonalităţii

-sunt aferente trimestrului în care marja cumulată de la începutul

anului devine pozitivă.

Analiza cost – volum – profit (CPV) devine mai viabilă dacă este aplicată doar asupra

cheltuielilor fixe plătibile. În acest fel se evidenţiază punctul de echilibru între încasări, dacă

este vorba despre vânzări şi plăţile aferente (legate de cheltuieli), denumit punct mort al

încasărilor.

Relaţia care stă la baza punctului mort al încasărilor (QPMI exprimat cantitativ) este

următoarea:

Unde:

CFP – cheltuieli fixe plătibile;

mcv – marja unitară asupra costului variabil

Pagina 23 din 94


Atunci când punctul mort al încasărilor se află sub cel al exploatării (QPMI (QPR)

indică momentul din care activitatea întreprinderii începe să degajeze un monetar curent.

Pentru a lărgi noţiunea de “punct mort”, incluzând cheltuielile fixe şi cheltuielile

financiare (care sunt evidenţiate în rezultatul exploatării) se determină un punct mort global .

Pe baza punctului mort global care ia în calcul şi costul îndatorării se poate face o primă

apreciere asupra riscului financiar.

Analiza pragului de rentabilitate oferă informaţii de gestiune interesante din punct de

vedere economic, mai puţin pertinente sub aspectul realităţii economice datorită următoarelor

limite:

presupune o cerere limitată şi randamentele constante;

orizontul pe care îl are în vedere este scurt şi nu determină modificări în structura

producţiei.

În realitate separaţia cheltuielilor variabile şi fixe nu rămâne constantă în timp pentru

variaţii mari ale cifrei de afaceri. De aceea metoda poate fi aplicată cu succes numai

întreprinderilor mici, la nivel de atelier, precum şi la întreprinderile cu parte comercială la

care această structură nu suportă modificări sensibile.

Numai prin cunoaşterea punctului mort se poate fixa obiectivul minim de realizat

(CAmin) pentru ca întreprinderea să fie profitabilă.

2.4.2. Analiza riscului de exploatare

Riscul de exploatare exprimă incapacitatea de a se adapta la timp şi cu cel mai mic

cost la variaţiile mediului, reflectând volatilitatea rezultatului economic la condiţiile de

exploatare.

Riscul nu depinde numai de factori generali, ci şi de structura costurilor, respectiv

comportamentul lor faţă de volumul de activitate. Structura cheltuielilor în special separaţia

cheltuielilor fixe şi cele variabile în raport cu cifra de afaceri exercită o influenţă marcantă

asupra rentabilităţii, ceea ce justifică formularea modelului de analiză al “punctului mort“.

Această grupare trebuie abordată prin prisma timpului, deoarece pe termen lung toate

cheltuielile sunt considerate variabile şi numai pe termen scurt unele sunt variabile şi altele

fixe.

Pagina 24 din 94


Riscul de exploatare depinde, în special de nivelul cheltuielilor fixe, fiind mult mai

bine absorbit de o cifră de afaceri mai mare.

Importanţa cheltuielilor fixe nu poate fi apreciată în valoare absolută, ci numai în

raport cu marja generală de întreprindere, deoarece există sectoare, ca de exemplu cele ale

serviciilor în care raportul cifră de afaceri mai mare, deci cheltuielile fixe sunt mai uşor

absorbite prin cifra de afaceri.

Sinteza între nivelul cheltuielilor fixe şi cel al marjei o realizează punctul mort,

respectiv analiza cost-volum-profit.

2.4.2.1. Evaluarea riscului de exploatare

Evaluarea riscului de exploatare se face cu ajutorul indicatorului

de poziţie faţă de pragul de rentabilitate. Acest indicator se poate determina fie prin

mărimi relative, fie prin mărimi absolute.

Evaluarea riscului de exploatare pornind deci de la modelul pragului de rentabilitate

se concretizează in doua maniere complementare:

-fie calculând direct rata, care exprimă riscul de exploatare(RPR):

Cu cât această rata este mai mare, cu atât riscul va fi mai mare si invers.

-fie calculând indicele de securitate (IS) care evidenţiază marja de securitate de care

dispune întreprinderea.

Marja de securitate mai este denumită şi ca flexibilitate absolută, exprimă capacitatea

întreprinderii de a-şi modifica nivelul producţiei pentru a se adapta la cerinţele pieţei. Cu cât

acest indicator este mai mare (are o valoare mai mare), cu atât flexibilitatea întreprinderii este

mai ridicată, respectiv riscul de exploatare va fi mai redus.

Formula indicelui se siguranţă este:

Pagina 25 din 94


Indicele de siguranţă se mai numeşte şi coeficient de volatilitate si are aceeaşi valoare

informaţională ca şi marja de siguranţă.

Aprecierea riscului de exploatare poate fi făcută şi cu ajutorul unui indicator de

poziţie faţă de pragul de rentabilitate, indicator care poate fi exprimat atât în mărimi absolute

(α ), cât şi mărimi relative (α’) potrivit următoarelor relatii:

Poziţia absolută (α) definită ca şi flexibilitate absolută, evidenţiază capacitatea

întreprinderii de a-şi adapta producţia la cerinţele pieţei. Se doreşte ca acest indicator să fie

cât mai mare pentru a evidenţia o flexibilitate ridicată a întreprinderii, respectiv un ritm de

exploatare cât mai redus.

Indicatorul de poziţie relativ (α’), denumit şi coeficient de volatilitate înregistrează

valori mari când riscul este minim.

Studiile realizate în economiile accidentale apreciază situaţia întreprinderilor în raport

cu pragul de rentabilitate astfel:

instabilă, dacă CAreală este cu nai puţin de 10% deasupra pragului de rentabilitate;

relativ stabilă, dacă CAreală este cu 20% deasupra punctului critic;

confortabilă, dacă CAreală depăşeşte punctul critic cu peste 20%.

2.4.3.Conjunctura economico-financiară a firme

Stabilirea conjuncturii economico-financiară a firmei precum şi a rezultatului

exploatării acesteia se măsoară ci ajutorul coeficientului de elasticitate care mai poartă

denumirea de efect de pârghie de exploatare si acesta măsoară creşterea relativă a profitului

(fără cheltuieli şi venituri financiare) care rezultă dintr-o creştere relativă a producţiei.

Pagina 26 din 94


Cu cât întreprinderea se îndepărtează de pragul de rentabilitate, cu atât elasticitatea

este mai redusă, deci riscul de exploatare este mai mic.

Efectul pârghiei de exploatare ne arată cu ce procente se modifică profitul la

modificarea cu un procent a producţiei:

Unde:

P- profitul exploatării;

Q- producţia exploatării;

Δ- creşterea / scăderea.

Pârghia de exploatare este dependentă de structura cheltuielilor:

P= q (p-v)- F

Unde:

q – volumul fizic al producţiei;

p – preţul de vânzare;

v – cheltuieli variabile unitare;

F – cheltuieli fixe.

Deoarece cheltuielile fixe sunt constante, relaţia devine:

ΔP = Δq ( p-v )

Iar creşterea relativă va fi:

Pagina 27 din 94


Coeficientul pârghiei de exploatare se poate exprima astfel:

Din această formulă rezultă că:

După determinarea acestui coeficient de elasticitate se pot trage următoarele concluzii

referitoare la întreprinderea analizată:

1. cu cât pârghia de exploatare este mai mare, riscul de exploatare creşte. Mici

nerealizări ale producţiei conduc la mari dificultăţi financiare;

2. cu cât pârghia de exploatare este mai mică, cu atât firma se îndepărtează de punctul

critic având risc de exploatare mic;

3. cu cât cheltuielile fixe sunt mai mari, cu atât pârghia de exploatare este mai mare,

deci riscul de exploatare este mai mare;

4. pe măsură ce creşte capitalizarea firmelor creşte şi riscul de exploatare.

În funcţie de valoarea coeficientului de elasticitate întreprinderea se poate afla într-

una din următoarele situaţii:

instabilă, cu risc economic ridicat dacă acest coeficient este mai

mare decât 11;

relativ stabilă, dacă elasticitatea este aproximativ 6;

confortabilă, cu risc redus, dacă coeficientul de elasticitate este

mai mic decât 6.

Pagina 28 din 94


În concluzie putem spune că riscul economic al agenţilor economici depinde de trei

mari parametri: cifra de afaceri, structura cheltuielilor şi proximitatea punctului critic în

raport cu nivelul producţiei efective.

2.5. RISCUL FINANCIAR

Fiecare întreprindere îşi desfăşoară activitatea utilizând atât capital propriu, cât şi

capital împrumutat, care se deosebesc unul de altul prin costul pe care ăl generează.

Riscul financiar determină variabilitatea indicatorilor de rezultate ca urmare a

modificării structurii financiare a întreprinderii.

Din lipsa resurselor proprii, pentru a-şi desfăşura activitatea, întreprinderea recurge la

împrumuturi pentru a putea realiza oportunitatea unei investiţii.

O întreprindere care apelează la împrumuturi trebuie să suporte din rezultate şi

cheltuieli financiare aferente împrumutului respectiv. Din această cauză, îndatorarea, prin

mărimea şi costul ei, determină modificarea rezultatelor, deci modifică riscul financiar.

La nivelul unei întreprinderi decizia de a investi generează riscul activităţii economice

(prin creşterea costurilor fixe), iar decizia de finanţare generează riscul financiar.

În comparaţie cu riscul de exploatare, riscul financiar ia în considerare şi influenţa

structurii capitalului, respectiv gradul de îndatorare al agentului economic.

Dacă pentru o anumită nevoie de capital dată, cheltuielile financiare (dobânda) sunt

cheltuieli fixe, atunci riscul financiar poate sa fie evaluat cu ajutorul unui prag de rentabilitate

global după următoarea relaţie:

Unde :

CA- cifra de afaceri ;

CF- cheltuieli fixe ;

Dob- dobânda ;

CV – cheltuieli variabile .

Pagina 29 din 94


Evaluarea riscului financiar se face similar riscului de exploatare cu ajutorul

următorilor indicatori:

marja de siguranţă;

indicele de siguranţă;

coeficientul de elasticitate.

Dacă se modifică rentabilitatea capitalului propriu, analiza acestei modificări ca

urmare a politicii financiare poate fi urmărită cu ajutorul unui model numit “efectul de levier

financia“.

Levierul financiar cuantifică impactul apelării la credite (pentru a putea finanţa o

investiţie) asupra rentabilităţii sale financiare.

Efectul levierului financiar, adică variaţia ratei rentabilităţii capitalurilor proprii

depinde de corelaţiile care există între rata rentabilităţii economice şi costul datoriei sau ratei

dobânzii pe de-o parte, iar pe de altă parte nivelul îndatorării.

Pornind de la structura bilanţului, respectiv ratele de rentabilitate caracteristice

prezentate în figura 1 se pot ilustra modalităţile de calcul a rentabilităţii financiare pornind de

la rentabilitatea economică şi evidenţiind în acelaşi timp influenţa “efectului de levier”.

Figura 1.

Unde:

Ae=activ economic ;

re=rata rentabilităţii economice;

Cpr=capital propriu ;

rf =rata rentabilităţii financiare ;

Dat=datorii ;

rd=rata dobânzii.

Dacă agentul economic analizat este scutit de impozit pe profit, rezultatul exerciţiului

(Rex) se poate determina ca diferenţă între rezultatul exploatării (Rex) şi dobânda (Dob)

plătită pentru capitalul împrumutat (Dat):

Pagina 30 din 94

Cpr

(rf)

Ae

(re) Dat (rd)


Rex = RE – Dob

Rezultatul exploatării se poate obţine din relaţia de calcul a ratei rentabilităţii

economice ( re):

Dacă toate aceste date se înlocuiesc în relaţia de calcul a ratei rentabilităţii financiare

se va obţine următoarea formulă:

Se observă că activul economic este în totalitate finanţat din capitalul propriu şi cel

împrumutat (Ae=Cpr + Dat). În acest caz relaţia precedentă va deveni:

Se consideră următoarea relaţie cu care se va putea construi relaţia:

Vf +Vex - I mp =0

Cf = Dob

Unde :

Vf, Vex – venituri financiare ,respectiv venituri excepţionale;

Cf , Cex – cheltuieli financiare , respectiv cheltuieli excepţionale ;

Imp – impozitul pe profit .

Pagina 31 din 94


Dacă în relaţie se mai introduce şi rata impozitului pe profit (t) atunci rata financiară

de rentabilitate devine:

Riscul îndatorării cunoscut aşa cum am mai precizat sub denumirea de efect de levier

arată deci influenţa pe care îndatorarea o are asupra rentabilităţii capitalurilor proprii ale

întreprinderii.

În teoria financiară se face distincţie între rata rentabilităţii capitalului propriu numită

şi rata de rentabilitate financiară.

Calculată pe baza capitalurilor întreprinderii, rata de rentabilitate financiară poate fi

definită în următoarea formulă:

Unde :

Kt- capital total;

Ki- capital împrumutat;

Kp- capital propriu;

d - rata dobănzi.

G=K-Kp

G- rata îndatoriri

Astfel dacă:

Pagina 32 din 94


1. rf<1 – efectul de levier acţionează defavorabil, rentabilitatea economică fiind

inferioară costului datoriei, astfel că rentabilitatea capitalului propriu scade când

întreprinderea îşi majorează rata de îndatorare;

2. rf=1 – recursul la îndatorare nu modifică rentabilitatea capitalului propriu;

3. rf>1 – efectul de levier acţionează în favoarea întreprinderii, rentabilitatea este o

funcţie crescătoare a ratei de levier, întreprinderea putând să-şi majoreze rentabilitatea sa

crescând rata de îndatorare;

4. o scădere a activităţii amplifică pierderile unei societăţi îndatorate, cheltuielile

financiare fiind inelastice. Astfel se stabileşte o legătură între riscul de exploatare şi riscul

îndatorării;

În cazul unei întreprinderi profitabile, costul îndatorării trebuie calculat după

impozitare‚ deoarece cheltuielile financiare sunt deductibile din baza impozitară şi vor

antrena o economie de impozit. O întreprindere cu pierdere, însă nu-şi poate deduce

cheltuielile financiare, ea suportă complet costul îndatorării.

Condiţia ca rentabilitatea financiară să crească atunci când întreprinderea apelează la

datorii este ca rentabilitatea economică să fie superioară ratei dobânzii. În acest caz rata

rentabilităţii financiare este cu atât mai mică decât rata dobânzii, atunci efectul levier devine

negativ şi rata financiară va fi cu atât mai mică decât rata rentabilităţii economice cu cât rata

îndatorării este mai mare.

Un agent economic poate fi în una din următoarele trei situaţii:

re>rd – astfel apelarea la credite va conduce la îmbunătăţirea ratei rentabilităţii

economice;

re=rd – apelarea la credite este indiferentă din punctul de vedere al efectului de levier;

re<rd – apelarea la credite va conduce la reducerea performanţelor.

Factorii de influenţă asupra ratei rentabilităţii financiare sunt rata rentabilităţii

economice si efectul de levier.

Pe lângă aceştia mai există şi alţi factori cum ar fi:

viteza de rotaţie a activului total ;

rata rentabilităţii comerciale ;

Pagina 33 din 94


diferenţa dintre rata rentabilităţii economice şi rata dobânzii (re-rd);

gradul de îndatorare al întreprinderii .

Pentru a-şi îmbunătăţii performanţele financiare, întreprinderea trebuie să accelereze

viteza de rotaţie a activelor, să sporească rentabilitatea comercială şi să fundamenteze politica

financiară care să-i poată permită valorificarea conjuncturilor favorabile.

2.5.1.Riscul de insolvabilitate sau riscul de faliment

Orice activitate desfăşurată de o societate implică un anumit risc mai mare sau mai

mic, precum şi oferă posibilitatea apariţiei falimentului în funcţie de mărimea riscului care

apare. De aici rezultă legătura strânsă care există între risc şi faliment.

Etapa cea mai importantă de care analistul trebuie să ţină seama este mărimea riscului

de faliment şi determinarea lui în estimările viitoare. Analistul trebuie să sesizeze dacă nu

cumva sub masca unor rezultate curente favorabile se ascunde un risc viitor mare. Deci

menirea analistului este să constate riscul şi să-l prevadă.

În literatura economică străină s-au determinat următoarele metode de diagnosticări şi

analiză a riscului de faliment: analiza statică pe baza bilanţului patrimonial; analiza

funcţională pe baza bilanţului funcţional, analiza dinamică, analiza strategică, analiza

scorurilor şi altele.

Cercetarea riscului de faliment prin metode clasice şi prin cele enumerate mai sus,

permite evidenţierea performanţelor trecute ale agentului economic, chiar şi a riscurilor de

exploatare financiare, de îndatorare, informând însă în mică masură asupra viitorului acestuia

şi fără a oferii posibilitatea evaluării globale a riscului de faliment. Deoarece rezultatele

financiare suportă o degradare rapidă in timp apare tot mai mult necesitatea unor informaţii

tot mai sigure şi precise cu privire la viitor şi la riscul de faliment al întreprinderii.

Ca o reacţie la aceste cerinţe practice, cercetătorii şi organismele financiare

internaţionale s-au preocupat de elaborarea unei metode de predicţie a riscului de faliment,

denumită metoda scorurilor, care constituie fără îndoială o îmbogăţire a analizei tradiţionale

prin rate.

Pagina 34 din 94


Capacitatea întreprinderii de a face faţă obligaţiilor scadente generate fie de

angajamente contractate în perioada anterioară, fie din desfăşurarea unor acţiuni curente. În

mediul economic întreprinderea se poate confrunta cu dificultăţi de plată care pot fi

ocazionale sau temporare cât şi permanente. Existenţa acestor dificultăţi permanente în

achitarea obligaţiilor reflectă o fragilitate economică şi financiară cu influenţă asupra

solvabilităţii, care este condiţia financiară de supravieţuire a agentului economic.

2.5.2.Metode de analiza a riscului de faliment

Analiza riscului de faliment se poate realiza cu ajutorul unor metode, care din punct

de vedere al formei legaturii intre fenomen (solvabilitatea firmei) si factorii sai de influenta se

pot grupa in mai multe categori, dintre care cele mai importante sunt:

- metode patrimoniale;

-metode statistice;

-metode bancare.

2.5.2.1.Analiza riscului de faliment cu ajutorul metodelor patrimoniale

Această metodă utilizează pe lângă alte instrumente de analiză şi fondul de rulment,

care oferă informaţii rapide despre starea în care se află întreprinderea din punct de vedere al

riscului.

Utilizarea fondului de rulment pentru determinarea riscului de faliment porneşte de la

ideea că echilibrul financiar este respectat numai dacă sunt respectate două reguli financiare

şi anume:

Activ imobilizat= Capital permanent

Activ circulant= Obligaţii pe termen scurt

Lichidarea activelor se corelează (se pune în corespondenţă) cu exigibilitatea

pasivelor sau fondul de rulment patrimonial şi astfel există posibilitatea aprecierii pe termen

scurt a riscului de nerambursare a obligaţiilor şi de apariţie a riscului de faliment.

Relaţiile care se pot naşte între activele circulante ca lichidităţi eventuale, potenţiale şi

exigibilitate potenţială sunt următoarele:

Pagina 35 din 94


Active circulante = Obligaţii pe termen scurt, deci fondul de rulment este zero,

aceasta se întâmplă atunci când considerăm solvabilitatea pe termen scurt că este asigurată,

dar acest echilibru este foarte fragil, şi neîncasarea creanţelor va duce la compromiterea lui;

Active circulante > Obligaţiile pe termen scurt, deci fondul de rulment este pozitiv,

atunci când se înregistrează un excedent de lichidităţi pe termen scurt;

Din punct de vedere al riscului de insolvabilitate spunem că întreprinderea se află într-

o situaţie favorabilă, pentru că este în măsură ca pe lângă plata obligaţiunilor scadente să

dispună şi de un plus de lichidităţi potenţiale.

Dacă activele circulante sunt mai puţine decât obligaţiile pe termen scurt, fondul de

rulment este negativ, întreprinderea nedispunând de lichidităţi pentru plata obligaţiilor se

situează într-o poziţie riscantă.

Aceste relaţii enumerate mai sus oferă doar o informaţie parţială în ceea ce priveşte

riscul de faliment sau de insolvabilitate, mai trebuiesc pe lângă aceste informaţii să fie

amintite şi să se urmărească şi ratele de gestiune ale activelor şi pasivelor.

Dacă durata medie de rotaţie a activelor este mai mică decat durata medie de rotaţie

pasivelor, chiar şi cu un fond de rulment negativ echilibrul financiar poate fi menţinut şi

riscul de faliment poate fi eliminat.

2.5.2.2. Analiza riscului de faliment prin metode statistice

Evaluarea intrarii si mentineri in afaceri a firmei pe o piata concurentiala presupune

utilizareaunor metode statistice intre care, pe termen scurt mentionam metoda „credit-

scoring”.

Tinta acestei metode este de a stabili pentru fiecare firma un indicator de sinteza

denumit „scor” care sa permita estimarea starii de faliment a firmei.

Aplicarea acestei metode presupune observarea unui ansamblu de întreprinderi

grupate în întreprinderi cu funcţionalitate normală şi întreprinderi cu dificultăţi financiare.

Pentru ambele tipuri de întreprinderi se selecţionează în mod progresiv cu ajutorul

unei proceduri informative, ratele cele mai discriminante, până când procentul de clasament

bun este suficient de ridicat. Aceasta are în vedere selecţia ratelor prin metoda „pas cu pas”.

Primele calcule care au fost determinate oferă analistului rata care-i permite separarea

cea mai bună, optimă a celor două întreprinderi. În faza următoare este luată în calcul a doua

rată cu scopul creşterii puterii discriminante obţinute, pornind de la un cuplu de rate.

Pagina 36 din 94


În continuare se procedează la fel, introducând a treia şi apoi a patra rată şi asa mai

departe, calculele putând fi oprite atunci când procentul de clasament pertinent a funcţiei

discriminante începe să se diminueze.

Combinaţia precedentă efectuată în pasul precedent va fi considerată cea optimă.

Această combinaţie liniară a ratelor, care diferenţiază cel mai bine posibil întreprinderile

sănătoase de întreprinderile falimentare conduce la determinarea unui indicator de clasament

numit scor şi este notat cu Z. Acest indicator oferă o bună

aproximare a riscului de faliment pentru o anumită întreprindere şi totodată aprecierea

posibilităţii de a fi o întreprindere normală sau falimentară.

Scorul (Z) apare ca o funcţie liniară de mai multe variabile, caracterizate de

coeficienţi de pondere determinaţi prin metoda celor mai mici pătrate, ca urmare a

observaţiilor asupra întreprinderilor reprezentative şi grupate de la bun început în

intreprinderi sănătoase şi deficitare după următoarea formulă de calcul:

Unde:

Ki= coeficient de pondere al fiecărei rate;

Ri= rate selecţionate la puterea discriminantă cea mai mare;

C = constanta (care poate să apară sau nu);

n = numărul de rate reţinute pentru calculul mărimii Z.

Coeficienţii (Ki) pot fi pozitivi sau negativi. Dacă ei sunt negativi ei degradează

scorul şi contribuie la creşterea riscului de faliment. Ratele selecţionate (Ri) independente

între ele în raport cu funcţia scor (Z), deoarece un anumit grad de corelaţie între ele ar

conduce la înregistrarea unor influenţe . repetate ale aceluiaşi fenomen economico-financiar.

Chiar dacă modelul funcţiei discriminante cuprinde 5 până la 8 rate selecţionează, în

aproape toate se va găsi rată referitoare la fondul de rulment net global care este o îndatorare,

o solvabilitate pe termen scurt, cu cheltuieli financiare şi cu cheltuieli de personal.

În teoria economică au fost elaborate o serie de metode bazate pe metoda scorurilor,

dintre care cele mai cunoscute sunt: Modelul Altman, modelul Conan şi modelul Băncii

Franţei.

Pagina 37 din 94


2.5.2.2.1. Analiza riscului de faliment utilizând metoda Altman

Profesorul E.I. Altman a elaborat una dintre funcţiile scor în SUA în anul 1968.

Folosind informaţiile obţinute in urna studiului uni larg eşantion de companii, atât din rândul

celor ce au dat faliment cât şi din rândul celor care au supravieţuit, profesorul Altman a

susţinut că analiza bazată pe mai multe variabile făcută cu ajutorul a cinci indicatori, a permis

prevederea a 75 % din falimentele cu doi ani înainte de apariţia acestora.

Analiştii au încercat să dezvolte capacitatea de previziune a modelului original, astfel

analistul Toffer, în Europa de Vest precum şi Koh şi Killoungh au creat modelele ,,Z” de

analiză cu anumită capacitate de previziune.

Modelul ,,Z” al lui Altman se prezintă astfel:

Variabilele X1, X2, X2, X3, X4, X5 sunt indicatori economico-financiari, constantele

cu care sunt amplificaţi indicatorii sunt de natură statistică şi exprimă ponderea sau

importanţa variabilei în logica economică a evaluării riscului de faliment. Cei cinci indicatori

economico-financiari luaţi în considerare în metoda scorului ,,Z” sunt:

Capitalul circulant reprezintă activele circulante din care se scad pasivele circulante,

deci este chiar fondul de rulment6.

X1= o măsură a flexibilităţii întreprinderii şi arată pondera capitalului circulant în

totalul activelor. Cu cât rezultatul acestui raport este mai mare, cu atât mai bine folosit este

capitolul circulant.

6Maria Batrancea, Risc si Faliment, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003, pag. 89.

Pagina 38 din 94

Z = 1,2X1 + 1,4X2 + 3,3X3 + 0,6X4 + 0.999X5


Unde:

Profitul reinvestit = Profit net - Dividende

X2 – este o măsură a capacităţii de finanţare internă a întreprinderii se recomandă

valoarea acestui raport să fie cât mai mare.

X3 – are semnificaţia unei rate de rentabilitate economică sau de eficienţă a utilizărilor

activelor, este de dorit să fie mai mare.

Capitalizarea bursieră = Valoarea pe piaţă a capitalului subscris şi vărsat

X4 – exprimă gradul de îndatorare a întreprinderii prin contractarea de împrumuturi pe

termen lung. În ţara noastră în practica evaluării întreprinderii, la numărătorul acestui raport

se utilizează capitalul social. Rezultatul acestui capitol se recomandă să fie cât mai mare.

X5 – este tot un indicator de eficienţă a utilizării activelor, care exprimă rotaţia

activului prin cifra de afaceri. Cu cât vânzările vor fi mai mari, activele se vor înnoi mai

repede prin cifra de afaceri.

Pagina 39 din 94


Din informaţiile prezentate mai sus referitor la aceşti indicatori rezultă că valorile lor

sunt cu atât mai bune cu cât se înregistrează o valoare absolută mai mare. De aceea scorul

„Z” are trei interpretări şi anume:

Când Z < 1,8 – starea de faliment este iminentă ( apariţia falimentului este sigură);

Când Z > 3 - situaţia financiară este bună; banca creditoare poate avea încredere in

clientul său, deoarece întreprinderea este solvabilă;

Când 1,8 < Z ≤ 3 – situaţia financiară a întreprinderii este dificilă cu performanţe

vizibil diminuate şi apropiate de starea de faliment. In această situaţie întreprinderea îşi poate

relansa activitatea dacă adoptă o strategie financiară corespunzătoare.

Acest model al lui Altman este aplicabil mai ales în condiţiile existenţei bursei de

valori. Dacă într-o economie nu funcţionează bursa de valori, se poate face o apreciere a

alternativelor care există pentru economiile particulare sau instituţionale de a investi capitalul

la bănci sau alte instituţii financiare.

2.5.2.2.2Analiza riscului de faliment utilizând metoda Conan şi Holder

Acest model de analiză a riscului de faliment se aplică întreprinderilor industriale cu

un număr de 10 până la 500 de salariaţi şi are la bază analiza lichiditate-exigibilitate.

Stabilirea modelului a avut loc în anul 1978 prin observarea unui număr de 31 de rate

pe un eşantion de 190 întreprinderi mici şi mijlocii, din care jumătate au dat faliment în

perioada 1970-19757.

Modelul „Canon&Holder” se bazeaza tot pe un model Z cu urmatoarea structura:

Z = 16X1 + 22X2 - 87X3 - 10X4 + 24X5

In care:

●variabile X1 reprezinta rata lichiditatii intermediare si se determina ca raport intre

creante (CR) si disponibilitati banesti (TR) pe de-o parte si datoriile curente (DCR), pe de alta

parte, adica:

X1=CR*+TR / DTS=AC-S / DTS

7 Troaca Victor, Management financiar-bancar. Lucrari explicative, Editura Tribuna Economica< Bucuresti, 2001, pag 170.

Pagina 40 din 94


Unde:

CR*= creante si cheltuieli in avans

●variabila X2 reprezinta stabilitatea financiara a firmei si se determina ca raport intre

capitalul permanent (CPM) si pasivul bilantier (PB):

X2=CPM / PB

●variabila X3 evidentiaza gradul de finantare a vanzarilor din resurse externe si se

calculeaza ca un raport intre cheltuielile financiare (CF) si veniturile din vanzari (CAN):

X3= CF / CAN

●variabila X4 exprima gradul de remunerare a personalului, si se calculeaza ca raport

intre cheltuielile cu personalul (CP) si valoarea adaugata (VA) adica:

X4= CP / VA

●variabila X5 reflecta ponderea rezultatului exploatarii in totalul valorii adaugate, si

se calculeaza ca un raport intre rezultatul din exploatare (RE) si valoarea adaugata:

X5= RE / VA

In functie de scorul inregistrat de o firma se observa ca posibilitatea falimentului

scade odata cu cresterea scorului astfel:

Vloarea scorului

Z < 0 → >80%

0<Z<1.5 → 75-80%

1.5<Z<4 → 70-75%

4<Z<8.5 → 50-70%

Pagina 41 din 94

Probabilitatea

falimentului


Z= 9.5 → 35%

Z = 10 → 30%

Z = 13 → 25%

Z = 16 → 15%

Z > 16 → <10%

Gruparea firmelor in functie de scorul „Z” Conon & Holder se face astfel8:

●Z < 4 → frma aflata intr-o situatie financiara dificila;

●4< Z< 9 → firma cu o situatie financiara incerta;

●Z > 9 → firma cu o situatie financiara solida.

Ca şi concluzie se poate spune că întreprinderea analizată este mai vulnerabilă cu cât

valoarea lui Z este mai mică.

2.5.2.2.3.Analiza riscului de faliment utilizând metoda centralei bilanţului Băncii

Franţei

Modelul centralei bilanţurilor din cadrul Băncii Centrale a Franţei prezice riscul de

faliment al întreprinderilor după un scor „Z” cu 8 variabile. Acest model a fost elaborat prin

observarea unui număr de 26 de rate, pe un eşantion de 3000 de întreprinderi industriale cu

mai puţin de 500 salariaţi, studiul făcându-se pe o perioadă de 3 ani consecutivi, precedenţi

falimentului.

Centrala Bilanţului din cadrul Băncii Franţei a determinat următoarea funcţie scor

„Z”:

Z = -1,255R1 + 2,003R2 – 0,824R3 + 5,221R4 –0,689R5 –1,164R6+

+ 0,706R7+1,408R8 –85,544

În continuare se va prezenta semnificaţia acestor rate şi puterea discriminantă sau

importanţa relativă în procente a valorii funcţiei scor „Z”.

R1- rata de prelevare a cheltuielilor financiare;

8 Maria Batrancea, Risc si Faliment, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003, pag. 105.

Pagina 42 din 94


R2- rata de acoperire a capitalului investit;

R3- rata capacităţii de rambursare a datoriilor;

R4- rata marjei brute de exploatare;

R5- durata medie a creditului furnizori(zile);

R6-rata de creştere a valori adăugate;

VA- valoarea adăugată;

VA1- valoarea adaugata curentă;

VA0- valoarea adăugată precedentă.

R7- durata medie a creditului clienţilor (zile);

Pagina 43 din 94


R8- rata investiţiilor fizice.

În tabelul următor se va evidenţia puterea predictivă a funcţiei şi probabilitatea ca

întreprinderea să fie falimentară (în procente):

Nr.

Crt.

Puterea predictivă a funcţiei Probabilitatea ca întreprinderea să fie

falimentară (%)

1. Z< -1,875 100

2. -1,875≤ Z < -0,875 95,61=zona nefavorabilă

3. -0,875≤ Z < -0,25 73,81

4. -0,25 ≤ Z <0,125 46,9= zonă de incertitudine

5. 0,125≤ Z < 0,625 33,41

6. 0,625 ≤ Z < 1,25 17,71 = zonă favorabilă

7. Z ≥ 1,25 9,51

Se ţine cont de semnul ratelor şi de faptul că primele trei caracterizează cel mai bine

comportamentul întreprinderilor deficitare, delimitând peste 72% din puterea de separare a

întreprinderilor normale de cele deficitare.

Funcţia scor „Z” are pe ansamblul întreprinderilor o valoare medie care este egală cu

zero, în jurul acestei valori medii existând o zonă de incertitudine şi este dificil de prezis dacă

o întreprindere este normală sau deficitară, deoarece pentru funcţia scor Z = 0, probabilitatea

riscului de faliment este 0,5.

În funcţie de valoarea acestei funcţii scor Z, întreprinderea se poate afla in una din

următoarele trei zone:

Zona nefavorabila,daca Z<-0,25 in care situaţia este riscanta, întreprinderea este

vulnerabila si are şanse sigure sa aibă dificultăţi economico-financiare importante.

Zona de incertitudine, dacă –0,25 ≤ Z< 0,125, in această situaţie neputandu-se

formula o concluzie definitorie se recomandă să se utilizeze o altă funcţie a falimentului;

Zona favorabilă, dacă Z > 1,125 când situaţia economico-financiară a întreprinderii

este normală, iar probabilitatea de a ajunge la faliment este foarte mică.

Pagina 44 din 94


În concluzie, această metodă a scorului, utilizată foarte mult de catre bănci şi instituţii

financiare în vederea evaluării propriilor credite le permite o poziţionare rapidă a riscului de

faliment pe care-l prezintă întreprinderile care au fost împrumutate.

Întreprinderea este un sistem economico-social ce acţionează intr-un mediu complex

cu foarte multe variabile de determinare a „sănătăţii” sau „slăbiciunii” acesteia. Din prudenţă

se recomandă urmărirea evoluţiei scorului la întreprinderile din aceeaşi ramură economică.

În România realizarea unei funcţii scor în sectoarele industriale presupune un efort

complex de analiză discriminantă a ratelor unor eşantioane reprezentative de întreprinderi

luate în studiu. Obţinerea unui astfel de instrument de evaluare a performanţelor

întreprinderilor româneşti prezintă interes atât pentru conducerea întreprinderii, dar mai ales

pentru partenerii de afaceri ai acesteia si are scopul de a evidenţia credibilitatea

angajamentelor pe care întreprinderea le ia faţă de ei.

2.5.2.3.Anliza riscului de faliment prin metode bancare

O modalitate de prevenire a riscului in afaceri este valoarea bonitatii agentilor

economici.

In acest sens bancile clasifica creditele si clasamentele in functie de serviciul datoriei

si initierea de prevederi judiciare in urmatoarele categorii9:

a) Creditele standard sunt acele credite care nu implica deficiente si riscuri care ar

putea periclita administrarea datoriei in maniera convenita prin contractul de credit, la

acordarea imprumutului, clientului, clientul fiind solvabil. Pentru aceste categorii de credite

banca nu isi poate constitui comsioane.

b) Creditele in observatie sunt acordate unor clienti cu rezultate economico-financiare

foarte bune, si care, in anumite intervale scurte de timp au dificultati in rambursarea ratelor

bancare curente (rata scadenta + dobanda).Provizioanele specifice pot fi constituite de banci

in limita a 5% din valoarea acestor credite si pot fi incluse in cheltuieli.

c) Creditele substandard sunt credite ce pot prezenta deficient esi riscuri care pot

periclita lichidarea datoriei, fiind insuficient protejate de valoarea neta a capitalului si/sau

capacitatii de plata a beneficiarului de credit.Nivelul provizioanelor in acest caz este de 20%.

9 Regulamentul nr. 2 din 7.04.2000, privind clasificarea creditelor si plasamentelor, precum si constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit, publicat in M. Of. Nr. 316 din 7.04.2000.

Pagina 45 din 94


d) Creditele tip indoielnic sunt acele imprumuturi in cazul carora rambursarea sau

lichidarea conditiilor,valorilor si garantiilor existente, este incerta.Nivelul provizionului este

in acest caz de 50% din valoarea creditelor acordate.

e) Creditele pierdere sunt considerate acele imprumuturi care nu pot fi restituite

bancii.Nivelul provizionului specific in acest caz este de 100%.

Prin serviciul datoriei se intelege capacitatea debitorului de a-si onora datoria la

scadenta, exprimata ca numar de zile de intarziere la plata de la data scadentei.

Prin initiere de proceduri judiciare se intelege cel putin una dintre urmatoarele masuri

loate in scopul recuperarii creantelor si anume:

Fata de debitori:

-acceptarea de catre instanta a cererii introductive depusa de banca, de un tert sau de

debitorul insusi pentru declansarea procedurii de reorganizare judiciara sau a procedurii de

faliment;

-declansarea procedurii de executare silita a patrimoniului in cazul persoanelor fizice;

Fata de contract :

-investirea cu formula executorie a contractului de credit si a contractelor de garantie ,

daca este cazul;

-investirea cu formula executorie a hotararii judecatoresti definitive ce dispune asupra

contractului de credit, precum si contractelor de garantie, daca este cazul, sau asupra

contractului de plasament.

In investigatiile noastre am utilizat metodologiile urmatoarelor banci:

-Banca Comerciala Romana S.A.;

-Banca Romana de Dezvoltare Groupe Societe Generale S.A.

2.5.2.3.1.Metoda Bancii Comerciale Romane

Banca Comerciala Romana S.A. incadreaza agentii economici, care apeleaza la

credite intr-o categorie de bonitate, in functie de punctajul obtinut la criteriile cuantificabile,

coroborat cu rezultatul analizei criteriilor necuantificabile.

Rezultatul obtinut prin adunarea punctelor acordate fiecarui criteriu cuantificabil,

determina clasificarea preliminara, care poate fi mentinuta sau modificata in functie de

concluziile analizei criteriteriilor necuantificabile, determinand astfel performanta finala a

celui care a solicitat creditul.

Pagina 46 din 94


Clasificarea preliminara se va stabili in functie de punctajul (scoringul) obtinut la

analiza criteriilor care urmeaza, astfel (Tabelul 1):

Evaluarea criteriilor de performanta economico-financiara la Banca Comerciala

Romana S.A.

Tabelul1.

Nr Indicatorul Formula de calcul Rezultatul Nr. De

puncte

obtinute

1 Lichiditatea

curenta

Lc=(Ac-Sn-Ci / D<1

an)*100

Lc≤80%

80<Lc≤100%

100<Lc≤120%

120<Lc≤150%

150<Lc≤170%

Lc>170%

-2

-1

1

2

3

4

2 Solvabilitatea S=(A-Sn-Ci / D-

Cp)*100

S≤80%

80<S≤100%

100<S≤120%

120<S≤140%

140<S≤160%

160<S≤180%

S>180%

0

1

2

3

4

5

6

3 Gradul de

indatorare

generala

Gi=(D / CPNs)*100 Gi>100

80<Gi≤100

60<Gi≤80

40<Gi≤60

Gi≤40

-1

0

1

2

3

4 Vitaza de rotatie

a activelor

circulante

Rac=Car / AC Rac≤5

5<Rac≤10

Rac>10

1

2

4

5 Rentabilitatea Rcp=(Pn / CPNs)*100 Rcp<0% 0

Pagina 47 din 94


capitalurilor

proprii

(rentabilitatea

financiara)

0<Rcp≤10%

10<Rcp≤30%

30<Rcp≤50%

Rcp>50%

1

3

4

2

6 Acoperirea

dobanzii

Ad=(Cd / Car)*100 0<Ad≤20

20<Ad≤40

40<Ad≤60

60<A≤80

Ad>80

3

2

1

0

-1

7 Dependenta de

pietile de

aprovizionare si

desfacere

X At>50.1% ; De>50.1%

Ai>50.1%; De>50.1%

At>50.1% ; De>50.1%

Ai>50.1%; De>50.1%

4

3

2

1

8 Garantii X -garantii

neconditionate primite

de la Guvernul

Romaniei;

-garantii bancare

irevocabile primite de

la banci romanesti si

straine din prim rang;

-depozitul bancar;

-ipoteca;

-gajul cu deposedare;

-gajul fara deposedare;

-cesiunea de creanta;

-fidejusiunea;

-gajul general.

4

4

4

3

2

2

1

1

0

TOTAL PUNCTAJ

INTERMEDIAR

Pana la 5

inclusiv

6 -10 11 -16 17 – 25 Peste

25

CATEGORII

IMPRUMUTATE

E D C B A

Sursa: Normele de creditare B.C.R. S.A.

Pagina 48 din 94


LEGENDA:

Lc-lichiditate curenta;

Ac-active circulante;

Sn-stocuri nefavorabile:

Ci-clienti incerti;

D<1an –datorii cu scadenta mai mica de 1 an;

S- solvabilitate;

A- total active;

D-datorii totale;

Cp- diferenta de conversie pasiv:Gi-gradul de indatorare generala;

CPNs- capitaluri proprii nete in sens strict;

Rac- viteza de rotatie a activelor circulante;

Cd- cheltuieli cu dobanzile;

Car- cifra de afaceri realizata;

At- aprovizionari in tara in raport cu totalul aprovizionat;

Ai- aprovizionari din import in paport cu totalul aprovizionarilor;

Dt- desfaceri in tara in raport cu totalul desfacerilor;

De- desfaceri la export in raport cu totalul desfacerilor.

La determinarea punctajului in cazul clientilor care garanteaza creditul cu mai multe

tipuri de garantii se va utiliza media ponderata.

Performanta economico-financiara finala a imprumutului in urma coordonarii

criteriilor cuantificabile, de punctaj cu criteriile de analiza necuantificabile se va evidentia pe

cele cinci categorii de bonitate: A, B, C, D, E10:

●categoria „A”- performantele financiare sunt foarte bune si permit achitarea la

scadenta a dobanzii si a ratei. In acelasi timp se prefigureaza mentinerea si in perspectiva a

performantelor financiare la un nivel ridicat;

●categoria „B”- performantele financiare sunt bune sau foarte bune, dar nu pot

mentine acest nivel intr-o perspectiva mai indelungata;

●categoria „C”- performantele financiare sunt satisfacatoare, dar au o evidenta

tendinta de inrautatire;

10Anghel I., Falimentul-radiografie si predictie, Editura Economica, Bucuresti, 2002, pag.119.

Pagina 49 din 94


●categoria „D”- performantele financiare sunt scazute si cu oevidenta ciclicitate, la

intervale scurte de timp;

●categoria „E”- performantele financiare arata pierderi si exiata perspective clare ca

nu pot fi platite nici ratele, nici dobanzile.

2.5.2.3.2.Metoda Bancii Romane De Dezvoltare

Banca Romana de Dezvoltare Groupe Societe Generale S.A., are in vedere incadrarea

agentilor economici in una din cele cinci categorii de bonitate pe baza indicatorilor de

performanta financiara prezentati in tabelul 211.

Criterii de performanta financiara ale B.R.D. Groupe Societe Generale S.A.

Tabel 2.

Criterii de apreciere

-%-

Categorii de credite

Categ. A Categ.B Categ.C Categ.D Categ.E

1.Gradul de indatorare 0 -30.0 30.1 –

50.0

50.1 –

65.0

65.1 –

80.0

Peste

80.0

2.Lichiditatea imediata Peste

110.0

85.1 –

110.0

65.1 –

85.0

50.1 –

65.0

Sub

50.0

3.Solvabilitatea

patrimoniala

Peste 50.0 40.1 –

50.0

30.1 –

40.0

20.1 –

30.0

Sub

20.0

4.Rentabilitatea in

functie de cifra de

afaceri

Peste 10.0 5.1 – 10.0 3.1 – 5.0 1.1 – 3.0 Sub 1.0

5.Gradul de acoperire

a cheltuielilor din

venituri

Peste

120.0

100.1 –

120.0

90.1 –

100.0

70.1 –

90.1

Sub 70

Total Punctaj 41 - 50 26 – 40 11 - 25 1 – 10 0

Sursa: Normele de creditare ale BRD Groupe Societe Generale S.A.

11Maria Batrancea, Risc si faliment, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2003, pag. 187.

Pagina 50 din 94


2.5.3.Analiza functionala a riscului

Analiza funcţională a riscului porneşte de la analiza relaţiilor de trezorerie care

reflectă diferenţa dintre fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment.

Aceste relaţii dintre fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment pot fi de trei

feluri şi anume12:

1. Dacă fondul de rulment este mai mare decât necesarul de fond de rulment, deci

vom avea o trezorerie pozitivă, în acest caz pe lângă finanţarea necesară a nevoii de fond de

rulment din exploatare se mai asigură şi resursele necesare pentru efectuarea de plasamente şi

deţinerea unor disponibilităţi.

Din cauza riscului în acest caz se poate considera că structura financiară este

favorabilă, dar există posibilitatea ca soldul de trezorerie să fie mediu sau lung.

2. Dacă fondul de rulment este mai mic decât necesarul de fond de rulment, deci se

înregistrează o trezorerie negativă, nevoia de fond de rulment nu poate fi finanţată în

întregime şi se apelează la resurse de trezorerie. Astfel se consideră că întreprinderea se află

în condiţii de risc şi este considerată vulnerabilă.

În acest caz trebuie să se mai ia în considerare şi alte elemente specifice întreprinderii,

ca de exemplu: rotaţia activelor şi pasivelor, rentabilitatea economică şi altele, iar problema

nu se mai pune în termeni de solvabilitate, ci de gradul de dependenţă faţă de bănci.

3. Dacă fondul de rulment este egal cu nevoia de fond de rulment, deci soldul de

trezorerie este zero, acest caz este doar unul trecător al întreprinderii, situaţie în care

întreprinderea nu rămâne mult timp.

2.6.FONDUL DE RULMENT

Fondul de rulment poate fi definit ca reprezentand ansamblul resurselor necesare

pentru finantarea activitatii curente de productie a intreprinderii.

Notiunea de fond de rulment net sau permanent poate fi definita prin doua formulari

echivalente, exprimand fie o abordare a partii de sus abilantului, fie o abordare a partii de jos

a bilantului.

12 Radu Emilian (coordinator), Managementul firmei, Editura A.S.E. 2003, pag. 92.

Pagina 51 din 94


Fondul de rulment net reprezinta partea din capitalul permanent destinata acoperirii

activelor circulante.

Prima formulare a fondului de rulment net pe baza partii de sus a bilantului se

determina ca diferenta intre capitalul permanent si active imobilizate dupa relatia:

FRN = Cp – Ai

Unde:

FRN= fond de rulment net sau permanent;

Cp = capital permanent;

Ai = active imobilizate.

Daca tinem seama de capitalul propriu, vom avea fondul de rulment propriu si se

calculeaza cu urmatoarea relatie:

FRp = Cpr – Ai

Unde:

FRp= fond de rulment propriu;

Cpr = capital propriu;

Ai = active imobilizate.

A doua formulare a fondului de rulment net pe baza partii de jos abilantului se

determina ca diferenta intre active circulante si datorii pe termen scurt dupa relatia:

FRN = Ac – Dts

Unde:

FRN= fond de rulent net;

Ac = active circulante;

Dts = datorii pe termen scurt.

Fondul de rulment permite firmei desfasurarea normala a circuitului economic. In

cazul in care acest fond de rulment este sub necesarul acoperirii activelor circulante, se

Pagina 52 din 94


produce o decapitalizare care creaza perturbatii in desfasurarea normala a circuitului

economic si care determina firma sa apeleze la credite bancare sau sa nu isi onoreze o serie

de obligatii financiare catre creditori, catre bugetul de stat, etc.

2.6.1.Interpretarea fondului de rulment

In functie de marimea celor doua mese bilantiere din partea de

sus a bilantului financiar pot fi puse in evidenta urmatoarele trei situatii:

1 Capitaluri permanente > Active imobilizate FRN > 0

Fondul de rulment este pozitiv, capitalurile permanente asigura

finantarea integrala a activelor imobilizate, excedentul fiind utilizat pentru acoperirea

financiara a unei parti din activele circulante.

2 Capitaluri permanente < Active imobilizate FRN < 0

Fondul de rulment negativ denota o stare de dezechilibru financiar, care trebuie

analizata in functie de specificul activitatii desfasurate de intreprindere.

Aceasta situatie reflecta nerespectarea principiului de finantare, potrivit caruia nevoile

permanente sunt finantate din resurse permanente, deoarece o parte din resursele temporare

este utilizata pentru finantarea unor nevoi permanente13.

Din punct de vedere al solvabilitatii, intreprinderea se afla in imposibilitatea de a

rambursa datoriile pe termen scurt.

3 Capitaluri permanente = Active imobilizate FRN = 0

In activitatea practica este putin probabil sa se intalneasca, o asemenea situatie, insa

ea denota un echilibru perfect intre cele doua mese bilantiere.

13Aurel Isfanescu, Vasile Robu, Ion Anghel, Evaluarea intreprinderii, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 2001, pag. 89.

Pagina 53 din 94


Intre activele circulante, ca lichiditati potentiale (incasearea creantelor, pastrarea unor

disponibilitati) si exigibilitatea datoriilor pe termen scurt pot exista urmatoarele situatii:

1 Active circulante > Datorii pe termen scurt FRN > 0

Reprezentarea reflecta existenta unui excedent de lichiditati potentiale pe termen scurt

fata de exigibilitatile potentiale aceleasi perioade.

Situatia se apreciaza favorabil, deoarece activele circulante transformabile in

lichiditati pe termen scurt permit nu numai rambursarea integrala a datoriilor pe termen scurt

ci si degajarea unor lichiditati excedentare.

2 Active circulante < Datorii pe termen scurt FRN < 0

Este o situatie anormala, grava. Firma are dificultatii financiare serioase, un semn al

riscului de faliment, nu se mai poate face nici o plata.

Exista posibilitatea de redresare daca se pot renegocia, convenabil scadentele

imprumuturilor si daca se accelereaza viteza de rotatie a activelor circulante, pentru a crea

lichiditati.

3 Active circulante = Datorii pe termen scurt FRN = 0

Solvabilitatea pe termen scurt poate fi in siguranta, dar acest echilibru este fragil, el

poate fi compromis de orice dereglare in realizarea creantelor.

Fondul de rulment permanent nul, constitue un semn de alarma si atrage atentia

asupra frgilitatii echilibrului financiar al intreprinderii.

In aceste conditii creditorii devin circumspecti asupra capacitatii intreprinderii de a-si

onora obligatiile de plata devenite scadente.

2.6.2. Necesarul de fond de rulment

Pagina 54 din 94


Tinand seama de echilibrul care trebuie sa existe intre nevoile temporare si resursele

temporare, bilantul patrimonial scoate in evidenta un indicator de echilibru financiar denumit

necesarul de fond de rulment14.

Variatia nevoii de fond de rulment este un element important in determinarea fluxului

de disponibilitati si, implicit, in stabilirea valorii intreprinderii prin metoda fluxurilor

actualizate de lichiditati.

Necesitatile de finantare a productiei, a ciclului de exploatere sunt acoperite in cea

mai mare parte din surse temporare corespunzatoare (datorii exploatere : furnizori, creditori,

etc.)

Necesarul de fond de rulment exprima volumul fondului de rulment ce se prevede

(din surse proprii si atrase) sa asigure activele circulante (stocuri, creeante si alte active)

determinate pe baza unor viteze de rotatie normale la scara nationala si comparabile cu

uzantele internationale.

Necesarul de fond de rulment se determina ca diferenta intre alocarile ciclice (active

circulante cu exceptia lichiditatilor : stocuri si creante) si sursele ciclice (datorii pe termen

scurt : datorii de exploatare si credite de trezorerie).

NFR = Alocari ciclice – Surse ciclice

Necesarul de fond de rulment se mai poate modifica separand elementele legate de

exploatare de cele din afara exploatarii.

NFR = NFRE + NFRAE

Unde :

NFRE = necesarul de fond de rulment pentru exploatere;

NFRAE = necesarul de fond de rulment in afara exploatarii.

Elementele strict legate de exploatare inglobeaza stocurile, creantele, avansurile de la

clienti,datoriile fata de furnizori, alte decontari ce permit sa se stabileasca necesarul de fond

de rulment pentru exploatare.

NFRE = Stocuri + Creante – Avansuri – Furnizori – Alte decontari

14 I. Bogdan, Tratat de management financiar-bancar, Editura Economica, Bucuresti, 2002, pag 72.

Pagina 55 din 94


Necesarul de fond de rulment in afara exploatarii se poate determina potrivit relatiei:

NFRAE = UAE – RAE

Unde:

UAE = utilizari in afara exploatarii;

RAE = resurse in afara exploatarii.

Elementele din afara exploatarii cuprind resursele care exprima obligatii fata de Stat,

fata de actionari pentru plata dividendelor, fata de salariati pentru salarii si participare la

profit si fata de alti creditori15.

In cazul in care acest indicator este pozitiv, exista un surplus de nevoi temporare

ciclice in raport cu sursele temporare ciclice posibile de mobilizat.

Situatia poate fi considerate normala, cu conditia ca ea sa fie rezultatul unei politici de

investitii privind cresterea stocurilor si creantelor.

Necesarul de fond de rulment poate ilustra o discrepanta intre lichiditatea stocurilor si

a creantelor si exigibilitatea datoriilor de exploatare.

Daca indicatorul de echilibru financiar inregistreaza semnul minus, atunci exista un

surplus de surse temporare ciclice in raport cu nevoile personale de capitaluri circulante.

O situatie poate fi interpretata ca fiind pozitiva, daca este rezultatul accelerarii vitezei

de rotatie a activelor circulante si a angajarii de datorii cu scadente, cu termene mai lungi,

adica s-au urgentat incasarile si s-au relaxat platile.

Nevoia de fond de rulment negativa evidentiaza o situatie nefavorabila, daca ea este

consecinta unei intreruperi temporare in aprovizionarea si reinoirea stocurilor sau in

activitatea de productie.

Necesarul de fond de rulment determinat potrivit metodologiei de mai sus are un

caracter static. Din acest motiv se recomanda completarea analizei patrimoniala cu un studiu

dinamic care reflecta nevoile normative ale ciclului de exploatare determinate in functie de

cifra de afaceri, durata stocurilor fizice si financiare, intensitatea fluxurilor internationale si

structura costurilor de productie. Corelarea volumului de active cu marimea nevoii de fond de

rulment confera acesteia, din urma, un caracter dinamic.15V. Dragota, Management financiar, vol. II, Politici financiare de intreprindere, Editura Economica Bucuresti, 2003, pag. 114.

Pagina 56 din 94


2.6.3.Trezoreria neta a intreprinderii

Ca efect a desfasurarii activitatii, in inteprindere se nasc fluxuri de intrare si iesire de

numerar. Fluxurile sunt generate de o multime de activitati referitoare la vanzari si cumparari,

formarea, majorarea si remunerarea capitalelor, efectuarea cheltuielilor de investitii si de

functionare,etc., cu mentiunea ca trezoreriei ii revine sarcina de a organiza, de a asigura

legaturile dintre ele.

Tezoreria reprezinta o serie de activitati specializate de organizare si gestionare a

fluxurilor de intrare si iesire de moneda, de administrare a lichiditatilor si a unor credite pe

termen scurt.

Trezoreria poate fi organizata intr-un compartiment (serviciu) al directiei financiare,

daca intreprinderea este de proportii mari.

Acest resort are legaturi importante cu piata monetara si financiara, preocupandu-se

de asigurarea lichiditatilor intreprinderii, de plasarea cu eficienta a excedentelor de evaluare a

surselor de finantare, de elaborare si urmarire a bugetelor si a planurilor de Trezorerie, etc.

Asigurarea lichiditatii este sarcina de baza a Trezoreriei deoarece intreprinderea fiind

angajata intr-un sistem complex de raporturi economice si financiare, trebuie sa faca fata

tuturor obligatiilor banesti.

Trezoreria, ca simplu element a directiei financiare a intreprinderii, este o entitate

coerenta si multiforma care devine in marea intreprindere, manifestarea operationala a

functiei financiare, intr-un moment cand aceasta din urmaisi asuma un rol strategic in

crestere.

Trezoreria este imaginea disponibilitatilor monetare aparute din evolutia curenta a

incasarilor si platilor, disponibilitati care trebuie sa faca fata scadentelor in mod continuu.

Trezoreria permite aprecierea gradului de carenta al schimburilor strategice efectuate

de intreprindere si anume capacitatea de a genera lichiditatii, ca parte a rezultatelor obtinute,

degajate in cursul exercitiului si facultatea de a mentine, dupa acoperirea diferentelor

prelevarii, un sold

de trezorerie capabil cu investitiile de efectuat.

Trezoreria evidentiaza rezultatul intregii activitati a intreprinderii si modul de

respectare a cerintelor echilibrului financiar.

Pagina 57 din 94


Obiectivul trezoreriei intreprinderii consta in determinarea stopului monetar de care

intreprinderea are nevoie pentru a face fata diverselor sale plati pe durata unei perioade si de

a cerceta maniera in care acest stoc poate fi constituit.

Trezoreria este din punct de vedere financiar „inima intreprinderii”. Ea cerceteaza

fluxurife de intrare si de iesire, atat in afara exploatarii cat si din operatiunile de exploatare.

Preocuparile cat mai intense pentru gestiunea trezoreriei sunt motivate de unele

fenomene de instabilitate economica atat macroeconomica cat si microeconomica: cresterea

inflatiei, aratei dobanzii, precum si scaderea ratelor de restabilitate si a gradului de

autofinantare.

Trezoreria reprezinta tabloul disponibilitatilor monetare si a plasamentelor pe termen

scurt, aparute din evolutia curenta a incasarilor si platilor, respectiv a plasarii excedentului

monetar.

Trezoreria evidentiaza surplusul de surse de finantare ce se degaja din intreaga

activitate economica, respectiv diferenta dintre fondul de rulment si necesarul de fond de

rulment.

T = FRN – NFR

Unde:

T = trezorerie;

FRN = fond de rulment permanent;

NFR = necesarul de fond de rulment.

O definitie mai completa a trezoreriei poate fi data de suma elementelor constitutive

ale acesteia ca active si pasive de trezorerie.

Elementul de baza in aceasta definire il reprezinta lichiditatile (disponibilitatiile

banesti), iar alaturi de ele apar activele financiare de trezorerie si in pasiv cursurile bancare

sub forma creditelor de trezorerie.

Acestea sunt evidentiate in tabelul de mai jos:

Tabelul 1.

Pagina 58 din 94


FRN = Cp – Ai

NFR = Ac – Dex

T = Db –Ct

Activ = Pasiv

_________________________

Ai + Ac + Db = Cp + Dex + Ct

Ac + Db – Dex-Ct = Cp-Ai

(Ac-Dex) + (Db- Ct) =Cp –Ai

NFR + T=FRN

FRN - NFR – T = 0

_________________________

T = FRN – NFR

Aceasta ultima egalitate este definita de catre

unii analisti ecuatia financiara a bilantului,

trezoreria fiind indicatorul care asigura

echilibrul dintre resursele si utilizarile

bilantiere.

Trezoreria se mai poate determina si ca

diferenta intre disponibilitatile banesti inclusiv plasamente si imprumuturile pe termen scurt:

T = Db – Its

Unde:

T = trezoreria;

Db = disponibilitatiile banesti inclusiv plasamente;

Its = credite curente plus soldul creditor al bancii.

Principalele sarcini ale trezoreriei constau in:

-prevederea si asigurarea diferitelor fluxuri de intrare si de iesire ale trezoreriei;

-asigurarea lichiditatii intreprinderii;

-evaluarea diferitelor tipuri de plaeamente si plasarea excedentului de trezorerie;

-aprecierea, evaluarea diferitelor surse de finantare pe termen scurt;

-stabilirea bugetului trezoreriei si previziunea trezoreriei.

Pagina 59 din 94

Componenta activelor si

pasivelor de trezorerie.

Active imobilizate

Ai

Active circulante

Ac

Disponibilitati banesti

Db

Capitaluri permanente

Cp

Datorii de exploatare

Dex

Credite de trezorerie

Ct


Diferenta pozitiva intre fondul de rulment si necesarul de fond de rulment evidentiaza

existenta disponibilitatilor banesti, in conturi bancare si in casa, iar trezoreria este pozitiva.

Aceasta diferenta favorabila se regaseste intr-o inbogatire a trezoreriei, intrucat

existenta lichiditatilor permite rambursarea datoriilor financiare pe termen scurt, cat si

efectuarea diverselor plasamente eficiente si in deplina siguranta pe piata monetara si de

capital. Se poate vorbi chear de o autonomie financiara pe termen scurt.

Nu intodeauna o trezorerie pozitiva reflecta o situatie favorabila, existenta pe termen

lung a disponibilitatilor banesti poate reprezenta o insuficienta utilizare a lor.

Fig.1

Reprezentarea

trezoreriei pozitive.

Trezoreria negativa (FR<NFR) releva un dezechilibru financiar la incheerea

exercitiului contabil, un deficit monetar acoperit prin angajarea de noi credite pe termen

scurt. Ea poate fi reprezentata astfel:

Fig.2.

Reprezentarea

trezoreriei negative.

In aceasta situatie intreprinderea este dependenta de resursele financiare externe. Se

urmareste obtinerea celui mai mic cost de procurare al noilor credite prin negocierea mai

multor surse te capital (credite de trezorerie, credite de scont, etc.).

Echivalenta dintre fondul de rulment financiar si nevoia de fond de rulment

(FR=NFR) exprima un echilibru al trezoreriei complect asigurat.

Cresterea trezoreriei nete pe perioada de exercitiu contabil reprezinta fluxul monetar

net al perioadei numit cash-flow:

CF = TN1 –TN0

Unde:

Pagina 60 din 94

Trezoreria pozitiva (FR>NFR)

poate fi reprezentata astfel:

Necesarul de fond de rulment

Trezoreria pozitiva

Fond

de rulment

Necesarul de fond de rulment Fond de rulment

Trezoreria negativa


CF = cash-flow-ul perioadei;

TN0= trezoreria neta la inceputul exercitiului contabil;

TN1= trezorerioa neta la sfarsitul exercitiului contabil.

In situatiile in care fluxul monetar net al exercitiului este pozitiv are loc o crestere a

capacitatii reale de finantare a investitiilor, o inbogatire a activului net real, o majorare a

averii proprietarilor.

Un flux monetar net al exercitiului negativ sugereaza o diminuare a capacitatii reale

de autofinantare a investitiilor. Aceasta inseamna o reducere a activului net real, o saracie a

valorii proprietatii.

Se poate concluziona ca trezoreria este un element esential si in acelas timp principala

restrictie a gestiunii financiare a intreprinderii. In ea se reflecta atat rezultatele pozitive cat si

cele negative ale activitatii intreprinderii, precum si decioziile legate de echilibrul financiar.

Nu intodeauna o intreprindere care incheie exercitiul financiar cu profit are si o

trezorerie pozitiva, adica disponibilitatile in banca si/sau in casa. Din datele statistice rezulta

ca, de cele mai multe ori, falimentul se datoreaza slabiciunilor ivite in gestiunea trezoreriei.

2.6.4.Situatia neta a intreprinderii

Pornind de la abordarea juridica a bilantului numerosi analisti financiari utilizeaza

conceptul de situatie neta, estimand contabil valoarea drepturilor pe care le detin proprietarii

asupra intreprinderii.

Situatia neta a intreprinderii se determina pornind de la elementele componente ale

activului (bunuri detinute de intreprindere si creante) si ale pasivului bilantier (capitaluri

proprii si datorii).

SITUATIA NETA = ACTIV TOTAL – DATORII TOTALE

Situatia neta poate fi considerata un indicator primar sau preliminar efectuarii unei

analize financiare, avand capacitatea de a reflecta modul de gestionare al intreprinderii.

Indicatorul situatiei neta exprima valoarea activului realizabil la un

moment dat. Proprietarii, actionarii si creditorii sunt interesati sa cunoasca situatia

neta a unei intreprinderi. Pe de-o parte actionarii si proprietarii intreprinderii vor sa cunoasca

Pagina 61 din 94


valoarea pe care o detin, iar pe de alta parte creditorii vor sa cunoasca activul nerealizabil

care constitue gajul creantelor lor. Situatia neta ilustreaza sumele ce revin asociatilor sau

actionarilor in caz de lichiditate.

Situatia neta pozitiva si crescatoare evidentiaza o gestiune economica sanatoasa ca

rezultat al reinvestirii unei parti din profitul net si a altor elemente de capital. Cresterea

situatiei nete evidentiaza realizarea unuia dintre obiectivele intreprinderii si anume

maximizarea valorii acesteia.

Situatia neta negativa reflecta o situatie prefalimentara consecinta a incheierii cu

pierderi a exercitiilor financiare precedente.

Fondul de rulment, necesarul defond de rulment, trezoreria neta, situatia neta sunt

elemente de management financiar minimale care trebuie sa faca parte din informatiile pe

care managerii le primesc periodic, mai ales ca implicatiile acestora evolutii pot fi negative.

2.6.5. Ratele structurii financiare

Performanta financiara sau lipsa de performanta a intreprinderii poate fi pusa in

evidenta si de o multitudine de rate care formeaza un adevarat sistem de indicatori, construiti

pe baza elementelor bilantiere.

Acest sistem de indicatori are capacitatea de caracteriza pana in cele mai mici detalii

aspectele financiare ale activitatii desfasurate de o intreprindere16.

Ratele caracterizează modalităţile de realizare a echilibrului financiar pe termen

lung ;indicatorul termen scurt, apreciază importanţă îndatorării asupra gestiunii financiare a

întreprinderii, evidenţiind şi principalele mutaţii intervenite în structura mijloacelor şi

surselor generate de schimbările interne şi de interacţiunea cu mediul economico-social.

Ratele structurii financiare cuprind, în sinteză, trei grupe:

ratele de echilibru financiar;

ratele de îndatorare;

ratele privind structura activului şi pasivului.

2.6.5.1. Ratele echilibrului financiar

16 A. Baicusi, Analiza economico-financiara, Editura Economica, Bucuresti, 2004, pag 105.

Pagina 62 din 94


Ratele echilibrului financiar sunt de fapt expresia realizării echilibrului financiar pe

termen lung şi scurt şi a echilibrului funcţional, evidenţiind existenţa sau inexistenţa fondului

de rulment (FR), a necesarului de fond de rulment (NFR) şi a trezoreriei nete (TN)

(indicatorii de echilibru financiar).

Din această categorie fac parte ratele de finanţare şi ratele de lichiditate.

Ratele de finanţare pun în evidenţă modalităţile de finanţare a investiţiilor

întreprinderii, investiţii care pot fi: strategice, de exploatare şi de echilib¹.

Rata de finanţare a imobilizărilor sau Rata fondului de rulment evidenţiază condiţiile

de finanţare ale imobilizărilor. Poate fi exprimată prin două modalităţi, după cum fondul de

rulment este determinat în optica funcţională (fond de rulment funcţional: FRF, sau fond de

rulment net global: FRNG), sau în optica analizei lichiditate –exigibilitate (fond de rulment

net: FRN sau financiar).

sau

O valoare supraunitară semnifică faptul că ansamblul imobilizărilor este finanţat din

resursele durabile, respectiv din capitalurile permanente. Această durată exprimă în termeni

relativi un indicator echivalent celui de fond de rulment în valoare absolută.

Creşterea valorii raportului corespunde teoretic unei ameliorări a structurii de

finanţare, iar diminuarea lui exprimă o deteriorare a situaţiei cu excepţia cazului în care

aceasta este voluntară şi datorată stabilizării structurilor financiare (reducerea capitalurilor

proprii iniţial foarte ridicate, rambursarea împrumuturilor neutilizate).

În termeni nominali, valoarea ratei nu reflectă întocmai realitatea, întrucât

omogenitatea între numărător şi numitor este adesea denaturată de inflaţie.

De asemenea, poate fi determinată o rată referitoare la finanţarea proprie a

imobilizărilor, denumită rata fondului de rulment propriu, sau rata de finanţare a capitalurilor

proprii, care se doreşte a fi supraunitară.

Pagina 63 din 94


2. Rata autofinanţării investiţiilor (RAF) măsoară partea investiţiilor autofinanţate şi

poate fi exprimată cu ajutorul raportului:

Unde:

CAF = capacitatea de autofinanţare

IE = investiţiile exerciţiului

NFRE = variaţia necesarului de fond de rulment

Dacă valoarea raportului este mai mare decât 1, înseamnă că întreprinderea are

capacitatea de autofinanţare suficientă pentru a finanţa noile investiţii precum şi creşterea

necesarului de fond de rulment pentru exploatare generată de acestea.

3. Rata de investire (Rinv), determină, mai exact decât precedenta (RAF), proporţia de

investire a întreprinderii, în cursul exerciţiului, făcând posibilă aprecierea creşterii

întreprinderii în raport cu politica de investiţii promovată.

4. Rata finanţării activului economic (RAE), comparând valoarea capitalului financiar,

pune în evidenţă echilibrul financiar funcţional, dacă valoarea sa este supraunitară.

Această rată trebuie analizată în strânsă corelaţie cu rata de finanţare a imobilizărilor.

Astfel, dacă rata finanţării activului economic este subunitară, iar rata de finanţare a

imobilizărilor este supraunitară, întreprinderea trebuie să recurgă la credite bancare pentru a

putea finanţa excedentul nevoilor de fond de rulment pentru exploatare în raport cu resursele

durabile.

Se ridică următoarea problemă: resursele durabile pot să finanţeze ciclul de

exploatare? Pentru soluţionarea acestei probleme facem apel la analiza funcţională, care

conferă necesarului de fond de rulment pentru exploatare un caracter dual, corespunzător

Pagina 64 din 94


elementelor structurale şi conjuncturale. De aceea, componenta structurală poate fi, în mod

normal, finanţată de resurse stabile, în timp ce componenta conjuncturală (legată de

sezonalitate, conjunctură economică, etc) trebuie finanţată de credite bancare curente.

5. Analiza echilibrului funcţional (RAE) poate fi completată cu rata de finanţare a

necesarului de fond de rulment pentru exploatare (RNFRE), care evidenţiază proporţia

corespunzătoare din fondul de rulment funcţional ce finanţează partea cea mai stabilă a

necesarului de fond de rulment legate de exploatare (stocurile)17.

Raportul se consideră satisfăcător dacă necesarul de fond de rulment funcţional

reprezintă 2/3 din stocuri. Această rată reprezintă, în general, marele inconvenient de a

compara un element static (fondul de rulment) cu un element fluctuat (stocurile).

6. Rata de finanţare bancară a exploatării sau rata creditelor de trezorerie (RCT),

complementară cu rata de finanţare a necesarului de fond de rulment pentru exploatare,

măsoară gradul în care întreprinderea angajează credite bancare pe termen scurt pentru a

suplini capacitatea de autofinanţare a investiţiilor de exploatare.

B. Ratele de lichiditate si de solvabilitate caracterizează situaţia financiară a

întreprinderii, pornind de la structura bilanţului financiar (etajul inferior al acestuia). În fapt,

ratele măsoară capacitatea de plată a întreprinderii, respectiv solvabilitatea pe termen scurt.

Lichiditatea reprezinta proprietatea elementelor patrimoniale de a se transforma in

bani. Ea poate exprima si capacitatea unei entitati economice de a face fata obligatilor sale de

plata pe termen scurt.

Ratele de lichiditate sunt semnificative în cazul unei comparaţii între întreprinderi din

acelaşi sector sau între ratele cronologice realizate de aceeaşi întreprindere.

Gradul în care întreprinderea poate face faţă datoriilor pe termen scurt, este dat de un

sistem de rate de lichiditate, care cuprinde:

rata lichidităţii generale ( globale );

17M. Petcu, Analiza economico-financiara a intreprinderii, Editura Economica, Bucuresti, 2003, pag. 73.

Pagina 65 din 94


rata lichidităţii reduse;

rata lichidităţii imediate.

1. Rata lichidităţii generale (RLG), sau rata capacităţii de plată a ciclului de exploatare,

reprezintă un mod de exprimare relativă a fondului de rulment financiar.

Lichiditatea generală reflectă posibilitatea componentelor patrimoniale curente de a se

transforma într-un termen scurt în lichidităţi pentru a satisface obligaţiile de plată exigibile.

Lichiditatea globală se apreciază favorabilă atunci când rata lichidităţii generale are o mărime

supraunitară (cuprinsă între 2 şi 2,5%).

sau

Valoarea supraunitară dovedeşte că, cel puţin pe termen scurt, întreprinderea are

capacitatea de a-şi achita datoriile exigibile. Aceasta constituie pentru bancă, un grad de

siguranţă, în acordarea noilor credite, concretizat în existenţa unui fond de rulment financiar

îi permite întreprinderii să facă faţă incidentelor care apar în mişcarea activelor circulante,

sau unor deteriorări în valoarea acestora.

Cu cât raportul este mai mare decât 1, cu atât mai mult întreprinderea este pusă la

adăpost de o insuficienţă de trezorerie care ar putea fi provocată de rambursarea datoriilor la

cererea clienţilor.

Lichiditatea generală, însă, are o marjă sporită de aproximare, datorită numărului

mare de variabil care o influenţează, cum ar fi: natura sectorului de activitate, structura

activelor circulante, rotaţia activelor circulante, intensitatea sezonalităţii, etc. De acea,

lichiditatea trebuie stabilită şi prin implicarea în analiză a gradului de realizare a activelor,

respectiv pasivelor circulante.

Rata lichidităţii generale compară ansamblul lichidităţilor potenţiale (active

transformabile în monedă pe termen scurt) cu exigibilităţile potenţiale (datorii rambursabile

pe termen scurt). Dacă lichidităţile sunt mai mici decât exigibilităţile potenţiale (RLG 1),

înseamnă că datoriile exigibile pe termen scurt nu sunt acoperite, în principiu, de capitalurile

circulante, astfel că fondul de rulment financiar a devenit negativ.

Pagina 66 din 94


Aceasta înseamnă că stocurile se reduc treptat, pentru a putea achita datoriile exigibile

pe termen scurt, fără a stânjeni continuitatea producţiei, iar datoriile se reînnoiesc în mod

constant.

În ceea ce priveşte analiza evoluţiei lichidităţii, nu este suficient ca raportul să fie

supraunitar, ci este necesar ca sensul acesteia să fie crescător. O evoluţie descendentă a

lichidităţii ilustrează o activitate în declin, creditorii trebuind să fie circumspecţi în acordarea

de noi împrumuturi.

2. Rata lichidităţii reduse (RLR) exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi onora

datoriile, pe termen scurt, din creanţe şi disponibilităţi.

sau

Valoarea supraunitară a ratei evidenţiază faptul că stocurile nu sunt finanţate prin

datorii pe termen scurt (cel puţin prin avansuri şi prin aconturi primite de la clienţi).

În general, raportul este subunitar şi nu produce dificultăţi, în condiţiile în care

întreprinderea dispune de stocuri sănătoase şi previziuni de trezorerie corecte.

În teoria economică, sunt păreri potrivit cărora o rată cuprinsă între 0,8 şi 1 ar

reprezenta situaţia optimă în ceea ce priveşte solvabilitatea parţială.

3. Rata lichidităţii imediate (RLI) sau rata capacităţii de plată imediată, caracterizează

capacitatea de rambursare instantanee a datoriilor, ţinând cont de încasările (disponibilităţile

existente). Ea asigură interfaţa elementelor cele mai lichide ale activului cu obligaţiile

imediat exigibile ale pasivului18.

Teoria economică apreciază corespunzătoare o rată a lichidităţii imediate mai mare de

0,3. Capacitatea de plată este o rezultată a fluxurilor materiale şi băneşti, un efect şi o

condiţie a rotaţiei de ansamblu a fondurilor şi a echilibrului financiar, fiind satisfăcătoare

atunci când întreprinderea dispune de lichidităţi şi alte valori transformabile imediat în

monedă corespunzătoare acoperirii obligaţiilor scadente.

18 Caruntu Constantin, Caruntu Genu, Tanasoiu Georgiana, Management financiar, teorie si aplicatii, Editura Academica Brancusi, Tg-Jiu, 2003, pag. 110.

Pagina 67 din 94


Interpretarea ratei implică şi alte informaţii referitoare la condiţiile de desfăşurare a

activităţii. Deşi teoretic, o rată ridicată indică o lichiditate ridicată, ea poate avea şi alte

semnificaţii, cum ar fi, folosirea neeficientă a resurselor disponibile.

O valoare ridicată nu poate fi garanţia unei solvabilităţi, dacă restul activelor

circulante are un grad redus de lichiditate.

O valoare redusă a ratei de lichiditate imediată poate fi compatibilă cu menţinerea

echilibrului financiar, dacă întreprinderea minimizează valoarea încasărilor sale, deţinând în

schimb valori de plasament, creanţe, stocuri uşor lichidabile în concordanţă cu exigibilitatea

obligaţiilor imediate.

Menţinerea capacităţii de plată este rezultatul activităţii complexe desfăşurate de

întreprindere în sectoarele de aprovizionare, producţie, comercializare şi impune luarea unor

măsuri tehnice, economice şi financiare, care să asigure un circuit normal al capitalurilor.

Rata lichidităţii imediate este un indicator puţin relevant, datorită instabilităţii

încasărilor. De aceea, capacitatea de plată reclamă o corelare judicioasă a termenelor de plată

a obligaţiilor cu cele de încasare a drepturilor băneşti. Pentru a spori fiabilitatea analizei,

trebuie luată în calcul viteza de rotaţie a capitalurilor.

Solvabilitatea exprima capacitatea unei entitati economice de a face fata obligatiilor

banesti, respectiv de a-si respecta platile la termenele scadente, fiind in relatie directa cu

gradul de indatorare a acesteia19.

Solvabilitatea poate fi exprimata prin intermediul mai multor indicatori, astfel:

1.Gradul în care întreprinderea face faţă datoriilor totale este dat de rata solvabilităţii

pe termen lung (RSTL), exprimată prin raportul:

Valoarea raportului mai mare decât 1,5 dovedeşte că întreprinderea are capacitatea de

a-şi achita obligaţiile băneşti, imediate şi

depărtate faţă de terţi.

Întreprinderea poate fi solvabilă chiar dacă, la un moment dat, din lipsă de lichiditate

nu prezintă capacitate de plată. Solvabilitatea este generată de o activitate eficientă, iar lipsa

19Gheorghe Valceanu , Vasile Robu, Nicolae Georgescu, Analiza economico-financiara, Editura Economica, Bucuresti, 2004, pag. 214.

Pagina 68 din 94


capacităţii de plată şi a lichidităţii poate avea caracter temporar dacă întreprinderea se

bazează pe o solvabilitate generală.

Această rată exprimă în termeni relativi un indicator echivalent în valoare absolută

corespunzător activului neangajat în datorii: situaţie netă.

O valoare mai mică de 1,5 evidenţiază riscul de insolvabilitate pe care şi lichiditatea-a

asumat furnizorul de fonduri puse la dispoziţia întreprinderii, risc evidenţiat şi, în analiza

echilibrului financiar, de valoare negativă a situaţiei nete. În cazul în care dificultăţile

financiare ale unei întreprinderi devin periodice acestea pot pune în pericol echilibrele

fundamentale şi pot afecta, atât imaginea firmei ce capătă o reputaţie de “rău platnic”, cât şi

desfăşurarea activităţii viitoare.

2.6.5.2.Ratele de îndatorare

Ratele de îndatorare, dimensionate în optica analizei lichiditate-exigibilitate,

evidenţiază importanţa îndatorării asupra gestiunii financiare a întreprinderii.

Comparând finanţarea externă prin datorii, cu fondurile proprii, ratele pun în evidenţă

componenţa datoriilor din pasiv, dar şi repartiţia capitalurilor permanente între fondurile

proprii şi cele împrumutate pe termen mediu şi lung20.

Se pot stabili următoarele rate de îndatorare:

1.Coeficientul total de îndatorare sau “rata levierului” (Lichiditatea ) reflectă gradul în

care capitalurile proprii asigură finanţarea activităţii întreprinderii. Acest indicator poate fi

interpretat şi ca o rată a autonomiei financiare a întreprinderii, indicând gradul în care

angajamentele sale, pe termen lung şi scurt, sunt garantate de capitalurile proprii ale

întreprinderii.

Cu cât rata levierului este mai mare decât 1, cu atât întreprinderea va depinde mai

mult de creanţierii săi. Dacă levierul este subunitar, banca

va acorda în continuare împrumuturi în condiţii de garanţie sigură.

20Ion Stancu, Finante, piete financiare si gestiunea portofoliului. Investitii reale si finantarea lor. Analiza si gestiunea financiara a intreprinderii. Editia a III-a.Editura Economica, Bucuresti, 2002.pag. 86.

Pagina 69 din 94


2. Rata datoriilor financiare (RDF) exprimă gradul de îndatorare pe termen lung.

Întreprinderea poate beneficia în continuare de credite bancare pe termen lung şi

mediu, dacă rata datoriilor financiare este mai mică decât 0,5.

3. Rata independenţei financiare a întreprinderii (RIF), complementară cu rata

datoriilor financiare, măsoară ponderea capitalurilor proprii în ansamblul resurselor

permanente.

În general, rata trebuie să fie superioară sau cel puţin egală cu 0,5 din aceleaşi

considerente impuse de normele bancare în relaţiile de credit

cu întreprinderea.

4. Rata capacităţii de împrumut (RCI) compară resursele proprii cu împrumuturile

contractate pe termen lung.

În cazul în care resursele proprii sunt mai mici decât datoriile la termen, respectiv RCI

1, capacitatea teoretică de împrumut a întreprinderii este saturată. De aceea, normele

bancare recomandă un raport supraunitar.

5. Rata capacităţii de rambursare, sau rata acoperirii creditelor, exprimă, teoretic, în

număr de ani, capacitatea întreprinderii de a rambursa în totalitate împrumuturile contractate

pe termen lung (RCRTL).

Cu cât valoarea raportului este mai mică cu atât mai mare (bună) va fi capacitatea de

rambursare. Intervalul maxim, impus de normele bancare, pentru rambursarea teoretică a

Pagina 70 din 94


împrumuturilor la termen prin capacitatea de autofinanţare reprezintă 3 ani, iar (RCRT) pentru

rambursarea datoriilor totale (termen lung şi scurt) 4 ani21.

6. Rata de prelevare a cheltuielilor financiare (RPC) pune în evidenţă capacitatea de

plată a costului îndatorării, separând întreprinderile sănătoase de cele falimentare.

Dacă raportul este mai mare decât 0,6 întreprinderea analizată se confruntă cu

dificultăţi de gestiune financiară riscând să intre în stare de faliment.

7. Costul îndatorării, sau rata medie a dobânzii (RDOB), poate fi

exprimat prin raportul:

În măsura în care rata medie a dobânzii este inferioară ratei de rentabilitate economică

a întreprinderii analizate, îndatorarea favorizează finanţarea prin împrumuturi. În această

situaţie apare efectul de levier cu influenţă benefică asupra rentabilităţii capitalurilor proprii.

8. Ponderea creditelor curente în îndatorarea globală (RCC) exprimă alegerea realizată

de întreprindere între împrumuturile pe termen mediu şi lung şi creditele bancare curente

(credite pe termen scurt).

O proporţie mare a creditelor bancare curente în îndatorarea întreprinderii poate

semnifica o situaţie de vulnerabilitate care ţine de tipul acestor resurse şi de costul lor ridicat.

2.6.5.3. Ratele privind structura activului şi pasivului

21Troaca Victor, Management financiar-bancar. Lucrari explicative, Editura Tribuna Economica< Bucuresti, 2001, pag 275.

Pagina 71 din 94


Ratele referitoare la structura bilanţului contabil, sau ratele de structură patrimonială,

stabilesc ponderea fiecărui post sau grupe de posturi de activ sau pasiv în totalul bilanţului

oferind posibilitatea exprimării bilanţului în procente.

Importanţa acestui demers constă în aceea că permite identificarea caracteristicilor

majore ale structurii bilanţului şi oferă date cu privire la evoluţiile cele mai semnificative în

timp.

Informaţiile privind situaţia financiară a întreprinderii vor fi edificatoare, mai ales, în

cazul analizelor comparative în timp şi spaţiu.

A) Ratele privind structura activului sunt expresia simplificată a structurii productive

a întreprinderii. Cele mai semnificative ca valoare informativă dar şi frecvent recomandate de

literatura de specialitate sunt22:

1. Rata activelor imobilizate (RAI) măsoară ponderea elementelor patrimoniale aflate

la dispoziţiă întreprinderii în mod permanent, în totalul activului.

Datorită structurii diferite a activelor imobilizate, deci a gradului de investire a

capitalului diferit, teoria şi practica economică recomandă determinarea unor rate analitice:

a) Rata imobilizărilor corporale (RIC), are o mărime determinată, în general, de natura

activităţii întreprinderii:

Fiind dependentă de specificul activităţii cât şi de caracteristicile tehnice ale

întreprinderii rata va înregistra valori diferite de la o ramură la alta. Astfel, în ramurile

industriei grele şi în cele care solicită echipamente importante ca volum, rata înregistrează

valori ridicate, în timp ce în ramurile cu dotare tehnică slabă, rata imobilizărilor corporale

este relativ redusă.

Chiar şi pentru întreprinderile aparţinând aceleiaşi ramuri, rata este diferită ea

depinzând de strategia financiară a fiecăreia precum şi de condiţiile concrete în care-şi

desfăşoară activitatea.

22Ion Stancu, Finante, piete financiare si gestiunea portofoliului. Investitii reale si finantarea lor. Analiza si gestiunea financiara a intreprinderii. Editia a III-a.Editura Economica, Bucuresti, 2002.pag. 93.

Pagina 72 din 94


Datorită incidenţei diferiţilor factori asupra ratei imobilizărilor corporale, este foarte

dificil de stabilit o mărime de referinţă, o rată optimă.

Cu toate acestea specialiştii apreciază că pentru întreprinderii comparabile rata

imobilizărilor corporale arată în ce măsură firma va putea rezista unei crize economice ştiut

fiind faptul că o imobilizare foarte ridicată a capitalului în active fixe implică riscul

netransformării rapide a caestora în lichidităţi.

Cu cât valoarea raportului este mai mare cu atât mai greu întreprinderea va putea să

opereze o conversie în caz de schimbare bruscă a tehnicii sau a cerinţelor pieţei, a

preferinţelor consumatorilor, etc.

b) Rata imobilizărilor financiare (RIF), dependentă de legăturile financiare pe care

întreprinderea analizată le întreţine în special cu întreprinderile la care ea deţine participaţii la

capitalul social, se determină prin raportul:

Ca măsură a politicii de investiţii financiare, mărimea indicatorului este strâns legată

de mărimea întreprinderii. În practica financiară occidentală aceasta se explică, prin valorile

mici înregistrate de rata imobilizărilor financiare la întreprinderile mici, respectiv valorile

foarte ridicate în cazul holdingurilor23.

Din considerente de egalitate bilanţieră, se poate calcula o rată mai puţin

semnificativă pentru restul imobilizărilor (necorporale plus alte valori):

c) Rata activelor circulante (RAC), complementară cu rata activelor imobilizate, se

calculează astfel:

În procesul decizional sunt operative ratele analitice privind activele circulante: rata

stocurilor, rata creanţelor comerciale, rata activelor de trezorerie (disponibilităţi, valori

mobiliare de plasament, etc.).23 I. Bogdan, Tratat de management financiar-bancar, Editura Economica, Bucuresti, 2002, pag. 82.

Pagina 73 din 94


- Rata stocurilor (Rs) este influenţată de natura activităţii întreprinderii cât şi de

lungimea ciclului de exploatare.

Rata stocurilor înregistrează valori mai ridicate la întreprinderile din sfera producţiei

şi cea a distribuţiei de mărfuri şi foarte scăzut în sfera serviciilor. Fiind determinată direct şi

de durata ciclului de exploatare, la întreprinderile cu ciclu de exploatare lung, rata va fi mai

ridicată şi invers.

Nivelul stocurilor modificându-se sub influenţa factorilor conjuncturali şi a cerinţelor

pieţei, interpretarea evoluţiei în timp a stocurilor necesită corelarea cu cifra de afaceri , în

mod normal, indicele cifrei de afaceri trebuie să depăşească indicele stocurilor, iar durata de

reînnoire a stocului prin cifra de afaceri să fie cât mai mică (accelerarea rotaţiei stocurilor).

Rata stocurilor poate fi, la rândul ei, descompusă în rate analitice, în raport cu natura

constitutivă a stocurilor (materii prime, produse finite, mărfuri)24.

- Rata creanţelor comerciale ( RC) reflectă politica comercială a întreprinderii şi este

influenţată de natura clienţilor ( populaţie, întreprinderi, etc ) şi de termenele de plată pe care

întreprinderea le acordă partenerilor externi din aval.

Rata înregistrează valori nesemnificative (sau nule) la întreprinderile aflate în contact

direct cu clienţii care realizează plata în numerar (comerţul cu amănuntul, prestări de servicii

către populaţie) şi valori mai ridicate în cazul relaţiilor dinte întreprinderi cu decontări fără

numerar.

Rata activelor de trezorerie (RAT) reflectă ponderea disponibilităţilor

băneşti şi a valorilor mobiliare de plasament în patrimoniul întreprinderii:

24Aurel Isfanescu, Vasile Robu, Ion Anghel, Evaluarea intreprinderii, Editura Tribuna Economica, Bucuresti, 2001, pag. 175.

Pagina 74 din 94


Valoarea ridicată a activelor de trezorerie reflectă o situaţie favorabilă în teoria

echilibrului financiar, dacă nivelul lor depăşeşte nivelul pasivelor de trezorerie, în caz

contrar, întreprinderea face apel la credite bancare curente pentru finanţarea nevoilor de

exploatare.

B. Ratele privind structura pasivului, furnizând informaţii referitoare la structura

resurselor întreprinderii, definesc politica de finanţare a întreprinderii. Două caracteristici

majore ale politicii de finanţare reţin în mod deosebit atenţia, respectiv stabilitatea resurselor

şi autonomia financiară globală a întreprinderii.

1. Rata care pune în evidenţă structura pe termen a pasivului este dată de raportul

dintre capitalurile permanente şi pasivul total (ansamblul resurselor) şi este un indicator

global referitor la stabilitatea finanţării, purtând denumirea de rata stabilităţii financiare.

2. Pe de altă parte, repartiţia între resursele proprii şi datoriile din pasivul bilanţului

este apreciată prin următoarele rate:

a. Rata autonomiei financiare globale (RAFG) este un indicator global referitor la

autonomia financiară a întreprinderii apreciată în ansamblul finanţării sale.

Fiind rezultatul politicii financiare promovate de fiecare întreprindere valoarea

indicatorului poate să difere de la o întreprindere la

alta făcând dificilă stabilirea unui raport optim, a unei rate de referinţă25.

Cu toate acestea, specialiştii recomandă ca satisfăcătoare o rată mai mare sau cel puţin

egală cu 1/3, iar băncile folosesc ca prag minim o rată de 30% a activului net (capitaluri

proprii) faţă de totalul pasivului.

b. Complementar cu aceasta se calculează rata de îndatorare globală (RIG) care

măsoară ponderea datoriilor, indiferent de durata şi originea lor, în patrimoniul întreprinderii:

25 Cristea H., Stefanescu M., Gestiunea financiara a intreprinderii, Editura Mirton, Timisoara, 2000, pag. 132.

Pagina 75 din 94


Această rată prin natura ei este subunitară, şi pe măsură ce valoarea ei se diminuează

îndatorarea se reduce, respectiv autonomia financiară creşte.

Întrucât ultimele două rate (a şi b) dau o apreciere globală asupra independenţei

financiare a întreprinderii, pentru a spori eficacitatea analizei se recomandă completarea lor

cu ratele de îndatorare.

CAPITOLUL III

3.STUDIUL DE CAZ PRIVIND RISCUL DE FALIMENT LA S.C PARNAS S.R.L

3.1.Analiza riscului de faliment cu ajutorul metodelor patrimoniale

In cazul S.C. PARNAS S.R.L. situatia se prezinta astfel:

Pagina 76 din 94


Sursa: S.C PARNAS S.R.L

Concluzii

-Pentru anul 2004 in cazul firmei analizate situatia se prezinta astfel:

●activele curente exced datoriile curente cu 12154.1 lei, insemnand ca intreprinderea

are pe de-o parte fond de rulment pozitiv, iar pe de alta parte se inregistreaza un excedent de

lichiditate generala, ambele in suma de 12154.1 lei.

-Pentru anul 2005 situatia este urmatoarea:

Pagina 77 din 94

Evol

utia

indic

atoril

or de

echil

ibru

patri

moni

al

Tabe

lul 1.

Nr.

Crt.

Indicatori Valori

-lei-

2004

Valori

-lei-

2005

Valori

-lei-

2006

1. Active imobilizate - 3917 5982

2. Capitaluri proprii 12154.1 4082 5821

3. Subventii pentru investitii - - -

4. Datorii ce trebuie platite intr-o

perioada mai mare de un an

- - -

5. Provizioane pentru riscuri si

cheltuieli

- - -

6. Capital permanent(2+3+4+5) 12154.1 4082 5821

7. Fond de rulment (6-1) 12154.1 165 -161


●activele curente exced datoriile curente cu 165 lei, intreprinderea are un fond de

rulment pozitiv, excedentul este utilizat pentru acoperirea financiara a unei parti din activele

circulante.

-Pentru anul 2006 situatia indicatorilor este urmatoarea:

●activele curente sunt mai mici decat deatoriile curente cu 161 lei, aceasta insemnand

ca fondul de rulment este negativ, intreprinderea se afla intr-o stare de dezechilibru,

neputandu-si rambursa datoriile pe termen scurt.

Evolutia indicatorilor de gestiune

Tabelul 2

Nr.

Crt.

Indicatori Valori

-lei-

2004

Valori

-lei-

2005

Valori

-lei-

2006

1. Active circulante 12477.3 19968 38486

2. Cheltuieli in avans - - -

3. Active curente (1+2) 12477.3 19968 38486


perioada de pana la un an

323.2 19803 38647

5. Venituri in avans - - -

6. Datorii curente (4+5) 323.2 19803 38647

7. Cifra de afaceri neta 69948.5 61318 101531

8. Durata unei rotatii a activelor

curente (3/7)*365

65.10 zile 118.86 zile 138.35

zile

9. Durata unei rotatii a datoriilor

curente (6/7)*365

16.86 zile 117.87 zile 138.93

zile

10. Indicele de corelatie a

duratelor unei rotatii (8/9)

3.86 1 0.99

11. Numarul de rotatii a activelor

curente (7/3)

5.6 3.07 2.64

12. Numarul de rotatii a datoriilor

curente (7/6)

21.64 3.09 2.63

13. Indicele de corelatie a 0.26 0.99 1

Pagina 78 din 94


numarului de rotatii (11/12)


Concluzii


●durata unei rotatii a activelor curente este de 65.10 zile, care se explica prin

intervalul de timp de aprovizionare, de stocare si de incasare.

●durata unei rotatii a datoriilor curente este de 16.86 zile.

●indicele de corelatie al duratelor de rotatie este de 3.86 numar de ori, adica firma

analizata isi finanteaza din resurse proprii activitatea proprie de aprovizionare si desfacere.

●numarul de rotatii al activelor curente este de 5.6 inferior numarului de rotatii a

datoriilor curente 21.64, care reprezinta o rambursare mai rapida a obligatiilor, in comparatie

cu incasarile de la clienti si cu rotatia altor active curente precum si cele de natura stocurilor.

●indicele de corelatie al numarului de rotatii este subunitar ceea ce inseamna ca firma

isi finanteaza afacerile din resurse proprii intr-o proportie mai mare decat din resursele atrase

temporar de la terti.

-Pentru anul 2005 situatia se prezinta astfel:

●durata unei rotatii a activelor curente este de 118.86zile, care se explica prin


●durata unei rotatii a datoriilor curente este de 117.88zile.

●indicele de corelatie al duratelor de rotatie este de 1 numar de ori, adica firma


●numarul de rotatii al activelor curente este de 3.07inferior numarului de rotatii a

datoriilor curente 3.09, care reprezinta o rambursare mai rapida a obligatiilor, in comparatie

cu incasarile de la clienti si cu rotatia altor active curente precum si cele de natura stocurilor.

●indicele de corelatie al numarului de rotatii este subunitar ceea ce inseamna ca firma

isi finanteaza afacerile din resurse proprii intr-o proportie mai mare decat din resursele atrase


-Pentru anul 2006 s-a inregistrat urmatoarea situatie:

●durata unei rotatii a activelor curente este de 138.35 zile, care se explica prin


●durata unei rotatii a datoriilor curente este de138.93 zile.

Pagina 79 din 94


●indicele de corelatie a duratelor de rotatie este de 0.99 numar de ori, adica firma


●numarul de rotatii al activelor curente este de 2.64 superior numarului de rotatii a

datoriilor curente 2.63, care reprezinta o rambursare mai lenta a obligatiilor, in comparatie cu

incasarile de la clienti si cu rotatia altor active curente precum si cele de natura stocurilor.

●indicele de corelatie a numarului de rotatii este supraunitar ceea ce inseamna ca

firma isi finanteaza afacerile intr-o proportie mai mica decat din resursele proprii atrase


Analiza se completeaza cu indicatorii lichiditatii patrimoniale pentru a se evidentia

riscul de lichiditate financiara26:

Evolutia indicatorilor de lichiditate

Tabelul 3.

Nr.

Crt.

Indicatori Valori

-lei-

2004

Valori

-lei-

2005

Valori

-lei-

2006

1. Active imobilizate - 3917 5982

2. Capitaluri proprii 12154.1 4082 5821

3. Subventii pentru investitii - - -

4. Datori ce trebuie platite intr-o


- - -

5. Provizioane pentru riscuri si

cheltuieli

- - -

6. Capital permanent (2+3+4+5) 12154.1 4082 5821

7. Fond de rulment (6-1) 12154.1 165 -161

8. Active circulante 12477.3 19968 38486

9. Cheltuieli in avans - - -

10. Active curente (8+9) 12477.3 19968 38486


perioada de un an

323.2 19803 38647

12. Venituri in avans - - -

26 Anghel I., Previziunea falimentului intreprinderilor romanesti, Revista Tribuna Economica nr. 40, Bucuresti, 2000.

Pagina 80 din 94


13. Datorii curente (11+12) 323.2 19803 38647

14. Lichiditate generala (10-13) 12154.1 165 -161

15. Rata lichiditatii generale

(10/13)

3860.55% 100.83% 99.58%

16. Stocuri 8957.7 16420 38194

17. Lichiditate imediata (10-16-

13)

3196.4 -16255 -38355

18. Rata lichiditatii imediate (10-

16) /13

1088.98% 17.91% 0.75%

19. Investiti financiare pe termen

scurt

- - -

20. Casa si conturi la banci 3519.5 3548 292

21. Trezorerie (19+20) 3519.5 3548 292

22. Lichiditatea efectiva (21-13) 3196.3 -16255 -38355

23. Rata lichiditatii efective

(21/13)

1088.95% 17.91% 0.75%

24. Datori totale (3+4+5+11+12) 323.2 19803 38647

25. Active totale (1+8+9) 12477.3 23885 44468

26. Solvabilitatea generala (25-

24)

12154.1 4082 5821

27. Rata solvabilitati generale

(25/24)

3860.55% 120.61% 115.06%

28. Gradul de dependenta

financiara (24/25)

2.59% 82.9% 86.90%

29. Rezultatul net al exercitiului 10631.5 3882 1739

30. Impozit pe profit - 740 331

31. Cheltuieli cu dobanzile - - -

32. Rata de acoperire a dobanzilor

(29+30+31)/31

- - -

33. Gradul de dependenta

financiara la termen (24/2)

2.66% 485.13% 663.92%


Pagina 81 din 94


Concluzii

Din datele prezentate in tabelul 3 pentru anul 2004, rezulta ca firma inregistreaza o

stare de lichiditate de 2.66 lei, adica firma are capacitatea de a acoperi datoriile curente cu

numerar sau cu facturi de incasat in proportie de 1088.98%.

Se inregistreaza si un excedent de solvabilitate de12154.1 lei, aspect pozitiv in care

activele curente ramase dupa acoperirea datoriilor curente se transforma rapid in numerar.

Rata solvabilitatii generale este de 3860.55%, aceasta insemnand o acoperire

excedentara a datoriilor pe termen lung.

Din datele analizate pentru anul 2005 rezulta ca firma inregistreaza o stare de

lichiditate de 485.13 lei, in proportie de 17.91%, aceasta acoperire efectuandu-se doar

partiala. Se inregistreaza un deficit de numerar de 16255 lei, aspect negativ, capacitatea de

plata fiind de 17.91%.

Firma analizata inregistreaza un excedent de solvabilitate de 4082 lei, rata

solvabilitatii generale este de 120.61%, aceasta insemnand o acoperire excedentara a

datoriilor pe termen lung.

Din datele analizate pentru anul 2006 rezulta o stare de lichiditate de 663.92 lei, firma

are capacitatea de a acoperi datoriile curente cu numerar in proportie de 7.55%. Acest aspect

este acceptabil avand in vedere faptul ca rata lichiditatii imediate se incadreaza in intervalul

de siguranta financiara.

Firma analizata mai inregistreaza si un deficit de 38355lei, aspect negativ, avand in

vadere faptul ca se situeaza in afara intervalului de siguranta financiara cu aproximativ

92.45%. Aceasta inseamna ca firma are capacitatea de plata pentru datoriile curente de

aproximativ 7.55%.

3.2.Analiza riscului de faliment prin metode statistice

Analiza riscului de faliment cu ajutorul Modelului Altman in cazul S.C PARNAS

S.R.L:

Situatia unor indicatori de risc specifici Modelului Altman

Pagina 82 din 94


Tabelul 4

Nr.

Crt.

Indicatori Valori

-lei-

2004

Valori

-lei-

2005

Valori

-lei-

2006

1 Active imobilizate - 3917 5982

2 Capitaluri proprii 12154.1 4082 5821

3 Subventii pentru investitii - - -

4 Datori ce trebuie platite intr-o


- - -

5 Provizioane pentru riscuri si

cheltuieli

- - -

6 Capital permanent (2+3+4+5) 12154.1 4082 5821

7 Fond de rulment (6-1) 12154.1 165 -161

8 Active circulante 12477.3 19968 38486

9 Cheltuieli in avans - - -

10 Datorii ce trebuie platite intr-o

perioada de un an

323.2 19803 38486

11 Venituri in avans - - -

12 Datorii totale (3+4+5+10+11) 323.2 19803 38647

13 Active totale (1+8+9) 12477.3 23885 44468

14 Rezultatul net al exercitiului 10631.5 3882 1739

15 Impozit pe profit - 740 331

16 Cheltuieli cu dobanzile - - -

17 Cifra de afaceri neta 69948.5 61318 101531

18 Capital social 200 200 200

19 Dividende platite - - -

20 Flexibilitatea firmei (7/11) 0.95 0.006 0.003

21 Profit reinvestit (12-17) 10631.5 3882 1739

22 Rata autofinantarii activelor

totale (19/11)

0.85 0.16 0.04

23 Rezultatul brut inaintea

achitarii dobanzilor si taxelor

(12+13+14)

10631.5 4622 2070

Pagina 83 din 94


24 Rata rentabilitatii economice

(21/11)

0.85 0.19 0.05

25 Capacitatea de indatorare

(16/10)

0.62 0.01 0.005

26 Randamentul activelor (15/11) 5.61 2.57 2.28


Concluzii

Z2004 = 0.012 * (12154.1 / 12477.3) + 0.014 * (10631.5 / 12477.3) + 0.033 *

(10631.5 /12477.3) + 0.006 * (200 / 323.2) + 0.999 * (69948.5 / 12477.3) = 0.0117 + 0.0119

+ 0.0281 + 0.0041 + 5.6004 = 5.6562

Scorul realizat pentru anul 2004 este 5.6562, firma face parte din categoria firmelor

solvabile.

Z2005 = 0.012 * (4082 / 19968) + 0.014 * (3882 / 23885) + 0.033 * [(3882 +740) /

23885] + 0.006 * (200 / 19803) +0.999 * (61318 / 23885) = 0.0025 + 0.0023 + 0.0063 +

0.00006 + 2.565 = 2.5758

Scorul realizat pentru anul 2005 este 2.5758, firma se afla in zona gri, cu dificultati

financiare temporare.

Z2006 = 0.012 * (-161 / 44468) + 0.014 * (1739 /44468) + 0.033 * [(1739 + 331) /

44468] + 0.006 * (200 / 38647) + 0.999 * (101531 / 44468) = 0.0000434 + 0.0005474 +

0.0015361 + 0.000031 + 2.2809168 = 2.2830747

Scorul realizat pentru anul 2006 este mai mic decat scorul realizat pentru anul 2005,

firma avand dificultati financiare temporare apropiindu-se de faliment.

Analiza riscului de faliment cu ajutorul Modelului Canon & Holder in cazul S.C

PARNAS S.R.L:

Pagina 84 din 94


Evolutia unor indicatori specifici de risc

Modelului Canon & Holder

Tabelul 5

Nr.

Crt.

Indicatori Valori

-lei-

2004

Valori

-lei-

2005

Valori

-lei-

2006


2 Capitaluri proprii 12154.1 4082 5821


4 Datori ce trebuie platite intr-o


- - -


cheltuieli

- - -

6 Capital permanent (2+3+4+5) 12154 4082 5821

7 Fond de rulment (6-1) 12154 165 -161

8 Active circulante 12477 19968 38486


10 Active curente (8+9) 12477 19968 38486


perioada deun an

323 19803 38647


13 Datorii curente (11+12) 323 19803 38647

14 Stocuri 8958 16420 38194

15 Lichiditate imediata (10-14-

13)

3196 -16255 -38355

16 Rata lichiditatii imediate (10-

14)/13

1088.98 17.92 0.08

17 Active totale (1+8+9) 12477 23885 44468

18 Cifra de afaceri neta 69948 61318 101531

19 Cheltuieli financiare - - -

20 Cheltuieli cu personalul 4065 6961 11620

21 Cheltuieli materiale - - 102

Pagina 85 din 94


22 Cheltuieli privind prestatiile

externe

- - -

23 Productia exercitiului 8958 16420 344637

24 Marja industriala (23-21-22) 8958 16420 44535

25 Venituri din vanzarea

marfurilor

69948 61318 95088

26 Cheltuieli privind marfurile 49349 40579 60857

27 Marja comerciala (25-26) 20599 20739 34231

28 Valoarea adaugata (24+27) 29557 37195 78766

29 Rezultatul exploatarii (profit) 11681 4622 2070

30 Stabilitatea financiara (6/17) 0.97 0.17 0.13

31 Gradul de finantare a

vanzarilor din resurse externe

(19/18)

- - -

32 Gradul de remunerare a

personalului (20/28)

0.14 0.19 0.15

33 Ponderea rezultatului

exploatarii in valoarea

adaugata (29/28)

0.40 0.13 0.03


Concluzii

Z2004 = 16 * 1088.98 + 22 * (12154 / 12477) – 87 * 69948 – 10 * (4065 / 29557) +

24 * (11681 / 29557) = 17423.7 + 21.43 – 1.3753 + 9.485 = 17453.24

Din calculele efectuate pentru anul 2004, rezulta ca firma analizata are o situatie

financiara solida, probabilitatea falimentului fiind sub 10%.

Z2005 = 16 * 17.916 + 22 * (165 / 19968) – 87 * 61318 – 10 * (6961 / 37159) + 24 *

(4622 / 37195) = 286.656 + 0.1817 - 1.8733 + 2.9823 = 287.946

Pagina 86 din 94


Din calculele efectuate pentru anul 2005, reiese ca firma analizata are o situatie

financiara solida, probabilitatea falimentului fiind sub 10%.

Z2006 = 16 * 0.0755 + 22 * 0.1309 -10 * 0.1475 + 24 * 0.2628 = 1.208 + 2.8798 –

1.475 + 0.63072 = 3.24352

Din calculele efectuate pentru anul 2006, rezult5a ca firma inregistreaza o situatie

financiara dificila, probabilitatea falimentului fiind intre 70-75%.

3.3.Analiza riscului de faliment cu ajutorul metodelor bancare

Analiza riscului de faliment cu ajutorul Metodei Bancii Comerciale Romane in cazul

S.C PARNAS S.R.L:

Evolutia unor indicatori financiari ai Metodei Bancii Comerciale Romane S.A

Tabelul 6

Nr.

Crt.

Indicatori Valori

-lei-

2004

Valori

-lei-

2005

Valori

-lei-

2006


2 Capitaluri propri 12154 4082 5821




- - -


cheltuieli

- - -


7 Fond de rulment (6-1) 12154 165 -161



10 Active curente (8+9) 12477 19968 38486

11 Datorii ce trebuie platite intr-o 323 19803 38647

Pagina 87 din 94


perioada de un an


13 Datorii curente (11+12) 323 19803 38647

14 Lichiditate generala (10-13) 12154.1 165 -161

15 Rata lichiditatii generale

(10/13)

3860.55% 100.83% 99.58%

16 Stocuri 8957.7 16420 38194


13)

3196.4 -16255 -38355


16)/13

1088.98% 17.92% 7.55%

19 Investitii financiare pe termen

scurt

- - -

20 Casa si conturi la banci 3519.5 238835485 292

21 Trezorerie (19+20) 3519.5 3548 292

22 Lichiditate efectiva (21-13) 3196.3 -16255 -38355

23 Rata lichiditatii efective

(21/13)

1088.95% 17.92% 7.55%

24 Datorii totale (3+4+5+11+12) 323.2 19803 38647

25 Active totale (1+8+9) 12477.3 23885 44468

26 Solvabilitate generala (25-24) 12154.1 4082 5821

27 Rata solvabilitatii generale

(25/24)

3860.55% 120.61% 115.06%

28 Gradul de dependenta

financiara (24/25)

2.59% 82.91% 86.91%

29 Rezultatul net al exercitiului 10631.5 3882 1739

30 Impozit pe profit - 740 331

31 Cheltuieli cu dobanzile - - -

32 Rata de acoperire a dobanzilor

(29+30+31)/31

- - -


34 Numarul de rotatii a activelor

curente (33/10)

5.61 3.07 2.64

Pagina 88 din 94


35 Gradul de indatorare generala

(24/2)

2.66% 4.85% 663.92%

36 Acoperirea dobanzii (31/33) - - -

37 Rentabilitatea capitalurilor

proprii (29/2)

87.47% 95.1% 29.87%


Concluzii


●rata lichiditatii curente este de 3860.55% (4 puncte);

●solvabilitatea firmei este de 3860.55% (6 puncte);

●gradul de indatorare generala este de 2.66% (3 puncte);

●viteza de rotatie a activelor curente este de 5.61 rotatii pe an (2 puncte);

●rentabilitatea capitalurilor proprii este de87.47% (2 puncte);

●acoperirea dobanzi este o% (3 puncte);

●dependenta fata de pietele de aprovizionare din tara si fata de pietele de desfacere

din strainatate este mai mare de 50.01% (2 puncte).

Rezulta ca scorul pentru anul 2004 la S.C PARNAS S.R.L este de 22 de puncte, firma

incadrandu-se in grupa de bonitate B, conform careia performantele financiare sunt bune, dar

nu pot mentine acest nivel intr-o perspectiva mai indelungata.

- Pentru anul 2005 situatia este urmatoarea:

●rata lichiditatii curente este de 100.83% (1 punct);


●gradul de indatorare generala este de 4.85% (3 puncte);

●viteza de rotatie a activelor curente este de 3.07 rotatii pe an (1 punct);

●rentabilitatea capitalurilor proprii este de 95.1% (2 puncte);

●acoperirea dobanzi este de 0% (3 puncte);



Rezulta ca scorul pe anul 2005 la S.C PARNAS S.R.L este de 14 puncte, firma

incadrandu-se in grupa de bonitate C, avand performante financiare satisfacatoare, dar care au

o evidenta tendinta de inrautatire.

Pagina 89 din 94



●rata lichiditatii curente este de 99.58% (-1 punct);


●gradul de indatorare generala este de 663.92% (-1 punct);

●viteza de rotatie a activelor curente este de 2.64 rotatii pe an (1 punct);

●rentabilitatea capitalurilor proprii este de 29.87% (3 puncte);

●acoperirea dobanzi este de 0% (3 puncte);



Rezulta ca scorul S.C PARNAS S.R.L pe anul 2006 este de 9 puncte, firma

incadrandu-se in grupa de bonitate D, performantele financiare sunt scazute si cu o evidenta

ciclicitate la intervale scurte de timp.

Analiza riscului de faliment cu ajutorul Metodei Bancii Romane de Dezvoltare in

cazul S.C PARNAS S.R.L:

Criterii de performanta financiara ale Metodei Bancii Romane de Dezvoltare

Tabelul 7

Nr.

Crt.

Indicatori Valori

-lei-

2004

Valori

-lei-

2005

Valori

-lei-

2006


2 Capitaluri propri 12154 4082 5821




- - -


cheltuieli

- - -


7 Fond de rulment (6-1) 12154 165 -161



10 Active curente (8+9) 12477 19968 38486

Pagina 90 din 94



perioada de un an

323 19803 38647


13 Datorii curente (11+12) 323 19803 38647

14 Lichiditate generala (10-13) 12154.1 165 -161

15 Rata lichiditatii generale

(10/13)

3860.55% 100.83% 99.58%

16 Stocuri 8957.7 16420 38194


13)

3196.4 -16255 -38355


16)/13

1088.98% 17.92% 7.55%

19 Datorii totale (3+4+5+11+12) 323.2 19803 38647

20 Active totale (1+8+9) 12477.3 23885 44468

21 Gradul de dependenta

financiara (19/12)

2.59% 82.91% 86.91%


23 Rezultatul exploatarii (profit) 11681 4622 2070

24 Venituri totale 69948 61318 101531

25 Cheltuieli totale 58267 56696 99416

26 Solvabilitatea patrimoniala

(2/20)

97.4% 17.09% 13.09%

27 Rentabilitatea vanzarilor

(23/22)

16.7% 7.54% 2.04%

28 Gradul de acoperire a

cheltuielilor din venituri

(24/25)

120.05% 108.15% 102.08%


Concluzii

-Situatia pe anul 2004 este urmatoarea:

●gradul de indatorare al firmei este de 2.59% (0 puncte);

Pagina 91 din 94


●lichiditatea imediata este de 1088.98% (50 puncte);

●solvabilitatea patrimoniala este de 97.4% (50 puncte);

●rentabilitatea in functie de cifra de afaceri este de 16.7% (43 puncte)

●gradul de acoperire al cheltuielilor din venituri este 120.05% (41 puncte).

Din analiza efectuata pe anul 2004 reiese ca firma se afla in grupa de bonitate A,

inregistrand 226 de puncte.


●gradul de indatoreare al firmei este de 82.91% (0 puncte);


●solvabilitatea patrimoniala este de 17.09 % (0 puncte);

●rentabilitatea in functie de cifra de afaceri este de 7.45% (0puncte);


Din analiza efectuata pe anul 2005 reiese ca firma se afla in grupa de bonitate C,



●gradul de indatoreare al firmei este de 86.09% (0 puncte);


●solvabilitatea patrimoniala este de 13.09 % (0 puncte);

●rentabilitatea in functie de cifra de afaceri este de 2.04% (5 puncte);


Din analiza efectuata pe anul 2006 reiese ca firma se afla in grupa de bonitate D,


CAPITOLUL IV

4.CONCLUZII SI PROPUNERI

Se poate afirma ca exista largi posibilitati de dezvoltare a societatii S.C PARNAS

S.R.L, prin extinderea obiectului de activitate, deschiderea de noi spatii comerciale, dar si

printr-o consolidare si imbunatatire a ofertei deja existente. Adaugand si o activitate sustinuta

de promovare a produselor, se poate ajunge la o intensificare a vanzarilor, la o satisfacere mai

inalta a cerintelor clientilor, si la o crestere a eficientei activitatii de comert.

Pagina 92 din 94


Din analizele efectuate pentru anii anteriori reiese ca firma intampina dificultati care

pot provoca falimentul de aceea trebuie ca administratorul firmei sa analizeze aceste

probleme si sa adopte anumite strategi pentru evitarea riscul de faliment.

In perspective, tinand cont de evolutia indicilor de vanzare din ultima perioada,

coordonata cu adoptarea unor decizii din partea administratorului firmei, in vederea

promovarii produselor, modernizarii si extinderii spatilor comerciale, adoptarea unor politici

de preturi adecvate puterii de cumparare, se spera cresterea numarului de clienti si cresterea

vanzarilor.

Desi eforturile materiale (cheltuieli cu munca materializata si munca vie) depuse

pentru inbunatatirea unor spatii comerciale sau pentru promovarea unor noi produse pe piata

sunt comparabile cu cele din alte sectoare, efectele nu pot fi cuantificabile in toate cazurile. In

astfel de situatii alaturi de eficienta economica se evidentiaza si ce-a sociala. Cele doua fatede

ale eficientei, in sfera promovari produselor pe piata, se interactioneaza, se intrepatrund

rezultatele avand simultan un dublu aspect si anume acela de eficienta sociala (nivelul

servirii, gradul de satisfactie al clientilor).

Dintre strategiile adecvate pentru sporirea vanzarilor si implicit cresterii numarului de

clienti la S.C PARNAS S.R.L amintim urmatoarele:

(Dezvoltarea si amenajarea spatilor comerciale conform cerintelor Europene.

(Largirea segmentului obiectului de activitate, prin infintarea unor noi servicii de

alimentatie publica si comercializarea materialelor de constructii.

Aparitia unor noi categorii de produse cum ar fi produse de patiserie, agroalimentare,

materiale de constructii in functie de obiectul de activitate pentru care va opta firma.

(Cresterea competitivitatii ofertei de produse comparative cu ce este pe piata.

(Diversificarea si cresterea calitatii produselor comercializate.

(Inbunatatirea politicii de promovare a produselor si satisfacerea cerintelor clientilor.

(Stabilirea unor politici de pret corespunzatoare calitatii produselor si comparative cu

cele existente pe piata.

(Asigurarea celor mai bune conditii pentru angajati, specializarea lor in vederea

promovarii produselor si inbunatatirii comportamentului fata de client

Pagina 93 din 94


Pagina 94 din 94

http://www.tocilar.ro/

Diploma - Www.tocilar.ro

Documents

Transcript of Diploma - Www.tocilar.ro