Dionis (Dan) din Sarmanul Dionis de Mihai EminescuDionis (Dan)

- personaj principal de nuvela romantica si fantastica - tipul omului de geniu -- personaj fantastic -- personaj romantic -"Sarmanul Dionis",de Mihai Eminescu- nuvela romantica si fantastica -"Acesta a lost Eminescu, aceasta este opera lui. Pe cat se poate omeneste prevedea, literatura poetica romana va incepe secolul al XX-lea sub auspiciile geniului lui si forma limbii nationale, care si-a gasit in poetul Eminescu cea mai frumoasa infaptuire pana astazi, va fi punctul de plecare pentru toata dezvoltarea viitoare a vestmantului cugetarii romanesti." - aprecia Titu Maiorescu in studiul "Eminescu si poeziile lui" (1889). Personalitatea complexa a poetului nostru national este determinata de vasta sa cultura de nivel european (studiaza filozofia moderna: Kant, Schopenhauer, Hegel si pe cea antica: Platon, Aristotel), de amplele cunostinte dobandite despre mitologia indiana si romaneasca, despre istoria universala si cea a poporului roman, de identificarea spirituala cu literatura populara romaneasca.Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850 - 15 iunie 1889),ultimul mare romantic european, este preocupat de misterele existentei, de marile intrebari filozofice, de nefericirea geniului in relatie cu superficialitatea societatii meschine ("Scrisoarea I", "Luceafarul", "Oda (in metru antic)", "Glossa"), -de conditia poetului si de misiunea artei sale ("Epigonii", "Numai poetul", "Criticilor mei").Prin "Sarmanul Dionis", Mihai Eminescu a creatprima nuvela fantastica din literatura romana,in care pastreaza si toatecaracteristicile prozei de factura romantica.In conceptia lui Mihai Eminescu,fantasticulse defineste prin imbinarea a doua planuri:unul real si altul abstract-filozofic.Nuvela "Sarmanul Dionis" ilustreaza oreflectare subiectiva asupra lumiisi reuneste o serie deteme tipic romanticeexistente si in literatura universala:natura, iubirea si conditia nefericita a omului de geniu in raport cu timpul si cu societatea.Prezenta transmigratiei sufletelor, ametempsihozei,valorifica ideea romantica schopenhaueriana, conform careiatimpul si spatiul sunt manifestari ale substantei careseregenereaza vesnic,compusa dintr-un numar de arhei - de modele eterne -, "umbre" ale individului fizic.Inca din titlu, Eminescu sugereazanefericirea lui Dionis,cauzata de esecul sau in urma incercarii de a atinge absolutul in cunoastere, asadar nu se refera la conditia materiala a personajului. Dionis are numele zeului Dyonisos din mitologia greaca, fire vesela, petrecareata care, pus in antiteza cu definirea de "sarrnan", ofera o profunda si inedita interpretare filozofica, titlu ilustrat printr-unoximoron.Dionis estepersonaj principal, "rotund"("care nu poate fi caracterizat succint si exact", E.M.Forster) sieponim(care da numele operei -n.n.)intruchipand, prin structura spirituala,un erou romantic.Inceputul nuvelei contureaza,in mod direct,portretul fizic:Dionis este un tanar de o frumusete demonica, chipul sau fiind construit in maniera specific eminesciana: "fata era de acea dulceata vanata alba ca si marmura in umbra [...], ochii tristi in forma migdalei erau de acea intensiva voluptate pe care o are catifeaua neagra, [...] intr-un surtuc lung de-i ajungea la caicai [...], parul cam prea lung curgea in vite pana pe spate [...], surasul sau era foarte inocent [...], de o profunda melancolie". Din trasaturile fizice se desprind si catevatrasaturi spiritualealepersonajului romantic: firea melancolica si meditativa, tristetea, inocenta si inclinatia spre visare, aspiratia catre idealuri superioare, toate acestea prefigurand portretul omului de geniu.Cele dintaitrasaturise inscriu inplanul realal nuvelei si reiesdin caracterizarea directa facuta denaratorulobiectivsidin elementele biografice cu iz romantic.Tanar intelectual, nefericit si inadaptat social,Dionis se retrage spre starea de visare, explicabila si prin datele sale biografice succinte, dar sugestive pentruinclinatia sa spre metafizica.Dionis, un tanar de aproape18ani,visatorincurabil, modestcopist "avizat asecultiva pe apucate, singur",cuo existenta materiala precara,neavand "pe nimeni in lume,iubitor de singuratate",este descendentul obscur al unor aristocrati scapatati, rataciti nu se stie cum "in clasele poporului de jos". Tatal sau o iubise pe Maria, fiica unui preot si din aceasta iubire se nascuse Dionis. El isi aminteste cum "vaduvita sa muma il crescu cum putu din lucrul mainilor ei". Singura mostenire ce i-a ramas de la tatal sau este unportretdin tinerete al acestuia, in care copilul se regaseste adeseori pe sine: "era el intreg, el, copilul din portret".Structura spirituala a geniului,aomului superiordotat cuinteligenta si sensibilitateexceptional,capabil sa se inalte spre cunoasterea absoluta,se defaimeste inca de la inceputul nuvelei si se insinueaza discret incompozitia metafizica a fantasticului.Intr-o seara ploioasa de toamna, Dionis se intoarce acasa cucapul plin de ganduri, reflectandin spirit kantianasupraconceptelorde timp si de spatiu:"nu exista nici timp, nici spatiu, isi spuse el, ele sunt numai in sufletul nostru". El cugeta ca daca lumea, impreuna cu toate evenimentele ei, este rodul eului propriu, in care se petrec, in fapt, toate fenomenele in aparenta, inseamna caomul, purtator de scanteie demiurgica, este atotputernicsi poate sa caute in sine implinirea visului sau. Este, prin urmare, posibil ca, folosind anumite "lucruri mistice" cu ajutorul magiei si astrologiei, si el sa se poata misca in voie in timp, fie in trecut, fie in viitor -adica pe verticalele timpului; este posibil, de asemenea, sa se deplaseze pe orizontalele spatiului: "sa traiesc in vremea lui Mircea cel Mare sau a lui Alexandru cel Bun - oare este absolut imposibil? Visam calatorii in Univers, dar Universul nu este oare in noi?"[kantianism=curent filozoficinitiatde Immanuel Kant, care sustine ideea ca lumea materiala exista numai in afara constiintei, iar cunoasterea lucrurilor, in sine, este imposibila]Ca unautentic personaj romantic,Dionis este pasionatde lectura cartilor de astrologie,pe care le imprumuta de la anticarul Riven, dar calea spre cunoastere nu este posibila decat prin ilustrareamitului oniric.In vis, cuprins debeatitudine, conditie necesara in ritualul initiatic,Dionis deschide o carte de astrologie, face un semn magic si se trezeste intr-un alt veac, in vremea lui Alexandra cel Bun, sub infatisarea calugarului Dan, discipol al dascalului Ruben, profesor la seminarul din Socola: "ciudat... el visase".Planul fdozofic al fantasticuluieminescian include, ca manifestare fundamentala, noua ipostaza a protagonistului: calugarul Dan, care arerevelatia de a fi trait in viitor,sub numele de Dionis si ii marturiseste maestrului sau, Ruben, straniul sentiment. Acesta il indeamna sa-si continue experienta, prilej cu care Eminescu exprimateoria metempsihozei:"in sir, poti sa te pui in viata tuturor insilor care au pricinuit fiinta ta si a tuturor a caror fiinta ai pricinuit-o tu. [...] Omul are-n el numai sir, fiinta altor oameni viitori si trecuti [...] numai ca moartea il face sa uite ca a mai trait".Importanteleidei filozoficeale timpului si spatiului sunt revelate tot prin intermediul mesterului Ruben, care-i explica lui Dan "deosebirea intre D-zeu si om", ca numai"D-zeu e vremea insasi",pe cand omul ocupa numai un loc in vreme, si sutletul omului este vesnic, "dar numai bucata cu bucata". Nemarginirea (spatiul) este "tot ca vremea, bucata cu bucata, poti fi in orice loc dorit". Daca omul, care este un sir nesfarsit de oameni, lasa pe unul dintre ei sa-i tina locul in perioada cand insul va lipsi din el, acesta este umbra lui. Omul si umbra sa isi pot schimba firile pentru o vreme, "tu poti sa dai umbrei tale toata firea ta trecatoare de azi, ea-ti da firea ei cea vecinica" si atunci, inzestrat cu vesnicie, "capeti chiar o bucata din atotputernicia lui Dumnezeu, vointele ti se realizeaza dupa gandirea ta... se-ntelege, implinind formulele, caciformulele sunt vecinice ca cuvintele lui Dumnezeupe care el le-arostit la facerea lumii"Ruben, sub infatisarea linistita si blanda de dascal, este un Mefisto care nu-si dezvaluie intentiile demonice, dar se bucura nespus de faptul ca a reusit initierea eroului si-l determinase pe calugar sa pacatuiasca, intrucat l-a convins sa indrazneasca a aspira catre cunoasterea absoluta, adica aflarea formulelor magice pe care Dumnezeu le-ar fi rostit la Facerea lumii. Ruben isi recapata fizionomia satanica, "se zbarci, barba-i deveni latoasa si-n furculite ca doua barbi de tap, ochii ii luceau a jeratic, nasul i se stramba si se usca ca un ciotur de copac si scarpinandu-se in capul latos si cornut incepu a rade had si strambandu-se: - [...] inca un suflet nimicit cu total!".In plan filozofic si in spirit romantic,Dan isi pierde simtul obiectivitatii si se lasa coplesit de imaginatie, prin treceri bruste de la realitate la vis si invers. Utilizand virtutile magice ale cartii, care ii permit aprofundarea in aventura cunoasterii, Dan se desparte de propria umbra si descopera ca sufletul sau a mai trait candva "in pieptul lui Zoroastru" (Zarathustra -660-583 i.Hr.-personaj legendar, reformatorul religiei iraniene antice -n.n.),care "facea ca stelele sa se mute din loc cu adancul grai si socoteala combinata a cifrelor lui". Repetand formulele magice, pe care Creatorul insusi le-ar fi rostit la facerea lumii, el afla in adancul sufletului sau esenta divina: "Tu esti ca o vioara in care sunt inchise toate cantarile - ii spusese maestrul sau, Ruben - dar acestea trebuie trezite". Sub bagheta maleficului alchimist si astrolog Ruben, din abisurile intunecate ale fiintei, vin spre lumina stravechile mituri ale dorintei omului pentru vesnicie, de intoarcerea lui la conditia originara a existentei.Inplan filozofic,Dan intoarcesapte foidin cartea lui Zoroastru si umbra prinde contur, apoi mai intoarce incasaptesi "umbra se desprinse incet" si "sari jos de pe parete". Regasindu-si esenta eterna in propria sa umbra - "Dan vazu clar despartirea fiintei lui intr-o parte eterna si una trecatoare"-, calugarul se dedubleaza si ii restituie acesteia constiinta limitarii sale in spatiu si timp, primind in schimb nu eternitatea, ci constiinta eternitatii: "Eu, zise umbra-ncet, simt intunecandu-se si rand constiinta eternitatii mele [...].Dan era o umbra luminoasa".Invis,Dan intreprinde, impreuna cu Maria, o calatorie cosmica, in care dispar cu desavarsire legile fizicii, ora devine veac, clipele vor fi decenii, iar Pamantul devine un pandantiv, pe care el il prinde in salba iubitei.Ideea filozoiica a iubirii ca singura cale spre cunoastere se manifesta in esenta acesteisecvente narative,"calatoria lor nu fuse decat o sarutare lunga" si are loc invis,cuplul implinindu-se, caci "visau amandoi acelasi vis". Aceasta calatorie in Univers esteun drum al cunoasterii, ideal spre care transcende si Eminescu insusi.In planmetafizic,cei doi indragostiti sunt cuprinsi de ostare extatica,ofericire edenicace este insa limitata de "o poarta inchisa", pe care "n-au putut-o trece niciodata". Visul este tulburat de un triunghi sacru, avand in centru "un ochi de foc", deasupra caruia sta scris "un proverb cu literele strambe ale intunecatei Arabii. Era doma lui Dumnezeu. Proverbul, o enigma chiar pentru ingeri". Dan cauta cufebrilitatein cartea lui Zoroastru magia care sa-i permita descifrarea proverbului, care semnifica atingerea absolutului in cunoastere: "as voi sa vad pe Dumnezeu". In legatura cu acest demers, George Calinescu afirma ca eroul "recurge la o operatie magica, intorcand filele astrologiei din sapte in sapte pagini (simbolul numeric al Facerii), spre a sili Divinitatea sa-i deschida portile Absolutului". In zadar ingerii ii soptesc si-l avertizeaza: "De ce cauti ceea ce nu-ti poate veni in minte? [...] De ce vrei sa scoti din arama sunetul aurului? Nu-i cu putinta". Lui i se pare ca ingerii fac ceea ce el gandeste, dar Maria ii explica, soptit, ca, daca Dumnezeu vrea, atunci "tu gandesti ceea ce gandesc ingerii". El nu vrea sa inteleaga si continua sa-si impuna vointa de a vedea fata lui Dumnezeu. Raspunsul ingeresc vine taios:"Daca nu-l ai in tine, nu exista pentru tine si in zadar ii cauti".Atingerea absolutuluinu se implineste, intrucat, inentuziasmul si extazulmomentului, el considera ca poate controla Universul: "oare nu se misca lumea cum voi eu?" Strangand-o pe Maria "la inima lui", gandeste intr-un mod nefericit:"Oare fara s-o stiu nu sunt eu insumi Dumne...".Acestgand profanator, cael ar putea fi Dumnezeu, simbol al puterii absolute, il prabuseste cu brutalitate in abis, el fiind aspru pedepsit prin revenirea laconditia de muritor,in ipostaza lui Dan. Se sugereaza, astfel, ca limitele obiective ale gandirii umane nu pot fi depasite, deoarece nici omul si nici ingerii nu au acces la tainele Creatiei: "Nefericite, ce ai indraznit a cugeta?".Inplan real,Dionisrealizeaza ca a visat si revine la conditia sa initiala de muritor,chiar daca, bolnav fiind, in delirul sau, continua sa creada ca este Dan si ca Maria, pe care o vede la fereastra casei invecinate, este aceeasi din visurile sale si ca anticarul Riven ar fi maestrul Ruben. Se contureaza in inima lui "neputinta realizarii viselor lui [...] si prima mea dorinta si poate ultima - nerealizabila".Implinirea cupluluiin finalul nuvelei, singura opera eminesciana in care dragostea se realizeaza, simbolizeaza faptul caiubirea este singura cale de a accede in cunoastere, in aspiratia spre absolut. Atingerea absolutului ar fi fericirea suprema,iar iubirea implinita este numai o treapta spre fericire: "El simtea ca o oara langa ea ar plati mai mult decat toata viata. Cata intensiva, dureroasa, fara de nume fericire intr-o ora de amor!", sugerandsacrificiul suprem de care este capabil numai omul superior pentru atingerea iubirii ideale,concept filozofic intalnit si in lirica eminesciana ("Reia-mi al nemuririi nimb/ Si focul din privire/ Si pentru toate da-mi in schimb/ O ora de iubire" -"Luceafarul).Alternarea planului real cucelfilozoficconstruiescfantasticuldin finalul nuvelei.Cutezanta de a aspira sa cunoasca absolutuleste pedepsita fulgerator, Dan revenind la conditia umana limitata, iar Eminescu intreaba cititorul, cu o ezitare stimulativa: "Cine este omul adevarat al acestor intamplari: Dan, ori Dionis?".Proiectia in timp si spatiua protagonistului, a celorlalte personaje, precum si a elementelor-simbol constituie cheia interpretarii fantasticului si a manifestarii romantismului in aceasta nuvela.Calatoriaavusese locinvis, calugarul Danredevinecopistul metafizic Dionis,Maria, fiica spatarului Mesteacan, este vecina de peste drum care canta la pian, Ruben este arhivarul evreu Riven, iar umbra se dovedeste a fi indragitul portret al tatalui sau: "Ruben e Riven; umbra din perete, care joaca un rol atat de mare, e portretul cu ochii albastri; cu disparitiunea acestuia dispare ceea ce veti fi indemnati a numi o idee fixa; in fine, cu firul cauzalitatii in mana, multi vor gandi a fi ghicit sensul intamplarilor lui, reducandu-le la simple vise a unei imaginatii bolnave".Dionis este tipul personajului romantic,ce-si afla dezamagirea in timp si spatiu, fiind nevoit sa-si recunoasca infrangerea. Boala din finalul nuvelei, deposedarea de tablou si de carte sunt semnificative in a-i exclude eroului orice tentativa de repetare a experientei trecute, a gestului sau de a depasi ultima treapta a cunoasterii, de a se substitui Creatorului insusi. Dionis constientizeaza ca eimposibil sa ajunga la cunoasterea absoluta si sufera la modulsublim ca nu-si poate depasi limitele umane, asadar el trebuie sasemultumeasca numai cu iubirea, etapa a cunoasterii, dar nu ultima. Dionis reprezinta oproiectie literara a autorului insusi, vocea auctoriala a propriei aspiratii,aceea de a nazui catre absolut, catre cunoasterea universala.Statutul geniuluise defineste si infinalul nuvelei,cand revine ideea filozofica exprimata de Eminescu si in "Glossa", anumelumea vazuta ca teatru,in care oamenii sunt actori care interpreteaza roluri predestinate: "Nu cumva indaratul culiselor vietei e un regizor, a carui existenta n-o putem explica? [...] Nu sunt aceeasi actorii, desi piesele sunt altele?". Ideea este preluata de la Schopenhauer si este exprimata cu aproape aceleasi cuvinte ca cele ale filozofului german: "Vointa universala e regizorul care misca in spatele culiselor vietii pe toti muritorii, ca pe scena unui teatru".Capacitatea geniului de a se inalta intr-o lume spirituala superioara prin intermediul visului,singura cale prin care eroul se poate detasa de lumea concreta, este sustinuta magistral prin existenta in nuvela a unorideimetafizice preluate de Eminescu din filozofia universala:Ideea metempsihozeieste oconceptiereligioasa conform careia sufletul omului ar trai mai multe vieti prinreincarnare:"SufletuI calatoreste din veac in veac, acelasi suflet, numai ca moartea il face sa uite ca a mai trait"; "In sufletul nostru este timpul si spatiul nemarginit si nu ne lipseste decat varga magica deane transpune in oricare punct al lor am voi."Eminescu a fost in permanenta preocupat deideea timpului si a vesnicieiuniversale, fapt pentru caretimpul filozoficeste considerat in opera sa osupratema :"Omul are in el numai sir, fiinta altor oameni viitori si trecuti, Dumnezeu le are deodata toate neamurile ce-or veni si au trecut; omul cuprinde unlocin vreme. Dumnezeu e vremea insasi; si sufletul nostru are vecinicie, dar numai bucata cu bucata".Conceptia desprespatiul nemarginiteste aidoma viziunii despre timp, numai Dumnezeu stapaneste nemarginirea, pentru om spatiul este "tot ca vremea, bucata cu bucata, poti fi in orice loc dorit".In nuvela se manifesta simituri intelectuale,cum estemitul faustian(Goethe, "Faust").Ruben este Satana, iar Dan face un pact cu acesta, semnificandsacrificiul omuluisuperior in dorinta de a atinge absolutul,diniubire, prin iubire: "Ruben insusi se zbarci, barba ii deveni latoasa in furculite, ochii ii luceau ca jaratic, nasul i se stramba si i se usca ca un ciotur de copac si scarpinandu-se in capul latos si cornut, incepu a rade had si strambandu-se: Inca un suflet nimicit cu totul. [..'.] Satana isi intinse picioarele sale de cal, rasufland din greu".Prezentacifrei7 sugereaza puterile magice ale cunoasterii, deoarece aceastacifra mistica,trimite la facerea lumii: "pe fila a saptea a cartii stau toate formulele ce-ti trebuiesc pentru asta. Si tot la a saptea fila vei afla ce trebuie sa faci mai departe".Noutatea incontestabila a nuvelei "Sarmanul Dionis" consta in modul original in care Eminescuimbina filozofiacunaratiunea fantastica si descrierea,transpunand inimagini artisticeun orizont ce nu exista decat in puterea imaginatiei, inexplicabil si necontrolabil rational.Expresivitatea limbajului artisticimbina imagini vizuale, auditive si cromatice, construindatat peisaje cosmicememorabile, cat siimagini descriptiveale strazilor si cafenelelor din Iasi.Portretul fizical lui Dionis este construit prinepitete si comparatiitipic romantice: "fata de acea dulceata vanata, alba ca si marmura in umbra", "ochii [...-] de acea intensiva voluptate pe care o are catifeaua neagra". Despre maiestria unica de portretist a lui Mihai Eminescu, esteticianul Tudor Vianu sublinia ca scriitorul "coboara in adancurile psihologice ale eroului sau, unde gaseste aplecarea spre voluptate intensa, unita cu inocenta copilareasca".