Diploma - Www.tocilar.ro

Aspecte privind tehnicile complementare kinetoterapiei si de masaj

pentru combaterea stresului

INTRODUCERE

MOTIVAREA ALEGERII TEMEI

Sentimentul reuşitei în viaţă depinde mult de fiecare dintre noi, de propriul simţ al

valorilor, al obiectivelor ce trebuiesc urmărite. Mai multe “drumuri duc la Roma”, dar ceea ce

pentru unii este o reuşită, pentru alţii nu e!

Când reacţia la stres este corespunzătoare, ea pregăteşte eficient acţiunea, conferind

individului mai multă atenţie şi vigilenţă, mai multă energie pentru reflecţie şi intervenţie.

Când reacţia este prea intensă sau durează prea mult, apar probleme de genul:

insomnii, stare de tensiune permanentă, diaree, tulburări organice (gastrită, ulcer, diabet,

etc.).

La instalarea stresului cronic apare oboseala şi depresia (mai ales când subiectul intră

în faza de epuizare). Atunci individul recurge la consumul de substanţe “miracol”: tutun,

alcool, cafea, dar şi tranchilizante.

Calitatea vieţii se degradează şi datorită alimentaţiei haotice (prea multă sau prea

puţină mâncare) şi reducerii timpului de somn.

În această situaţie, tulburările funcţionale (migrene, alergii, probleme la nivelul pielii)

sunt frecvente, putându-se adăuga şi boli organice: HTA, colesterol, tulburări la nivelul

tubului digestiv, probleme endocrine.

Pot apărea, adesea, probleme în familie, la serviciu şi probleme relaţionale.

Stresul poate fi înlăturat, parţial sau total, nu numai cu ajutorul unui tratament

medicamentos prescris de medic, ci şi prin metode mai puţin cunoscute dar eficiente prin

natura lor.

Pagina 2 din 75

Aceste metode, mai puţin cunoscute, vor să pună în evidenţă ideea că stresul poate fi

combătut cu succes la toate persoanele, indiferent de sex, profesie, mediul din care acestea

provin, având posibilitatea de adaptare la toate tipurile de stres şi de temperamente.

Cunoscând efectele masajului asupra organismului şi considerând că acestea pot fi

modelate în funcţie de multiplele posibilităţi de adaptare a procedeelor şi tehnicilor la scopul

urmărit, mi-am propus să studiez modalităţile de adaptare a acestui mijloc în scopul

combaterii efectelor stresului.

IPOTEZELE CERCETĂRII

În cercetare efectuată am pornit de la premiza că în combaterea stresului şi efectelor

sale, măsurile adoptate trebuie să vizeze, în general, stilul de viaţă al pacientului, urmărind:

evitarea situaţiilor stresante, a emoţiilor îndelungate, a oboselii prelungite şi

exagerate;

intervenţia asupra unor variabile mediatoare: astenie, sedentarism, constipaţie,

datorate mai ales activităţii fizice reduse;

reconsiderarea atitudinii faţă de prelungirea în timp a stresului faţă de abuzul de

medicamente, cafea, alcool;

reevaluarea mediului de viaţă, greşit considerat ca ”normal”, şi trecerea la o

alimentaţie bogată în vitamine, lichide multe, pilmbări în aer liber, practicarea unor sporturi;

reeducarea, în sensul respectării necesităţilor fiziologice de somn, de defecaţie, de

eliminare a stărilor de iritabilitate, de înlăturare a gândurilor negative, obsesive.

Este cunoscut faptul că, în cazul conştientizării de către pacient a greşelilor care au

condus la apariţia unor manifestări ca urmare a efectelor stresului, a acceptării şi respectării

măsurilor prescrise, acesta îşi poate domina “boala”.

În condiţiile enumerate mai sus însă, organismul poate fi ajutat să înlăture efectele

stresului prin intervenţii cu mijloace naturale, nemedicamentoase. Printre aceste mijloace

masajul ocupă un loc deosebit de important, putând fi adoptat în vederea atingerii a divese

obiective.

Date fiind aceste aspecte, pentru cercetarea de faţă, s-au formulat următoarele ipoteze:

Pagina 3 din 75

Dacă masajul se adaptează corespunzător, în funcţie de complexitatea şi intensitatea

manifestărilor specifice ale efectelor stresului asupra diverselor persoane, înlăturarea acestora

se va realiza rapid şi eficient?

Dacă masajul se asociază cu tehnici de relaxare preluate şi adaptate din terapiile

cogniti-comportamentale se va obţine o adaptare mai dinamică la stres sau factori stresanţi?

Dacă la adaptările realizate în aplicarea masajului se asociază şi efectele antistres ale

cromoterapiei, rezultatele obţinute în combaterea efectelor stresului vor înregistra un spor de

eficienţă şi durabilitate?

OBIECTIVELE CERCETĂRII

Pentru a asigura posibilitatea verificării ipotezelor stabilite iniţial, cercetarea

desfăşurată şi-a propus atingerea următoarelor obiective:

Tragerea unui semnal de alarmă cu privire la ritmul alert al diversificării şi

intensificării manifestărilor stresului în rândul populaţiei.

Conştientizarea de către populaţie a riscurilor la care se supune prin netratarea la timp

sau tratarea cu superficialitate a efectelor stresului asupra organismului.

Selectarea şi stabilirea pe bază experimentală a celor mai eficiente mijloace şi metode

de combatere a stresului atât în cadrul programelor kinetoterapeutice, cât şi în viaţa de zi cu

zi.

Constituirea rezultatelor obţinute în urma cercetării ca argumente în favoarea asocierii

masajului antistres cu aromoterapia şi terapiile convenţionale.

Stimularea tuturor factorilor implicaţi în asigurarea stării de sănătate a individului în

vederea demarării cercetărilor cu privire la problema în cauză, pentru ca aplicabilitatea

metodei experimentate prin cercetarea de faţă să poată fi extinsă pe scară largă.

BAZELE TEORETICE ALE CERCETĂRII

REACŢII CORPORALE ŞI PSIHOEMOŢIONALE LA STRES

Reacţii corporale la stres.

Pagina 4 din 75

Din punct de vedere psihologic, sistemul nervos şi sistemul endocrin, în corelaţie

limitată cu hipotalamusul, controlează modul nostru de a ne adapta la mediul înconjurător.

Cele două sisteme nervoase vegetative (simpatic şi parasimpatic) participă, de

asemenea, la elaborarea răspunsurilor corpului cu efecte cardiovasculare (palpitaţii, creşterea

presiunii sanguine, aflux de sânge către muşchi) şi viscerale (stomac, intestine, vezică).

Principalele nivele de vigilenţă la om sunt uşor de reperat pe EEG:

Starea de veghe se caracterizează printr-o activitate electrică a creierului de frecvenţă

rapidă şi amplitudine joasă: unde beta (15-30 cicluri/sec.).

Starea de relaxare se caracterizează printr-o amplitudine mai ridicată şi o frecvenţă

mai lentă: unde alfa (8-12 cicluri/sec.). Creierul este în alertă, dar nu preocupat. În această

stare, sugestia şi autosugestia au efecte benefice importante.

Somnul comportă mai multe faze:

adormirea, unde se amestecă unde alfa şi un nou tip de unde mai lente: teta (4-8

cicluri/sec.);

prima fază de somn, unde alternează unde beta foarte lente (3-6 cicluri/secundă) şi

unde mai rapide sigma (12-15 cicluri/secundă) în legătură cu activitatea internă a creierului

(vise);

somnul profund, unde persistă numai undele cele mai lente înregistrate - delta (0,5 - 3

cicluri/secundă), când trezirea e dificilă;

o fază paradoxală, unde predomină o intensă activitate onirică şi unde se regăseşte

aceeaşi activitate electrică ca la starea de veghe.

În anii '30, cercetătorii s-au concentrat pe necesitatea de a localiza în interiorul

creierului, reacţii emoţionale.

În anul 1937, Papez începe să descrie conexiunile dintre sistemul limbic (zona cea

mai veche a creierului) în procesul de evoluţie şi regiunile cortexului, în scopul reprezentării

mecanismului intern al emoţiei. W.R.Hess dovedea, în anul 1955, prin experienţe pe animale,

rolul fundamental al hipotalamusului în reacţiile emoţionale. Cea mai mare parte a

cercetătorilor au vrut să explice reacţiile prin circuite închise în interiorul creierului sau prin

secreţii hormonale. Lucrarea lui Pierre şi Henri Loo, “Stresul permanent”, constituie sinteza

rezultatelor dobândite în prezent. În anii '50 se demonstrau legăturile existente între undele

observate în EEG şi stările de relaxare.

Pagina 5 din 75

Dar, ceea ce interesează practic şi ceea ce caracterizează experienţa unei persoane

stresate, este “răspunsul global al organismului”, care integrează toate sistemele: muscular,

organic, circulator, nervos şi hormonal.

Edmond Jacobson a fost primul care a adoptat această poziţie holistică. El a pus sub

semnul întrebării ideea răspândită în mod curent după care în urma unei informaţii senzoriale,

creierul dă ordin muşchilor să reacţioneze. El a asociat fiecărei reacţii emoţionale, “reacţii

neuro-musculare” specifice fiecărei persoane.

Aceste contracţii apar simultan cu reacţiile sistemului nervos şi hormonal şi nu la

ordinul creierului. El a pus în evidenţă, de asemenea o "interacţiune reciprocă", un "bio-

feedback" între activităţile cerebrale şi musculare. Se poate spune că, "organismele

reacţionează direct la schimbările de mediu", de fiecare dată prin reacţii organice (sistem

simpatic), reacţii nervoase şi hormonale (SNC) şi reacţii musculare. Trebuie să abandonăm

ideea că creierul comandă corpul pentru a o înlocui cu aceea a unei "autoreglări biologice

globale".

REACŢII PSIHOEMOŢIONALE LA STRES

Omul a avut dintotdeauna intuiţia că anxietatea, orele nesfârşite de muncă şi condiţiile

în care se desfăşoară aceasta, nesiguranţa şi ameninţările viitorului, conflictele individuale,

pot provoca boli somatice şi psihice. Societatea postindustrializată, caracterizată prin

rapiditatea schimbărilor tehnologice, complexitatea mereu mai mare a sarcinilor şi a

consecinţelor lor organizatorice şi constrângerile privind viaţa de familie, au exercitat o

puternică influenţă asupra fragilului echilibru mental şi biologic al fiinţelor umane, supuse

unor tensiuni emoţionale şi unor frustrări greu de depăşit.

Indivizii fac faţă zilnic unor atacuri de diverse feluri: pierderi, frustrări şi ameninţări

cu consecinţe redutabile. Sentimentele şi emoţiile legate de aceşti diferiţi factori externi de

stres pot readuce în discuţie “homeostazia” individuală, adică echilibrul psihic, emoţional şi

somatic.

Termenul “homeostazie”, bine cunoscut în fizică, chimie şi fiziologie, a fost extins la

fenomenele psihologice şi sociologice.

L.von Bertalanffy (1933), teoretician al sistemelor, a formulat o teorie a organismelor,

cuprinzând fiinţele vii şi materia inertă. Există, spune el, o tendinţă universală spre economia

de energie, datorată principiului constanţei globale. Celulele animale, vegetale, precum şi

aşezările omeneşti, poparele şi chiar planetele par a fi conduse de un echilibru homeostatic.

Pagina 6 din 75

Von Bertalanffy, face o distincţie între sistemele închise şi sistemele deschise, referindu-se

mai ales la organismele vii. Acestea par a fi dirijate de forţe biologice (care acţionează asupra

creşterii şi îmbătrânirii ţesuturilor), care modifică neîncetat nivelul de homeostazie şi limitele

organizării lor.

Această tendinţă de homeostazie implică realizarea unui echilibru optimal între

instinctele legate de viaţă şi de creştere (care conduc sistemul deschis spre o înţelegere din ce

în ce mai accentuată) şi instinctele legate de moarte (care induc o dezintegrare psihologică a

organismului). Factorul conducător al personalităţii umane, pe care psihanaliştii îl numesc

Ego, este o agenţie de sinteză şi de reglare, toate mecanismele descrise de S. Freud (1982)

corespund, prin analogie, celor descise de N. Wiener (1984) în termeni de feed-back şi de

servo-mecanisme. Acest nivel de coordonare şi sinteză este dotat cu funcţii complexe; ele îi

permit individului să perceapă şi să aprecieze realitatea, ceea ce implică accesul la amintirile

conştiente, preconştiente şi inconştiente. Doar ţinând seama de evenimentele externe şi

interne, Eul este capabil să aprecieze situaţiile de stimulare excesivă, ca şi gratificaţiile

nesatisfăcătoare acordate nevoilor instinctive. Funcţia principală a Eului este de a menţine

echilibrul celor două subsisteme integrate (respectiv sistemul fiziologic şi cel psihic ale

fiinţelor umane), - care la rândul lor - sunt integrate în ansamblul mai complex al

personalităţii. Eul este, aşadar, în mod continuu, sub presiunea cererilor instinctuale, a

nevoilor somatice şi ameninţărilor, şi a altor doleanţe excesive provenind din mediul intern şi

extern. Eul este supus stresului şi este important de ştiut care sunt mecanismele pe care le

foloseşte pentru a face faţă tensiunilor psihoemoţionale.

BIOCHIMIA ŞI MALADIILE STRESULUI

În cursul evoluţiei de-a lungul câtorva milioane de ani, fiinţa omenească a dezvoltat

cu mecanisme neurobiologice care să-i permită să se adapteze la toate schimbările din mediul

înconjurător, de ordin fizic, social sau psihic.

În ceea ce priveşte organismul, acesta trebuie să-şi menţină echilibrul intern

(homeostazia) şi să-şi mobilizeze energia necesară procesului de adaptare. Omul trăieşte într-

o stare permanentă de stres; un stres stimulator. Potrivit părerii lui Claude Bernard “stresul

biologic este necesar ritmului biologic şi stabilităţii mediului interior”, în consecinţă, privarea

de stimul sau absenţa stresului ar echivala cu moartea. Această constatare a dat naştere

credinţei în existenţa unui “eustres”, stres pozitiv. Excesul de stimulare este, deopotrivă,

periculos şi, în cazul când ar depăşi capacitatea de adaptare a fiinţei omeneşti, ar provoca

Pagina 7 din 75

bolile stresului sau chiar decesul. Încă din anii '30 şi mai ales la începutul anilor '40,

cercetătorii au descoperit în mod progresiv mecanismele puse în funcţiune de diferitele

sisteme biologice pentru a face faţă situaţiilor de stres, iar relaţia stres – boală a dus la o nouă

dimensiune a abordării medicale clasice.

SURSELE STRESULUI

Stresul, prin definiţie, este o reacţie nespecifică a individului expus acţiunii unor

factori disturbatori. Se produce la nivelul fiziologic (inimă, plămâni, hormoni, transpiraţie),

psihologic şi comportamental - prin urmare, antrenează ansamblul funcţional al unei

persoane.

Stresul nu este un fenomen specific uman, orice animal îl resimte: prezenţa une pisici

pune un şoarece în stare de alertă! Inima îi bate mai repede, pompează mai mult sânge, deci

mai mult O2 şi mai multă energie în muşchi; în felul acesta eficacitatea fugii sporeşte, deci şi

şansa de supravieţuire a şoarecelui creşte. O dată salvat din ghearele pisicii, el se linişteşte

încetul cu încetul şi recuperează din energia risipită odihnindu-se şi mâncând... Până la

următoarea întâlnire cu pisica! Stresul, corespunzând primei reacţii a şoarecelui, este în acest

caz, destinat să-i asigure cea mai bună şansă de a rămâne în viaţă. Cu alte cuvinte, dacă n-ar

reacţiona în acest fel, pisica ar avea toate şansele să-l mănânce.

Faza de recuperare este şi ea la fel de necesară. Dacă şoarecele rămâne într-o stare de

stres prelungită, se instalează epuizarea, la fel de incompatibilă cu supravieţuirea ca şi

absenţa reactivităţii.

În consecinţă, o bună utilizare a stresului înseamnă a avea reacţia fiziologică,

emoţională şi psihologică necesară acţiunii, urmată de o suficientă recuperare pentru a

dispune de această cantitate de energie în caz de nevoie sau când e de dorit.

Acest echilibru între cheltuieli şi economii seamănă mult cu gestionarea unui buget: a

şti să-ţi asiguri liniştea şi să te bucuri de viaţă cu proprii tăi bani, fără a-ţi periclita în

întregime economiile! O bună gestiune asigură în final o sporire concomitentă a economiilor

şi a posibilităţilor de a cheltui.

Diferenţa între om şi animal în faţa agenţilor stresanţi constă în posibilitatea pe care o

are animalul de a reacţiona activ, prin luptă sau fugă, în timp faţă de problemele care nu pot fi

rezolvate printr-o acţiune imediată, omul suferă efectele nefaste ale acestei schimbări

Pagina 8 din 75

fiziologice repetate. Dar omul are capacitatea de a reacţiona conştient la condiţiile exterioare,

într-o manieră mai adaptată când supravieţuirea sa nu este direct ameninţată. El îşi poate

dezvolta conştient capacitatea de apărare, dezamorsând reacţia animală de luptă-fugă. Este

unul din efectele fundamentale pe care le urmăreşte masajul practicat în scop preventiv,

alături de alte metode de relaxare.

Profesorul Hans Selye din Montreal a fost primul care a definit stresul, în anul 1990,

sub denumirea de “sindrom general de adaptare”. Sindromul general de adaptare este

răspunsul organismului la agresiunile la care este expus, indiferent de cauza şi natura

agresiunii. Această reacţie se împarte în trei faze (fig. Nr. 1):

I. Reacţia de alarmă

Este reacţia de şoc, consecutiv la expunerea de mai multe ori la stimuli exteriori la

care organismul nu este adaptat. Oricare ar fi agresiunea, organismul reacţionează prin

modificări fiziologice: tahicardie, scăderea tonusului muscular, scăderea temperaturii şi a

tensiunii, aciditatea gastro-intestinală, depresie, etc.

Aceste prime manifestări sunt urmate de o reacţie de contra - şoc a organismului, care

are rolul de a restabili echilibrul tulburat - pentru moment - prin manifestări contrare.

II. Faza de rezistenţă

Ea apare atunci când organismul este supus unei agresiuni prelungite. Rezistenţa vis-

a-vis de agentul stresant se accentuează, dar organismul devine, datorită acestui fapt, mai

sensibil la alte agresiuni.

III. Faza de epuizare

Atunci când expunerea la agenţii stresanţi durează prea mult timp, organismul devine

incapabil să producă reacţa de contra - şoc necesară menţinerii unui echilibru. Atunci se

produce fenomenul de ruptură. Exemplul unui stres fizic: un microb care atacă pielea

provoacă o inflamare locală mare (roşeaţă, tumefacţie, durere), care este o reacţie de apărare,

după care se trece la reacţia de rezistenţă (abcese, furuncule), care limitează întinderea

agresiunii. În final, poate apare o leziune a ţesuturilor cutanate (fistule), în faza de epuizare.

Evoluţia reacţiei stresului

Pagina 9 din 75

Fig. Nr. 1. Evoluţia reacţiei la stres (după H. Selye, (1) )

Legendă:

Reacţie de alarmă = care pregăteşte corpul pentru acţiune;

Faza de rezistenţă = în timpul căreia corpul se organizează;

Faza de epuizare = caracterizată prin boală.

Factorii de stres

Stresul poate avea cauze fizice, cum ar fi:

foamea, boala, dezechilibrurile alimentare;

surmenajul fizic, oboseala;

schimbările extreme de climă;

zgomotul (după un sondaj IPOP din 1978 zgomotul este factorul; numărul 1 de stres

pentru 32% din persoanele interogate);

perturbările de ritm biologic (cel ce lucrează noaptea, pilot);

poluarea şi intoxicaţiile.

Dar, de asemenea, printre factorii cauzatori de stres se numără şi aspecte psihologice,

frustrări, plictiseală, emoţii prea puternice, griji profesionale, schimbări de mediu, etc.

Pentru unii, un astfel de eveniment va fi primit ca stimulativ, pe când alte persoane îşi

vor pierde capacitatea de a reacţiona corect.

La fel, în faţa unei agresiuni microbiene, un organism îşi va mobiliza toate resursele

defensive şi nu va permite bolii să se instaleze, în timp ce altul se va lăsa copleşit.

Boala nu este cauzată numai de cauze exterioare, ci depinde şi de calitatea reacţiilor

noastre de apărare şi de adaptarea în faţa agresiunilor. Noi reacţionăm diferit în funcţie de

mai mulţi factori: boli anterioare, constituţie fizică, alimentaţie, educaţie, protecţia mediului

înconjurător.

Factorii alimentari au o mare importanţă, în măsura în care condiţionează în bună

parte funcţionarea sistemului nervos şi glandular.

Următoarele elemente micşorează rezistenţa la stres:

excesul de zahăr, mai ales cel prelucrat, superior;

excesul de grăsimi, mai ales de origine animală;

excesul sau insuficienţa proteinelor;

excesul de sare;

Pagina 10 din 75

excitante: cafea, ţigări, alcool;

alimentaţia săracă în minerale (Ca, Mg);

alimentaţia săracă în vitamine.

Educaţia primită pregăteşte persoana mai mult sau mai puţin, pentru a se apăra sau

adapta. Deficienţele în educţie pot fi generatoare de stres, în condiţiile în care oamenii nu

sunt învăţaţi să-şi respecte limitele şi să nu se angajeze în cursa pentru bani sau putere în

detrimentul nevoilor biologice.

STRESUL LA LOCUL DE MUNCĂ

O serie de surse de stres sau de tensiune sunt constituite de mediul de lucru, munca

într-un post determinant, excesul sau lipsa de activitate, pericolul fizic, adecvarea dintre

individ şi medul său înconjurător şi relaţia familie-muncă.

Sursele legate de mediul de muncă

Condiţiile sau mediul de lucru au fost factori de stres îndelung studiaţi de peste un

secol şi jumătate şi puşi în discuţie de specialiştii din medicina muncii şi de ergonomi.

Agenţii fizici cum ar fi zgomotele, emanaţiile de fum, căldura, la care se adaugă

consecienţele sociale şi psihologice ale izolării datorate folosirii de protectoare de timpan au

fost incriminate în studiile privind scăderea productivităţii muncii în unele sectoare de

activitate.

Pagina 11 din 75

Tabel nr.1. (după Deverenco, P. Anghel, I., Băban, A., “Stresul în sănătate şi boală”,

Cluj-Napoca, Edit. Dacia, 1992 )

Pagina 12 din 75

MALADII

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

O atenţie specială s-a acordat zgomotului şi vibraţiilor ca rezultante secundare,

nedorite, ale mecanizării şi automatizării, factori frecvent întâlniţi în condiţionarea stresului

profesional. Zgomotul intervine nu numai prin efectele specifice asupra auzului, ci este

incriminat şi în condiţionarea tulburărilor cardiovasculare, digestive şi nevrotice.

La cei supuşi zgomotelor s-a semnalat creşterea accidentelor de muncă şi a

conflictelor sociale, o atitudine negativă faţă de profesie şi o stare de iritabilitate permanentă.

Zgomotul de mai mică amploare nu produce leziuni anatomice dar generează stres psihologic

secundar, cu reducerea eficienţei în muncă şi oboseală precoce.

Vibraţiile generează tulburări vasculare, nervoase şi în activitatea organelor interne,

dar pot avea repercursiuni negative şi asupra coordonării sensorio-motorii.

Iluminatul, mai frecvent cel insuficient, dar şi cel exagerat, provoacă o suprasolicitare

a aparatului vizual şi grăbeşte instalarea oboselii neuropsihice. În condiţii de iluminare

deficitară muncitorii acuză cefalee, ameţeală, risc crescut de accidente.

Expunerea la temperaturi extreme impune organismului un efort suplimentar pentru

menţinerea homeostazei termice şi hidroelectrolitice. Cel mai adesea temperaturile ridicate

determină modificări cardiovasculare şi electrolitice cu atât mai pronunţate cu cât stresul

termic este mai accentuat şi nivelul temperaturii ambiante variază mai mult în cursul

schimbului de lucru.

Umiditatea atmosferică şi viteza curenţilor de aer pot accentua sau diminua efectul

nociv al temperaturii ridicate din mediul de lucru: o umiditate de 60% şi o redusă mişcare a

aerului (sub 0,2 m/sec), accentuează stresul termic.

Între noxele chimice ale ambianţei de muncă menţionăm concentrările ridicate de

CO2, care se întâlnesc tot mai frecvent în numeroase activităţi proprii etapei actuale de

progres tehnic (calele vaselor, submarine nucleare, unele silozuri, imersii).

Studiul asupra efectelor de scurtă şi de medie durată ale concentraţiilor ridicate de

CO2 asupra randamentului iniţial, constată reducerea vitezei de execuţie a testelor de

raţionament, instabilitate şi disconfort, ca şi tendinţa de alterare a memoriei de scurtă durată,

în cazul în care CO2 a depăşit 15 torri. Aceste manifestări s-ar datora acţiunilor directe a CO2

asupra neuronilor corticali sau ar fi urmarea scăderii PH-ului indus de acesta.

Surse legate de munca într-un post determinant

Munca în anumite posturi afectează ritmurile neurofiziologice cum ar fi temperatura,

procentul de glicemie, metabolismul, ca şi eficacitatea mentală şi motivaţia faţă de muncă.

Pagina 13 din 75


Un studiu referitor la controlorii traficului aerian a evidenţiat că aceştia sufereau de

ulcere gastrice, diabet uşor, hipertensiune, într-o proporţie de 4 ori mai mare faţă de un grup

de control constituit din navigatori aerieni. Deşi s-a ajuns la concluzia că munca într-un punct

fix devine din punct de vedere fizic mai puţin stresantă atunci când indivizii se obişnuiesc cu

condiţiile de muncă, cei care o prestează se plâng că se simt “excluşi din societate”.

Pe baza “materialului” furnizat de războiul din Vietnam, cercetătorii americani au

efectuat studii asupra medicilor de pe helicopterele sanitare şi al veteranilor reîntorşi în ţară;

studiul asupra militarilor angajaţi în operaţiuni de luptă a constatat nivelul LH şi al

testosteronului scăzute considerabil la grupele de soldaţi aşteptând atacul inamicului.

Surse legate de supraîncărcare şi de deficienţe în muncă.

French şi Caplan stabilesc, în unele dintre cercetările lor, că excesul de muncă, ca

agent stresant, este fie de natură cantitativă, fie de natură calitativă (ex. considerarea unei

munci prea grele), fie asociat cu comportamente disfuncţionale. Unul dintre studiile lor indică

astfel o puternică relaţie între cantitatea excesivă de muncă şi consumul de ţigări, consum

considerat ca fiind unul din factorii de risc ai bolilor coronariene. O altă cercetare arată că

excesul de muncă este asociat unor simptome cum ar fi scăderea respectului faţă de sine şi

refugiul în alcoolism.

Un studiu datorat lui Cooper, Davidson şi Robinson, asupra stresului în serviciile de

poliţie, arată că munca în exces a sergenţilor din poliţia britanică era la originea unei depresii

trecătoare; aceştia incrimnau procedurile administrative care îi obligau să efectueze perioade

lungi de activitate, la care se adăugau frustrările cauzate de procedurile judiciare prelungite şi

incapabile de a-i pedepsi pe delicveţi.

Deficienţele în muncă reprezintă un alt agent stresant legat de mediul înconjurător,

acolo unde activitatea este repetitivă, puţin stimulatoare, rutinieră, ca, de exemplu, la liniile

de asamblare. Plictiseala şi dezinteresul psihic faţă de muncă pot diminua capacitatea de

reacţie a muncitorilor şi funcţionarilor, în situaţii de urgenţă sau de neprevăzut.

Sub raport comportamental, variază şi eficienţa activităţii individuale în funcţie de

intensitatea stresului, nivelul optim atingându-se după Welford la un grad mediu de stres,

excesul sau substimularea soldându-se cu reduceri ale productivităţii.

Sunt evidenţiate sporirea absenteismului şi a instabilităţii profesionale, în legătură cu

intensitatea stresului ocupaţional şi cu gradul de insatisfacţie a muncii. Schimbarea locului de

muncă şi absenteismul se corelează cu lipsa perspectivei de promovare şi de creştere a

salarizării, cu insatisfacţie în ce priveşte relaţiile cu colegii, cu activităţi monotone

Pagina 14 din 75


nestimulante, rol ambiguu şi condiţii necorespunzătoare de muncă. Fumatul excesiv se

corelează cu tensiunea nervoasă şi starea de anxietate. Alcoolismul, ca refugiu, este semnalat

în cazurile de încărcare excesivă.

În plus, generatoare de stres psihic mai este satisfacerea inadecvată (peste măsură sau

sub limita normală) a “unor trebuinţe naturale” (viaţa sexuală abuzivă ori insuficientă) sau

sociale - comunicarea mai redusă, mai ales la cei “dezrădăcinaţi” în procesul urbanizării.

Surse legate de pericolul fizic.

Pericolul fizic constituie o altă sursă de stres pe care o întâlnim în profesiunile de

mare risc, cum ar fi : poliţia, minele, armata, serviciile de luptă împotriva incendiilor. O

cercetare a profesorului Cooper, asupra militarilor însărcinaţi cu deminarea în Irlanda de

Nord, ne arată că aceşti experţi, care duc la bun sfârşit respectivele operaţiuni, par a fi

personalităţi puţin emotive, cu dificultăţi în stabilirea de relaţii personale durabile şi care se

conformează în foarte mică măsură valorilor convenţionale dominante. Aceste trăsături de

caracter le îngăduie să stabilească o distanţă în relaţiile interpersonale şi le facilitează

depăşirea unor încercări care trezesc o mare teamă (moartea sau rănirea gravă a colegilor lor),

în cursul periculoasei lor activităţi profesionale.

Surse legate de adecvarea persoană/mediu.

Satisfacţia muncii care poate fi evaluată datorită conceptului Persoană-Mediu (adică

adecvarea caracteristicilor psihosociale ale unui individ la condiţiile de muncă din mediul

său), este un alt criteriu de determinare a stresului-tensiune. În cazul unei inadecvări, şi-ar

face apariţia un anumit număr de simptome cum ar fi anxietatea, depresia, nemulţumirea şi

boli somatice.

STRESUL ŞI ORGANIZAREA MUNCII

Activitatea organizată a omului este reglată de tonusul cerebral, depinzând într-o

măsură apreciabilă de gradul activităţii sistemului nervos. Relaţia dintre activare şi eficenţă se

prezintă sub forma unui “U” inversat, activarea sporind prin creşterea stimulării până la un

nivel mediu, când atinge un grad optim, peste care un plus de stimulare este urmată de

scăderea activării şi de reducerea randamentului.

Pagina 15 din 75


În anii şaizeci, preocupările cercetătorilor s-au deplasat din aria de studiu a stresului în

procesul muncii spre diferitele surse de stres induse de rolul jucat de un individ la locul său

de muncă.

Conflictul şi ambiguitatea rolului; exercitarea responsabilităţii

În 1964, centrul de cercetări al Universităţii din Michigan publică lucrările lui Kalm,

Wolf, Quinn, Snoek şi Rosenthal într-un volum considerat de către cercetători ca fiind de

referinţă: ”Stresul organizaţional: studii privind conflictul şi ambiguitatea rolului”.

Ambiguitatea rolului este definită ca lipsa de claritate în ceea ce priveşte rolul individului la

locul său de muncă, obiectivele propuse şi dimensiunile responsabilităţilor sale. Cercetătorii

de la Universitatea din Michigan au constatat că indivizii suferind de această carenţă în

definirea rolului lor resimţeau o minimă satisfacţie în activitatea lor profesională, o stare

crescută de tensiune în raport cu munca lor, un sentiment al lipsei de importanţă a muncii

prestate în cadrul organizării muncii, însoţit de o pierdere a respectului de sine.

Un studiu efectuat de French şi Coplan asupra unui grup de 205 ingineri cercetători şi

cadre superioare de la una din bazele NASA, “Goddard Space Flight Center”, au ajuns la

aceeaşi concluzie, adăugând o precizare referitoare la acuzaţia persoanelor chestionate de a fi

supuse unei ameninţări la adresa bunăstării lor fizice şi mentale, însoţite de simptome

fiziologice, cum ar fi creşterea presiunii sanguine.

În ceea ce priveşte conflictul determinat de rolul jucat de un individ în procesul

muncii, el este definit drept acea contradicţie generată de solicitările diferite adresate acestuia

şi la care el, fie că nu doreşte într-adevăr să răspundă, fie că socoteşte că respectiva solicitare

nu corespunde sarcinilor sale.

La fel ca şi în ancheta asupra ambiguităţii, rezultatele privind conflictul determinat de

acest rol ajung la concluzii asemănătoare: munca oferă mai puţină satisfacţie persoanelor care

suferă din pricina conflictului determinat de rolul lor în procesul muncii; de altfel, cu cât

cadrele care au autoritate în procesul de organizare iau mai multe decizii cu consecinţe

conflictuale, cu atât creşte insatisfacţia de muncă a subordonaţilor lor. Zona cea mai

vulnerabilă în cadrul conflictelor de organizare a muncii se situează la nivelul articulaţiei

acesteia cu diferiţi actori din mediul intern şi extern. Astfel, Margolis şi Kroe au constatat, ca

exemplu de rol conflictual în mediul intern, într-o structură organizatorică, că potenţialul de

risc al prezenţei ulcerului gastric era de şapte ori mai mare la maiştri, raportat la cel al

lucrătorilor pe care îi aveau în subordine.

Pagina 16 din 75


Exercitarea unei responsabilităţi este un alt agent de stres legat de rolul organizatoric.

Responsabilitatea faţă de fiinţe umane este mai stresantă decât cea faţă de echipamente; asta

înseamnă că individul exercitând o muncă de răspundere trebuie să petreacă mai mult timp în

interacţiune cu ceilalţi: să asiste la şedinţe de lucru, să muncească singuri şi, în consecinţă, să

facă faţă termenelor de predare a rapoartelor şi/sau termenelor de executare a sarcinilor.

Aceste rapoarte arată însă că mai există şi alte surse de stres, care se împletesc cu alte

elemente variabile, cum ar fi: teama de a nu obţine o avansare, creşterea factorului de izolare

datorat exercitării activităţii de conducere, apropierea de vârsta pensionării. Reacţiile

fiziologice la acest tip de stres sunt aceleaşi ca şi în cazul altor surse: colesterolemie crescută

şi nivel ridicat al presiunii sanguine, riscul unor boli, orice simptom legat doar de

răspunsurile corpului biologic la sursele multiple şi identificabile de stres.

Deosebirile de personalitate sunt determinante importante în capacitatea de reacţie a

indivizilor în faţa conflictelor datorate rolului jucat în procesul de activitate.

French şi Coplan semnalează că indivizii cu un comportament mai adaptabil rezistă

mai bine la stres decât indivizii inflexibili din punct de vedere psihologic.

STRESUL RELAŢIONAL

Este vorba de stresul legat de calitatea raporturilor umane întreţinute de superiorul

ierarhic cu subordonaţii şi colegii de muncă. Numeroşi psihologi au emis ipoteza că relaţiile

bune dintr-un grup de muncă sunt un factor primordial pentru sănătatea individului şi a

colectivităţii. Conflictul apare între dispoziţiile superiorilor şi interesele ori cerinţele

subordonaţilor, sau în situaţia în care o persoană în cauză are tendinţa realizării unor

transformări în procesul de producţie iar superiorii ori subordonaţii sunt rigizi sau rutinieri,

împotrivindu-se schimbării. Aceste conflicte stau la baza insatisfacţiei în muncă şi au

repercursiuni negative asupra sănătăţii fizice şi mintale a muncitorilor. În cazul unei activităţi

de rutină, în care muncitorul nu-şi poate etala capacităţile creatoare, munca sa nu este urmată

de un stimulent şi el nu întrezăreşte o progresie firească în ierarhia profesională, activitatea se

realizează fără interes, fără satisfacţie, generând stresul ocupaţional. Influenţele negative

menţionate sunt resimţite chiar în condiţiile în care sporeşte retribuţia, dacă aceasta nu este

însoţită de o ascensiune profesională.

Dimpotrivă, în condiţiile în care omul cunoaşte scopul activităţii sale, înţelege

sarcinile de muncă şi stăpâşte mijloacele de realizare ale acestora având putere de decizie,

rezistenţa sa la factorii stresanţi sporeşte.

Pagina 17 din 75


O stare de insatisfacţie şi stres se înregistrează şi în condiţiile în care muncitorul are

un autocontrol redus asupra deciziilor şi nu este consultat în probleme privind propria

activitate. O situaţie similară se înregistrează şi în condiţiile unui suport social insuficient din

partea superiorilor, a colegilor sau a subordonaţilor.

Legătura dintre stres şi desfăşurarea cariei profesionale

Pot fi identificate două mari surse de stres în acest domeniu:

Stresul legat de diferite etape din carieră

Stresul cauzat de frustrările induse de statutul profesional

CARIERA PROFESIONALĂ

În fiecare etapă a carierei sale, un indvid este supus unor tensiuni şi încercări pe care

le depăşeşte cu mai multe sau mai puţine dificultăţi de ordin psihologic.

În societăţile industriale, la începutul carierei lor, persoanele sunt obligate să intre

într-o competiţie intensă, cu scopul de a câştiga rapid mai mulţi bani şi de a obţine un statut

social mai înalt; toţi cei şi toate cele care “eşuează”, ca şi cei şi cele care reuşesc, plătesc un

preţ ridicat. Mijlocul carierei este însoţit de un cortegiu de decepţii: încetinirea sau frânarea

avansării, restrângerea oportunităţilor, constatarea atingerii “plafonului”, pot conduce la

izolarea indivizilor.

Sfârşitul de carieră şi pensionarea, cu alte cuvinte finalul vieţii profesionale active şi

deci reconversia energiei psihice de la locul de muncă spre alte activităţi, este încă o posibilă

sursă de frustrare, mai mult sau mai puţin bine depăşită de indivizi; după cum se ştie,

decesele sunt frecvente în cei doi-trei ani de după pensionare. În plus, se mai adaugă şi stresul

cauzat de concedieri şi reconversiile de carieră, conjugate cu incertitudinea ulterioară privind

obţinerea unei sume devalorizate a pensiilor.

STATUTUL PROFESIONAL

Depinde de procedeele de promovare din întreprinderi şi de schimbările sociale şi

culturale din societate. O întreprindere poate favoriza avansarea excepţională a anumitor

cadre superioare, a unor funcţionari şi muncitori, fără să ia în seamă consecinţele emoţionale

şi somatice, pe care aceasta le atrage: supraîncărcare şi exces de activitate, un sentiment

crescut de insecuritate şi izolare faţă de mediul său de muncă.

Creşterea ritmului schimbărilor tehnologice, adaptarea continuă a întreprinderilor,

obligate să creeze noi produse, să cucerească noi pieţe de desfacere, modifică ritmul de

desfăşurare a carierelor profesionale în sânul unei întreprinderi, ca şi vârsta medie a

salariaţilor şi conducătorilor ei. Tendinţa de a avea mereu un personal “tânăr”, împinge spre

Pagina 18 din 75


marginea societăţii industriale un număr apreciabil de cadre competente şi eficiente. Toate

acestea duc la boli psihice şi somatice şi, mai ales, la o stare de inconfort psihic, în creştere în

unele întreprinderi.

Studii având ca subiect mediul familial în marile centre industriale, insistă asupra

bolilor coronariene la indivizi care au dobândit prin ei însăşi nu prin căsătorie un statut social

mai ridicat decât statutul lor de origine. Stresul cauzat de schimbările rapide de statut social a

devenit una din problemele cruciale ale societăţilor industriale occidentale.

Grupul organizat, ca sursă de stres

A trăi într-o societate organizată este, în zilele noastre, un destin împărtăşit de

milioane de persoane; un mediu organizat, prin însăşi natura lui, poate reprezenta o sursă de

ameninţare a libertăţii, a autonomiei şi a identităţii individuale. Problemele pot fi numeroase:

o participare nesatisfăcătoare la procesul de decizie, unele deficienţe de comunicare, diverse

tipuri de interdicţii referitoare la comportamentul cotidian în birouri. Kets de Vries de la Mc

Bill University, autor a numeroase lucrări asupra stresului şi irascibilităţii proceselor de

decizie într-o structură organizată, adaugă la această lungă listă propriile constatări:

exercitarea excesivă a autorităţii, compartimentarea structurii organizatorice, sistemele

indirecte de control de gestiune.

Cercetări extinse, teoretice şi doctrinare, privind participarea muncitorilor în cadrul

structurilor organizatorice, în vederea ameliorării productivităţii şi reducerii stresului, au

apărut încă din 1948. Coch şi French, într-un articol despre modalitatea de a înfrânge

rezistenţa la schimbări (studiu asupra unu atelier de croitorie), au constatat cum creşterea

participării mergea mână în mână cu creşterea productivităţii, şi deci cu satisfacţia

muncitorilor. În 1974, Margolis, Kroes şi Quinn, într-un studiu efectuat asupra a 1400 de

muncitori, au arătat că neparticiparea era un indicator serios şi un semnal în ceea ce priveşte

tensiunea şi stresul la locul de muncă. Acestor variabile trebuie să-i adăugăm lipsa de

apreciere a sarcinilor îndeplinite, practicată de către cei responsabili cu organizarea muncii.

Rezultatul acestor cercetări ar putea determina structurile organizatorice să adopte un

program de prevenire a stresului, care ar duce la modalităţi noi de exercitare a autorităţii, la o

acţiune de reaşezare a structurilor, în vederea unei diminuări a compartimentării, şi la o

strategie adecvată de comunicare interioară şi exterioară.

Surse de stres din viaţa cotidiană: viaţa familială

Personalitatea individului nu poate fi separată de mediul familial zilnic, nici de

preocupările sale extraorganizaţionale. Ori, nici un studiu privind stresul individual, nu poate

Pagina 19 din 75


trece cu vederea problemele familiale, dificultăţile financiare, conflictul dintre ideile

personale şi cele ale sistemului de organizare a întreprinderii, conflictul dintre solicitările de

la locul de muncă şi cele familiale.

Nu există până astăzi nici un studiu global care să ia în considerare ansamblul

tensiunilor cu care se confruntă individul. Cercetările efectuate începând cu anii '70,

evidenţiază (în lumea anglo-saxonă) un comportament identic al majorităţii soţiilor unor

cadre medii: acestea consideră că rolul ce le revine este acela de a-şi susţine soţii. Alte

anchete, privind soţiile cadrelor superioare, insistă asupra “contractului tacit”, niciodată

pomenit de cei doi interesaţi, contract prin care soţia acceptă să joace rolul de “stâlp al

familiei”, în aşa fel încât soţul să poată face faţă în mod liber tuturor exigenţelor profesionale

şi organizatorice.

Întreprinderea a avut de câştigat din această separare a sarcinilor, acceptată sau

suportată de soţii, aceasta oferind astfel “managerilor” refugiul şi securitatea căminului

familial.

Susţinerea din partea familiei sau a prietenilor, şi o bună ambianţă de lucru permit

controlarea cu mai multă eficienţă şi cu mai puţină reactivitate a situaţiilor stresante. Într-

adevăr, faptul că ai cu cine să stai de vorbă despre problemele tale, că te întorci, seară de

seară, în sânul unei familii unite, că ai colaboratori simpatici - toate acestea favorizează

calmul şi dobândirea competenţelor necesare pentru a face faţă stresului.

Situaţia opusă - izolarea familială sau de prieteni, o ambianţă relaţională tensionată -

agravează reactivitatea la factorii de stres, diminuând sprijinul şi adăugând noi tensiuni.

O relaţie bună cu cei din anturajul nostru este un factor important de echilibru, de

reuşită şi diminuează consecinţele nefaste ale stresului. Este deci de dorit “să ne cultivăm”

relaţiile cu ceilalţi, şi nu doar din motive altruiste.

STRESUL ŞI SCHIMBĂRILE DIN MEDIUL SOCIAL

Schimbările din mediul social intervin la diferite niveluri: naţional, comunitar,

familial şi individual.

Condiţiile economice, perioadele de război, nesiguranţa politică pot avea influenţe

asupra unor întregi populaţii; la scară individuală, evenimente ca doliul sau pierderea locului

de muncă pot avea consecinţe grave.

Sursele de stres legate de mediul social

Pagina 20 din 75


Mobilitatea geografică şi migrările sunt considerate ca factori de stres productori de

boli mintale şi de dezordini somatice. Toate cercetările în acest sens arată că populaţiile

migrate prezintă procente de spitalizare psihiatrică mai ridicate decât celelalte grupe de

populaţii. Factorii explicativi ai acestei fragilităţi psihice sunt: diferenţele culturale (între ţara

de origine şi cultura ţării de adopţie), condiţiile economice şi sociale în noua societate şi

presiunile exercitate pentru asimilarea populaţiilor emigrate.

Cercetătorii insistă asupra faptului că emigranţii care se instalează în zonele urbane,

unde există deja populaţii din ţările lor de origine, se adaptează mai uşor decât cei care nu au

o asemenea referinţă; stresul este şi mai mare atunci când diferenţa culturală este importantă.

S-a constatat, de asemenea, vulnerabilitatea la maladiile somatice; Graham şi Reeder

demostrează că oamenii mobili din punct de vedere geografic prezintă un procent mai mare

de maladii coronariene decât cei stabili.

Schimbarea socială survine, de asemenea, în cazul modificărilor mediului

înconjurător actual, datorită industrializării, urbanizării, reînnoirii reţelei urbane sau

schimbărilor economice foarte rapide. Impactul pe care îl au astfel de modificări asupra

populaţiei se manifestă prin “fragilizarea” indivizilor. Programele de reînnoire urbană au

consecinţe asupra vulnerabilităţii crescute a populaţiei şi duc la o creştere a stresului

profesional. Dispariţia totală a vechilor comunităţi şi dezintegrarea sistemelor relaţionale

stabilite fac ca persoanele vârstnice să fie lipsite de orice sprijin social. Pe de altă parte,

Brenner a verificat ipoteza potrivit căreia atunci când activitatea economică este în declin,

stresul social global creşte în egală măsură cu spitalizarea mentală”. Când îşi face apariţia

stresul, coeziunea gradului social joacă un rol important în prevenirea spitalizări psihiatrice.

Dezorganizarea socială şi dezintegrarea unor întregi comunităţi (ex. Liban în 1989,

sau Rwanda în 1995) apar atunci când acestea sunt confruntate cu dezastre naturale, deportări

sau transplantări, războaie civile sau orice alt şoc de dimensiunile unui cataclism.

Toate cercetările ajung să sublinieze creşterea frecvenţei tulburărilor mentale, a

tuberculozei, a atacurilor coronariene şi a hipertensiunii, care însoţesc asemenea evenimente.

Absenţa şi/sau dezintegrarea structurilor sociale şi comunitare slăbesc rezistenţa

mentală a indivizilor.

Sursele de stres legate de viaţa personală.

Stresul poate decurge nu numai din conflictul de rol dar şi din ambigutatea (obiectivă

sau subiectivă) a rolului.

Pagina 21 din 75


Evenimentele de viaţă sunt definite ca “ schimbări în structurile şi relaţiile

psihosociale ce determină reorganizări ale circumstanţelor uzuale şi impun organismului un

efort de reajustare perioadă în care individul apare mai vulnerabil la stres şi consecinţele lui”

În 1949, în America, s-a ţinut o conferinţă cu titlul “Sresul şi manifestările corporale”,

patronată de Asociaţia pentru Cercetarea Maladiilor Nervoase şi Mentale. Această conferinţă

a constituit punctul de plecare al tuturor cercetărilor întreprinse asupra rolului evenimentelor

din viaţa personală în etiologia diferitelor boli individuale. Cercetătorii au avansat ipoteze

potrivit cărora asemenea evenimente acţionează ca factori acceleratori în declanşarea unor

boli, dar nu determină tipul bolii.

Holmes şi Rahe pun în circulaţie ipoteza că acumularea de evenimente de viaţă creşte

predispoziţia individului la diverse boli. Ipoteza emisă s-a concretizat în alcătuirea unor

chestionare pentru măsurarea schimbărilor de viaţă, orientate în principiu asupra următoarelor

domenii: familial, profesional, social, financiar, sănătate. De atunci, s-au acumulat un număr

impresionant de studii ce vizează această categorie de factori de stres psihosocial (numai în

primii zece ani numărul lucrărilor a depăşit 100), dar datele contradictorii şi controversele

abundă şi astăzi.

Bruglea şi colaboratorii săi, pornind de la discriminarea pacienţilor depresivi de lotul

martor, realizează o discriminare a clasificării evenimentelor de viaţă sub aspectul

ameninţării şi nonameninţării.

Unii autori, încadrează evenimentele de viaţă în stresul acut numindu-le “crize de

viaţă” şi le disting de stresul cronic produs de tracasările psihice (hassles), care cumulate într-

o perioadă scurtă de timp, produc distres (stres “negativ”).

Holmes şi Rahe includ în cadrul evenimentelor de viaţă care “rup” echilibrul

individului sau îl ameninţă atât evenimentele pozitive (căsătorie, promovare), cât şi cele

negative (decese, conflicte). Unele studii subliniază că doar schimbările indezirabile,

necontrolabile, nepredictibile şi grave produc stres, în timp ce alte lucrări insistă asupra

capacităţii de control asupra evenimentului; concluzia unanimă că şi evenimentele pozitive,

care scapă controlului individului, sunt la fel de agresive ca şi cele negative.

Studiile efectuate demonstrează, într-o manieră statistic semnificativă, legătura dintre

numărul şi intensitatea evenimentelor din viaţa individuală şi posibilitatea apariţiei unor

maladii într-un viitor apropiat. În acest mod, stresul cotidian intens a fost legat de următoarele

consecinţe somatice: moarte subită în urma unui atac cardiac, diferite accidente, răniri pe

terenul de sport, tuberculoză, leucemie, diabet, toată gama de suferinţe minore. La fel,

Pagina 22 din 75


rezultatele care depăşesc 300 de puncte pe scara Holmes şi Rahe au fost asociate cu

simptomele unor maladii nervoase şi mentale.

FACTORII INDIVIDUALI ŞI SOCIALI DE REZISTENŢĂ LA STRES

Unii indivizi sunt obligaţi să facă faţă unor evenimente stresante, sunt atinşi de boli

cronice şi de dezordini mentale, în timp ce alţii sunt fericiţi. Este de la sine înţeles că sursele

de stres nu pot ele singure explica declanşarea bolilor şi că trebuie luaţi în considerare şi alţi

factori, cum ar fi caracteristicile situaţiei stresante, calităţile psihologice şi biologice ale

indivizilor, precum şi, în completare, caracteristicile sistemelor sociale care acţionează ca

nişte bariere protectoare ale indivizilor: un model biopsihosocial.

Caracteristicile situaţiei stresante.

Caracteristicile “stresorilor” sau “agenţilor stresanţi”, asociate cu declanşarea

maladiilor, sunt evaluate în funcţie de intensitatea, de dimensiunea, de durata lor, de

imposibilitatea de a fi prevăzute, de “efectul de noutate”.

Intensitatea este măsurată prin variaţiile schimbărilor percepute în situaţia personală

sau în mediul înconjurător global al societăţii. Studii asupra perceperii unor asemnea

schimbări, realizate pe studenţi ai universităţilor americane (pe un eşantion de 678 persoane),

stabilesc o corelaţie pozitivă între schimbarea percepută în mediul social şi nivelul de

anxietate şi de stres, măsurat pe scala de anxietate. Nivelul de anxietate era şi mai ridicat

atunci când schimbarea percepută nu era una dorită şi încă mai ridicat, atunci când

schimbarea socială avea consecinţe asupra vieţii personale. Dimensiunea evenimentelor

stresante (adică “mărimea” lor apreciată pornind de la situaţii stresante considerate ca medii

sau normale), are un anumit efect (prin durată) asupra alterărilor fiziologice şi psihologice

individuale.

Cercetările efectuate duc la următoarele concluzii:

toate persoanle expuse unor situaţii de stres intens şi de lungă durată nu-şi mai

regăsesc niciodată starea anterioară de bunăstare fizică, biologică şi psihică;

toate persoanele supuse unor ameninţări de durată privind viaţa lor, oricare ar fi

caracteristicile lor psihologice, sunt proiectate într-un univers unde predomină numai reacţia

biologică profundă şi universală a vieţii individuale.

Pagina 23 din 75


Durata unui eveniment stresant are efecte variabile; în unele cazuri, o experienţă

scurtă dar intensă poate avea un efect devastator, asemănător celui cauzat de situaţiile de stres

durabile.

Evenimentele imprevizibile au efecte mai puternice asupra persoanelor, decât

evenimentele anticipate mental. În ultimă instanţă, “efectul de noutate” face să crească

impactul situaţiilor stresante (ex. experienţele implicând privaţiuni senzoriale). În cazul în

care toţi agenţii stresanţi acţionează simultan sau secvenţial, se manifestă un efect de

“supraîncărcare” şi, oricare ar fi rezistenţa organismului, chiar şi o supraîncărcare minimă

poate avea consecinţe dramatice.

CARACTERISTICILE PSIHICE ŞI BIOLOGICE INDIVIDUALE ŞI MEDIUL

SOCIAL

De la caracteristicile evenimentului stresant cercetătorii au trecut la studierea

caracteristicilor persoanei, gândindu-se că este greu să prevezi consecinţele unui eveniment,

dacă nu cunoşti trăsăturile de caracter ale personalităţii respective.

Comportamentaliştii americani, B.P.Dohrenwend şi B.S. Dohrenwend au stabilit că

perceperea stresului de către indivizi depinde de două mari categorii de variabile1:

1. factorii personali, cum ar fi pragul senzaţiilor biologice şi psihologice, inteligenţa,

capacitatea verbală, tipul de personalitate, sistemele psihologice de apărare, experienţa

trecută şi un anume simţ de stăpânire a propriului destin;

2. factorii externi, cum ar fi vârsta, nivelul şcolar, veniturile, ocupaţia profesională.

De aceea, cercetătorii s-au orientat către acele caracteristici ale personalităţi care pot

induce, pe termen lung anumite boli somatice. Cele mai cunoscute cercetări în materie au fost

cele consacrate bolilor coronariene şi personalităţilor denumite de tip "A", ale căror

caracteristici sunt : agresivitatea, ambiţia, spiritul de competiţie, obsesia muncii, obsesia

timpului care trece etc., prezente la numeroase persoane suferind de o boală cardiacă.

Alte cercetări au descoperit că una din variabilele critice de rezistenţă la stres era

capacitatea emoţională de răspuns.

Pragul de anxietate sau de angoasă poate fi mai mult sau mai puţin ridicat, în funcţie

de individ; în consecinţă, indivizii cei mai vulnerabili vor fi aceia care prezintă un prag al

1 Iamandescu, I.B., 1999

Pagina 24 din 75


angoasei foarte scăzut. S-a sugerat că vulnerabilitatea la stres poate varia în funcţie de sursele

de stres. Rezistenţa la stres a unui individ nu poate fi evaluată fără a se ţine cont de mediul

înconjurător. În ecuaţia stresului, poziţia socială a unui individ în cadrul comunităţii îi

influenţează vulnerabilitatea la stres. Stresul este minim la toţi cei implicaţi într-o structură

socială care acţionează, după modelul protecţiei interne individuale, ca un scut protector.

Orice ruptură a legăturilor cu mediul, deschide poarta slăbiciunilor individuale: izolare

socială, marginalizare socială şi lipsa unui statut.

În concluzie, se poate spune că extrem de numeroasele schimbări majore sociale şi

individuale pot duce la creşterea vulnerabilităţii la stres a populaţiilor şi a indivizilor. Toate

cercetările efectuate până astăzi au permis identificarea, datorită unui anume număr de

variabile, a acestei populaţii cu cotă mare de risc, dând astfel posibilitatea autorităţilor

oficiale să pună în aplicare politici de prevenire.

În schimb, aceste cercetări nu au dus la stabilirea cu precizie a riscurilor la care sunt

expuse celelalte persoane, cu excepţia personalităţilor de tipul “A”. Abordările denumite

psihosomatice par a fi promiţătoare, datorită capacităţii lor de diagnosticare a subiecţilor cu

cotă mare de risc, cu atât mai mult cu cât, relativ recent, s-au descoperit şi numeroasele

mecanisme biochimice ale stresului.

PREVENIREA ŞI TERAPIA STRESULUI

Abordarea preventivă în medicină, aplicabilă şi în domeniul stresului, recurge la trei

modalităţi principale:

Identificarea atât a factorilor stresanţi, cât şi a indivizilor şi grupurilor vulnerabile la

stres (de exemplu la cei expuşi la factori nocivi majori, handicapaţi).

Reducerea vulnerabilităţii şi mărirea rezistenţei organismului (ex. prin alimentaţie,

efort fizic raţional, substanţe adaptogene).

Protecţia, prin evitarea sau eliminarea agenţilor ambientali fizici sau psihosociali

nocivi, demers mult mai uşor realizabil în cazul factorilor fizici, şi mult mai dificil în ceea ce

priveşte cei psihosociali, din cauza absenţei unor modele conceptuale valide, a utilizării

insuficiente a cunoştinţelor existente şi a evaluării lacunare a beneficiilor măsurilor de

intervenţie.

Pagina 25 din 75


O sintetizare mai analitică a modalităţilor de intervenţie şi prevenire se poate axa pe

modelele existente ale stresului.

Vom apela la modelul Kagan – Levi al ecosistemului om – ambianţă, conform căruia

intervenţiile vizează următoarele etape2:

Modificarea, moderarea şi, pe cât posibil, eliminarea stresorilor ambientali.

Intervenţii asupra variabilelor mediatoare, inclusiv psihosociale, unele de favorizare a

adaptării (ex. suportul social), altele de intensificare a reacţiilor (ex. agresivitatea).

Întreruperea mecanismelor cu potenţial patogen prin intervenţii asupra factorilor

psihoneuroendocrini (ex. prin psihofarmacoterapie, relaxare) şi a proceselor sociale (a celor

care intensifică alinierea).

Intervenţii asupra precursorilor bolii şi a simptomelor acute, identificate prin

examinări medicale sau psihologice (a formelor uşoare de anxietate sau depresie sau a

hipertensiunii incipiente).

Măsuri de prevenire secundară şi de terapie a bolilor psihosomatice manifestate.

După opinia lui Levi3 pentru a fi eficient, programul preventiv trebuie să se bazeze pe

următoarele principii:

Să se axeze pe o viziune realistă asupra omului şi ambianţei, luând în considerare

aspectele fizice, mentale, sociale şi economice.

Să promoveze o strategie ecologică care să ia în considerare interacţiunea între

întregul ansamblu individual şi ambiental.

Să evalueze continuu, în baza unui feed-back informaţional, efectele complexe ale

modificărilor şi intervenţiilor cu ajustare permanentă şi suplă la aceste mutaţii.

Să asigure în mod democratic individului condiţii de influenţare a propriei situaţii şi

de comunicare cu factorii decizionali.

Să se bazeze pe un suport mental, solidar între individ şi grupurile sociale.

De aici rezultă şi necesitatea individualizării programelor de reducere a stresului.

2.1. REMEDII TRADIŢIONALE ŞI MODERNE DE PREVENIRE A STRESULUI

Simptomele stresului sunt perceptibile individual: angoasă, depresie, tensiune

nervoasă, tulburări sexuale, scădere a tonusului, oboseală, scăderea atenţiei şi vigilenţei, a

2 Stora, J.B., 19993 Idem

Pagina 26 din 75


memoriei, tulburări somatice funcţionale şi organice diverse: tulburări de digestie,

cardiovasculare, migrene, colite. Toţi subiecţii şi fiecare în parte, conştient sau inconştient,

resimt modificările corporale şi psihice induse de stres.

Dintotdeauna omenirea a făcut apel la remedii pentru a putea face faţă în continuare

vieţii de zi cu zi; în epoca modernă, progresele farmacologiei au contribuit pe larg la

furnizarea de noi remedii. În această privinţă, ceea ce este frapant, este sublinierea accentuată

a funcţiei orale pentru a face faţă stresului. Se instalează o regresie psihică, care facilitează

fiinţelor omeneşti în suferinţă o întoarcere la preafericita perioadă a alimentaţiei materne.

REMEDII TRADIŢIONALE

Recurgerea la alcool, care induce o senzaţie de destindere şi o uşoară stare de

excitaţie, poate, în caz de exces, să provoace şi să intensfice tulburări de scaun şi să agraveze

depresia latentă. Tutunul (nicotina), stimulând producţia de adrenalină, diminuează angoasa,

sporeşte starea de veghe şi procură o senzaţie de energie; pe termen lung, toate studiile

confirmă că folosirea sa prelungită antrenează tulburări cardiace, respiratorii şi anumite forme

de cancer.

Laptele, cacaua, cafeaua şi infuziile fac de asemenea parte din reţetele tradiţionale:

laptele, remediu împotriva insomniei, conţine un aminoacid întăritor, L – triptofanul, pe care

organismul îl utilizează pentru producţia de substanţe regularizatoare ale somnului. Stresul

antrenează pierderi de energie în decursul zilei, iar absorbţia de zahăr din ciocolată poate

provoca o senzaţie provizorie de energie, urmată de o contralovitură de insulină, care face să

crească iritabilitatea şi oboseala; la fel, cofeina prezentă în cafea, ameliorează starea de veghe

şi creşte puterea de concentrare, dar obişnuinţa duce la un consum crescut, cu consecinţe

manifestate prin tulburări ale ritmului cardiac, dureri de cap, tensiune musculară, iritabilitate

şi insomnie. Infuziile, băute ca un substitut de cafea sau de ceai, pot provoca reacţii alergice

imprevizibile; anumite plante sunt droguri puternice.

REMEDII MODERNE

Remediile moderne antistres, la care au recurs îndeosebi membrii societăţilor

industriale evoluate sunt bine cunoscute: aşa-zisele vitamine antistres, somniferele,

tranchilizantele. Vitaminele C şi B sunt necesare într-o perioadă de stres fizic (o intervenţie

Pagina 27 din 75


chirurgicală, rănire, sarcină, eforturi violente, performanţă de lungă durată), dar ele sunt

ineficace la nivel psihologic; ele nu pot “vindeca” crizele de angoasă şi depresie.

În numeroasele anchete privind stresul, s-a constat o creştere constantă a consumului

de somnifere şi tranchilizante la scara ţărilor planetei.

Somniferele dau o senzaţie de destindere şi acţionează asupra creierului pentru a

induce un somn natural, cu riscul progresiv al perturbării ciclurilor somnului, instalării unei

somnolenţe diurne şi scăderii performanţei.

Tranchilizantele procură, la fel ca şi somniferele, o senzaţie de destindere, favorizează

somnul şi au o acţiune relaxantă asupra respiraţiei şi sistemului nervos. În doză mare, asociate

cu alcoolul şi folosită pe perioade îndelungate, pot induce dependenţa, provoacă oboseală şi

agravarea depresiilor existente.

TERAPIILE ŞI METODELE DE LUPTĂ ÎMPOTRIVA STRESULUI

Din anii '30 şi până în zilele noastre, medicii şi psihoterapeuţii au elaborat numeroase

metode de luptă împotriva stresului. Aceste metode, oricât ar fi de diferite, au toate drept

obiectiv diminuarea progresivă a tensiunilor psihice şi musculare şi o scădere a excitaţiilor

senzoriale (auditive, vizuale), cu importante consecinţe de relaxare asupra majorităţii

funcţiilor vitale.

Rezultatele aşteptate reprezintă “dominarea stresului”; se pare că toate aceste metode,

care sunt trecute în revistă pe scurt, sunt o mărturie a faptului că această abordare trebuie să

constituie prima etapă a unui tratament de urmat pe plan psihoterapeutic, însoţit uneori de un

tratament medical.

Indivizii nu sunt toţi egali în faţa aceloraşi traumatisme; ei sunt limitaţi în ceea ce

priveşte capacitatea de stăpânire de sine chiar de propria lor funcţionare mentală şi psihică, de

viaţa lor personală, de mediul familial şi socio-profesional. În numeroase cazuri, este insistent

recomandat să se facă apel la terapii de relaxare, ale căror efecte benefice sunt mai mult sau

mai puţin durabile, în funcţie de persoană. Acestea sunt:

Exerciţii de relaxare corporală: gimnastică aerobică, stretghing, activităţi cu impact

redus de stres. Aceste exerciţii fizice practicate pe termen lung, fac să scadă ritmul cardiac,

reduc riscurile de hipertensiune, de tensiune musculară, diminuează anumite dureri, cu

consecinţe psihice, cum ar fi reducerea temporară a angoasei, depresiei. Acestor exerciţii

Pagina 28 din 75


corporale practicate în Orient li se pot adăuga exerciţii corporale din Extremul-Orient: Tai

chi, însoţit de mişcări care le amintesc pe cele ale dansului, procură o senzaţie de calm

(punând în mişcare toate părţile corpului); Yoga, practicată de mult timp în Europa

occidentală, duce la scăderea ritmului cardiac şi a ritmului respirator, inducând o senzaţie de

profundă relaxare.

Metode de relaxare mentală:

meditaţia, efectuată într-un mediu protejat de orice excitare senzorială şi însoţită de o

respiraţie lentă şi ritmată, poate contribui la reducerea multor simptome (două şedinţe de 10-

20 minute pe zi);

evadarea imaginară sau creatrea de imagini mentale este o tehnică asemănătoare celei

folosite de atleţii de performanţă pentru a-şi îmbunătăţi rezultatele; închipuindu-ţi că te afli în

diferite locuri sau situaţii plăcute, reactivezi astfel, printr-un proces de asociere de idei,

numeroase reprezentări mentale susceptibile de a favoriza o scădere a tensiunii.

Metodele care folosesc mijloace tehnice:

“relaxarea în apă” se practică într-un compartiment special, perfect izolat, cu efecte

spectaculare; pericolul este că, în unele cazuri, această izolare senzorială poate provoca

angoasă;

“bio feed-back”-ul denumit şi tehnică “anti-stress”, a fost introdus în ştiinţele neuro-

psiho-medicale în 1969, de către Kamyia şi Miller. Metoda constă într-un proces de antrenare

a organismului în scopul modificării unor funcţii fiziologice care în mod obişnuit sunt

inconştiente, involuntare şi automate. Antrenamentul se realizează asistat de un aparat

electronic (monitor) care măsoară şi furnizează informaţii fiziologice, în timp ce organismul

exercită un control voluntar asupra lor. Procedeul pune subiectul în dublă ipostază de

observator şi controlor.

Antrenamentul implică:

un control continuu al răspunsului fiziologic, printr-un procedeu de încercare şi

eroare;

un avertisment imediat (feed back) care aduce la cunoştinţă subiectului fiecare

schimbare, prin semnal vizual sau auditiv - prin frecvenţe variabile;

motivaţie pentru modificarea răspunsului fiziologic.

Cercetările au dovedit că şedinţele de bio feed-back, efectuate timp de opt săptămâni,

conduc la modificarea următorilor parametri: predominarea ritmului alfa şi beta de pe ECG,

Pagina 29 din 75


reducerea tensiunii arteriale şi musculare, a rezistenţei electrice a pielii (ce traduce nivelul de

anxietate al subiectului), normalizarea ritmului cardiac şi a temperaturii.

Odată dobândit controlul voluntar asupra unor procese fiziologice automate, cu

ajutorul monitorului, achiziţiile se transferă în situaţiile cotidiene, în răspunsul organismului

la stres; cercetătorii nu ştiu totuşi cum funcţionează această interrelaţie om-maşină şi care

este efectul ei asupra ritmului cardiac, tensiunii arteriale şi psihicului.

Metode psihoterapeutice:

Toate metodele citate până acum au calităţile şi eficacitatea lor, mai ales în sensul

întreţinerii stării de sănătate la indivizii care nu au ajuns până “la fund”, care mai pot încă

“face faţă şi care acceptă modalităţile” de a-şi spori rezistenţa. Atunci când rezistenţa psihică

individuală nu mai permite înfruntarea dificultăţilor zilnice, când anxietatea şi depresia se

instalează şi apar anumite tulburări somatice, este important să se recurgă la medici,

psihiatrii, psihanalişti, psihoterapeuţi şi psihosomaticieni. În acel moment, este insistent

recomandat să se combine, de exemplu, o metodă de relaxare corporală (care facilitează

autocunoaşterea fizică şi psihică) cu psihoterapia psihanalitică sau psihosomatică.

Relaxarea în terapia cognitiv-comportamentală

OBIECTIVELE ANTRENAMENTULUI ŞI RELAXĂRII

Să controlăm mai bine reacţiile emoţionale

Să determinăm nivelul general al stresului

Să ne odihnim rapid

Să facilităm un somn odihnitor

Să reuşim să fim calmi

CĂI DE ATINGERE A OBIECTIVELOR

Să controlăm mai bine reacţiile emoţionale

Capacitatea de a ne relaxa este o componentă esenţială în învăţarea controlului şi ale

impulsurilor.

Învăţarea controlului reacţiilor emoţionale începe prin şedinţa de relaxare de

aproximativ 25 min., şedinţe destul de lungi şi profunde, urmate de exerciţii de relaxare

rapidă şi mai puţin profundă.

Pagina 30 din 75


Obiectivul se consideră atins dacă subiectul se poate să se calmeze cu uşurinţă în

majoritatea situaţiilor stresante.

Învăţarea cognitiv-comportamentală este esenţială pentru tratamentul tulburărilor

anxioase (fobii, tulburări obsesive, crize de panică, etc.), reacţiilor impulsive şi tulburărilor

somatice numite funcţionale (hipertensiune arterială, cefalee hipertensivă, dureri lombare). Ea

este utilă pentru persoanele care nu prezintă tulburări psihologice caracteristice dar care

doresc să îşi diminueze tracul şi alte reacţii emoţionale, care perturbă desfăşurarea optimă a

activităţii lor.

Utilizând această terapie, persoanele devin capabile să diminueze tensiunea psihică şi

mentală să devine mai sensibile la creşterea încordării corporale. Acesta este un indiciu

capital pentru a asocia o procedură de autosugestie conştientă şi a evita să fim implicaţi într-o

reacţie emoţională.

Controlând mai bine reacţiile emoţionale, persoanele devin capabile să îşi diminueze

în câteva secunde nivelul încordării şi să se apropie astfel de activitatea fiziologică optimă

pentru comportamentul dorit.

Să determinăm nivelul general al stresului

Învăţarea metodică a relaxării permite:

Diminuarea excesului de încordare musculară şi de tensiune psihică la persoanele

stresate frecvent sau cronic

Adaptarea unui stil de viaţă mai puţin obositor

Prevenirea unei serii de tulburări somatice şi psihice

Să ne odihnim rapid

Învăţarea relaxării permite recuperarea rapidă a energiei datorită:

Şedinţelor de relaxare mai lungi sau mai scurte (10-30 min.) şi profunde („relaxare –

recuperare” şi „ relaxare – prevenire”)

Unor „mini - relaxări” (câteva secunde sau minute) repartizate pe tot parcursul zilei.

Pentru îmbunătăţirea şi menţinerea stării de sănătate este preferabilă o pauză de

relaxare de cât să consumăm în exces substanţe excitante.

Să facilităm un somn odihnitor

Pagina 31 din 75


Când am învăţat să ne destindem repede şi bine, reuşim să adormim repede, ne reluăm

somnul mai uşor în cazul întreruperii lui, dormim mai bine, mai profund. Timpul acordat

somnului, în cazul praticării acestei metode poate fi scurtat.

Să reuşim să fim calmi

Şedinţele de relaxare profundă au fost organizate utilizând meloterapia şi vizualizarea

mentală a unor scene agreabile. Aceste şedinţe permit ceea ce Abraham Maslow numea

„experienţe de vârf”, momente în mod deosebit fericite şi revitalizante.

LOCUL RELAXĂRII ÎN TERAPIA COMPORTAMENTALĂ

Unele dificultăţi psihologice şi somatice se rezolvă simplu prin învăţarea relaxării (în

şedinţe regulate de relaxare-odihnă şi adaptarea cvasiinstantanee a unei atitudini relaxate o

dată cu apariţia situaţiilor stresante):

Tulburări funcţionale – hipertensiunea arterială, cefalee provocată de tensiune, dureri

lombare, unele forme de insomnie, etc.

Învăţarea relaxării aduce mari satisfacţii majorităţii persoanelor care au urmat în

întregime training–ul

Timpul investit este în întregime recuperat datorită ameliorării calităţii somnului,

diminuării stresului şi oboselii.

METODE DE RELAXATE ÎN TERAPIA COMPORTAMENTALĂ

Deşi oamenii dispun de o capacitate înnăscută de a se relaxa fizic şi mental, ceea mai

mare parte dintre ei o folosesc puţin sau incorect. Horsent Benson, specialist în tulburări

cardiovasculare, profesor de medicină la Universitatea Harvard defineşte 4 comportamente

fundamentale ale relaxării.

Un mediu calm, la adăpost de surse de distragere;

O poziţie confortabilă, în care încordarea musculară este redusă pe cât posibil;

O atitudine pasivă (de tipul „fie cec-o fi”) analogă celei adoptate pentru a dormi şi

care este la antepodul voinţei crispate de a realiza performanţe;

Focalizarea întregii atenţii pe un stimul determinat (sunet, cuvânt, obiect, respiraţie,

senzaţii corporale)

Pagina 32 din 75


Metodele de relaxare se observă, în principal, la nivelul 4, în diferite tehnici. De

exemplu:

În tehnica yoga tradiţională, atenţia se centrează pe un sunet secret („mantra”)

încredinţat de către un maestru.

în „training-ul autogen” al lui Schultz, atenţia se centrează e impresii fizice de

toropeală şi căldură

PRACTICA RELAXĂRII ÎN TERAPIA COMPORTAMENTALĂ

În terapia comportamentală am început învăţarea relaxării printr-o versiune ameliorată

şi rapidă a metodei Jacobson. Această tehnică a fost punctul de plecare pentru învăţarea pe

etape, care a avut ca efect diminuarea rapidă asupra activării fiziologice provocată de situaţii

stresante.

Specificul metodei lui Edmond Jacobson, rezidă în focalizarea atenţiei pe senzaţii

provocate de contracţii şi decntracţii ale grupelor de muşchi. El şi-a numit metoda „relaxare

progresivă” din două motive

persoana relaxează gradat unele grupe musculare,

pe măsură ce această relaxare este practicată zilnic ea se îmbunătăţeşte calitativ şi se

obţine mai repede învăţarea relaxării a permis întreruperea cercului vicios „frică tensiune

musculară amplificarea durerii intensificare fricii şi a tonusului frică...”

Studii ulterioare au permis ameliorarea eficienţei metodei. Versiunea actuală a

relaxării progresive prezintă un raport excelent eforturi-beneficii:

procedura de bază se învaţă în câteva ore

ea implică un ritm de 3-4 exerciţii săptămânale de-a lungul mai multor săptămâni sau

luni, pentru a ajunge la o relaxare convenabilă în câteva secunde

Punctul forte al metodei Jacobson, de relaxare progresivă, este dat de faptul că

implică foarte puţine inconveniente, în comparaţie cu alte metode care antrenează uneori stări

de angoasă, mai ales la persoanele care devin uşor anxioase. O eficienţă deosebită a avut

programul tipic „ comportamental” demonstrat de numeroşi cercetători, în special de Bernstei

de Borkovec (1973) şi Ost (1987).

ETAPA I

Prima etapă este constituită din exerciţii de relaxare prin contracţie urmată de relaxare

a următoarelor 13 grupe de muşchi: muşchii mâinii dominante şi antebraţ, braţ dominant,

(contracţie prin bicepşi), muşchii celelaltei mâini şi a antebraţului, celălalt braţ, muşchii

Pagina 33 din 75


piciorului şi a gambei membrului inferior dominant, coapsa, membrului inferior opus,

muşchii abdomenului, muşchii umerilor şi părţii de sus a spatelui, muşchii gâtului, gurii şi

obrajilor, ochilor, genelor şi sprâncenelor, frunţii, scalpului.

Contracţia unui grup muscular se face pe inspir urmată de o scurtă apnee (durată

aprox. 5-12 sec.)

Deeconectarea efectuată destul de repede este realizată pe un expir mai lent,

concomitent cu enunţarea în gând a unui cuvânt cheie ce evocă relaxarea: relaxat, destins,

calm. O atenţie deosebită am acordat intensităţii contracţiei astfel încât să nu producă durere

sau tremurături, pe concentrarea subiecţilor, pe contracţiile şi relaxările muşchilor, pe

contrastul dintre încordare şi relaxare. Acest exerciţiu a fost realizat cu grupa experimentală

în fiecare zi, timp de două săptămâni.

CODIŢII PENTRU O BUNĂ RELAXARE

Alegerii şi asigurării contextului, golirea vezicii, retragerea într-un loc calm şi

agreabil cu o temperatură moderată, neutralizarea surselor posibile de distragere a atenţiei,

asigurarea unei ţinute lejere

Adoptării unei poziţii confortabile: culcat pe un pat/canapea, aşezat pe un fotoliu cu

un suport pentru cap, picioarele puţin depărtate unul de altul

Centrării întregii atenţii pe exerciţiu: închiderea ochilor, suspendarea provizorie a

preocupărilor, proiectelor astfel încât să vă puteţi concentra asupra corpului contracţiilor şi

relaxării. După mai multe săptămâni/luni de practică a relaxării în grup dar mai ales în

activităţi independente, ideile intrusive au fost mai puţin frecvente şi mai puţin importante.

Centrării atenţiei pe respiraţie: respirarea în mod liniştit pentru obţinerea relaxării,

evitând hiperventilaţia care poate provoca senzaţii dezagreabile sau angoasante,

FOLOSIREA IMAGINILOR MENTALE

S-au vizualizat situaţii care evocau relaxarea şi starea de confort: plajă, peisaj de

munte, râu în pădure, lac pe care pluteşte o lebădă, baie caldă, etc. Se pot imagina sunete,

arome asociate vizualizării.

Această formă de relaxare calificată uneori drept cognitivă, a permis:

Să aprofundăm şi să prelungim relaxarea

Să trăim un sentiment de bine profund

Să adormim în caz de insomnie

SFÂRŞITUL ŞEDINŢEI INCLUDE URMĂTOARELE EXERCIŢII:

„Respiraţi puţin mai repede”

Pagina 34 din 75


„Mişcaţi mâinile, braţele, gambele, picioarele”

„Întindeţi corpul mai ales spatele, dar fără exces, întindeţi bine raţele şi mâinile”

„Deschideţi ochii şi reluaţi contactul cu spaţiul înconjurător”

„Ridicaţi-vă lent. Fiţi atent la ritmul d-voastră personal.”

„Acordaţi atenţie activităţilor de tranziţie, ceea ce implică o încordare moderată şi o

cheltuială mică de energie”

TIMPUL OPTIM DE REALIZARE A EXERCIŢIILOR

Orarul exerciţiilor:

În mod ideal - 1-2 ori pe zi în perioada de învăţare

Pentru persoanele ocupate – 1 dată pe zi

Exerciţiile pot fi făcute la ore diferite

Se recomandă:

Să se încerce a se varia orarul

Oprirea exerciţiului şi reprogramarea în alt moment

Evitarea exersării dimineaţa, după trezire, pentru că există riscul să fiţi crispaţi sau să

adormiţi din nou

Efectuarea exerciţiilor seara, înainte de a adormi, este cel mai bun moment pentru

persoanele ocupate – atenţie însă la riscul de a adormi (denotă lipsa de control)

Orarul recomandat

aproximativ ora 14 (relaxarea în momentul în care atenţia este în general mai scăzută)

aproximativ ora 18 (când oboseala acumulată în timpul zilei favorizează relaxarea dar

nu antrenează atât de uşor adormirea)

ETAPA a II-a

A doua etapă este constituită din aceeaşi procedură ca în etapa I, dar în ritmul fiecărui

subiect. S-a urmărit ca fiecare să îşi însuşească tehnica în mod convenabil, dar nu perfect:

perfecţiunea fiind o atitudine contraproductivă.

O formulă bună s-a dovedit a fi exersarea alternativă a procedurii asimilate.

ETAPA a III-a

A constat din contracţia şi relaxarea a 13 grupe musculare muşchii mâinii dominante

şi antebraţ, braţ dominant, (contracţie prin bicepşi), muşchii celelaltei mâini şi a antebraţului,

celălalt braţ, muşchii piciorului şi a gambei membrului inferior dominant, coapsa, membrului

inferior opus, muşchii abdomenului, muşchii umerilor şi părţii de sus a spatelui, muşchii

Pagina 35 din 75


gâtului, gurii şi obrajilor, ochilor, genelor şi sprâncenelor, frunţii, scalpului. Aceste exerciţii

pot fi reluate în orice moment al zilei: în poziţia şezând pe scaun sau în picioare în situaţii de

aşteptare (la coadă într-un magazin).

ETAPA a IV-a

A constituit-o procedeul de relaxare „pasivă” de tip „ training autogen” a lui Schultz.

Atenţia va fi focalizată pe senzaţia de încordare reziduală şi relaxare, toropeală, căldură.

ETAPA a V-a

Decontracturarea a 13 grupe musculare (cele de mai sus) fără contracţii prealabilă.

ETAPA a VI-a

Decontracturare a 8 grupuri musculare fără contracţii prealabile, fără casetă.

Se poate însoţi exersarea de procedura de numărare.

Ex: pronunţă unu şi relaxează o mână şi un braţ

Pronunţă 2 şi relaxează cealaltă mână şi celălalt braţ

etc.

ETAPA a VII-a

Mini relaxări şi atitudine de relaxare în situaţii nestresante.

Situaţii în care se poate exersa relaxarea:

De fiecare dată când aşteptaţi (la semafor, în ascensor, la magazin)

Înainte de a porni maşina

De fiecare dată când telefonul sună când mergeţi la toaletă

În timpul efectuării exerciţiilor se vor respecta regulile:

Respiraţi profund

Expiraţi şi spuneţi: „relaxare”

Urmaţi un circuit personal de decontracturare - relaxarea feţei, umerilor, căderea

braţelor, etc.

Rămâneţi câteva secunde în starea de relaxare

Practica relaxării „diferenţiate” – este recomandată în timpul unor activităţi diferite:

mers, scris, conducerea autovehiculelor, şi constă în relaxarea muşchilor care nu sunt necesari

activităţii respective. Este necesar să fie relaxate acele părţi ale corpului care sunt în mod

special încordate. (de exemplu dacă suferiţi de dureri de spate arcuiţi spatele apoi relaxaţi)

ETAPA a VIII-a

Pagina 36 din 75


Sau etapa de diminuare a încordării în situaţii stresante. Obiectivul acestei etape este

de a diminua activitatea fiziologică şi psihologică până la nivelul optim pentru

comportamentul dorit. În acecastă etapă se vor respecta următoarele reguli:

Atitudinea de relaxare trebuie exersat chiar de la primele semne de încordare

Controlaţi respiraţia (răriţi expiraţia)

Utilizaţi comenzile – respir lent, încordarea mea este între 0 şi 10 secunde, voi

încecrca să o micşorez cu 1sau 2 grade – activitatea fiziologică înseamnă dinamism: ..privesc,

...observ care este prima etapă a problemei

ELEMENTE CONSTITUTIVE ALE CERCETĂRII

ORGANIZAREA CERCETĂRII

DURATA ŞI ETAPELE CERCETĂRII

De la alegerea temei şi până la finalizarea redactării lucrării, perioada în care s-a

înscris întreaga activitate a fost cuprinsă între 15 august 2003 – 15 martie 2004 (8 luni). În

scopul organizării eficiente a întregii activităţi de cercetare, această perioadă a fost împărţită

în mai multe etape astfel:

Etapa I (august – octombrie 2003), a corespuns perioadei de documentare teoretică. În

acest scop, am studiat sursele bibliografice în legătură cu tema, pentru a determina nivelul la

care se află cercetarea în domeniu, şi pentru a afla alte date care să ofere imaginea de

ansamblu a problematicii abordate.

Etapa a – II – a (octombrie – noiembrie 2003) a cuprins întâlniri cu medicii de la

Secţia Medicală I şi Secţia Cardiologie din cadrul Spitalului Judeţean Bacău.

S-au purtat discuţii cu aceştia, pentru a înţelege mai bine cauzele şi efectele stresului.

De asemenea, în această perioadă am efectuat observaţii asupra medicilor şi i-am luat

în evidenţă pentru alcătuirea grupelor (martoră şi experimentală).

Etapa a – III – a (noiembrie 2003 – aprilie 2004) a cuprins activitatea experimentală

propriu-zisă. Deoarece tema lucrării se referă la contribuţii la stabilirea celor mai eficiente

tehnici de masaj care pot fi folosite pentru combaterea stresului, această etapă prezintă

anumite particularităţi astfel:

Pagina 37 din 75


“pacienţii” au fost luaţi în evidenţă în momentul când aceştia şi-au dat acordul;

intervenţia experimentală a constat în aplicarea masajului antistres, şedinţele având

loc în timpul gărzilor;

perioadele de aplicare a masajului antistres nu au coincis, activitatea desfăşurându-se

în general, în funcţie de ziua şi ora de începere a gărzii.

Etapa a – IV – a (martie 2004) a cuprins efectuarea vizitelor la locurile de muncă ale

subiecţilor din grupele martoră şi cea experimentală, pentru a constata şi compara evoluţia

ulterioară aplicării programului de masaj şi, pe baza constatărilor, pentru a efectua

prelucrarea şi interpretarea datelor ş redactarea lucrării.

LOCUL DE DESFĂŞURARE A EXPERIMENTULUI ŞI CONDIŢIILE DE BAZĂ

MATERIALĂ

Activitatea experimentală s-a desfăşurat, în cea mai mare parte în Spitalul Judeţean

Bacău, Secţiile Medicală I şi Cardiologie, şi mai puţin la domiciliul pacienţilor.

Camera de gardă, fiind foarte bine dotată a oferit condiţii optime de desfăşurare a

activităţii de “tratament” pentru cazurile luate în evidenţă, asigurându-se o atmosferă plăcută,

relaxatoare şi buna desfăşurare a şedinţelor.

Încăperile de acest gen sunt în general foarte bine încălzite, spaţioase, bine iluminate,

curate, asigurând tot confortul.

Unii au dorit ca şi la domiciliu să beneficieze de şedinţe de relaxare sub îndrumarea

mea şi, ca atare, s-au stabilit periodic şi astfel de “întâlniri”.

Pentru cei cu care s-a lucrat la domiciliu, s-a putut adapta uşor spaţiul pus la dispoziţie

pentru efectuarea masajului, folosindu-ne de o saltea.

Am folosit meloterapia cu efect relaxant şi aromaterapia, în funcţie de preferinţele

subiecţilor atât la domiciliu, cât şi în camera de gardă.

EŞANTIONUL DE SUBIECŢI CUPRINŞI ÎN EXPERIMENT

În urma activităţii de depistare şi selectare a unor persoane care să corespundă

cerinţelor temei propuse, în experiment au fost cuprinşi un număr de 10 subiecţi, dintre care 5

au constituit grupa martor (TABEL NR. 1), asupra căreia s-a acţionat, în principal, cu masaj

Pagina 38 din 75


clasic şi 5 au constituit grupa experimentală (TABEL NR. 2), asupra căreia s-a acţionat, în

principal, cu masaj special antistres.

Chiar dacă activitatea s-a desfăşurat eşalonat în timp cu fiecare dintre ei, în fiecare

dintre perioadele în care s-a aplicat masajul asupra unui subiect din grupa experimentală, s-a

luat în evidenţă şi s-a lucrat şi cu un subiect din grupa martor, în vederea asigurării

posibilităţii de comparare ulterioară a rezultatelor.

TABEL NR. 2 – GRUPA MARTOR

Nr.

Crt.

Nume şi prenume Profesia Vârsta Motivul luării în

evidenţă

Data luării în

evidenţă

1 Larion Dana medic 41 ani Stres psihic 1.11.2001

2 Oproiu Gabriela medic 39 ani Stres psihic 15.10.2001

3 Rău Lucica medic 45 ani Stres psihic 21.10.2001

4 Ţilea Dana medic 50 ani Stres psihic 16.10.2001

5 Zichil Carmen medic 45 ani Stres psihic 8.11.2001

TABEL NR. 3 – GRUPA EXPERIMENTALĂ

Nr.

Crt.

Nume şi prenume Profesia Vârsta Motivul luării în

evidenţă

Data luării în

evidenţă

1 Iosipescu Laura medic 40 ani Stres psihic 3.11.2001

2 Ionescu Livia medic 49 ani Stres psihic 13.10.2001

3 Lepădatu Laura medic 32 ani Stres psihic 18.10.2001

4 Neacă Albertina psiholog 31 ani Stres psihic 17.10.2001

5 Tache Maria medic 47 ani Stres psihic 19.10.2001

METODELE DE CERCETARE ŞI SPECIFICITATEA FOLOSIRII LOR ÎN

LEGĂTURĂ CU TEMA ALEASĂ

METODA DOCUMENTĂRII

Pagina 39 din 75


Cercetarea ştiinţifică este un proces ce vizează descoperirea noului pornind de la

cunoaşterea cât şi deplină a realului existent şi a experienţei anterioare.

În scopul culegerii a cât mai multe informaţii în legătură cu tema tratată, am consultat

bibliografia anexată, din al cărei conţinut am preluat o serie de date teoretice şi metodele şi

tehnicile de lucru cuprinse în lucrare.

METODA OBSERVAŢIEI

Observaţia, ca orice metodă de investigaţie, este contemplarea intenţionată a unui

obiect, fenomen, proces sau document, în vederea cunoaşterii ştiinţifice a acestuia prin

înregistrarea şi prelucrarea datelor obţinute.

Pe baza observaţiei s-a completat Diagrama de depresie H.A.R.D. (Anexa nr. 3), care

a constituit unul din reperele care ne-au ajutat la diagnosticarea nivelului de stres.

Observaţia a fost folosită, de asemenea şi pe parcursul aplicării programelor de

tratament, pentru a constata reacţiile pacientelor şi a opera eventuale modificări ale acestora.

METODA ANCHETEI

Metoda anchetei se numără printre metodele cercetării complexe în kinetoterapie, ea

ocupând un rol important în obţinerea datelor şi a informţiilor necesare pentru cunoaşterea

subiectului în dinamica evoluţiei acestuia, pentru cunoaşterea condiţiilor şi cauzelor care au

generat afecţiunea şi urmările aferente acestuia, pentru cunoaşterea elementelor de genetică

ce pot da, prin corelaţie, un tablou cât mai complex asupra aspectelor subiective şi obiective

legate de subiect şi perspectiva evoluţiei acestora în timp.

În cadrul metodei anchetei, am folosit convorbirea cu pacienţii în vederea culegerii

informaţiilor necesare întocmirii anamnezei.

De asemenea, am folosit convorbirea pentru a completa datele din Chestionarul de

evaluare a manifestărilor somato-fiziologice-psihice induse de stres (Anexa nr. 3).

Inventarul evenimentelor trăite (Anexa nr. 3) a fost completat de subiecţii din ambele

grupe la începerea activităţii şi la sfârşitul ei, datele obţinute orientându-ne asupra nivelului

de stres şi a probabilităţii de îmbolnăvire, în viitorul mai mult sau mai puţin îndepărtat

datprită stresului.

Pagina 40 din 75


METODE DE MĂSURARE (EXPLORARE ŞI EVALUARE)

În afara celor trei instrumente amintite mai sus, şi anume Inventarul fenomenelor

trăite (Thomas N. Holmes), Diagrama de depresie H.A.R.D. (Rufin şi Ferreri, 1984) şi

Chestionrul de evaluare a manifestărilor somato-fiziologice-psihice induse de stre ca metode

de explorare şi evaluare am mai folosit:

Examinarea subiectului în vederea aplicării masajului, constând mai ales în examinare

palpatorie, care a urmărit decelarea contracturilor, paresteziilor şi a zonelor cu tulburări de

sensibilitate (în sensul hipo- sau hiperesteziilor) care pot să apară ca efect al stresului asupra

organismului.

Electrocardiografia, pentru a decela eventualele modificări datorate stresului, care

corelate cu celelalte informaţii ne pot avertiza asupra riscului apariţiei unor afecţiuni.

METODA EXPERIMENTALĂ

Experimentul constă în verificarea unei ipoteze sau teorii privind eficienţa unor

factori cu care se acţionează potrivit unui scop. Metoda experimentală constă într-un sistem

complex de cunoaştere a realităţii, caracterizat prin utilizarea raţionamentului experimental,

care prelucrează atât faptele provenite din observaţie, cât şi din experiment.

Dintre formele stabilite de literatura de specialitate pentru experiment, am folosit

experimentul de verificare (confirmare), în cadrul căruia activităţile au fost selectate,

structurate, organizate şi dirijate astfel încât, în final, să existe posibilitatea verificării măsurii

în care se confirmă ipotezele iniţiale.

METODA ÎNREGISTRĂRII, PRELUCRĂRII ŞI REPREZENTĂRII GRAFICE A

DATELOR

Dintre tehnicile moderne de înregistrare, am folosit ca metodă obiectivă de susţinere a

conţinutului cercetării şi de prezentare a lucrării, înregistrarea pe peliculă fotografică, pentru

a surprinde imagini sau suite de imagini care reprezintă trăsături caracteristice, stări ale

subiecţilor, într-un anumit moment sau în momente succesive ale tratamentului prin masaj şi

anume la începutul activităţii, în timpul şi la sfârşitul acesteia, efectuate în condiţiile standard.

Pagina 41 din 75


Dintre tehnicile clasice de înregistrare am folosit metoda intabelării, care a constat în

introducerea în tabele a datelor rezultate în urma aplicării metodelor de măsurare. Aceste date

au fost incluse în fişele pacienţilor (Anexele nr. 1 şi 2).

În urma colectării tuturor datelor necesare la începutul cercetării, a aplicării

programelor de kinetoterapie, a urmăririi permanente a progreselor realizate de pacienţi (prin

testări iniţiale şi finale), în final s-a realizat centralizarea şi prelucrarea rezultatelor.

Prezentarea şi interpretarea acestora a fost însoţită de reprezentare grafică, pentru a scoate în

evidenţă cât mai clar, nivelul de la care s-a pornit cu fiecare pacient, evoluţia sa ulterioară şi

diferenţele între subiecţii din grupa experimentală şi cea martor (Cap. IV).

METODOLOGIA EXPERIMENTALĂ URMATĂ ÎN SCOPUL ATINGERII

OBIECTIVELOR CERCETĂRII

După efectuarea testărilor iniţiale şi stabilirea diagnosticului funcţional, s-au stabilit

obiectivele generale ale intervenţiei prin masaj:

Combaterea durerilor de cap, ceafă, spate.

Combaterea contracturilor musculare.

Diminuarea manifestărilor vegetative: puls crescut, indigestie, constipaţie.

Combaterea stării de oboseală.

Îmbunătăţirea tonusului psihic.

Pentru a asigura atingerea obiectivelor stabilite şi posibilitatea stabilirii celei mai

eficiente metode de masaj în lupta contra efectelor stresului, s-a întocmit un

Plan general al intervenţiei prin masaj:

GRUPA Metode folosite Scop, indicaţii metodice, observaţii

Pagina 42 din 75


EX

PE

RIM

EN

TA

LĂ

1. Masajul special antistres scop: înlăturarea efectelor stresului

indicaţii metodice: masajul s-a aplicat în încăperi

foarte bine încălzite, spaţioase, conferind o

atmosferă plăcută şi relaxatoare. Tratamentul a

durat 6 luni, frecvenţa şedinţelor fiind

1/săptămână, durata fiind de 60 minute

2. Aromoterapia scop: efect relaxator

indicaţii metodice: s-a folosit pe toată perioada

şedinţelor

3. Meloterapie scop: efect relaxator

indicaţii metodice: muzică specială pentru

relaxare pe tot parcursul şedinţelor

4. Tehnici de relaxare scop: relaxare pe plan fizic şi psihic

indicaţii metodice: s-a folosit pe toată perioada

şedinţelor

5. Recomandări pentru

activitatea independentă

scop: diminuarea efectelor stresului

indicaţii metodice: îmbunătăţirea tonusului fizic

cât şi cel psihic

GRUPA Metode folosite Scop, indicaţii metodice, observaţii

MA

RT

OR

Ă

1. Masajul clasic relaxator scop: relaxarea tuturor regiunilor corpului

indicaţii metodice: s-a aplicat timp de 6 luni,

frecvenţa şedinţelor fiind 1/săptămână, durata

fiind de 50 minute

2. Meloterapie scop: efect relaxator

indicaţii metodice: muzică specială relaxaratoare

pe tot parcursul şedinţelor

3. Recomandări pentru

activitatea independentă

scop: diminuarea efectelor stresului

indicaţii metodice: îmbunătăţirea tonusului fizic şi

psihic

Masaj special antistres:

presiuni executate de o parte şi de alta a coloanei vertebrale, returul relizându-se pe

flancuri, luând forma corpului (Foto nr. 1)

Pagina 43 din 75


Fig. 1

masarea omoplatului cu scopul de a elimina tensiunile găsite în această regiune a

corpului (Foto nr.2)

Fig. 2

Pagina 44 din 75


masajul subscapular, imprimând o mişcare de dete-vino (glisare) sub marginea

laterală a omoplatului (Foto nr.3 )

Fig. 3

masaj la nivelul traseului în V care începe de la nivelul taliei, coborând de-a lungul

feţelor externe ale picioarelor, marcând un timp de presiune în zona pliului fesier, revenindu-

se apoi în punctul de plecare

masajul profund al tălpii asociat cu rotaţii ale degetelor (Foto nr. 4, 5)

Pagina 45 din 75


Fig. 4

Fig. 5

masajul gambei pe partea posterioară, executând presiuni uşoare cu scopul de a relaxa

musculatura (Foto nr. 6,7)

Pagina 46 din 75


Fig. 6

Fig. 7

Pagina 47 din 75


frământat uşor pe partea interioară a întregului membru inferior (Foto nr. 8)

Fig. 8

test de relaxare, prin mobilizarea capului stânga, dreapta cu scopul de a îndepărta

tensiunile existente, precum şi masarea discretă a musculaturii paravertebrale cervicale dintr-

o poziţie relaxatoare (Foto nr. 9,10)

Fig. 9

Pagina 48 din 75


Fig. 10

Fig. 11

Aromaterapia: beţişoare de santal şi uleiuri speciale de masaj – combinaţie de ulei de

măsline cu ulei de lămâie, portocale şi măr

Melotearpie: muzică specială pentru relaxare pe tot parcursul şedinţelor, interpretate

de:

Kitaro

Gheorghe Zamfir

Jean Michel Jear

Pagina 49 din 75


Tehnici de relaxare: relaxare musculară progresivă Jacobson – metoda porneşte de la

metoda reducerii necesităţilor reacţiilor emoţionale, se realizează prin intermediul

detensionării musculare, ce are ca efect diminuarea impulsurilor proprio – şi interoceptive

care contribuie la întreţinerea stării de tensiune nervoasă

Recomandări pentru activitatea independentă:

Exerciţii de relaxare corporală

Gimnastică aerobică, stretching

Plimbări în aer liber şi practicarea unor sporturi (înot, tenis, etc.)

Metode de relaxare mintală: meditaţia efectuată într-un mediu protejat de orice

excitare a senzorilor şi însoţită de o respiraţie lentă şi ritmată (două şedinţe de 10-20 min/zi)

Dietoterapia – alimentaţie bogată în proteine, calciu, reducerea consumului de clorură

de sodiu

Vitminoterapie – vitamine din grupul B şi vitamina C

Diminuarea consumului de cafea şi tutun

În momentele de relaxare dar şi în timpul efectuării unor activităţi casnice, ascultarea

muzicii preferate

Masajul clasic relaxator

Masajul regiunii spatelui

Masajul membrelor inferioare: regiunii fesiere, coapsei pe partea posterioară, gambei

pe partea posterioară, membrele inferioare, în întregime, pe partea anterioară

Masajul peretelui abdominal

Masajul membrelor superioare

Masajul peretelui toracic

Masajul capului şi gâtului

CONCLUZII

Analiza comparativă a rezultatelor grupei experimentale şi a grupei martor ne dau

dreptul să afirmăm că ipotezele cercetării s-au confirmat. Interpretarea datelor finale ale

experimentului-cercetare conduc la reliefarea următoarelor concluzii:

Masajul antistres adaptat şi individualizat la profilul bio-psiho comportamental al

pacientului este eficient, fapt demonstrat de rezultatele foarte bune obţinute în combaterea

Pagina 50 din 75


efectelor stresului la toţi participanţii din grupa experimentală. La subiecţii din grupa martor

au înregistrat un progres dar efectul nu a fost de durată.

La subiecţii din grupa experimentală constelaţia de metode utilizate : masaj antisters,

terapie cognitiv-comportamentală a condus la obţinerea unor rezultate mai bune

Însoţirea masajului antistres de tehnici ca meloterapia, cromoterapia sau aromoterapia

au condus la înlăturarea efectelor negative ale stresului concretizate în:

creşterea imunităţii subiecţilor,

scăderea riscului de declanşare a bolilor având ca sursă stresul

scădere nivelului de depresie şi înlăturarea riscului de trecere de trecere spre forme

patologice

diminuarea numărului de manifestări somato-fiziologico-psihice induse de stres spre

deosebire de grupa martor unde nu s-a reuşit decât redirecţionarea acestora spre unele mai

puţin importante.

Eliminarea tensiunilor musculare în exces, acumulate în diverse părţi ale corpului ca

urmare a influenţei stresului

Rezultatele cercetării-experiment au demonstrat că utilizarea unei strategii bazate pe o

constelaţie de metode a avut rezultate net superioare utilizării unei singure metode - rezultate

deosebite au fost înregistrate în combaterea manifestărilor somato-fizico-psihice induse de

stres.

Pentru asigurarea stării de sănătate a omului modern este necesară gândirea unei

strategii individualizate, conduse la început de specialist

Specialistul kinetoterapeut va consilia fiecare pacient în gândirea unor scheme pentru

activitatea independentă efectuată zilnic. Urmărirea constantă a modului în care pacientul

desfăşoară terapiile recomandate, însoţite de efectul masajului zilnic, de perseverenţa şi

voinţa subiectului, este o sarcină a kinetoterapeutului.

Pentru a obţine efecte de durată, este necesar ca aceste tehnici să devină parte

componentă a stilului de viaţă al pacientului astfel încât să fie schimbată atitudinea faţă de

agenţii stresori.

ANEXE

Pagina 51 din 75


INVENTARUL EVENIMENTELOR TRĂITE

(Thomas H. Holmes)

Partea I

Aveţi mai jos o listă de evenimente care pot surveni în viaţa oricărui om. Gândiţi-vă

dacă şi dvs. Aţi trăit astfel de situaţii sau evenimente în ultimul an. Dacă sa, marcaţi cu un X

spaţiul din dreptul propoziţiei respective.

1 Neplăceri mai mult sau mai puţin serioase cu şefii (superiorii, profesorii etc.)

2 Modificări deosebite ale modului obişnuit de a dormi (ca durata sau orar în cursul

zilei)

3 Modificări deosebite în obişnuinţele alimentare (cantitate, ore de masă sau

ambianţă)

4 Schimbare a obiceiurilor personale (îmbrăcăminte, obişnuinţe, prietenii etc.)

5 O schimbare deosebită în felul sau durata activităţilor recreative (de timp liber)

6 O schimbare majoră în activităţile sociale de grup, dans, filme, vizite etc.)

7 O schimbare deosebită în activitatea religioasă (mai mult decât obişnuit)

8 O schimbare majoră în componenţa numerică a familiei (mai mulţi sau mai puţini

membri)

9 O schimbare apreciabilă în situaţia financiară (în mai bine sau în mai rău)

10 ’’Probleme’’ în dragoste

11 O creştere mare a numărului discuţiilor (certurilor) din familie (cu soţul/soţia ,

părinţii , fraţii etc.)

12 Dificultăţi sexuale

Partea a II- a

În spaţiul din dreapta abelului, arătaţi de câte ori aţi trăit fiecare din întâmplările de

mai jos , în ultimul an.

13 Accidente sau îmbolnăviri serioase

14 Moartea unui membru apropiat al familiei (altul decât soţ/ soţie)

15 Moartea soţului/soţiei

Pagina 52 din 75


16 Moartea unui/unei prieten/prietene apropiat(ă)

17 Apariţia unui nou membru al familiei (prin naştere, adopţiune etc.)

18 Schimbări mari în sănătatea sau comportamentul unui membru al familiei

19 Schimbarea locuinţei sau localităţii

20 Detenţie în închisoare sau în instituţii speciale

21 Încălcări minore ale legii (călătorie fără bilet, traversări nepermise, tulburarea

liniştii etc.)

22 Readaptări majore din punct de vedere profesional sau al afacerilor (asocieri,

reorganizare, pierderi etc.)

23 Căsătorie

24 Divorţ

25 Separare neoficială de soţ/soţie

26 O realizare deosebită din punct de vedere profesional

27 Părăsirea casei de către fiu sau fiică (prin căsătorie, plecare la studii etc.)

28 Renunţare la muncă sau pensionare

29 Scimbări majore în orarul de muncă sau în condiţiile de muncă

30 Schimbări majore în responsabilităţile profesionale (promovare, retrogradare,

transfer, etc.)

31 Concediere din serviciu

32 Schimbări majore în condiţiile de locuit (construcţie nouă, renovare, deteriorarea

casei sau împrejurimilor, etc.)

33 Încetarea serviciului de către soţ/soţie

34 Contractarea unui împrumut mai mare e 4 milioane, pentru cumpărarea unei case

sau pentru afaceri

35 Contractarea unui împrumut mai mare sau mai mic de 2 milioane, pentru

cumpărarea unui televizor, frigider, etc

36 Plata unui împrumut major

37 Concediu/vacanţă

38 Mutarea la o altă şcoală

39 Trecerea la un alt loc de muncă

40 Începerea sau încetarea unei activităţi de instruire (pregătire)organizată

41 Împăcare familială cu soţul/soţia

Pagina 53 din 75


42 Sarcină

COTAREA ŞI INTERPRETAREA

Se adună punctele pe care le-a marcat subiectul la cele 42 evenimente posibile.

Atenţie, în partea a doua se înmulţesc punctele cu frecvenţa evenimentului.

Tabel cu punctajul acordat fiecărui eveniment

Prima parte Continuare a doua parte

Nr. Crt. Punctaj Nr. Crt. Punctaj

1 23 22 39x

2 16 23 50x

3 15 24 73x

4 24 25 65x

5 19 26 28x

6 18 27 29x

7 19 28 45x

8 15 29 20x

9 38 30 29x

10 29 31 47x

11 35 32 25x

12 39 33 26x

A doua parte 34 31x

13 53x 35 17x

14 63x 36 30x

15 100x 37 13x

16 37x 38 20x

17 39x 39 36x

18 44x 40 26x

19 20x 41 45x

20 63x 42 40x

21 11x

Interpretare:

Peste 300 pct. - 80% şanse de a se îmbolnăvi în viitorul apropiat

Pagina 54 din 75


Între 150-299 pct. – 50% şanse de a se îmbolnăvi în viitorul apropiat

Sub 150 pct. – 30% şanse de a se îmbolnăvi în viitorul apropiat

DIAGRAMA DE DEPRESIE H.A.R.D. (Rufin şi Ferreri, 1984)

NUMELE ………………………… PRENUMELE

………………………………………

SEXUL …………………… VÂRSTA …………… DATA COMPLETĂRII

……………

EXAMINATOR

…………………………………………………………………………….

H. DISPOZIŢIE (HUMEUR)

TRISTE

ŢE

0

Absent

1

2 Pare descurajat, cere să fie susţinut

3

4 Pesimism exprimat spontan sau în timpul convorbirii. Tristeţe (prin

mimică, atitudine, voce, tendinţă la plâns)

5

6 Sentiment pregnant de disperare exprimată verbal şi/sau prin

atitudine

DEZINT

ERES

0

Interes obişnuit pentru lume şi pentru cei din jur

1

2 Pierderea gustului pentru plăcerile obişnuite

3

4 Pierderea interesului pentru cei apropiaţi, absenţa interesului pentru

Pagina 55 din 75


lumea înconjurătoare

5

6 Identificarea cu preocupările sale pesimiste, inerţia dureroasă a

emoţiilor, expresii de genul “Nimic nu mă mai atinge!”

APETIT

0

Normal

1

2 Uşor diminuat

3

4 Mâncarea este fără gust, se forţează să mănânce

5

6 Nu mănâncă decât la insistenţe

TOTAL H =

ANGOASA

ANXIETATE PSIHICĂ

0 Calm

1

2 Nelinişte, tensiune pasageră neobişnuită

3

4 Sentiment permanent de tensiune interioară, aşteptare dureroasă,

crize de anxietate intermitente

5

6 Anxietate majoră, durabilă, zăpăceală

ANXIETATE SOMATICĂ

0 Absentă

1

2 Discretă: preocupări somatice frecvente, dispepsie, dureri diverse

3

Pagina 56 din 75


4 Medie: tulburări vasomotorii, extremităţi reci, bufee de căldură,

impresie de strangulare, sufocare, cefalee, greţuri, vărsături,

tulburări de tranzit, palpitaţii, impuls bulimic

5

6 Angoasă importantă. Tulburările de mai sus devin permanente şi

invalidante

INSOMNIE

0 Somn normal

1

2 Insomnie de adormire

3

4 Treziri frecvente, somn redus, întrerupt cel puţin două ore, agitat,

coşmaruri, neodihnitor

5

6 Mai puţin de trei ore de somn în 24 de ore. Insomnie neobişnuit de

diminuată (fără a putea să readoarmă)

TOTAL A =

R. ÎNCETINEALĂ (RALENTISSEMENT)

OBOSE

ALĂ

0

Absentă

1

2 Dificultate în a-şi efectua activităţile (profesionale, şcolare,

casnice), predominenţa matinală a asteniei

3

4 Sentiment penibil de effort pentru a-şi termina cu bine activităţile

zilnice, impresia intermitentă de a fi “golit”, “blocat”

5

6 Oboseală extremă, epuizare permanentă, incapacitate de a acţiona

fără ajutor

Pagina 57 din 75


CONCENTRAREA

0 Fără dificultăţi

1

2 Concentrare şi memorie necesitând un efort neobişnuit

3

4 Semnaleayă scăderea capacităţilor intelectuale (atenţie, concentrare,

memorie), verificate la lectură, conversaţie, calcul

5

6 Tulburări jenante de conversaţie, dificultăţi de înţelegere şi de

memorare a informaţiilor banale

ATITU

DINE

0

Fără încetineală aparentă

1

2 Mimică, limbaj sau mers uşor încetinite

3

4 Mimică, limbaj sau mers manifest încetinite

5

6 Încetineală care deranjează conversaţia

TOTAL R=

D. PERICOL (DANGER)

DEVAL

ORIZA

RE

0

Absent

1

2 sentiment deinferioritate, pierderea stimei de sine

3

Pagina 58 din 75


4 Cuvinte neliniştitoare de autoapreciere: “nu vreau nimic”, “sunt

inferior”

5

6 Idei delirante de autoapreciere: “sunt un nimic”

IDEI

SUICID

ARE

0

Absente

1

2 Se întreabă dacă mai are rost să trăiască

3

4 “Ideaţie sumbră”. Suicidul este evocat ca o soluţie, dacă tratamentul

nu va aduce nici o ameliorare

5

6 Intenţii suicidare manifeste, tentativă suicidară recentă

IDEI

DELIR

ANTE

(de

culpabili

tate

şi/sau de

incurabil

itate

şi/sau de

persecuţi

e)

0

Fără

1

2 Deformarea realităţii, vede totul “în negru”

3

Pagina 59 din 75


4 Viziune alterată asupra lumii, dominată de bănuială, de dramă, lipsa

oricărei rezolvări

5

6 Autoacuzare directă, idei delirante de nedemnitate, de ipohondrie,

de ruină, de persecuţie, halucinaţii ameninţătoare

TOTAL D=

TOTAL H.A.R.D.=

COTARE ŞI INTERPRETARE

0-20 puncte = zonă de filtraj

21-34 puncte = depresie uşoară

35-49 puncte = depresie moderată

50-72 puncte = depresie severă

CHESTIONAR DE EVALUARE A MANIFESTĂRILOR SOMATO-

FIZIOLOGICE-PSIHICE INDUSE DE STRES

În ultimul an, fără a fi diagnosticaţi ca bolnavi, aţi avut reacţii (manifestări), cum ar fi:

Dureri de cap

Tensiune mărită

Puls ridicat

Dureri de ceafă şi/sau spate

Indigestie

Constipaţie

Diaree

Spasme (crampe) musculare

Tremurături

Stări de oboseală accentuată

Insomnie

Stări de slăbiciune fizică

Stări de iritabilitate

Gânduri negative/obsesive

Pagina 60 din 75


Alte reacţii

Consideraţi că reacţiile pe care le-aţi selectat din lista de mai sus, v-au afectat:

relaţiile cu familia

relaţiile cu prietenii

relaţiile cu colegii

randamentul în muncă

starea de spirit generală

La apariţia reacţiilor respective, ce gânduri v-au dominat:

Frică

Furie

Disperare

Resemnare

Ruşine

Speranţă că nu este vorba de ceva prea grav

Gândul că v-aţi îmbolnăvit grav

Alte gânduri

Reacţiile respective v-au determinat să aveţi atitudini ca:

nu le-aţi acordat atenţie, gândindu-vă că vor trece de la sine

ameliorarea alimentaţiei

renunţarea la unele obiceiuri nocive (fumat, consum de cafea, etc.)

solicitarea unei consultaţii medicale

consum de medicamente

odihnă, relaxare, încetinirea ritmului de muncă

Notă: toate instrumentele de investigare, vor fi aplicate atât subiecţilor din grupa

experimentală, cât şi celor din grupa martor, în două testări (iniţială şi finală).

FIŞA NR. 1

DATE PERSONALE

NUME – IOSIPESCU

PRENUME – LAURA

Pagina 61 din 75


VÂRSTĂ – 40 ani

PROFESIE – medic

ANAMNEZĂ

În urma anamnezei, am concluzionat că sursele de stres ale pacientei sunt: programul

extrem de încărcat şi solicitant atât în spital, cât şi la cabinetul particular, cursuri de

specializare, conflicte la locul de muncă, care au afectat starea de spirit generală; pacienta nu

a acordat atenţie acestor reacţii, aşteptând să treacă de la sine.

REZULTATELE TESTELOR EFECTUATE

Inventarul

evenimentelo

r trăite (pct.)

Diagram

a de

depresie

H.A.R.D

. (pct)

Chestionarul de

evaluare a simptomelor

somato-fiziologice-

psihice induse de stres

EKG Examinare palpatorie

TI TF TI TF TI TF TI TF TI TF

291

pct.

103

pct.

6

pct

.

2

pct

.

-

constipaţie

-insomnie

-stări de

iritabilitat

e

-dureri de

cap, ceafă,

spate

-stări de

oboseală

accentuată

-insomnie

-stări de

iritabilitat

e

- tensiuni

musculare

excesive în

zona cefei,

umerilor şi

la nivelul

musculaturi

i

paravertebr

ale

-

musculatura

relaxată,

ţesuturi

suple

DIAGNOSTIC FUNCŢIONAL

Scorul obţinut la Inventarul evenimentelor trăite Testare iniţială – 291 pct.

demonstrează că pacienta are 50% şanse de a se îmbolnăvi în viitorul apropiat.

Scorul obţinut la Diagrama de depresie H.A.R.D. Testarea iniţială – 8 pct.

demonstrează că pacienta se află în zona de filtraj, existând riscul instalării unei stări

depresive.

Efectele stresului se manifestă prin: constipaţie, insomnie, stări de oboseală

accentuată, stări de iritabilitate, tensiuni musculare excesive în unele zone ale corpului.

Pagina 62 din 75


V OBIECTIVELE TRATAMENTULUI


Combaterea stării de oboseală şi a stării de iritabilitate

Diminuarea celorlalte manifestări vegetative-constipaţie, insomnie.

Datorită faptului că doctorii sunt persoane stresate şi cu foarte multe responsabilităţi,

asupra grupei experimentale s-a aplicat masajul special antistres, aromoterapia, meloterapia,

tehnici de relaxare, recomandări pentru activitatea independentă timp de şase luni, frecvenţa

şedinţelor 1/săptămână, durata acestora 60 minute.

FIŞA NR. 2

DATE PERSONALE

NUME – IONESCU

PRENUME – LIVIA

VÂRSTĂ – 49 ani

PROFESIE – medic

ANAMNEZĂ


încărcat atât la domiciliu, cât şi la cabinet îndeplinirea responsabilităţilor faţă de cei din jur.

Pacienta nu a acordat atenţie acestor reacţii, aşteptând să treacă de la sine.


Inventarul

evenimentelo

r trăite (pct.)

Diagram

a de

depresie

H.A.R.D

Chestionarul de


somato-fiziologice-



Pagina 63 din 75


. (pct)


345

pct.

136

pct.

4

pct

.

2

pct

.

-puls

ridicat

- dureri de

ceafă,

spate

- insomnie

- stări de

iritabilitat

e

- dureri de

ceafă,

spate

-insomnie

-stări de

iritabilitat

e

- tensiuni

musculare

excesive în

zona cefei,

umerilor şi

la nivelul

musculaturi

i

paravertebr

ale

-

musculatura

relaxată,

ţesuturi

suple






depresive.

Efectele stresului se manifestă prin: puls ridicat, insomnie, stări de iritabilitate,dureri

de ceafă, spate, tensiuni musculare în unele zone ale corpului.

OBIECTIVELE TRATAMENTULUI


Combaterea stării de oboseală accentuată şi a stării de iritabilitate

Diminuarea celorlalte manifestări vegetative: puls ridicat, insomnie.

ETAPIZAREA TRATAMENTULUI

Obiective de etapă

Conţinutul tratamentului

Observaţii de etapă

Pagina 64 din 75






FIŞA NR. 3

DATE PERSONALE

NUME – LEPĂDATU

PRENUME – LAURA

VÂRSTĂ – 32 ani

PROFESIE – medic

ANAMNEZĂ


extrem de încărcat şi solicitant faptul că s-a căsătorit de curând, locuieşte cu chirie, în curând

va deveni mamă, conflicte la locul de muncă. Toate acestea au afectat relaţiile cu familia, cu

prietenii, cu colegii şi starea de spirit generală.


Inventarul

evenimentelo

r trăite (pct.)

Diagram

a de

depresie

H.A.R.D

. (pct)

Chestionarul de


somato-fiziologice-




472

pct.

402

pct.

2

pct

.

2

pct

.

- dureri

de cap

-tensiune

mărită

-puls

ridicat

-dureri de

cap

-tensiune

mărită

-puls ridicat

-stări de

- tensiuni

musculare

excesive în

zona cefei,

umerilor şi

la nivelul

-

musculatura

relaxată,

ţesuturi

suple

Pagina 65 din 75


-dureri

de ceafă,

spate

-

indigesti

e

constipaţ

ie

-diaree

-stări de

oboseală

accentua

tă

-gânduri

negative,

obsesive

oboseală

accentuată

musculaturi

i

paravertebr

ale






depresive.

Efectele stresului se manifestă prin: tensiune mărită, puls ridicat, dureri de cap, dureri

de ceafă şi spate, indigestie, constipaţie, diaree.



Diminuarea celorlalte manifestări vegetative: puls crescut, indigestie. diaree.

Combaterea stării de oboseală accentuată


Obiective de etapă


Pagina 66 din 75







FIŞA NR. 4

DATE PERSONALE

NUME – NEACĂ

PRENUME – ALBERTINA

VÂRSTĂ – 31 ani

PROFESIE – psiholog

ANAMNEZĂ


extrem de încărcat, faptul că lucrează foarte mult peste orele de program, şi se implică în

organizarea unor WORKSHOP-uri în domeniul psihologiei. Acestea au afectat randamentul

în muncă şi starea de spirit generală. Pacienta nu a acordat atenţie acestor reacţii, aşteptând să

treacă de la sine.


Inventarul

evenimentelo

r trăite (pct.)

Diagram

a de

depresie

H.A.R.D

. (pct)

Chestionarul de


somato-fiziologice-




576

pct.

218

pct.

4

pct

.

2

pct

.

-dureri de

cap

-puls

ridicat

- dureri de

- dureri de

cap

-insomnie

-stări de

iritabilitat

- tensiuni

musculare

excesive în

zona cefei,

umerilor şi

-

musculatura

relaxată,

ţesuturi

suple

Pagina 67 din 75


ceafă,

spate

-indigestie

-stări de

oboseală

accentuată

-insomnie

-stări de

slăbiciune

fizică

-stări de

iritabilitat

e

e la nivelul

musculaturi

i

paravertebr

ale






depresive.

Efectele stresului se manifestă prin: dureri de cap, puls ridicat, indigestie, insomnie,

stări de iritabilitate.



Diminuarea celorlalte manifestări vegetative: puls crescut, indigestie, insomnie.



Obiective de etapă



Pagina 68 din 75






FIŞA NR. 5

DATE PERSONALE

NUME – TACHE

PRENUME – MARIA

VÂRSTĂ – 47 ani

PROFESIE – medic

ANAMNEZĂ


încărcat, relaţiile tensionate din familie, reamenajarea apartamentului; acestea au afectat-o,

ducând la scăderea randamentului în muncă.


Inventarul

evenimentelo

r trăite (pct.)

Diagram

a de

depresie

H.A.R.D

. (pct)

Chestionarul de


somato-fiziologice-




425

pct.

313

pct.

10

pct

.

4

pct

.

-dureri de

cap

- dureri de

ceafă,

spate

- dureri de

cap

- dureri de

ceafă,

spate

-stări de

slăbiciune

fizică

- tensiuni

musculare

excesive în

zona cefei,

umerilor şi

la nivelul

musculaturi

i

-

musculatura

relaxată,

ţesuturi

suple

Pagina 69 din 75


paravertebr

ale






depresive.

Efectele stresului se manifestă prin: dureri de cap, stări de slăbiciune fizică, dureri de

ceafă, spate.




Diminuarea celorlalte manifestări vegetative: puls ridicat, insomnie.


Obiective de etapă







FIŞA NR. 6

DATE PERSONALE

NUME – LARION

Pagina 70 din 75


PRENUME – DANA

VÂRSTĂ – 41 ani

PROFESIE – medic

ANAMNEZĂ


extrem de încărcat şi solicitant şi unele probleme în familie, care au dus la consum de

medicamente şi au impus odihnă, relaxare şi încetinirea ritmului de muncă.


Inventarul

evenimentelo

r trăite (pct.)

Diagram

a de

depresie

H.A.R.D

. (pct)

Chestionarul de


somato-fiziologice-




356

pct.

363

pct.

14

pct

.

8

pct

.

-dureri de

cap

-

constipaţie

-stări de

oboseală

accentuată

-dureri de

cap

-insomnie

-

constipaţie

-stări de

iritabilitat

e

-

spasme,

crampe

muscular

e

-

musculatura

relaxată,

ţesuturi

suple

FIŞA NR. 7

DATE PERSONALE

NUME – OPROIU

PRENUME – GABRIELA

VÂRSTĂ – 39 ani

Pagina 71 din 75


PROFESIE – medic

ANAMNEZĂ


încărcat şi solicitant şi reacţiile tensionate cu colegii, care i-au afectat randamentul în muncă

şi starea de spirit generală. Aceste reacţii i-au impus anumite atitudini: ameliorarea

alimentaţiei, consum de medicamente, odihnă, relaxare, încetinirea ritmului de muncă.


Inventarul

evenimentelo

r trăite (pct.)

Diagram

a de

depresie

H.A.R.D

. (pct)

Chestionarul de


somato-fiziologice-




327

pct.

254

pct.

16

pct

.

11

pct

.

-dureri de

cap

- dureri de

ceafă,

spate

-indigestie

-insomnie

- stări de

iritabilitat

e

-dureri de

cap

-indigestie

-stări de

slăbiciune

fizică

-insomnie

-stări de

oboseală

accentuată

-diaree

-stări de

iritabilitat

e

-spasme,

crampe

musculare

-

musculatura

relaxată,

ţesuturi

suple

FIŞA NR. 8

DATE PERSONALE

Pagina 72 din 75


NUME – RĂU

PRENUME – LUCICA

VÂRSTĂ – 45 ani

PROFESIE – medic

ANAMNEZĂ


extrem de încărcat atât în spital, cât şi la cabinetul particular şi efortul de îndeplinire a unor

obiective prestabilite. Starea de stres instalată i-a afectat randamentul în muncă şi starea de

spirit generală. Pacienta nu a acordat atenţie asupra acestor reacţii, aşteptând să treacă de la

sine, chiar dacă a observat că ritmul de muncă este încetinit.


Inventarul

evenimentelo

r trăite (pct.)

Diagram

a de

depresie

H.A.R.D

. (pct)

Chestionarul de


somato-fiziologice-




247

pct.

255

pct.

10

pct

.

4

pct

.

-dureri

ceafă,

spate

-indigestie

-

constipaţie

-stări de

oboseală

accentuată

-insomnie

-stări de

slăbiciune

fizică

-dureri de

cap, ceafă,

spate

-insomnie

-stări de

slăbiciune

fizică

-gânduri

negative/

obsesive

-

tremurătur

i

-

spasme,

crampe

muscular

e

-

musculatura

relaxată,

ţesuturi

suple

Pagina 73 din 75


FIŞA NR. 9

DATE PERSONALE

NUME – ŢILEA

PRENUME – DANA

VÂRSTĂ – 50 ani

PROFESIE – medic

ANAMNEZĂ


încărcat, şi prezenţa unei stări tensionate în familie, care i-au afectat relaţiile cu familia, cu

colegii şi randamentul în muncă. Pacienta nu a acordat atenţie acestor reacţii aşteptând să

treacă de la sine.


Inventarul

evenimentelo

r trăite (pct.)

Diagram

a de

depresie

H.A.R.D

. (pct)

Chestionarul de


somato-fiziologice-




316

pct.

284

pct.

12

pct

.

10

pct

.

-dureri de

cap

- dureri de

ceafă,

spate

-stări de

oboseală

accentuată

-dureri de

cap

-stări de

slăbiciune

fizică

-indigestie

-

tremurătur

-spasme,

crampe

musculare

-

musculatura

relaxată,

ţesuturi

suple

Pagina 74 din 75


-stări de

slăbiciune

fizică

- stări de

iritabilitat

e

i

-stări de

iritabilitat

e

-alte

reacţii

FIŞA NR. 10

DATE PERSONALE

NUME – ZICHIL

PRENUME – CARMEN

VÂRSTĂ – 45 ani

PROFESIE – medic

ANAMNEZĂ


încărcat, şi îndeplinirea sarcinilor de mamă, care i-au afectat relaţiile cu familia, cu prietenii,

cu colegii. Pacienta nu a acordat atenţie acestor reacţii aşteptând să treacă de la sine; a

încercat ameliorarea alimentaţiei.


Inventarul

evenimentelo

r trăite (pct.)

Diagram

a de

depresie

H.A.R.D

. (pct)

Chestionarul de


somato-fiziologice-




297

pct.

252

pct.

12

pct

.

4

pct

.

-dureri de

cap

-dureri de

ceafă,

spate

-dureri de

cap

-dureri de

ceafă,

spate

-spasme,

crampe

musculare

-

musculatura

relaxată,

ţesuturi

suple

Pagina 75 din 75


-

constipaţie

-stări de

oboseală

accentuată

-stări de

slăbiciune

fizică

-stări de

iritabilitat

e

-gânduri

negative/

obsesive

-insomnie

-stări de

iritabilitat

e

-gânduri

negative/

obsesive

-indigestie

-

tremurătur

i

Pagina 76 din 75

http://www.tocilar.ro/

Diploma - Www.tocilar.ro

Documents

Transcript of Diploma - Www.tocilar.ro