Diploma - Www.tocilar.ro

Vizitati www.tocilar.ro ! Arhiva online cu diplome, cursuri si referate postate de utilizatori.

Analiza contabila a inregistrarii decontarilor intre furnizori si clienti

DECONTAREA CU FURNIZORII ŞI CLIENŢII ŞI REFLECTAREA LOR ÎN

CONTABILITATEA SOCIETĂŢILOR

COMERCIALE

DECONTAREA CU FURNIZORII ŞI CLIENŢII ŞI

REFLECTAREA LOR ÎN CONTABILITATEA

SOCIETĂŢILOR COMERCIALE

CAP I PREZENTAREA SOCIETĂŢII AGROTEHNOGROUP SA

ONEŞTI

1.1 INFORMAŢII GENERALE

Societatea este persoană juridică română, constituită în conformitate cu prevederile

Legii nr.31/1990 şi a luat fiinţă în baza H.G. 194/1991.

S.C.”AGROTEHNOGROUP” S.A. ONESTI a fost înregistrată la Camera de Comerţ

şi Industrie a judeţului Bacau Oficiul Registrului Comerţului, sub nr. J/04/208/20.05.1991,

având cod fiscal nr. 841.330/30.10.1992.

Capitalul social la constituire a fost de 2.035.815 lei, constând în 2.035.815 acţiuni

nominative, cu valoare unitară de 1000 lei, fiind integral subscris şi vărsat de statul român, în

calitatea sa de acţionar unic.

Pagina 1 din 84


În anul 1992 societatea comercială a efectuat o majorare de capital social cu

6.286.006 lei, în urma reevaluării mijloacelor fixe, acestea atingând valoarea de 8.303.821

lei, constând în 8.303.821 acţiuni nominative, cu o valoare unitară de 1000 lei.

În anul 1994 S.C. “AGROTEHNOGRUP” S.A. Onesti a efectuat o nouă majorare de

capital social, constând în :

26.001.570 lei – reevaluarea mijloacelor fixe, conform H.G.R. nr.500/1994;

40.000.000 lei – investiţii pentru protecţia mediului, capitalul social ajungând la

valoarea de 34.345.400 lei, constând în 1.376.816 acţiuni cu valoare unitară de 25.000 lei.

La înfiinţarea întreprinderii, în anul 1967, s-au organizat trei sectoare: mecanic,

aprovizionare - desfacere - transport şi economic. Din anul 1989, pe lângă cele trei sectoare,

mai funcţionează un sector utilaj terasier hidroamelioraţii, un sector construcţii şi un sector

chimizare. De asemenea, tot de atunci funcţionează 4 ferme, din care:

2 ferme culturi de câmp;

un complex zootehnic;

un complex industrial.

La care se adaugă o moara de grâu şi două fabrici de pâine.

Obiectul de activitate, conform statutului societăţii, este:

-producerea, industrializarea şi comercializarea produselor agrozootehnice;

-producţia vegetală, culturi de câmp, legume de câmp, cereale;

-producţia industrială:producerea diferitelor tipuri de făini

-comercializarea produselor cu amănuntul şi engros, prin magazinele proprii, livrarea

către alte societăţi comerciale, activităţi de import – export.

Prestări de servicii:

-reparaţii maşini şi utilaje auto;

-reparaţii tip service auto;

-alimentaţie publică şi turism.

Deşi are în obiectul de activitate o diversitate de activităţi, ponderea o constituie

obţinerea producţiei agricole.si de panificatie.

Societatea îşi desfăşoară activitatea în următoarele sectoare: vegetal, industrial,

prestări servicii, comerţ cu amănuntul. Aceste sectoare sunt structurate astfel:

-sector vegetal, 3 ferme culturi de câmp şi o fermă legume de câmp;

-sectorul prestări servicii, format din subunităţile de aprovizionare, desfacere,

transport, mecanic, prestări construcţii;

Pagina 2 din 84


-comerţul cu amănuntul funcţionează având la bază 5 magazine, un restaurant şi un

motel.

Pieţele de aprovizionare şi desfacere

Societatea este unul din principalii furnizori de produse agroalimentare pentru oraşul

Onesti, iar în ceea ce priveşte producţia de panificatie, raza de acţiune se extinde şi asupra

judeţelor Galati şi Suceava.

Principalele produse ale S.C. “AGROTEHNOGRUP” S.A. ONESTI sunt: grâu, orz,

orzoaică, porumb, legume, floarea soarelui, carne bovină, făină extra ooo,făina tip 650,făina

pentru panificaţie, făina pentru biscuiţi, griş şi tărâţe, tip vrac şi ambalate, diferite produse de

panificaţie, de cofetărie şi paste făinoase. Cea mai mare parte din producţia obţinută se

comercializează pe piaţa românească, dar şi pe piaţa externă, începând cu anul 1995.

Se poate spune că cererea pentru produsele societăţii este apreciabilă pe plan regional,

în special datorită calităţii şi diversităţii produselor oferite.

Începând din anul 1995, S.C. “AGROTEHNOGRUP” S.A. a reuşit să pătrundă cu

produsele sale şi pe piaţa externă, prin efectuarea de exporturi directe.

Prin pătrunderea pe noi pieţe, societatea a urmărit:

-stadiul ofertei concurenţei pe piaţa externă;

-adaptarea ofertei societăţii la cerinţele partenerilor străini;

-contractarea de societăţi specializate în activitatea de distribuţie din ţările vizate;

-creşterea calităţii produselor şi realizarea acesteia conform standardelor

internaţionale din ţările în care societatea va face export.

Aprovizionarea se face de pe piaţa internă şi nu numai. Principalele materii şi

materiale necesare realizării produselor sunt: sulfat de cupru, aracet, var, îngrăşăminte,

motorină, ulei, combustibil special, sulfat pulbere, turdacupral, şpalieri, navete, sticle etc.

În ceea ce priveşte producţia , principalii concurenţi pe piaţă sunt: S.C.Croco SRL SC

Interagrotehnogrup SRL si alţi producătorii particulari din afara oraşului.

1.2 ADMINISTRAREA SOCIETĂŢII

“AGROTEHNOGRUP” S.A. ONEŞTI

Organul de conducere a S.C. “AGROTEHNOGRUP” S.A.Onesti este Adunarea

Generală a Acţionarilor. Aceste adunări pot fi ordinare şi extraordinare. Adunarea ordinară se

întruneşte o dată pe trimestru.

Pagina 3 din 84


Adunarea Generală a Acţionarilor are următoarele obligaţii: realizarea rapoartelor

managerului, privind stadiul şi perspectivele firmei, cu referire la profit şi dividende, poziţia

pe piaţa internă şi internaţională, nivelul tehnic, calitatea, forţa de muncă, protecţia mediului,

relaţiile cu clienţii;acţionarea în justiţie a managerului şi a cenzorilor pentru pagube pricinuite

societăţii.

Managerul asigură conducerea curentă a societăţii comerciale, ducând la îndeplinire

toate hotărârile Adunării Generale a Acţionarilor, dar are şi alte obligaţii:

* coordonează activitatea directorilor pe funcţiune;

* răspunde pentru rezultatele obţinute în faţa A.G.A.;

* delegă autoritatea cadrelor de conducere;

* semnează contractele în numele societăţii;

* adoptă măsuri corespunzătoare pentru derularea normală a activităţii;

* organizeaza elaborarea planului de muncă;

* stabileşte şi aprobă acţiunile de efectuare a inventarierii şi verificării

patrimoniale în conformitate cu prevederile legii;

* aprobă în limitele legale toate cheltuielile, în baza bugetului de venituri şi

cheltuieli aprobat de Consiliul de Administraţie;

* aplică salariatiilor sancţiuni disciplinare pentru abaterile savârşite potrivit

regilamentului de functionare şi organizare şi regulamentul de ordine interioara, potrivit legii;

* asigura informarea operativa a membrilor Consiliului de Administraţie asupra

desfaşurării activitaţi şi a principalelor masuri luate pentru desfaşurarea activitaţii;

STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A

S.C. “AGROTEHNOGRUP” SA ONEŞTI

Sistemul informaţional este deci constituit din mijloace, metode şi resurse umane prin

care se asigură desfăşurarea activităţilor specifice procesului informaţional: înregistrarea,

transmiterea, prelucrarea, selecţionarea şi păstrarea informaţiilor de orice natură.

Sistemul informaţional al unui organism economic se descompune într-o serie de

subsisteme corespunzătoare funcţiunilor şi structurii interne a acestuia, subsisteme din care

amintim:

-subsistemul financiar – contabil;

Pagina 4 din 84


-subsistemul de marketing;

-subsistemul de producţie;

-subsistemul de resurse umane etc.

Organizarea S.C. “AGROTEHNOGRUP SA” reflectă o structură organizatorică

funcţională, ce se adaptează activităţii unităţii (fig.1.1)

Structura funcţională poate fi utilizată, cu bune rezultate, în firmele mici şi mijlocii cu

o singură afacere, în care “ activităţile cheie” sunt bine definite prin scopuri şi ani de

specializare. Poate fi aplicată în firmele integrate vertical, care sunt dominant orientate spre

producţie.

Punctul nevralgic al acestei structuri este coordonarea strategică, ce trebuie să

traverseze unităţile funcţionale, întrucât managerii, aflaţi în posturi funcţionale, datorită

pregătirii lor:

au tendinţa de a-şi dezvolta propriul domeniu, specific profesiei;

nu vorbesc, de regulă, acelaşi “limbaj”, subevaluând alte domenii şi strategii;

tind să fie preocupaţi de domeniul propriu, promovându-şi propriile interese;

apar o serie de conflicte între managerii pe funcţii ale întreprinderii (producţie,

comercială, financiar-contabilă), directorul general trebuie să consume o mare parte din

timpul său pentru soluţionarea divergenţelor ce apar în mod frecvent.

Avantajele structurii funcţionale sunt:

permite centralizarea controlului strategic al rezultatelor;

permite realizarea unei legături strânse cu strategia, prin desemnarea activităţilor

“cheie” ca departamente funcţionale;

este bine adaptată problematicii firmelor cu o singură afacere;

permite dezvoltarea funcţională bazată pe competenţe distincte;

permite folosirea învăţării-experienţei asociate cu specializarea funcţională;

este eficientă acolo unde activităţile – scopurile sunt de rutină şi cu grad mare de

repetabilitate;

simplifică procesul de recrutare, perfecţionare şi conducere a personalului din fiecare

compartiment.

Dezavantajele acestei structuri sunt:

pune probleme de coordonare funcţională;

poate duce la conflicte şi rivalităţi între funcţii;

poate provoca superspecializarea şi managementul limitat;

Pagina 5 din 84


blochează dezvoltarea managerilor cu experienţă funcţională, pentru că scara

promovării este limitată la câteva domenii funcţionale;

permite responsabilitatea profitului-pierderii către vârful structurii organizatorice;

pentru specialiştii funcţionali importanţa problemelor pentru aria lor funcţională este

prioritară, faţă de importanţa problemelor pentru firmă;

“miopia” funcţională lucrează adesea împotriva relaţiilor de conducere, a cooperării şi

a adaptării prin schimbare;

favorizează centralizarea exceşivă.

În structura funcţională a societăţii sunt delimitate funcţiile de bază ale acesteia:

funcţia de cercetare-dezvoltare, funcţia comercială, funcţia financiar-contabilă, funcţia de

producţie şi de personal.

1. Funcţia de cercetare-dezvoltare cuprinde totalitatea activităţilor prin care se

studiază, se concepe, se elaborează, şi se realizează viitorul cadru tehnic, tehnologic,

organizatoric al întreprinderii. Rolul acestei funcţiuni este determinat de cerinţele progresului

tehnic. În mod concret, această funcţiune are în vedere următoarele: cercetarea, proiectarea

produselor, pregătirea tehnică şi tehnologică a produselor, asimilarea de noi produse,

activitatea de investiţii şi inovaţii, elaborarea programelor de finanţare şi creditare a

investiţiilor, organizarea pe baze ştiinţifice a conducerii întreprinderii, perfecţionarea

sistemului informaţional şi implementarea metodelor moderne de calcul ş.a.

O mare parte din aceste activităţi le găsim la unităţile specializate în cercetare şi

proiectare, la care întreprinderile apelează. În acelaşi timp, în cadrul întreprinderilor se

derulează acele activităţi care urmăresc rezolvarea unor probleme acute ale producţiei, care

au menirea de a fructifica potenţialul creator al salariaţilor.

2. Funcţia comercială cuprinde activităţi privind activitatea de aprovizionare cu

materii prime, materiale, de desfacere a produselor finite, de prospectare a pieţei, de

prezentare a produselor la reclamă, de participare la târguri, expoziţii.

3. Funcţia de producţie cuprinde ansamblul activităţilor de bază, auxiliare şi de

servire, prin care se realizează obiectivele din domeniul fabricării produselor, elaborării

lucrărilor, prestării serviciilor în cadrul firmei. Această funcţie cuprinde acele activităţi ce

caracterizează profilul întreprinderii şi care asigură desfăşurarea în condiţii normale a

procesului de producţie.

În cadrul funcţiunii de producţie se realizează combinarea raţională a factorilor de

producţie, grupându-se activităţi de pregătire, programare, lansare şi controlul producţiei,

organizarea transportului intern, asigurarea activităţilor auxiliare şi de deservire, organizarea

Pagina 6 din 84


şi efectuarea aprovizionării locurilor de muncă, efectuarea controlului de calitate etc. Prin

rezultate concrete ale activităţilor grupate în această funcţiune se pune în evidenţă rolul

întreprinderii în satisfacerea unor nevoi reale de consum ale societăţii.

Pentru S.C. “AGROTEHNOGRUP” S.A. această funcţiune cuprinde activităţi cum ar

fi: producerea şi industrializare produselor agrozootehnice,panificatie, prestări servicii.

4. Funcţia de personal urmăreşte aşigurarea întreprinderii cu forţa de muncă calificată

necesară. Această funcţie se desfăşoară în cadrul biroului “Resurse umane”, care face parte

din serviciul “management – resurse umane”, fiind coordonat de directorul general al

societăţii, aşa cum reiese din organigramă. Biroul Resurse umane răspunde de asigurarea

necesarului de personal pe meserii, funcţii şi specialităţi, corespunzător programului de

producţie al unităţii, pregătirea şi calificarea forţei de muncă, perfecţionarea pregătirii

profesionale a personalului, aplicarea reglementărilor privind încadrarea personalului şi

acordarea drepturilor legale până la întocmirea formelor de pensionare.

5. Funcţia financiar-contabilă antrenează 2 genuri de activităţi: activitatea financiară

şi activitatea contabilă.

Pagina 7 din 84


Fig.1.1 Organigrama SC AGROTEHNOGRUP SA Onesti

Pagina 8 din 84


1.4 ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII FINANCIAR CONTABILE LA SC

AGROTEHNOGRUP SA ONEŞTI

Asa cum am prezentat mai sus funcţia financiar-contabilă antrenează 2 genuri de

activităţi: activitatea financiară şi activitatea contabilă.

Cadrul de organizare a acestei funcţii este asigurat în structura organizatorică de

direcţia finanţe-contabilitate, condusă de contabilul şef.

Serviciul de contabilitate are ca atribuţii: înregistrarea la zi şi corectă în contabilitate,

în mod cronologic şi schematic, pe baza documentelor justificative, a tuturor operaţiunilor

patrimoniale efectuate, întocmirea registrului monetar, întocmirea lucrărilor de sinteză (bilanţ

şi anexe la bilanţ, contul de profit şi pierdere), furnizarea, publicarea şi păstrarea informaţiilor

privind patrimoniul şi rezultatele obţinute, evidenţa şi calculaţia costurilor, determinarea şi

analiza rentabilităţii pe produse şi lucrări.

Serviciul financiar are ca obiective: planificarea, urmărirea şi evidenţa mijloacelor

financiare ale unităţii, asigurarea capitalului, fondurilor necesare desfăşurării unei activităţi

normale, calcularea în timp şi corectă a drepturilor băneşti ale angajaţilor, efectuarea la timp

şi în bune condiţii, cu respectarea dispoziţiilor legale a tuturor operaţiilor de încasări şi plăţi,

asigurarea încasării debitelor de orice natură.

În cadrul serviciului financiar se realizează şi evidenţa contabilă a elementelor legate

de credite, venituri, împrumuturi, decontări cu terţii, salariaţii şi cele ce privesc trezoreria.

Funcţia financiar-contabilă presupune şi activitatea de control financiar care se

regăseşte şi la S.C. “AGROTEHNOGRUP” S.A.Onesti

Activitatea de analiză financiar-contabilă trebuie să surprindă modul de interconectare

a sistemului informaţional la cerinţele economiei de piaţă.

În concluzie, între funcţiile generale ale unităţii economice un loc central revine

contabilităţii, în sensul că ea furnizează informaţiile necesare stabilirii traiectoriei unităţii

economice, precum şi informaţiile de control al acestei evoluţii.

Organizarea documentaţiei primare ce reflectă operaţiunile cu furnizori şi clienţii

Pentru a evidenţia modalitatea de organizare a documentaţiei primare ce reflectă

operaţiile cu furnizorii şi clienţii, vom grupa relaţiile în funcţie de categoria în care se

încadrează acestea, ca apoi, pe această bază, să indicăm documentele specifice care constituie

suportul de consemnare şi înregistrare în contabilitate a datoriilor şi creanţelor.

Pagina 9 din 84


Tabelul nr.1.1

Organizarea

documentaţi

ei privind

furnizorii si

clienţii

Natura juridică Modalitatea de realizare Documente utilizate

Furnizori datorii

creanţe

- naşterea relaţiei din operaţiuni

de aprovizionare cu bunuri,

lucrări şi servicii;

- stingerea datoriei:

- prin plată

- prin efecte comerciale

- avansuri acordate

- Factura

- Fila de cec

- Ordin de plată

- Chitanţă

-Trată, bilet la ordin

- Fila de cec

- Ordin de plată

Clienţi creanţe

Datorii

- naşterea relaţiei din operaţiuni

din vânzări de bunuri şi realizări

de lucrări şi prestări servicii

- stingerea creanţei

- prin încasare

- prin efecte comerciale

- avansuri primite

- Factura

- Fila de cec

- Ordin de plată

- Chitanţa

-Trată, bilet la ordin

- Fila de cec

- Ordin de plată

1. Circuitul facturii (fig 1.2). Factura serveşte ca:

Pagina 10 din 84


document în baza căruia se întocmesc instrumentele de decontare a produselor livrate;

document de însoţire pe timpul transportului;

document de recepţie şi de încărcare în gestiunea primitorului;

document justificativ de înregistrare în contabilitatea furnizorului şi cumpărătorului.

Factura se întocmeşte în trei exemplare la livrarea produsului, de către

compartimentul de desfacere, pe baza dispoziţiei de livrare, a avizului de însoţire a mărfii sau

a altor documente care atestă executarea unui serviciu sau lucrări.

La furnizor factura circulă astfel:

la compartimentul la care se efectuează operaţia de control financiar preventiv

(exemplarul 3)

la serviciul financiar pentru întocmirea borderoului de facturi emise;

la persoanele autorizate să dispună încasări în contul de la bancă al unităţii, în cazul

decontării din iniţiativa furnizorului;

la compartimentul financiar pentru înregistrarea în evidenţa operativă (exemplarulul

3).

În cazul plăţii, factura împreună cu cele trei exemplare ale dispoziţiei de plată se remit

direct beneficiarului, prin poştă. La banca furnizorului şi cumpărătorului, factura circulă

pentru efectuarea decontărilor (exemplarul 1 rămâne ca anexă la extrasul de cont).

Circuitul facturii la cumpărător:

la compartimentul aprovizionare, pentru confirmarea operativă (exemplarul 1 primit

prin bancă sau poştă);

la compartimentul care efectuează operaţia de control financiar preventiv, pentru

acordarea vizei respective (exemplarul 1 împreună cu dispoziţia de livrare sau avizul de

expediţie);

la compartimentul financiar-contabil pentru acceptarea plăţii, precum şi pentru

înregistrarea în contabilitate.

Factura se arhivează:

la furnizor: la compartimentul financiar contabil (exemplarul 3);

la cumpărător: la compartimentul financiar contabil (exemplarul 1). Circuitul facturii

Pagina 11 din 84


Fig.1.2 Circuitul facturii

Pagina 12 din 84


2. Avizul de însoţire a mărfii - serveşte ca:

document pentru eliberarea din magazie a produselor destinate vânzării;

document justificativ de scădere din magazia furnizorului;

document de însoţire pe timpul transportului;

document de bază pentru întocmirea facturii;

document de recepţie şi de primire în magazia cumpărătorului;

document justificativ de înregistrare în evidenţa tehnico-operativă în contabilitatea

furnizorului şi a clientului.

Se întocmeşte în 2 exemplare când marfa este însoţită pe timpul transportului de un

exemplar al facturii, sau în trei exemplare, în cazul subunităţilor care nu pot întocmi factura

în momentul livrării, iar marfa este însoţită de un exemplar al avizului de însoţire a mărfii.

La furnizor avizul de însoţire a mărfii circulă în felul următor:

la magazie, pentru eliberarea mărfii şi pentru înregistrarea în evidenţa operativă a

magaziei, strângându-se toate exemplarele de către gestionarul magaziei;

la delegatul unităţii care face livrarea sau la delegatul clientului, când se completează

în trei exemplare, al treilea exemplar se predă delegatului pentru a însoţi marfa;

la compartimentul desfacere, pentru înregistrarea livrării în evidenţa operativă şi

pentru întocmirea facturii (exemplarele 1 şi 2);

la compartimentul financiar-contabil, pentru înregistrarea financiar-contabilă,

exemplarul 2 însoţit de factură.

La cumpărător, avizul de însoţire a mărfii are următorul circuit:

la magazie, pentru a înregistra intrarea în gestiune a valorilor materiale primite

(exemplarul 1);

la compartimentul financiar-contabil, pentru efectuarea formelor de plată, precum şi

pentru înregistrarea în contabilitate, ataşat de exemplarul 1 al facturii.

Avizul de însoţire a mărfii se arhivează:

la furnizor: la compartimentul desfacere (exemplarul 1) şi la compartimentul

financiar-contabil, ataşat de exemplarul 3 al facturii (exemplar 2);

la cumpărător: la compartimentul financiar-contabil, ataşat de exemplarul 1 al facturi

(exemplar 1).

3. Extrasul de cont - este folosit pentru solicitarea sau confirmarea de la debitor a

sumelor neachitate.

Acesta circulă astfel:

Pagina 13 din 84


contabilul şef şi managerul unităţii, pentru semnare;

la unitatea plătitoare (exemplarul 1 şi 2) care restituie societăţii beneficiare

exemplarul 2, semnat pe verso;

la banca societăţii beneficiare (exemplarul 2).

4. Ordinul de plată - se foloseşte de către agentul economic în scopul plăţii

contravalorii mărfurilor primite, lucrărilor executate, serviciilor prestate de furnizori.

Furnizorul întocmeşte factura şi completează parţial ordinul de plată. Datele referitoare la

data primirii bunurilor, data recepţiei, data şi numărul documentului, semnăturile autorizate

sunt lăsate pentru a fi completate de cumpărător.

Ordinul de plată cu factura, împreună cu documentele anexă se remit direct

cumpărătorului, în funcţie de primirea şi recepţia mărfurilor, cumpărătorul iniţiază plata prin

depunerea celor trei exemplare ale ordinului de plată la banca sa. Termenul de depunere este

de maximum trei zile de la terminarea recepţiei.

Banca plătitorului virează suma în contul curent al furnizorului, diminuând contul

clientului.

La primirea celor trei exemplare ale ordinului de plată întocmite la cumpărător,

personalul operativ efectuează controlul de formă şi conţinut al documentului. Primul

exemplar serveşte la debitarea contului plătitorului, după care se clasează la documentaţia

zilei la bancă.

Al doilea exemplar stă la baza creditării contului beneficiarului, după care se

anexează la extrasul de cont al acestuia. Al treilea exemplar se restituie plătitorului, ca anexă

la extrasul de cont al acestuia şi ca dovadă a efectuării plăţii.

5. Chitanţa fiscală - serveşte ca:

document justificativ privind cumpărarea unor produse sau prestarea unor servicii, în

condiţiile în care nu se întocmeşte factură;

document justificativ de înregistrare în contabilitate.

Chitanţa fiscală se întocmeşte în două exemplare de către vânzător, pentru produsele

livrate sau serviciile prestate, pentru care documentele legale nu prevăd obligaţia furnizorului

de a emite factură. Este un document de însoţire pe timpul transportului.

Chitanţa fiscală circulă:

la cumpărător (exemplarul 1 cu ştampila unităţii). Exemplarul 2 rămâne în carnet,

fiind folosit ca document de verificare a operaţiilor efectuate în registrul de casă.

Se arhivează la compartimentul financiar-contabil, după utilizarea completă a

carnetului (exemplarul 2).

Pagina 14 din 84


6. Cecul - este utilizat de titularii de conturi bancare cu disponibil corespunzător creat

printr-un depozit bancar, prin operaţii de încasări sau prin abordarea unui credit.

Pentru ca persoana care ordonă plata (trăgătorul) să poată emite cecuri, banca îi

eliberează clientului său formulare de cecuri în alb, dacă acesta deţine un disponibil

corespunzător în cont.

Posesorul carnetului de cecuri completează formularele, le semnează şi le predă

beneficiarilor, care, la rândul lor, le vor prezenta băncilor unde îşi au conturile deschise

pentru încasat.

Cecul este plătibil la vedere.

Termenul de prezentare la plată al cecurilor emise şi plătibile în ţara noastră este de 8

zile, dacă cecul se plăteşte în localitatea în care s-a emis şi de 15 zile, în celelalte cazuri.

CAP II CONTABILITATEA RELAŢIILOR CU TERŢII

2.1 FLUXURI CONTABILE PRIVIND DECONTĂRILE CU FURNIZORII

În raport de obiectul şi sensul operaţiilor de decontare la “AGROTEHNOGRUP SA

Onesti se efectuează următoarele tipuri de înregistrări:

1) Pe baza facturii se înregistrează aprovizionarea unităţii cu grâu de la SC Spicul SA

în valoare de 545.000.000 lei. Taxa pe valoare adăugată deductibilă înscrisă în factură este de

19% (anexa 1):

% = 401 681.250.000

301 “Furnizori” 572.478.992

“Materii prime”

4426 108.771.008

“TVA deductibilă”

Pagina 15 din 84


2) Pentru a onora comanda SC Spicul SA solicită un avans în valoare de 50.000.000

lei, avans ce este achitat cu ordinul de plata numarul 104/05.03.2003

4091 = 5121 50.000.000

„Furnizori debitori „Conturi la bănci în lei”

pentru cumpărări de bunuri de natura

stocurilor”

3) În data de 15.03.2003 SC AGROTEHNOGRUP SA Onesti primeşte cantitatea de

grâu comandată şi emite un ordin de plată numarul 108/15.03.2003 pentru diferenţa de

valoare rămasă de achitat.

În urma acestei plăţii se regularizează şi avansul.

401 = % 681.250.000

„Furnizori” 409 50.000.000

„Furnizori debitori pentru

cumpărări de bunuri de natura

stocurilor”

5121 631.250.000

“Conturi la bănci în lei”

4) Se acordarea un avans societaţii Salina SA Tg. Ocna, în valoare de 20.000.000 lei,

în vederea aprovizionării cu sare, necesară producţiei. După efectuarea livrării, datorită

nerespectării condiţiilor de calitate prevăzute în contract, furnizorul acordă o reducere

comercială de 10%. Factura are o valoare de 45.000.000 lei, iar T.V.A. de 19%.

409 = 5121 20.000.000

„Furnizori deditori „Conturi la bănci în lei”


stocurilor”

sosirea materialelor şi calculul valorii de înregistrare

Pagina 16 din 84


- valoarea materială = 45.000.000 lei

- reducerea comercială 10% = 4.500.000 lei

- valoarea netă comercială = 40.500.000 lei

- T.V.A. 19% = 7.695.000lei

Total de plată = 48.195.000 lei

% = 401 48.195.000

302 „Furnizori”

Materiale consumabile” 40.500.000

4426 7.695.000

„TVA deductibilă”

pentru diferenţa rămasă de achitat, societatea AGROTEHNOGRUP SA emite un CEC

cu numarul B.H.308 465238 , scadenţa lui fiind pe data de 31.03.2003.

401 = % 48.195.000

„Furnizori” 4091 20.000.000

„Furnizori debitori


stocurilor”

5121 28.195.000

„Conturi la bănci în lei

5) Pentru pregătirea campaniei de primăvara societatea cumpără combustibilii pentru

care initial nu i se emite factură. Cantitatea recepţionată este de 500 litri, la preţul negociat de

25.700 lei/l., T.V.A. 19%.

% = 408 15.291.500

3022 „Furnizori facturi 12.850.000

„Combustibili” nesosite”

Pagina 17 din 84


4428 2.441.500

ulterior, la primirea facturii, înregistrăm următoarele:

408 = 401 15.291.500

„Furnizori facturi nesosite” „Furnizori”

Odată cu venirea facturii se realizează şi corectia TVA-ului,trecându-l din TVA

neexigibil în TVA deductibil.

4426 = 4428 2.441.500

„TVA deductibil” „TVA neexigibil”

6) În data de 18.03.2003 se primeşte factura de la R.E.N.E.L. pentru energia electrică

consumată pe luna februarie 2003, în valoare de 12.453.000 lei, cota de T.V.A. 19%.

% = 401 14.819.070

605 „Furnizori” 12.453.000

„Cheltuieli privind energia şi apa”

4426 2.366.070

„TVA colectată”

7) Datoria la R.E.N.E.L. este achitată cu chitanţa 1846261/19.03.2003.

401 = 5311 14.819.070

„Furnizori” „Casa în lei”

Pagina 18 din 84


8) Tot în data de 18.03.2003 SC Agrotehnogrup SA Onesti primeşte de la SC Apa –

Canal SRL Onesti factura numarul 0002456/15.03.2003, reprezentând consumul de apă pe

luna februarie 2003, în valoare de 12.450.203 lei, T.V.A. = 19%.

% = 401 14.815.742

605 „Furnizori” 12.450.203

„Cheltuieli privind energia şi apa”

4426

„TVA deductibil”

9) Pentru pregătirea utilajelor şi efectuarea reparaţiilor de riguare necesare pentru

campania de primăvară societatea apeleaza la firma „Aurel & Com” SRL Din contul de

disponibil se virează un avans în contul prestatorului, în suma de 7.380.000, reprezentând

avansul pentru executarea lucrărilor corespunzatoare.

4092 = 5121 7.380.000

„Furnizori debitori „Conturi la bănci în lei”

pentru prestări de servicii şi executări

de lucrări”

10) La data de 12.03.2003, pe baza ordinului de plată şi a extrasului de cont, se

înregistrează regularizarea relaţiei cu furnizorul, valoarea totală a facturii fiind de 23.346.300

lei.

401 = % 23.346.300

„Furnizori” 4092 7.380.000

„Furnizori debitori

pentru prestări de servicii şi executări

de servicii”

Pagina 19 din 84


5121 15.966.300

„Conturi curente la bănci”

11) In baza devizului cu numarul 111236/15.03.2003 se facturează de către SC

AUREL& COM SRL, reparaţia utilajelor.

% = 401 23.346.300

628 „Furnizori” 19.618.739

„Alte cheltuieli cu serviciile

executate de terţi”

4426 3.727.561


12) Se înregistrează, pe baza facturii şi a procesului verbal de recepţie, achiziţionarea

unei maşini Dacia berlineză, în valoare de 146.000.000 lei, T.V.A. 19%.

% = 404 173.740.000

2133 „Furnizori de imobilizări 146.000.000

„Mijloace de transport”

4426 27.740.000


13) Se înregistrează aprovizionarea cu furaje de la un partener extern, preţul exprimat

în dolari; cursul dolarului la data înregistrării operaţiunii este de 32.235lei/$. Valoarea facturii

este de 10.000 $. Factura furnizorului extern a fost achitată peste 2 luni, în condiţiile în care

cursul dolarului a crescut la 33.050 lei/$.

% = 401 322.350.000

3026 „Furnizori” 270.882.352

„Furaje”

4426 51.467.648

Pagina 20 din 84



-achitarea datoriei în dolari, la cursul efectiv de 33.050 lei/$

10.000 $ x 32235 lei = 322.350.000 lei

10.000 $ x 33.050 lei = 330.500.000 lei

diferenţă nefavorabilă = 8.150.000 lei

% = 5124 330.500.000

401 „Conturi la bănci în valută” 322.350.000

„Furnizori”

665 8.150.000

„Cheltuieli din diferenţe de curs valutar”

14) In data de 16.01.2003 se primeşte de la firma „Gramineea SRL”factura nr.

3218768 ce reprezintă chiria aferentă lunii decembrie 2003, pentru un buncar necesar

depozitari grâului. Chiria pe o luna calendaristică este de 3.737.250 lei cu TVA.

% = 401 3.737.250

612 „Furnizori” 3.140.546

„Cheltuieli cu redeventele,

locaţiile de gestiune şi chiriile”

4426 596.704


15) In data de 18.01.2003 se efectuează o reparaţie la maşina cu numarul

Pagina 21 din 84


BC-04-AGN , pentru care se primeşte factura nr.3524660, în valoare de 10.015.040

lei, TVA 19%, din care 1.800.000 lei c/v servicii de reparaţie si 6.616.000 lei c/v piese de

schimb.Reparaţia este efectuată la firma „Telrox SRL” Onesti.

% = 401 10.015.040

628 „Furnizori” 1.800.000

„Alte cheltuieli cu

serviciile executate de terţi”

6024 6.616.000

„Cheltuieli privind piesele de schimb”

4426 1.599.040


16) In luna ianuarie societatea achizitionează din import o instalaţie, facturată la o

valoare de 10.000 USD. Cursul dolarului este de 33.673 lei. Taxa vamala este de 10%, iar

comisionul vamal este de 0.25%, TVA 19%. Transportul instalaţiei a fost facturat la valoarea

de 6.000.000 lei plus TVA 19%.

La plata furnizorului extern cursul dolarului este de 33.732 lei.

-înregistrarea facturii furnizorului extern

-valoarea facturii în vama 10.000 USD x 33673 lei = 336.730.000 lei.

-taxa vamala 336.730.000 x 10% = 33.673.000

-comision vamal 336.730.000 x 0.25% = 841.825 lei

-baza de calcul a TVA 336.730.000 lei + 33.673.000 + 841.825 = 371.244.825; TVA

calculata în vama 371.244.825 x 19% = 70.536.517 lei

Inregistrarea facturii şi a declaraţiei vamale:

2131 = % 371.244.825

„Instalaţii tehnologice” 404 336.730.000

Pagina 22 din 84


„Furnizori de imobilizari”

446 34.514.825

„Alte impozite, taxe

şi vărsăminte asimilate”

Inregistrarea facturii de transport:

% = 401 7.140.000

624 „Furnizori” 6.000.000

„Cheltuieli cu transortul

de bunuri şi personal”

4426 1.140.000


Plata taxelor vamale şi a TVA-ului corespunzator

% = 5121 105.051.342

446 „Conturi la bănci 34.514.825

„Alte impozite, taxe şi în lei”

vărsăminte asimilate”

4426 70.536.517


Plata furnizorului extern când cursul dolarului este de 33.732 lei

% = 5124 337.320.000

404 „Conturi la bănci 336.730.000

„Furnizori de imobilizări” în valută”

665 590.000

„Cheltuieli din diferenţe de curs valutar

Pagina 23 din 84


Plata furnizorului de servicii de transport

401 = 5121 7.140.000

„Furnizori” „Conturi la bănci în lei”

17) In luna ianuarie 2003, societatea achiziţionează în leasing financiar un autoturism

marca VOLKSWAGEN PASSAT TL1.9 albastru antracit cu contractul nr. 5224/10.01.2003

în valoare de 22.696 euro, cursul la data contractului este de 35032 cu o dobândă de 7908

euro pe o perioada de 2 ani. Se achită 30% din valoare la data livrarii. Se achita cu OP.

Inregistrarea contractului de leasing

2133 = 167 795.086.272

„Mijloace de transport” „Alte împrumuturi şi datorii asimilate

471 = 1687 277.033.056

„Cheltuieli înregistrate în avans „Dobânzi aferente altor

împrumuturi şi datorii asimilate”

Achitarea a 30% din valoarea contractului la data de 20.03.2003 curs euro 35204 lei

% = 404 285.239.424

167 „Furnizori de imobilizări” 238.525.882

„Alte împrumuturi şi

datorii asimilate”

4426 45.542.429


665 1.141.113

Pagina 24 din 84


Cheltuieli din diferenţe de curs valutar”

Plata efectivă realizată prin bancă

404 = 5121 285.239.424

„Furnizori de imobilizări” „Conturi la bănci în lei”

18) SC AGROTEHNOGRUP SA cumpară ambalaje (pungi şi saci de polietilenă) de

la societatea Balkanic Prod SRL Focsani. Datoria faţă de furnizor este achitată cu efect de

plată., prin emiterea unei trate ce va fi acceptată la plata peste 60 de zile.

Valoarea unei pungi este de 495 lei cu TVA x 65.000 buc =32.175.000 lei

Valoarea sacilor este de 1520 lei cu TVA x 15.000 buc =22.800.000 lei

% = 401 54.975.000

3021 „Furnizori” 46.197.479

„Materiale auxiliare”

4426 8.777.521


Emiterea tratei pentru furnizorul Balkanic Prod SRL Focsani, va fi înregistrată în

contabilitate astfel:

401 = 403 54.975.000

„Furnizori” „Efecte de plătit”

La scadentă, se realizează plata efectivă din contul curent.

403 = 5121 54.975.000

Pagina 25 din 84


„Efecte de plătit” „Conturi la bănci în lei”

19) In urma unui contract de vănzare cumpărare, societatea achiziţionează margarină

pentru producţie, cu o concentraţie a grăsimilor de 57% de la firma Unirea SA Iasi, margarina

ce este ambalată în bidoane de plastic. Furnizorul cere restituirea bidoanelor, în numar de 40

buc.

Valoarea margarinei este 21.530.000 lei fara TVA, iar c/v unui bidon este de 75.000

lei bucata.

% = 401 25.620.700

301 „Furnizori” 21.530.000

„Materii prime”

4426 4.090.700


In acelaşi timp se receptionează ambalajele:

% = 401 3.570.000

3023 „Furnizori” 3.000.000

„Materiale pentru ambalat”

4426 570.000


Concomitent societatea îşi înregistrează şi obligaţia pentru ambalajele primite, precum

şi obligaţia societăţii Unirea SA Iasi de a restitui contravaloarea acestora când vor fi trimise

înapoi.

4091 = 401 3.570.000

„Furnizori debitori pentru „Furnizori”

cumpărări de bunuri de natura stocurilor”

Pagina 26 din 84


In momentul restituirii preţul ambalajele scăzuse de la 75.000 lei la 55.000 lei buc,

acest lucru reprezentând o pierdere pentru SC Agrotehnogrup SA, fapt pentru care aceasta va

fi înregistrată ca o pierdere.

% = 409 3.570.000

401 „Furnizori debitori 2.200.000

„Furnizori pentru cumpărări de bunuri

de natura stocurilor”

608 1.370.000

“Cheltuieli privind ambalajele”

20) In data de 08.03.2003, se primeşte factura de la Romtelecom SA pentru convorbiri

telefonice, în valoare de 4.569.230 lei, TVA 19%. Factura este achitată cu numerar cu

chitanta nr.42589 (anexa 3) pe data de 20.04.2003.

% = 401 5.437.384

626 „Furnizori” 4.569.230

„Cheltuieli poştale şi taxe de telecomunicaţii”

4426 868.154


401 = 5311 5.437.384


21) Societatea AGROTEHNOGRUP SA cumpără 324 bonuri de masă la valoarea de

53000 lei/buc de la firma SODEXHO PASS ROMANIA SRL. Aceste bonuri de masă sunt

utilizate în luna aprilie 2003.Comisionul plătit pentru tiparirea acestor bonuri este de 10% din

valoare.

% = 401 19.215.468

Pagina 27 din 84


5328 „Furnizori” 17.172.000

„Alte valori”

628 1.717.200

„Alte cheltuieli cu

serviciile executate de terţi”

4426 326.268


22) Factura este achitata cu OP 265/12.03.2003 în contul firmei SODEXHO PASS

ROMANIA SRL, numarul 724849024 deschis la CITIBANK Romania.

401 = 5121 19.215.468


23) Pentru personalul care face naveta din alte localitaţi, se asigura transport gratuit.

In aceste conditii societatea plateste firmei Onetrans SA contravaluarea biletelor de călătorie.

% = 401 4.235.000

5323 „Furnizori” 3.558.824

„Tichete şi bilete de călătorie”

4426 676.176


24) Societatea plăteşte aceste bilete prin caseria unităţii.

401 = 5311 4.235.000


24) In vederea atragerii de noi parteneri de afaceri, societatea distribuie prin

intermediul serviciilor poştale material publicitar. Pentru aceasta societatea cumpară timbre

poştale.

Pagina 28 din 84


626 = % 2.500.000

„Cheltuieli poştale 401 2.000.000

şi taxe de comunicaţie” „Furnizori”

5321 500.000

“Timbre fiscale

şi postale”

25) Pe baza facturii numarul 45789/12.03.2003 societatea AGROTEHNOGRUP SA

cumpăra 10 bilete de odihna şi tratament în valoare de 54.000.000 ( valoarea unui bilet este

de 5.400.000 lei pentru 7 zile), urmând ca angajaţii să achite din salarii 50% din valoarea

acestora.

% = 401 54.000.000

5322 „Furnizori” 45.378.151

„Bilete de odihnă

şi tratament”

4426 8.621.849


% = 5322 54.000.000

658 „Bilete de odihnă şi 27.000.000

„Alte cheltuieli tratament”

de exploatare”

428 27.000.000

„Alte datorii şi creanţe

in legatura cu personalul”

26) Aceste bilete de odihnă şi tratament sunt achitate prin bancă.

401 = 5121 54.000.000


Pagina 29 din 84


27) In baza facturii numarul 523469/22.03.2003 societatea cumpără de la firma

Primex SA Tg. Secuiesc un frigider Artic CV12A în valoare de 7.199.000 lei şi un aragaz

Zanusii ZC 5040S alb în valoare de 5.699.000.

% = 401 12.898.000

303 „Furnizori” 10.838.655

„Materiale de natura

obiectelor de inventar”

4426 2.059.345


Plata este efectuată în momentul ridicării obiectelor cu numerar.

401 = 5311 12.898.000


27) Pentru a menţine starea de curăţenie a încăperilor de depozitare, societatea

cumpară de la societatea METRO cu factura BXR 00425356/15.03.2003 produse de

curaţenie. Aceste produse sunt date pe consum.

% = 401 5.620.000

611 „Furnizori” 4.722.689

„Cheltuieli cu întreţinerea

şi reparaţiile”

4426 897.311


Plata se face cu numerar.

Pagina 30 din 84


401 = 5311 5.620.000

„Furnizori” „Casa in lei”

28) Societatea AGROTEHNOGRUP SA cumpără mărfuri pentru magazinele proprii

de la firma Licurici SRL Onesti. Initial nu se emite factura.

% = 408 126.532.000

371 „Furnizori facturi 106.329.412

„Mărfuri” nesosite”

4428 20.202.588

“TVA neexigibil”

In momentul primirii facturii se face urmatoarea înregistrare:

408 = 401 126.532.000

„Furnizori facturi nesosite” „Furnizori”

Plata este efectuată prin bancă în doua transe.

401 = 5121 126.532.000


30) O cantitate de 200 kg de zahar, cumparată de la firma Adria SRL Onesti a fost

retrasă de la vânzare şi consumată în activitatea de producţie.

% = 401 3.100.000

301 „Furnizori” 2.605.042

„Materii prime”

Pagina 31 din 84


4426 494.958

TVA deductibil”

% = 401 -3.100.000

371 „Furnizori” -2.605.042

„Marfuri”

4426 - 494.958


371 = % -1.011.500

„Marfuri” 378 - 850.000

„Diferenţe de preţ

la mărfuri”

4428 - 161.500

„TVA neexigibilă”

2.2 FLUXURI CONTABILE PRIVIND DECONTARILE CU

CLIENŢII

1) SC AGROTEHNOGRUP SRL vinde conform facturii nr.825360/10.01.2003 paste

făinoase societatii Alimon SA Onesti. Pungile de paste făinoase sunt puse în saci de

polietilena astfel:

-paste făinoase preţ /buc 4.500 67.500.000 lei

- ambalaj 2.500.000 lei

TOTAL 62.500.000 lei

TVA 19% 13.300.000 lei

TOTAL 75.800.000 lei

Pagina 32 din 84


4111 = % 75.800.000

„Clienţi” 701 67.500.000

„Venituri din vânzarea

produselor finite”

707 2.500.000


mărfurilor”

4427 13.300.000


2) Societatea primeşte de la SC Alimon SA Onesti un avans în valoare de 15.000.000

lei în contul curent cu numarul 2511.1-45.1/rol deschis la BCR Onesti.

5121 = 419 15.000.000

„Conturi la bănci în lei” „Clienţi creditori”

Incasarea efectiva prin contul curent determină şi regularizarea avansului

% = 4111 75.800.000

419 „Clienţi” 15.000.000

„Clienţi creditori”

5121 60.800.000

„Conturi la bănci în lei”

3) In data de 15.03.2003 societatea vinde din stoc 6235 kg.făina calitatea a doua la

preţul de 10.500 lei/kg. societaţii Leasing Group SRL Onesti. Intru-cât faina nu era la

calitatea dorită se acorda o reducere de 10%, TVA 19%.

4111 = % 77.906.325

„Clienţi” 701 65.467.500



Pagina 33 din 84


4427 12.438.825

„TVA colectat”

4)Pentru că SC Leasing Grup SRL Onesti achită înainte de termenul fixat

contravaluarea produselor cumpărate, societatea SC Agrotehnogrup SA se hotăraşte să acorde

o reducere financiara sub formă de scont în valuare de 4%.

% = 4111 3.116.253

667 „Clienţi” 2.618.700

„Cheltuieli privind sonturile

acordate”

4426 497.553


Se realizează încasarea propru-zisa a facturii .

5121 = 4111 74.790.072

„Conturi la bănci în lei” „Clienţi”

5) Se vinde către clienţi produse de panificaţie, sumele încasate sunt înregistrate la

sfârşitul zilei în monetar.

5311 = % 85.250.600

„Casa în lei” 701 71.639.160



4427 13.611.440

“TVA colectat”

6) Conform contractului nr.405/16.06.2002 se livreaza mărfuri expediate în

ambalajele restituibile conform facturii nr. 2035493/15.03.2003.

Pagina 34 din 84


-mărfuri 125.625.850 lei

-TVA 19% 23.868.912 lei

-ambalaje restituibile

(500 buc x 30.000 lei) 15.000.000 lei

TOTAL 164.494.762 lei

4111 = % 164.494.762

„Clienţi” 707 125.625.850


mărfurilor”

4427 23.868.912

„TVA colectat”

419 15.000.000


Marfa este achitata cu bilet la ordin, iar scadenţa este peste 30 de zile.

5121 = 413 164.494.762

„Conturi la bănci în lei” „Efecte de primit de la clienţi”

Peste 30 de zile decontarea este făcută prin intermediul băncii, iar aceasta îşi opreşte

un comision de 120.000 lei, TVA 19%.

5113 = 413 164.494.762

„Efecte de încasat” „Efecte de primit de la client”

% = 5113 164.494.762

5121 “Efecte de încasat” 164.351.962


627 120.000

„Cheltuieli cu serviciile bancare şi asimilate”

4426 22.800

Pagina 35 din 84



Rambursarea a contravalorii ambalajelor restituite de client la preţul cu care au fost

facturate la livrarea marfii (500 buc x 30.000 lei) se realizează cu dispozitia de plată

nr.150/16.03.2003 .

419 = 5121 15.000.000

„Clienţi creditori” „Conturi la bănci în lei”

7) Societatea Agrotehnogrul SA livrează la export produse finite în valoare de 30.000

$, cursul este de 32.250 lei , pe baza facturii nr 7895345 /20.01.2003.

-înregistrarea în contabilitate a livrării efectuate pe baza de factură este urmatoarea:

15.000 $ x 32.250 lei = 483.750.000 lei

4111 = 701 483.750.000

„Clienţi” „Venituri din vânzarea


In momentul încasării societatea cursul valutar a crescut la valoarea de 33.725lei/$,

înregistrându-se astfel venituri din diferenta de curs valutar.

15.000 $ x 33.725 lei= 505.875.000 lei

5124 = % 505.875.000

„Conturi la bănci în valută” 4111 483.750.000

Pagina 36 din 84


„Clienţi”

765 22.125.000

„Venituri din diferenţe

de curs valutar”

8) În perioada 05.03.2003-09.03.2003, societatea efectuează arături de primavara pe o

suprafata de 24.000 ha.

4111 = % 21.000.000

„Clienţi” 704 17.647.059

„Venituri din lucrări

executate şi servicii prestate”

4427 3.352.941


9) Pentru lucrarea efectuată clientul semnează CEC CU BM.300 00671136 (anexa 5).

413 = 4111 21.000.000

„Efecte de primit de la clienţi” „Clienţi”

10) La scadentă , societatea prezinta CEC-ul spre încasare.

5121 = 413 21.000.000

„Conturi la bănci în lei” „Efecte de primit de la clienţi”

10) SC Agrotehnogrup SA vinde carne calitatea I, societăţii Alimon SA Oneşti, în

acel moment societatea nu întocmeşte factura ci doar un aviz de insotire o marfii (anexa 2).

Pagina 37 din 84


418 = % 150.500.000

„Clienţi facturi de întocmit” 701 126.470.588



4428 24.029.412

„TVA neexigibil”

11) Pe data de 15.03.2003 se întocmeşte factura numarul 724563

4111 = 418 150.500.000

„Clienţi” „Clienţi facturi de întocmit”

4428 = 4427 24.029.412

„TVA neexigibila” „TVA colectată”

12) SC Alimon SA Onesti achită parţial factura cu ordinul de plată (anexa

3)nr.450/20.03.2003 (130.500.000 lei), diferenţa este achitată prin casa cu chitanta numarul

1452639/30.03.2003 (anexa 4).

4111 = 5121 130.500.000

„Clienţi” „Conturi la bănci în lei”

4111 = 5311 20.000.000

„Clienţi” „Casa în lei”

Pagina 38 din 84


SC Interagroaliment SRL Oneşti cumpară tărâţă cu factura nr.24569/22.03.2003.

Aceasta factura este încasata cu chitanţa numarul 125468/22.03.2003.

4111 = % 10.235.425

“Clienţi” 703 8.601.197

“Venituri din vânzarea

produselor reziduale”

4427 1.634.228

“TVA colectată”

5311 = 4111 10.235.425

“Casa în lei” “Clienţi”

14) SC AGROTEHNOGRUP SA realizează firmei Panimon SA Oneşti o reparaţie

la un cuptor pe vatră. Aceasta reparaţie este facturată cu factura numarul

000456/23.03.2003. Plata se face prin contul deschis la BRD-Societe General cu numărul

251100996800833.

4111 = % 22.536.000

„Clienţi” 704 18.937.815

„Venituri din lucrări

executate şi servicii prestate”

4427 3.598.185

„TVA colectat”

5121 = 4111 22.536.000

„Conturi la bănci în lei” „Clienţi”

Societatea Agrotehnogrup SA vinde spaţiul comercial aflat în strada Oituz

Pagina 39 din 84


nr.30/2 societaţii Penta Sat SRL. Societatea respectivă plateşte un avans de

250.000.000 lei.

5121 = 419 250.000.000

„Conturi la bănci în lei” „Clienţi creditori”

4111 = % 450.000.000

„Clienţi” 7583 378.151.261


activelor şi alte operaţii de capital

4427 71.848.739

„TVA colectat”

Se achita diferenţa pentru spaţiul comercial aflat în strada Oituz nr.30/2.

% = 4111 450.000.000

419 „Clienţi” 250.000.000


5121 200.000.000


16) Societatea primeşte de la firma Pambac SA Bacau o trată pentru o factura mai

veche. Aceasta este depusa la bancă urmând să fie încasata peste 90 de zile.

413 = 4111 625.506.000

Efecte de primit de la clienţi” „Clienţi”

Deoarece societatea avea nevoie de lichidităti înainte de scadentă efectului de comerţ,

prezinta respectivul efect la bancă spre scontare, reţinându-i-se, pe lângă comision şi o

anumită dobândă.

5114 = 4111 625.506.000

Pagina 40 din 84


„Efecte remise spre scontare” „Clienţi”

Acordarea de catre bancă a creditului de scont

% = 5114 625.506.000

5121 „Efecte remise spre 607.045.880

„Conturi la bănci în lei” scontare”

667 12.510.120

„Cheltuieli privind sconturile

acordate”

627 5.000.000

„Cheltuieli cu serviciile

bancare şi asimilate”

4426 950.000


Societatea Agrotehnogrup SA vinde brânza de vaci şi lapte societăţii Carlacton

SRL Oneşti, pentru care nu s-a emis factura în momentul vânzării. Marfa vândută are

valoarea de 15.263.000 lei, TVA 19%.

418 = % 18.162.970

„Clienţi facturi de întocmit” 701 15.263.000



4428 2.899.970

„TVA neexigibilă”

La întocmirea facturii se înregistrează:

4111 = 418 18.162.970

„Clienţi” „Clienţi facturi de întocmit”

Pagina 41 din 84


4428 = 4427 2.899.970

„TVA neexigibilă” „TVA colectată”

CAP.III NOŢIUNI GENERALE PRIVIND TERŢII

3.1 CONCEPTUL DE TERŢI

În vederea realizării obiectivului lor de activitate, agenţii economici intră în relaţii

economice diverse, atât în cadrul procesului de aprovizionare cât şi de desfacere, din aceste

relaţii rezultând atât drepturi (creanţe) cât şi obligaţii (datorii). În urma acestor relaţii,

fiecare agent economic se regăseşte în dublă ipostază atât de vânzător cât şi de cumpărător.

În acest sens contabilitatea financiară are menirea de a furniza informaţii atât pentru

necesităţi proprii cât şi în relaţii cu întreprinderi, asociaţii sau acţionarii, clienţii, furnizorii,

băncile, organismele fiscale şi alte persoane fizice sau juridice.

Datoriile şi creanţele faţă de partenerii de afaceri se sting atât prin achitarea şi

încasarea contravalorii acestora în numerar cât şi prin diverse efecte de comerţ. Astfel în

economia de piaţă o amploare deosebită o iau vânzările de bunuri şi servicii pe credit

comercial, acesta fiind acordat pe termen scurt şi mijlocit de utilizarea efectelor de comerţ.

Printre efectele de comerţ cele mai des întâlnite, exemplificăm: cambia, biletul la

ordin, warantul, cecul, biletul la purtător, acreditivul, etc.

Informaţiile contabilităţii au semnificaţii majore, ce stau la baza fundamentării

deciziilor ce provin fie din conturile sintetice şi analitice, fie din calculele de sinteză, balanţa

de verificare, bilanţ contabil, cont de profit şi pierderi, calculul costurilor şi analize

comparative.

Categoria economică a decontărilor (a transferului între societaţi) şi a unor relaţii

patrimoniale adiacente acestora îmbraca o varietate de forme ca urmare a intensificării

cooperarii schimburilor comerciale, creării permanente de drepturi şi obligatii urmate apoi de

stingerea lor.

Plasat la intersecţia circuitului de bunuri şi valori destinate schimbului de drepturi şi

obligaţii decurgând din relaţii firesti cu partenerii de afaceri (terţi) agentul economic se afla

simultan atât in ipostaza de creditor în unele relaţii cât şi în cea de creditor pentru alte relaţii

Pagina 42 din 84


în funcţie de sensul circuitului valorilor materiale, drepturilor şi obligaţiilor şi implicit a

banilor.

În condiţii normale ar trebui să funcţioneze regula potrivit căreia dacă cumperi -

plăteşti, iar dacă vinzi – încasezi. În realitate există abateri de la această regulă cauzate de

adaptări sau întârzieri de sincope şi inversări ale ordinei circuitului de schimb, pentru care

contabilitatea este chemată să facă ordinea necesară şi să implice gestionar şi monetar –

financiar atât agentul cât şi terţii ei.

Relaţiile ce se stabilesc între întreprinderi şi terţi generează anumite drepturi şi

obligaţii, creanţe şi datorii care duc la o modificare permanentă a structurii patrimoniului şi la

o continuă transformare.

Evidenţierea efectivă a creanţelor şi datoriilor în contabilitate se face la valoarea lor

nominala, adica valoarea efectivă în momentul apariţiei lor. Exista posibilitatea ca, la

inventariere valoarea unor astfel de creanţe sau datorii să fie diferită de valoarea lor

nominală. În acest caz, aplicând principiul prudenţei, se va ţine seama de deprecierea

creanţelor, îndeosebi, şi se vor constitui provizioane pentru depreciere.

Apariţia şi deci, evidenţierea efectiva a creanţelor şi datoriilor se înregistrează pe baza

documentelor justificative (factură, chitanţă, stat de plată, decont, listă de avans etc.). Daca

operaţiunea are loc înainte ca documentul justificativ să fi sosit sau înainte de întocmirea

acestuia, atunci înregistrarea se va face în conturi distincte de aşteptare pâna la apariţia

documentului, când va avea loc transferul în conturile de creanţă sau de datorii.

Potrivit art. 15 din Legea contabilitaţii 82/1991, republicată, modificată şi completată

prin O.G. 61/2001, contabilitatea furnizorilor şi clienţiilor, a celorlalte datorii şi creanţe se

ţine pe categorii, precum şi pe fiecare persoană fizică sau juridică.

În acest sens, în contabilitatea analitică, furnizorii şi clienţi se grupează astfel: interni

şi externi, iar în cadrul acestora pe termene de plată, respectiv de încasare.

Pentru evidenţa creanţelor şi datoriilor, în planul de conturi a fost rezervată o clasă

anume de conturi, clasa IV “ Conturi de terţi”, în cadrul căreia conturile au fost sistematizate

în mai multe grupe corespunzătoare diferitelor categorii de decontări:

GRUPA 40- FURNIZORI ŞI CONTURI ASIMILATE

GRUPA 41- CLIENŢI ŞI CONTURI ASIMILATE

3.2 DELIMITĂRI ŞI STRUCTURI PRIVIND TERŢII

Pagina 43 din 84


Obictivul principal al contabilităţii financiare este furnizarea informaţiilor atât pentru

necesităţile proprii, cât şi în relaţiile întreprinderii cu asociaţii sau acţionarii, clienţii,

furnizorii, băncile, organele fiscale şi alte persoane juridice şi fizice.

Creanţa se defineşte ca actul prin care se certifică dreptul creditorului de a primi la un

anumit termen o sumă de bani sau alte bunuri economice. Titularul unei creanţe este numit în

mod genetic creditor. În desfăsurarea activitaţii sale, întreprinderea înregistrează creanţe în

relaţiile cu clienţii (creanţe-clienţi,efecte de primit), cu debitorii, cu personalul, cu bugetul

statului (TVA de recuperat, vărsaminte de impozite peste suma reala), cu bugetul asigurărilor

sociale, precum şi în cadrul grupului, cu asociaţii, cu subunităţile şi chiar cu furnizorii

(furnizori-debitori).

Pentru evidenta creanţelor unităţii patrimoniale, izvorîte din livrările de produse şi

mărfuri, executări de lucrari şi prestări de servicii, se folosesc conturile:

411 CLIENŢI

4111 CLIENŢI

4118 CLIENŢI INCERŢI SAU ÎN LITIGIU

413 EFECTE DE PRIMIT DE LA CLIENŢI

418 CLIENŢI- FACTURI DE INTOCMIT

419 CLIENŢI- CREDITORI

Datoria este obligaţia contractată faţă de un terţ şi care presupune plata unei sume de

bani, livrarea unui bun, prestarea de servicii sau executarea de lucrări în folosul acestuia.Cel

care are o datorie, poate fi numit debitor. Datoriile apar între relaţiile dintre întreprindere şi

furnizori ( furnizori, furnizori de imobilizări, efecte de plătit), cu personalul, cu bugetul

statului, cu bugetul asigurărilor sociale, în cadrul grupului, cu asociaţii, cu creditorii diverşi,

precum şi cu clienţii (clienţi-creditori).

Datoriile se înregistrează pe baza documentelor de livrare emise de furnizori,

respectiv facturi. Decontarea datoriilor faţă de furnizori se poate face:

1.prin achitarea lor pe bază de facturi şi instrumente de plată corespunzatoare

formelor de decontare utilizate

2.pe seama creditului acordat de furnizor, în care scop beneficiarul emite furnizorului

un bilet la ordin, sau acesta acceptă cambia emisă de furnizor. Aceste înscrisuri numite efecte

Pagina 44 din 84


de comerţ sunt titluri negociabile care reprezintă creanţe decontabile la vedere sau pe termen

scurt, în beneficiul persoanelor care le posedă.

Pentru evidenţa obligaţiilor de plată, stabilite prin intermediul efectelor de comerţ,

după caz, sunt folosite urmatoarele conturi:

401 FURNIZORI

403 EFECTE DE PLĂTIT

404 FURNIZORI DE IMOBILIZĂRI

405 EFECTE DE PLĂTIT PENTRU IMOBILIZĂRI

408 FURNIZORI – FACTURI NESOSITE

409 FURNIZORI – DEBITORI

4091 FURNIZORI – DEBITORI PENTRU CUMPĂRARI DE BUNURI DE

NATURA STOCURILOR

4092 FURNIZORI – DEBITORI PENTRU PRESTARI DE SERVICII ŞI

EXECUTĂRI DE LUCRĂRI

CONTABILITATEA DATORIILOR ŞI A CREANŢELOR

COMERCIALE

În vederea realizării obiectivului lor de activitate, agenţii economici intră în relaţii

economice diverse, în cadrul procesului de aprovizionare şi desfacere, relaţii din care se nasc

drepturi (creanţe) şi obligaţii (datorii).

În marea lor diversitate, aceste relaţii se întrepătrund într-un circuit în care fiecare

agent economic se află în dublă ipostază, atât de vânzător, cît şi de cumpărător.

În funcţie de poziţia pe care agentul economic o are de o parte sau de cealaltă parte a

“tejghelei comerciale”, se creează raporturi juridice de drepturi sau de obligaţii.

Strângerea acestor creanţe (datorii) se face de obicei prin intermediul mijloacelor

băneşti, utilizând:

-operaţiuni băneşti de decontare cu numerar şi fără numerar

-operaţiuni de decontare prin efecte comerciale

Relaţiile cu partenerii sunt evidenţiate în contabilitatea unei clase de conturi de terţi.

Se regăsesc aici creanţele faţă de alte persoane, precum şi datoriile întreprinderii.

Pagina 45 din 84


“Creanţa reprezintă contrapartea unei datorii şi se concretizează în dreptul de a

pretinde plata unei sume de bani, livrarea unui bun, prestarea unor servicii, executarea unei

lucrări”.

Titularul unei creanţe este numit în mod generic “creditor”. În desfăşurarea activităţii

sale, întreprinderea înregistrează creanţe în relaţiile cu terţii astfel: în relaţiile cu clienţii

(creanţă-client, efecte de primit), în relaţiile cu furnizorii (furnizori-debitori).

“Datoria este obligaţia contractată faţă de un terţ şi care presupune plata unei sume de

bani, prestarea de servicii, livrarea unui bun sau executarea de lucrări în folosul acestuia”i

În mod generic, cel care are o datorie poate fi numit debitor. Datoriile apar în relaţiile

dintre întreprindere şi furnizori (furnizori, furnizori de imobilizări, efecte de plătit), precum şi

cu clienţii. (clienţi debitori).

Trebuie subliniat faptul că nu este permisă compensarea creanţelor cu datoriile. Ele

trebuie să apară distinct în conturile întreprinderii, pentru ca acestea să respecte cerinţa de

fidelitate a imaginii patrimoniului.

Definirea noţiunilor de furnizori şi clienţi

Furnizorii sunt persoane juridice sau fizice, cărora unităţile patrimoniale le sunt

datoare cu valori pentru materialele, mărfurile sau serviciile de care au beneficiat de la acele

persoane şi pentru care plata se face ulterior.

Datoriile faţă de furnizori sunt datorii din exploatare, ce apar ca urmare a operaţiilor

de aprovizionare a unităţilor patrimoniale cu cele necesare în vederea desfăşurării în bune

condiţii a activităţii lor.

Obligaţiile unităţilor patrimoniale faţă de furnizorii lor se ridică la nivelul valorii

bunurilor, lucrărilor şi serviciilor primite, inclusiv cota de T.V.A. aferentă. În situaţia în care

furnizorul acordă reduceri comerciale, valoarea de înregistrare a obligaţiei este la nivelul

preţului comercial plus cota de T.V.A. aferentă. Cu alte cuvinte, valoarea de înscriere a

datoriei intrate în patrimoniu este valoarea ei nominală de rambursare.

Datoriile în devize se înregistrează în lei la cursul de schimb în vigoare la data

efectuării tranzacţiei. Diferenţele de curs valutar între data înregistrării datoriei şi cea a plăţii

se înregistrează ca şi cheltuieli sau minusuri financiare, după cum diferenţele de curs valutar

sunt nefavorabile sau favorabile.

Pagina 46 din 84


Stingerea datoriilor faţă de furnizori se face prin achitarea contravalorii datoriilor cu

numerar, prin operaţiuni de decontare fără numerar sau prin efecte comerciale.

Clienţii sunt persoane fizice sau juridice, având calitatea de cumpărători sau

beneficiari potenţiali ori efectivi ai bunurilor, lucrărilor sau serviciilor oferite spre vânzare de

un agent economic.

Cea mai mare parte a creanţelor agenţilor economici sunt legate direct de exploatare,

adică de acel domeniu care face obiectul principal al funcţionării lor. Creanţele faţă de clienţi

rezultă ca urmare a vânzării producţiei, respectiv realizării lucrărilor sau serviciilor şi au în

contrapartidă venituri din exploatare.

Creanţele întreprinderii faţă de clienţii săi îşi au izvorul în schimbul de consimţământ,

concretizat într-o comandă fermă din partea clientului şi acceptată de producător sau având ca

bază contractele încheiate.

Creanţele devin certe în momentul transferului de proprietate pentru vânzări şi în

momentul realizării lor pentru lucrări şi servicii.

Transferul de proprietate se produce deci în momentul livrării bunurilor, respectiv al

realizării lucrărilor sau prestaţiilor de servicii, moment care corespunde cu facturarea.

Pe baza facturii, creanţele se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare în

patrimoniu, care corespunde cu valoarea lor nominală.

În cazul în care se acordă reduceri comerciale, valoarea nominală este dată de netul

comercial, la care se adaugă T.V.A. În situaţia că se acordă clienţilor şi reduceri financiare,

valoarea nominală a creanţei este dată tot de netul comercial, scontul acordat înregistrându-se

separat, ca şi o cheltuială financiară.

Creanţele în devize se înregistrează în contabilitate în lei, la cursul de schimb în

vigoare la data efectuării operaţiunilor.

Stingerea creanţelor faţă de clienţi se face prin încasarea contravalorii acestora, pe

baza decontărilor cu numerar, fără numerar sau prin efecte comerciale.

Efectele de comerţ

În condiţiile economiei de piaţă, o amploare deosebită o iau vânzările de bunuri,

lucrări şi servicii pe credit comercial, adică cu achitarea ulterioară, la un anumit termen

stabilit, a preţului curent.

Creditul comercial este acordat pe termen scurt şi este mijlocit de utilizarea efectelor

de comerţ. Efectele de comerţ sunt titluri negociabile, care reprezintă creanţe decontabile la

vedere sau la termen scurt, în beneficiul persoanelor care le posedă.

Pagina 47 din 84


Sub aspect patrimonial, efectul comercial încorporează o creanţă transmisibilă odată

cu trecerea acestuia din proprietatea unei persoane în proprietatea alteia.

În practica ţărilor cu economie de piaţă, gama de efecte comerciale este foarte diversă:

cel mai vechi este cambia, care este un act de comerţ; biletul la ordin semnat de un

comerciant, este supus unor reglementări foarte apropiate cambiei; warantul este un bilet la

ordin garantat prin gaj; cecul, deşi nu este un act de comerţ prin forma sa, se bucură de o

legislaţie actuală copiată după cea referitoare la cambie; biletul la purtător şi-a găsit aplicaţii

noi şi importante în cadrul titlurilor de creanţe negociabile.

Cambia este un titlu de credit în temeiul căruia o persoană (emitent) se obligă să

plătească necondiţionat sau dispune să se plătească tot astfel, de către altă persoană, la data şi

locul indicate în cambie, o sumă de bani aceluia pe care cambia îl desemnează.

Cambia este de două feluri:

-bilet la ordin;

-trată sau poliţă .

Altfel spus, ordinul dat de o persoană numită tras, de a plăti necondiţionat o sumă de

bani determinată, la scadenţă şi la locul menţionat în cuprinsul titlului.

Elementele esenţiale ale cambiei sunt:

-denumirea de cambie;

-ordinul de a plăti o sumă determinată;

-numele persoanei care trebuie să plătească, trasul;

-scadenţa care poate fi: la vedere, la un anumit termen de la vedere, la un anumit

termen de la data emiterii sau la o zi fixă;

-locul unde trebuie efectuată plata;

-numele beneficiarului;

-data şi locul emiterii;

-semnătura trăgătorului.

Biletul la ordin este un titlu de credit girabil, formal şi complet, care constată

angajamentul emitentului (semnatarului) de a plăti el însuşi beneficiarului sau la ordinul

acestuia, o sumă de bani, la o dată determinată. Legea bancară defineşte, în mod implicit,

biletul la ordin prin indicarea, într-un formular tipizat, a elementelor pe care acesta trebuie să

le conţină şi anume: denumirea de bilet la ordin, promisiunea necondiţionată de a plăti o

sumă determinată, scadenţa, locul plăţii, numele persoanei căreia sau la ordinul căreia se va

plăti, data şi locul în care a fost emis biletul la ordin, semnătura celui care emite biletul la

ordin.

Pagina 48 din 84


Warantul este un titlu de credit reprezentativ al mărfii încredinţate spre păstrare

depozitarului de către deponent, titlu a cărui transmitere prin gir are semnificaţia constituirii

unui gaj în favoarea giratorului. Ca titlu de credit, warantul poate fi nominativ, la ordin sau la

purtător.

Cecul este un înscris prin care o persoană (trăgător, emitent) dă ordin unei bănci (tras)

să plătească o sumă de bani unei terţe persoane (beneficiar). Este plătibil, în toate cazurile la

vedere.

Acreditivul este o dispoziţie financiară, dată de o societate comercială unei bănci, de a

plăti din disponibilul existent în contul său din bancă, sau din creditul pe care aceasta i-l

acordă unui beneficiar, o sumă de bani unei terţe persoane, în condiţiile stabilite de emitentul

dispoziţiei. Acreditivul constituie o formă de asigurare anticipată a plăţii şi se foloseşte în

cazul în care este prevăzut ca modalitate de decontare, în contractele de vânzare - cumpărare.

Compensarea, ca formă de decontare a drepturilor de creanţă, constă în compensarea

între doi parteneri a drepturilor de creanţă, cu obligaţiile acestora, fie prin primirea în schimb

de către furnizor de la cumpărător a unor mărfuri.

Evaluarea creanţelor şi datoriilor se face în momentul apariţiei lor, la valoarea

nominală, respectiv:

-la data apariţiei datoriilor, cu sumele în lei, datorate;

-la data apariţiei creanţelor, cu sumele în lei, de încasat sau de decontat.

Valoarea nominală a datoriilor şi creanţelor este dată de suma înscrisă în documentele

care consemnează apariţia lor.

Creanţele şi datoriile în devize se înregistrează în contabilitate în lei, la cursul de

schimb în vigoare la data efectuării operaţiilor prin care acestea s-au constituit.

Pe măsura lichidării lor, deci a plăţii datoriilor, respectiv a încasării creanţelor în

devize, diferenţele de curs valutar între data înregistrării lor şi data încasării, respectiv a plăţii

lor, se înregistrează ca venituri sau cheltuieli financiare, după caz.

Dacă la sfârşitul exerciţiului financiar datoriile şi creanţele în valută nu sunt lichidate,

se face conversia lor, în funcţie de cursul valutar existent la finele anului. Astfel, diferenţele

de curs valutar dintre mărimea acestuia la finele anului, faţă de data apariţiei lor, se

înregistrează în conturile de cheltuieli (nefavorabile) sau de venituri (favorabile), după caz şi

se reiau la deschiderea exerciţiului următor. Pentru diferenţele de conversie nefavorabile şi

cele favorabile se constituie provizioane pentru deprecierea creanţelor.

Un rol important în ţinerea evidenţei clare a datoriilor şi creanţelor îl au sistemele

informatice.

Pagina 49 din 84


Conceptul de sistem informaţional financiar – contabil modern

Sistemul informaţional este un “sistem care cuprinde totalitatea datelor, informaţiilor,

circuitelor şi fluxurilor informaţionale, procedurilor şi mijloacelor de tratare a informaţiilor

existente în cadrul unei firme, având drept scop să asigure suportul informaţional necesar

pentru asumarea şi îndeplinirea obiectivelor programate”ii

În zilele noastre, informaţia, sub diferite ipostaze, îşi face loc în cele mai variate

domenii ale teoriei şi practicii, tinzând să devină un concept fundamental al ştiinţei şi

civilizaţiei contemporane.

Din punct de vedere al contabilitatii, informaţia este acea dată care aduce un plus de

cunoaştere şi serveşte pentru luarea unei decizii. Informaţia constituie un element

fundamental al sistemului informaţional, materia primă de bază în fundamentarea deciziilor.

Ca “produs” al proceselor informaţionale, informaţia reprezintă elementul de

cunoaştere definit prin semnificaţia, utilitatea şi funcţiile sale în cadrul mecanismului de

conducere şi de funcţionare a firmei.

Privită într-o accepţiune filozofică, informaţia reprezintă reflectarea în conştiinţa

noastră a legăturilor cauză - efect din lumea reală înconjurătoare. Definită mai concret, apare

ca “o ştire sau mesaj cu privire la fapte şi evenimente de orice fel, care trebuie înţelese,

folosite şi transmise, pentru a facilita realizarea obiectivului cuantificat” iii.

“Fondul sau sistemul de informaţie constituie baza sistemului informaţional

contabil” , alături de care se includ şi alte elemente: suporturi materiale şi informaţii cu rolul

de a stoca şi reda informaţiile; mijloace de prelucrare a datelor care servesc la culegerea,

prelucrarea şi transmiterea datelor; modele de prelucrare a datelor, întemeiate pe principiile

metodei contabilităţii, reprezentând partea logică a prelucrării datelor, în vederea obţinerii

informaţiilor şi indicatorilor economico - financiari şi circuitele informaţionale, reprezentând

itinerarul pe care îl parcurg informaţiile contabile de la emitent la destinatar, implicit returul

lor.

În sfera informării economice, aria informaţiilor contabilităţii este foarte întinsă. “Ele

se caracterizează prin aceea că sunt precise, complete şi continue, comparate şi corelate,

analitice şi sintetice” iv.

Un studiu, efectuat de economistul american Hybe, relata că într-o unitate economică,

din totalul informaţiilor, 80% sunt informaţii economice, din care 47% sunt informaţii

contabile.

Pagina 50 din 84


Informaţiile contabilităţii au semnificaţii majore, ce stau la baza fundamentării

deciziilor ce provin fie din conturile sintetice şi analitice, fie din calculele de sinteză, balanţa

de verificare, bilanţ, cont de profit şi pierdere, calculul costurilor şi analize comparative.

Sistemul informaţional trebuie să aibă în vedere, la nivel de unitate, următoarele

aspecte:

-nevoile de informaţii economice ale unităţilor unei economii naţionale;

-specificul sectorului de activitate al unităţii respective;

-evoluţia teoriei contabile pe plan naţional şi internaţional.

Activitatea economică generează în întreprindere un flux permanent de valori reale,

reflectate pe planul cunoaşterii de un flux informaţional, ce se găseşte într-o strânsă legătură

cu elementele structurii organizatorice.

Într-o unitate economică, sistemul informaţional contabil este un subsistem al

sistemului informaţional pentru conducere.

“Conceput ca un ansamblu organizat şi integrat, sistemul informaţional - contabil este

constituit din totalitatea metodelor, procedeelor şi mijloacelor folosite pentru colectarea şi

prelucrarea datelor, transmiterea, sistematizarea, păstrarea, difuzarea şi valorificarea

informaţiilor necesare desfăşurării proceselor de conducere din unităţile economice” v.

Privit în esenţa sa, sistemul informaţional – contabil se reduce la sistemul de

comunicaţii, definit ca reţeaua de emisie şi recepţie a mesajelor transmise pe linie ierarhică şi

între compartimente, conform structurii organizatorice a unităţii.

Eficienţa unui sistem informaţional – contabil depinde atât de gradul de optimizare

a structurii sale interne, cît şi de organizarea şi conducerea ansamblului din care face

parte. Perfecţionarea şi raţionalizarea sa determină consecinţe favorabile şi asupra acestuia,

după cum orice îmbunătăţire adusă ansamblului se reflectă pozitiv şi asupra sistemului

informaţional – contabil.

“Sistemul informaţional cuprinde ansamblul informaţiilor, fluxurilor şi circuitelor

informaţionale, precum şi totalitatea mijloacelor, metodelor şi tehnicilor prin care se asigură

prelucrarea informaţiilor necesare sistemului de conducere” .

Sistemul informaţional asigură legătura permanentă şi necesară între sistemul de

conducere şi sistemul condus în dublu sens: prin preluarea şi transmiterea deciziilor de la

sistemul de conducere către sistemul condus şi prin înregistrarea, prelucrarea şi transmiterea

informaţiilor privind starea şi dinamica sistemului condus, de la acesta, către sistemul de

conducere, aşa cum rezultă din figura de mai jos:

Pagina 51 din 84


Fig.3.1 Structura organizatorică şi funcţională a unui sistem economic

Sistemul informaţional este deci constituit din mijloace, metode şi resurse umane prin

care se asigură desfăşurarea activităţilor specifice procesului informaţional: înregistrarea,

transmiterea, prelucrarea, selecţionarea şi păstrarea informaţiilor de orice natură.

Sistemul informaţional al unui organism economic se descompune într-o serie de

subsisteme corespunzătoare funcţiunilor şi structurii interne a acestuia, subsisteme din care

amintim:

-subsistemul financiar – contabil;

-subsistemul de marketing;

-subsistemul de producţie;

-subsistemul de resurse umane etc.

Toate aceste subsisteme ale sistemului informaţional participă la oglindirea situaţiei

economice pe care o are o firmă .

3.3.1 CONTABILITATEA DATORIILOR COMERCIALE: FURNIZORI ŞI

EFECTE COMERCIALE DE PLĂTIT

Datoriile faţă de furnizori sunt datorii din exploatare, ce apar ca urmare a derulării

operaţiilor de aprovizionare a unităţilor patrimoniale cu cele necesare în vederea desfăşurării

în bune condiţii a activităţii lor.

Obligaţiile unităţii patrimoniale faţă de furnizorii lor se ridică la nivelul valorii

bunurilor, lucrărilor şi serviciilor primite, inclusiv cota de T.V.A. aferentă (cota de T.V.A. se

aplică numai la operaţiunile supuse impozitării).

Pagina 52 din 84


În situaţia în care furnizorul acordă reduceri comerciale, valoarea de înregistrare a

obligaţiei este la nivelul netului comercial, plus cota de T.V.A. aferentă. Cu alte cuvinte,

valoarea de înscriere a datoriei intrate în patrimoniu este valoarea ei nominală de rambursare.

Specificăm faptul că în contabilitate se înregistrează doar datoriile certe faţă de

furnizori. Datoria devine certă în momentul transferului de proprietate pentru bunuri,

respectiv în momentul realizării lor pentru lucrări şi servicii.

Cumpărările de bunuri şi servicii generează datorii către furnizori, a căror stingere

urmează să se facă în perioadele următoare. Stingerea obligaţiilor faţă de furnizor se

face prin achitarea contravalorii datoriilor cu numerar, prin operaţiuni de decontare fără

numerar sau prin efecte comerciale.

După natura cumpărărilor efectuate distingem:

datorii din cumpărare de bunuri şi servicii destinate activităţii de exploatare;

datorii din cumpărări de imobilizări.

După modalitatea stingerii datoriilor distingem:

datorii din cumpărări pe credit comercial, a căror stingere se face pe bază de

instrumente de decontare obişnuite ;

datorii din cumpărări pe credit comercial, a căror stingere se face pe bază de efecte de

comerţ, de tip cambial.

După scadenţa datoriilor distingem:

datorii exigibile, al căror termen de plată este indicat în documentele furnizorilor şi

respectiv ale celor de decontare cu aceştia;

datorii neexigibile pentru cumpărări ce nu sunt însoţite de facturile furnizorilor şi al

căror termen de plată se va preciza ulterior, de către furnizor.

O alta modalitate de clasificare a datoriilor se poate face în raport cu urmatoarele

criterii după cum urmează:

a) După natura operaţiilor pe care le generează, se disting:

-datorii comerciale;

-datorii financiare;

-datorii salariale;

-datorii sociale;

-datorii fiscale;

-alte datorii;

b)După perioada de timp în care se decontează datoriile, se disting:

-datorii pe termen scurt;

Pagina 53 din 84


-datorii pe termen mediu;

-datorii pe termen lung;

După continutul economic şi obiectivul acestor datorii:

-datorii fată de furnizori pentru contravaloarea bunurilor, lucrărilor şi serviciilor

primite;

-datorii fată de clienţi, pentru avansurile şi aconturile primite de la aceştia, precum şi

pentru ambalajele primite o dată cu marfa, care circulă pe sistemul restituirii;

-datorii fată de personal privind drepturile salariale, cuvenite acestuia;

-datorii fată de bugetul statului, bugetul asigurărilor sociale, fată de alte organisme

publice, pentru impozite, cotaţii sociale, taxe şi vărsăminte asimilate;

-datorii fată de grupuri şi asociaţi sau acţionari;

Evidenţa decontărilor cu furnizorii se ţine prin intermediul conturile 401 “Furnizori”,

pentru aprovizionările de bunuri, lucrări executate sau servicii prestate şi 404 "Furnizori de

imobilizări”, pentru cumpărarea de imobilizări corporale sau necorporale. Sunt conturi de

pasiv.

Contul 401 “Furnizori” reflectă datoria agentului economic, ca urmare a primirii de

materii prime şi materiale, obiecte de inventar, animale şi păsări, mărfuri sau ca urmare a

lucrărilor şi serviciilor executate pentru activitatea de exploatare de diferiţi terţi. Acest cont

ţine evidenţa decontărilor atât cu furnizorii interni, cît şi cu cei externi.

Contul 401 “ Furnizori” înregistrează în credit:

-valoarea la preţ de cumpărare sau prestabilit a materiilor prime, materialelor

consumabile, materiale de natura obiectelor de inventar, animalelor tinere şi la îngrăşat,

mărfurilor şi ambalajelor intrate în patrimoniu, achiziţionate cu titlu oneros de la terţi pe bază

de facturi(301,302,303,341,346,351,354,356,357,358,361,371,381). Precum şi diferenţele de

preţ nefavorabile aferente, în cazul în care evidenţa acestora se ţine la preţuri standard

(308,348,368,378,388);

-valoarea materialelor achiziţionate, nestocate şi consumul de energie şi apă

(604,605);

-valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, facturate de furnizori (409);

-valoarea materiilor prime, materialelor consumabile, mărfurilor, ambalajelor etc.

achiziţioanate, în cazul folosirii metodei inventarului intermitent (601,602,607,608);

-valoarea lucrărilor executate sau a serviciilor prestate de terţi (611,la 626,628,471);

Pagina 54 din 84


-valoarea facturilor primite, în cazul în care acestea au fost evidenţiate anterior ca

facturi nesosite (408);

-taxa pe valoarea adăugată înscrisă în facturile furnizorilor (4426,4428);

-valoarea timbrelor fiscale şi poştale, biletelor de tratament şi călătorie şi a altor valori

achiziţionate (532);

-diferenţele nefavorabile de curs valutar la sfârşitul exerciţiului financiar, din

evaluarea soldului în valută (665);

Iar în debitul contului se înregistrează:

-plăţile efectuate către furnizori (162,512,531,541,542);

-valoarea acceptată a efectelor comerciale de plătit (403);

-diferenţele favorabile de curs valutar aferente datoriilor către furnizori la decontare

sau evaluare la sfârşitul exerciţiului (765);

-valoarea avansurilor acordate furnizorilor, cu ocazia regularizarii plătilor cu aceştia

(409);

-sume nete achitate colaboratorilor şi impozitul reţinut (512,531,444);

-valoarea la preţ de înregistrare a produselor cuvenite unitaţilor prestatoare ca plată în

natura potrivit prevederilor contractuale (345);

-datorii prescrise sau anulate (758);

-valoarea sconturilor obţinute de la furnizori (767);

-valoarea ambalajelor care circulă în sistem de: restituire, predate furnizorului (409);

Soldul contului reprezintă sumele datorate furnizorilor.

Pentru reflectarea relaţiilor cu furnizorii de imobilizări corporale sau necorporale se

utilizează un cont distinct şi anume contul 404 “Furnizori de imobilizări” care ţine evidenta

obligaţiilor de plată faţă de furnizorii de imobilizări corporale sau necorporale.

Contul 404”Furnizori de imobilizări” este un cont de pasiv, în creditul lui

înregistrându-se:

-valoarea imobilizărilor facturate de furnizori, a serviciilor prestate sau a lucrarilor

executate de terţi pentru realizarea acestor imobilizari (201,203,208,211,212,213,

214,231,233);

-obligaţia de plată a ratelor de leasing financiar pe baza facturilor emise de locator

(167);

-valoarea dobânzilor datorate şi facturate potrivit prevederilor contractuale, în cazul

leasingului financiar (168);

Pagina 55 din 84


-taxa pe valoarea adăugată înscrisă în facturile furnizorilor de imobilizari

(4426,4428);

-diferenţele nefavorabile de curs valutar din evaluarea soldului la sfarşitul exercitiului

(665).

Iar în debitul contului se înregistrează:

-sumele achitate furnizorilor de imobilizări, precum şi valoarea avansurilor decontate

furnizorilor de imobilizări (162,512,531,541,232,234);

-valoarea acceptată a efectelor de plătit pentru imobilizări (405);

-datorii prescrise sau anulate (758);

-valoarea sconturilor obţinute de la furnizorii de imobilizări (767);

-diferenţele favorabile de curs valutar aferente datoriilor către furnizorii de imobilizări

la decontare sau evaluare la sfârşitul exerciţiului (765);

Soldul contului reprezintă sumele datorate furnizorilor de imobilizări.

În condiţiile economiei de piaţă o amploare deosebită au luat vânzările de bunuri,

lucrări şi servicii pe credit comercial, adică cu achitarea ulterioară la un anumit termen

stabilit, a preţului concret. Creditul comercial este acordat de obicei pe termen scurt şi este

mijlocit de utilizarea efectelor de comerţ (cambii, waranturi, bilet la ordin şi alte titluri de

valoare).

Evidenţa obligaţiilor de plată ale unui agent economic la scadenţă, rezultând din

utilizarea creditului comercial, se reflectă în contabilitate cu ajutorul conturilor 403 “Efecte

de plată” şi 405 “ Efecte de plată pentru imobilizări”.

Contul 403 “Efecte de plătit”este un cont de pasiv.

În creditul lui se înregistrează:

-valoarea acceptată a efectelor comerciale de plătit (401);

-diferenţele nefavorabile de curs valutar la sfarşitul exercitiului din evaluarea soldului

în valută (665);

În debitul contului se înregistrează:

-plătile efectuate la scadenţă pe bază de efecte comerciale (512);

-diferenţele favorabile de curs valutar constatate la lichidarea efectelor comerciale de

plătit sau evaluarea acestora la sfârşitul exercitiului (765)

Soldul contului reprezintă valoarea efectelor comerciale de plătit.

Contul 405 “Efecte de plătit pentru imobilizări”

Pagina 56 din 84


Cu ajutorul acestui cont se ţine evidenţa obligaţiilor de plată către furnizorii de

imobilizări pe bază de efecte comerciale (bilet la ordin, cambie). Este un cont de pasiv şi în

creditul sau se înregistrează:

-valoarea acceptată a efectelor comerciale de plătit pentru imobilizări (404);

-diferenţele nefavorabile de curs valutar la sfarşitul exerciţiului din evaluarea soldului

în valută (665);


-plăţile efectuate către furnizorii de imobilizări pe bază de efecte comerciale, la

scadenta acestora (512);

-diferenţele favorabile de curs valutar constatate la decontarea sau evaluarea la

sfârşitul exerciţiului (765);

Soldul contului reprezintă valoarea efectelor de plătit pentru imobilizările

achiziţionate.

Datorită decalajului care există uneori între livrările făcute de furnizori şi facturare,

apare ca necesară regularizarea datoriilor şi înregistrarea intrării în patrimoniu a bunurilor.

Astfel, bunurile recepţionate de la furnizori şi pentru care nu a sosit încă factura, se

evidenţiază în corespondenţă cu contul 408 “Furnizori - facturi nesosite", reflectându-se

astfel datoria reală faţă de terţi. Acest cont este de pasiv, care ţine evidenţa bunurilor sosite

fără factură, inclusiv T.V.A. aferentă şi a căror valoare este suficient de bine cunoscută. Acest

cont ţine şi evidenţa lucrărilor terminate şi a serviciilor prestate de furnizori şi nefacturate

încă.

Din grupa “Furnizori şi conturi asimilate” face parte şi contul 409 “Furnizori-

debitori”. Spre deosebire de celelalte conturi din această grupă şi care reflectă datorii ale

unităţii, contul 409 dimpotrivă evidenţiază creanţele întreprinderii faţă de terţi pentru

avansurile sau aconturile acordate. Avansurile reprezintă sumele achitate cu anticipaţie

furnizorilor de către unităţile patrimoniale, înaintea începerii unei comenzi, deci pentru

bunuri, lucrări sau servicii ce urmează a se primi ulterior. Aconturile reprezintă sumele

achitate cu anticipaţie furnizorilor de către unităţile patrimoniale, ca urmare a executării

parţiale de către furnizor a comenzilor, deci pentru lucrări sau serii de lucrări deja începute.

Contul 409 “ Furnizori-debitori” este un cont de activ.


-valoarea avansurilor acordate furnizorilor (512,531);

-valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, facturate de furnizori (401);

-diferenţele favorabile de curs valutar înregistrate la închiderea exercitiului, aferente

Pagina 57 din 84


avansurilor acordate furnizorilor (765);

În creditul contului se înregistrează:

-valoarea avansurilor acordate furnizorilor, cu ocazia regularizării plătilor cu aceştia

(401);

-valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire înapoiate furnizorilor,

precum şi valoarea ambalajelor degradate (401,608)

-valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, nerestituite

furnizorilor,reţinute în stoc (381);

-diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente avansurilor în valută acordate

furnizorilor la decontarea acestora sau la închiderea exerciţiului financiar (665).

Soldul contului reprezintă avansuri acordate furnizorilor, nedecontate.

În contabilitatea analitică, furnizorii se grupează în interni şi externi, iar în cadrul

acestora pe termene de plată (lung – peste 5 ani, mediu – de la unul la cinci ani, scurt – sub

un an: se ţine, de asemenea, evidenţa pe fiecare persoană fizică sau juridică. Modul de tratare

în evidenţa analitică este valabil şi pentru celelalte datorii ale întreprinderii. În cadrul

contabilităţii analitice vor apare distinct datoriile izvorâte din tranzacţii cu clauze de rezervă

de proprietate, precum şi cele în legătură cu unităţile la care întreprinderea are participaţii sau

care deţin participaţii în capitalul întreprinderii, în vederea facilitării conturilor consolidate.

O modalitate avantajoasă de a achiziţiona un bun cu folosintă îndelungată este

LEASINGUL

Leasingul este un acord prin care locatorul cedează locatarului, în schimbul unei plăţi

sau serii de plăţi, dreptul de a utiliza un bun pentru o perioadă convenită de timp.

Leasingul financiar este operaţiunea de leasing care transferă, în mare măsură, toate

riscurile şi avantajele aferente dreptului de proprietate asupra bunului. Titlul de proprietate

poate fi transferat, în cele din urmă, sau nu.

Leasingul operaţional este operaţiunea de leasing ce nu intra în categoria leasingului

financiar.

Leasingul irevocabil reprezintă operaţiunea de leasing care este revocabilă doar:

-dacă survine un eveniment contingent a cărui producere era puţin probabilă - cu

permisiunea locatorului

- în cazul în care locatorul contractează cu acelaşi locator un nou leasing privind

acelaşi bun sau unul echivalent,sau

Pagina 58 din 84


- în momentul plăţii, de către locatar, a unei sume suplimentare, astfel încât, la

începutul contractului de leasing, continuarea lui este certă, într-o măsura rezonabilă.

Definiţia leasingului include contractele de închiriere a unui bun ce cuprind o clauză

care oferă locatarului opţiunea de a deveni proprietarul bunului la îndeplinirea condiţiilor

convenite. Aceste contracte sunt denumite uneori contracte de închiriere cu opţiunea de

cumpărare.

O operaţiune de leasing este considerată ca fiind leasing financiar, dacă transferă, în

mare măsură, toate riscurile şi avantajele aferente titlului de proprietate.

Clasificarea unei operaţiuni de leasing ca leasing financiar sau operaţional depinde

mai curând de fondul tranzacţiei decât de forma contractului. Exemple de situaţii în care o

operaţiune de leasing este clasificată, în mod normal, ca leasing financiar sunt:

-leasingul transferă locatarului titlul de proprietate asupra bunului pâna la sfârşitul

duratei contractului de leasing

- locatarul are opţiunea de a cumpăra bunul la un preţ estimat a fi suficient de mic faţa

de valoarea justa la data la care opţiunea devine exercitabilă, astfel încât, la începutul

contractului de leasing, există în mod rezonabil certitudinea că optiunea va fi exercitată.

-durata contractului de leasing acoperă, în cea mai mare parte, durata de viată

economică a bunului, chiar dacă titlul de proprietate nu este transferat.

-la începutul contractului de leasing, valoarea actualizată a plăţilor minime de leasing

este cel puţin egală cu aproape întreaga valoare justă a bunului în regim de leasing

-bunurile ce constituie obiectul contratului de leasing sunt de natura specială, astfel

încât numai locatarul le poate utiliza fără efectuarea unor modificări majore.

Aspecte care să indice situaţii care, în mod individual sau în combinaţie, pot,de

asemenea, să conducă la clasificarea unei operaţiuni de leasing ca fiind leasing financiar sunt:

-în cazul în care locatarul poate rezilia contractul de leasing, pierderile locatorului

generate de rezilierea contractului revin locatorului

-câştigurile sau pierderile rezultate din variţia valorii juste reziduale sunt în sarcina

locatorului

-locatarul are capacitatea de a continua leasingul pentru a doua perioadă, la o chirie

substanţial mai redusă decât chiria pieţei.

Clasificarea operaţiunii de leasing se realizează la începutul contractului de leasing.

Daca locatarul şi locatorul convin, în orice moment, să modifice clauzele contractului de

leasing fără a reînnoi contractul, determinând astfel o altă clasificare, contractul revizuit este

considerat un contract nou în afară de durata sa. Totuşi, modificările elementelor previzionate

Pagina 59 din 84


sau modificările de circumstanţe nu determină o nouă clasificare a leasingului din punct de

vedere contabil.

Operaţiunile de leasing care au ca obiect terenuri şi clădiri sunt clasificate ca leasing

operaţional sau financiar, ca şi operaţiunile de leasing care au ca obiect alte bunuri. Totuşi o

caracteristică a terenurilor este că acestea au în mod normal o durată de viaţă economică

nedeterminată şi dacă nu se estimează că locatarului îi va fi transferat titlul de proprietate

până la sfârşitul duratei contractului de leasing, atunci locatarului nu-i revin, în mare măsură,

toate riscurile şi avantajele aferente titlului de proprietate. O sumă platită pentru un astfel de

leasing reprezintă plăţi de leasing achitate în avans, care sunt amortizate pe durata

contractului de leasing în funcţie de beneficiile aduse.

Leasingul financiar

Operaţiuni de leasing reflectate în situaţiile financiare ale locatarilor.

Locatarii trebuie sa recunoască operaţiunile de leasing financiar în bilanţurile lor ca

active şi datorii la o valoare egală, la începutul contractului de leasing, cu valoarea justa a

bunului în regim de leasing sau cu valoarea actualizată a plăţilor minime de leasing, dacă

aceasta din urmă este mai mică. Pentru calculul valorii actualizate a plătilor minime de

leasing, se consideră ca factor de actualizare rata implicită a dobânzii din contractul de

leasing, dacă aceasta se poate determina în caz contrar, trebuie utilizată rata dobânzii

marginale a locatarului.

Tranzacţiile şi alte evenimente trebuie înregistrate şi reflectate în concordanţa cu

fondul lor şi cu realitatea financiară şi nu numai cu forma juridică. În timp ce forma juridica a

unui contract de leasing reflectă faptul că locatarul nu poate să dobândească titlul de

proprietate a bunului în regim de leasing, în cazul operaţiunilor de leasing financiar fondul şi

realitatea financiară rezidă în aceea ca locatarul dobândeşte beneficiile economice din

utilizarea bunului pe cea mai mare parte din durata de viată economică, în schimbul unei

obligaţii de a plăti pentru acest drept o sumă aproximativ egală cu valoarea justa a bunului şi

cheltuielile de finanţare aferente.

Dacă asemenea tranzacţii de leasing nu sunt reflectate în bilanţul locatarului, resursele

economice şi nivelul obligaţiilor unei întreprinderi sunt subevaluate, denaturându-se astfel

indicatorii financiari, prin urmare este adecvată înregistrarea leasingului financiar în bilanţul

locatarului atât în activ, cât şi ca obligaţie de a achita plaţiile viitoare de leasing.

Pagina 60 din 84


Un leasing financiar dă naştere unor cheltuieli cu amortizarea aferentă bunului

amortizabil, precum şi unor cheltuieli financiare, în fiecare perioadă contabilă.

Valoarea amortizabilă a bunului în regim de leasing se alocă pe fiecare perioadă

contabilă de-a lungul perioadei estimate de utilizare pe o baza sistematică şi consecventă cu

politica de amortizare adoptată de locatar pentru activele deţinute în proprietate. Dacă există

certitudinea că locatarul va obţine dreptul de proprietate până la sfârşitul duratei contractului

de leasing, perioada estimată de utilizare este durata de viaţă a activului: astfel, activul se

amortizează pe perioada cea mai scurta dintre durata contractului de leasing şi durata de viaţă

utilă.

Suma dintre cheltuielile cu amortizarea aferente activului şi cheltuielile de finanţare

aferente perioadei este rareori egală cu plăţile de leasing datorate aferente perioadei şi, de

aceea, este inadecvată simpla recunoaştere a plăţilor de leasing ca o cheltuială în contul de

profit şi pierdere. Prin urmare, este improbabil ca activul şi datoria aferentă să fie egală ca

valoare dupa începutul contractului de leasing.

În cazul unui leasing financiar, locatarul trebuie să evidenţieze urmatoarele:

-pentru fiecare clasă de active, valoarea contabilă netă la data bilanţului

-o reconciliere între totalul plăţilor minime de leasing- la data bilanţului- şi valoarea

lor actualizată. În plus, înreprinderea trebuie să prezinte totalul plăţilor minime de leasing – la

data bilanţului – şi valoarea lor actualizata pentru fiecare din perioadele de mai jos:

1. până la 1 an

2. între 1 an şi 5 ani

3. peste 5 ani

-chiriile contingente înregistrate în veniturile aferente perioadei.

-totalul plăţilor minime aferente subcontractelor de leasing estimate a se obţine în

condiţiile unui subcontract de leasing irevocabil, la data bilanţului

-o descriere generală a contractelor importante de leasing ale locatarului incluzând,

dar fără a se limite, la urmatoarele:

*baza determinării chiriilor contingente

*existenţa şi termenii opţiunilor de reînoire sau cumpărare şi a clauzelor de escaladare

a preţurilor

*restricţiile impuse prin contractele de leasing, cum ar fi cele referitoare la devidende,

datorii suplimentare şi alte operaţiuni de leasing.

Operatiuni de leasing reflectate în situaţiile financiare ale locatarilor.

Pagina 61 din 84


Locatarii trebuie să recunoască în bilanţ bunurile deţinute în regim de leasing

financiar drept creanţe, la valoare egală cu investiţia netă în leasing.

În cazul unui leasing financiar, locatorul transmite locatarului, în mare măsură, toate

riscurile şi avantajele aferente titlului de proprietate, de aceea, ratele de încasat se tratează, de

către locator, ca rambursare a principiului şi ca venit financiar aferent, acesta din urmă

reprezentând recompensa locatorului pentru investiţia şi serviciile sale.

Recunoaşterea venitului financiar trebuie să se bazeze pe un model care să reflecte o

rată periodică constantă a rentabilităţii aferentă investiţiei totale nete neamortizate a

locatorului, corespunzatoare leasingului financiar.

Locatorul urmăreşte alocarea venitului financiar pe durata contractului de leasing, pe

o bază sistematică şi raţională. Această alocare a venitului se bazează pe un model care

reflectă o rentabilitate periodică constantă a investiţiei nete neamortizate a locatorului,

corespunzatoare leasingului financiar. Plătile de leasing aferente perioadei contabile,

excluzând costurile serviciilor, se deduc din investiţia brută în leasing în vederea diminuării

valorii principale şi a venitului financiar nerealizat.

Costurile directe iniţiale, cum ar fi comisioanele şi taxele juridice, sunt adesea

suportate de locatori la negocierea şi perfectarea unui leasing. În cazul operaţiunilor de

leasing financiar, aceste costuri directe iniţiale sunt efectuate în vederea obţinerii unui venit

financiar şi se înregistrează imediat în venituri sau se alocă pe durata contractului de leasing,

scăzându-se din aceste venituri.

Locatorii care sunt producătorii sau comercianţi trebuie să recunoască profitul sau

pierderea din vânzare în rezultatul perioadei, în conformitate cu politica urmată în mod

normal de întreprindere în cazul vânzărilor directe. Dacă se stabilesc în mod artificial rate

scăzute ale dobânzii, profitul din vânzare trebuie limitat la cel care ar rezulta, dacă s-ar aplica

o rată comercială a dobânzii. Costurile directe initiale trebuie recunoscute ca o cheltuială în

contul de profit şi pierdere la începutul contractului de leasing.

Producatorii sau comercianţii oferă adesea clienţilor opţiunea de a cumpăra sau de a

închiria un bun în regim de leasing. Un bun închiriat în regim de leasing financiar de locatori

(producători sau comercianţi) genereaza doua tipuri de venit:

-profitul sau pierderea echivalentă profitului sau pierderii rezultate din vânzarea

directa a bunului în regim de leasing, la preţuri de vânzare normale, reflectând orice reduceri

comerciale

Pagina 62 din 84


-venitul financiar de-a lungul duratei contractului de leasing.

Venitul din vânzare, înregistrat de un locator (producător sau comerciant) la începutul

duratei contractului de leasing financiar este valoarea justa a bunului său, dacă este mai mică,

valoarea actualizată a plăţilor minime de leasing datorate locatorului, calculată la o rată

comercială a dobanzii.

Costul vânzarii, recunoscut la începutul duratei contractului de leasing, este costul

proprietaţii în regim de leasing sau valoarea contabilă, dacă aceasta diferă de costul bunului,

mai puţin valoarea actualizată a valorii reziduale negarantate. Diferenţa dintre venitul din

vânzări şi costul vânzării este profitul din vânzare, în conformitate cu politica privind

vânzările aplicată de întreprindere.

Uneori, locatorii (producători sau comercianţi) stabilesc în mod artificial rate scazute

ale dobânzii pentru atragerea clienţilor. Utilizarea unei astfel de rate va face ca o parte

excesiva din venitul total din tranzacţie să fie înregistrat la momentul vânzării.Dacă se

stabilesc în mod artificial rate scăzute ale dobânzii, profitul din vânzare trebuie limitat la cel

care ar rezulta, daca s-ar aplica o rată comercială a dobânzii.

În cazul unui leasing financiar, locatorul trebuie să evidenţieze urmatoarele:

a) o reconciliere între totalul investiţiei brute în leasing - la data bilanţului – şi

valoarea actualizată a plăţilor minime de leasing de încasat la data bilanţului. În plus,

întreprinderea trebuie să prezinte totalul investiţiei brute în leasing şi valoarea actualizată a

plăţilor minime la data bilanţului, pentru fiecare dintre perioadele de mai jos:

1. până la 1 an

2. între 1 an şi 5 ani

3. peste 5 ani

b) venit financiar nerealizat

c) valorile reziduale negarantate datorate în favoarea locatorului

d) reducerile de valoare cumulate pentru plaţile minime de leasing de primit, ce nu pot

fi încasate

e) chirii contingente înregistrate în venituri

f) o descriere generala a contractelor importante de leasing ale locatarului.

Reflectarea în contabilitate a principalelor operaţiuni privind leasingul financiar

În contabilitatea societaţilor de leasing (locator)

Pagina 63 din 84


Achiziţionarea de imobilizări corporale de la furnizorii interni, care urmează a fi

predate în regim de leasing:

% = 404 840.000.000

213 “Furnizori de 705.882.353

“Instalaţii tehnice,mijloace imobilizări”

de transport,animale si plantaţii”

4426 134.117.647

TVA deductibil”

Achiziţionarea de bunuri mobile de natura imobilizărilor corporale de la furnizori

externi, care urmează a fi predate în regim de leasing:

213 = 404 350.000.000

“Instalaţii tehnice, mijloace “Furnizori de imobilizări”

de transport, animale şi plantaţii”

În contabilitatea utilizatorului (locatar)

Inregistrarea în contabilitate a imobilizărilor corporale primite conform prevederilor

din contractele încheiate între părti: evidenţierea datoriei, inclusiv a dobânziilor aferente.

213 = 167 840.000.000

“Instalaţii tehnice, mijloace de “Alte împrumuturi şi

transport, animale si plantaţii” datorii asimilate”

471 = 1687 325.450.000

“Cheltuieli înregistrate “Dobânzi aferente altor

în avans” împrumuturi şi datorii asimilate”

Pagina 64 din 84


Inregistrarea obligaţiei de plată a ratelor pe baza facturilor emise de proprietarul

bunurilor.

% = 404 254.142.950

167 “Furnizori de 212.325.325

“Alte împrumuturi şi imobilizări”

datorii asimilate”

4426 40.493.412

“TVA deductibilă”

665 1.324.213

“Cheltuieli din diferenţe de curs

valutar”

In cazul în care societatea de leasing (proprietarul bunurilor) este persoană juridică cu

sediul în străinatate se va înregistra şi impozitul pe dobânzi datorat de acesta ( conform

prevederilor din convenţiile de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state,

sau potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 83/1998 privind impunerea unor venituri

realizate din România de persoane fizice şi juridice nerezidente, modificată de O.G.

nr.186/1998, respectiv O.G. 138/2001, dar achitat de beneficiar la cursul de schimb în vigoare

la data respectivă, precum şi taxa pe valoarea adaugată, efectuându-se articolele contabile:

404 = 446 125.426.321

“Furnizori de imobilizări” “Alte impozite, taxe şi vărsaminte asimilate”

respectiv,

446 = 5121 125.426.321

“Alte impozite, taxe şi “Conturi la bănci în lei”

vărsăminte asimilate

Pagina 65 din 84


iar pentru taxa pe valoarea adăugată

4426 = 5121 20.026.051

“TVA deductibil” “Conturi la bănci în lei”

La expirarea contractului, o dată cu achitarea ultimei rate se consemnează şi transferul

dreptului de proprietate, dupa cum urmeaza:

1. În cazul bunurilor produse în ţară

% = 404 840.000.000

167 “Furnizori de 705.882.353

“Alte împrumuturi imobilizări”

si datorii asimilate”

4426 134.117.647

“TVA deductibil”

În cazul bunurilor din import se vor înregistra şi achita de către utilizator şi taxa

vamala, conform prevederilor art.25 alin. (4) din Ordonanţa Guvernului nr.51/1997, aprobată

şi modificată prin Legea nr.90/1998 şi ulterior modificată prin Legea nr.99/1999, precum şi

taxa pe valoarea adăugată, efectuandu-se articolele contabile.

% = 404 840.000.000

167 “Furnizori de 705.882.353

“Alte împrumuturi imobilizări”

şi datorii asimilate”

4426 134.117.647

“TVA deductibil”

446 = 5121 84.000.000

“Alte impozite, taxe “Conturi la bănci în lei”

şi vărsăminte asimilate”

Pagina 66 din 84


3.3.2 CONTABILITATEA CREANŢELOR COMERCIALE: CLIENŢI ŞI EFECTE

COMERCIALE DE PRIMIT

Clienţii reprezintă creanţe ale întreprinderii, rezultate din livrarea de bunuri şi/sau

prestarea de servicii şi care au o anumită scadenţă de încasare. În funcţie de scadenţă, clienţii

pot fi:

cu încasare imediată (cu plata la vedere) în numerar (cash), sau după un număr normal

de zile de decontare a facturilor (3 – 5 zile);

cu încasare la termen (cu plata la termen), după o perioadă de timp convenită între

agenţii economici. Termenele de 30, 60 şi 90 de zile sunt cele mai uzuale, dar pot fi convenite

şi perioade mai mari de timp, chiar peste un an.

În funcţie de respectarea sau nu a termenelor de plată, cu titlul de excepţie, pot să

apară şi clienţi cu întârzieri la plata facturilor sau clienţi insolvabili, care nu pot fi încasaţi.

Gestiunea clienţilor reprezintă ansamblul metodelor şi instrumentelor de utilizare cât

mai eficientă a capitalurilor imobilizate în credite comerciale. Creditele comerciale au o

accepţiune mai largă decât cea a clienţilor şi cuprind:

1) creditele vânzător, reprezentând vânzările de mărfuri pe credit. Întreprinderea apare

în două ipostaze şi anume cea de împrumut, prin creditele furnizori pentru echipamente

materiale etc. şi cea de împrumutător, prin creditele – clienţi pentru produsele livrate sau

lucrările executate beneficiarilor săi;

Fig.3.2 Relaţia dintre creditele vânzător şi creditele cumpărător

Pagina 67 din 84


2) creditele cumpărător, reprezentând plăţile în avans. Şi în acest caz întreprinderea

poate fi atât beneficiară a avansurilor plătite de către clienţii săi, pentru fabricaţia produselor,

cît şi a plăţilor de avansuri către furnizorii săi de echipamente sau materiale. Creditele

cumpărător apar ca o prefinanţare de către beneficiari a fabricaţiei produselor pe care aceştia

intenţionează să le procure. Acestea sunt utilizate în procesele de exploatare cu ciclu lung de

fabricaţie (construcţii, agricultură).

Volumul creditelor comerciale este impresionant, depăşind în multe cazuri pe cel al

creditelor bancare. Această extindere a creditului comercial face obiectul unor dispute şi

critici ale consecinţelor pe care le propagă în economia de piaţă: denaturarea concurenţei şi

anihilarea efectelor unei politici unitare de credit, promovate de banca naţională.

Dintre toate formele creditelor comerciale, creditele - clienţi şi avansurile către

furnizori reprezintă o alocare de capitaluri ale întreprinderii şi exprimă pentru gestiunea

viitoare o nevoie de finanţare. În ceea ce priveşte creditele - furnizori şi avansurile primite de

la clienţi, acestea reprezintă o sursă de finanţare de către terţi a ciclului de exploatare al

întreprinderii.

Obiectivele gestiunii clienţilor

Obiectivele gestiunii clienţilor pot viza:

fie reducerea capitalurilor alocate în soldul clienţilor, dar cu cît este mai strânsă

finanţarea acestor active circulante, cu atât clienţii vor fi mai mulţumiţi şi vor determina

reducerea cifrei vânzărilor întreprinderii;

fie prelungirea duratei de acordare a creditelor – clienţi, ceea ce este de natură să

stimuleze clienţii, iar aceştia să determine creşterea cifrei de afaceri. Însă prelungirea duratei

de încasare a clienţilor antrenează costuri ridicate, cu creşterea alocării de capitaluri în soldul

clienţilor şi riscuri de insolvabilitate a clienţilor.

Chiar şi din formularea acestor obiective contradictorii se relevă complexitatea

gestiunii clienţilor, care necesită tot mai mult autonomizarea unui serviciu (compartiment)

strict specializat pentru clienţi sau contractarea serviciilor unei firme specializate de facturare

(de factoring). Firma de facturare cumpără facturile întreprinderii la valoarea lor, mai puţin

comisionul de facturare şi se ocupă de gestiunea lor până la încasare.

Întreprinderea poate fi interesată în astfel de servicii, întrucât realizează încasarea

imediată a unei creanţe la termen, este scutită de gestiunea clienţilor şi de riscurile acesteia şi

îşi păstrează clienţii prin facilităţile de decontare pe care le acordă.

Componentele gestiunii clienţilor

Pagina 68 din 84


Creditele – clienţi reprezintă o adevărată investiţie de capital a întreprinderii, care

poate aduce o anumită rentabilitate. Pornind de la această caracteristică, se evidenţiază relativ

uşor componentele gestiunii clienţilor:

investiţii de capital pentru constituirea soldului de credite – clienţi;

rentabilitatea aferentă vânzărilor suplimentare obţinute prin creşterea duratei

clienţilor;

costul marginal al creşterii investiţiei de capital în credite – clienţi;

riscuri de insolvabilitate a clienţilor;

profitul marginal net.

1. Creditul acordat unui singur client nu apare ca o alocare de capitaluri pe termen

scurt (de la livrare până la încasare). Creditele acordate tuturor clienţilor nu apar însă ca o

alocare permanentă de capitaluri ale întreprinderii, reprezentând o investiţie care trebuie să

fie finanţată continuu. Mărimea acestei investiţii este determinată de cifra de afaceri şi de

durata medie a creditelor – clienţilor (rata cinetică a clienţilor), după relaţia:

Credite-clienţi =

Cifra de

afaceri

x Durata de acordare a

creditului-clienţi

360

În corelaţia directă, cifra de afaceri - soldul clienţilor, se manifestă intens şi relaţia

inversă de influenţare a cifrei de afaceri de către durata creditelor pentru clienţi. Astfel, o

durată a creditelor – clienţi mai mare determină o creştere a volumului vânzărilor atât către

clienţii actuali, cît şi către alţi clienţi interesaţi în prelungirea termenului de plată.

2. Creşterea cererii de produse pe piaţă, prin prelungirea duratei creditelor – clienţi, va

degaja o rentabilitate aferentă vânzărilor suplimentare, care poate motiva suficient de bine o

astfel de politică în gestiunea clienţilor. Evaluarea acestei rentabilităţi este mai dificil de făcut

asupra întregii gestiuni a clienţilor. De aceea se măsoară rentabilitatea marginală a unei

modificări a duratei creditelor – clienţi. Pe unitatea de produs de vândut suplimentar, se

consideră rentabilitate efectivă mărimea marjei asupra costurilor variabile (cheltuieli fixe şi

beneficiul). Costurile fixe rămân constante la variaţiile cifrei de afaceri. Ele sunt absorbite de

vânzările iniţiale, iar cele aferente vânzărilor suplimentare (prin prelungirea duratei clienţilor)

se regăsesc ca elemente de rentabilitate, alături de beneficiul corespunzător acestor vânzări.

Se presupune că creşterea cifrei de afaceri, prin prelungirea duratei clienţilor, nu antrenează

Pagina 69 din 84


modificări de structură a producţiei. Într-o evaluare mai strânsă a rentabilităţii se poate conta

numai pe beneficiile nete ale vânzărilor suplimentare.

3. Rentabilităţii marginale a vânzărilor suplimentare i se contrapune un cost marginal

al creşterii investiţiei de capital în credite – clienţi, prin prelungirea duratei acesteia.

Măsurarea acestui cost poate fi făcută în funcţie de sursa de finanţare a acestei investiţii:

din surse împrumutate la nivelul costului de procurare (din afară) a capitalurilor;

din surse proprii (excedent de trezorerie) la nivelul costului de oportunitate, de

remunerare a sumelor imobilizate în soldul clienţilor. Acest cost de oportunitate se stabileşte

la nivelul ratei de rentabilitate medie pe economie, dacă investiţia de capital nu s-ar fi făcut în

creşterea soldului clienţilor.

4. Prelungirea duratei de încasare a clienţilor este însoţită în mod inevitabil şi de

creşterea riscurilor de insolvabilitate a clienţilor. Într-o economie concurenţială, în plin

proces de concentrare, numărul falimentelor este ridicat şi riscul de insolvabilitate este mai

mare, pe o perioadă de timp mai mare.

Profitul marginal net este principala componentă a gestiunii clienţilor, care orientează

politica financiară a întreprinderii în privinţa prelungirii duratei clienţilor. Profitul marginal

net se determină ca diferenţă între rentabilitatea vânzărilor suplimentare, pe de o parte şi

costul creşterii creditelor – clienţi şi riscul insolvabilităţii clienţilor, pe de altă parte.

De asemenea, în determinarea profitului marginal net trebuie să se ţină cont de

celelalte cheltuieli ocazionate de prelungirea duratei clienţilor: service – clienţi, cheltuieli

administrative cu unificarea conturilor clienţilor noi, salarizare suplimentară pentru

extinderea gestiunii clienţilor etc.

Decizia în politica creditelor - clienţi depinde de natura acestui profit marginal net:

dacă este pozitiv, se va hotărî prelungirea duratei creditului – clienţi; dacă este negativ, se va

căuta o altă modalitate de cointeresare a clienţilor (eventual un rabat asupra vânzărilor), dacă

aceştia acceptă să reducă durata de plată a facturilor.

Vânzarea de bunuri, prestările de servicii, executările de lucrări proprii activităţii

întreprinderii se reflectă cel mai adesea în contabilitate, prin intermediul conturilor de clienţi

şi asimilate. Clienţii, ca structură în planul de conturi, reprezintă creanţele faţă de terţi,

determinate de vânzarea pe credit a bunurilor materiale, lucrărilor şi serviciilor ce fac obiectul

activităţii întreprinderii.

Înregistrarea în conturile de clienţi se face pe baza facturii, ca document justificativ şi

este justificată de faptul că plata efectivă a contravalorii bunurilor, lucrărilor şi a serviciilor

livrate sau prestate are loc, de multe ori, ulterior întocmirii facturii. Cu alte cuvinte, în

Pagina 70 din 84


conturile de clienţi se reflectă dreptul întreprinderii de a încasa o anumită sumă de bani de la

partenerii individualizaţi.

Pe baza facturii, creanţele se înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare în

patrimoniu, care corespunde cu valoarea lor nominală, adică cu totalul de plată (valoarea în

preţ sau tarif negociat = T.V.A.). În cazul în care se acordă reduceri comerciale, valoarea

nominală este dată de netul comercial, la care se adaugă T.V.A.

În situaţia în care se acordă clienţilor şi reduceri financiare, valoarea nominală a

creanţei este dată tot de netul comercial, scontul acordat înregistrându-se separat, ca şi o

cheltuială financiară. Scontul va reduce, deci, valoarea creanţei iniţiale, printr-o înregistrare

ulterioară.

Creanţele în devize se înregistrează în contabilitate în lei, la cursul de schimb în

vigoare la data efectuării operaţiunilor.

Diferenţele de curs valutar, între data înregistrării creanţelor în devize şi data încasării

lor, se înregistrează ca şi venituri sau cheltuieli financiare, după cum diferenţele sunt

favorabile sau nefavorabile.

În ceea ce priveşte valoarea de bilanţ, creanţele vor figura la valoarea lor din

contabilitate, adică la valoarea lor nominală, însă, aplicând principiul prudenţei, se va

constitui un “provizion” pentru deprecierea creanţelor – clienţi” (cont 491), în situaţia în care

se prevede o pierdere posibilă.

Stingerea creanţelor faţă de clienţi se face prin încasarea contravalorii acestora, pe

baza decontărilor cu numerar, fără numerar sau prin efecte comerciale.

Stingerea creanţelor mai poate avea loc uneori prin prescripţie sau ca urmare a trecerii

lor la clienţi incerţi sau litigioşi.

Vânzările de bunuri şi servicii generează creanţe faţă de cumpărători, consideraţi

clienţi din operaţii comerciale, a căror încasare urmează să se facă în perioadele următoare.

După modalitatea lichidării creanţelor, distingem:

- creanţe din vânzări pe credit comercial, a căror încasare se face cu instrumente de

decontare obişnuite;

- creanţe din vânzări pe credit cambial, a căror încasare se face pe bază de efecte de

comerţ de tip cambial.

După scadenţa creanţelor distingem:

- creanţe exigibile, al căror termen de încasare este indicat în documentele de livrare;

- creanţe neexigibile, pentru vânzări ce nu sunt însoţite de facturi şi al căror termen de

încasare se va preciza ulterior, la întocmirea facturii.

Pagina 71 din 84


Contul care ţine evidenţa decontărilor cu clienţii interni sau externi pentru produse

semifabricate, materiale, mărfuri etc. vândute, lucrări executate şi servicii prestate pe bază de

facturi, este contul 411 “Clienţi”.

Contul 411”Clienţi” este un cont de activ,

În debitul lui se înregistrează:

-valoarea la preţ de vânzare a mărfurilor, produselor, semifabricatelor etc, livrate,

lucrărilor executete şi serviciilor prestate, precum şi taxa pe valoarea adăugată aferentă (701

la 708,4427,4428);

-valoarea bunurilor livrate sau serviciilor prestate, evidenţiate anterior în contul “

Clienţi – facturi de întocmit”( 418)

-veniturile înregistrate în avans sau de realizat aferente perioadelor sau exerciţiilor

financiare urmatoare, inclusiv taxa pe valoarea adaugată aferentă (472,4428);

-valoarea avansurilor facturate clienţilor (419,4427);

-valoarea dobânzilor facturate de locator în cazul leasingului financiar (267);

-valoarea creanţelor reactivate (754);

-diferenţele favorabile de curs valutar, aferente creanţelor în devize la închiderea

exerciţiului financiar (765);

-valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, facturate clienţilor (419);

În creditul contului 411”Clienţi” se înregistrează:

-sumele încasate de la clienţi (512,531);

-decontarea avansurilor încasate de la clienţi (419);

-diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente creanţelor încasate (665);

-valoarea cecurilor şi efectelor comerciale acceptate (511,413);

-valoarea sconturilor acordate clienţiilor (667)

-sumele trecute pe pierderi cu prilejul scaderii din evidenţa a clienţiilor incerţi sau în

litigiu (654);

-valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, primite de la clienţi (419);

-diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente creanţelor în valută la sfarşitul

exerciţiului (665)

Soldul contului reprezintă sumele datorate de clienţi.

Alte conturi care fac parte din grupa 41 “ Clienţi şi conturi asimilate” sunt:

-contul 413 “ Efecte de primit de la clienţi”-ţine evidenţa drepturilor de creanţă

stabilite pe baza efectelor comerciale.

Pagina 72 din 84


-contul 4118 “ Clienţi incerţi sau în litigiu” ţine evidenţa clienţilor incerţi sau rău

platnici, debitori sau aflaţi în litigiu.

-contul 418 “ Clienţi –facturi de întocmit” ţine evidenţa livrarilor de bunuri şi

prestărilor de serviciu sau executarea de lucrări inclusiv taxa pe valoarea adăugată pentru care

nu s-au întocmit facturi.

-contul 419 “ Clienţi – creditori” ţine evidenţa clienţilor creditori reprezentând

avansurile încasate de la clienţi.

Evoluţia condiţiilor de piaţă, a situaţiei financiare a clienţilor poate genera cazuri în

care aceştia să nu poată sau să nu vrea să achite o parte sau întreaga datorie. Este ceea ce se

numeşte deprecierea creanţelor. Aceste creanţe se separă, într-un cont distinct 4118”Clienţi

incerti sau în litigiu” constituindu-se în acelaşi timp şi provizioane pentru depreciere de

creanţe.

Daca deprecierea se dovedeşte a fi definitivă, suma corespunzatoare va influenţa

cheltuielile.

Dacă livrarea, prestarea serviciilor sau executarea lucrărilor s-au făcut înainte de

întocmirea facturii, creanţa va fi reflectată în contul 418 “Clienţi-facturi de întocmit”, până la

apariţia efectivă a facturii, când se face transferul în contul “Clienţi”. Aceste conturi se

utilizează şi funcţionează după regulile conturilor “mama” (furnizori – clienţi) numai că se

folosesc temporar în locul lor atunci când “ ceva în legatură cu factura este în neregulă şi se

lichidează când neregula intra în normal”

Contul 418”Clienţi-facturi de întocmit” evidenţiază livrările de bunuri, prestarile de

servicii sau executările de lucrări,inclusiv taxa pe valoarea adaugată, pentru care nu s-au

întocmit facturi.

Contul 418 “ Clienţi-facturi de întocmit” este un cont de activ.


i

ii

iii

iv

v

Pagina 73 din 84


-valoarea livrarilor de bunuri, a lucrărilor executate sau a serviciilor prestate către

clienţi, pentru care nu s-au întocmit facturi, inclusiv taxa pe valoarea adaugată aferentă (701la

708,4428);

-diferenţele favorabile de curs valutar, aferentă creanţelor în valută la închiderea

exerciţiului (765);


-valoarea facturilor întocmite (411);

-diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente clienţilor-facturi de întocmit la

decontare şi la închiderea exerciţiului (665)

Soldul contului reprezintă valoarea bunurilor livrate, a serviciilor prestate sau a

lucrărilor executate, pentru care nu s-au întocmit facturi.

Dacă conturile din grupa 41, tratate până în prezent, au fost de activ, reflectând

creanţe din exploatare, contul 419 “Clienţi – creditori” redă sumele primite sub formă de

avansuri sau aconturi, deci datorii ale unităţii.

Livrările de mărfuri şi produse însoţite de ambalaj restituit vor fi tratate prin utilizarea

contului 419 “Clienţi-creditori”, cont de pasiv, care în acest caz reprezintă obligaţia

întreprinderii de a rambursa clientului contravaloarea ambalajelor facturate, odată cu

mărfurile sau produsele, la înapoierea acestor ambalaje de către client.

Contul 419 “ Clienţi – creditori” este un cont de pasiv, cu ajutorul acestui cont se ţine

evidenţa clienţilor-creditori, reprezentând avansurilor încasate de la clienţi.

În creditul contului 419 “Clienţi-creditori” se înregistrează:

-sumele facturate clienţilor reprezentând avansuri pentru livrări de bunuri, prestări de

servicii sau executări de lucrări(411);

-valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, facturate clienţilor(411);

-difereţele nefavorabile de curs valutar aferente avansurilor în valuta primite de la

clienţi la închiderea exerciţiului (665);

În debitul contului 419 “ Clienţi-creditori” se înregistrează:

-decontarea avansurilor încasate de la clienţi (411);

-diferenţele favorabile de curs valutar, aferente avansurilor decontate, precum şi cele

aferente datoriilor în valută către clienţi la închiderea exerciţiului financiar (765);

-valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, primite de la clienţi (411);

-valoarea ambalajelor care circulă în sistem de restituire, nerestituite de clienţi (708);

Soldul contului reprezintă sumele datorate clienţilor creditori.

Pagina 74 din 84


Plata de către clienţi a contravalorii bunurilor livrate, serviciilor prestate sau lucrărilor

executate se poate face fie în numerar, fie prin virament, fie prin remiterea de cecuri sau

efecte comerciale.

Primirea unui cec se înregistreză în debitul contului 5112 : Cecuri de încasat”,

încasarea efectivă prilejuind creditarea acestui cont şi debitarea contului de disponibil la

bancă.

Decontările pe bază de efecte comerciale vor genera, în contabilitatea vânzatorului,

înregistrări în care intervine contul 413 “ Efecte de primit de la clienţi”.

Este cont de activ şi se debitează astfel:


-sumele datorate de clienţi reprezentând valoarea efectelor comerciale acceptate

(411);

-diferenţe favorabile de curs valutar, aferente efectelor comerciale de încasat la

închiderea exerciţiului (765);


-efecte comerciale primite de la clienţi (511);

-sumele încasate de la clienţi prin conturile curente (512);

-diferenţele nefavorabile de curs valutar, la primirea efectelor comerciale (665);

-diferenţele nefavorabile de curs valutar aferente creanţelor datorate de clienţii externi

a căror decontare se face pe bază de efecte comerciale, la închiderea exerciţiului (665)

Soldul contului reprezintă valoarea efectelor comerciale de primit.

Un caz aparte îl întâmpinăm la societăţile implicate în mediul economic international

care sunt confruntate cu probleme de conversie a devizelor. Documentele contabile de sinteza

întocmite de agentii economici sunt prezentate în moneda natională, aşa cum prevede art.3

din Legea contabilitatii nr. 82/1991. În derularea tranzacţiilor internaţionale, părţile pot alege

liber moneda care va fi utilizată la facturarea şi decontarea (plata) tranzacţiei, ţinând cont de

faptul că partenerii comerciali urmăresc să evite riscurile (cum ar fi derularea unei tranzacţii

într-o monedă supusa unor fluctuaţii frecvente sau care se depreciază).

În ceea ce priveşte operaţiile cu strainătatea, principiul este că acestea se înregistrează

în contabilitate atât în lei cât şi în devize, la cursul de schimb al pieţei valutare, comunicat de

Banca Natională a Romaniei, în viguare la data efectuării operaţiunilor.

DEVIZA- mijloc de plată exprimat în monedă străină reprezintă un titlu, instrument

de credit exprimat în valută convertibilă pe termen scurt care înlocuieşte banii lichizi (cambii,

bilete la ordin, acţiune, obligaţiuni)

Pagina 75 din 84


De regulă, în cazul operaţiilor comerciale (de vânzări) efectuate cu partenerii străini,

cursul valutar este cel existent la data facturării, iar pentru decontare

( încasare) se va utiliza cursul valutar din momentul efectuarii decontării. Diferenţele

de curs valutar stabilite între data înregistrării creanţelor şi datoriilor în valută şi data încasării

sau plaţii, dupa caz, se înregistrează ca venituri sau cheltuieli financiare, astfel:

-ca un venit din diferenţe de curs valutar (cont 765), când rezulta o diferenţă

favorabilă pentru unitate, între valoarea iniţială şi suma încasată, convertibilă în moneda

naţională;

-ca o cheltuială din diferenţe de curs valutar (contul 665), când rezultă o diferenţă

nefavorabilă, între valoarea iniţială şi suma încasată exprimată în moneda naţională.

Evaluarea datoriilor şi creanţelor

Evaluarea creanţelor şi datoriilor se face în momentul apariţiei lor, la valoarea

nominală, respectiv:

la data apariţiei datoriilor, cu sumele în lei, datorate;

la data apariţiei creanţelor, cu sumele în lei, de încasat sau de decontat.

Valoarea nominală a datoriilor şi creanţelor este dată de suma înscrisă în documentele

care consemnează apariţia lor.

Creanţele şi datoriile în devize se înregistrează în contabilitate în lei, la cursul de

schimb în vigoare la data efectuării operaţiilor prin care acestea s-au constituit.

Pe măsura lichidării lor, deci a plăţii datoriilor, respectiv a încasării creanţelor în

devize, diferenţele de curs valutar între data înregistrării lor şi data încasării, respectiv a plăţii

lor, se înregistrează ca venituri sau cheltuieli financiare, după caz.

Dacă la sfârşitul exerciţiului financiar datoriile şi creanţele în valută nu sunt lichidate,

se face conversia lor, în funcţie de cursul valutar existent la finele anului. Astfel, diferenţele

de curs valutar dintre mărimea acestuia la finele anului, faţă de data apariţiei lor, se

înregistrează în conturile de cheltuieli (nefavorabile) sau de pasiv (favorabile), după caz şi se

reiau la deschiderea exerciţiului următor. Pentru diferenţele de conversie nefavorabile şi cele

favorabile se constituie provizioane pentru deprecierea creanţelor.

3.3.3 CONTABILITATEA REDUCERILOR DE PREŢ EFECTUATE ÎN

RELAŢIILE COMERCIALE

Pagina 76 din 84


Principiul continuităţii activităţii întreprinderii poate fi asigurat numai în situaţia

realizării echilibrului financiar dintre venituri şi cheltuieli, dintre încasări şi plăţi.

Urmărirea continuă a realizării acestui echilibru presupune, printre altele, controlul

permanent al capacităţii de plată a unităţii, a ratei autonomiei financiare etc.

Pentru a se putea organiza un control eficient în acest sens, contabilitatea terţilor are

ca obiective:

-cunoaşterea, în orice moment, a nivelului creanţelor şi datoriilor agentului economic,

ce derivă din relaţiile comerciale cu alte unităţi, precum şi din relaţiile financiare cu bugetul

statului, asigurările sociale;

-urmărirea încasării la timp a tuturor sumelor de la clienţi şi debitori, precum şi

achitarea în termen a datoriilor faţă de furnizori, creditori, personalul unităţii, bugetul

statului;

-cunoaşterea creanţelor şi datoriilor faţă de asociaţi sau acţionari şi urmărirea

decontării în termen a acestora;

-cunoaşterea creanţelor şi datoriilor faţă de unităţile din cadrul grupului şi care derivă

din operaţiunile efectuate cu aceştia;

-soluţionarea corectă a deprecierilor constatate asupra creanţelor sau datoriilor,

precum şi a creşterilor de valoare a acestora.

Pe parcursul realizării acestor obiective, se urmăreşte în permanenţă respectarea

principiului necompensării. Aşa cum nu este admisă compensarea posturilor de cheltuieli cu

cele de venituri, nu este admisă nici compensarea între creanţe şi datorii.

Deci, în principiu, nu se poate opera compensarea între datoriile şi creanţele

referitoare la acelaşi terţ, cu excepţia cazurilor în care a fost perfectat un acord scris de

compensare.

Organizarea contabilităţii relaţiilor cu terţii este condiţionată de mai mulţi factori,

dintre care menţionăm:

-natura relaţiilor de decontare;

-formele de decontare;

-instrumentele de decontare;

-sistemul de creditare;

-regimul reducerilor şi momentul acordării lor.

Dintre aceşti factori, în ceea ce priveşte regimul reducerilor, acestea sunt probleme

specifice ale relaţiilor dintre furnizori şi clienţii lor.

Pagina 77 din 84


În derularea relaţiilor comerciale dintre agenţii economici, pot apare situaţii în care

furnizorul să acorde clientului, faţă de valoarea totală a facturii, diferite reduceri de natură

comercială şi de natură financiară.

1. REDUCERI CU CARACTER COMERCIAL

Reducerile cu caracter comercial îmbracă următoarele forme:

rabaturi, “care se acordă pentru calitatea nesatisfăcătoare a mărfii sau în unele ocazii”,

cum sunt: vânzarea produselor la sfârşit de serie, pentru a grăbi reducerea stocurilor de

produse vechi, vânzări aniversare (aniversarea deschiderii unui magazin, aniversarea zilei

patronului etc.), vânzări promoţionale cu ocazia lansării pe piaţă a produselor noi;

remizele, acordate pentru vânzări superioare volumului convenit şi pentru poziţia

preferenţială a cumpărătorului;

risturnurile, acordate de furnizori clienţilor, la finele unei perioade, asupra

ansamblului de operaţii efectuate cu acelaşi preţ, pentru a recompensa fidelitatea acestora faţă

de produsele vânzătorului.

2. REDUCERI CU CARACTER FINANCIAR

Reducerile cu caracter financiar se acordă pentru achitarea datoriilor înainte de

termenul normal de exigibilitate şi se numesc “sconturi de decontare”.

Sub aspect metodologic, trebuie avute în vedere anumite reguli:

mai întâi se calculează reducerile comerciale în ordinea: rabaturi – remize şi apoi se

calculează reducerile financiare, suma absolută a fiecărei categorii de reduceri se determină

în funcţie de “netul” anterior, deci sub formă de cascadă;

reducerile comerciale se contabilizează numai dacă acestea se acordă ulterior, printr-o

factură distinctă şi nu prin factură iniţială, în care caz ele se au în vedere, în sensul că în

contabilitate se înregistrează “netul” comercial;

risturnurile, fiind reduceri calculate asupra ansamblului operaţiilor efectuate într-o

perioadă determinată, se acordă, de regulă, prin facturi distincte şi, deci, se contabilizează.

Pagina 78 din 84


Rabaturile, remizele, risturnele, sconturile şi alte reduceri de preţ acordate de furnizor

clienţilor nu se cuprind în baza de impozitare.

Pentru a putea fi excluse din baza de impozitare, remizele şi alte reduceri de preţ

trebuie să îndeplinească urmatoarele condiţii:

a) sa fie efective şi în sume exacte în beneficiul clientului;

b) să nu constituie, în fapt, remunerarea unui serviciu sau o contrapartidă pentru o

prestaţie oarecare;

c) să fie reflectate în facturi fiscale sau în alte documente legale.

Exemplu:

Preţul negociat este de: 1.000.000.000 lei

-rabat, de 10% (1.000.000.000x10%) (-)100.000.000 lei

-remiza, de 5% (1.000.000.000x5%) (-) 45.000.000 lei

-baza de impozitare 855.000.000 lei

-taxa pe valoarea adăugată (855.000.000x19%) 162.450.000 lei

Valoarea mărfurilor facturate unui client în semestrul I fiind de 500.000.000 lei, se

acorda un risturn de 3%.

În acest caz reducerea este 15.000.000 lei, cu care se reduce baza de impozitare.

Pentru încasarea facturii în valoare de 100.000.000 lei de la un client, cu 10 zile

înainte de data scadenţei, se acorda un scont de 2% în valoare de 2.000.000 lei.

În acest caz clientul realizează un venit financiar de 2.000.000 lei, iar vânzatorul o

cheltuială financiară de 2.000.000 lei. Baza de impozitare se va reduce cu 2.000.000 lei atât

pentru calculul taxei pe valoarea adaugată colectate de vânzator, cât şi pentru taxa pe

valoarea adaugată deductibilă la client.

Dacă reducerile comerciale nu s-ar fi acordat prin factura initială, ci pintr-o factura

distinctă, ulterioară, problema s-ar fi rezolvat astfel:

1.se înregistrează factura iniţială, cuprinzând datele iniţiale

2.după care se va înregistra factura ulterior primita pentru reducerile comerciale.

Concluzii şi propuneri

Pagina 79 din 84


Noua ordine contabilă este instrumentul capabil să acroşeze masa inerţiala ce

blochează formarea concepţiei manageriale despre o economie în care banii şi profitul,

abilitatea şi loialitatea, respectarea fiscalităţii şi a partenerilor sunt imperative majore.

Ansamblul metodologic al noii contabilităţii este aşezat pe coordonatele contabilităţii

europene cu numeroase deschideri, concepţii noi, soluţii practic-aplicative, astfel ca din

uriaşa masă de conturi fiecare agent economic îşi poate selecta acele pachete specifice

secţiunilor activităţii sale perfect cuplate pe obiectul exploatării, contabilitatea putându-se

conduce operaţional, cu un numar rezonabil de conturi, cu un volum redus de muncă

rutinieră, dar cu valoroase valenţe informaţionale şi de control, ceec ce, trebuie să

recunoaştem, este un mare câştig.

Reforma economică, desfăşurată cu o viteză şi perseverenţă uluitoare, îndeosebi sub

aspect practic-aplicativ, are meritul incontestabil de aşezare în centrul economiei a unităţii

productiv-comerciale, cu toate gradele sale de libertate necesare între care organizarea

conducerii, autonomia fără limite, drepturi exhaustive în mânuirea resurselor şi propriul

autocontrol, toate însă sporindu-i deopotrivă şi responsabilităţile care, în perimetrul

economiei de piaţa, au cea mai mare reflecţie de natură financiar-contabilă sub aspectul

rentabilităţii, eficienţei, capacităţii de rezilienţa concurenţială, protecţiei sociale a salariaţiilor.

În faţa acestor cerinţe Legea 31/90 privind societăţile comerciale ca şi statutele proprii

de înfiinţare prevăd sarcini exprese de mare importanţă cu privire la conducerea conturilor,

finalizarea bilanţurilor, controlul gestionar şi de bilanţ indiferent de forma de organizare a

agentului economic. Dacă toate acestea le cuplăm cu autonomia, cu liberalizarea preţurilor,

angajamentelor şi relaţiilor comerciale, ne dăm seama că acum, contabilitatea atinge

complexitatea sa maximă tocmai la nivelul unitaţii autonome şi liberei iniţiative, ca suport

material şi instrument managerial.

De altfel, exigenţele deosebite pe care le-a satisfacut până acum contabilitatea, într-o

economie în creştere accelerată, confirmă că conceptele contabilităţii moderne izvorăsc din

practica gestiunii şi nu din practica financiar-contabilă însăşi. Aceasta reflectă ideea

contabilităţii drept un mijloc prin care trebuie să se realizeze un ţel bine definit, teoriile şi

tehnicile contabile fiind subordonate acestuia.Experenţa contabilă şi realizările de exceptie,

vin să reliefeze cu pregnanţă că toate perfecţionările introduse în timp în domeniul

contabilităţii sunt destinate să servească, în primul rând, interesele financiar-fiscale şi

manageriale.

Dacă pentru contabilitatea clasică era suficientă prezentarea în sinteză a situaţiei

patrimoniale şi a rezultatului global al activităţii interne, în organizarea unei contabilităţi

Pagina 80 din 84


moderne care să răspundă sarcinilor noii etape cu privire la realizarea simbiozei evidentă-

conducere-eficientă, şi totul în deplină ordine economică şi fiscală, trebuie să se aibă în

vedere conceptele noi cu privire la realizarea aşa-numitei contabilităţi manageriale ceea ce

avansează ideea de a nu accepta o conducere oricum ci o conducere competentă, eficientă şi

loială.

Obiectul contabilităţii patrimoniului îl constituie reflectarea în expresie bănească a

bunurilor materiale şi imobiliare.

În realizarea acestor cerinţe, agenţii economici au obligaţia să asigure:

-înregistrarea cronologică, prelucrarea şi păstrarea informaţiilor cu privire la situaţia

patrimoniului atât pentru necesităţile proprii ale unităţii, cât şi în relaţiile acesteia cu asociaţii

şi acţionarii: clienţii, furnizorii, băncile, organele fiscale şi alte persoane juridice sau fizice;

-controlul operaţiilor patrimoniale efectuate şi exactitatea datelor contabile, precum şi

a proceselor de prelucrare a acestora;

-furnizarea informaţiilor necesare stabilirii patrimoniului naţional, execuţiei bugetului

public, precum şi întocmirii balanţelor de verificare şi a bilanţului general.

Contabilitatea n-are hotare. Limitele ei teoretice, ştiinţifice şi practice sunt fără sfârşit

atât sub aspectul cuprinderii fenomenelor economice şi al tratarii lor, parcă niciodată nu poti

spune că ştii totul.

Din acest motiv cadrul juridic şi normativ ce reglementează desfăşurarea activităţii

financiar-contabile în sfera decontărilor este reprezentat în primul rând de Legea

Contabilităţii nr.82/1991 şi regulamentul de aplicare al acesteia. Conform acestora,

contabilitatea furnizorilor şi clienţilor asigură evidenţa datoriilor şi creanţelor unităţii în

relaţiile sale cu furnizorii şi clienţii. Astfel potrivit art.15 din lege, contabilitatea furnizorilor

şi clienţilor precum şi a celorlalte datorii şi creanţe se ţine pe categorii, şi pe fiecare persoană

fizică sau juridică în parte.

Organizarea contabilităţii relaţiilor cu terţii este condiţionată de mai mulţi factori,

dintre care menţionăm:

natura relaţiilor de decontare;

formele de decontare;

instrumente de decontare;

sistemul de creditare;

regimul reducerilor şi momentul acordării lor.

Din acest punct de vedere cred ca un rol deosebit de important în desfaşurarea

Pagina 81 din 84


activităţii întreprinderii o au natura relaţiilor de decontare şi sistemul de creditare.

Principiul continuităţii activităţii întreprinderii poate fi asigurat numai în situaţia realizării

echilibrului financiar dintre venituri şi cheltuieli, dintre încasări şi plăţi.

Urmărirea continuă a realizării acestui echilibru presupune, printre altele, controlul

permanent al capacităţii de plată a unităţii, a ratei autonomiei financiare etc.

Pentru a se putea organiza un control eficient în acest sens, contabilitatea terţilor are

ca obiective:

cunoaşterea, în orice moment, a nivelului creanţelor şi datoriilor agentului economic,

ce derivă din relaţiile comerciale cu alte unităţi, precum şi din relaţiile financiare cu bugetul

statului, asigurările sociale;

urmărirea încasării la timp a tuturor sumelor de la clienţi şi debitori, precum şi

achitarea în termen a datoriilor faţă de furnizori, creditori, personalul unităţii, bugetul

statului;

cunoaşterea creanţelor şi datoriilor faţă de asociaţi sau acţionari şi urmărirea

decontării în termen a acestora;

cunoaşterea creanţelor şi datoriilor faţă de unităţile din cadrul grupului şi care derivă

din operaţiunile efectuate cu aceştia;

soluţionarea corectă a deprecierilor constatate asupra creanţelor sau datoriilor, precum

şi a creşterilor de valoare a acestora.

Pe parcursul realizării acestor obiective, se urmăreşte în permanenţă respectarea

principiului necompensării. Aşa cum nu este admisă compensarea posturilor de cheltuieli cu

cele de venituri, nu este admisă nici compensarea între creanţe şi datorii.

Deci, în principiu, nu se poate opera compensarea între datoriile şi creanţele

referitoare la acelaşi terţ, cu excepţia cazurilor în care a fost perfectat un acord scris de

compensare.

Pentru înregistrarea corecta se folosesc o serie de documente, care constituie baza

înregistrărilor în contabilitatea furnizorilor şi clienţiilor.

Ansamblul registrelor, jurnalelor reprezintă forme de înregistrare în contabilitate, în

consecinţă aceste documente au un regim special de completare şi păstrare, pentru a oferi în

orice moment informaţii utile pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii societaţii.

În vederea realizarii unei bune gestiuni a stocurilor, societatea AGROTEHNOGRUP

SA utilizeaza un control gestionar prin sondaj deoarece este vorba de un volum mare de

materii prime si materiale. Acest control permite tragerea unor concluzii financiare asupra

actelor normative în domeniul financiar contabil şi gestionar.

Pagina 82 din 84


Pentru conducerea întreprinderii rotaţia stocurilor are o mare importanţa, întrucât

interesul întreprinderii este de a avea o rotaţie a stocurilor cât mai rapidă posibil. Dar aceasta

rotaţie depinde de o serie de factori externi (conjuctura economică, intervalul de timp

acceptat de furnizori pentru plata facturii) şi factori interni (durata ciclului de exploatare,

multiplicarea operaţiilor de producţie care influentează mărimea stocului de producţie în curs,

politicile de vânzari practicate, durata de viaţa a produsului, particularităţile produselor

stocate.

SC Agrotehnogrup SA ar trebui sa acorde o atenţie deosebită duratei de încasare a

clienţilor şi în acelaşi timp duratei de rambursare a datoriilor.

De asemenea se recomanda:

-evidenţa clara a creanţelor şi datoriilor pe fiecare client şi furnizor în parte;

-atragerea de noi segmente de piaţa şi mărirea gamei de produse destinate vânzărilor;

-recuperarea lipsurilor şi sustragerilor;

-servicii competitive şi produse de calitate, obţinute prin retehnologizare;

-informatizarea în totalitate a serviciilor contabile;

-conştientizarea personalului şi crearea acelui departament de analiză a situaţiei

financiare .

Deoarece activitatea întreprinderii cuprinde cele 3 cicluri: aprovizionare, producţie,

vânzare, se recomandă aprovizionări ritmice cu resurse materiale folosind cele mai apropiate

surse, iar pentru produsele care pot suferi transformari pe perioada depozitării se recomandă

îmbunatăţirea conditiilor de păstrare, mecanizarea, automatizarea operaţiilor de încarcare

depozitare. În faza de producţie măsurile ce trebuie luate sunt legate în primul rând de

perfecţionarea şi modernizarea tehnologiilor de fabricaţie, mecanizare, automatizarea

proceselor de producţie şi a manipulărilor şi îmbunătăţirea parcului auto. Activitatea de

producţie se afla într-o relatie directă cu personalul . Acesta trebuie să aibă un nivel de

pregătire acceptabil pentru a reuşi să facă faţă noilor tehnologii.

În faza desfacerii un rol important îl au: respectarea termenelor de livrare către clienţi,

menţinerea şi lărgirea pieţei de desfacere, asigurarea ritmicitaţii desfacerii.

Un rol deosebit de important o au lichidităţiile întreprinderii, acestea depinzând de

rapiditatea cu care se transformă creanţele faţă de clienţi în disponibilităţi.

Pentru ca SC AGROTEHNOGRUP SA să reuşească să-si atraga cât mai mulţi clienţi

ar trebui să le acorde un interval mai mare până la achitarea facturilor.

În ansamblu, orice control financiar trebuie să aibă drept scop respectarea normelor

legale şi a celor proprii cu privire la:

Pagina 83 din 84


Integritatea mijloacelor materiale şi băneşti ;

Respectarea dispoziţiilor legale referitoare la aprovizionarea şi recepţia mijloacelor

materiale, precum şi la eliberarea acestora;

Respectarea prevederilor legale şi a normelor proprii care reglementează angajarea şi

salarizarea personalului permanent, precum şi a celui angajat pe bază de convenţie civilă de

prestări de servicii, exactitatea şi realitatea drepturilor plătite acestora, precum şi a reţinerilor;

Legalitatea şi realitatea, precum şi necesitatea celorlalte plăţi şi cheltuieli efectuate în

numerar şi prin virament;

Respectarea dispoziţiilor legale şi a normelor proprii cu privire la angajarea,

constituirea de garanţii, obligaţiile şi raspunderile gestionarilor;

Efectuarea inventarierilor periodice, regularizarea şi valorificarea diferenţelor

constatate, la termenele şi în condiţiile dispoziţiilor legale;

Respectarea normelor legale de întocmire şi circulaţie a documentelor primare, de

conducere a evidenţei tehnico-operative şi contabile, precum şi realitatea datelor înscrise în

acestea;

Respectarea regulilor de evidenţă, păstrare, circulaţie şi utilizare a formularelor u

regim special, precum şi a celorlalte formulare comune privind activitatea financiară şi

contabilă;

Respectarea disciplinei financiare în realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor

băneşti faţă de terţi (furnizori, creditori, decontări cu bugetul statului, cu bugetul asigurărilor

şi protecţiei sociale şi a fondurilor cu destinaţie specială);

Realitatea datelor înscrise în registrele de contabilitate, în balanţele sintetice lunare şi

în conturile de execuţie;

Pagina 84 din 84

http://www.tocilar.ro/

Diploma - Www.tocilar.ro

Documents

Transcript of Diploma - Www.tocilar.ro