Diploma - Www.tocilar.ro

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Procedura lichidarii societatilor comerciale

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICE GENERALE PRIVIND LICHIDAREA SOCIETĂŢILOR

COMERCIALE

„O societate comercială sfârşeşte prin a dispărea, deoarece ea urmează acelaşi destin

implacabil ca şi o persoană fizică: se naşte, trăieşte şi moare.”

(Stanciu D. Cărpeanu)

Noţiunea de faliment

În cadrul oricărei economii, societăţile comerciale urmează un curs firesc al evoluţiei

lor, care începe din momentul înfiinţării lor, continuă cu derularea activitării în vederea

realizării obiectului de activitate, prin consolidare şi dezvoltare, şi se încheie cu încetarea

existenţei lor.

Ca urmare a diverselor schimbări care au loc în mediul de afaceri, schimbări care

necesită o mare adaptabilitate şi flexibilitate a firmelor la condiţiile impuse de piaţă,

societăţile pot întâmpina, în decursul existenţei lor, situaţii dficile care, dacă nu pot fi

prevenite şi depăşite, conduc la încetarea existenţei lor, respectiv la dizolvare şi lichidare, sau

într-un cuvânt la falimentul acestora.

Falimentul a apărut o dată cu comerţul, istoria consemnând că în spaţiul geografic

românesc a existat încă din timpuri străvechi o activitate comercială, ocazionată printre altele,

de poziţia geografică, la confluenţa marilor drumuri care făceau legătura între Europa de Vest

şi Occident..

Pagina 1 din 84


În „Micului Dicţionar Enciclopedic”, termenul „faliment” este explicat ca „o stare a

unui comerciant care se află în încetare de plăţi, constatată printr-o hotărâre judecătorească”,

iar sintagma „a da faliment” semnifică în limbajul curent „a nu izbuti într-o acţiune”.

În lucrările de specialitate juridică, semnificaţia acestui concept rezidă în caracterul de

procedură de executare silită unitară, colectivă, concursuală şi egalitară1 asupra bunurilor

debitorului comun al mai multor creditori, pentru că:

este unică şi simultană pentru toate creanţele care grevează patrimoniul

comerciantului aflat în incapacitate de plată;

reprezintă o apărare comună a intereselor şi drepturilor tuturor creditorilor

comerciantului;

realizează stingerea simultană a tuturor creanţelor într-o proporţie directă cu ponderea

pe care fiecare creanţă o deţine în pasivul patrimoniului falitului.

Ca urmare starea de faliment se instalează ca urmare a încetării plăţilor de către

debitor sau ca urmare a intrării în insolvenţă a acestuia.

Etimologia termenului „faliment” indică provenienţa acestuia din limba latină, de la

verbul „fallo-fallere” tradus prin „a lipsi, a scăpa”, în sensul că falitul „lipseşte”, adică nu-şi

onorează obligaţiile faţă de creditorii săi dar, având totodată şi sensul de „a înşela” (“fallo

speru” - a înşela speranţa). A fost transpus în limba italiană devenind verbul „fallire”, care se

traduce prin a greşi, a înceta o plată, a înşela, a nu rapunde la aşteptări şi „fallimento”,

substantivul.

Deci, se pot contura două sensuri majore ale termenului, şi anume acela de faliment,

încetare de plăţi, ce determină incipienţa procedurii, şi acela de eroare, greşeală şi chiar

înşelăciune, ceea ce implică elementul intenţional.

Persoana falitului era cunoscută sub denumirea de „decoctor” ori „defraudor”, iar

după cristalizarea instituţiei falimentului, a fost desemnat ca „falito” în limba italiană, „failli”

în franceză, „falido” în spaniolă şi „failure” în engleză; vocabularul limbii engleze mai

conţine şi termenul „bankruptcy” ce desemnează procedura în sine, precum şi „bankrupt”,

substantiv personificând pe cel ce nu este capabil să-şi plătească integral datoriile şi al cărui

patrimoniu este administrat şi lichidat în beneficiul creditorilor săi.

În privinţa noţiunii de bancrută, aceasta vine de la noţiunea de „banca-rotta” folosită

în târgurile medievale italiene pentru a arăta starea unei tarabe, a unei tejghele sau a unei

bănci, sfărâmate de creditorii negustorului devenit neplatnic.

1 Ion Turcu, „Insolvenţa comercială, reorganizarea judiciară şi falimentul”, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000, pg 28

Pagina 2 din 84


Opţiunea legiuitorului român pentru desemnarea comerciantului aflat în stare de

încetare a plăţilor sub numele de „debitor”, aşa cum apare în textul legii, nu este justificată

decât de faptul că prin abrogarea procedurii falimentului, instituite de Codul comercial român

s-a considerat că personificarea subiectului noii proceduri prin apelativul "debitor"

corespunde mai bine evidenţierii scopului acesteia de a crea o situaţie mai favorabilă

comerciantului ajuns într-o asemenea situaţie, spre deosebire de vechea procedură

falimentară în care termenul de „falit”, „decoctor”, „defraudator” sau „bancrutier” atrăgeau

după sine un statul social dezavantajos, infamant pentru persoana vizată.

Legea 64/1995 introduce ca element de noutate, atât în cazul procedurilor de

executare silită, cât şi a terminologiei juridice, termenul de "reorganizare".

Reorganizarea este definită ca fiind "acţiunea de a reorganiza şi rezultatul ei este o

nouă organizare" sau „a organiza din nou, pe baze noi”2.

Opţiunea legiuitorului român în reglementarea acestui important segment al dreptului

comercial, dezvăluie orientarea spre sursele de inspiraţie de origine franceză.

Într-o altă definiţie a falimentului, este subliniată dubla natură a instituţiei juridice, ca

fiind de ordine publică dar şi de interes privat, falimentul fiind "organizarea legală şi

procedurală a apărării colective a creditorilor în faţa insolvenţei comerciantului, având drept

scop lichidarea întreprinderii, distribuirea produsului lichidării în chip perfect egal între

creditori şi sancţionarea debitorului culpabil, în vederea satisfacerii ordinei publice".

Caracterul de ordine publică derivă din principiul egalităţii de tratament a creditorilor

precum şi din derularea procedurii sub controlul instanţei judecătoreşti.

În literatura juridică mai recentă, majoritatea autorilor definesc falimentul ca fiind

procedura de executare silită, având caracter unitar, colectiv, egalitar şi consensual care

vizează toate bunurile debitorului comun al mai multor creditori şi este menită să dea

satisfacţie intereselor fiecăruia dintre ei.

Cauzele care generează starea de faliment a unui comerţ sunt lipsa de profesionalism,

imprudenţele sau greşelile de strategie comercială, abuzurile şi risipa. Consecinţele

falimentului nu se răsfrâng numai asupra patrimoniului falitului, ele atrag şi dezonoarea

acestuia.

Repercursiuni pot să apară şi asupra creditului comercial, privit ca un element de

progres social. Creditul dinamizează comerţul şi menţine fluxul comercial. Un faliment poate

avea urmări neconvenabile şi asupra altor comercianţi cu care falitul s-a aflat în raporturi de

afaceri.

2 Mircea N. Costin, Angela Miff – Falimentul - evoluţie şi acualitate, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000, pg. 34

Pagina 3 din 84


Practica judiciară cunoaşte falimentul prin ricoş (falliti par ricochel), în urma căruia

un singur faliment poate să atragă jena financiară sau încetarea de plăţi în serie a mai multor

comercianţi.

Falimentul trebuie înţeles ca o procedură colectivă care nu permite creditorului să-şi

exercite dreptul individual de executare a creanţelor.

Aşadar, una din cauzele principale ale instaurării stării de faliment este lipsa de

profesionalism a conducerii ceea ce duce la apariţia stării de dificultate, care, dacă nu este

depăşită, atrage după sine starea de faliment.

Starea de dificultate a societăţilor comerciale derivă din slaba capacitate a acestora de

a se adapta la un mediu de afaceri turbulent, caracterizat prin: concurenţă crescândă,

reducerea duratei de viaţă a produselor, apariţia unor tehnologii noi de o complexitate

ridicată, modificarea continuă a preferinţelor şi exigenţelor clienţilor, factori care impun

acţiuni concrete şi viabile pentru asigurarea continuităţii şi rentabilităţii activităţii

întreprinderii.

Starea de dificultate a întreprinderilor este legată de incapacitatea acestora de a îşi mai

onora datoriile, fiind definită în literatura de specialitate ca fiind acea stare care conduce la

imposibilitatea realizării obiectivelor de rentabilitate şi lichiditate, la blocarea mecanismului

de încasări şi plăţi.

În conformitate cu legislaţia românească, starea de dificultate a unei firme poate fi

definită din două perspective, şi anume:

din punct de vedere juridic starea de dificultate se instalează atunci când firma se află

în încetare de plăţi sau în stare de insolvabilitate şi se află în reorganizare judiciară sau

faliment;

din perspectivă economico – financiară o firmă se află în dificultate atunci când se

află într-o criză financiară acută, care coduce la:

neasigurarea profitului şi a rentabilităţii;

scăderea cifrei de afaceri;

creşterea stocuri;

insolvabilitate;

supraîndatorare (incapacitatea de a-şi onora datoriile financiare, fiscale, sociale

scadente);

scăderea fluxului de numerar;

scăderea valorii activului net; etc.

Pagina 4 din 84


Cauzele care duc la apariţia dificultăţilor în activitatea unei întreprinderi derivă, în

principal, din proasta coordonare şi conducere a activităţii, ca urmare a unei management

defectuos, a lipsei sau înterpretării eronate a unor documente de informare financiară şi

previzionale.

Starea de dificultate poate fi prevenită pe baza unor analize minuţioase care vizează

investigarea firmei cu ajutorul unor metode şi tehnici specifice, aplicate pentru identificarea

principalelor puncte forte şi slabe şi pentru formularea unor recomandări strategige şi tactice

în vederea diminării sau eliminării deficienţelor. În acest sens, se pot aplica o serie de modele

de analiză diagnostic, care oferă o imagine de ansamblu asupra situaţiei economico-financiare

a unei firme, sau prin calcularea unor indicatori care analizează riscurile la care este supusă o

întreprindere, respectiv: riscul de exploatare, riscul financiar, riscul de faliment, solvabilitatea

şi lichiditatea unei firme.

Dizolvarea – etapă premărgătoare celei de lichidare

Pe parcursul desfăşurării activităţii lor, firmele pot întâmpina evenimente neprăvăzute

care provoacă încetarea existenţei acestora. Desfiinţarea unei societăţi comerciale se

realizează din punct de vedere juridic prin declanşarea procedurii de dizolvare, iar din punct

de vedere faptic prin începerea proceduri de lichidare.

În doctrina juridică şi în normele juridice se utilizează pentru descrierea procedurii de

reorganizare judiciară şi lichidare judiciară termenul de procedură de insolvenţă sau cel de

reorganizare judiciară şi faliment, care se referă la acea stare în care se găseşte o societate la

un moment dat.

Dacă prin insolvenţă se înţelege acea stare a patimoniului debitorului caracterizată

prin incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile,

noţiunea de faliment se referă la situaţia de insolvabilitate a întreprinderii, declarată de o

instanţă judecătorească, care nu se poate remedia prin reorganizare judiciară.

Legislaţia românească nu defineşte în mod expres noţiunile de dizolvare şi lichidare,

însă consideră că dizolvarea este modalitatea juridică de încetare a existenţei unei societăţi,

prin încetarea desfăşurării activităţii normale prevăzută în actul constitutiv, şi marchează

trecerea societăţii în faza de lichidare, perioadă în care ea are o personalitate juridică limitată

la operaţiunile necesare efectuării lichidării.

În procesul de încetare a personalităţii juridice a unei societăţi comerciale dizolvarea

şi lichidarea reprezintă două etape obligatorii, excepţie făcând cazurile în care societatea este

Pagina 5 din 84


supusă procedurilor de fuziune sau divizare totală, când dizolvarea se face fără lichidare prin

încorporarea patrimoniului în noua societate. De asemenea, în cazul societăţilor în nume

colectiv, în comandită simplă şi cele cu răspundere limitată cele două faze, dizolvarea şi

lichidrea, pot fi cumulate.

Astfel, dizolvarea este procedura care conduce la desfiinţarea juridică a societăţii, la

încetarea existenţei şi radierea acesteia din Registrul comerţului. Dizolvarea este etapa

premărgătoare lichidării, având ca efect deschiderea proceduii de lichidare.

Dizolvarea judiciară, reglemenatată de Legea 64/1995 se aplică societăţilor

comerciale, organizaţiilor cooperatiste, presoanelor juridice aflate în insolvenţă, caracterizată

prin incapacitatea vădită de plată a datoriilor exigibile cu sumele de bani disponibile, cărora li

se instituie o procedură specială privind reorganizarea întreprinderii şi a activităţii ei,

lichidarea unor bunuri până la acoperirea datoriilor, fie lichidarea judiciară (falimentul).

Lichidarea unei societăţi comerciale reprezintă un ansamblu de operaţii prin care,

după realizarea dizolvării, are loc transformarea activului (averii debitorului) în bani, plata

creditorilor, partajul activului net rămas între asociaţi/acţionari şi desfiinţarea de fapt a

societăţii.

1.2.1 Cauzele dizolvării societăţilor comerciale

O societate poate ajunge în situaţia de a îşi înceta activitatea din multiple cauze, care

pot avea caracter general, comun sau pot fi specifice anumitor forme de societăţi.

A. Cauze generale de dizolvare

Conform Legii 31/1990, art. 222, o societate comercială se dizolvă ca urmare a:

trecerii timpului stabilit pentru durata societăţii;

imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii sau realizarea acestuia;

declararea nulităţii societăţii;

hotărârea adunării generale;

hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat pentru motive temeinice precum

neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii;

falimentul societăţii;

alte cauze prevăzute de lege sau în actul constitutiv.

Pagina 6 din 84


În funcţie de aceste cauze, comune, care o generează, dizolvarea societăţilor

comerciale poate fi clasificată astfel:

dizolvare voluntară, atunci când decizia de dizolvare este luată prin hotărârea adunării

generale a asociaţilor/acţionarilor sau derivă din imposibilitatea realizării obiectului de

activitate sau realizarea lui;

dizolvare de drept, ca urmare a îndeplinirii unei condiţii (expirarea duratei de

funcţionare, pronunţarea falimentului), ceea ce duce la dizolvarea automată a societăţii, fără a

mai fi necesară manifestarea voinţei asociaţilor/acţionarilor sau intervenţia unei instanţe de

judecată, înscrierea în Registrul comerţului şi publicarea în Monitorul Oficial ca şi în restul

cazurilor;

dizolvarea judiciară (forţată), atunci când a fost declarată nulitatea societăţii sau este

pronunţată prin hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat pentru motive temeinice,

care împiedică fncţionarea societăţii, precum neînţelegerile grave apărute între asociaţi.

B. Cauze specifice de dizolvare

Pe lângă cauzele generale, comune de divizare, care pot să apară la toate tipurile de

societăţi, în Legea 31/1990 privind societăţile comerciale, sunt stipulate o serie de cauze

specifice diverselor forme de societăţi comerciale. Astfel:

Societăţile pe acţiuni se dizolvă dacă:

se constată pierderea unei jumătăţi din capitalul social, situaţie în care administratorii

sunt obligaţi să convoace adunarea generală extraordinară pentru a hotărî reconstituirea

capitalului, limiatrea lui la suma rămasă sau dizolvarea societăţii;

capitalul social se reduce sub minimul legal de 2.500 RON;

numărul de acţionari scade sub minimul legal (5 acţionari), ca urmare a :

decesului unuia sau mai multor acţionari ce nu au moştenitori sau ai căror moştenitori

nu acceptă continuarea activităţii societăţii;

retragerea unuia sau mai multor acţionari;

reducerea capitalului social prin scăderea numărului de acţiuni sau prin răscumpărarea

propriilor acţiuni şi anularea lor;

anularea acţiunilor neachitate în termen de un an de la data subscrierii;

cesiunea tuturor acţiunilor deţinute de unul sau mai mulţi acţionari către ceilalţi

acţionari rămaşi.

Societăţile în nume colectiv sau cu răspundere limitată se dizolvă ca urmare a:

Pagina 7 din 84


falimentului;

incapacităţii;

excluderii, retragerii sau decesului unuia dintre asociaţi, dacă aceste cauze conduc la

reducerea numărului de asociaţi la unul singur.

De la această ultimă cauză fac excepţie situaţiile în care în actul constitutiv există

clauza de continuitate a activităţii cu moştenitorii sau asociatul rămas hotărăşte continuitatea

existenţei societăţii sub forma SRL-ului cu asociat unic.

C. Alte cauze ale dizolvării

În afara cauzelor principale de dizolvare, comune şi specifice, prezentate mai sus, sunt

stipulate şi alte situaţii care conduc la dizolvarea societăţilor. Astfel, tribunalul va putea

dispune dizolvarea unei societăţi la cererea Camerei de comerţ şi industrie teritorială sau a

oricărei persoane interesate, în cazul în care:3

societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni;

societatea nu a depus, timp de trei ani consecutivi, situaţiile financiare anuale sau alte

acte care, potrivit legii se depun la Registrul comerţului;

societatea şi-a încetat activitatea sau nu are sediul cunoscut ori asociaţii au dispărut

sau nu au domiciliul ori reşedinţa cunoscută.

Fac excepţie de la ultima cauză situaţiile în care societatea a fost în inactivitate

temporară, de cel mult trei ani, anunţată organelor fiscale şi înscrisă în Registrul comerţului.

Efectele dizolvării societăţilor comerciale

Indiferent de caracterul dizolvării – voluntar sau judiciar – efectele acestei proceduri

sunt următoarele:

încetarea activităţilor comerciale obişnuite, definite prin actul constitutiv.

societatea intră în lichidare voluntară, în cazul dozolvării voluntare, sau în faliment, în

cazul dizolvării judiciare.

Lichidarea societăţii poate fi evitată în cazul dizolvării voluntare dacă asociaţii revin

asupra hotărârii cu majoritatea legală de voturi, dacă nu s-a făcut nici o repartiţie de activ, sau

dacă activitatea acesteia a fost redresată prin reorganizare.

administratorii nu mai pot efectua operaţiuni noi.

3 art. 232 din Legea 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată

Pagina 8 din 84


Fiind etapa premergătoare lichidării, în timpul dizolvării societatea nu îşi pierde

personalitatea juridică, dar administratorii ei nu mai pot angaja societatea în noi operaţiuni, în

caz contrar fiind personal şi solidar răspunzători pentru operaţiunile efectuate.

odată dizolvată, administratorii societăţii vor fi înlocuiţi de lichidatori, iar atribuţiile

adunării generale se vor restrânge.

societatea îşi păstrează personalitatea juridică pentru necesităţile lichidării până la

terminarea acesteia.

Ca urmare a dizolvării societăţii, aceasta nu mai are dreptul de efectua acte de comerţ,

deci nu îşi mai poate continua activitatea, ceea ce impune reconsiderarea recunoaşterii şi

evaluării activelor în situaţiile financiare. Astfel, dizolvarea, dacă nu este urmată imediat de o

lichidare de drept, are următoarele consecinţe:

activele imobilizate nu se mai utilizează, deci nu mai pot genera beneficii economice

viitoare, ca urmare vor fi destinate vânzării la valori lichidative;

în urma inventarierii, stocurile sunt, de regulă, evaluate la valori mai mici decât cele

actuale, deci sunt devalorizate;

nu se mai face diferenţierea între active imobilizate şi circulante, ambele fiind

destinate vânzării, şi nici între datoriile pe tremen scurt şi cele pe termen lung;

nu mai este necesară înregistrarea amortizării şi constituirea de provizioane.

Dizolvarea societăţilor comerciale trebuie să fie înscrisă în Registrul comerţului şi

publicată în Monitorul Oficial al României.

Dovada stării în care se află o societate comercială (funcţionare, dizolvare, lichidare,

reorganizare sau suspendare temporară a activităţii) se face prin extrasul de registru, emis de

Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă tribunal.

1.3 Reorganizarea societăţilor comerciale aflate în dificultate

Odată constatată starea de dificultate a unei societăţi, aceasta va fi supusă unor analize

detaliate prin care va urmări stabilirea unor concluzii, pe baza situaţiei economice şi

financiare ale societăţii, cu privire la situaţia de fapt a acesteia, respectiv dacă societatea se

poate redresa, dacă datoriile ei pot fi achitate, caz în care va fi depus la tribunal un plan de

reorganizare judiciară, sau nu se poate redresa şi intră în lichidare judiciară.

Redresarea debitorului comerciant persoană juridică sau persoană fizică, desemnează

un ansamblu de măsuri şi operaţiuni menite să asigure supravieţuirea debitorului în viaţa

comercială, să propulsezeze activitatea sa economică şi să-i permită relansarea.

Pagina 9 din 84


Procedura reorganizării judiciare este mult mai sumar reglementată comparativ cu

restructurarea societăţilor cu capital de stat şi regiilor autonome, pentru care actele normative

prevăd măsuri concrete, de ex. acordarea de credite în condiţii avantajoase, amânarea şi

reducerea datoriiilor faţă de stat.

Organizarea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului este reglementată de

Legea nr. 64/1995, privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, cu modificările

ulterioare (dispoziţiile Ordonanţei de Urgenţa nr. 58/1997 şi ale Legii nr. 99/1999), care oferă

comercianţilor aflaţi în dificultate posibilitatea de a se reorganiza, de a se redresa, dacă există

premisele economice corespunzătoare, în baza unui plan de reorganizare.

În sensul larg al noţiunii, reorganizarea se poate realiza în două moduri:

prin reorganizarea întreprinderii şi continuarea activităţii în conformitate cu noua

structură şi cu noile obiective;

prin lichidarea unei părţi din activul înteprinderii, în măsura necesară acoperirii

pasivului;

În sens restrâns termenului de reorganizare se referă strict la redresarea pe bază de

plan, plan care se referă la întreaga activitate a debitorului.

Reorganizarea prin continuarea activităţii presupune restructurarea întreprinderii sub

aspect organizatoric, funcţional, managerial, financiar şi continuarea activităţii acesteia în

noul cadru în vederea realizării obiectivelor proiectate: menţinerea debitorului în viaţa

comercială, rentabilizarea acestuia şi plata pasivului.

Reorganizarea prin lichidarea unor bunuri din averea debitorului presupune vânzarea

întreprinderii în totalitate sau a unor părţi din acestea în bloc, ca un ansamblu în stare de

funcţionare, sau individual, în măsura necesară acoperirii pasivului, urmărindu-se pe cât

posibil menţinerea unei părţi din activitate.

La baza reorganizării judiciare stă planul de reorganizare confirmat de tribunal, în

urma acceptării lui de către majoritatea creditorilor.

Planul de reorganizare, acceptat de către creditori şi confirmat de către tribunal, este

un contract între debitorul aflat în încetare de plăţi şi creditorii săi anteriori deschiderii

procedurii de executare silită, în baza căruia urmează să se facă plata pasivului la termenele şi

în proporţiile cuvenite, în condiţiile continuării activităţii de către debitor. El este un contract

de sine stătător, cu caractere şi efecte specifice, care imprimă procedurii de reorganizare

judiciară un caracter contractual, reorganizarea nefiind concepută în afara planului.

Reorganizarea judiciară presupune implementarea unor schimbări în structura

organizatorică a debitorului, care să asigure restructurarea activităţii şi continuitatea acesteia,

Pagina 10 din 84


total sau parţial. Aceste schimbări ale structurii organizatorice sunt stipulate în planul de

reorganizare şi sunt obligatorii, nerealizarea lor fiind sancţionată cu încetarea activităţii şi

începerea procedurii lichidării judiciare.

Se poate aprecia că reorganizarea judiciară are o triplă natură juridică4:

contractuală, ca urmare a faptului că are la bază un plan de reorganizare cu caracter

contractual;

instituţională, bazată pe necesitatea şi obligativitatea schimbărilor structurale în

activitatea debitorului;

judiciară, ca urmare a faptului ca se realizează sub controlul permenent al justiţiei în

toate fazele procedurii, respectiv atât în faza de propunere, votare şi confirmare a planului,

cât şi în faza de reorganizare propriu-zisă.

Declanşarea procedurii reorganizării şi lichidării judiciare

Deschiderea procedurii reorganizării şi lichidării judiciare o face judecătorul sindic,

numai la cerere. Potrivit legislaţiei româneşti, cererea de deschidere a procedurii reorganizării

şi lichidării judiciare poate fi introdusă de către debitor, creditori sau alte persoane şi instituţii

prevăzute expres de lege (Anexa 1).

Deschiderea procedurii la cererea debitorului

Debitorul comerciant care nu-şi poate plăti datoriile comerciale exigibile cu sumele de

bani disponibile sau în cazul în care starea de insolvenţă este iminentă se poate adresa

tribunalului cu o cerere pentru a declanşa procedura reorganizării judiciare sau a falimentului.

În vederea deschiderii procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului de către

debitor, trebuie îndeplinite următoarele condiţii :

formularea cererii când se apreciază că apariţia stării de insolvabilitate este iminentă;

să înregistreze cererea în termen de 30 de zile de la apariţia stării de insolvenţă.

Cererea va fi semnată de reprezentantul statutar şi va fi însoţită în mod obligatoriu de

următoarele acte:

bilanţul contabil şi copii după registrele contabile curente;

o listă a tuturor bunurilor debitorului, inclusiv conturile şi bancile prin care îşi rulează

fondurile ;

4 Carmen Imbrescu – Reorganizarea şi lichidarea societăţilor comerciale, pg.260

Pagina 11 din 84


o listă cu numele şi adresele creditorilor, indiferent de natura creanţelor, indicându-se

suma, cauza şi drepturile de preferinţă;

o listă cuprinzănd plăţile şi transferurile patrimoniale, efectuate de către debitor în

cele 120 de zile anterioare introducerii cererii;

contul de profit şi pierdere pe anul anterior depunerii cererii;

o declaraţie prin care debitorul îşi exprimă intenţia de a-şi reorganiza activitatea sau

de a intra în lichidare judiciară, conform unui plan de restructurare a activităţii, în vederea

stingerii datoriilor sale. Dacă declaraţia nu se depune în termen de 30 de zile de la apariţia

stării de insolvenţă se prezumă că acesta este de acord cu lichidarea judiciară.

o declaraţie pe propria răspundere sau un certificat de la Oficiul Registrului

Comerţului din care să rezulte că în ultimii cinci ani nu a mai fost supus acestei proceduri.

Nedepunerea tuturor actelor nu constituie un motiv de neprimire, dar poate deveni un

impediment pentru admiterea cererii. Formal cererea se semnează de debitor sau de

persoanele împuternicite.

Este interzisă propunerea unui plan sau accesul la procedura de reorganizare

debitorilor condamnaţi definitiv pentru:

bancrută, gestiune frauduloasă;

abuz de încredere, fals, uz de fals;

înşelăciune, delapidare.

Declaraţia prin care debitorul îşi arată intenţia de a-şi reorganiza activitatea sau de a-şi

lichida averea va constitui punctul de pornire a procedurii de redresare sau lichidare.

Posibilitatea de a alege între reorganizare şi faliment este bazată pe ideea că debitorul

cunoaşte cel mai bine şansele reale de redresare a afacerii sale.

După introducerea cererii de către debitor, preşedintele va nominaliza un judecător –

sindic care, după verificarea conformităţii cererii, va hotărî deschiderea procedurii, pe care o

va comunica debitorului, creditorilor şi Oficiului Registrului Comerţului şi o va publica în

Monitorul Oficial.

Creditorii debitorului pot înregistra o opoziţie împotriva cererii de deschidere a

procedurii de reorganizare sau lichidare judiciară, în termen de 25 de zile de la data publicării

în Monitorul Oficial a acesteia.

Toate opoziţiile înaintate de creditori vor fi soluţionate de către judecătorul – sindic în

cadrul unei şedinţe la care vor fi prezenţi atât creditorii cât şi debitorul.

Pagina 12 din 84


Deschiderea procedurii la cererea creditorilor

În temeiul dispoziţiilor art. 29 din Legea 64/1995, orice creditor care are creanţe certe,

lichide şi exigibile, în cuantum de 5.000 euro pot înainta o cerere la tribunal împotriva unui

debitor care, timp de 30 de zile, a încetat plăţile.

Cererea creditorilor trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele cerinţe:

semnatarul cererii este titularul unei creanţe de un anumit cuantum;

creanţa este certă, lichidă şi exigibilă;

neplata datoriei este consecinţa stării de insolvenţă a debitorului;

această situaţie a debitorului durează de cel puţin 30 de zile.

Cererea ar trebui să cuprindă denumirea şi domiciliul părţilor, temeiul juridic al

creanţei şi suma datorată de debitor.

Spre deosebire de cererea debitorului, creditorul nu trebuie să opteze pentru una din

soluţii, deoarece creditorii nu pot cunoaşte cu exactitate situaţia economică şi financiară a

debitorului.

Cel mai adesea cererile pentru deschiderea procedurii insolvenţei sunt formulate de

creditori, care sunt primii interesaţi să obţină executarea creanţelor lor. În termen de 48 de ore

de la data înregistrării cererii, judecătorul sindic va comunica o copie a cererii debitorului,

care în termen de cinci zile va putea contesta faptul că ar fi în insolvenţă.

Debitorul poate solicita judecătorului sindic să-i oblige pe creditorii care au introdus

cererea să depună, în termen de 15 zille, la o bancă o cauţiune de cel mult 10% din valoarea

creanţelor, pentru acoperirea pagubelor suferite de debitor. Dacă cererea creditorului este

admisă cauţiunea va fi restituită creditorului.

Judecătorul sindic poate pronunţa una din următorele hotărâri atunci când este investit

cu cererea creditorului:

respingerea cererii creditorului, necontestată de debitor, dacă cererea nu îndeplineşte

condiţiile legale;

respingerea cererii creditorului concomitent cu admiterea contestaţiei debitorului,

dacă acesta nu este în stare de insolvenţă;

respingerea cererii pentru nedepunerea cauţiunii;

admiterea cererii creditorului concomitent cu respingerea contestaţiei debitorului,

dacă acesta este în stare de insolvenţă;

admiterea cererii creditorului, necontestată de debitor, dacă cererea creditorului

îndeplineşte condiţiile legii.

Pagina 13 din 84


Participanţii la procedura reorganizării judiciare şi a falimentului

Procedura de reorganizare judiciară urmăreşte protejarea intereselor creditorilor şi ale

debitorului, dar şi ocrotirea intereselor generale a bunei desfăşurări a activităţii camerciale.

Din acest motiv procedura are caracter judiciar şi este realizată de instanţele judecătoreşti şi

alte organe sub autoritatea instanţelor judecătoreşti.

Potrivit art. 5 din Legea 64/1995, organele care aplică această procedură sunt:

instanţele judecătoreşti;

judecătorul sindic;

administratorul judiciar;

lichidatorul;

adunarea creditorilor ;

adunarea generală a asociaţilor/acţionarilor

Instanţele judecătoreşti

Conform Legii 64/1995, desfăşurarea procedurii reorganizării şi lichidării judiciare,

cu excepţia recursului, intră în competenţa exlusivă a tribunalului în jurisdicţia căreia se află

sediul debitorului, aşa cum figurează în registrul comerţului, respectiv în registrul societăţilor

agricole şi este exercitată de un judecător sindic, desemnat de preşedintele tribunalului.

Deoarece tribunalul îşi exercită atribuţiile conferite de lege prin judecătorul – sindic,

judecarea recursurilor împotriva hotărârilor judecătorului – sindic este de competenţa Curţii

de Apel. Conform legii, recursul va fi judecat în termen de maxim 30 de zile de la

înregistrarea dosarului la Curtea de Apel, iar citarea părţilor se face prin publicitate.

Prin Legea 99/1999 de modificare a Legii 64/1995 s-a operat un trasfer de prerogative

de la tribunal la judecătorul sindic, care exercită toate competenţele tribunalului, în numele

acestuia.

Judecătorul sindic

Pagina 14 din 84


Judecătorul sindic este special investit pentru a conduce procedura reorganizării

judiciare şi falimentului, acţionând în acestă funcţie în calitate de magistrat şi nu de

reprezentant al creditorilor sau debitorului.

Conform art. 9 din Legea 64/1995, republicată în Monotorul Oficial nr. 1066 din

17/11/2004, judecătorul sindic este numit de preşedintele tribunalului dintre judecătorii acelui

tribunal desemaţi ca judecători – sindici. Acesta este investit pentru o perioadă nedeterminată,

deoarece procedura de reorganizare judiciară şi faliment are un caracter imprevizibil.

Conform art. 13 din lege, judecătorul sindic poate fi înlocuit cu un altul de către

tribunal, prin încheierea motivată, dată în Camera de Consiliu.

Ca urmare, încetarea funcţiei judecătorului – sindic se poate realiza fie prin înlocuirea

acestuia de către tribunal, fie prin descărcarea de orice îndatoriri sau responsabilităţi la

închiderea procedurii.

Principalele atribuţii ale judecătorului sindic5, pot fi sintetizate astfel:

darea hotărârii de deschiderea procedurii;

judecarea contestaţiei debitorului împotriva cererii introductive a creditorilor pentru

începerea procedurii;

desemnarea, prin hotărâre, a administratorului sau lichidatorului, stabilirea atribuţiilor

acestora, controlul asupra activităţii lor şi, dacă este cazul, înlocuirea lor;

judecarea cererilor de a se ridica debitorului dreptul de a-şi mai conduce activitatea;

judecarea acţiunilor introduse de administrator sau lichidator pentru anularea unor

transferuri cu caracter patrimonial, anterioare deschiderii procedurii;

judecarea contestaţiilor debitorului sau ale creditorilor împotriva măsurilor luate de

administrator sau lichidator;

confirmarea planului de reorganizare sau, după caz, de lichidare, după votarea lui de

către creditori;

hotărârea de a se continua activitatea debitorului, în caz de reorganizare;

soluţionarea obiecţiilor la rapoartele trimestriale şi la cel final ale administratorului

sau ale lichidatorului;

autentificarea actelor juridice încheiate de lichidator, pentru a căror validitate este

necesară forma autentică;

darea hotărârii de închidere a procedurii.

Toate hotărârile judecătorului sindic sunt definitive şi executate în condiţiile legii, ele

putând fi atacate separat cu recurs, la Curtea de Apel.

5 art.11 din Legea 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată.

Pagina 15 din 84


Adunarea creditorilor. Comitetul creditorilor

Adunarea creditorilor este un organ fără personalitate juridică, deliberativ,

nepermanent, care cuprinde creditori cunoscuţi cu creanţe verificate.

Prima sedinţa este prezidată de judecătorul sindic şi trebuie convocată în termen de

cel mult 30 de zile de la data deschiderii procedurii. Celelalte şedinţe vor fi convocate de

către administrator sau lichidator, atunci când este necesar. Creditorii reprezentând cel puţin

30% din valoarea totală a creanţelor pot cere convocarea adunării creditorilor.

Printre creditori se află şi salariaţii debitorului pentru creanţe de natură salarială şi alte

drepturi băneşti şi vor fi reprezentaţi în adunarea creditorilor de doi reprezentanţi,

împuterniciţi cu procură specială şi legalizată.

Convocarea adunării creditorilor este obligatorie pentru discutarea unor probleme

importante, cum ar fi:

verificarea creanţelor;

continuarea activităţii debitorului;

decizia de angajare a administratorului;

vânzarea bunurilor importante;

votarea planului de reorganizare.

Fiind un organ deliberativ, adunarea creditorilor are următoarele atribuţii:

desemnarea comitetului creditorilor;

analiza situaţiei debitorului şi a rapoartelor comitetului creditorilor;

analiza măsurilor luate de administrator sau lichidator şi efectele acestora;

să propună, motivat, luarea altor măsuri de către administrator sau lichidator;

votarea planului de reorganizare înainte de a fi confirmat de către tribunal.

La prima şedinţă, creditorii vor putea alege un comitet al creditorilor, format din 3-7

creditori dintre cei cu creanţe garantate şi cei chirografari, comitet care îl va înlocui pe cel

desemnat anterior de judecătorul – sindic.

Principalele atribuţii ale comitetului creditorilor sunt:

acordarea de asistenţă judecătorului – sindic;

solicitarea ridicării debitorului a dreptului de administrare;

exercitarea acţiunilor privind anularea unor acte juridice făcute de debitor în dauna

creditorilor.

Pagina 16 din 84


Adunarea generală a asociaţilor/acţionarilor. Reprezentantul membrilor sau

asociaţilor/acţionarilor

Adunarea generală a asociaţilor/acţionarilor va fi convocată, pe perioada desfăşurării

procedurii ori de câte ori va fi necesar şi va fi prezidată de către administrator sau lichidator.

Ea poate fi convocată şi la cererea asociaţilor /acţionarilor reprezentând 10% din capitalul

social, sau în condiţiile prevăzute de actul constitutiv.

Conform art. 19 din lege, asociaţii/acţionarii vor fi înştiinţaţi în mod obligatoriu cu

privire la:

hotărârea de deschidere a procedurii:

propunerea de îndeplinire a unor acte, operaţiuni, plăţi care depăşesc condiţiile

obişnuite ale activităţii curente;

solicitarea de intrare în faliment şi hotărârea judecătorului sindic de intrare în faliment

a debitorului;

propunerea de vânzare în bloc sau de vânzare a imobilelor;

raportul final şi bilanţul general întocmite de lichidator;

hotărârea de închidere a procedurii.

În cadrul şedinţelor adunării generale a asociaţilor/acţionarilor aceştia vor putea

desemna un reprezentant, persoană fizică sau juridică, care să le reprezinte interesele şi vor

avea dreptul să analizeze situaţia debitorului, rapoartele întocmite de reprezentantul

membrilor sau al asociaţilor/acţionarilor, măsurile luate de administrator sau lichidator şi

efectele acestora şi să propună, motivat, şi alte măsuri.

Reprezentantul membrilor sau, după caz, al asociaţilor/acţionarilor poate îndeplini

următoarele atribuţii6:

propunerea de desemnare a unui administrator;

consultarea cu administratorul sau lichidatorul cu privire la desfăşurarea şi

administrarea procedurii;

examinarea actelor întocmite de către debitor, administrator sau lichidator, a activităţii

şi situaţiei financiare a debitorului, precum şi posibilităţi de continuare a activităţii acestuia;

formularea şi negocierea unui plan de reorganizare, precum şi informarea şi

consilierea asociaţilor/acţionarilor cu privire la conţinutul oricărui alt plan propus;

efectuarea oricăror alte activităţi necesare pentru protejarea intereselor

asociaţilor/acţionarilor.

6art.22 din Legea 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată

Pagina 17 din 84


Administratorul

Legea dă dreptul judecătorul sindic de a desemna un administrator, prin hotărârea de

deschidere a procedurii, dar nu crează o obligaţie în acest sens. În toate cazurile, dacă

judecătorul sindic a desemnat sau nu un administrator, în cadrul primei şedinţe a adunării

creditorilor, sau ulterior, aceştia pot decide angajarea unui administrator, prsoană fizică sau

juridică, cu votul creditorilor care deţin cel puţin 50% din valoarea totală a creanţelor.

Hotărârea adunării creditorilor, necontestată în termen de 5 zile devine definitivă, şi

duce la desemnarea administratorului prin încheierea judecătorului sindic. În cazul unor

contestaţii, judecătorul sindic poate valida administratorii propuşi de creditori sau poate

menţine administratorul desemnat prin hotărârea de deschidere a procedurii.

Conform prevederilor legale, persoana desemnată în funcţia de administrator trebuie

să aibă calitatea de practician în reorganizare şi lichidare. Mai mult, nu poate fi desemnat

administrator persoana fizică care nu poate fi fondator, administrator, director, cenzor sau

reprezentant al unei societăţi comerciale.

Atribuţiile conferite de lege administratorului sunt enumerate la art. 24 din lege. El

are competenţe large, care merg până la conducerea în tot sau în parte a activităţii debitorului.

În cazul aprobării unui plan, legea arată clar că administratorul supraveghează activitatea

debitorului, prezentând lunar un raport asupra situaţiei financiare.

Atribuţiile administratorului sunt:

A) Să execute acte de procedură:

întocmirea unui raport asupra cauzelor care au dus la încetarea de plăţi şi a

persoanelor vinovate;

stabilirea datelor şedinţei adunării creditorilor;

introducerea de acţiuni pentru anularea actelor debitorului, susceptibile de a prejudicia

drepturile creditorilor;

sesizarea judecătorului sindic în legatură cu orice problemă de competenţa acestuia;

Să execute unele acte de gestiune asupra patrimoniului:

aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi conservarea lor;

examinarea creanţelor;

menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor;

recuperarea unor creanţe ale debitorului;

încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii şi renunţarea la garanţii reale;

Pagina 18 din 84


C) Să supravegheze toate operaţiunile de gestionare a patrimoniului.

D) Să conducă activitatea debitorului în parte sau în totalitate.

E) Orice alte atribuţii stabilite de judecătorul sindic.

Atribuţiile sunt stabilite de judecătorul sindic. În ceea ce priveşte răspunderile

administratorilor, nu sunt prevazute expres de lege, aplicându-se cele de drept comun.

Lichidatorul

În cazul în care judecătorul sindic dispune intrarea în faliment, acesta va desemna un

lichidator, moment în care atribuţiile administratorului încetează.

Lichidatorul poate fi persoană fizică sau juridică, iar condiţiile pe care trebuie să le

îndeplinească sunt aceleaşi ca la administrator. Lichidatorul nu poate fi desemnat decât de

judecătorul sindic, care poate cere avizul consultativ al creditorilor, de regulă în cazul

societăţilor mari, caz în care şi costul retribuţiei lichidatorului poate fi destul de ridicată.

Judecătorul sindic poate solicita mai multe oferte din partea lichidatorilor interesaţi,

urmând a reţine oferta cea mai avantajoasă ca raport calitate-preţ.

În varianta iniţială a legii, atribuţiile lichidatorului erau reglementate foarte sumar,

deoarece el asista judecătorul sindic. În prezent, atribuţiile lichidatorului sunt asemănătoare

cu cele ale administratorului, cu deosebirea că există atribuţiuni specifice derivate din

vânzarea bunurilor.

Principala sarcină a lichidatorului constă în vânzarea bunurilor din averea debitorului,

vânzare care se desfăşoară pe baza planului de lichidare şi care necesită acordul creditorilor şi

al judecătorului sindic.

Lichidatorul nu are, ca şi administratorul, atribuţii de supraveghere, ci doar de

conducere a activităţii debitorului.

Planul de reorganizare judiciară

Procedura de reorganizare a activităţii unui comerciant nu poate fi concepută în afara

unui plan de reorganizare, semnat şi aprobat de creditorii societăţii, respectiv de judecătorul

sindic instituit cu administrarea procedurii.

Planul de reorganizare constituie de fapt un contract între societatea aflată în încetare

de plăţi şi creditorii ei, în baza căruia urmează să se procedeze la plata pasivului, în termenele

şi proporţiile cuvenite, în condiţiile continuării activităţii debitorului.

Pagina 19 din 84


Obiectivul planului de reorganizare judiciară îl constituie menţinerea pe cât posibil a

societăţii aflată în dificultate în viaţa comercială.

Propunerea unui plan de reorganizare revine următoarelor categorii de participanţi la

procedură:

debitorului, care cunoşte cel mai bine situaţia firmei sale, şansele acesteia de a se

redresa;

administratorului;

comitetului creditorilor, creditorii titulari a unei treimi din valoarea creanţelor

negarantate;

asociaţii din societăţile în nume colectiv şi societăţile cu răspundere limiată, asociaţii

comanditaţi din societăţile în comandită, acţionarii deţinători a cel puţin unei treimi din

capitalul social, asociaţii organizaţiilor cooperatiste.

Debitorul nu poate propune un plan de reorganizare dacă în ultimii cinci ani acesta a

mai fost supus procedurii prevăzute de Legea 64/1995, sau comandat pentru bancrută

frauduloasă, gestiune frauduloasă, anuz de încredere, înşelăciune, delapidare, infracţiuni de

fals, sau alte infracţiuni prevăzute în Legea concurenţei nr.21/1996, cu modificările

ulterioare.

Planul de reorganizare va prevedea fie reorganizarea şi continuarea activităţii

debitorului, fie lichidarea unor bunuri din averea acestuia şi va indica perspectivele de

redresare în raport cu posibilităţile şi specificul activităţii debitorului, cu mijloacele financiare

disponibile şi cu cererea pieţei faţă de oferta debitorului şi va cuprinde msuri corelate cu

interesele creditorilor şi ale debitorului.

Planul de reorganizare va indica modalitatea şi termenele la care se va face lichidarea

totală sau parţială a pasivului pentru fiecare creditor din tabloul de creanţe. Durata executării

planului nu va putea depăşi doi ani de la data confirmării planului.

Un accent deosebit, în cadrul planului de reorganizare se va pune pe elemente care

vizează îmbunătăţirea situaţiei economice a debitorului, redimensionarea structurii

întreprinderii în raport cu noile obiective economice şi nu în ultimul rând asigurarea

protecţiei sociale a salariaţilor.

În literatura de specialitate sunt menţionate o serie de măsuri de ordin economic,

organizatoric, managerial, financiar şi social care trebuie cuprinse în planul de reorganizare7.

Măsurile de ordin economic, cuprise în planul de reorganizare vor pune accentul pe:

7 Carmen Imbrescu – Reorganizarea şi lichidarea societăţilor comerciale, pg.262

Pagina 20 din 84


formularea unor obiective viitoare, ce trebuie atinse prin angajarea unor noi afaceri,

lansării pe piaţă a unor noi produse şi servicii sau îmbunătăţirii calităţii şi cantităţii produselor

şi serviciilor lansate;

creşterea numărului şi loialităţii clienţilor prin practicarea unor preţuri mai scăzute,

întărirea mărcii produselor şi lansarea unor tehnologii superioare;

creşterea rentabilităţii întreprinderii, realizarea unei marje de profit prin reducerea

costurilor.

Pentru îmbunătăţirea situaţiei întreprinderii se pot stabili o serie de măsuri de ordin

managerial, care să vizeze creşterea performanţelor manageriale prin abordarea unor noi

metode cum ar fi: managementul prin bugete, managenentul prin proiecte, managenentul prin

obiective, managenentul pe produs, etc.

De cele mai multe ori, prin planul de reorganizare se propun o serie de măsuri de

ordin organizatoric, care să vizeze o redimensionare a întreprinderii în raport cu noile

obiective economice stabilite prin reducerea posturilor de muncă la acelaşi volum al

activităţii, specializarea muncii în vederea creşterii eficienţei, îmbunătăţirea fluxului

informaţional în cadrul întreprinderii şi a raporturilor de subordonare. De asemeni se poate

avea în vedere divizarea societăţii, dacă această măsură conduce la creşterea rentabilităţii

activităţii.

În ceea ce priveşte măsurile de ordin financiar, pentru succesul procedurii de

reorganizare, a redresării debitorului şi plata datoriilor, este esenţială asigurarea resurselor

financiare interne sau atrase, necesare derulării procesului.

În acest scop se va proceda la o evaluare exactă a bunurilor şi disponibilităţilor băneşti

ale debitorului, stabilindu-se o serie de strategii pentru recuperarea creanţelor de la clienţi. De

asemeni, se va proceda la o evaluare a posibilităţillor de atragere a unor fonduri prin

majorarea capitalului social, emiterea de obligaţiuni, contractarea de credite de la bănci,

credite în cadrul programelor naţionale guvernamentale de finanţare, credite în cadrul unor

linii de finanţare internaţională, împrumuturi de folosinţă a unor echipamente şi utilaje

(contracte de leasing).

Un accent deosebit, în cadrul planului de reorganizare, se pune pe măsurile de ordin

social, care se referă la menţinerea, reducerea sau mărirea numărului locurilor de muncă,

menţinerea sau mărirea salariilor, modificarea programului de lucru, drepturile acordate

personalului menţinut şi a celui disponibilizat.

O menţiune obligatorie a planului de reorganizare este tratamentul crenţelor, fiind

necesară efectuarea urmăoarelor menţiuni:

Pagina 21 din 84


categoriile de creanţe care nu sunt defavorizate;

tratamentul categoriilor de creanţe defavorizate;

dacă şi în ce măsură debitorul şi asociaţii membri ai grupului de interes economic din

societăţile în nume colectiv şi asociaţii comenditaţi vor fi descărcaţi de răspundere;

despăgubirile ce vor fi acordate titularilor de creanţe în comparaţie cu suma care ar fi

primită prin distribuire în caz de lichidare judiciară.

Conform art. 92 din Legea 64/1995, republicată, măsurile adecvate pentru aplicarea

planului sunt următoarele:

păstrarea, în totalitate sau în parte de către debitor, a conducerii activităţii sale,

inclusiv dreptul de dispoziţie asupra bunurilor din averea sa, cu supravegherea activităţii sale

de către un administrator desemnat cu acordul creditorilor;

obţinerea de resurse financiare pentru susţinerea realizării planului şi sursele de

provenienţă ale acestora;

transmiterea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului către una sau mai

multe persoane fizice sau juridice;

fuziunea debitorului sau absorbirea sa de o altă persoană juridică;

lichidarea tuturor sau a unora dintre bunurile averii debitorului, separat sau în bloc,

libere de orice sarcini, sau distribuirea acestora către creditorii debitorului, în contul

creanţelor pe care aceştia le au faţă de averea debitorului;

modificarea sau stingerea garanţiilor reale;

prelungirea datei scadenţei şi modificarea ratei dobânzii, penalităţii sau a oricărei alte

clauze din cuprinsul contractelor;

modificarea actului constitutiv al debitorului, vizând inclusiv majorarea capitalului

social;

emiterea de titluri de valoare de către debitor sau alte persoane, cu respectarea

reglementărilor în vigoare;

inserarea în actul constitutiv al debitorului a unor prevederi referitoare la:

interzicerea emiterii de acţiuni fără drept de vot;

determinarea, în cazul diferitelor categorii de acţiuni ordinare, a unei distribuţii

corespunzătoare a votului între aceste categorii;

în cazul categoriilor de acţiuni preferenţiale cu divident prioritar, de reglementare

satisfăcătoare a numirii administratorilor reprezentând categoriile de acţiuni respective în

ipoteza neonorării obligaţiei de plată a dividendelor.

Pagina 22 din 84


Planul de reorganizare trebuie adus la cunoştinţa tuturor persoanelor interesate, scop

în care o copie a planului va fi depusă la grefa tribunalului şi la Registrul Comerţului, iar alte

copii vor fi transmise debitorului, administratorului judiciar, comitetului creditorilor şi

reprezentantului asociaţilor/acţionarilor.

Judecătorul sindic va admite un plan propus dacă conţine toate informaţiile şi are

şanse obiective de realizare. În termen de 48 de ore da la admiterea planului, judecătorul

sindic va dispune publicarea acestuia în Monitorul Oficial, considerându-se că din acest

moment toate părţile interesate au luat cunoştinţă despre plan.

În termen de 30 de zile de la publicarea planului, se va convoca o şedinţă prezidată de

judecătorul sindic, la care vor participa toţi creditorii debitorului, debitorul şi administratorul,

în vederea votării planului de către creditori.

Conform legii, fiecare creanţă beneficiază de un drept de vot, pe care titularul acesteia

îl exercită în categoria de creanţe din care face parte creanţa respectivă, distingându-se

următoarele categorii de creanţe care se votează separat:

fiecare creanţă garantată care depăşeşte 10% din valoarea totală a creanţelor;

toate celelalte creanţe garantate;

creanţe născute din raporturi de muncă;

creanţe bugetare;

creanţe rezultate din contracte de întreţinere, alocaţii pentru minori sau sume destinate

asigurării mijloacelor de existenţă;

creanţele creditorilor chirigrafari.

Se consideră că creditorii ale căror creanţe nu sunt defavorizate de plan acceptă planul

şi nu este necesar votul acestora, iar pentru cazul în care planul prevede că pentru anumite

categorii de creanţe nu se va distribui nimic, se consideră ca posesorii acestora vor respinge

planul, nefiind necesar votul lor.

Dacă planul este acceptat de către creditori, judecătorul sindic va confirma planul,

dacă sunt întrunite condiţiile legale. Dacă nu a fost confirmat nici un plan, judecătorul sindic

nu poate impune unul, ci este obligat să procedeze la declaşarea falimentului.

Procedura lichidării societăţilor comerciale

Procedura de lichidare a unei societăţi comerciale survine după realizarea procedurii

de dizolvare a acesteia, sau în cazul lichidării judicare, după declararea falimentului

societăţii.

Pagina 23 din 84


Lichidarea reprezintă ansamblul de operaţiuni care, după dizolvarea juridică a

societăţii, au ca obiectiv terminarea afacerilor comerciale aflate în curs, transformarea în bani

a activelor, plata obligaţiilor şi partajul activului net rămas între asociaţi.

În funcţie de cauzele care au dus la dizolvarea societăţii, lichidarea poate fi:

lichidare benevolă (voluntară);

lichidare judiciară sau falimentul.

Indiferent de felul lichidării, la baza efectuării ei stau următoarele principii:

societatea îşi păstrează personalitatea juridică pentru nevoile lichidării, ceea ce

înseamnă că:

patrimoniul societăţii este separat de cel al asociaţilor, acesta constituind gajul general

al creditorilor socictăţii;

poate sta în instanţă prin lichidatorii ei;

se menţin elementele de identificare ale societăţii, pe actele emise de aceasta fiind

trecută menţiunea că societatea se află în lichidare.

lichidarea se face în favoarea asociaţilor în cazul lichidării voluntare şi în favoarea

creditorilor, în cazul lichidării judiciare (falimentului);

lichidarea este obligatorie, odată ce societatea s-a dizolvat.

Procedura lichidării voluntare

Lichidarea voluntară este reglementată de Legea 31/1990, privind societăţile

comerciale, dreptul comun în materie de lichidare.

Lichidarea voluntară survine numai ca urmare a hotărârii adunării generale a

asociaţilor/acţionarilor de încetare a existenţei societăţii sau a hotărârii date de o instanţă de

judecată, la cererea asociaţilor/acţionarilor, datorită imposibilităţii realizării obiectului de

activitate.

Un aspect important, în cazul lichidării voluntare este acela că asociaţii/acţionarii pot

opri declanşarea procedurii de lichidare prin revenirea asupra deciziei de dizolvare, prin

propunerea unui plan de reorganizare, a fuziunii sau divizării totale. Mai mult, în cazul

lichidării voluntare nu se ridică debitorului dereptul de a-şi conduce propria activitate, fiind

protejate în primul rând interesele acţionarilor şi nu cele ale creditorilor ca în cazul luchidării

judicare.

Numirea lichidatorilor, care nu trebuie să îndeplinească condiţiile de calificare

profesională, se face direct de către adunarea genarală a asociaţilor/acţionarilor şi doar prin

Pagina 24 din 84


excepţie de către justiţie, la cererea asociaţilor sau a administratorului, iar activitatea

lichidatorilor este controlată de asociaţi/acţionari, sau după caz, de către cenzori.

Etapele care trebuie parcurse pentru efectuarea procedurii de lichidare a scoietăţilor

comerciale pot fi sintetizate astfel:

Numirea lichidatorilor. Lichidatorii sunt persoane fizice sau juridice autorizate,

însărcinate cu executarea operaţiilor de lichidare. Ei au aceeaşi răspundere ca şi

administratorii, fiind consideraţi mandatari ai societăţii. Mandatul lor este legal şi contractual,

puterile şi îndatoririle lor fiind conferite de lege, dar şi de asociaţi.

Numirea lichidatorilor se face de către adunarea generală a asociaţilor/acţionarilor

care au hotărât lichidarea cu majoritatea legală. Dacă nu sunt îndeplinite condiţiile legale,

numirea se face de către tribunal, la cererea oricărui asociat/acţionar sau administrator.

Împotriva sentinţei se poate face opoziţie în termen de 15 zile de la pronunţare.

Publicarea numirii lichidatorilor, prin înscrierea în registrul comerţului a numelui

lichidatorilor şi publicarea în Monitorul Oficial a actului de numire a lichidatorilor.

Preluarea funcţiei de către lichidatori, ceea ce presupune

inventarierea elementelor de activ şi pasiv ale societăţii care se lichidează;

întocmirea bilanţului de deschidere a lichidării;

primirea şi păstrarea registrelor şi actelor societăţii şi a patrimoniului.

Administrarea lichidării, prin evidenţierea operaţiilor de lichidare, vânzarea activelor

şi plata daroriilor.

Pe lângă competenţele oferite de asociaţi, lichidatorii mai au şi alte atribuţii, stipulate

expres de lege8:

să dea în judecată şi să fie acţionaţi în interesul lichidării;

să execute şi să termine operaţiunile de comerţ referitoare la lichidare;

să vândă prin licitaţie publică imobilele şi orice avere mobiliară a societăţii; vânzarea

bunurilor nu se va putea face în bloc;

să facă tranzacţii;

să lichideze şi să încaseze creanţele societăţii, chiar în caz de faliment al debitorilor,

eliberând chitanţă;

să contracteze obligaţiile cambiale, să facă împrumuturi neipotecare şi să facă orice

alte acte necesare;

să calculeze impozitele, taxele şi alte contribuţii ce revin bugetului statului şi să

efectueze vărsăminte aferente;

8art. 249, din Legea 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată

Pagina 25 din 84


dacă este cazul, să plătească impozitul pe profit şi impozitul pe dividende, rezultate în

urma lichidării.

Conform aceloraşi prevederi, lichidatorii nu pot, în lipsa unor dispoziţii speciale, să

constituie ipoteci asupra bunurilor societăţii, nu pot plăti asociaţilor nici o sumă de bani în

contul părţilor ce li s-ar cuveni din lichidare înaintea achitării creditorilor societăţii.

Dacă se constată, pe baza bilanţului că societatea nu dispune de suficiente fonduri

pentru acoperirea pasivului exigibil, lichidatorii trebuie să ceară sumele necesare asociaţilor

cu răspundere nelimitată sau celor care nu au efectuat integral vărsămintele sau sunt debitori

faţă de societate.

Întocmirea şi publicarea bilanţului de lichidare şi a proiectului de repartizare a

activului net între ascoiaţi/acţionari.

După vânzarea bunurilor, încasarea lor şi plata datoriilor, lichidatorii întocmesc un

bilanţ final care evidenţiază mărimea activului şi pasivului societăţii, activul net rezultat din

lichidare şi partea din activul net ce revine pe o acţiune.

Depunerea şi publicarea bilanţului de lichidare şi a proiectului de repartizare a

activului net.

Radierea societăţii din registrul comerţului, întrucât după efectuarea lichidării

societatea încetează să mai existe ca persoană juridică.

Depunerea registrelor şi actelor societăţii lichidate la asociatul desemnat de

majoritatea asociaţilor în cazul societăţilor în nume colectiv, în comandită simplă sau cu

răspundere limitată, sau la Registrul Comerţului în cazul societăţilor pe acţiuni şi în

comandită pe acţiuni. Acestea vor fi păstrate pe o perioadă de cinci ani.

În urma efectuării acestor proceduri mandatul lichidatorilor încetează.

Procedura lichidării judiciare sau a falimentului

Lichidarea judiciară sau procedura falimentului este reglementată de Legea 64/1995

privind reorganizarea judiciară şi falimentul, cu modificările ulterioare şi survine ca urmare a

imposibilităţii aplicării procedurilor de reorganizare judiciară, a lipsei unui plan de

reorganizare sau a nerespectării ori neconfirmării planului de către debitor.

Lichidarea judiciară se face, spre deosebire de lichidarea voluntară, în interesul

creditorilor, urmărindu-se plata pasivului debitorului prin vânzarea bunurilor ce constituie

averea acestuia.

Pagina 26 din 84


Lichidatorii sunt numiţi şi controlaţi exclusiv de către tribunal, la propunerea

judecătorului sindic. Aceştia trebuie să îndeplinească anumite condiţii de calificare

profesională, din considerentul că ei vor prelua conducerea activităţii debitorului.

Procedurii de lichidare judiciare îi sunt atribuite o serie de funcţii complexe, precum9:

eliminarea, pedepsirea şi obligarea la despăgubiri a comercianţilor şi a managerilor

necinstiţi;

plata creditorilor pe o bază colectivă şi echitabilă;

redresarea comerciantului în dificultate.

Hotărârea de intrare în faliment emană de la o instanţă judecătorească, la propunerea

judecătorului sindic, în următoarele cazuri10:

debitorul şi-a exprimat intenţia de a intra în faliment ori nu şi-a exprimat intenţia de

reorganizare şi nici unul dintre celelalte subiecte îndeptăţite nu a propus un plan de

reorganizare, sau nici unul dintre planurile propuse nu a fost acceptat şi confirmat;

debitorul şi-a declarat intenţia de reorganizare, dar nu a propus un plan de

reorganizare ori planul propus de acesta nu a fost acceptat şi confirmat şi nici unul dintre

subiectele îndreptăţite nu a propus un plan de reorganizare, sau nici unul dintre planurile

propuse nu a fost acceptat şi confirmat;

obligaţiile de plată şi celelalte sarcini asumate nu sunt îndeplinite, în condiţiile

stipulate prin planul de reorganizare confirmat, sau desfăşurarea activităţii debitorului în

decursul reorganizării aduce pierderi averii sale;

a fost aprobat raportul administratorului prin care se propune intrarea în faliment a

debitorului.

Judecătorul sindic va dispune, prin încheierea de intrare în faliment, următoarele

măsuri11:

ridicarea dreptului de administrare al debitorului

desemnarea unui lichidator, care să efectueze operaţiile de lichidare, stabilindu-se

atribuţiile şi remunerarea acestuia. Principalele atribuţii ale lichidatorilor, în cadrul acestei

proceduri sunt12:

examinarea activităţii debitorului în raport cu situaţia de fapt şi întocmirea unui raport

asupra cauzelor care au dus la încetarea de plăţi, cu menţionarea persoanelor responsabile, şi

prezentarea lui judecătorului sindic;

9 Dorel Mateş – Normalizarea contabilităţii şi fiscalitatea întreprinderii, Ed. Mirton, Timişoara, 2003, pg.19810art.106, alin.(1) din Legea 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată 11 art. 106, alin. (2) din Legea 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată12 art.29 din Legea 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată

Pagina 27 din 84


conducerea în totalitate sau parţial a activităţii debitorului;

introducerea de acţiuni împotriva unor acte frauduloase sau a unor operaţiuni

comerciale încheiate de debitor în dauna creditorilor;

aplicarea sigiliilor, inventarierea bunurilor şi conservarea lor;

menţinerea sau denunţarea unor contracte încheiate de debitor;

examinarea creanţelor şi formularea de eventuale obiecţii la acestea;

urmărirea încasării creanţelor rezultate din transferuri de bunuri sau sume de bani

înaintea deschiderii procedurii;

evidenţierea plăţilor pe seama debitorului şi consemnarea lor în contul averii

debitorului;

vânzarea bunurilor din averea debitorului;

încheierea de tranzacţii, descărcarea de datorii, descărcarea fidejusorilor, renunţarea la

garanţii reale cu aprobarea judecătorului sindic;

sesizarea judecătorului sindic cu orice problemă care cere o soluţionare a acestuia;

alte atribuţii stabilite de judecătorl sindic.

stabilirea termenului de predare a gestiunii averii de la debitor către lichidator

împreună cu lista actelor şi operaţiunilor efectuate după deschiderea procedurii;

întocmirea şi predarea lichidatorului a listei creditorilor, care trebuie să cuprindă

numele şi adresele creditorilor, valoarea creanţelor acestora al data intrării în faliment, cu

indicarea celor născute după deschiderea precedurii;

notificarea intrării în faliment, care va cuprinde:

termenul – limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanţelor, în vederea

stabilirii tabelului suplimentar al creanţelor;

termenul de verificare a creanţelor, de întocmire, afişare şi comunicare a tabelului

preliminar al acestora;

termenul de depunere la tribunal a contestaţiilor;

termenul de definitivare a tabelului suplimentar al creanţelor şi de întocmire a

tabelului definitiv consolidat, care va cuprinde totalitatea creanţelor admise împotriva averii

debitorului.

Administrarea falimentului (lichidării judiciare)

Odată încheiată dispoziţia de intrare în faliment a debitorului şi desemnat lichidatorul,

cu îndeplinirea măsurilor prezentate mai sus, se va proceda la lichidarea averii debitorului.

Pagina 28 din 84


Însă, înainte de avea loc lichidarea structurilor fizice ale societăţii, este nesesară parcurgerea

unor etape în vederea stabilirii concrete a averii debitorului şi a ansamblului de datorii sociale

ale acestuia.

Legislaţia defineşte averea debitorului ca fiind formată din totalitatea bunurilor şi

drepturilor patrimoniale ale acestuia, inclusiv cele dobândite în cursul procedurii de

lichidare13.

Stabilirea masei activului debitorului

În Legea 64/1995 sunt prevăzute actele şi operaţiunile care trebuie efectuate în

vederea stabilirii masei activului debitorului, şi anume:

Întocmira listei bunurilor debitorului. Aceasta se întocmeşte de către debitor, din

considerentul că acesta cunoaşte cel mai bine ce bunuri posedă, şi se depune la tribunal fie

odată cu introducerea cererii debitorului de declanşare a procedurii, fie, dacă aceasta a fost

introdusă de creditorii societăţii, în termen de 10 zile de la data deschiderii procedurii. Lista

va cuprinde toate bunurile debitorului, inclusiv toate conturile şi băncile prin care acesta îşi

rulează fondurile, specificându-se bunurile care sunt grevate de datorii.

În noţiunea de bunuri se cuprind toate posturile ce figureaza în activul bilanţier:

imobilizări corporale (trenuri, clădiri , utilaje);

imobilizări necorporale (licenţe , brevete);

titluri de participare;

stocuri, indiferent de stadiul procesului de fabricaţie;

disponibilităţi băneşti;

În cazul în care apar modificări cu privire la ansamblul bunurilor deţinute şi debitorul

nu face această precizare, obligaţia îi revine lichidatorului.

Sigilarea bunurilor din averea debitorului şi a actelor întocmite de acesta.

La intarea în lichidarea judiciară, lichidatorul are obligaţia de a sigila şi inventaria

bunurile debitorului, precum şi de a asigura măsurile corespunzătoare pentru conservarea

acestora. Sigilarea bunurilor este o măsură cu caracter preventiv şi conservator, necesară

pentru evitarea diminuării averii debitorului de către acesta, fiind supuse acestei măsuri

bunurile aflate în magazine, magazii, depozite, birouri, arhive, precum şi corespondenţa

comercială, dispozitivele de stocare şi prelucrare a informaţiei, contractele, mărfurile şi orice

alte bunuri mobile aparţinând averii debitorului.

13 Art. 3 din Legea 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată

Pagina 29 din 84


Sigilarea nu este obligatorie dacă inventarierea bunurilor se poate face de către

lichidator într-o singură zi.

Fac excepţie de la măsura sigilării bunurilor următoarele:

obiectele care trebuuie valorificate de urgenţă, pentru a se evita deteriorarea lor

materială sau pirderea din valoare;

registrele de contabilitate;

cambiile şi alte titluri de valoare scadente în termen scurt şi acţiunile sau alte titluri de

participaţie care vor fi luate de lichidator pentru a fi încasate sau conservate;

numerarul care va fi depus de către lichidator la bancă, în contul averii debitorului;

Conservarea bunurilor din averea debitorului, măsură prin care se are în vedere

menţinerea bunurilor în cea mai bună stare. Nu vor fi supuse conservării bunurile excluse de

la sigilare, deoarece acestea vor fi supuse valorificării, precum şi cele care implică cheltuieli

ridicate cu conservarea.

Inventarierea averii debitorului, operaţie în urma căreia lichidatorul va identifica în

mod concret toate bunurile debitorului, starea în care se află acestea şi valoarea lor actuală.

Inventarierea bunurilor se face în prezenţa debitorului, care va semna listele de

inventariere, confirmând astfel că acestea sunt întocmite şi completate în mod corect, fără

omisiuni sau adăugiri. Pe măsura efectuării inventarierii, bunurile intră în posesia

lichidatorului care devine depozitarul lor judiciar.

Listele de inventariere trebuie să cuprindă toate bunurile debitorului, cu descrierea

fiecărui bun şi precizarea valorii lor aproximative la data întocmirii inventarului. Evaluarea

bunurilor se face la o valoare aproximativă, în funcţie de suma care poate fi obţinută în mod

real prin valorificarea lor.

Fiecare listă de inventariere, în parte, trebuie semnată de participanţii la inventariere,

respectiv de către lichidator, debitor – indiferent dacă a participat sau nu la lichidare – şi,

dacă este cazul, de evaluator.

Stabilirea masei pasivului debitorului

După stabilirea valorii activului debitorului, lichidatorul va proceda la determinarea

mărimii pasivului acestuia, respectiv la stabilirea tuturor datoriilor societăţii prin întocmirea

listei creditorilor care oferă o imagine clară a tuturor obligaţiilor patrimoniale ale debitorului

precum şi a titularilor de creanţe împotriva acestuia, stabilindu-se astfel gradul de îndatorare

şi raportul între valoarea activului şi cea a pasivului.

Pagina 30 din 84


În momentul în care debitorul depune cererea de declanşare a procedurii lichidării

judiciare, acesta are obligaţia de a depune la dosar, alături de alte acte, şi o listă cu numele şi

adresele creditorilor săi, indiferent de creanţele acestora: certe sau sub condiţie, lichide sau

nelichide, scadente sau nescadente, contestate sau necontestate, arătându-se suma, cauza şi

drepturile de preferinţă.

Deoarece există posibilitatea ca lista oferită de către debitor să nu fie completă,

judecătorul sindic poate angaja, pe cheltuiala debitorului, un expert contabil care să verifice

pe baza bilanţului, a registrelor contabile, a documentelor contabile şi extracontabile

veridicitatea şi exactitatea datelor prezentate de debitor. De asemeni, se poate recurge la

procedura confirmării soldului atât pentru creditorii care figurează în contabilitate, cât şi

pentru cei care, deşi nu figurează cu creanţe, furnizează cu regularitate principalele bunuri şi

servicii ale debitorului.

După deschiderea procedurii de reorganizare judiciară şi faliment, administratorul are

obligaţia de a-i înştiinţa pe toţi creditorii cunoscuţi cu privire la deschiderea procedurii şi

posibilitatea de a depune declaraţia de creanţă şi condiţiile de depunere a acesteia.

Cererea de admitere a creanţei trebuie depusă în termen de 60 de zile de la data

deschiderii procedurii şi va cuprinde: numele/denumirea creditorului, domiciliul/sediul, suma

datorată, temeiul creanţei, menţiuni privind eventualele drepturi de preferinţă sau garanţii,

anexându-se documentele justificative.

Creanţele declarate sunt apreciate ca fiind valabile şi corecte atât timp cât

lichidatorul/debitorul sau alt creditor nu le contestă şi sunt înregistrate într-un registru la grefa

tribunalului, având drept consecinţă suspendarea prescripţiilor de la data înregistrării;

După soluţionarea eventualelor contestaţii la creanţe, lichidatorul va publica tabelul

definitiv al tuturor creanţelor împotriva averii debitorului, arătându-se suma pretinsă, suma

admisă de lichidator, suma respinsă, prioritatea şi situaţia fiecărei creanţe (garantată sau

negarantată).

Creanţele născute după deschiderea procedurii şi până la intrarea în lichidare vor fi

supuse verificării şi, după soluţionarea eventualelor contestaţii vor fi înregistrate în tabelul

suplimentar al creanţelor.

Ultima operaţiune care va fi efectuată de către lichidator, în vederea stabilirii masei

pasive a debitorului, o constituie înregistrarea şi afişarea la tribunal a tabelului definitiv

consolidat al creanţelor, care va cuprinde totalitatea creanţelor admise împotriva debitorului,

respectiv creanţele din tabelul definitiv şi cel suplimentar, indicându-se pentru fiecare ordinea

de plată.

Pagina 31 din 84


Lichidarea averii debitorului

Lichidarea averii debitorului se defineşte ca fiind aceea etapă a procedurii lichidării

judiciare, în cadrul căreia elementele de activ se transformă într-o valoare economică, o sumă

de bani, care este distribuită ulterior creditorilor, în vederea stingerii masei pasive.

Lichidarea bunurilor din averea debitorului va fi începută de lichidator sub controlul

judecătorului sindic, imediat după afişarea tabelului definitiv consolidat al creanţelor, cu

excepţia bunurilor perisabile care vor fi vândute imediat după inventariere.

Legislaţia românească menţionează o serie de prevederi de care trebuie să se ţină cont

în efectuarea lichidării, şi anume:

bunurile se vor vinde cât mai avantajos şi mai repede, dar la timpul cel mai oportun şi

la preţ maxim;

bunurile se vor vinde în bloc, ca un ansamblu în stare de funcţionare, sau individual;

bunurile se vor vinde prin negociere directă şi numai dacă nu se pot vinde astfel vor fi

vândute prin licitaţie, cu respectarea legislaţiei în vigoare;

preţul de vânzare directă sau prin strigare va fi stabilit în urma evaluării bunurilor de

un expert contabil, asistat de lichidator. Evaluarea se va efectua atât individual, cât şi în bloc,

ca un ansamblu în stare de funcţionare, în conformitate cu standardele internaţionale de

evaluare.

În funcţie de natura şi volumul bunurilor supuse vânzării, există trei modalităţi de

vânzare diferite şi anume:

vânzarea bunurilor în bloc ca un ansamblu în stare de funcţionare;

vânzarea separată a bunurilor imobile;

vânzarea bunurilor mobile;

Vânzarea bunurilor în bloc

Legea 64/1995 modificată şi republicată reglementează vânzarea în bloc a bunurilor

debitorului, ca „un ansamblu în stare de funcţionare” pe caree îl defineşte ca fiind „o parte

sau toate bunurile debitorului, necesare pentru desfăşurarea unei afaceri, pentru care un

cumpărător oferă un preţ nedefalcat pe bunuri componente”14.

14 art. 114, alin. (4) din Legea 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, modificată şi republicată

Pagina 32 din 84


Vânzarea în bloc reprezintă o excepţie de la regula vânzării individuale, măsură

necesară atunci când legătura între bunurile care formează ansamblul în funcţionare este atât

de puternică, încât prin dezmembrarea acestuia şi vânzarea separată a bunurilor componente

s-ar obţine o valoarea mai mică faţă de cea cares-ar obţine pe întregul ansamblu.

Bunurile supuse vânzării vor fi evaluate de un expert sau o comisie de trei experţi,

care va întocmi un raport care să conţină un preţ indicativ de începere a negocierilor sau o

marjă de preţ în care să se poată încadra lichidatorul.

Vânzarea efectivă va fi efectuată de lichidator, care va întocmi un raport în care va

indica, descrie şi evalua bunurile ce urmează a fi vândute în bloc, precizând şi sarcinile de

care sunt grevate precum şi propuneri privind modalitatea de vânzare astfel:

vânzarea prin negociere directă către un cumpărător deja identificat cu precizarea

condiţiilor minime ale contractului, cum ar fi preţul şi modalitatea de plată;

vânzarea prin negociere directă, fără cumpărător identificat, cu precizarea preţului

minim propus;

vânzarea prin licitaţie, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură civilă.15

Lichidatorul va ţine seama de stare pieţei, interesul pentru bunuri similare, clienţii

potenţiali, mărimea cheltuielilor de conservare şi pază, elemente pe baza cărora se va încerca

negocierea directă şi doar în cazul unui eşec se va recurge la vânzarea prin licitaţie.

Vânzarea bunurilor imobile

Imobilele pot fi vândute direct, în urma propunerii lichidatorului, aprobată de

judecătorul sindic, după notificarea ei de către debitor şi creditorii cu garanţii reale şi

soluţionarea eventualelor contestaţii.

Propunerea este fundamentată pe datele de indentificare a imobilului, rezulate din

analizarea situaţiei de pe teren şi a datelor din registrele de publicitate imobiliară sau din

cartea funciară, cu indicarea sarcinilor care grevează imobilul.

Actul procedual prin care judecătorul sindic soluţionează eventualele obiecţii este

sentinţa pe care o pronunţă şi care va fi notificată lichidatorului, debitorilor şi creditorilor, şi

care va fi afişată la imobilul ce trebuie vândut şi în două ziare locale de largă difuzare.

Vânzarea se va putea efectua, sub sancţiunea nulităţii, numai după 20 de zile de la

data ultimei publicări în ziar. În urma vânzării, lichidatorul va încheia contracte de vânzare-

15 art. 115 - Legea 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, modificată şi republicată în M.O. nr. 1066/17.11.2004.

Pagina 33 din 84


cumpărare în numele debitorului, iar sumele încasate vor fi depuse în contul de consemnare

deschis la o instituţie bancară.

Vânzarea valorilor mobiliare

Valorile mobiliare sunt instrumente financiare negociabile transmisibile – acţiuni,

obligaţiuni, instrumente financiare derivate şi orice alte titluri de credit – care pot fi vândute

de lichidator numai printr-o societate de valori mobiliare.

Distribuirea sumelor obţinute din lichidare

Operaţiile de distribuire se desfăşoară succesiv, prin distribuiri parţiale, şi se încheie

printr-o distribuire finală realizată pe baza raportului final al judecătorul sindic.

Periodic, la intervale de 3 luni, lichidatorul prezintă judecătorulului sindic raportul

asupra fondurilor obţinute prin lichidare şi din încasarea creanţelor şi planul de distribuire

periodică a sumelor încasate între creditori.

Procedura lichidării judiciare face distincţie între creditorii garantaţi şi cei privilegiaţi,

pe de o parte şi cei chirografari, pe de altă parte. Astfel, sumele obţinute din vânzarea

bunurilor gravate de ipoteci, gajuri sau alte garanţii reale vor fi distribuite în primul rând

pentru acoperirea taxelor, timbrelor şi altor cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective,

inclusiv cele pentru administrarea bunurilor şi plata retribuţiilor persoanelor angajate. Sumele

rămase vor fi distribuite creditorilor cu garanţii reale asupra bunurilor vândute, cuprinzând

capitalul, dobânzile, majorările, penalităţile şi alte cheltuieli.

Partea rămasă nestinsă din creanţele cu garanţii reale va avea regimul de creanţă

chirografară şi va concura cu celelalte creanţe chirografare la distribuirea finală.

Ordinea de distribuire pentru toate creanţele chirografare, în cazul falimentului, este

următoarea:16

taxele, timbrele şi orice alte cheltuieli aferente procedurii reglementate de Legea

64/1995, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea bunurilor din

averea debitoului şi plata persoanelor angajate;

creanţele reprezentând creditele, cu dobânzile şi cheltuielile aferente, acordate de

instituţii de credit după deschiderea procedurii, precum şi creanţe rezultate din continuarea

activităţii debitorului după deschiderea procedurii;

16 art. 122 din Legea 64/1995.

Pagina 34 din 84


creanţe izvorâte din raporturi de muncă, pe cel mult şase luni anterioare deschiderii

procedurii;

creanţe bugetare;

creanţe reprezentând sume datorate de debitor unor terţi în baza unor obligaţii de

înteţinere, alocaţii pentru minori sau plata unor sume periodice destinate asigurării

mijloacelor de existenţă;

creanţe reprezentând sumele stabilite de judecătorul sindic pentru întreţinerea

debitorului şi a familiei sale, dacă acesta este persoană fizică;

creanţe reprezentând credite bancare, cu cheltuielile şi dobânzile aferente, cele

rezultate din livrări de produse, prestări de servicii sau alte lucrări, precum şi din chirii;

alte creanţe chirografare;

creanţe subordonate, în următoarea ordine de preferinţă:

credite acordate persoanei juridice debitoare de către un asociat/acţionar deţinând cel

puţin 10% din capitalul social, respectiv din drepturile de vot în adunarea generală, respectiv

de un membru al grupului de interes;

creanţe izvorâte din acte cu titlu gratuit;

creanţele membrilor, asociaţilor sau acţionarilor societăţii debitoare, derivând din

dreptul rezidual al calităţii lor, în conformiatte cu pevederile legale;

În cazul în care bunurile care alcătuiesc averea unui grup de interes economic sau a

unei societăţi în nume colectiv sau în comandită nu sunt suficiente, împotriva grupului sau

societăţii judecătorul sindic va autoriza executarea silită împotriva asociaţilor cu răspudere

nelimitată sau după caz, a membrilor, pronunţâmd o sentinţă definitivă şi executorie, care va

fi pusă în executare de către lichidator prin executorul judecătoresc.

După transformarea averii debitorului în lichidităţi, a încasării creanţelor şi a

soluţionării contestaţiilor privind creanţele creditorilor, lichidatorul are obligaţia de a întocmi

raportul final şi bilanţul general al lichidării, în care vor fi precizate în detaliu operaţiunile de

lichidare, sumele încasate şi cele cuvenite creditorilor.

Dacă raportul final va fi aprobat de judecătorul sindic, lichidatorul va efectua

distibuirea finală către creditori a sumelor de bani obţinute din lichidarea avrii debitorului, iar

după 90 de zile de la aprobare va putea solicita închiderea procedurii dacă toate sumele

obţinute au fost distribuite creditorilor, iar cele nereclamate au fost depuse în contul averii

debitorului.

Judecătorul sindic va da o încheiere de închidere a procedurii, care se comunică în

scris debitorului, creditorilor şi Camerei de Comerţ şi Industrie.

Pagina 35 din 84


Închiderea procedurii şi efectele închiderii procedurii

Legislaţia românească menţioneză următoarele situaţii în care intervine închiderea

procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului:

se constată că nu există bunuri în averea debitorului, sau că cestea nu sunt suficiente

pentru acoperirea cheltuielilor administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze

sumele corespunzătoare;

în urma îndeplinirii tuturor obligaţiilor de plată prin lichidarea activelor pe bază de

plan;

când judecătorul sindic a aprobat raportul final şi toate fondurile sau bunurile

debitorului au fost distribuite, iar cele nereclamate depuse la bancă;

atunci când creanţele au fost complet acoperite din distribuirile făcute, chiar înainte de

lichidarea tutror bunurilor debitorului;

în cazul procedurii deschise la cererea debitorului, dacă la expirarea termenului pentru

înregistrarea cererilor creditorilor se constată de către judecătorul sindic că nu s-a depus nici

o cerere.

Judecătorul sindic va transmite sentinţa de închidere a procedurii debitorului,

creditorilor, membrilor sau asociaţilor/acţionarilor, Direcţiei Teritoriale a Finanţelor Publice

şi Oficiului Registrului Comerţului unde debitorul este înmatriculat pentru efectuarea

menţiunii şi se va afişa în extras la sediul tribunalului.

Efectele închiderii procedurii sunt descărcarea de orice responsabilitate sau îndatoriri

a judecătorului sindic, lichidatorului, adunării creditorilor, comitetului creditorilor,

reprezentantului debitorului şi a celorlalte persoane implicate. Descărcarea de responsabilităţi

sau îndatoriri este generală şi se produce cu privire la procedură, avere, debitor, deţinători de

garanţii, creditori, asociaţi/acţionari.

Un alt efect al închiderii procedurii este descărcarea debitorului de obligaţiile pe care

le avea înainte de deschiderea procedurii, creditorii săi nemaiputându-l urmări pentru partea

de creanţe rămasă neacoperită sau pentru creanţele neplătite. Descărcarea debitorului de

datorie se face sub rezerva ca acesta să nu fi fost găsit vinovat de:

săvârşirea unor infracţiuni de bancrută frauduloasă (falsificarea, sustragerea sau

distrugerea evidenţelor debitorilor, ascunderea unei părţi din activul averii acestora,

prezentarea de datorii inexistente, înstrăinarea, în dauna creditorilor, a unei părţi însemnate

din active);

Pagina 36 din 84


efectuarea unor plăţi sau transferuri frauduloase înainte de deschiderea procedurii;

Având în vedere că una din funcţiile procedurii lichidării judiciare este eliminarea,

pedepsirea şi obligarea la despăgubiri a comercianţilor şi a managerilor necinstiţi, unul din

efectele închiderii procedurii constă în pedepsirea persoanelor cere se fac responsabile pentru

ajungerea societăţii în încetare de plăţi.

Faptele care atrag răspunderea membrilor organelor de conducere şi control sunt

prezentate limitativ de lege, şi anume17:

folosirea bunurilor sau creditelor societăţii în folosul propriu sau al altei persoane;

săvârşirea de acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea societăţii;

continuarea, în interes personal, a unei activităţi care ducea în mod vădit societatea la

încetarea de plăţi;

deturnarea sau ascunderea unei părţi din activul societăţii sau mărirea fictivă a

pasivului acesteia;

folosirea de mijloace ruinătoare pentru procurarea de fonduri, în scopul întârzierii

încetării de plăţi;

efectuarea unor plăţi cu preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi creditori, în luna

precedentă încetării plăţilor.

Judecătorul sindic poate obliga membrii organelor de conducere – administratori,

directori, cenzori şi orice altă persoană – să suporte personal o parte din pasivul societăţii care

nu poate fi acoperit din lichidarea averii debitorului.

Executarea silită împotriva persoanelor vinovate de ruinarea societăţii se efectuează în

conformitate cu prevederile Codului de procedură civilă, iar sumele rezulate în urma

executării silite vor fi depuse într-un cont bancar distinct, la dispoziţia judecătorului sindic

pentru distribuirea acestor sume.

CAPITOLUL II

CONTABILITATEA OPERAŢIUNILOR DE LICHIDARE

A SOCIETĂŢILOR COMERCIALE

17art.137 - Legea 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, modificată şi republicată în M.O. nr. 1066/17.11.2004.

Pagina 37 din 84


Aspecte contabile şi fiscale privind lichidarea societăţilor comerciale

Contabilitatea operaţiunilor de lichidare trebuie să asigure realizarea operativă şi

corectă a lichidării soicetăţilor comerciale, o bună informare a asociaţilor, creditorilor,

publicului asupra stadiului în care se găseşte operaţiunea de lichidare, aplicarea corectă a

principiilor contabile privind organizarea şi conducerea contabilităţii în perioada de lichidare,

în vederea elaborării situaţiilor financiare.

Trecerea societăţii comerciale în faza lichidării are consecinţe şi asupra modului de

organizare şi conducere a contabilităţii, influenţând principiile contabile, evaluarea

elementelor de activ şi pasiv, precum şi prezentarea informaţiei contabile în situaţiile

financiare18.

Una din consecinţele majore al intrării în lichidare a societăţii asupra principiilor

contabile este abandonul principiului continuităţii activităţii. Astfel, deşi după dizolvarea

societăţii aceasta îşi menţine personalitatea juridică, activitatea desfăşurată este supusă

obiectivelor lichidării, şi nu celor din actul constitutiv, fiind limitată la efectuarea operaţiilor

în curs în momentul dizolvării, vânzarea activelor şi plata datoriilor, iar documentele emise

poartă menţiunea că societatea este în lichidare. Abandonul acestui principiu este determinat

şi de faptul că activele deţinute nu vor mai genera beneficii economice viitoare şi sunt

destinate vânzării, în starea lor actuală, la un preţ rezonabil, cât mai aproape de valoarea justă

actuală.

Abandonul principiului de bază conduce la abaterea şi de la alte principii contabile, şi

anume:

principiul permanenţei, în situaţia lichidării nemaiputându-se menţine aceleaşi reguli

şi norme deoarece bunurile debitorului vor fi prezentate în bilanţ la valori lichidative, diferite

de costurile istorice şi se va ţine cont de activele şi pasivele latente, generate de încetarea

activităţii;

principiul independenţei exerciţiilor, nemaiputându-se efectua delimitarea în timp a

veniturilor şi cheltuielilor şi trecerea lor la rezzultatul exerciţiului la care se referă deoarece

trebuie să se ţină cont de o serie de evenimente viitoare: concedieri, abandonarea unor

contracte, cheltuieli generate de lichidare;

principiul prudenţei, care se respectă doar dacă este necesară aprecierea cheltuielilor,

a datoriilor, determinarea unor eventuale plusuri de valoare care trebuie contabilizate;

18 Carmen Imbrescu – Reorganizarea şi lichidarea societăţilor comerciale, pg .319

Pagina 38 din 84


principiul prevalenţei economicului asupra juridicului, care presupune contabilizarea

şi prezentarea informaţiei în concordanţă cu realitatea economică şi nu numai cu forma

juridică, nu mai poate fi recunoscut în gestiunea societăţii, mai ales în lichidarea judiciară,

caz în care lichidarea se efectuează sub controlul strict al judecătorului sindic şi se urmăresc

în principal satisfacerea intereselor creditorilor.

O altă consecinţă a intrării societăţii în lichidare este abandonul principiului costurilor

istorice, elementele de activ fiind evaluate, în urma inventarierii, la valoarea lor de posibilă

de realizat, iar pasivele la valoarea lor actuală.

În situaţia lichidării bunurilor, valoarea acestora se reduce sensibil deoarece ele pot să

nu aibă aceeşi utilitate pentru cumpărător, mai mult intervin o serie de cheltuieli generate de

vânzare precum şi influenţe ale unei vânzări forţate.

În situaţiile financiare anuale se vor prezenta principiile şi metodele folosite pentru

evaluare şi se vor explicca motivele abandonului unor principii contabile şi influenţa lor

asupra pezentării şi evaluării situaţiilor financiare anuale.

Sub raport fiscal, societatea supusă lichidării trebuie să calculeze, să reţină şi să verse

la bugetul statului sau la bugetele locale impozite pe profit şi divident şi orice alte impozite,

taxe, contribuţii datorate de societate, în urmatoarele cazuri:

pentru profitul obţinut din operaţiunile de lichidare, reprezentând diferenţa între

veniturile din valorificarea imobilizărilor şi a stocurilor, încasarea creanţelor şi cheltuielile

aferente veniturilor;

pentru capitalul social majorat prin utilizarea unor elemente de capitaluri proprii

(diferenţe de reevaluare, sumele înregistrate la rezerve legale);

pentru elementele de activ net, constituite din profitul brut potrivit prevederilor legale

(rezerve legale, reducerea cu 50% a impozitului aferent profitului reinvestit);

pentru sumele înregistrate pe cheltuieli, reprezentând provizioane reglementate şi

provizioane pentru riscuri şi cheltuieli;

pentru elemente componente ale activului constituite în conformitate cu prevederile

legale, fără ca sumele cuprinse în capitaluri să fi fost evidenţiate în prealabil la venituri;.

Repertizarea activului net între asociaţi nu intră în sfera de aplicare a taxei pe valoare

adăugată, dacă pentru bunurile respective nu s-a exercitat dreptul de deducere.

Operaţiile specifice declanşării lichidării

Pagina 39 din 84


Cu toate că operaţiile specifice lichidării societăţilor comerciale sunt în general

aceleaşi, în literatura de specialitate şi în viziunea legiuitorului ele sunt diferenţiate în funcţie

de felul lichidării – voluntară sau judiciară – ca urmare a regimului juridic diferit.

În cazul lichidării voluntare se vor efectua următoarele operaţii19:

inventarierea şi evaluarea elemtelor de activ şi de pasiv ale societăţii care urmează să

se lichideze, în conformitate cu prevederile legale şi înregistrarea rezultatelor inventarierii şi

ale evaluării;

întocmirea situaţiilor financiare anuale de către societatea supusă lichidării, în

conformitate cu criteriile prezentate în Ordinul 1752/17.11.2005 pentru aprobarea

reglementărilor contabile conforme cu directivele europene;

stabilirea de către adunarea generală a asociaţilor/acţionarilor a operaţiunilor care

urmează să fie efectuate de către lichidator în numele societăţii comerciale aflate în lichidare;

valorificarea elementelor de activ (vânzarea imobilizărilor şi a stocurilor, încasarea

creanţelor, a investiţiilor financiare pe termen scurt, etc.);

achitarea datoriilor societăţii către bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat,

precum şi celelalte obligaţii sociale către alte fonduri, salariaţi, terţi, etc;

stabilirea rezultatului lichidării (profit sau pierdere);

calcularea, reţinerea şi virarea la buget a impozitului pe profit obţinut din lichidare, a

impozitului pe dividende obţinute de asociaţi/acţionari ca urmare a lichidării şi alte impozite,

taxe şi contribuţii datorate;

întocmirea bilanţului de începere a partajului;

efectuarea partajului capitalului propriu (activului net) rezultat din lichidarea societăţii

comerciale între asociaţi/acţionari, în funcţie de:

prevederile statului/contractului de societate;

hotărârea adunării generale a acţionarilor/asociaţilor, consemnată în registrul

şedinţelor adunării generale;

cota de participare la capitalul social.

Potrivit reglementărilor în vigoare, operaţiile care se efectuază în cazul lichidării

judiciare (falimentului) sunt:

sigilarea şi conservarea bunurilor care fac parte din averea societăţii comerciale;

19 O.M.F.P 1376/2004 pentru aprobarea aprobarea Normelor metodologoce privind refelctarea în contabilitate a principalelor operaţiuni de fuziune, divizare, dizolvare şi lichidare a scoietăţilor comerciale precum şi retragerea sau excluderea unor asociaţi din cadrul societăţilor comerciale şi tratamentul fiscal al acestora.

Pagina 40 din 84


inventarierea şi evaluarea elementelor de activ şi de pasiv ale societăţii comerciale,

potrivit Legii Contabilităţii nr. 31/1990, republicată, normelor şi reglementărilor contabile, şi

înregistrarea rezultatelor inventarierii şi ale evaluării, efectuate cu această ocazie;

întocmirea situaţiilor financiare de către societăţile comerciale care urmează să se

lichideze, care reprezintă documente de începere a lichidării;

vânzarea bunurilor perisabile sau supuse deprecierii iminente;

vânzarea bunurilor importante din averea debitorului (terenuri, fabrici, instalaţii) cât

mai avantajos şi cât mai repede, cu acordul prealabil al creditorilor;

depunerea la bancă, în contul debitorului, a sumelor realizate din vânzarea bunurilor;

stabilirea masei pasive, constând în întocmirea listei creditorilor;

trecerea distinctă pe documentele fiscale a obligaţiilor născute în timpul procedurii de

faliment, faţă de cele născute anterior declarării procedurii de faliment;

distribuirea sumelor realizate din lichidare, potrivit planului de distribuire între

creditori, în ordinea prevazută de lege;

întocmirea şi aprobarea raportului final;

întocmirea bilanţului final de lichidare, iar în cazul în care lichidarea se prelungeşte

mai mult de un exerciţiu financiar, lichidatorii sunt obligaţi să întocmească situaţiile

financiare anuale.

Unii autori prezintă operaţiile de lichidare a societăţilor comerciale, din punct de

vedere financiar – contabil, asfel:

operaţii de lichidare în urma cărora se determină rezultatul lichidării;

operaţii de partaj prin care se repartizează activul net între asociaţi/acţionari.

În timp ce alţii consideră că operaţiile efectuate de lichidator pot fi sintetizate astfel:

deschiderea procedurii, incluzând inventarierea şi evaluarea patrimoniului şi

întocmirea bilanţului de începere a lichidării;

operaţii de lichidare (vânzarea activelor, încasarea creanţelor, plata datoriilor,

stabilirea rezultatului final din lichidare şi întocmirea bilanţului final de lichidare);

operaţiuni de partaj.

2.2.1 Deschiderea procedurii, incluzând inventarierea şi evaluarea patrimoniului şi

întocmirea bilanţului de începere a lichidării

Consemnarea în contabilitate a rezultatelor inventarierii, închiderea conturilor de

venituri şi cheltuieli şi întocmirea balanţei, sunt urmate de întocmirea bilanţului de începere a

Pagina 41 din 84


lichidarii. În cazul în care societatea se află în lichidare nu se mai întocmeşte cont de profit şi

pierdere.

Evaluarea elementelor patrimoniale se va face la valoarea de intrare pusă de acord cu

rezultatele inventarierii. Creanţele şi datoriile exprimate în devize vor apărea la cursul de

schimb de la data inventarierii, ceea ce va permite punerea în evidentă a diferenţelor de

conversie şi a eventualelor provizioane din pierderi de curs valutar. Diferenţele de conversie

ce urmeaza a fi anulate imediat după întocmirea bilanţului în vederea continuării procedurii.

După întocmirea bilanţului de începere, se poate realiza situaţia determinarii acivului

net al întreprinderii, ca diferenţă între totalul activului şi totalul datoriilor (împrumuturi,

datorii către furnizori şi creditori, alte datorii) astfel:

Determinarea Activului Net

Nr.crt Denumirea indicatorului Sume

1 Total activ

2 Surse atrase – TOTAL (rd 3 la 6)

3 Fond de participare la profit

4 Datorii – total

5 Venituri înregistrate în avans

6 Decontari din operaţiuni în curs de clarificare

7 ACTIVUL NET (rd.1 – rd.2)

8 Capital social

9 Prime legate de capital

10 Diferenţe de reevaluare

11 Rezerve

12 Profit nerepartizat

13 Profitul anului curent

14 Alte fonduri

15 Subvneţii pentru investiţii

16 Provizioane reglementate

17 Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli

18 Pirderea neacoperită din exerciţiile precedente

19 Pierderea neacoperită curentă

20 PATRIMONIUL NET

(rd.8 la 17 – rd.18 şi 19= rd.7)

Pagina 42 din 84


Situaţia activului net se calculează de lichidator, în vederea stabilirii nivelului cert,

real al averii a întreprinderii care se lichidează. În condiţiile actuale însă, aceste informaţii nu

sunt semnificative decât într-o mică măsură datorită inflaţiei, fiind necesară şi aplicarea unor

procedee pentru eliminarea influenţei inflaţiei.

Bilanţul contabil şi activul net nu pot oferi lichidatorului o estimare pertinentă în

legatură cu averea întreprinderii supusă lichidarii, în condiţiile în care elementele din cadrul

bilanţului sunt prezentate la cost istoric. Ca urmare, dacă persoanele însărcinate cu

inventarierea nu pot stabili valori aproximative, estimate cu prudenţă, ale elementelor de activ

şi de pasiv, atunci se va putea apela la experţi evaluatori. Se poate întocmi astfel situaţia

activului net corectat care, în măsura în care este certificată, poate să aproximeze mai bine

valoarea reală a averii firmei supuse procedurii lichidării.

2.2.2 Lichidarea activului şi pasivului societăţii comerciale

Prin lichidarea activului societăţii comerciale se urmăreşte obţinerea numerarului

necesar acoperirii masei pasive a societăţii, prin vânzarea şi încasarea imobilizărilor şi a

stocurilor, încasarea creanţelor, a titlurilor de plasament, etc.

Lichidarea pasivului presupune achitarea datoriilor societăţii aflate în lichidare pe

seama numerarului obţinut din lichidarea activului.

În literatura de specialitate, înregistrarea operaţiilor de lichidare este gândită distinct,

fiind propuse şi utilizate una din următoarele soluţii:

folosirea conturilor existente de cheltuieli şi venituri din exploatare, utilizate la

înregistrarea unor operaţii similare normale, caz în care rezultatul lichidării se regăseşte în

soldul contului 121 „Profit şi pierdere” 20;

utilizarea unor conturi distincte pentru operaţiunile de lichidare, în special în cazul

lichidării judiciare, şi înregistrarea operaţiilor specifice lichidării în contul 67x „Cheltuieli

excepţionale privind operaţiile de lichidare” şi 77x „Venituri excepţionale din operaţii de

lichidare”, care să se închidă prin contul 12x „Rezultatul lichidării”21.

20 Dorel Mateş – Normalizarea contabilităţii şi fiscalitatea întreprinderii, Ed. Mirton, Timişoara, 2003 L. Sebe, V. Ariton – Contabiliatea şi fiscalitatea operaţiilor privind fuziunea şi lichidarea societăţilor comerciale, Ed. Tribuna Economică, Bucureşti, 1998, pg . 75-136 OMFP 1376/2004 pentru aprobarea aprobarea Normelor metodologoce privind refelctarea în contabilitate a principalelor operaţiuni de fuziune, divizare, dizolvare şi lichidare a scoietăţilor comerciale precum şi retragerea sau excluderea unor asociaţi din cadrul societăţilor comerciale şi tratamentul fiscal al acestora.21 Carmen Imbrescu – Reorganizarea şi lichidarea societăţilor comerciale, pg . 323

Pagina 43 din 84


Deoarece până în prezent, reglementările contabile din România nu prevăd o serie de

conturi distincte pentru înregistrarea operaţiilor specifice lichidării, voi prezenta principalele

înregistrări contabile aferente operaţiilor de lichidare conform concepţiei clasice, prin

utilizarea conturilor prezentate în Planul general de conturi.

Sub aspect contabil, pe baza bilanţului de începere a lichidării, se vor evidenţia

următoarele operaţiuni:

Bilanţ de deschidere a lichidării

- RON -

ACTIV

PASIV

Posturi de activ Sume Posturi de pasiv Sume

1. Imobilizări necorporale

2. Imobilizări corporale

Construcţii (ct.212-2812)

(24.000-3.600)

Echipamente tehnologice

(ct.2131-2813)

(60.000-12.000)

3. Stocuri

Materii prime

Produse finite

4. Creanţe

Clienţi (4111)

Clienţi incerţi(ct.4118-419)

(20.000-10.200)

6. Conturi la bănci în lei

-

68.400

20.400

48.000

98.000

18.000

80.000

48.600

38.800

9.800

15.000

1. Capital social vărsat

(6.000 acţ x12 lei/acţ)

2. Rezerve legale

3. Rezultat reportat

Total capital propriu

4. Provizioane pentru riscuri

şi cheltuieli

5. Credite pe termen scurt

6. Furnizori

7. Furnizori imobilizări

8. Impozite pe salarii

9. Asigurări sociale

72.000

3.600

3.200

78.800

21.000

36.000

16.000

35.000

25.000

18.200

TOTAL 230.000 TOTAL 230.000

I. Operaţiunile de lichidare efectuate de lichidator sunt următoarele:

construcţiile au fost vândute la 22.000 lei, faţă de valoarea rămasă neamortizată de

20.400 lei;

echipamentul tehnologic a fost valorificat la 52.000 lei, faţă de 48.000 lei;

materiile prime au fost vândute cu 17.000 lei faţă de 18.000 lei;

produsele finite au fost vândute la un preţ de vânzare de 95.000 lei;

Pagina 44 din 84


pentru încasarea înainte de termen a clienţilor cerţi s-au acordat sconturi de 20 lei;

clienţii incerţi au fost încasaţi la 15.000 lei;

s-au primit de la furnizori sconturi de 10% din valoarea datoriilor.

cheltuielile generate de lichidare au fost:

onorariile lichidatorului 8.050 lei;

penalizări pentru desfacerea contractelor 18.000 lei;

alte cheltuieli 1.000 lei.

Total 27.050 lei.

Înregistrări contabile:

A. Lichidarea activului

Vânzarea imobilizărilor corporale

vânzarea imobilizărilor:

461”Debitori diverşi” = %

7583“Venituri din vânzarea

activelor”

4427 “TVA colectat”

88.060

74.000

14.060

scăderea din gestiune a construcţiilor:

%

2182 „Amortizarea construcţiilor”

6583 „Cheltuieli privind activele cedate

şi alte oparaţii de capital”

= 212 „Construcţii” 24.000

3.600

20.400

scăderea din gestiune a echipamentului tehnologic:

%

2813 „Amortizarea instalaţiilor,

mijloacelor de transport,

animalelor şi plantaţiilor ”

= 2131 „Echipamente tehnologice (maşini,

utilajeşi instalaţii de lucru)”

60.000

12.000

Pagina 45 din 84



şi alte operaţii de capital”

48.000

încasarea debitorilor diverşi:

5121 „Conturi la bănci în lei = 461 „Debitori diverşi” 88.060

închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli:

7583 „Venituri din vânzarea activelor” = 121 „Profit şi pierdere” 74.000

121 „Profit şi pierdere” = 6583 „Cheltuieli privind activele cedate şi

alte operaţii de capital”

68.400

Vânzarea materiilor prime

trecerea materiilor prime la mărfuri:

371 „Mărfuri” = 301 „Materii prime” 18.000

facturarea materiilor prime:

4111 „Clienţi” = %

707 „Venituri din vânzarea mărfurilor”

4427 „TVA colectată”

20.230

17.000

3.230

scăderea din gestiune a materiilor prime:

607 „Cheltuieli privind mărfurile” = 371 „Mărfuri” 18.000

încasarea clienţilor:

5121 „Conturi la bănci în lei” = 4111 „Clienţi” 20.230

Pagina 46 din 84



707 „Venituri din vânzarea mărfurilor” = 121 „Profit şi pierdere” 17.000

121 „Profit şi pierdere” = 607 „Cheltuieli privind mărfurile” 18.000

Vânzarea produselor finite

facturarea:

4111 „Clienţi” = %



113.050

95.000

18.050

scăderea din gestiune a produselor finite vândute:

711 „Variaţia stocurilor” = 345 „Produse finite” 80.000

încasarea contravalorii produselor finite:


închiderea conturilor de venituri:

%


711 „Variaţia stocurilor”

= 121 „Profit şi pierdere” 15.000

95.000

-80.000

Încasarea creanţelor

Pagina 47 din 84


încasarea creanţelor certe, cu evidenţierea sconturilor acordate:

%

5121 „Conturi la bămci în lei”

667 „Cheltuieli privind sconturile

acordate”

= 4111 „Clienţi” 38.800

38.780

20

încasarea clienţilor incerţi, cu evidenţierea sumelor nerecuperate:

%

5121 „Conturi la bănci în lei”

6588 „Alte cheltuieli de

exploatare”

= 4118 „Clienţi incerţi sau în litigiu” 20.000

15.000

5.000

anularea provizionului pentru clienţi:

491 „Provizioane pentru deprecierea

creanţelor - clienţi”

= 7814 „Venituri din provizioane pentru

deprecierea activelor circulante”

10.200


7814 „Venituri din provizioane pentru

deprecierea activelor circulante”


121 „Profit şi pierdere” = %

6588 „Alte cheltuieli de exploa - tare”

667 „Cheltuieli privind sconturile

acordate”

5.020

5.000

20

B. Lichidarea pasivului:

Plata datoriilor

plata furnizorilor de imobilizări, cu evidenţierea sconturilor primite:

404 „Furmizori de imobilizări” = %


35.000

31.500

Pagina 48 din 84


767 „Venituri din sconturi

obţinute”

3.500

plata furnizorilor:

401 „Furnizori” = %



obţinute”

16.000

14.400

1.600

rambursarea creditelor bancare:

5191 „Credite bancare pe termen scurt” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 36.000

virarea datoriilor faţă de bugetele locale:

%

431 „Asigurări sociale”

444 „Impozit pe salarii”

= 5121 „Conturi la bănci în lei” 43.200

18.200

25.000


767 „Venituri din sconturi obţinute” = 121 „Profit şi pierdere” 5.100

Anularea provizionului pentru riscuri şi cheltuieli:

trecerea provizionului la venituri:

151 „Provizione pentru riscuri şi

cheltuieli”

= 786 „Venituri financiare din provizioane” 21.000

închiderea contului de venituri:

786 „Venituri financiare din

provizioane”


Pagina 49 din 84


Evidenţierea cheltuielilor afereante lichidării:

înregistrarea cheltuielilor cu lichidarea plătite:

628 „Alte cheltuieli cu serviciile

executate de terţi”



121 „Profit şi pierdere” = 628 „Alte cheltuieli cu serviciile


27.050

Regularizare şi plată T.V.A.:

înregistrare TVA de plată:


14.060

3.230

18.050

35.340

4427 „TVA colectată” = 4423 „TVA de plată” 35.340

plată TVA:

4423 „TVA de plată” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 35.340

Calcularea impozitului pe profit rezultat din lichidare:

Pagina 50 din 84


înregistrare impozit pe profit (16% x 23.830, respectiv soldul creditor al contului 121

„Profit şi pierdere”)

691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit ” = 441 „Impozit pe profit” 3.813

închiderea contului de cheltuieli:

121 „Profit şi pierdere” = 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit” 3.813

virarea impozitului pe profit:

441 „Impozit pe profit” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 3.813

121 „Profit şi pierdere”

D C

68.400 74.000

18.000 17.000

5.020 15.000

27.050 10.200

5.100

21.000

TSD: 118.470 TSC: 142.300

SFC: 23.830

Soldul creditor al contului 121 „Profit şi pierdere” arată că, în urma efectuării

operaţiilor de lichidare, respectiv după vânzarea bunurilor din averea debitorului şi plata

datoriilor acestuia, se obţine un profit din lichidare în valoare de 23.830 lei, care va fi supus

impozitării,, conform legislaţiei în materie fiscală în vigoare.

Pagina 51 din 84


În urma efectuării acestor operaţiuni se va întocmi bilanţul final de lichidare. Înainte

de a întocmi bilanţul final de lichidare, se va calcula soldul contului 5121 „Conturi la bănci în

lei”, care se prezintă astfel:


D C

SID: 15.000

88.060 31.500

20.230 14.400

113.050 36.000

38.780 43.200

15.000 27.050

RD:290.120 RC:152.150

35.340

3.813

TSD:290.120 TSC:191.303

SFD: 98.817

Bilanţ final de lichidare

Elemente patrimoniale de activ

Sume

Elemente patrimoniale de pasiv

Sume

5121 „Conturi la bănci în

lei ”

98.817 Capital social

Rezerve legale

Rezultat reportat

Rezultat curent ( obţinut din

lichidare)

72.000

3.600

3.200

20.017

TOTAL ACTIV 98.817 TOTAL PASIV 98.817

După efectuarea operaţiilor din lichidare, lichidatorii întocmcesc bilanţul final de

lichidare şi partajul activului net rămas între asociaţi.

Pagina 52 din 84


Bilanţul final de lichidare evidenţiază în activ soldul conturilor de disponibilităţi

băneşti şi de imobilizări dacă unul din asociaţi a adus aport în natură la capitalul social, care

trebuie restituit conform statutului, iar în pasiv capitalurile proprii şi profitul sau pierderea din

lichidare.

Bilanţul final de lichidare, care stă la baza partajului activului net între

asociaţi/acţionari poate prezenta una din următoarele situaţii:

închiderea lichidării cu acoperirea tuturor datoriilor şi obţinerea unui profit din

lichidare;

închiderea lichidării cu rezultat negative - pierdere din lichidare - care poate fi

acoperită din capitalurile proprii;

inchiderea lichidării cu datorii neachitate şi fără obţinerea unui căştig din lichidare.

Se poate menţiona faptul că, în cazul falimentului unei persoane juridice, apar unele

discrepanţe între datele din contabilitatea financiară a societăţii supuse lichidării şi datele din

“Tabloul consolidat de creanţe” întocmit de instanţa care instrumentează cazul, prin

judecătorul sindic.

Ca urmare, pentru a creşte transparenţa şi credibilitatea datelor din bilanţul contabil al

societăţii aflată în lichidare, ar trebui ca acestea să fie puse în acord cu datele din tabloul de

creanţe, prin trecerea pe cheltuieli a obligaţiilor în plus sau pe venituri a celor în minus faţă

de fiecare creditor.

2.2.3 Partajul activului net între asociaţi/acţionari

Partajul activului net reprezintă repartizarea între asociaţi/acţionari a capitalului social

pe care il deţin precum şi a câstigului rezultat în urma efectuarii operaţiilor de lichidare, a

rezervelor şi rezultatului reportat.

Repartizarea activului net către asociaţi presupune :

constituirea obligaţiei faţăţ de asociaţi/acţionari pentru restituirea capitalului social;

plata activului net, in funcţie de:

prevederile statului/contractului de sociatate;

hotărârea adunării generale a asociaţilor/acţionarilor;

cota de participare la capitalul social;

Pentru exemplificarea operaţiilor de partaj, vom porni de la bilanţul final de lichidare

obţinut pe baza exemplului de mai sus, situaţie în care se obţine un profit din lichidare, după

plata tuturor datoriilor.

Pagina 53 din 84


Concret vom avea:

Bilanţ final de lichidare


Sume


Sume


lei ”


Rezerve legale

Rezultat reportat


lichidare)

72.000

3.600

3.200

20.017


restituirea capitalului social:

1012 „Capital subsris vărsat” = 456 „Decontări cu asociaţii privind

capitalul”

72.000

plata capitalului social:

456 „Decontări cu asociaţii privind

capitalul”


decontarea rezervelor legale:

1061 „Rezerve legale” = 456 „Decontări cu asociaţii privind

capitalul”

3.600

înregistrarea impozitului pe profit afererent rezervelor:


cappitalul”

= 441 „Impozit pe profit” 576

achitarea impozitului pe profit aferent rezervelor :

Pagina 54 din 84


441 „Impozit pe profit” = 5121 „Conturi în lei la bănci” 576

decontarea profitului net din lichidare şi a rezultatului reportat :

%

117 „Rezultat reportat”


= 456 „Decontări cu asociaţii privind

capitalul”

23.217

3.200

20.017

evidenţierea impozitului pe dividende aferent rezervelor legale (302,4), profitului din

lichidare (2.001,7) şi rezultatului reportat (320) datorat de acţionari :


capitalul”

= 446 „Alte impozite, taxe şi vărsăminte

asimilate”

2.624,1

achitarea impozitului pe dividende :

446 „Alte impozite, taxe şi vărsăminte

asimilate”

= 5121 „Conturi la bănci în lei” 2.624,1

achitarea datoriei faţă de acţionari :


capitalul”


5121 “Conturi la bănci în lei”

D C

98.817 72.000

576

2.624,1

23.616,9

98.817 98.817

Pagina 55 din 84


456 “Decontări cu asociaţii

privind capitalul”

D C

72.000 72.000

576 3.600

2.624,1 3.200

23.616,9 20.017

98.817

BILANŢ FINAL

TOTAL ACTIV 0 TOTAL PASIV 0

În practică, adesea se întâlnesc situaţii în care, întreprinderile intrate în procedura de

lichidare nu dispun de suficiente resurse pentru acoperirea datoriilor faţă de creditori, iar

rezultatul din lichidare este negativ. În această situaţie lichidatorul poate cere sumele

necesare acoperirii pasivului de la asociaţi/acţionari astfel:

în cazul societăţilor cu răspundere limitată şi a societăţilor pe acţiuni în limita

acţiunilor subscrise sau a aporturilor la capitalul social;

la societăţile în nume colectiv şi în comandită, unde acţionarii răspund nelimiat şi

solidar, judecătorul sindic va autoriza executarea silită împotriva asociaţilor cu răspundere

nelimitată, pronunţând o sentinţă definitivă şi executorie care va fi pusă în executare de

lichidator, printr-un executor judecătoresc22.

De asemenea, articolul 251 din Legea 31/1990, republicată, privind societăţile

comerciale specifică ca în situaţia în care societatea nu dispune de suficiente disponibilităţi

pentru plata datoriilor, acestea să fie suportate de asociaţii cu răspundere nelimitată sau care

nu şi-au efectuat în întregime vărsămintele.

Exemplu privind lichidarea unei societăţi comerciale în situaţia în care

disponibilităţile băneşti nu sunt suficiente pentru plata datoriilor:

22 art. 125 din Legea 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată

Pagina 56 din 84


Bilanţul contabil de începere a lichidării se prezintă astfel:

ACTIVE IMOBILIZATE

Imobilizări corporale (ct. 213-281) (6.000-1.000)

Active imobilizate – TOTAL

B. ACTIVE CIRCULANTE

I. Stocuri (ct 371-378) (500-200)

IV. Casa şi conturi la bănci (ct. 5121)

Active circulante – TOTAL

C. CHELTUIELI ÎN AVANS (ct. 471)

D. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ

DE PÂNĂ LA UN AN (ct 401)

E. ACTIVE CIRCULANTE NETE, RESPECTIV DATORII

CURENTE NETE

F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII

I. VENITURI ÎN AVANS (ct. 472)

J. CAPITAL ŞI REZERVE

I. Capital (ct. 1012)

IV. Rezerve (ct. 106)

V. Rezultat reportat (ct. 117) :

- sold creditor

- sold debitor

5.000

5.000

300

800

1.100

400

4.500

-3.400

2000

450

800

1.150

400

TOTAL CAPITALURI PROPRII 1.550

Operaţiile efectuate de lichidator sunt:

vânzarea autoturismului la un preţ de vânzare de 2.500 lei faţă de 5.000 lei, valoarea

rămasă neamortizată;

valorificarea mărfurilor din gestiunea societăţii la 500 lei, faţă de valoarea de

înregustrare de 300;

încasarea chiriei plătite în avans în sumă de 400;

stabilirea sumelor de acoperit de asociaţi pentru plata furnizorilor;

plata furnizorilor.

A. Lichidarea activului şi pasivului societăţii

valorificarea autoturismului:

Pagina 57 din 84


vânzarea autoturismului:



activelor”


2.975

2.500

475

scăderea din gestiune a autoturismului:

%






= 2133 „Mijloace de transport” 6.000

1.000

5.000







5.000

vânzarea mărfurilor:

facturarea mărfurilor:

4111 „Clienţi” = %



595

500

95

Pagina 58 din 84



%

607 „Cheltuieli privind mărfurile”

378 „Diferenţe de preţ la mărfuri”

= 371 „Mărfuri” 500

300

200


5121 „Conturi la bănci în lei” = 4111 „Clienţi” 595


707 „Venituri din vânzarea mărfurilor” = 121 „Profit şi pierdere” 500

121 „Profit şi pierdere” = 607 „Cheltuieli privind mărfurile” 300

încasarea chiriei plătite în avans:

5121 „Conturi la bănci în lei” = 471 „Cheltuieli înregistrate în avans” 400

restituirea sumelor încasate înavans de la clienţi :

472 „Venituri înregistrate în avans” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 450

regularizare T.V.A.



475

95

Pagina 59 din 84


570

4427 „TVA colectată” = 4423 „TVA de plată” 570

plată TVA:

4423 „TVA de plată” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 570

situaţia conturilor 121 şi 5121 înainte de efectuarea partajului:


D C

800 570

2.975 450

595

400

TSD: 4.770 TSC: 1.020

SFD: 3.750

121 “Profit şi pierdere”

D C

5.000 2.500

300 500

TSD: 5.300 TSC: 3.000

SFD: 2.300

Pagina 60 din 84


Se observă ca în urma lichidării activului societăţii disponibilităţile băneşti rezultate

sunt insufuciente pentru acoperirea pasivului, ca urmare nu au fost onorate datoriile către

furnizori, datorii ce vor fi acoperite de către asociaţi.

Bilanţ contabil înainte de efectuarea partajului


Sume


Sume


lei ”


Rezerve legale

Alte rezerve

Rezultat reportat


lichidare)

Furnizori

800

150

1.000

- 400

- 2.300

4.500


determinarea activului net:

ACTIV NET = ACTIVE – DATORII

Activul net = 3.750 – 4.500 = - 750 RON

Ca urmare, activul net este insuficient pentru achitarea datoriilor faţă de furnizori,

situaţie în care, conform art. 125 din Legea 64/1995, republicată, lichidatorul va recurge la

procedura de execuatre silită a asociaţilor care răspund nelimiatat.

B. Efectuarea operaţiilor de partaj a activului net:



capitalul”

150

Pagina 61 din 84




cappitalul”

= 441 „Impozit pe profit” 24


441 „Impozit pe profit” = 5121 „Conturi în lei la bănci” 24

decontarea altor rezerve:

1068 „Alte rezerve” = 456 „Decontări cu asociaţii privind

capitalul”

1.000

înregistrarea impozitului pe dividende aferent rezervelor (10%):


capitalul”


asimilate”

112,6



asimilate”

= 5121 „Conturi la bănci în lei” 112,6

situaţia partajului activului net şi a datoriilor pe asociaţi:

ACTIV NET REPARTIZAT FURNIZORI ŞI PIERDERI

DiferenţeCapital

social

Rezerve

legale

Alte

rezerve

Total Pierderea

reportată

Pierderi

din

lichidare

Furnizori Total

0 1 2 3 4(1+2+3 5 6 7 8(5+6+7 9(8-4)

Asociatu

l

A (60%)

480 67,44 540 1.087,44 240 1.380 2.700 4.320 3.232,56

Asociatu 320 44,96 360 724,96 160 920 1.800 2.880 2.155,04

Pagina 62 din 84


l

B (40%)

Total 800 112,4 900 1.812,4 400 2.300 4.500 7.200 5.387,6

decontarea capitalului social către asociaţi:

1012 „Capital subsris vărsat”

- asociatul A 480

- asociatul B 320

= 456 „Decontări cu asociaţii privind

capitalul”

800

suportarea pierderii reportate şi din lichidare de către asociaţii, concomitent cu

micşorarea obligaţiei faţă de aceştia (400 + 2.300):


capitalul”

- Asociatul A 1.620

- Asociatul B 1.080


depunerea de către asociaţi a sumelor necesare achitării furnizorilor, reprezentând

soldul debitor al contului 456 “Decontări cu asociaţiiprivind capitalul”, de 886,6 lei:

5121 „Conturi la bănci în lei” = 456 „Decontări cu asociaţii privind

capitalul”

- Asociatul A

- Asociatul B

886,6

531,96

346,64

achitarea furnizorilor:

401 „Furnizori ” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 4.500


D C

3.750 24

886,6 112,6

4.500

Pagina 63 din 84


TSD: 4.636,6 TSC: 4.636,6

456 “Decontări cu asociaţii

privind capitalul”

D C

24 150

112,6 1.000

2.700 800

2.836,6 1.950

886,6 886,6

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ IPOTETIC

PENTRU ILUSTRAREA OPERAŢIILOR CONTABILE

PRIVIND LICHIDAREA

Pentru ilustrarea în contabilitate a operaţiilor specifice procedurii lichidării voi

considera următoarele date:

S.C CADRIL S.R.L. cu sediul în Timişoara, str. Crizantelor, nr 28 urmează a fi

supusă procedurii lichidării la iniţiativa asociaţilor, Samoilă George şi Samoilă Doina, ca

urmare a dificultăţilor apărute în derularea activităţii, respectiv a rezultatelor fiannciare foarte

slabe obţinute în ultimii trei ani de activitate.

Voi considera că firma avea ca obiect principal de activitate comerţul cu amănuntul în

magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse nealimtare (CAEN 5212). De

asemeni presupunem că firma a fost înfiinţată în 1998, desfăşurându-şi în această perioadă

activitatea în condiţii normale, fără întreruperi.

Pagina 64 din 84


Pe baza cererii depuse, de intenţie a începerii procedurii de lichidare, a fost desemnat

un lichidator, care, împreuna cu administratorul societăţii, Samoilă George, au recurs la

inventarierea şi evaluarea patrimoniului societăţii, obţinându-se următoarea situaţie:

Bilanţul contabil de începere a lichidării

al firmei S.C. CADRIL S.R.L.

DENUMIRE INDICATOR NR Sold final

A. ACTIVE IMOBILIZATE

I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE 1 0

II. IMOBILIZĂRI CORPORALE 2 60.839,0

III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE - TOTAL 3 0

ACTIVE IMOBILIZATE - TOTAL (rd.01 la 03) 4 60.839,0

B. ACTIVE CIRCULANTE

I. STOCURI 5 58.286,5

II. CREANŢE 6 55.101,1

III. INVESTIŢII FINANCIARE PE TERMEN SCURT 7 0

IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI 8 9.404,5

ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL (rd 05 la 08) 9 122.792,1

C. CHELTUIELI ÎN AVANS 10 0

D. DATORII CE TEREBUIE PLĂTITE

ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MICĂ DE UN AN

11 224.642,8

E. ACTIVE CIRCULANTE NETE,

RESPECTIV DATORII CURENTE NETE (rd 09+10-

11-18)

12 -101.850,7

F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE

(rd. 04+12-17)

13 -41.011,7

G. DATORII CE TEREBUIE PLĂTITE

ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN

14 0

H. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI ŞI CHELTUIELI 15 0

I. VENITURI ÎN AVANS (rd. 17+18), din care: 16 0

- subvenţii pentru investiţii; 17 0

- venituri înregistrate în avans 18 0

J. CAPITAL ŞI REZERVE

I. CAPITAL (rd 20 la 22), din care: 19 3.500,0

- capital subscris nevărsat 20 0

Pagina 65 din 84


- capital subscris vărsat 21 3.500,0

- patrimoniul regiei 22 0

II. PRIME DE CAPITAL 23 0

III. REZERVE DIN REEVALUARE 0

- sold creditor 24 0

- sold debitor 25 0

IV. REZERVE 26 40,5

V. REZULTATUL REPORTAT

- sold creditor 27 0

- sold debitor 28 44.552,2

VI. REZULTATUL EXERCIŢIULUI FINANCIAR

- sold creditor 29 9.481,5

- sold debitor 30 0

Repartizarea profitului 31 9.481,5

CAPITALURI PROPRII - TOTAL

(rd 19+23+24-25+26+27-28+29-30-31)

32 -41.011,7

Patrimoniul public 33 0

CAPITALURI TOTAL (rd 32+33) 34 -41.011,7

Structura imobilizărilor corporale

Tabelul 1

IMIBILIZĂRI CORPORALE:

60.839

echipamente tehnologice (ct. 2131-2813)

(6.769-922) 5.847

mijloace de transport (ct. 2133-2813)

(62.502-8.240) 54.262

mobilier, aparatură birotică (ct 214-2814)

(1.426-696) 730

Structura stocurilor aflate în patrimoniu

Tabelul 2

STOCURI:

58.286,5

piese de schimb (ct. 3024) 19.695

materiale de natura obiectelor de inventar (ct. 303)

1.352,7

mărfuri (ct 378) 39.070,7

diferente de preţ la mărfuri (ct. 378) 1350,9

Pagina 66 din 84


TVA neexigibil (ct 4428) 480,8

Structura creanţelor

Tabelul 3

CREANŢE:

55.101,1

furnizori plătiţi în avans (ct 409) 8.286,6

clienţi (ct 4111) 39.424,8

debitori diverşi (ct. 462) 7.389,7

Structura datoriilor firmei

Tabelul 4

DATORII PE TERMEN SCURT:

224.642,8

furnizori imobilizări (ct. 404) 5.687,5

personal (ct 421) 1.538,3

contribuţii sociale (ct. 431+437) 6.611,5

TVA datorat (ct. 4423) 2.832,5

datorii către fonduri speciale (ct. 447) 904,5

majorări şi penalităţi (ct. 448) 6.443,2

asociaţi - conturi curente (ct. 455) 115.187,3

dividende de plată (ct. 457) 38

decontări din operaţii în curs de clarificare (ct. 473)

85.400

Operaţiile care au avut loc în timpul derulării procedurii de lichidare sunt:

vânzarea echipamentului tehnologic la preţul de 6.800 lei, faţă de preţul de

înregistrare în contabilitate de 5.847 lei;

mijloacele de transport au fost vândute la preţul de 68.300, faţă de 54.262 – preţul de

evidentă în contabilitatea firmei;

mobilierul şi aparatura de birotică au fost valorificate la preţul de 800 lei;

piesele de schimb au fost vândute la preţul de 23.200 lei;

obiectele de inventar au fost valorificate la preţul de 1.500 lei;

Pagina 67 din 84


mărfurile din gestiunea societăţii au fost valorificate la valoarea de 45.350 lei;

au fost recuperate sumele plătite în plus furnizorilor în sumă de 8.286,6 lei;

s-au încasat clienţii în sumă de 39.424 lei;

s-au recuperat sumele de la debitori diverşi în valoare de 7.389,7 lei;

s-a procedat la plata furnizorilor de imobilizări, de la care s-au obţinut sconturi de 5%

din suma datorată;

s-au achitat datoriile faţă de personal în valoare de 1.538,3 lei;

s-au achitat datoriile faţă de bugatele de asigurări şi penalităţile aferente;

s-au restituit sumele rezultate în urma clarificării unor situaţii incerte în sumă de

85.400;

cheltuielile aferente lichidării au fost în valoare de 1.800 lei;

A. Lichidarea activului şi pasivului societăţii

Vânzarea imobilizărilor corporale

vânzarea imobilizărilor:



activelor”


90.321

75.900

14.421

scăderea din gestiune a echipamentului tehnologic:

%






= 2131 „Echipamente tehnologice (maşini,

utilajeşi instalaţii de lucru)”

6.769

922

5.847

scăderea din gestiune a mijloacelor de transport

% = 2133 „Mijloace de transport” 62.502

Pagina 68 din 84







8.240

54.262

scăderea din gestiune a mobilierului:

%

2814 „Amortizarea altor imobilizări

corporale”



= 214 „Mobilier, aparatură birotică,

echipamente de protecţie a valorilor

umane şi materiale şi alte active

corporale”

1.426

696

730







60.839

Vânzarea pieselor de schimb:

facturarea pieselor de schimb:

4111 „Clienţi” = %



27.608

23.200

4.408

scăderea din gestiune a pieselor de schimb:

Pagina 69 din 84


371 „Mărfuri” = 3024 „Piese de schimb” 19.695

607 „Cheltuieli privind mărfurile” = 371 „Mărfuri” 19.695



Vânzarea obiectelor de inventar:

facturarea obiectelor de inventar ca şi mărfuri:

4111 „Clienţi” = %



1.785

1.500

285

scăderea din gestiune a pieselor de schimb:

371 „Mărfuri” = 303 „Materiale de natura obiectelor de

inventar”

1.352,7

607 „Cheltuieli privind mărfurile” = 371 „Mărfuri” 1.352,7



Vânzarea mărfurilor:

facturarea mărfurilor:

Pagina 70 din 84


4111 „Clienţi” = %



53.966,5

45.350,0

8.616,5


%

607 „Cheltuieli privind mărfurile”

378 „Diferenţe de preţ la mărfuri”

4428 „TVA neexigibilă”

= 371 „Mărfuri” 39.070,7

37.239,0

1.350,9

480,8


5121 „Conturi la bănci în lei” = 4111 „Clienţi” 53.966,5


707 „Venituri din vânzarea mărfurilor” = 121 „Profit şi pierdere” 70.050,0

121 „Profit şi pierdere” = 607 „Cheltuieli privind mărfurile” 58.286,7

Încasarea creanţelor:

recuperare sume plătite în plus furnizorilor:

5121 „Conturi la bănci în lei” = 401 „Furnizori” 8.286,6

încasare sume datorate de clienţi:

5121 „Conturi la bănci în lei” = 4111 „Clienţi” 39.424,8

încasare debitori diverşi:

Pagina 71 din 84


5121 „Conturi la bănci în lei” = 461 „Debitori diverşi” 7.389,7

Plata datoriilor:

plata furnizorilor de imobilizări, cu evidenţierea sconturilor obţinute:

404 „Furmizori de imobilizări” = %



obţinute”

5.687,5

5.403,1

284,4

achitarea datoriilor faţă de personal:

421 „Personal – salarii datorate” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 1.538,3

virarea datoriilor faţă de bugetul de stat, inclusiv penalităţile şi majorările aferente:

%

431 „Asigurări sociale”

437 „Ajutor de şomaj”

447 „Fonduri speciale – taxe şi

vărsăminte asimilate”

4481 ”Alte datorii faţă de bugetul

statului”


5.599,3

1.012,2

904,5

6.443,2

plata obligaţiilor rezultate după clarificarea unor situaţii incerte:

473 „Decontări din operaţii în curs de

clarificare”


plată dividende cuvenite asociaţilor, cu evidenţierea impozitului pe dividende:

457 „Dividende de plată” = 446 „Alte impozite, taxe şi vărsăminte

asimilate”

3,8

% = 5121 „Conturi la bănci în lei” 38,0

Pagina 72 din 84


457 „Dividende de plată”


asimilate”

34,2

3,8

Evidenţierea cheltuielilor afereante lichidării:

Evidenţierea cheltuielilor cu lichidarea plătite:

628 „Alte cheltuieli cu serviciile




121 „Profit şi pierdere” = 628 „Alte cheltuieli cu serviciile


1.800

Regularizare T.V.A.


4427 „TVA colectată” = 4423 „TVA de plată” 30.563

plată TVA:

4423 „TVA de plată” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 30.563


Si: 2.832,5

14.421,0

4.408,0

285,0

8.616,5

30.563

Pagina 73 din 84


Calcularea impozitului pe profit rezultat din lichidare:

înregistrare impozit pe profit:

691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit ” = 441 „Impozit pe profit” 4.049,4

închiderea contului de cheltuieli:

121 „Profit şi pierdere” = 691 „Cheltuieli cu impozitul pe profit” 4.049,4

virarea impozitului pe profit:

441 „Impozit pe profit” = 5121 „Conturi la bănci în lei” 4.049,4


D C

60.839 75.900

58.286,7 70.050

1.800 284,4

TSD: 120.925,7 TSC: 146.234,4

SC: 25.308,7

4.049,3

SFC: 21.259,4 - profit net din lichidare


D C

Pagina 74 din 84


Si: 9.404,5 5.403,1

90.321 1.538,3

27.608 13.959,2

1.785 85.400,0

53.966,5 30.563,0

8.286,6 38,0

39.424,8 1.800,0

7.389,7 4.049,3

TSD: 238.186,1 TSC: 142.750,9

SFD: 95.435

În urma lichidării activului pasivului nu au rezultat suficiente disponibilităţi pentru

acoperirea integrală a pasivului, ca urmare sumele datorate de societate asociaţilor vor fi

restituite în limita disponibilităţilor aflate în contul bancar al societăţii.

B. Partajul activului net între asociaţi

Bilanţ contabil înainte de efectuarea partajului


Sume


Sume


lei ”


Rezerve legale

Pierdere reportată

Profit din lichidare

Asociaţi – conturi curente

3.500,0

140,5

44.552,2

21.259,4

115.187,3


Activ net = Active – Datorii = 95.435 – 115.187,3 = -19.752,3

Ca urmare, rezultă că disponibilităţile băneşti de care dispune societatea nu sunt

suficiente pentru plata datoriilor acesteia faţă de asociaţi. Fiind o societate cu răspundere

limitată, asociaţii contribuie la acoperirea datoriilor în limita aportului acestora la capitalul

social, iar ca urmare nu se pune problema executării silite a asociaţilor pentru datoriile firmei.

Pagina 75 din 84


Din acest motiv, s-a decis, cu avizul asociaţilor, ca datoriile societăţii faţă de aceştia

să fie plătite în limita diponibilităţilor rămase în contul curent.

restituirea capitalului social:

1012 „Capital subsris vărsat” = 456 „Decontări cu asociaţii privind

capitalul”

3.500

plata capitalului social:


capitalul”




capitalul”

40,5



cappitalul”

= 441 „Impozit pe profit” 6,4


441 „Impozit pe profit” = 5121 „Conturi în lei la bănci” 6,4

decontarea profitului net din lichidare:

121 „Profit şi pierdere” = 456 „Decontări cu asociaţii privind

capitalul”

21.259,4

evidenţierea impozitului pe dividende:

Pagina 76 din 84



capitalul”


asimilate”

2.130



asimilate”


achitarea datoriei faţă de acţionari :

%


capitalul”

4551 „Asociaţi conturi curente”


19.163,5

70.634,5

CAPITOLUL IV

CONCLUZII

În Capitolul I: „Aspecte teoretice generale privind dizolvarea şi lichidarea societăţilor

comerciale” am prezentat o serie de elemete teoretice care definesc procedura dizolvare,

reorganizare şi lichidare a societăţilor comerciale.

În „Micului Dicţionar Enciclopedic”, termenul „faliment” este explicat ca „o stare a

unui comerciant care se află în încetare de plăţi, constatată printr-o hotărâre judecătorească”,

iar sintagma „a da faliment” semnifică în limbajul curent „a nu izbuti într-o acţiune”.

În lucrările de specialitate juridică, semnificaţia acestui concept rezidă în caracterul de

procedură de executare silită unitară, colectivă, concursuală şi egalitară asupra bunurilor

debitorului comun al mai multor creditori, pentru că:

este unică şi simultană pentru toate creanţele care grevează patrimoniul

comerciantului aflat în incapacitate de plată;

reprezintă o apărare comună a intereselor şi drepturilor tuturor creditorilor

comerciantului;

realizează stingerea simultană a tuturoro creanţelor într-o proporţie directă cu

ponderea pe care fiecare creanţă o deţine în pasivul patrimoniului falitului.

Pagina 77 din 84


Dizolvarea este procedura care conduce la desfiinţarea juridică a societăţii, la

încetarea existenţei şi radierea acesteia din Registrul comerţului. Dizolvarea este etapa

premărgătoare lichidării, având ca efect deschiderea proceduii de lichidare.

Cauzele generale care conduc la dizolvarea societăţilor comerciale sunt:

trecerii timpului stabilit pentru durata societăţii;

imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii sau realizarea acestuia;

declararea nulităţii societăţii;

hotărârea adunării generale;

hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat pentru motive temeinice precum

neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii;

falimentul societăţii;

alte cauze prevăzute de lege sau în actul constitutiv.

În funcţie de aceste cauze, comune, care o generează, dizolvarea societăţilor

comerciale poate fi clasificată astfel:

dizolvare voluntară, atunci când decizia de dizolvare este luată prin hotărârea adunării

generale a asociaţilor/acţionarilor sau derivă din imposibilitatea realizării obiectului de

activitate sau realizarea lui;

dizolvare de drept, ca urmare a îndeplinirii unei condiţii (expirarea duratei de

funcţionare, pronunţarea falimentului), ceea ce duce la dizolvarea automată a societăţii, fără a

mai fi necesară manifestarea voinţei asociaţilor/acţionarilor sau intervenţia unei instanţe de

judecată,, înscrierea în Registrul comerţului şi publicarea în Monitorul Oficial ca şi în restul

cazurilor;

dizolvarea judiciară (forţată), atunci când a fost declarată nulitatea societăţii sau este

pronunţată prin hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat pentru motive temeinice,

care împiedică fncţionarea societăţii, precum neînţelegerile grave apărute între asocociaţi.

Reorganizarea judiciară presupune implementarea unor schimbări în structura

organizatorică a debitorului, care să asigure restructurarea activităţii şi continuitatea acesteia,

total sau parţial. Aceste schimbări ale structurii organizatorice sunt stipulate în planul de

reorganizare şi sunt obligatorii, nerealizarea lor fiind sancţionată cu încetarea activităţii şi

începerea procedurii lichidării judiciare.

Dacă procedura de reorganizare judiciară nu poate fi aplicată, din diverse motive,

precum implicarea unor costuri foarte ridicate sau ca urmare a neprezentării sau confirmării

de către debitor a unui plan de reorganizare, atunci societate ava intra în lichidare.

Pagina 78 din 84


Lichidarea unei societăţi comerciale reprezintă un ansamblu de operaţii prin care,

după realizarea dizolvării, are loc transformarea activului (averii ebitorului) în bani, plata

creditorilor, partajul activului net rămas între asociaţi/acţionari şi desfiinţarea de fapt a

societăţii.

În funcţie de cauzele care au dus la dizolvarea scietăţii, lichidarea poate fi:

lichidare benevolă (voluntară);

lichidare judiciară sau falimentul.

Indiferent de felul lichidării, la baza efectuării ei stau următoarele principii:

societatea îşi păstrează personalitatea juridică pentru nevoile lichidării, ceea ce

înseamnă că:

patrimoniul societăţii este separat de cel al asociaţilor, acesta constituind gajul general

al creditorilor soicetăţii;

poate sta în instanţă prin lichidatorii ei;

se menţin elementele de identificare ale societăţii, pe actele emise de aceasta fiind

trecută menţiunea că societatea se află în lichidare.

lichidarea se face în favoarea asociaţilor în cazul lichidării voluntare şi în favoarea

creditorilor, în cazul lichidării judiciare (falimentului);

lichidarea este obligatorie, odată ce societatea s-a dizolvat.

Lichidarea voluntară este reglementată de Legea 31/1990, privind societăţile

comerciale, dreptul comun în materie de lichidare şi survine numai ca urmare a hotărârii

adunării generale a asociaţilor/acţionarilor de încetare a existenţei societăţii sau a gotărârii

date de o instanţă de judecată, la cererea asociaţilor/acţionarilor, datorită imposibilităţii

realizării obiectului de activitate.

Lichidarea judiciară sau procedura falimentului este reglementată de Legea 64/1995

privind reorganizarea judiciară şi falimentul, cu modificările ulterioare şi survine ca urmare a

imposibilităţii aplicării procedurilor de reorganizare judiciară, a lipsei unui plan de

reorganizare sau a nerespectării ori neconfirmării planului de către debitor.

Lichidarea averii debitorului se defineşte ca fiind aceea etapă a procedurii lichidării

judiciare, în cadrul căreia elementele de activ se transformă într-o valoare economică, o sumă

de bani, care este distribuită ulterior creditorilor, în vederea stingerii masei pasive.

În funcţie de natura şi volumul bunurilor supuse vânzării, există trei modalităţi de

vânzare diferite şi anume:

vânzarea bunurilor în bloc ca un ansamblu în stare de funcţionare;

vânzarea separată a bunurilor imobile;

Pagina 79 din 84


vânzarea bunurilor mobile;

După transformarea averii debitorului în lichidităţi, a încasării creanţelor şi a

soluţionării contestaţiilor privind creanţele creditorilor, lichidatorul are obligaţia de a întocmi

raportul final şi bilanţul general al lichidării, în care vor fi precizate în detaliu operaţiunile de

lichidare, sumele încasate şi cele cuvenite creditorilor, şi ordinea în care vor fi achitate

datoriile societăţii.

Închiderea procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului are ca efect descărcarea

de orice responsabilitate a judecătorului sindic, lichidatorului, adunării creditorilor,

comitetului creditorilor, reprezentantului debitorului şi a celorlalte persoane implicate şi

survine atunci când:

se constată că nu există bunuri în averea debitorului, sau că cestea nu sunt suficiente

pentru acoperirea cheltuielilor administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze

sumele corespunzătoare;

în urma îndeplinirii tuturor obligaţiilor de plată prin lichidarea activelor pe bază de

plan;

când judecătorul sindic a probat raportul final şi toate fondurile sau bunurile

debitorului au fost distribuite, iar cele nereclamate depuse la bancă;

atunci când creanţele au fost complet acoperite din distribuirile făcute, chiar înainte de

lichidarea tutror bunurilor debitorului;

în cazul procedurii deschise la cererea debitorului, dacă la expirarea termenului pentru

înregistrarea cererilor creditorilor se constată de către judecătorul sindic că nu s-a depus nici

o cerere.

În capitolul II: „Contabilitatea operaţiunilor de lichidare a societăţilor comerciale” am

prezentat pe baza unui exemplu principalele operaţii contabile caracteristice procedurii

lichidării, precum şi o serie de aspecte privind abandonul principiilor contabile generale care

stau la baza înregistrării în contabilitate a operaţiilor comerciale efectuate de întreprinderi.

Una din consecinţele majore al intrării în lichidare a societăţii asupra principiilor

contabile este abandonul principiului continuităţii activităţii, activitatea desfăşurată este

supusă obiectivelor lichidării, şi nu celor din actul constitutiv, fiind limitată la efectuarea

operaţiilor în curs în momentul dizolvării, vânzarea activelor şi plata datoriilor, iar

documentele emise poartă menţiunea că societatea este în lichidare.

Operaţiile de lichidare a societăţilor comerciale, pot fi sinstetizate din punct de vedere

financiar – contabil, astfel:

Pagina 80 din 84


deschiderea procedurii, incluzând inventarierea şi evaluarea patrimoniului şi

întocmirea bilanţului de începere a lichidării;

operaţii de lichidare (vânzarea activelor, încasarea creanţelor, plata datoriilor,

stabilirea rezultatului final din lichidare şi întocmirea bilanţului final de lichidare);

Prin lichidarea activului societăţii comerciale se urmăreşte obţinerea numerarului

necesar acoperirii masei pasive a societăţii, prin vânzarea şi încasarea imobilizărilor şi a

stocurilor, încasarea creanţelor, a titlurilor de plasament, etc.

Lichidarea pasivului presupune achitarea datoriilor societăţii aflate în lichidare pe

seama numerarului obţinut din lichidarea activului.

După efectuarea operaţiilor din lichidare, lichidatorii întocmcesc bilanţul final de

lichidare care evidenţiază în activ soldul conturilor de disponibilităţi băneşti, iar în pasiv

capitalurile proprii şi profitul sau pierderea din lichidare şi care stă la baza partajului activului

net între asociaţi/acţionari

operaţiuni de partaj.

Partajul activului net reprezintă repartizarea între asociaţi/acţionari a capitalului social

pe care il deţin precum şi a câstigului rezultat în urma efectuarii operaţiilor de lichidare, a

rezervelor şi rezultatului reportat, in funcţie de:

prevederile statului/contractului de sociatate;

hotărârea adunării generale a asociaţilor/acţionarilor;

cota de participare la capitalul social;

În ceea ce priveşte modul de înregistrare în contabilitate a operaţiilor specifice

lichidării, subsriu la părerea practicienilor potrivit căreia ar trebui utilizate conturi distincte

pentru evidenţierea venuturilor, cheltuielilor şi rezultatului obţinut din lichidare, tocmai

pentru a le distinge de operaţiile normale ale activităţii. Starea de lichidarea induce o situaţie

distinctă a societăţilor, abandonul principiilor contabile şi , consider firesc ca operaţiile

specifice acestei stări să fie evidenţiate distinct, prin utilizarea unor conturi distincte,

specifice.

Voi concluziona prin a menţiona faptul că falimetul, respectiv lichidarea societăţilor

comerciale apare ca o situaţie firească într-un mediu concurenţial în care unele firme îşi pierd

competitiviatatea şi credibilitatea, iar ca urmare „mor”, lăsând loc altora care „se nasc”, şi se

dezvoltă în condiţiile şi direcţiile cerute de piaţă.

ANEXE

Pagina 81 din 84


Anexa nr. 1

Încheierea de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare

ROMÂNIA

TRIBUNALUL TIMIŞ

Dosar nr. ..............

ÎNCHEIERE

Şedinţa publica din : ...........

Preşedinte : ...........

Grefier :............

Pe rol se află judecarea cauzei având ca obiect administrarea procedurii de

reorganizare judiciară şi faliment prev. de Lg. 64/95, privind pe debitoarea SC .................. , în

contradictoriu cu creditorii săi ........................ .

La apelul nominal se prezintă debitoarea, prin administratorul său .................. şi

creditoarea prin reprezentantul legal ...................... .

Procedura completă:

După deschiderea dezbaterilor s-a facut referatul de către grefiera de şedinţă, dupa

care reprezentantul creditoarei depune la dosar delegaţie de reprezentare şi delegaţie de

creanţă timbrată corespunzator cu 30 lei taxa judiciară şi 3 lei timbru judiciar.

Judecătorul sindic

Constată că până la acest termen de judecată debitoarea nu a depus actele prevazute

de art. 26 din legea 64/95 şi nici nu a depus intenţia de reorganizare, ca urmare instanţa în

baza art. 77 din lege declară societatea debitoare în stare de faliment, şi numeşte în cauză

lichidator pe .........., care va îndeplini atribuţiile prevăzute de art. 28 din legea 64/95.

În baza art. 4, alin. 2 din legea 64/95 va proceda la deschiderea contului averii

debitorului la unitatea bancară ......... suc. Timişoara.

Judecătorul sindic stabileşte retribuţia lichidatorului în sumă de ............lei, sens în

care dispune administratorilor de cont, în persoana ............. să vireze din fondul special de

Pagina 82 din 84


lichidare deschis conf. art. 4 din lege, suma de ....... lei, reprezentand onorariul brut al

lichidatorului.

Se va emite adresa la O.R.C. Timiş pentru înscrierea cuvenitelor menţiuni, sens în

care:

DISPUNE

Amână judecarea cauzei pentru termenul din data de ........, dată până la care instanţa

în baza art. 77 declară societatea în stare de faliment, numeşte în cauza sa ca lichidator

pe .............., care va indeplinii atribuţiile prevazute de art. 23, in baza art. 4, alin. 2, va

proceda la deschiderea contului averii debitoarei la unitatea bancară ..................... Timişoara.

Judecătorul sindic dispune administratorilor de cont ...................... să vireze din

fondul special de lichidare deschis conf. art. 4 din lege, suma de ........... lei reprezentand

onorariul brut al lichidatorului. Se va emite adresa la O.R.C. Timiş pentru înscrierea

cuvenitelor menţiuni în registru.

Pronuntată în şedinţa publică din ................... .

Anexa nr. 2

Notificare trimisă creditorilor pentru stabilirea masei credale

(societatea debitoare) ..................

Prin lichidator

Referitor la dosarul nr. ...............

Termen : ...................

Către

SC ............., desemnat ca lichidator judiciar în dosarul nr. .............. aflat pe rolul

Tribunalului Timiş, va notifica, prin prezenta, ca prin Încheierea nr ....... din data de ..............

s-a declanşat procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, prevazută de Legea 64/1995

republicată, a ........................ (societatea debitoare), cu sediul

în .......................................................

Pagina 83 din 84


Prin Încheierea TRIBUNALULUI TIMIŞ din data de .................., SC ......................

(societatea debitoare) a fost declarata în lichidare, fiind numită în calitate de lichidator

judiciar ................................., cu sediul în ...................................

În consecinţă, în baza art. 87 si 88 din legea 64/1995, vă notificăm că în termen de 30

de zile de la dată trimiterii de către lichidator a prezentei notificări, se va depune la

Registratura Tribunalului Timiş declaraţia de creanţa (în doua exemplare), însoţită de

documentele justificative, conform art. 89 din această lege, în vederea întocmirii Tabloului

preliminar al creanţelor.

Pagina 84 din 84

http://www.tocilar.ro/

Diploma - Www.tocilar.ro

Documents

Transcript of Diploma - Www.tocilar.ro