Dincolo de nisipuri de Fanus Neagu – rezumat

Personajul principal este Şuşteru, care se trezise târziu căci stătuse la priveghit şi observacă familia era plecata prin sat dupa mancare. Se trezise stăpânit de pofta de a mânca o legătură de lăptuci, căci în timpul nopţii visase că i-a înverzit grădina. Iese în drum după ce îşi umplu luleaua cu iederă uscată şi îl vede pe invatatorul satului stând ca de obicei pe marginea şanţului spunand rugaciuni. Se spunea despre el că şi-a pierdut minţile din cauza foamei. Şuşteru avea ochii cârpiţi de somn, era mic şi slab cu cămaşa atârnându-i peste pantaloni. Şuşteru zăreşte un călăreţ apărut ca din senin şi care alergând în goana mare spre satanunţă că a plouat la munte şi vine gârla. Apoi, fără ca Şuşteru să aibă timp să-şi revină dispare ca o nălucă pe sub arcadele podului vopsit în roşu, după ce până acum peisajulera dominat de culori şterse, astă menţiune a culorii roşii este ca un avertisment asuprastării de sănătate a personajului. Din punctul de vedere a doctorilor rosul este culoarea nebuniei. 

Sosirea apei ii sperie pe oamenii satului. Asa incep oameni sa isi intre in ritm. Clopotele încep să sune strângând toată suflarea satului pe mal. Şuşteru coboară luntrea din pod, bărbaţii curăţă şanţurile, femeile îşi ţineau copiii lângă ele să nu le ia vâltoarea apei, unele pregătiseră deja nişte bolovani pentru spălat rufe, un bătrân întindea cârligele pentru  peşti, o fată se pieptena murmurând un cântec trist. Speranţa că apa va veni îi face peoameni mai generoşi: Şuşteru capătă tutun, iar acesta îi dădu şi dascălului să tragă unfum.Se înserase şi apa nu apăruse. Tot Şuşteru este cel care găseşte explicaţia: morarii dinsusul Buzăului probabi l că opr iseră apa în iazur i le lor . Nu e t imp de pierdut, aşa că imediat se formează o ceată de călăreţi care să pornească în susul apei. La prima moară nu e nici urmă de apă, pornesc spre cea de-a doua, timp în care o partedintre călăreţi abandonează pentru că nici oamenii şi nici caii nu mai rezistă. La cea de-adoua moară este aceeaşi situaţie, după care un alt număr de călăreţi abandonează.La un moment dat ajung într-un loc de unde se zărea albia uscată a râului „o dâră de cretăce nu se mai isprăvea nicăieri”. In cele din urma Susteru rame singur, ceilalti abandodandunul cate unul.

Sfarsitul consta in drumul singuraticului Suster care punand capul pe cal si dandu-i pinteni a ramas doar cu impresia ca in fata lui se simte usuara briza a valurilor

DINCOLO DE NISIPURI comentariude Fanus Neagu

1

Apartenenta operei la genul epic, specia literara nuvela.Fanus Neagu (n.1932) s-a inspirat adesea din lumea fabuloasa a

Baraganului si a meleagurilor natale ale Brailei. în creatiile lui Fanus Neagu, faptele marunte ale vietii capata importanta si valoare, devenind adevarate evenimente care determina destinele eroilor, iar actiunile si obsesiile lor reliefeaza puternic trasaturile lor de caracter.

Nuvela "Dincolo de .nisipuri" a fost publicata în volumul "Cantonul parasit" din 1964, fiind, asa cum o numea Eugen Simion, "o naratiune aproape fantastica, povestea, pe scurt, a unui miraj într-un cadru de viata debordanta".

"Nuvela este specia epica în proza, cu un singur fir narativ, urmarind un conflict unic, iar personajele - nu prea numeroase - sunt caracterizate succint, în functie de contributia lor la desfasurarea actiunii."

"Nuvela prezinta fapte verosimile ce se constituie într-un singur conflict, o intriga riguros construita, accentul fiind pus mai putin pe actiune si mai ales pe conturarea personajuluL Nuvela este de întindere mai mare decât povestirea si mai scurta decât romanul".

Nuvela "Dincolo de nisipuri" de Fanus Neagu este o opera epica, deoarece autorul îsi exprima sentimentele indirect, prin intermediul actiunii si al personajelor, de aceea modul de expunere care predomina este naratiunea.

Ca în orice opera epica, prozatorul fixeaza de la început timpul si locul actiunii, vara anului 1946 si realitate dramatica a unui sat de pe malul Buzaului, ceea ce se constituie în expozitiune. Susteru, personajul principal al nuvelei, simbolizeaza - prin înfatisare si monolog interior - starea de saracie cumplita a oamenilor, provocata de seceta nemiloasa, care dura de doua veri. Visase ca plouase iar gradina de zarzavat înverzise ca altadata, dar Susteru este constient ca visul ramâne numai o dorinta imposibil de realizat. Dascalul satului, despre care se spunea ca înnebunise de foame si care îi cere sa traga un fum din lulea, completeaza imaginea dezolanta a satului. Saracia oamenilor este sugerata si de câteva gesturi semnificative: o femeie aduna balega într-o roaba, ca sa-si lipeasca prispa casei, un câine se scutura de purici, iar de la fierarie mirosea a copita arsa. Seceta prelungita pietrificase lutul de pe fundul râului, radacinile plantelor atârnau putrede, iar albia era plina de mâl uscat. Intriga începe odata cu venirea unui calaret, care striga si arata cu mâna în spatele lui, tipând disperat ca vine gârla. Absenta apei creeaza o atmosfera de cosmar, halucinanta, ca si starea sufleteasca a oamenilor. De aceea Susteru, derutat si confuz, nu întelege imediat ce striga omul, iar când se dezmeticeste, necunoscutul era departe.

Desfasurarea actiunii este declansata de aceasta veste vitala pentru toata suflarea acestor meleaguri si se stârneste o agitatie neobisnuita. Clopotele bisericii au adunat satul întreg pe malul gârlei, toti locuitorii erau cuprinsi de frenezie: barbatii sapa, sparg movilele de pamânt, femeile îsi tin strâns copiii din teama de a nu fi luati de viitura, iar un batrân îsi pregateste cârligele pentru pescuit, intrând în conflict cu Susteru care-l acuza ca sperie pestele. Barbatii îsi

2

suflecasera pantalonii pâna mai sus de genunchi, ca sa nu li se ude. Agitatia care a cuprins tot satul devenise absurda, oamenii sunt energizati acum de un optimism exagerat, din dorinta acumulata atâta vreme ca natura sa-si reia cursul normal. Inserarea amplifica nerabdarea, din ce în ce mai greu de stapânit, a satenilor, iar Susteru pune urechea la pamânt sa auda venirea apei si brusc, înca cinci oameni se trântesc pe burta, dornici sa asculte sunetul apei. Sigur pe intuitiile sale, Susteru emite ideea ca morarii din satele de sus le-au oprit apa si-i acuza de hotie. Revoltati, satenii se avânta pe cai si pornesc, cuprinsi de un fel de disperare, spre satele dinspre munte, ca sa aduca gârla, altfel piereau. Susteru calarea în fruntea cetei, care se împutineaza treptat, deoarece caii erau obositi si slabiti din pricina foamei. Drumul este anevoios si lung. Ajunsi cu greu la prima moara constata ca iazul era secat. La a doua moara, ceata se redusese la jumatate, iazul era gol, iar jgheaburile erau pline cu tarâna.

Punctul culminant. Albia secata a râului, care se zareste dreapta pâna în departare, îi determina pe oameni sa renunte si sa se întoarca din drum.

Deznodamântul. Susteru, care, ramas singur, porneste mai departe atras de mirajul apei, sugerând dorinta nestapânita a barbatului de a-si transforma iluzia în realitate, suferinta în bucurie. Eroul refuza înfrângerea si continua cursa de unul singur, stapânit de obsesia idealului de a trece "dincolo de nisipuri". Apa este motivul central al nuvelei, ca simbol al vietii, în antiteza cu nisipul, care înseamna prabusire, inutilitate, esec.

O alta caracteristica a nuvelei este numarul mare de personaje unite printr-un destin nemilos. Susteru este personajul principal al nuvelei, individualizat atât prin zbuciumul interior, cât si prin actiunile si gesturile exterioare. Ceea ce-l particularizeaza, sunt tenacitatea si consecventa cu care îsi urmareste iluzia, dorinta încrâncenata de a scapa de seceta care provocase saracia cumplita în care se zbatea.

Dascalul satului, personaj secundar în nuvela, este reprezentativ pentru degradarea fizica si psihica în care poate ajunge omul din cauza foamei.

Mesagerul ciudat, întruchipat de calaret, este personaj episodic si simbolizeaza speranta iluzorie a oamenilor, gata sa creada într-un miracol, pentru a scapa de suferinta si chinuri.

Personajul colectiv este ilustrat de toti locuitorii satului, care, la aflarea vestii ca "vine gârla", reactioneaza ca un singur om, într-o unitate de gândire si de actiune, asa cum împartaseau aceeasi soarta nemiloasa.

Tragismul nuvelei "Dincolo de nisipuri" reiese din maiestria lui Fanus Neagu de a contura - prin naratiune - imaginea terifianta, dezolanta a satului de pe malul Buzaului.

Faptele marunte capata semnificatii majore, declanseaza evenimente care marcheaza viata eroilor. Monologul interior, dialogul, gesturile si atitudinile exterioare ale personajelor, dar mai ales obsesia secetei scot în relief trasaturi caracteriale deosebite.

3

Opera "Dincolo de nisipuri" urmareste un singur fir narativ, cu un conflict unic, contradictia dintre dorinta de viata a oamenilor si saracia provocata de lipsa unui element vital - apa. Accesul este pus pe construirea personajului prin fapte si atitudini. Pentru toate acestea, "Dincolo de nisipuri" de Fanus Neagu este o nuvela.

Caracteristici:— apartine genului epic: autorul isi exprima indirect sentimentele si gandurile prin intermediul actiunii si al personajelor;— intindere medie (mijlocie) intre schita si roman; unele nuvele sunt structurate in parti, numerotate cu cifre romane precum romanele („Budulea Taichii” de Ioan Slavici);— predomina naratiunea, dar se impleteste cu descrierea (personajelor, mediului, naturii) si cu dialogul;— actiunea este relativ simpla, chiar daca mai complexa decat a schitei, urmarind un singur fir narativ,— ea surprinde fapte verosimile, dar cu o nota de senzatie, inedite, deci apar si elemente fantastice;— timpul este mai indelungat decat in schita ajungand pana la zeci de ani;— actiunea este declansata de unul sau mai multe conflicte puternice si sederuleaza rapid, fara comentarii din partea naratorului, spre deosebire depovestire, unde naratorul se implica in relatarea evenimentelor;— conflictul central este constituit in jurul unui personaj puternic reliefat,prezentat amanuntit.— personajele sunt mai numeroase decat in schita, alese din diferite categorii sociale, atat principale, cat si secundare sau episodice, atat individuale, cat si colective;— personajele principale sunt, insa, putine si urmarite in evolutie, fiind simbolice;— evolutia personajelor este determinata nu numai de trecerea timpului, ci si de gradarea evenimentelor;— destinul uman se impleteste cu natura;— uneori expozitiunea este ampla, prezentand amanuntit destinul personajelor si alternand timpul trecut cu cel prezent;— partile (capitolele) nu respecta strict cronologia faptelor, fiecare secventa urmarind sa prezinte o ipostaza a personajului, vazut in diferite imprejurari;— implicit, nuvela nu surprinde un singur moment din existenta personajelor, ci intamplari petrecute deseori, in decursul unei vieti;

— uneori, autorul se afla in afara naratiunii, relatarea efectuandu-se la persoana a III-a, alteori autorul participa subiectiv.

4