D.I.P. Curs 1

Bibliografie:

I.P. Filipescu – Tratat de DIP (Bucuresti 2007 Ed. Universul Juridic)

Dragos Sitaru – Tratat de DIP (Lumina Lex 2001)

Gheorghe Gheorghiu – Caiet de seminarii de DIP

L 105/1992

Elementul de extraneitate

Elementul de extraneitate este specific DIP prin simpla prezenta a unui element strain in

raportul juridic. El poate sa apara in legatura cu:

1. Subiectii raportului juridic

a. Persoana fizica – cetatenia, domiciliul (resedinta), religia (in anumite situatii)

b. Persoana juridica – sediul, fondul de comert, nationalitate, etc.

2. Obiectul raportului juridic

a. Bun mobil

b. Bun imobil

Poate aparea un element de extraneitate in momentul in care bunul e situat in

strainatate sau desi se afla in tara este sub incidenta unei legi straine.

3. Continut – drepturile si obligatiile partilor

Apare un element de extraneitate in momentul in care aceste drepturi si obligatii intra

sub incidenta unei legi straine:

a. Actele juridice – elementele obiective, precum locul incheierii actului sau al

executarii actului sau al prestatiei caracteristice, elementul subiectiv, precum

vointa partilor de a plasa actul juridic sub incidenta unei legi straine.

b. Faptele juridice – elementele de fapt pot fi delictele, locul savarsirii delictului sau

al prejudiciului, la evenimentele naturale locul producerii evenimentului.

Conflictul de legi

Conflictul de legi e situatia care apare in cadrul unui raport juridic cu element de

extraneitate si care consta in aceea ca acel raport juridic devine susceptibil de a i se

aplica 2 sau mai multe sisteme de drept apartinand unor state diferite.

Elementele esentiale:

a. Izvorul conflictului de legi e elementul de extraneitate, doar existenta elementului

de extraneitate in cadrul raportului juridic face ca in legatura cu acel raport juridic

sa se nasca un conflict de legi => raport de DIP

b. Conflictul de legi nu implica in nici un fel un conflict de suveranitati intre statul

roman si cel strain cu care elementul de extraneitate are legatura. Acest lucru

deoarece judecatorul roman asculta doar de legea tarii sale iar conflictul de legi e

solutionat prin norma conflictuala, care pentru judecator este intotdeauna legea

romana interna cuprinsa intr-o conventie internationala la care Romania este

parte.

Structura normei conflictuale

Elementele normei conflictuale sunt:

a. Continutul normei – ipoteza normei (acea categorie de raporturi juridice la care

respectiva norma se refera)

b. Legatura normei – dispozitia normei conflictuale (acea parte a normei care indica

sistemul de drept aplicabil pentru continutul normei). Legatura normei

conflictuale se materializeaza prin punctul de legatura care constituie sistemul

concret prin care se stabileste legatura dintre raportul juridic (continutul normei

conflictuale) si un anumit sistem de drept.

Principalele puncte de legatura admise de legea romana

1. Cetatenia – punct de legatura pentru urmatoarele raporturi juridice:

a. Starea civila, capacitatea si relatiile de familie

b. Mostenirea mobiliara in cazul universalitatii de bunuri mobile (art. 66 L105/1992)

c. Jurisdictia competenta (art. 150 L 105/1992)

Sistemul de drept la care acest punct de legatura trimite se numeste LEX PATRIAE.

2. Domiciliul sau resedinta – constituie punct de legatura pentru urmatoarele

raporturi juridice:

a. Starea civila, capacitatea si relatiile de familie ale persoanei fizice (statutul

persoanei fizice) (art. 12, art. 20 L 105/1992)

b. Conditiile de fond ale actelor juridice, in cazul localizarii obiective, atunci cand

debitorul prestatiei caracteristice este o persoana fizica

c. Conditiile de fond ale contractului de vanzare mobiliara in lipsa unei legi

convenite de parti (art. 88)

d. Jurisdictia competenta (art. 149)

Sistemul de drept la care trimite domiciliul ca punct de legatura se numeste LEX

DOMICILII.

3. Sediul social – punct de legatura pentru:

a. Statutul organic al persoanei juridice (art. 40, 41)

b. Conditiile de fond ale actului juridic atunci cand debitorul prestatiei caracteristice

este o persoana juridica

c. Contractul de intermediere, de munca, alte contracte speciale

d. Jurisdictia competenta

Sistemul de drept aplicabil ca urmare a trimiterii facute de acest punct de legatura se

numeste LEX SOCIETATIS, iar elementele a, b, c LEX PERSONALIS.

4. Fondul de comert – punct de legatura pentru:

a. Conditiile de fond ale actului juridic

b. Jurisdictia competenta

5. Locul situarii bunului reprezinta punct de legatura pentru:

a. Regimul juridic al bunurilor imobile si mobile privite ut singuli (art. 49) (LEX

REI SITAE)

b. Mostenirea imobiliara (art. 66 lit. b) (LEX SUCCESIONIS)

c. Jurisdictia competenta

6. Pavilionul navei sau aeronavei constituie punct de legatura pentru mijloacele de

transport respective (art. 65 lit. a)

7. Vointa partilor este punct de legatura pentru conditiile de fond ale actelor juridice

in general precum si ale unor contracte speciale (LEX VOLUNTATIS)

8. Locul incheierii contractului constituie punct de legatura pentru:

a. Conditiile de fond ale contractului

b. Jurisdictia competenta

Sistemul de drept la care trimite se numeste LEX LOCI CONTRACTUS.

9. Locul executarii contractului constituie punct de legatura pentru modul de

executare al contractului (art. 80 alin. 2)

Sistemul de drept la care trimite se numeste LEX LOCI EXECUTIONIS.

10. Locul intocmirii actului constituie punct de legatura pentru conditiile de forma

ale actului juridic. Sistemul de drept la care trimite se numeste LEX REGIT

ACTUM.

11. Autoritatea care examineaza validitatea actului juridic este punct de legatura

pentru conditiile de forma ale actului juridic (art. 71 lit. c)

12. Locul unde are loc faptul juridic (ilicit) constituie punct de legatura pentru

regimul juridic al delictului (art. 107). Sistemul de drept la care trimite se numeste

LEX DELICTI COMISSI.

13. Locul producerii prejudiciului este punct de legatura in cazul in care prejudiciul

se produce in alt mod decat cel al savarsirii delictului (art. 108). Sistemul de drept

la care face trimitere se numeste LEX LOCI LAESIONIS.

14. Instanta sesizata este punct de legatura pentru aspectele procedurale (art. 159,

161). Sistemul de drept la care face trimitere se numeste LEX FORI.

Clasificarea punctelor de legatura

a. Fixe – care nu pot fi deplasate de sub incidenta unui sistem de drept sub incidenta

altuia

b. Mobile – toate celelalte puncte de legatura, care intra dintr-un sistem de drept in

altul

D.I.P. Curs 2

18.10.2010

Izvoarele DIP

1. Legea si alte acte normative

2. Jurisprudenta

3. Doctrina

1. Legea

a. Acte normative specifice

- L105/1992

- OUG 119/2006 – masuri de aplicare a unor regulamente comunitare de la data

aderarii Romaniei in U.E.

- OUG 56/2007 – incadrarea prin munca si detasarea strainilor pe teritoriul

Romaniei

- OUG 194/2001 – regimul strainilor in Romania

b. Acte normative nespecifice

- Constitutia Romaniei

- Codul Civil

- Codul de Procedura Civila

- L 31/1990 – societatile comerciale

2. Jurisprudenta

Nu este considerata izvor de drept in general, practica arbitrala de asemenea nu

constituie izvor de drept, dar reprezinta sau prezinta o deosebita importanta pentru

reglementarea si interpretarea normelor conflictuale.

3. Doctrina

Nu reprezinta izvor de drept, dar de asemenea constituie o sursa explicita si critica

asupra investigatiilor si interpretarilor teoreticienilor in ceea ce priveste fenomenul

juridic.

Izvoarele de drept international ale DIP

1. Tratatele si acordurile internationale

Tratatul international este un act juridic bilateral sau multilateral incheiat intre state

(sau subiecte de drept international) si reprezinta manifestarea de vointa prin care se

reglementeaza relatiile dintre ele. Tratatele privesc reguli uniforme: Conventia de la

Paris 1883, Conventia de l Berna 1886, in domeniul navigatiei Conventia de la

Varsovia 1929. Conventia Europeana a Drepturilor Omului 1950 reprezinta un

catalog de drepturi si libertati fundamentale elaborat de Consiliul Europei. Conventii

privind unificarea regulilor conflictului de legi.

2. Cutuma internationala, uzantele comertului international

a. Cutuma – in dreptul roman cutuma este izvor de drept consacrat prin art. 970, 980

Cod Civil. Reprezinta o regula de conduit ace se formeaza spontan ca urmare a

aplicarii repetate, o perioada de timp relativ indelungata intr-o anumita

colectivitate.

b. Uzantele comertului international – sunt consacrate ca izvor de drept prin art. 360

Cod Procedura Civila. Reprezinta o anumita conduita a partilor care nu se naste

dintr-un act sau operatiune economica, ci este rezultatul unei atitudini manifestate

expres sau tacit cu caracter general intr-un anumit loc sau zona.

3. Clauzele DIP, regulile INCOTERMS

a. Clauzele DIP in raporturile de comert international au un rol foarte important si

duc la evitarea unor interpretari contradictorii a clauzelor contractului incheiat sau

a situatiei posibil conflictuale

b. Regulile INCOTERMS reprezinta termenii comertului international acceptati ce

definesc si statueaza cadrul in care cumparatorul si vanzatorul isi desfasoara rolul

in privinta transportului de marfa, proprietatea marfii, asigurarea marfii.

Calificarea si conflictul de calificari

Calificarea poate fi definita in 2 moduri: pornind de la norma conflictuala catre

situatia de fapt sau invers:

a. Operatiunea logico-juridica de determinare a sensului exact si complet al

notiunilor juridice care exprima continutul si legatura normei conflictuale.

b. Interpretarea unui raport juridic pentru a vedea in continutul si legatura carei

norme juridice intra.

Conflictul de calificari este situatia juridica care apare atunci cand notiunile din

continutul si/sau legatura unei norme conflictuale au intelesuri diferite in sistemele de

drept susceptibile de a se aplica unui raport juridic.

* Un cetatean olandez a facut in Franta un testament olograf. Codul Civil olandez din

acel timp interzicea cetatenilor olandezi sa faca asemenea testamente si prevedea ca

aceasta interdictie se aplica si in cazul testamentelor olografe efectuate in strainatate.

In fata instantelor franceze investite cu solutionarea cauzei, problema care s-a pus a

fost aceea de a califica notiunea de testament olograf. Cele 2 sisteme de drept in

prezenta interpretau diferit aceasta notiune. Conform dreptului francez aceasta

notiune era calificata ca o problema de forma si in consecinta ea intra in continutul

normei conflictuale exprimata prin principiul locus regit actum. Conform dreptului

olandez insa, testamentul olograf era calificat ca o problema de capacitate a

cetateanului olandez. Conform normei conflictuale lex patriae in continutul careia

intra, testamentul olograf era supus legii olandeze care invalida testamentul.

* S-a incheiat un contract de vanzare cumparare intre o firma romaneasca si o

societate in comandita simpla cu sediul in Germania. Conform dreptului german

societatea in comandita simpla nu are personalitate juridica. Societatea romana a fost

actionata in instanta de catre societatea germana. Firma romana a ridicat exceptia

lipsei capacitatii procesuale active a societatii germane, invocand faptul ca o entitate

fara personalitate juridica nu poate actiona in justitie. Conform dreptului german insa

societatea in comandita simpla desi lipsita de personalitate juridica beneficiaza totusi

de capacitate procesuala. Problema care s-a pus in fata instantei a fost aceea a

calificarii notiunii de capacitate procesuala. Daca aceasta institutie este calificata ca o

problema de procedura ea ar fi supusa normei conflictuale lex fori care in speta era

dreptul roman conform caruia respectiva societate comerciala nu ar fi avut capacitate

procesuala, fiind lipsita de personalitate juridica. Daca insa capacitatea procesuala

este calificata ca o problema de capacitate (care se refera la statutul organic inclusiv

al societatii comerciale) trimite la dreptul german deoarece sediul societatii se afla in

Germania. Conform dreptului german societatea are capacitate procesuala, desi nu are

personalitate juridica. Instanta a facut calificarea conform dreptului roman care

interpreteaza capacitatea procesuala ca o problema de capacitate si a introdus-o in

continutul normei conflictuale lex societatis care trimite la dreptul german conform

caruia societatea avea capacitate procesuala.

* Prescriptia extinctiva a dreptului la actiune si compensatia sunt calificate diferit in

dreptul roman si cel anglo-saxon. In dreptul roman reprezinta un aspect de fond,

tinand de domeniul contractual, deci intra in continutul normei conflictuale lex

contractus. In dreptul englez si american ele sunt probleme de procedura intrand in

continutul normei conflictuale lex fori.

* Dreptul statului de a culege succesiunea vacanta aflata pe teritoriul sau poate fi

calificata ca un drept de mostenire supus legii succesiunii (lex succesiones) sau ca un

drept originar al statului decurgand din suveranitatea sa, situatie in care se va aplica

lex rei sitae.

* Celebrarea religioasa a casatoriei este calificata ca un aspect ce tine de conditiile de

fond ale casatoriei (capacitatea viitorilor soti) – lex personalis sau ca o problema de

forma a incheierii casatoriei supusa legii statului pe teritoriul caruia se incheie.

Deosebirea consta in aprecierea valabilitatii casatoriei in situatia in care s-a incheiat

de exemplu intre un cetatean strain si unul roman sau intre 2 cetateni romani intr-o

tara in care efectele juridice ale casatoriei religioase sunt admise (Grecia) in conditiile

in care legea romana nu recunoaste efectele juridice decat casatoriei laice.

DIP Curs 3

25.10.2010

Conflictul in spatiu al normelor conflictuale si retrimiterea

Exista un conflict in spatiu al normelor conflictuale atunci cand sistemele de drept in

prezenta contin norme conflictuale care au puncte de legatura diferite.

Conflictul se numeste in spatiu deoarece normele conflictuale din sistemele de drept

in prezenta coexista.

Exista 2 feluri de conflict in spatiu:

a. Pozitiv – cand fiecare norma conflictuala face trimitere la propriul sau

sistem de drept, de ex: se pune problema starii civile a unui cetatean

roman in Anglia; daca problema se pune in fata unei instante engleze

aceasta va aplica regula lex domicili; daca problema se pune in fata

instantei romane se va aplica lex patriae (art. 12). Conflictul pozitiv nu

duce la retrimitere. Aceasta se solutioneaza prin aplicarea normei

conflictuale a forului, de catre instanta competenta in solutionarea

litigiului.

b. Negativ – situatia in care nici una din normele conflictuale in prezenta nu

declara aplicabil propriul sau sistem de drept, ci fie trimite fiecare la

sistemul de drept al celuilalt, fie trimiterea se face la sistemul de drept al

unui stat tert. Aceasta este regula, prima conditie a retrimiterii.

Pentru a exista institutia retrimiterii, aceasta se face in 2 sensuri:

a. Numai la normele materiale ale sistemului de drept strain se vor aplica aceste

norme fara a exista retrimitere.

b. La intregul sistem de drept strain, deci inclusiv la normele sale conflictuale.

Conditii pentru existenta retrimiterii:

1. Sa existe un conflict negativ intre normele conflictuale din sistemele in prezenta

cu privire la un anumit raport juridic

2. Norma conflictuala a forului (a instantei sesizate) sa admita retrimiterea, adica sa

trimita la intregul sistem de drept strain.

Retrimiterea este situatia juridica aparuta in cazul in care norma conflictuala a forului

trimite la un sistem de drept strain, in intregul sau, iar acesta din urma prin norma

conflictuala in materie nu primeste trimiterea, ci fie trimite la sistemul de drept al statului

forului, fie mai departe la un stat tert.

* Un cetatean bavarez, in conditiile in care in acea perioada Bavaria acorda o cetatenie

proprie, cetateanul J, mare parte a vietii sale, locuieste in Franta, unde insa nu dobandeste

domiciliul legal (deoarece nu indeplinise conditiile prevazute de legea franceza), ci are un

domiciliu de fapt. Conform legii franceze J era un cetatean bavarez cu domiciliul legal in

Bavaria. La moarte insa lasa o succesiune mobiliara importanta, iar rudele colaterale dupa

mama ( J fiind un copil dinafara casatoriei) introduc in fata instantei franceze o petitie de

ereditate. Potrivit legii franceze (lex patriae) succesiunea mobiliara era carmuita de legea

nationala a defunctului (bavareza) care acorda drepturi succesorale rudelor colaterale

dupa mama. Instanta franceza a constatat insa ca norma conflictuala bavareza privitoare

la succesiunea mobiliara trimitea inapoi la legea franceza. Asadar legea bavareza nu

accepta trimiterea ci retrimiterea la dreptul francez. Acceptand retrimiterea, instanta

franceza a aplicat legea succesorala franceza conform careia rudele colaterale dupa mama

nu aveau drept la mostenire => succesiunea fiind vacanta, statul francez culege

succesiunea pe teritoriul caruia se aflau bunurile mobile.

Formele retrimiterii:

1. De gradul I – acea situatie in care potrivit art. 4 alin. 1 daca legea straina

determinata potrivit normei conflictuale romane, retrimite la dreptul roman, se

aplica legea romana, afara de cazul in care se prevede in mod expres altfel.

2. De gradul II - nu este admisa de legea romana, acest lucru este expres prevazut de

art. 4 alin. 2 (retrimiterea facuta de legea straina la sistemul de drept al altui stat

este fara efect).

Aplicarea legii straine

LEX CAUSAE

Norma conflictuala romana poate trimite la:

a. Sistemul de drept roman – judecatorul sau arbitrul roman dupa epuizarea

rationamentului conflictual, va aplica pe fond dreptul roman, ca si in cazul unui

raport juridic fara element de extraneitate.

b. In situatia in care norma conflictuala trimite la un sistem de drept strain se pun

anumite probleme pentru depasirea momentului conflictual care face obiectul

DIP. Aplicarea dreptului strain este obligatorie daca norma conflictuala romana

trimite la el, in caz contrar, fiind incalcata in primul rand legea romana.

Obligativitatea aplicarii legii straine, atunci cand normele conflictuale romane ii acorda

competenta, izvoraste din caracterul imperativ al acestor norme sau in lipsa acestui

caracter se aplica respectarea principiului autonomiei de vointa (lex voluntatis).

Aplicarea legii straine este independenta, in principiu, de conditia identitatii de

reglementare (a reciprocitatii). Conform art. 6 alin. 1 aplicarea legii straine e

independenta de conditia reciprocitatii cu exceptia cazului in care, prin aceasta lege sau

legi speciale, se prevede altfel.

Prin exceptie, astfel cum prevede art. 6 alin. 1, prin aceasta lege sau prin legi speciale se

poate prevedea conditia reciprocitatii. In acest caz aplicarea legii straine (recunoasterea in

tara straina) a unui drept similar pentru o persoana romana sau a aceluiasi efect pentru

actul unei autoritati romane apare ca o conditie a aplicarii simetrice a legii forului (art. 43

alin. 2; art. 162 alin. 3; art. 163 alin. 2; art. 163 alin. 3; art. 176 alin.1 lit. c)

Reciprocitatea poate avea 3 forme:

a. Legislativa – cand in tara straina exista norme juridice care prevad acelasi drept

de entitate juridica romana similara => reciprocitatea reiese din dispozitiile legale

interne.

b. Diplomatica – cand reciprocitatea reiese dintr-o conventie internationala la care

respectivele state sunt parti.

c. De fapt – cand ea e aplicata in practica autoritatilor competente din statele

respective.

Sarcina probei legii straine

In dreptul roman aceasta se imparte intre judecator si parti. Astfel instanta de judecata

datorita caracterului dreptului obligatoriu sub conditia aplicarii dreptului strain, in cazul

in care norma conflictuala romana prevede astfel, precum si in temeiul rolului activ al

judecatorului (art. 129, 130 Cod Procedura Civila) va trebui sa depuna toate diligentele

pentru aflarea continutului si intelesului normei conflictuale la care legea romana face

trimitere.

Sub aspectul sarcinii probei legii straine exista o deosebita importanta intre dreptul strain

si cel national constand in aceea ca pentru cel dintai nu se aplica prezumtia “iura novit

curia”. Ca urmare, sarcina probei legii straine nu incumba exclusiv judecatorului, ci

aceasta sarcina e impartita si partilor ( art. 7 alin. 2) “partea care invoca o lege straina

poate fi obligata sa faca dovada continutului ei”.

Cazurile de inlaturare de la aplicare a legii straine

Portivit art. 8 alin. 1 exista 2 cazuri de inlaturare:

a. Daca incalca ordinea publica de DIP

b. Daca a devenit competenta prin frauda

Ordinea publica de DIP roman

Este formata din ansamblul principiilor fundamentale de drept ale statului roman,

aplicabile in raporturile juridice cu element de extraneitate.

Sub aspect procedural, ordinea publica de DIP se materializeaza prin exceptia de ordine

publica de DIP. Aceasta exceptie reprezinta mijlocul procedural aplicabil de catre

instanta forului pentru a inlatura efectele legii straine, normal competente sa se aplice

unui raport juridic de DIP, atunci cand acestea contravin principiilor fundamentale de

drept ale statului forului.

Elemente definitorii:

1. Continutul notiunii de ordine de DIP il constituie principiile fundamentale ale

statului forumui, aplicabile in raporturile juridice de DIP. Acest continut e stabilit

in 2 moduri:

a. De regula el se determina de instanta de judecata, instanta va stabili o norma din

sistemul de drept romanesc care consacra un principiu juridic fundamental al

statului roman, astfel incat sa se constate o incalcare de catre legea straina a

acestor drepturi fundamentale.

b. In anumite cazuri legiuitorul roman insusi stabileste explicit normele juridice ale

caror incalcare constituie un temei de incalcare (invocare) a ordinii publice de

DIP.

2. Exceptia de ordine publica e o exceptie de fond si poate fi invocata de catre orice

parte interesata.

3. Exceptia de ordine publica, in cazul in care e admisa impiedica producerea pe

teritoriul tarii a efectelor unei legi straine.

4. Legea straina, ale carei efecte sunt impiedicate sa se produca pe teritoriul tarii, ar

fi fost normal competenta sa se aplice raportul juridic respectiv, deoarece norma

conflictuala romana a trimis la ea.

DIP Curs 4

1.11.2010

Comparatia dintre ordinea publica de drept intern si ordinea publica de DIP

Asemanare: amandoua inlatura de la aplicare o lege (ordinea publica de drept intern

cenzureaza actele juridice ale partilor care constituie legea acestora). Aceste institutii isi

au izvorul in dreptul intern al statului.

Deosebiri:

1. Au functii diferite

a. Ordinea publica de drept intern care este data de ansamblul normelor

imperative ale sistemului de drept respectiv are ca scop impiedicarea

producerii efectelor actelor juridice care sunt contrare acestor norme;

exprima limitele autonomiei de vointa a partilor in raporturile juridice

interne.

b. Ordinea publica de DIP are scopul de a impiedica aplicarea pe teritoriul

statului forului a efectelor unei legi straine, desi normal competente sa se

aplice raportului juridic respectiv. Exprima limitele aplicarii legii straine

in tare forului.

2. Au sfere de aplicare diferite – ordinea publica de drept intern este mai

larga decat cea de DIP => nu tot ceea ce este de ordine publica de drept

intern, este de ordine publica si in DIP.

Practica judiciara si cea arbitrara romana de comert international a relevat mai multe

cazuri in care reglementari de ordine publica de drept intern nu au fost considerate de

ordine publica in raporturile juridice cu element de extraneitate:

a. Termenele de prescriptie extinctiva desi sunt de ordine publica in dreptul intern,

nu sunt de ordine publica in DIP, astfel incat norma conflictuala (lex voluntatis)

trimite la un sistem de drept strain, iar acesta contine alte termene de prescriptie

decat cele prevazute de normele interne.

b. O hotarare arbitrara straina prin care paratul SRL a fost obligat la plata anticipata

a unei parti din taxele arbitrare (cealalta parte din taxe fiind suportata de

reclamantul strain, nu trebuie socotita ca incalcand ordinea publica de DIP roman,

deci trebuie sa obtina ezequato in Romania, desi conform dreptului roman art.

274-277 Cod Procedura Civila taxele judiciare se platesc anticipat numai de catre

reclamant, urmand ca repartizarea definitiva a acestora sa se faca printr-o hotarare

definitiva care rezolva fondul litigiului.

c. Prin hotarare judecatoreasca nemotivata pronuntata intr-un stat in care acest lucru

e legal nu incalca ordinea publica de DIP roman si poate deci primi ezequato in

Romania desi in dreptul roman inafara unor exceptii prevazute expres de lege

hotararile judecatoresti trebuie motivate, cerinta fiind imperativ ceruta de lege.

* O femeie cetatean roman doreste sa se casatoreasca in fata delegatului de stare civila

roman cu un cetatean libian, care este casatorit anterior in propria tara. Conform normei

conflictuale privind conditiile de fond la incheierea casatoriei, cuprinsa in art. 18 alin. 1,

aceste conditii sunt determinate de legea nationala a fiecaruia dintre viitorii soti. Asadar,

norma conflictuala romana trimite, privind capacitatea de casatorie a cetateanului libian,

la legea nationala ca lex patriae. Conform dreptului libian, casatoria poligama este admisa

pentru cetatenii libieni => daca s-ar aplica legea libiana cu privire la capacitatea de a se

casatori a cetateanului libian ar insemna ca o astfel de casatorie trebuie incheiata. Cu

toate acestea, in atare situatie, norma de aplicare va fi inlaturata deoarece incalca un

principiu fundamental al dreptului roman, consacrat de normele de familie conform

carora casatoria poligama este interzisa.

Fraudarea legii aplicabile in DIP

Exista frauda la lege in DIP in conditiile in care partile unui raport juridic, folosind in

mod fraudulos, ilicit un mijloc de drept international privat au facut aplicabil acelui raport

juridic un alt sistem de drept decat cel normal competent sa se aplice.

Modalitati de fraudare a legii in DIP

a. Intr-un raport juridic de drept intern se introduc in mod fraudulos mai multe

elemente de extraneitate, care declanseaza artificial un conflict de legi, iar prin

aplicarea normei conflictuale normal competente pentru ipoteza creata se trimite

la un alt sistem de drept decat dreptul intern care ar fi fost in mod firesc aplicabil

acelui raport juridic.

* La o societate comerciala legata prin elementele definitorii (nationalitatea asociatilor,

provenienta capitalului social) de dreptul roman, partile prevad sediul in strainatate in

scopul de a aplica in mod firesc legile fiscale de drept intern. Asadar, se creeaza artificial

un conflict de legi, elementul de extraneitate fiind sediul social, iar prin aplicarea normei

conflictuale normal competente, lex societatis, se face aplicabil acelei societati dreptul

strain in favoarea celui roman.

* Un bun mobil ce face parte din patrimoniul cultural national care nu poate fi instrainat

in tara este trecut in mod fraudulos frontiera si vandut intr-o tara in care comercializarea

lui este posibila. In acest caz proprietarul bunului, schimband in mod fraudulos locul

situarii acestuia, a facut aplicabil un regim mai favorabil pentru proprietar prin aparitia

normei conflictuale lex rei sit.

b. Intr-un raport juridic care deja are un element de extraneitate partile schimba in

mod fraudulos punctul de legatura facand aplicabil acelui raport juridic, prin intermediul

normei conflictuale aplicabile pentru noul punct de legatura, un alt sistem de drept decat

cel normal competent sa se aplice.

Conditiile fraudei la lege in DIP

1. Sa existe un act de vointa a partii/ partilor in sensul deplasarii punctului de

legatura privitor la raportul juridic. Frauda la lege in DIP poate interveni in

raporturi juridice de DIP care sunt aplicabile normelor conflictuale cu puncte de

legatura mobile. Frauda la lege presupune activitatea volitiva frauduloasa a

partilor de schimbare a punctului de legatura.

2. Partile sa foloseasca un mijloc de DIP care prin el insusi este licit. Ex: persoana

fizica isi schimba legal cetatenia dintr-un stat in altul; persoana juridica isi muta

sediul intr-un alt stat. Actiuni licite care fac incidenta o norma conflictuala care

prin punctul sau de legatura atrage aplicarea in cauza a unui alt sistem de drept

decat cel normal sa se aplice.

3. Scopul urmarit de parti sa fie ilicit. Frauda la lege presupune in mod esential

existenta acestui element subiectiv si anume intentia frauduloasa a partilor.

Scopul urmarit de parti presupune inlaturarea sistemului de drept normal

competent sa se aplice si atragerea aplicabilitatii unui alt sistem de drept.

4. Rezultatul realizat de parti sa fie ilicit. Rezultatul realizat de parti prin aplicarea in

raportul juridic a unui alt sistem de drept trebuie sa fie mai favorabil decat cel

care s-ar fi obtinut prin aplicarea sistemului de drept normal competent.

Sanctiunea fraudei la lege in DIP

1. Situatia in care este fraudat dreptul roman in favoarea dreptului strain. Art. 8 alin.

1 “aplicarea legii straine se inlatura daca a devenit competenta prin frauda; in

cazul inlaturarii legii straine, se aplica legea romana”.

Efecte:

a. Inopozabilitatea actului in fata autoritatilor romane. Art. 43 alin. 3 actele de stare

civila ale cetatenilor romani intocmite de autoritati straine au putere doveditoare

in tara doar daca sunt trecute in registrul de stare civila roman.

b. Constatarea nulitatii actului de catre institutiile juridice romane. Nu mai produce

efecte nici in tara, nici in strainatate. In golul ramas prin inlaturarea legii straine se

va aplica legea romana.

Frauda la lege trebuie sanctionata chiar daca sistemul de drept roman era competent sa se

aplice in temeiul unei norme conflictuale care nu este imperativa deoarece ceea ce se

sanctioneaza este frauda si nu incalcarea normei conflictuale competente sa se aplice.

Sanctiunea fraudei la lege in DIP roman are caracter subsidiar fata de alte sanctiuni de

DIP, in special fata de inlaturarea legii straine pentru incalcarea ordinii publice de DIP

roman.

2. Situatia in care este fraudat dreptul strain normal competent sa se aplice conform

normei conflictuale in favoarea dreptului roman.

Domeniile in care pot aparea frauda la lege in DIP si prevederile legale cu scop

de reprimare a acestora

1. Starea civila, capacitatea si relatiile de familie ale persoanei fizice. Se creeaza o frauda

la lege prin modificarea statutului persoanei fizice prin schimbarea domiciliului, a

cetateniei

* 2 cetateni italieni, sotii B, care domiciliau in Bucuresti au introdus o actiune de divort

in fata instantelor romane. Aplicand norma conflictuala lex patriae prevazute de Codul

Civil de atunci instanta romana a respins actiunea deoarece legea italiana de atunci nu

permitea divortul. In aceasta situatie au demarat pierderea cetateniei italiene devenind

apatrizi. Apoi au introdus o noua actiune de divort in fata instantei romane care le-a

permis obtinerea divortului (fiind apatrizi, instanta a aplicat legea romana ca lege a

domiciliului lor comun).

* Cetateana romana M a avut un copil inafara casatoriei cu un cetatean roman. Ea

introduce o actiune in stabilirea paternitatii in fata instantei franceze. Instanta franceza

facand aplicabila legea personala a copilului a respins actiunea deoarece copilul a figurat

in timpul procesului ca cetatean roman. Inainte de a se ajunge la instantele superioare

franceze, mama a obtinut cetatenie franceza pentru copil, actiunea fiind admisa.

2. Statutul organic al persoanelor juridice – mutarea sediului social pe teritoriul care este

considerat “paradis fiscal” in scopul fraudarii legilor fiscale romane; noul sediu social nu

este unul serios si are un caracter fraudulos (art. 40 alin. 1).

DIP Curs 5

08.11.2010

Comparatie intre frauda la lege in DIP si unele institutii juridice de drept intern

Comparatia cu frauda la lege in dreptul intern

Exista frauda la lege in dreptul intern atunci cand partile la un raport juridic fara element

de extraneitate aplica o dispozitie legala prin deturnarea ei de la scopul firesc pentru care

a fost edictata de legiuitor, eludand astfel prevederile unei alte legi interne, imperative

care le este insa defavorabila.

Asemanari: in ambele cazuri trebuie sa existe un act de vointa al partilor, un mijloc licit,

un scop ilicit si rezultatul ilicit. Ambele sunt incalcari indirecte ale legii.

Deosebiri:

1. Obiectul fraudei

a. In dreptul intern se fraudeaza o lege interna in favoarea unei alte

legi interne

b. In DIP se fraudeaza o norma conflictuala a forului si prin aceasta

un sistem de drept in favoarea altuia

2. Mecanismul fraudarii

a. In dreptul intern se schimba continutul faptic al raportului juridic

care duce la aplicarea in mod fraudulos a unei alte legi decat cea

corect aplicabila

b. In DIP se schimba continutul faptic conflictual prin fraudarea

sistemului de drept normal competent sa se aplice

Comparatia cu ordinea publica de DIP

Asemanare: cea esentiala consta in faptul ca in ambele cazuri nu se aplica sistemul de

drept normal competent, ambele constituie exceptie de la aplicarea legii firesc aplicabile

in raportul juridic respectiv.

Deosebiri:

1. Cauza neaplicarii legii normal competente

a. La ordinea publica cauza este de natura obiectiva si anume legea straina prin

continutul sau incalca principiile fundamentale ale sistemului de drept al statului

forului.

b. La frauda la lege cauza este de natura subiectiva, legea forului (legea straina) este

inlaturata de la aplicare prin activitatea frauduloasa a partilor.

2. Sanctiunea aplicabila

a. La ordinea publica sanctiunea consta in inlaturarea efectelor legii straine si

aplicarea legii forului in locul ei

b. La frauda la lege sanctiunea rezida in faptul ca se inlatura legea romana sau

straina pe care partile au facut-o aplicabila prin frauda si in locul ei se aplica legea

corect competenta (pe planul actului juridic fraudulos => nulitatea absoluta;

inopozabilitatea acestuia)

3. Rolul instantei de judecata

a. In cazul invocarii exceptiei de ordine publica in DIP, instanta trebuie sa cunoasca

continutul legii straine normal competente, pentru ca doar astfel poate sa-si dea

seama daca a incalcat sau nu principiile fundamentale ale legii forului.

b. La frauda la lege nu este neaparat acest lucru, deoarece se sanctioneaza insasi

activitatea frauduloasa a partilor. De aceea frauda la lege poate fi sanctionata si

atunci cand in urma fraudei se aplica lex fori in locul legii straine.

Comparatia cu simulatia

Asemanari:

a. Ambele implica un act de vointa comuna al partilor

b. Prin acest act de vointa in ambele cazuri se creeaza sau se modifica in mod

artificial un conflict de legi.

c. Mijloacele folosite sunt prin ele insele ilicite

d. In ambele cazuri consecinta fata de terti consta in inopozabilitatea actului

fraudulos, respectiv a contrainscrisului fara de acestia.

Deosebiri:

a. Frauda la lege presupune existenta unui singur inscris, simulatia implica prin

definitie 2 acte juridice (actul ascuns si actul aparent)

b. Frauda la lege implica o operatiune efectiva materiala de deplasare a punctului de

legatura dintr-un sistem de drept in altul. La simulatie operatiunea este fictiva,

exprimata prin actul aparent dar contrainscrisa prin contrainscris.

* O societate comerciala are ca principale elemente de fapt nationalitatea asociatilor,

organele de conducere, etc. In Romania isi fixeaza in mod efectiv sediul intr-un alt

stat (inchiriaza un imobil si isi declara sediul acolo), iar prin incidenta normei

conflictuale (lex societatis) devine aplicabil acelei societati dreptul strain cu toate ca

activitatea societatii se desfasoara in Romania (=> frauda la lege). Daca insa, o

societate comerciala declara prin statutul sau ca are sediul in strainatate, dar centrul

principal de conducere si de gestiune a activitatii sale statutare este in Romania

inseamna ca sediul sau din strainatate este numai fictiv, sediul real fiind cel din

Romania. In acest caz situatia juridica este cea a simulatiei prin fictivitate si este

suficient sa se inlature actul mincinos pentru a rezulta adevarata situatie juridica.

c. Frauda la lege presupune existenta unui scop ilicit si a unui rezultat ilicit, la

simulatie scopul poate fi si licit.

d. Cele 2 insitutii juridice implica uneori consecinte diferite fata de parti. In caz de

frauda, daca se pronunta nulitatea actului juridic fraudulos, acesta nu produce efecte

juridice nici intre parti. La simulatie produce efecte si fata de succesori,

contrainscrisul e valabil si fata de succesorii universali si cu titlu universal daca nu s-

au fraudat drepturi nascute prin lege.

Conflictul de legi in timp si spatiu (respectarea drepturilor castigate in tara

straina)

Exista conflict de legi in timp si spatiu in cazul in care efectele unui raport juridic

nascut, modificat sau stins sub incidenta sistemului de drept al unui stat se cer a fi

ulterior recunoscute intr-un alt stat. Prin prisma dreptului roman conflictul de legi in

timp si spatiu pune problema respectarii in Romania a drepturilor dobandite intr-o

tara straina.

In spatiu, deoarece cele 2 sisteme de drept, cel strain sub incidenta cariua s-a nascut

dreptul si cel roman in cadrul caruia dreptul se cere a fi recunoscut, coexista din punct

de vedere spatial.

Conflictul este in timp deoarece intre momentul nasterii raportului juridic, a dreptului,

sub incidenta legii straine, si momentul cand efectele acestuoa se cer a fi recunoscute

in Romania, exista un interval de timp.

Comparatie cu conflictul de legi in spatiu

Conflictul de legi in spatiu este cel care apare in momentul nasterii, modificarii sau

stingerii unui raport juridic, atunci cand datorita elementului de extraneitate pe care

respectivul raport il contine, este susceptibil de aplicare in acelasi timp 2 sau mai

multe sisteme de drept apartinand unor state diferite.

Asemanare: amandoua sunt in spatiu, sistemele de drept in prezenta coexista spatial.

Deosebiri: pe cand conflictul de legi in spatiu cele 2 sisteme de drept sunt deopotriva

posibil de a fi aplicate, simultan asupra respectivului raport juridic; la conflictul de

legi in timp si spatiu ele se aplica succesiv in sensul ca dreptul nascut intr-un stat este

apoi recunoscut in alt stat.

Daca un cetatean roman si unul francez s-au casatorit in Franta, iar sotia

(cetatean roman) vine apoi in Romania si cere pensie de intretinere ne

aflam in fata unui conflict de legi in timp si spatiu.

Daca un cetatean francez si unul roman doresc sa se casatoreasca in

Romania si se pune problema ce lege se aplica casatoriei, aceasta tine de

conflictul de legi in spatiu.

Formele conflictului

1. Raportul juridic (dreptul) se naste, modifica sau stinge in dreptul intern al unui

stat strain si apoi se invoca in Romania, in acest caz la momentul nasterii lui in

strainatate dreptul nu avea nici o legatura cu tara forului (dreptul roman)

2 cetateni greci se casatoresc in Grecia iar apoi vin in Romania si cer sa li

se recunoasca efectele acestei casatorii

2. Raportul juridic se naste, modifica sau stinge in DIP (in cadrul international) iar

ulterior se invoca in Romania. In acest caz cu privire la respectivul raport juridic

exista succesiv un conflict de legi in spatiu (in momentul nasterii sale) si un

conflict de legi in timp si spatiu atunci cand efectele sale se cer a fi recunoscute in

Romania.

a. In momentul nasterii sale raportul juridic de DIP nu avea nici o legatura cu tara

forului (Romania)

Un cetatean grec si unul francez se casatoresc in Grecia si apoi vin in

Romania si cer sa li se recunoasca efectele casatoriei

b. Chiar din momentul nasterii sale raportul juridic respectiv avea legatura cu tara

forului,prin faptul ca cel putin unul dintre elementele sale de extraneitate priveau

dreptul roman.

Se pronunta o hotarare judecatoreasca in strainatate ditre un cetatean

roman si unul strain iar apoi se cere recunoasterea, executarea acestei

hotarari in Romania.

Conditiile recunoasterii (respectarii) in Romania a unui drept dobandit in

strainatate

Trebuie indeplinite cumulativ:

1. Dreptul trebuie sa fie corect nascut, modificat sau stins sub incidenta legii straine

care este aplicabila. Conditia se manifesta in cadrul domeniului de drept material

si in cel procesual.

a. Pe planul dreptului material, dreptul subiectiv nascut in strainatate va fi

recunoscut in Romania daca s-a nascut valabil dupa legea straina competenta sa i

se aplice, conform normei conflictuale a sistemului de drept strain (art. 168 alin.

2)

b. Pe plan procesual, o hotarare straina va fi recunoscuta in Romania daca e valabila

conform legii statului unde a fost pronuntata (art. 167 alin. 1 lit. a, b; art. 174 lit.

a)

DIP Curs 6

15.11.2010

Conflictul mobil de legi

Exista conflict mobil de legi cand un raport juridic este supus succesiv la 2 sisteme de

drept diferite ca urmare a deplasarii punctului de legatura a normei conflictuale

aplicabile (2 cetateni francezi, sot si sotie, isi schimba cetatenia devenind cetateni

romani. Problema care se pune este, pentru efectele casatoriei lor, se va aplica legea

franceza sau legea romana?)

Comparatie cu institutii juridice apropiate

Comparatie cu conflictul de legi in timp si spatiu

Asemanare: ambele presupun existenta in spatiu a 2 sisteme de drept precum si

incidenta succesiva, in timp, a acestora cu privire la acelasi raport juridic.

Deosebirea: in timp ce conflictul de legi in timp si spatiu nu implica o schimbare a

punctului de legatura si deci nici a legii aplicabile, ci numai se cer a fi recunoscute

intr-o tara drepturile dobandite in strainatate; conflictul mobil de legi presupune o

deplasare a punctului de legatura al normei conflictuale aplicabile in speta si deci

implica o schimbare a insasi legii aplicabile raportului juridic respectiv.

Comparatie cu conflictul in timp al legilor interne de stat

Asemanarea: ambele conflicte implica aplicarea cu privire la un raport juridic a 2 legi

in mod succesiv.

Deosebirea:

1. Conflictul mobil exista intre 2 sisteme de drept apartinand unor state

diferite, pe cand conflictul de legi in timp la care ne referim se poarta intre

2 legi din cadrul aceluiasi sistem de drept.

2. La conflictul mobil ambele sisteme de drept raman in vigoare (sunt

simultane), chiar daca ele se aplica in mod succesiv cu privire la acel

raport juridic; la conflictul in timp al legilor interne, cele 2 legi nu sunt in

vigoare simultan, ci legea anterioara este abrogata si inlocuita cu o noua

lege.

Domeniile in care poate interveni conflictul mobil de legi

El poate interveni numai in legatura cu raporturile juridice la care sunt aplicabile normele

conflictuale cu puncte de legatura mobile (variabile), care pot fi deplasate in timpul

existentei raportului juridic respectiv.

a. Conflictul mobil poate apare in cazul urmatoarelor puncte de legatura: cetatenia si

domiciliul (resedinta) persoanei fizice. Asadar, conflictul mobil poate apare in

toate raporturile juridice in care acestea sunt puncte de legatura (starea civila;

capacitatea si relatiile de familie ale persoanei fizice; drepturile creditorilor asupra

patrimoniului debitorului cand acesta isi schimba cetatenia sau domiciliul pana la

achitarea creantei).

b. Sediul persoanei juridice. Apare conflict mobil cand persoana juridica isi muta

sediul dintr-un stat in altul pe toata durata existentei sale.

c. Locul situarii bunului mobil. Apare conflict mobil in cazul in care bunul mobil

asupra caruia s-au transmis, constituit drepturi reale isi schimba asezarea.

d. Punctele de legatura privind conditiile de forma ale testamentului. Apare conflict

mobil cand testatorul si-a schimbat in timpul vietii unul din punctele de legatura

prevazute la art. 68 alin. 3.

Solutionarea conflictului mobil de legi

Se face in conformitate cu dispozitiile normelor conflictuale sau ale normelor juridice din

sistemul de drept al statului forului.

Principalele prevederi ale dreptului roman privind solutionarea conflictului mobil de legi:

1. Solutia conflictului mobil de legi difera de la caz la caz, norma conflictuala

romana putand face aplicabila raportului juridic fie legea anterioara, fie legea

noua, putand indica pana cand se intind efectele legii vechi si de cand incep sa se

aplice cele ale legii noi asupra raportului juridic respectiv.

a. In L 105/1992 art. 16 “conditiile, efectele si anularea unei hotarari prin care se

constata moartea prezumata, absenta sau disparitia, precum si prezumtiile de

supravietuire sau de moarte a persoanei disparute” in acest caz se aplica asadar

legea noua, respectiv legea ultimei cetatenii a persoanei disparute, fiind inlaturate

de la aplicare legile eventualelor cetatenii anterioare ale acelei persoane.

b. Art. 20 alin. 2 in domeniul relatiilor personale si patrimoniale dintre soti “legea

nationala comuna sau legea domiciliului comun al sotilor continua sa

reglementeze efectele casatoriei, in cazul in care unul dintre ei isi schimba dupa

caz cetatenia sau domiciliul. Aceleasi solutii se aplica si in celelalte materii pentru

care legea trimite la prevederile art. 20 si anume: regimul si efectele conventiei

matrimoniale (art. 21 alin. 2); divortul (art. 22); filiatia copilului din casatoriei, in

ceea ce priveste efectele casatoriei parintilor sai (art. 25); conditiile de fond cerute

sotilor care adopta impreuna (art. 30 alin. 2); efectele adoptiei, relatiile dintre

adoptatori si adoptat si desfacerea adoptiei (art. 31); obligatia de intretinere (art.

34 lit. a,b,c); ocrotirea minorului nascut din casatorie sau adoptat exercitata de

parinti (art. 36). In toate aceste cazuri legea veche continua sa reglementeze

raportul juridic, si in cazul schimbarii punctului de legatura in materie, aceasta

solutie are ca scop reprimarea fraudei la lege.

c. Art. 22 alin. 2 “daca legea straina astfel determinata (art. 22 alin. 1), nu permite

divortul ori il admite in conditii restrictive, se aplica legea romana in cazul in care

unul dintre soti este la data cererii de divort cetatean roman”; legea la data cererii

de divort poate fi legea veche sau legea noua dupa cum sotul in cauza a avut

anterior sau a dobandit ulterior acestei date o alta cetatenie.

d. Art. 34 lit. b “legea aplicabla obligatiei de intretinere este in raporturile dintre alte

persoane legea nationala a creditorului. In cazul schimbarii cetateniei noua lege

nationala se aplica numai prestatiilor ulterioare schimbarii”, se aplica legea veche

pana la schimbarea cetateniei si legea noua dupa schimbarea acesteia.

e. Art. 25 filiatia copilului din casatorie

f. Art. 28 alin. 1 filiatia copilului dinafara casatoriei

g. Art. 52 drepturi reale

h. Art. 53

i. Art. 64

j. Art. 66 mostenirea

k. Art. 68 testament

l. Art. 77 alin. 2

m. Art. 145, 146 uzucapiunea

2. In unele cazuri dreptul roman aplica principiul legii mai favorabile. Potrivit L

105/1992 avem situatiile:

a. Art. 15 “apartenenta unei persoane la o noua lege nationala nu aduce atingere

majoratului dobandit potrivit legii care ii era anterior aplicabila”

b. Art. 28 filiatia copilului dinafara casatoriei se stabileste potrivit legii nationale a

copilului de la data nasterii sale dar “in cazul in care copilul, cetatean strain, are si

o alta cetatenie straina, se aplica legea care ii este mai favorabila”.

DIP Curs 7

22.11.2010

Conflictul in timp al normelor conflictuale din dreptul roman si alte conflicte in

timp care intereseaza DIP

Conflictul in timp al normelor conflictuale din dreptul roman

Exista conflict in timp al normelor conflictuale in cazul in care in cadrul aceluiasi sistem

de drept o normal conflictuala veche e inlocuita cu una noua (art. 2 Cod Civil, o

asemenea situatie a aparut prin abrogarea prezentului articol prin L105/1992).

Solutionarea conflictului

Conflictul la care ne referim se creeaza intre 2 norme juridice apartinand aceluiasi sistem

de drept cu precizarea ca acestea sunt norme conflictuale. Conflictul se solutioneaza prin

aplicarea (prin analogie) a regulilor de rezolvare a conflictului de legi in timp din dreptul

intern (drept tranzitoriu intern), valabil pentru solutionarea conflictului in timp intre

normele materiale care reglementeaza materia ce intra in continutul normei conflictuale

respective. Aceasta solutie este aplicabila in cazul in care legea noua nu prevede in mod

expres un anumit mod de solutionare a conflictului. Aplicand o regula fundamentala a

dreptului intern, si anume neretroactivitatii legii noi, in practica arbitrala de comert

international s-a consacrat solutia conform careia in domeniul actelor juridice (de ex a

contractelor) norma conflictuala incidenta este cea in vigoare la data incheierii actului si

nu data litigiului.

Conflictul in timp al normelor conflictuale sau materiale din dreptul strain, care

constituie lex causae

Regula privind solutionarea conflictului mai sus aratat, dupa principiile dreptului

tranzitoriu intern, trebuie aplicata si in cazul in care este vorba despre normele materiale

sau conflictuale ale unui stat strain, la al carui sistem de drept trimite norma conflictuala

romana. In cazul in care norma conflictuala romana trimite la un sistem de drept strain

(lex causae), iar in acest sistem de drept au intervenit modificari ale dreptului material

sau conflictual intre momentul nasterii raportului juridic si cel al litigiului, se vor aplica

solutiile dreptului tranzitoriu prevazute de sistemul de drept strain (la care norma

conflictuala romana a trimis ca lex causae), iar nu cele aplicabile in dreptul forului

(dreptului roman).

Conflictul in timp al conventiilor internationale

Aspecte de drept tranzitoriu interesand DIP pot apare si in cazul in care o conventie

internationala e inlocuita cu alta, problema care se ridica fiind aceea a efectelor pe care

aceste conventii le exercita asupra actelor juridice incheiate in cadrul perioadei de

valabilitate a vechii conventii dar care nu sunt integral executate la data iesirii acesteia

din vigoare. Noua conventie contine prevederi exprese privind solutionarea problemei

tranzitorii prevazand, de regula, ca dispozitiile vechii conventii vor continua sa se aplice

si dupa incetarea valabilitatii sale, asupra contractelor incheiate in baza acestuia, dar inca

neexecutate la data expirarii sale, pana la executarea integrala a respectivelor obligatii

contractuale. In lipsa unei asemenea prevederi, practica arbitrala de comert international,

care s-a confruntat cel mai frecvent cu astfel de situatii, s-a pronuntat in sensul aplicarii

regulilor dreptului tranzitoriu intern, dar adaptate specificului raportului juridic

international in cadrul caruia s-a ridicat problema conflictuala.

Solutia retinuta este similara celei pe care conventiile o prevad in mod expres. Se

considera ca efectele contractului incheiat sub incidenta vechii conventii raman a fi

guvernate de prevederile acesteia pana la realizarea lor integrala.

Conditia juridica a strainului

Strain e persoana care nu are cetatenia statului pe teritoriul caruia se afla. Declaratia

Universala a Drepturilor Omului in art. 1 stipuleaza ca termenul de “strain” se aplica

“oricarui individ care nu poseda nationalitatea statului in care se gaseste”.

OUG 194/2002 privind regimul strainilor in Romania defineste:

a. Strainul – persoana fara cetatenie romana

b. Apatridul – persoana care nu are cetatenia unui stat

c. Rezident – strainul titular al unui permis de sedere temporara sau al unei

carti de rezidenta acordate in conditiile prevazute de ordonanta

d. Rezident special – titularul unui permis de sedere temporara sau al unei

carti de rezidenta permanenta, acordate in conditii speciale

Art. 18 Constitutie dispune “cetatenii straini si apatrizi care locuiesc in Romania se

bucura de protectia generala a persoanei si a averilor garantata de Constitutie si alte legi”.

Notiunea privind conditia juridica a strainului

Reprezinta ansamblul normelor juridice care reglementeaza capacitatea de folosinta a

strainului, drepturile si obligatiile pe care acesta le are intr-un anumit stat, in calitate de

strain. Conditia juridica a strainului se refera la drepturile si obligatiile ce tin de diferitele

ramuri de drept in care acestea se manifesta dar si in norme cutumiare de DIP.

Intrarea strainilor pe teritoriul unui stat necesita in general o autorizare prealabila sau o

viza speciala aplicata de organele abilitate ale statului primitor, pe documentul de

identitate recunoscut international al persoanei respective.

Orice stat are dreptul de a expulza un strain de pe teritoriul sau pentru motive temeinice

precum si de a-l extrada in cazul in care acesta savarseste o infractiune.

Fiind instituita de statul de resedinta al strainului, conditia juridica a acestuia are atat un

caracter unilateral cat si unul bilateral. Cand sunt incheiate conventii internationale

referitoare la regimul juridic al strainului, intotdeauna conditia juridica a strainului e

prealabila conflictului de legi. Legea statului in care se gaseste strainul este cea care va

determina regimul juridic al acestuia.

Formele conditiei juridice a strainului - Regimuri aplicabile strainilor

In practica statelor sunt cunoscute urmatoarele regimuri aplicabile strainilor, datorita

lucrarilor de codificare ale Comisiei de DIP:

1. Regimul national – un stat recunoaste cetatenilor straini aflati pe teritoriul

sau aceleasi drepturi pe care le acorda propriilor sai cetateni, cu exceptia

drepturilor exclusive (si a drepturilor pozitive), specifice conditiei de

cetatean al statului ce face recunoasterea, derivand din apartenenta

persoanei la statul respectiv

2. Regimul reciprocitatii – numit si tratament minim reciproc, este convenit

intre 2 sau mai multe state printr-un acord bilateral sau tratat international

ori prin reglementari interne care ofera cetatenilor statelor respective

aceleasi drepturi pe teritoriile respective

a. legislativa

b. diplomatica

c. de fapt

3. Clauza natiunii celei mai favorizate – presupune acordarea, in favoarea

cetatenilor unui anumit stat, de drepturi cel putin egale cu cele ale

cetatenilor unor state terte. Este o prevedere speciala prin intermediul

careia partile contractante isi acorda pe baza de reciprocitate aceleasi

avantaje si privilegii pe care le-au acordat sau le vor acorda unui stat tert

in diferite domenii.

4. Regimul special – unele categorii de cetateni straini in domenii de

activitate determinate, pot beneficia de anumite drepturi prevazute de

legea nationala sau de conventii internationale la care Romania este parte.

5. Regimul mixt – consta in combinarea regimului national cu cel al clauzei

natiunii celei mai favorizate.