Din nou despre problema Stavrizi în apele · Am făcut-o deliberat, cu cele mai bune gânduri de...

Stavrizi în apelemării

34

NR. 56•aNUL MMXVII

Ierarhie și dominanță în lumea animală

5

În arșița verii32

Din nou despre problemaursului în România

14 ww

w.a

gvps

.ro

AUGUST

REDaCȚIaPreședinte

dr. ing. Neculai ȘelaruPreședinte executiv

ing. Mugurel DrăgănescuRedactor-șef

arh. Mugurel IonescuRedactor corespondentprof. Bianca Ioriatti

Art DirectorAurel NeaguLayout/Design

CREADifuzare

ing. Mariana Cristache

CONSILIUL ȘTIINȚIFICacad. dr. Atilla Kelemendr. ing. Nicolae Goiceadr. ing. Vladimir Talpeș

Redacția și administrațiaCalea Moșilor nr. 128,

București, Sector 2, Cod 020882Tel: 021-313.33.63

E-mail: [email protected]

ISSN 1582-9650

Tipărit la ARTPRINT SRLTel. 0723-130.502,

E-mail: [email protected] destinate tipăririi vor fi în format digital.

Publicate sau nu, ele nu se înapoiază colaboratorilor. Articolelepublicate nu angajează decât responsabilitatea autorilor lor și

nu reflectă în mod necesar opinia redacției. Reproducereaoricărui material fără acordul redacției este interzisă.

Nr. 56/AUGUSTMMXVII • Serie nouă

FONDATĂ ÎN ANUL 1919REVISTĂ NAȚIONALĂ DE

VÂNĂTOARE ȘI PESCUIT SPORTIV

5

12

CUPRINS

Membrii Consiliului A.G.V.P.S. din România și județele pe care le reprezintăPreședinte: Neculai Șelaru; Președinte executiv: Mugurel Constantin Drăgănescu;Vicepreședinți: Florin Iordache, Atilla Kelemen, Teodor Bentu.Membri: Ion Antonescu (Vâlcea, Gorj), Iosif Benke (Harghita, Covasna, Mureș),Sorin Viorel Bronț (Bihor, Satu Mare), Virgil Cadăr (Vaslui, Iași, Botoșani), LiviuComan (Călărași, Giurgiu, Ilfov), Filip Georgescu (Argeș, Olt, Dolj), Ovidiu Ionescu(Brașov, Sibiu, Alba), Cornel Lera (Timiș, Arad, Hunedoara), Eusebiu Martiniuc(Vrancea, Galați), Dorin Mărescu (Caraș Severin, Mehedinți), Radu Iulian Micu(Constanța, Tulcea), Sorin Minea (București), Laurențiu Radu (Brăila, Buzău, Ia-lomița), Florică Stan (Dâmbovița, Prahova, Teleorman), Horia Vasile Scubli (Ma-ramureș, Sălaj, Bistrița, Cluj), Gheorghe Vrânceanu (Bacău, Neamț, Suceava).

VâNăTOaRE3 EDITORIALCu gândul la viitor4 PE }EAVA PU{TIICu ursul, nu-i de joacă5 ETOLOGIEIerarhie și dominanță în lumea animală (II)6 IN MEMORIAMDr. ing. Mitică Georgescu9 ACTUALITATEPremisele unei discuții raționaledespre vânătoare și vânători!10 DE SEZONLa prepelițe11 GASTRONOMIEPrepelițe la grătar cu lămâie șipătrunjel12 ECOLOGIECea de-a șasea extincție masivă a animalelor14 CERCETAREDin nou despre problema ursului înRomânia17 MUNI}IESpeed Tip Proffesional, glonțul RWSpentru distanțe mari18 DIN TERENMicul vânător20 DE SEZONVânătoare la corvide22 POVESTIRI

Din tainele vânătorii23 GLUMEBuline24 CHINOLOGIELuna lui Gustar25 PLANTE T~M~DUITOAREDafinul26 OPINIEZidit spre uscăciune?

PESCUIT28 COMPETI}IICampionatul A.G.V.P.S. de pescuit la feeder - 201729 MUSC~RITCombinezonul impermeabil30 MAPANONDÎntinsurile Nubiene (III)32 PESCUIT LA MAREA NEAGR~În arșița verii33 GASTRONOMIEAperitiv din midii înăbușite34 PESCUIT MARINStavrizi în apele mării 36 SPINNINGO nălucă surprinzătoare, jigwobbler-ul38 RESTITUIRIPescuitul și ihtiofauna din Moldovași Transilvania în perioada 1944-194640 Solunar – Rebus – Mica publicitate

30

34

Î n toată această perioadă de activi-tate neîntreruptă, deloc scurtă, amîncercat să vin întotdeauna primul

și să plec ultimul de la serviciu, con-știent de faptul că timpul de lucru, carea inclus adeseori multe ore peste pro-gram, nu mi-a fost niciodată suficientpentru soluționarea tuturor probleme-lor curente și de perspectivă aleA.G.V.P.S., asociațiilor afiliate, mem-brilor acestora și personalului angajat.

Am mai optat pentru o modalitatede predare „din mers” a activității exe-cutive, dar nu numai, conștient de im-portanța continuării consecvente ainițiativelor demarate, printre care sus-ținerea modificărilor și completărilorpropuse a fi aduse legii vânătorii și acontractării exploatării sustenabile a re-sursei acvatice vii din habitatele pisci-cole naturale. Am mai avut în vedere șialte intervenții, de aducere la zi a unorreglementări subsidiare legilor în profil,de clarificare a problemei deținerii,portului și folosirii armelor de vână-toare, de soluționare a unor pricini liti-gioase ș.a.m.d.

Privind înapoi, pot să afirm că amavut, așa după cum am mai mărturisitși cu alte prilejuri, satisfacția multorrealizări notabile, într-un domeniu deactivitate care m-a pasionat. Dar amavut parte și de deziluzii nemaiîntâl-nite, datorate susținerilor nereale aleunor personaje cu pretenții, neconfor-miști ai societății noastre vânătorești șihalieutice fiind, de camarazi de-ainoștri la bine și la rău.

Asupra acestor deziluzii, care nu ar

trebui să se mai repete la adresa celoraleși să ne reprezinte interesele co-mune în viitor, aș dori să vă rețin aten-ția. Fiindcă în perioada activității meleretribuite, mai ales în timpurile dinurmă, mi s-au pus, în mod absolut ne-meritat, foarte multe lucruri rele încârcă. Mi s-au pus de necunoscători sauoameni grav suferinzi de cap, ceea ceeste oarecum scuzabil, dar și cu ceamai rea intenție, de personaje greu deînțeles și calificat, pe deplin conștientede neadevărurile și denigrările prolife-rate de ei în spațiile publice.

Dincolo de o eventuală justificarematerială sau spirituală ascunsă a com-portamentului optic al acestora – carenu poate fi judecat decât ca reflecție acombinației dintre genă, instruire și in-teres, mai ales în cazul celor ce, fără re-mușcări, „au mușcat mâna celui ce le-aîntins o bucată de pâine”– trebuie să con-statăm, cu îngrijorare, o anumită degra-dare a moralității noastre în general, pemăsura democratizării vieții sociale și adiscriminării denigrărilor, calomniilor,injuriilor etc. Și pe măsura promovăriidiscutabile, fără suficientă exigență șisuficient discernământ, a multora dintrenoii noștri colegi de breaslă.

Mai trebuie să constatăm, totodată,și o anumită organizare, dar și un modoarecum ocult de acțiune, care se do-rește a fi profesionist, al celor ce au ur-mărit ceva ce nu a reprezentat, în niciun caz, interesul nostru general. Al celorce s-au dorit sau se doresc formatori deimagine (negativă), pe facebook sau înalte spații publice, din ignoranță, orgoliu

nejustificat sau mercenariat interesat.Imoralitatea acestora poate antrena

însă, precum bulgărele de zăpadă, o exa-cerbare insidioasă, în cascade, a imora-lității celorlalți, situație pe care începemdeja să o resimțim. Mai ales dacă rapor-tăm prezentul la trecut și societateanoastră nouă, în care suntem nevoiți săne integrăm, la societatea vânătoreascădintr-un trecut nu foarte îndepărtat.

Din acest motiv și cu gândul la pres-tigiul viitor al breslei, din care am alessinguri și în mod deliberat să facemparte, s-ar impune să ne delimităm derătăciții noștri sau ai altora printre noiși, mai ales, să strângem rândurile înjurul celor aleși, absolut democratic, săne apere și să susțină, cu pricepere, di-plomație, demnitate și eficiență, intere-sele comune. Să facem cu sinceritatefront comun pentru apărarea prestigiu-lui și onoarei A.G.V.P.S., asociațiilor afi-liate și a membrilor vânători și pescarirecreativi și/sau sportivi ai acestora.

Nimeni nu a obligat și nu obligă penimeni să fie asociat sau afiliat undeva,dar cel care se decide să fie, benevolsau dintr-un anume interes, trebuie sărespecte și să apere exigențele bresleiîn care a solicitat să fie primit, precumși onoarea acesteia și a colegilor săi.

Cât despre cei ce optează să ră-mână în afara organizării noastre tra-diționale, numai de bine! Bineînțeles,dacă au bunul simț să beneficieze deeforturile noastre, întreprinse în interesgeneral, fără a ne mai blama și a în-cerca să ne determine să le urmămexemplul indezirabil.

AUGUST 2017 | 3

VÅN~TOAREEditorial 3

Pe țeava puștii 4Aspecte de etologie 5

La prepelițe 10Biodiversitate 12

Vânătoare la corvide 20

AUGUST

EDITORIAL

După aproape o viață de muncă în domeniul cinegetic și halieutic, din care ultimii 27 de ani la conducerea A.G.V.P.S., am socotit că a sosit momentul să fac un pas lateral și să las un coleg mai tânăr, cu mai mult entuziasm și forță de muncă, să preiacoordonarea activității executive și, împreună, a celei, deloc comode, de apărare șisusținere, onorabilă și eficientă, a intereselor vânătorilor și pescarilor asociațiilor afiliate.Am făcut-o deliberat, cu cele mai bune gânduri de viitor, pentru marea masă a celor ce,într-un fel sau altul, au fost beneficiarii activității depuse, cu consecvență și loialitate, încadrul unor Consilii compuse din personalități democratic alese din rândul membrilororganizațiilor afiliate. Am ales să o fac din proprie inițiativă, când am considerat că asosit momentul potrivit și am avut convingerea că voi putea fi înlocuit în mod inspirat.

Cu gândul la viitorNECULAI ȘELARU

E u cred că pentru unii este oimensă plăcere să vadă urșiieșiți la drumul mare. În îngri-

jorarea generală, datorată creșteriiefectivelor de urși, despre care se totdiscută de ceva timp, există, iată, mo-tive de entuziasm, trăite din plin deconfrați de-ai noștri. Când scriu acesttext, mă gândesc la întâmplarea de pedrumul care leagă Vidraru de BâleaLac, la care am fost martor fără săvreau.

Ei bine, un grup de turiști găsiserăde cuviință să se distreze pe seamaunui urs brun, aflat pe carosabil, hră-nindu-l cu covrigi, mere și alte ali-mente. Bună intenție, nimic de zis, arspune „apărătorii” mediului sălbatic,așa-zișii oengiști. Deși, din unelepărți, se auzeau voci critice, cu îndem-nuri la rețineri și părăsirea locului, pe-trecăreții și-au continuat recitalul,prin gesturi și provocări lipsite de dis-cernământ. S-a creat o atmosferă cuepisoade amestecate, unde pericolul acirculat liber printre participanții careau întreținut o distracție de tipul „cala noi, la nimenea”.

Știu foarte bine că nu poți aveapretenții de la cei cu minte puțină.Însă știu la fel de bine cât de marepoate fi primejdia pentru oameni,când autoritățile nu mai disting întreesențial și neesențial, între semnifica-tiv și nesemnificativ, între prioritar șisecundar, între normal și anormal.Creșterea populației de urși a devenito problemă care are nevoie de o rezol-vare urgentă. Autoritățile primesc totfelul de mesaje și apeluri de la oameniîngrijorați și panicați, toți, cu aceeași

dorință de cunoaștere: doresc să afledacă responsabilii din ministerul deresort vor da curs solicitării venite dela prefecturi, primării, vânători și ce-tățeni, ca efectivele de urși să fie aduseîn concordanță cu capacitatea habita-tului specific existent la nivel național.

Prezența ursului pe un drum na-țional foarte circulat, dat ca exemplumai înainte, este consecința fireascăa creșterii numărului de animale săl-batice, care caută adăpost și surse demâncare în zone locuite, din motiveușor de înțeles. Am scris recent că si-tuația nu este simplă, dar nu așa decomplexă cum o descriu, prin inter-venții televizate, responsabilii cu ges -tionarea fondului cinegetic dinMinisterul Mediului. Este clar că ha-bitatul nu mai poate suporta popula-ția de urși la nivelul miilor deexemplare. A trăi o experiență-limită,un amestec de nesăbuință, panică,amenințare și risc, nu este recoman-dat nimănui. Nici măcar acelora caremai cred că ursul poate fi mângâiat,ca un câine sau o pisică.

Scriu toate astea pentru că amconvingerea că locul unui animal săl-batic nu este nici drumul, nici ghenelede gunoi de sub Tâmpa sau gospădă-riile oamenilor, și nici străzile unororașe montane. Nu pretind că am cu-noștințe aprofundate în materie deprograme cinegetice, însă pot să afirmcu tărie că vânătorii trebuie întrebați,consultați și ascultați, ori de câte orise cer soluții pentru înlăturarea even-tualelor pericole cauzate de urșii „eva-dați” din habitatul lor. Nu trebuie săse întâmple alte nenorociri, cum s-aumai întâmplat și se puteau produce cutinerii care se distrau pe seama ursu-lui aflat pe drumul de munte, pentrua găsi scuze sau a căuta vinovății.

Lăsând gluma la o parte, nu esteloc de divertisment în astfel de cazuri.Ca atare, o normalizare este necesară,credeți-mă! Cu cât mai repede, cu atâtmai bine pentru toți.

4 | VÂNĂTORUL ȘI PESCARUL ROMÂN

Pe țeava puștiiOPINIE

Este clar că habitatulnu mai poate suporta

populația de urși la nivelulmiilor de exemplare. A trăio experiență-limită, unamestec de nesăbuință,panică, amenințare și risc,nu este recomandatnimănui. Nici măcaracelora care mai cred căursul poate fi mângâiat, caun câine sau o pisică.

În fond, de ce nu ar fi întâlnirea cu ursul, pe un drum național, un soi dediverstisment? Ce ne împiedică să numim „zonă de spectacol” o sedință de hrănire amamiferelor omnivore, care explorează tomberoanele cu gunoi menajer, spre bucuriași încântarea celor aflați pe „ogorul” public? Până la urmă, te poți lăuda la prieteni căai avut norocul să vezi cum un om este rănit și băgat în spital de o ursoaică, convinsfiind că reprezentația din natură nu ți-o poate lua nimeni. Ce veselie! Ce plăcere! Cuastfel de premize, se poate spune că problema urșilor a colaborat atât de armonios curidicolul. S-a ajuns ca stadiul patologiei, conform căreia e bine când e rău. O să zicăunii că nu e chiar așa. Că încă nu s-a ajuns la faza de divertisment…

Cu ursul, nu-i de joacăELIADE BĂLAN

MISTREȚULMistrețul are un foarte pronunțat in-

stinct de asociere, în grupuri variabileca mărime, denumite ciurde (cârduri).Am întâlnit și ciurde cu 25-40 exem-plare. Ca „unitate de bază în cadrul ciur-dei, rămâne familia, alcătuită dinscroafă și purceii ei” (Dr. ing. Neculai Șe-laru - MISTREȚUL - Ed. Thalia 2010).

Deci această grupare este de tipmatriarhal, putând include mai multescroafe cu origine parentală comunăîmpreună cu purceii lor. De regulă,conducătoarea unei ciurde este ceamai bătrână femelă, care, prin expe-riența acumulată, poate alege locurilecele mai prielnice pentru găsirea hra-nei, cele pentru răstimpul de repaos șiodihnă, precum și traseele cele maiconvenabile și mai ferite de pericole.Instalarea unei astfel de conducătoarese petrece tacit, fără dispute pentruîntâietate, într-un fel de „consens” ge-neral, niciodată pus la îndoială.

Într-o situație specială, atuncicând, dintr-un motiv oarecare (împuș-cată, bolnavă ori de moarte naturală),scroafa din fruntea ciurdei dispare,atunci apare în rândul femelelor dineșalonul al II-lea o concurență pentruconducerea ciurdei. Instalarea uneinoi „conduceri” a ciurdei nu se faceprin confruntări violente între preten-dente însă, în perspectiva unor astfelde aspecte, confruntarea se rezumă lamanifestări de amenințare și intimi-dare. Au fost observate situații în care,după instalarea unei alte „conduceri”a ciurdei, unele dintre femelele derangul al II-lea, nemulțumite de rezul-tat, să părăsească ciurda împreună cupuii lor și, eventual, și cu descendențiidin generația anterioară, și să formezealte ciurde care, cândva, se vor puteareuni într-o ciurdă mai mare.

Este interesant de subliniat faptulcă, „la mistreți, mai mult decât la cele-lalte specii de vânat copitat, domnește oordine ierarhică riguroasă. Numai pur-ceii, în vârstă de până la patru luni, nusunt incluși în această ierarhie” (N. Șe-laru, op. cit.)... „lupta pentru ierarhiese desfășoară în cadrul primei categoriide vârstă. În cadrul celorlalte categoriide vârstă, ordinea odată stabilită se res-pectă (...) Acestei scroafe (dominante,n.n) i se subordonează, total, întreaga

AUGUST 2017 | 5

În abordarea acestui subiect, pe cât de sensibil, pe atâtde interesant și util în cunoașterea vieții sălbăticiunilor,ne vom referi, cu doar câteva exemplificări, la aspectelecomportamentale în această privință, constatate la câtevadin speciile „de interes cinegetic”. Trebuie precizat de laînceput că aceste două noțiuni, din prezentul text, sereferă doar la (câteva din) speciile de vânat care își ducviața în colectivitate, fie în mici grupări familiale, fie înasocieri ale unor astfel de grupări, pe care le numim,după caz, haite, ciurde, cârduri sau doar clanurifamiliale.

Ierarhie și dominanțăîn lumea animală (II)Dr. GEORGE CRISTIAN GEORGESCU, Dr. ing. MITICĂ GEORGESCU

ETOLOGIEAspecte de etologie

Deși s-a născut la Arad, în 10 noiem-brie 1934, tumulturile vieții l-au făcut săurmeze școala primară, generală și liceulla Pitești. Apoi a absolvit, fără a pierdetimp (la 23 de ani), Facultatea de Silvicul-tură din Brașov, susținând lucrarea de li-cență intitulată „Organizarea fondurilorde vânătoare”. Deși debutase ca studentîn vânătoare, adevărata carieră cinegeticăși-a început-o după terminarea facultății,la București, în cadrul ICAS și, ulterior, alA.G.V.P.S. din România.

A revenit după un timp la Pitești,unde s-a dedicat aceleiași activități de în-ceput, până la pensionare și ultima sa ziprintre pământeni.

Teoretician și practician de excepție,

fost vicecampion național la talere, cine-geticianul Mitică Georgescu nu a neglijatnici un moment perfecționarea pregătiriisale profesionale, participând, cu interesși nedisimulată aviditate, la aproapetoate cursurile organizate în profil cine-getic și salmonicol la nivel național. Afăcut-o și după ce a devenit doctorand,pentru a fi împreună cu ceilalți specialiștirecunoscuți în domeniu, puțini la numărpe atunci, din toate județele țării.

Doctorantura a obținut-o dificil, înurma unui examen de admitere delocfacil, și nu i-a adus, la început, decât opo-nență și ostilitate nejustificată din parteaunor universitari pur teoreticieni, care seconsiderau, în mod absolut eronat, des-

chizători de drumuri noi în știința cinege-tică. A reușit cu greu să-i depășească,pentru ca, în anul 1984, preocupările saleștiințifice să-i fie încununate de un bine-meritat succes, prin acordarea titlului de„doctor în științe agricole și silvice”, con-sacrat în cinegetică, după susținerea uneidizertații despre cerbi în general și desprecei din zona Argeșului în special. Deve-nea, astfel, al doilea doctor recunoscut învânătoare, după primul doctor docent că-ruia i se echivalase, prin decret, școalatehnică forestieră postliceală, absolvităla Moscova, cu Facultatea de Silviculturădin România, și lucrarea de aspiranturăîn vânătoare, susținută în URSS, cu doc-toratul în cinegetică din România

IN MEMORIAM DR. ING. MITICĂ GEORGESCUDomnul doctor inginer Mitică Georgescu, „Nea Mitică” pentru ceiapropiați, a fost, în primul rând, prietenul nostru, îndrăgit și respec-tat, al vânătorilor. A fost și al oamenilor de știință, silvicultorilor, pes-carilor în ape de munte, veterinarilor, pământenilor de la țară șiorășenilor apropiați de natură, „de la Vlădică până la opincă”, dar nuîn aceeași măsură. Fiindcă activității de vânătoare, a cărei chemare asimțit-o din fragedă pruncie, vânătorilor și cinegeticienilor, le-a dedi-cat, până în cele din urmă, preocupările sale și gândurile bune, în sutede articole și 15 cărți de specialitate sau în legătură cu aceasta (Con-strucții și instalații vânătorești – 1962, Accidente de vânătoare – 1963,Ursul și lupul din Carpații noștri – 1970, Vânătoare fără odihnă – 1970,Spiridușul pădurii – 1970, Șoimul alb – 1977, În împărăția cerbilor –1987, Mamifere sălbatice din România – 1990, Neagoe căpitan de vâ-nători – 1991, Enciclopedie zootehnică – 1996, Mitologia zootehnică –2002, Vânătorile lui Ceaușescu așa cum au fost – 2003, Dicționar po-liglot de vânătoare – 2004, Bonanța – 50 de ani printre vânători –2009 și Povestiri vânătorești din vremea lui Neagoe Basarab – 2013).


ciurdă. Ea este urmată ierarhic descroafe de aceeași vârstă sau de vârstemai mici, de scroafe tinere, scrofițe șipurcei” (op. cit. ibidem). Tendințele dedominare încep, deci, să se manifeste,încă din faza de purcel a vieții mistre-țului (la vârsta de până la șase luni),când, după sevrajul care se produce înjurul vârstei de patru luni, se insta-lează deja o ierarhizare generată deavantajul unor purcei ai unor scroafede de rang superior, de a avea unacces preferențial la hrană. Urmareava fi o diferențiere a taliei, fapt care îiva ajuta și în continuare în fundamen-tarea ierarhiei.

Urmează o nouă fază în evoluțiaierarhiei, când purceii în vârstă depeste șase luni și deveniți godaci vor ficam „pe cont propriu” în lupta indivi-

duală pentru ocuparea unei poziții,care, odată câștigată, este păstrată. Înaceastă competiție femelele, deaceeași vârstă cu godacii masculi, vorocupa o poziție superioară, chiar dacă

talia godacilor masculi este mai mare.Astfel, ei vor ocupa pozițiile inferioare,perioadă care va dura până când, înpreajma unei noi perioade de împere-chere, se despart de ciurda maternă,

Ierarhie și dominanțăîn lumea animală (II)

În palmaresul doctorului Mitică Geor-gescu au mai fost înscrise și alte titluri deprestigiu, dintre care amintim:• Membru al Asociației Internaționale a

Jurnaliștilor în Vânătoare, cu sediul laParis – 1969;

• Membru de onoare al Uniunii Naționale aVânătorilor de Munte din Franța – 1980;

• Expert al Consiliului Europei, în Convențiade la Berna, din partea României – 1991;

• Membru al Asociației Oamenilor de Ști-ință din România;

• Președinte al A.J.V.P.S. Argeș între 1980și 1991;

• Membru în Biroul Executiv al A.G.V.P.S.,1979-1990;

• Membru de Onoare al A.G.V.P.S. din Ro-mânia – din anul 2007.

Fără pretenția de a fi epuizat, prin pal-maresul prezentat, lista tuturor titlurilor șimeritelor recunoscute public ale doctoruluiMitică Georgescu, doresc să readuc în aten-ția celor ce l-au cunoscut și a celor ce nu auavut privilegiul să-l cunoască, propria măr-turie despre profesia sa de o viață: „Profesiamea de credință, viața mea profesională, afost și a rămas vânătoarea în sensul cel maicurat, pe care m-am străduit s-o fac cu ști-ință și artă. Deoarece vânătoarea desfășu-rată în deplină armonie cu perceptelemorale, etice și legale, rămâne o pasiunenobilă, înglobând, la rândul ei, pe cei care oslujesc și care merită aprecierea cuvenită”.

Dincolo de tot ceea ce s-a putut și sepoate spune, numai de bine, despre doc-torul Mitică Georgescu, mă simt dator sămai adaug câte ceva personal. Să susțin

că nu am cunoscut un alt silvicultor, avizatși competent în vânătoare, care să fi reușitsă îmbine atât de armonios știința cu artascrisului. Era, în plus, un orator captivant,care știa să aleagă cuvinte prețioase pen-tru a îmbrăca idei și adevăruri simple, cres-cându-le importanța.

Am avut onoarea să-l descopăr, un felde-a spune, în 1970, pe când proaspăt stu-dent fiind, am primit cadou și am lecturatcartea sa „Ursul și lupul din Carpațiinoștri”. Această carte mi-a atras atenția,pe mai departe, asupra altor cărți și arti-cole semnate de Mitică Georgescu.

Personal ne-am cunoscut puțin maitârziu, după o vânătoare cu diplomațiiacreditați în România, când eu aveam ca-litatea de coorganizator, iar „nea Mitică”de însoțitor al unora dintre oaspeți, dinpartea Ministerului Silviculturii. Au urmatani de întâlniri agreabile, cu ocazia perio-dicelor instructaje la care eram convocațiîmpreună, ca specialiști în cinegetică șisalmonicultură din țară. Întâlniri utile șiplăcute în egală măsură, la care „nea Mi-tică” era înscris din oficiu, de fiecare dată,să ia cuvântul. Pentru că, de fiecare dată,ne încânta prin susținerile sale surprinză-toare, exprimate într-un limbaj elevat,care impunea atenție și liniște.

Anii au trecut și ne-am regăsit în 1990și mult mai des în continuare, printre ulti-mii rămași dintr-o generație considerată„de aur” a cinegeticii din România.

Poate că și acest lucru ne-a legat, șinostalgia după ce au fost cândva vânătoa-rea și vânătorii, în slujba cărora ne-am an-gajat să conlucrăm benevol, fiecare după

posibilitățile lui.Plecarea sa dintre noi, după alți prota-

goniști ai cinegeticii trecute din țara noas-tră, lasă un gol considerabil în rândurilecelor ce se încăpățânează să mai facă ci-negetică, cu știință și responsabilitate, înRomânia. Un gol care va fi foarte greu deacoperit, imediat vizibil în conținutul revis-tei noastre „Vânătorul și Pescarul Român”.

Golul pe care îl menționăm lasă însăloc liber mai tinerilor colegi, nu foarte mulțila număr, pe care ne bucuram să-i vedemcum se ridică și vin din urmă. Dar parcă înalte condiții, mai dificile de creștere în spe-cialitate, și fără dorința de a transmite maideparte, prin scrieri, știința și experiențapractică pe care le-au dobândit în vână-toare și printre vânători.

Doctorul Mitică Georgescu a plecat peneașteptate dintre noi, în ziua de 18 iulie2017, rămânând încă prezent doar în pagi-nile revistei noastre. A plecat să se reîntâl-nească, pe alte meleaguri mai liniștite, cufoștii prieteni și colegi într-ale vânătorii,Mihai Bodea, Aurelian Neacșu, Ion Cazacu,Cristi Nicolau, Ioan Barbu, Silviu Panait șimulți alții de care ne amintim, din păcate,tot mai rar și în împrejurări la fel de triste.

A plecat în mod discret, poate și fiind -că nu-i plăcea să creeze probleme altora,fără a ne mai da posibilitatea de luatrămas bun și fără a-i putea promite că nu-l vom uita foarte curând. Că nu-i vomuita contribuția personală, într-o lumegrăbită și puțin recunoscătoare ca cea dinprezent, la creșterea culturii și prestigiuluicinegeticii în România.

Domnul să-l odihnească în pace!

putându-se asocia cu vieri adulți.Și în cazul mistrețului, pot apare

situații conflictuale, care pot degeneraîn confruntări fizice, dar acestea sepetrec, mai ales, în perioada de rut,

când ies din singurătatea lor vierii pu-ternici. Când un astfel de vier, aflat încăutarea scroafelor în călduri, pă-trunde într-o ciurdă și întâlnește alțivieri, conflictele, cel puțin formale,

devin inevitabile. Vierul solitar – adultori „capital” – începe prin a-și izgonipotențialii concurenți, mai întâiprintr-o atitudine amenințătoare,zbârlindu-și coama alcătuită din peri

AUGUST 2017 | 7

lupta pentru ierarhiese desfășoară în

cadrul primei categorii devârstă. În cadrul celorlaltecategorii de vârstă, ordineaodată stabilită se respectă(...) Acestei scroafe(dominante, n.n.) i sesubordonează, total,întreaga ciurdă. Ea esteurmată ierarhic de scroafede acceași vârstă sau devârste mai mici, de scroafetinere, scrofițe și purcei”.–NECULAI ȘELARU


lungi și aspri, aplecându-și râtul ame-nințător și, dacă e nevoie, scoțând șipufnituri ori grohăituri la fel de ame-nințătoare. De regulă, aceste manifes-tări sunt suficiente pentru caadversarul, mai puțin dotat fizic, să seretragă, adoptând o atitudine de su-punere și de recunoaștere a puterii ce-luilalt. Se va retrage din caleaacestuia, cu perii din coamă relaxați,cu urechile lăsate spre înapoi și cucoada între picioare. Astfel, evită oconfruntare fizică dură, care poateduce la răniri grave.

Am avut prilejul ca, după ce amdoborât un vier de talie mare – 275 kgneeviscerat – să descopăr, pe partealaterală a corpului, o tăietură oblicăîn lungime de 21 cm și adâncă de 9cm, parțial cicatrizată, provenită, fărăîndoială, dintr-o încăierare mai veche.

Acest ultim aspect de comporta-ment de dominanță și ierarhizare, încazul mistreților adulți sau bătrâni, sereferă strict la perioada de rut, identi-ficându-se cu manifestările obișnuiteunei astfel de perioade, după care dis-pare, nemaiavând obiect. Spre deose-bire de ceea ce am relatat despre lup,acest comportament nu tinde spre o ie-rarhizare permanentă, excepție făcândcel desfășurat de purcei și, mai apoi,de godaci, din nevoia de a-și consolidao poziție de durată în cadrul ciurdei.Amintim că ierarhizarea scroafelor seface fără o etalare a „recuzitei” deamenințari și agresiuni, dar este dura-bilă. În rest, ca și în cazul lupului, o ati-tudine ostil-agresiv-periculoasă pentruun individ poate fi inhibată de una desupunere din partea celuilalt.

VULPEADeși face parte din familia Cani-

dae, vulpea nu trăiește în haite, darpoate forma grupe sociale de tip fami-lial, fapt dependent direct de ofertatrofică a teritoriului. Altfel spus, într-un mediu cu resurse de hrană mo-deste, vulpea trăiește în cuplu, iar încele cu resurse variate și bogate, poateforma mici grupe familiale, alcătuitedin 7-8 indivizi. În astfel de grupeintră mai ales femelele născute în anulprecedent, care încă nu s-au împrăș -tiat în teritoriu. Ele vor fi într-o pozițieierarhică de subordonare față de cu-plul parental, care, în această situație,este cuplul α, ca și în cazul lupului,dar cu o influență mult atenuată.

Altfel spus, în cazul acestui cuplunu există un comportament perma-nent de menținerea statutului privile-

giat, cu eventuale măsuri punitive.Subordonarea femelelor în vârstă deun an față de cuplul parental este unaacceptată pașnic și firească. În timpulcreșterii puilor din anul în curs, tine-rele vulpi din generația anului prece-dent vor participa la asigurarea hranei„nepoților” lor, alături de părințiiacestora și ai lor. După creșterea pânăla starea de independență a puilor,vulpile tinere („mătușile”) vor fi înde-părtate din teritoriul parental, iarlocul lor de „mătuși – ajutătoare” vafi preluat în anul următor de femeleleprovenite din generația anului în curs.

Acestea au fost câteva exemple derelații de dominanță și ierarhizare în-tâlnite la mamiferele din fauna noas-tră vânătorească, impuse, de la ospecie la alta, prin diferite grade deintensitate a agresivității. Subiectul,cum afirmam la început, este intere-sant, iar cunoașterea sa este impor-tantă nu doar pentru cercetătoriietologi, ci și pentru vânători, pentrucare înțelegerea comportamentuluisălbăticiunilor este deosebit de utilă.

Ierarhie și dominanțăîn lumea animală (II)

Altfel spus, în cazulacestui cuplu nu

există un comportamentpermanent de menținereastatutului privilegiat, cueventuale măsuri punitive.

AUGUST 2017 | 9

La zi ACTUALITATE

În opinia noastră, aceste premisepot fi prezentate astfel:

Fauna cinegetică a fost și tre-buie acceptată, în continuare,

ca resursă naturală regenerabilă, ad-ministrată de stat, prin intermediulorganizațiilor vânătorești și a membri-lor acestora, pe cheltuiala lor privată.România nu este cea mai bogată țarădin Europa, ca să-și permită să neso-cotească exploatarea acestei resurse.De ce ar face-o, spre deosebire detoate țările europene și aproape toatețările din lume?

Vânătoarea, de fapt activitateade prelevare, sustenabilă și se-

lectivă, a unei cote de recoltă din po-pulațiile speciilor locale de faunăcinegetică, este o activitate tradițională,apreciată ca cea mai veche a omenirii.Deloc întâmplător, UNESCO a recunos-cut anumite modalități de practicare avânătorii ca făcând parte din patrimo-niul cultural universal al omenirii.

Vânătorii nu sunt simpli deți-nători, purtători și utilizatori

de arme de vânătoare, ci ei obțin

acest drept după o pregătire teoreticăși practică de minimum un an și ab-solvirea unui examen de vânător, sus-ținut în fața unei comisii mixte în carereprezentanții statului sunt majori-tari. În plus, ei sunt obligați să res-pecte atât reglementările în vigoare,cât și prevederile Codului de Etică Vâ-nătorească.

Cotele de recoltă și structuraacestora la unele specii sunt

stabilite, cu respectarea principiuluiprecauției, de reprezentanții oficiali aiadministratorului statului în dome-niul cinegetic, nicidecum gestionarisau vânători direct interesați de nive-lul acestor cote. Prin cotele de recoltăaprobate, administratorul urmărește,în principal, realizarea și conservareaechilibrului ecologic în habitatele fau-nei cinegetice.

Prin valorificarea cotelor de re-coltă, cât mai avantajos econo-

mic, gestionarii fondurilor cinegeticeurmăresc recuperarea unei părți dincheltuiala efectuată în scopul ocrotiriiși îngrijirii faunei cinegetice. Diferențadintre cheltuieli și venituri este supor-

tată din „buzunarul” gestionarilor, almembrilor vânători în cazul asociațiilorvânătorești, în condițiile în care aceștiamai alimentează, cu miliarde de lei, șibugetul public (prin tarife de gestio-nare, impozite pe venitul din activitățieconomice desfășurate cu caracter ac-cesoriu, impozite pe salarii etc.).

Dacă nu ar exista organizațiilevânătorești și vânătorii, statul

ar trebui să angajeze profesioniști pen-tru extragerea surplusului populațio-nal și menținerea echilibrului ecologic,dar exclusiv pe cheltuială publică.

Numai luând în considerare aceste6 (șase) premise, se poate purta o dis-cuție rațională pe linie de protecție șiconservare echilibrată a populațiilorlocale de faună cinegetică, inclusiv încazul speciilor protejate prin lege.

Pozițiile extremiste, neștiințifice șicontrare interesului societății umaneși interesului național în materie, nupot avea, în final, decât efecte con-trare dorinței de protecție și conser-vare echilibrată a populațiilor localede faună cinegetică, în efective viabileși structuri normale, viguroase, sănă-toase și sălbatice.

1

2

3

4

5

6

Premisele unei discuțiiraționale despre vânătoareși vânători!FRANK MUNTEANU

Nu sunt multe și nici subiectiv susținute. Sunt doar câteva, sunt reale și se impun a fisistematizate, pentru a fi reținute, însușite și difuzate de vânători în rândulnevânătorilor bine intenționați. Nu și a celor potrivnici vânătorii și intereselornaționale în domeniul cinegetic.

Ș irurile de porumb, intercalateprintre parcelele mici de trifoiși lucernă, ofereau condiții

bune de hrană și adăpost, iar loturilerămase necultivate, pârloagele, ajutaula crearea mozaicului de micro-habi-tate, prielnice prepelițelor.

La mijloc de GustarCa în fiecare an, la acest timp din

luna lui Gustar, am ieșit pe întindereacâmpurilor din apropierea luncii Ar-

geșului. Aici, înainte de deschidereasezonului, ascultasem cântecul pitpa-lacilor pe locurile proaspăt secerate.

Ne-am răspândit pe prima parcelăși am înaintat în linie, la 20-30 demetri unul de celălalt, ținând perma-nent contactul vizual cu vânătorii peambele laturi. Aveam să parcurgemlot după lot, revenind, tot în linie, peun culoar alăturat. Un câine dresatpoate fi de mare ajutor pentru că vascotoci terenul pe îndelete și va ridicacu siguranță mai multe păsări decâtvom reuși noi prin simpla deplasare.

Primii pași, primele focuriLa intrarea pe parcelă, de regulă,

săltăm prepelițe chiar în primii metri dela margine, apoi urmează o perioadă de„liniște”, când prepelițele se deplaseazăprobabil pe picioare prin vegetația mă-runtă. Te pot lua însă, în orice moment,pe neașteptate, iar dacă a zburat una,de cele mai multe ori vor mai fi și altelecare se vor ridica din imediata apro-piere. La capătul parcelei atenția tre-buie sporită. Aici se concentreazăprepelițele care s-au mișcat printre ier-buri. Când linia vânătorilor se apropie,se vor ridica toate deodată, mai alesdacă terenul ce urmează este lipsit de ovegetație care să ofere adăpost.


DE SEZON Vânătoare

La prepelițeMAC

Finalul lui august a mai domolit puțin căldurile aprige aduse de vremea caniculară iardeschiderea la prepelițe a dat practic semnalul începerii noului sezon de vânătoare. Pe câmpuri, datorită secetei prelungite, o parte din recolte erau deja adunate. Altelerămăseseră să mai adune din căldura soarelui foarte darnic, alături de speranța unor ploide vară care să aducă un pic de umezeală în sol și să învioreze verdele pal al vegetației.

Înaintam prin miriște și aveam deo parte pârloagă, o parcelă cu porumbde cealaltă parte și un lot secerat lacapăt. Terenul părea promițător, iarfaptul avea să se adeverească destulde repede. Câteva focuri de armă auîntrerupt pentru un timp liniștea locu-rilor. Profitând de adăpostul și hranarămasă pe parcela cu miriște, prepeli-țele se concentraseră aici. După focu-rile de armă a urmat căutareapăsărilor căzute, o treabă, adesea, nutocmai ușoară. Aici, ajutorul câineluide vânătoare este de mare preț, iarșansa recuperării păsărilor împușcatecrește considerabil. Au trecut câtevaminute bune și am găsit toate prepe-lițele căzute, după care am pornit maideparte, spre capătul lotului…

La mijloc sau pe flanc„Mărginașii” au de regulă șansa să

tragă mai multe focuri, deoarece păsă-rile tind să zboare spre flancuri, dar laparcela următoare posturile se schimbă,astfel ca toți vânătorii să poată treceprin pozițiile așa zis „avantajoase”. Nueste neapărat o regulă, dar rotirea locu-rilor în linia de vânătoare este o ideebună, oferind fiecăruia șansa de a aveaîn cătare mai multe păsări.

Echipamentul trebuie să fie ușor șiconfortabil, adecvat temperaturilor ri-dicate, de sezon. Dimineața, pe rouă,prefer cizmele din cauciuc, după care

trec la o pereche de ghete ușoare, înalte, care protejează glezna și oferăun suport bun piciorului. O pălărie cuboruri largi sau o șapcă ne va protejade soare, iar o bandă portocalie, la co-zoroc sau la mânecă, va fi punctul vi-zibil, de neconfundat, pentruavertizare și protecție. Să nu uităm, căvara, pe teren, căldura poate juca festevederii, așa că o măsură de siguranțăîn plus va fi întotdeauna binevenită!

Furați de farmecul partidei și defrumusețea locurilor, nici nu am rea-lizat când a trecut timpul dimineții.Soarele se ridicase deja spre înalturiși era timpul să ne retragem, lăsândgândul să ne poarte deja spre urmă-roarea partidă. Căldurile persistentevor întârzia probabil plecarea prepe-lițelor și astfel, poate, vom avea șansade a ne putea bucura de un sezon depasaj prelungit…!

AUGUST 2017 | 11

Cantități necesare pentru patruporții: 8-12 prepelițe, cu piele, binecurățate, trei linguri de ulei de măs -line, două linguri de ulei de arahide,două linguri de muștar Dijon sau dupăpreferință, sucul unei lămâi stoarse,două-trei linguri de vin alb, o lingurițăde taragon, sare și piper negru.

Preparare: puneți toate ingre-dientele într-un castron și amestecațibine marinata, adăugând sare și piperdupă gust. Așezați prepelițele întru-un vas larg, cu sosul marinat și un-geți-le, să fie bine pătrunse. Acoperițivasul și lăsați-l la frigider, timp de 3-5 ore. Scoateți prepelițele și lăsați-le ½ oră la temperatura camerei, apoipuneți-le pe grătarul bine încins,având grijă să le rotiți după 6-7 mi-nute.

Lăsați-le să se rumenească bineși apoi serviți-le pe un platou, garni-site cu pătrunjel sau alte mirodenii,după preferință. Un pahar de vin alb,demisec/sec – pinot gris, sauvignonblanc, va adăuga un plus de savoarebucatelor. Poftă bună!

PREPELIȚE LA GRĂTAR CU LĂMÂIE ȘI PĂTRUNJELNANA NINA

GASTRONOMIE VÅN~TORESC~

Vânatul a constituit dintotdeauna o ocazie specială pentru cabucătarii șă-și etaleze măiestria, iar mesenii să se bucure degustul deosebit al preparatelor. La început de Gustar,prepelițele, gătite pe grătar, pot oferi un prilej special pentruo masă cu prieteni și invitați aleși.


C hiar din anul 2015, doi dintreautorii actualului studiu, Ge-rarado Ceballos și Paul

Ehrich, își manifestau îngrijorarea petema eroziunii biodiversității. Calcu-lând cum disparițiile speciilor au fostmultiplicate de 100 de ori din anul1900, un ritm fără egal de la dispari-ția dinozaurilor de acum 66 de mi-lioane de ani, cercetătorii atrăgeauatenția asupra faptului că planetanoastră se confruntă cu cea de-a șaseaextincție în masă.

De această dată, cercetătorii nu auîncercat să cuantifice declinul specii-lor, ci declinul populațiilor, adică algrupelor de animale care trăiesc pe unteritoriu dat. „Accentul pus pe extincțiaspeciilor poate da impresia că biodiver-sitatea terestră nu este amenințată înmanieră dramatică și imediată, ci a in-trat doar într-un episod de eroziunemajoră, care ar putea fi combătut maitârziu”, explică autorii. Din păcate,opinia publică nu este conștientă degravitatea fenomenului de extincție(două specii dispar anual), speciilecele mai comune înregistrând scăderimasive ale efectivelor, fără a fi însăamenințate. Cercetătorii previn că„dispariția populațiilor este un prelu-diu la dispariția speciilor. O analiză de-taliată a declinului efectivelor deanimale prezintă această problemă maiclar și mai alarmant”.

Aceiași cercetători au întreprinsanalize vaste privind jumătate dinspeciile de vertebrate cunoscute, exa-minând evoluțiile populațiilor pentru27.600 specii de mamifere, păsări,reptile și amfibieni tereștri, reparti-zate pe cele cinci continente, luând cabază de date lista roșie a Uniunii In-ternaționale pentru Conservarea Na-turii (UICN), care reprezintăinventarul mondial cel mai complet albiodiversității. Aceștia au mai anali-zat, în detaliu, 177 specii de mami-fere, pentru care au avut la îndemânădate privind aria lor de repartiție dinperioada 1900-2015.

Concluzia la care au ajuns estedramatică: 32% din speciile studiateau cunoscut un declin evident al po-pulațiilor și întinderii habitatuluiacestora, iar mai multe specii de ma-mifere, care nu se aflau în pericol în

ECOLOGIE Biodiversitate

Într-un studiu foarte alarmant, publicat pe 10 iulie înJurnalul Oficial al Academiei Naționale de Stiințe dinStatele Unite, un grup de cercetători au ajuns la concluziacă speciile de vertebrate de pe Terra au intrat într-o fazăde recesiune masivă, atât ca număr de animale, cât și caareale. Pentru a defini pierderea faunei, oamenii deștiință folosesc termenul de „anihilare biologică”,fenomen care ar putea avea urmări catastrofale, atâtpentru ecosisteme cât și pentru societatea umană.

Cea de-a șasea extincțiemasivă a animalelor BIANCA IORIATTI

AUGUST 2017 | 13

urmă cu un deceniu sau două, suntacum pe cale de dispariție. De exem-plu, în anul 2016, pe planetă au fostevaluați doar 7.000 de gheparzi și35.000 de lei africani (cu 43% maipuțin decât în 1993), în timp ce popu-lațiile de girafe au cunoscut o scădere,de la 115.000 de exemplare în 1985,la 97.000 de exemplare în 2015.

Toate continentele se confruntă cuaceastă „eroziune” spectaculoasă afaunei, iar zonele cele mai vulnerabilesunt cele de la tropice (Amazonia, Ba-zinul Congo, Asia de Sud-Est) având

în vedere că aceste regiuni sunt și celemai bogate în faună. Nici regiuniletemperate nu au fost ocolite de feno-menul degradării populaționale.

Dintre cele 177 specii de mami-fere, cercetate detaliat în studiul men-ționat, aproape toate au pierdut celpuțin 30% din areal, începând cu anul1900, iar 40% au pierdut peste 80%din acesta. Cercetătorii estimează căpeste 50% din efectivele de animaleau dispărut în ultimii 40 de ani.

Cauzele acestei regresii sunt binecunoscute. În primul rând, acestea

sunt imputabile pierderii și degradăriihabitatelor din cauza agriculturii in-tensive, exploatărilor forestiere, urba-nizării sau extracțiilor miniere. Pelocul doi se situează supra-exploata-rea speciilor prin vânătoare, pescuit șibraconaj, poluarea, extinderea specii-lor invazive, bolile și, mai recent, în-călzirea climei.

„Motoarele ultime ale celei de-așasea extincții masive sunt mai puținmenționate. Este vorba despre supra-popularea umană, legată de o creșterecontinuă a populației și un supra-con-sum, practicat în special de către cei bo-gați. Eroziunea speciilor antreneazăconsecințe în lanț asupra ansambluluiecosistemelor, precum și impacturi eco-nomice și sociale nefaste pentru om”,iar ca termen de acțiune, nu am maidispune decât de o mică fereastră, dedouă, maxim trei decenii.

Conform cercetătorilor, principa-lele măsuri care trebuie luate imediatîn considerare, pentru a încetini ceade-a șasea extincție în masă a faunei,constau în reducerea creșterii popula-ției umane și a consumului, utilizareatehnologiilor mai puțin distructivepentru mediu, precum și sprijinireațărilor mai puțin dezvoltate în menți-nerea habitatelor naturale și în pro-tecția biodiversității.

Motoarele ultime alecelei de-a șasea

extincții masive sunt maipuțin menționate. Estevorba despre supra-popularea umană, legatăde o creștere continuă apopulației și un supra-consum, practicat înspecial de către cei bogați.Eroziunea speciilorantrenează consecințe înlanț asupra ansambluluiecosistemelor, precum șiimpacturi economice șisociale nefaste pentru om

L a această concluzie pare să fiajuns și decidenții MinisteruluiMediului, care au organizat

trei consultații publice pe aceastătemă, cu persoane mai mult sau maipuțin interesate în chestiune, deteama de a nu mai lua decizii greșite,criticabile public, în buna lor intențiedeclarată, de soluționare rațională aproblemei actuale, anticipate de noi.Fiindcă problema în care ne găsim,generată de conservarea celei maimari populații destructurate de urșidin Europa în cea mai mare densitatedin lume, cu foarte multe exemplarecu comportament deviat și pagubeplus accidente nemaiîntâlnite în așamăsură, a fost anticipată de noi încădin 1995 și sesizată în mod repetatdecidenților în materie, pe parcursulcelor 21 de ani, din dorința evitării si-tuației la care s-a ajuns acum și a dez-baterilor actuale contradictorii pemarginea acesteia.

Repunere în temăProblema prejudiciilor produse de

suprapopulația de urs din România,crescătorilor de animale, agricultorilorși vânătorilor, în condițiile degradăriitot mai accentuate a habitatului tradi-țional al speciei și a pierderii treptatea caracterului de sălbăticiune și friciifață de om, a fost exacerbată din anul2016, anul în care, din motive și/sauinterese de neînțeles, a fost decisă sis-tarea vânării unui număr, și așa preamic, de urși. Prea mic în raport cu spo-rul natural înregistrat de populația su-pranumerică de urși de la noi din țară(4,3%, calculat ca medie multianualăpentru perioada 1950-2017).

Dincolo de orice fel de discuții con-tradictorii, purtate pe seama vânării se-lective a unui număr limitat de urși, sepune acut problema prevenirii pagube-lor, accidentelor și omuciderilor produsede aceștia, nu doar a extragerii urșilor„problemă” sau a „relocării problemei”.Se pune astfel problema eliminării cau-zei, nu doar a soluționării, punctuale șide moment, a efectului acesteia.

În opinia noastră, o altă soluție ra-țională și eficientă de soluționare res-ponsabilă a problemei nu există,rămânând deschisă doar stabilirea nu-mărului, locului și metodelor de vână-


CERCETARE

Foto

: MU

GU

RE

L D

RĂ

GĂ

NE

SCU

Din nou despre problemaursului în RomâniaNECULAI ȘELARU

Problema ursului în țara noastră, similară problemeiimplicate de prezența altor carnivore strict protejate înefective și densități nemaiîntâlnite în alte țări din Europași lume (lup, râs și pisică sălbatică), constituie o realitatecare se cunoaște, nu este cazul să o mai trecem subtăcere și nici să încercăm să o abordăm sectar.

Urs mort, prins în laț

toare acceptabile, pentru prelevareaselectivă a urșilor problemă și a celorsupranumerici, ultimii din categoriilede sexe și vârstă preponderente, în in-teresul reinstaurării structurii natu-rale a populației și a caracterului desălbăticiune, cu teamă față de om, aexemplarelor de urși habituanți. Iaracest deziderat este, așa după cum seva vedea, realizabil.

Vinovății trecute și prezentePopulațiile locale de urși, ca orice

alte populații de faună de interes ci-negetic, au fost și se impun a fi consi-derate, în continuare, resursenaturale regenerabile, care în Româ-nia au fost exploatate cu mare precau-ție, mai mult decât sustenabil, din1953 până nu demult. În țara noastră,spre deosebire de multe alte țări eu-ropene în care ursul a fost consideratindezirabil și exterminat, acesta s-abucurat de protecție consecventă, deregulă exagerată, și a proliferat pânăpeste capacitatea de suport (hrănire)a habitatelor naturale, tocmai datorităpoliticii precaute a administratoruluistatului în materie și a susținerii șiaplicării acestei politici de gestionariifondurilor cinegetice, prin vânători, înprincipal, pe costurile lor private.

După 1990, mai întâi prin braco-naj până în 1996, apoi prin unele exa-gerări locale, populația de urs a fosttreptat destructurată pe sexe și clasede vârstă, ca urmare a extragerii cuprioritate, inclusiv din considerenteeconomice, a masculilor dominanți.La această gravă greșeală de manage-ment acceptată, ca să nu spunem sti-mulată de autoritate, s-a adăugathrănirea complementară din abun-dență, practicată atât toamna cât șiprimăvara, pentru atragerea urșilor laobservatoare, ceea ce a condus, cucertitudine, la o anumită creștere aprolificității ursoaicelor și la obișnui-rea urșilor cu omul.

Împreună, cele două măsuri gre-șite de management cinegetic aplicateîn materie de urs au condus la instau-rarea unei dezordini sociale nedoriteși la schimbări aparent surprinză-toare, anticipate de noi, de comporta-ment deviat al urșilor, cu urmăridirecte în sporirea pagubelor produsede aceștia și a atacurilor lor aparentnejustificate asupra omului.

Vinovați de determinarea acesteisituații nedorite, în egală măsură degestionari și protecționiști, rămânedoar autoritatea decidentă în materie,fiindcă s-a lăsat influențată, în luareadeciziilor, de pretinși sau reali oamenide știință, motivați probabil financiar

pentru a susține exploatarea incorectăa resursei din punct de vedere al nu-mărului de urși aprioric repartizațipentru extragere, dar și ale locațiilorsubiective și al condițiilor de vânareinsuficient de clar stabilite.

De curând, aceeași autoritate pu-blică, printr-o parte dintre aceiași deci-denți din ultima perioadă, au sărit dinextrema acceptării inconștiente, delibe-rate și/sau tacite a împușcării prepon-derente a urșilor masculi dominanți, cutoate urmările nedorite deja schițate, încealaltă extremă, a interzicerii de factoa vânării urșilor. Reprezentanții auto-rității consideră probabil că prinaceastă noua poziție adoptată în pro-blema urșilor, pot trece în neobservaresau pot minimaliza vinovățiile lor dintrecut. Vinovății iertate până acum, darcare nu se pot uita, fiindcă noi, cei caream anticipat situația și i-am avertizat înscris și public cu privire la împărțireaapriorică strâmbă a cifrelor de inter-venție și la condițiile neclare de împuș-care, ce au permis extragerea nelegalăa urșilor masculi dominanți, nu putemtrece cu vederea situația defavorabilăîn care s-a ajuns, atât pentru gestionariși vânători, cât și pentru urși.

De răspuns pentru greșelile lor tre-cute și actuale, nu credem ca funcțio-narii publici și demnitarii vinovați sărăspundă vreodată. Miniștrii vin și

pleacă când se decide politic acestlucru, dar funcționarii atehnicirămân, cu toate năravurile lor, parcăamplificate de la o generație la alta.Sperăm, însă, ca măcar acum să înțe-leagă situația în care au condus popu-lația de urși din România și să acceptepropunerile noastre, raționale, efi-ciente și responsabile, de soluționarea problemei aflată în dezbatere.

Posibilități de soluționare a problemei

Extinderea arealului tradițional alursului în România, spre zonele demai joasă altitudine și spre localități,ca și localizarea unor exemplare încâmpul cultivat agricol, sunt, fărădoar și poate, urmările creșterii efec-tivelor și a degradării de necontestata habitatelor specifice. Creșterea efec-tivelor speciei este reliefată și de nu-mărul foarte mare de pui și exemplarejuvenile, în raport cu numărul exem-plarelor mature. Această situație, careevidențiază o suprapopulație de urs încreștere numerică, nu mai poate fi ac-ceptată, din cauza sporirii prejudicii-lor și accidentelor, inclusivomuciderilor, produse de urși. Maiales în condițiile în care dezdăunărileacordate sunt doar parțiale și suntacoperite, în mod exclusiv, din buge-tul public, nicidecum din buzunarul

AUGUST 2017 | 15

Foto

: MU

GU

RE

L D

RĂ

GĂ

NE

SCU


celor vinovați de prezentarea sau lua-rea deciziilor greșite, care au condusla situația inacceptabilă prezentată.Susținem că dezdăunările sunt doarparțiale, fiindcă nu cunoaștem să fifost dezdăunate vreodată, în vreunfel, familiile oamenilor uciși de urssau cetățenii mutilați.

Așadar problema, din ce în ce maiacută a urșilor, trebuie luată în seriosși stopată sau soluționată cât mai re-pede. Altfel vom ajunge să exacerbămdezbaterile publice în contradictoriuși să bănuim interese oculte în spateleindeciziei autorității publice de atranșa problema.

Metodele neletale, printre care re-locarea, hrănirea complementară șiadministrarea de contraceptive, nusunt eficiente, așa cum nici turismulcinegetic, care contribuie la obișnui-rea în și mai mare măsură a ursului cuomul, nu este o soluție demnă de luat,la acest moment, în considerare.

Nici simpla extragere a urșilor pă-gubitori, chiar mult mai operativădecât a fost până acum, nu poate so-luționa decât situații punctuale, demoment, ale problemei, atâta timp câtcauza rămâne suprapopularea șidestruc turarea, cu implicațiile nedo-rite ale acestora asupra comporta-mentului social al ursului și deviatfață de om al acestuia.

Așadar, factorii decidenți din Mi-nisterul Mediului trebuie să ia „taurulde coarne” și să accepte ideea reduce-rii populației de urs până la nivelulcapacității de suport a habitatelor tra-diționale, prin metode care să permitărestructurarea cât mai apropiată decea naturală, pe sexe (1:1) și clase devârstă, dar, în același timp, și resălbă-ticirea (sperierea) urșilor.

Dacă factorii decidenți din Ministe-rul Mediului nu se vor mai lăsa influ-ențați de „iubitorii de urși”, ci deinteresul național al soluționării pro-blemei, acceptând susținerile noastre,atunci s-ar putea atinge țelul manage-mentului populației de urs din Româ-nia enunțat, în mod concis, astfel:populații viabile de urs, normal (natu-ral) structurate pe sexe și clase de vârstă,viguroase, sănătoase și sălbatice, în echi-libru cu celelalte populații de specii cine-getice pradă și cu celelalte elemente alehabitatului specific, plafonate la unnivel suportabil și acceptat de producă-torii agricoli din mediu rural și de cei-lalți utilizatori ai mediului înconjurător.

Cât să fie nivelul urmărit al efecti-velor de urs, într-o structură normalăpe sexe de (1:1) și clase de vârstă (pi-ramidă cu vârful la 20-25 ani), și caresă fie metodele de vânătoare prin caresă se asigure extragerea selectivă a ur-șilor problemă și aleatorie a surplusu-lui populațional, din categoriile devârstă și sex predominante, precum șiresălbăticirea urșilor obișnuiți cuomul, rămân aspecte ce urmează a fistabilite prin planul de managementși/sau prin reglementări tehnice clareale autorității, a căror aplicare să fieverificabilă oricând pe teren și în do-cumente.

Noi ne-am permis să sugerăm doarmetoda „la pândă” pentru extragereaexemplarelor problemă, la locul undeproduc pagube, și metoda „la goană”pentru extragerea aleatorie a surplusu-lui populațional toamna, îndeosebi înlocurile unde se produc concentrări șiprejudicii inacceptabile, mai ales dinafara arealului tradițional. Interzicereasau penalizarea drastică a împușcăriiurșilor de mari dimensiuni, printr-opolitică inteligentă de prețuri, ar în-tregi pachetul de măsuri ce s-ar putealua în considerare, pentru o protecțieși conservare reală a unei populații cese dorește restructurată și resălbăticită,de urs brun, în România. Acesta ar fiinteresul nostru național, care ar trebuisă coincidă cu interesul internațional,deși țările care nu au problema ursului,fiindcă l-au exterminat la ei acasă, do-resc să-l conserve „în situ”. Adică la noiși în țările în care a fost lăsat să viețu-iască împreună cu omul, dar exclusivpe costurile acestor țări, ceea ce nueste deloc corect și moral.

Altfel?Altfel, dacă se va persista în gre-

șeala conservării unei suprapopulațiide urs brun, fără posibilitatea vânării

și/sau a valorificării urșilor vânați,efectul politicii în materie va fi, cate-goric, contrar celui dorit. Aceasta dincauza atragerii adversității populațieirurale și măsurilor revanșarde din par-tea acesteia, precum și a indiferențeivânătorilor, în condițiile în care ursulnu se va mai vâna. Suprapopularea ha-bitatelor specifice cu urși va conduce,în final, și la degenerarea aceste popu-lați, din punct de vedere fizic și com-portamental, în condiții de hrănireprecară, neliniștire continuă și insufi-ciența adăpostului natural adecvat.

ConcluzieNu este imposibil de revenit cu pi-

cioarele pe pământ în privința protec-ției și conservării unei populațiiviabile, de excepție, de urs brun înRomânia. Numai că decidenții în ma-terie ai autorității publice centrale deprotecția mediului, actualmente aiMinisterului Mediului, vor trebui sădovedească faptul că se pot ridica de-asupra tuturor intereselor, în princi-pal financiare, ale așa-zișilorprotecționiști ai faunei sălbatice șimediului înconjurător, precum și alevânătorilor, ceea ce le-ar permite săadopte o politică rațională de mana-gement cinegetic responsabil în mate-rie de urs brun în România.

Decidenții Ministerului Mediuluiștiu categoric și, cu siguranță, pot,dacă doresc și nu iau în consideraresusținerile eronate ale unor persoaneignorante sau interesate în materie,din țară și din străinătate, să soluțio-neze, cu precauție și responsabilitate,problema ursului de la noi. Rațional,fără jumătăți de măsură și fără soluțiide compromis, admițând că omul tre-buie considerat mai presus decâtursul, pentru a putea conviețui pe maideparte, într-un mod neconflictual,împreună.

Din nou despreproblema ursului în România

populații viabile deurs, normal (natural)

structurate pe sexe și clasede vârstă, viguroase,sănătoase și sălbatice, înechilibru cu celelaltepopulații de speciicinegetice pradă și cucelelalte elemente alehabitatului specific,plafonate la un nivelsuportabil și acceptat deproducătorii agricoli dinmediu rural și de ceilalțiutilizatori ai mediuluiînconjurător.

Foto

: MU

GU

RE

L D

RĂ

GĂ

NE

SCU

AUGUST 2017 | 17

Glonț

Î n revista Deutsche Jagd Zeitung nr.3/2017, la pag. 120, a apărut unarticol cu titlul (tradus de noi)

Optim pentru focuri trase la mare dis-tanță, semnat pd (Peter Diekmann),care a fotografiat și cutia originală decartușe cal. .30-06 și cele două cartușealăturate (Fig. 1). Pe colțul din stângasus al cutiei, pe un dreptunghi roșu,este tipărit „BASED ON H-MANTEL

TECHNOLOGY”, iar jos, sub calibru,este indicată greutatea glonțului: 10,7g/165 grains.

Am dat aceste detalii, vizibile și pefotografie, fiindcă autorul german, carea împușcat în Norvegia doi reni în sep-tembrie 2016, deci cu câteva luni îna -inte de lansarea noului model pe piață,menționează numai distanța de circa150 metri, nu și calibrul pus la dispozi-

ție de RWS. De fapt, firma a produsnoul model doar în câteva calibre: .308Win., .30-06, /300 Win.Mag., toate treide 165 grains, și .338 Lapua Mag. de250 grains.

Grafica RWS din Fig. 2 ne arată osecțiune longitudinală prin noul model:vârful Speed Tip, cu un mic orificiu cen-tral ce va provoca expansiunea inițialăa miezului mai moale din treimea ante-rioară, oprită de piedica internă formatăde cămașa tip H-Mantel, dincolo de carecele două treimi de miez mai dur îșicontinuă înaintarea prin corpul vânatu-lui, închise în mantaua ce devine, sprebază, tot mai oblică. Baza tronconicăasigură stabilitatea în zbor și precizia lamare distanță. Mantaua este din oțel,mai subțire în treimea anterioară, ce seva fragmenta și va provoca o cavernă încarnea vânatului, și tot mai groasă înpartea terminală, ce va da orificiu de ie-șire. La exterior, oțelul este nichelat,pentru a micșora frecarea cu țeava.

Aceste explicații nu le-am găsit înarticolul din nr. 3/2017 al revistei DJZ,ci într-o reclamă publicată de RWS înnr. 5/2017 al revistei, la pag. 64. Reve-nim la articolul din nr. 3, unde Fig. 3prezintă fotografía unui calup de săpunbalistic secționat după ce a fost străbă-tut, la distanța de 300 metri, de unglonț cal. 30-06.. În Fig. 4, secțiuneaeste făcută printr-un calup străbătut ladistanța de 350 metri de glonțul cali-brului .300 Win.Mag., cu o cavernă res-pectabilă. În Fig. 5 se arată graficul,oferit tot de RWS, cu noul model deglonț în 3 poziții: întreg, înainte de alovi, apoi începând expandarea ce pre-cedă fragmentarea, urmată de restulcorpului înaintând spre ieșire. De notatcă vechiul H-Mantel a fost creat tot deRWS, în anul 1933, continuând săapară și în prezent, cu mantaua acope-rită de cupru.

Speed Tip Proffesional,glonțul RWS pentrudistanțe mariMATEI TĂLPEANU

Am prezentat recent, în această revistă, glonțul netoxiccu fragmentare rapidă RWS Evo Grreen, cu miez dincositor, despre care, în Catalogul Frankonia 2016/2017,am găsit date privind viteza și energia numai până ladistanța de 100 m. În luna martie 2017, RWS a început săvândă noul glonț cu fragmentare parțială, numit SpeedTip Professional, destinat vânătorii la mare distanță.

1

2

5

3 4

MUNI}IE

D ragostea pentru natură, șoap-tele pădurii, clipocitul apei,cântul păsărilor, glăsuirea co-

coșului de fazan, brăhnitul căprioru-lui, respirația apăsătoare amistrețului, boncănitul cerbului și su-netul nervos al copitelor ce scurmăpământul, foșnetul metalic al frunze-lor de sorg stârnite de adierea liziere-lor, troncănitul căruței ce ne duce înteren, mirosul vulpii doborâte defocul de armă, uitătura speriată a ie-purelui… toate îmi sunt proaspete înminte. Noi experiențe se adună, una,încă una, toate frumoase, toate uniceîn felul lor și, cu toate acestea, nu potegala pe cele din copilărie.

Așa le va vedea, peste ani, șimicul, acum, Dominic. Un puști sim-patic de nici zece ani, cu părul bălai,asemeni spicelor de grâu care, alăturide cei apropiați, îndragostiți și ei denatură și vânătoare, se bucură de li-bertatea zilelor de vacanță.

O astfel de zi, petrecută alături dePuiu, mentorul lui într-ale naturii și

vânătorii, prin desișurile Hodoșului,avea să-i aducă întâmplări neprețuite.Hodoșul este un loc minunat, îngrijitde oameni de suflet, care iubesc na-tura și vietățile ei. Este un fond de vâ-nătoare din zona Banatului. Păduriledese adăpostesc minunate exemplarede cerb lopătar, cerb carpatin, căprior,mistreț, temutul lup, dar și vânat maimic, precum bursucul și vulpea.

Sălbăticiunile sunt liniștite și ve-gheate de bunul pădurar, pe care toți

îl cunoaștem pe numele de Costică,un om molcom, cu un bun-simț așe-zat, plin de iubire pentru animale, na-tură și oameni. Locurile de adăpare șide hrană sunt periodic alimentate, iarvânătorile sunt făcute cu mare cum-pătare. Vă spun toate acestea pentrua înțelege că doar într-un astfel de locliniștit s-ar fi putut întâmpla cele ceurmează a fi istorisite.

O zi toridă din această vară, încare ploaia a fost tare zgârcită cu bă-nățenii. Puiu și Dominic au fugit decăldura Timișoarei și s-au lăsat îmbră-țișați de umbra codrului Hodoșului.Chiar și acolo, seceta a uscat iarba, iaraerul cald al zilei era risipit de adierealeneșă a vântului prin pădure, ase-meni căldurii ridicate din gura cupto-rului. Măcar clipele înserării și alezorilor aduceau răcoarea mult tânjită.În aceste câteva ore de crepuscul seîntâmplă toate minunile din pădure.

Seara, târziu, cei doi se îndreptarăspre Tudora, una din trecătorile undeeste loc de hrănire și de adăpare. Pașiirefuzau să fie tăcuți, strigând cu uscă-tura frunzelor și uscăciunea pământu-lui. Micul Dominic își urma mentorul,întrebându-l aproape neîncetat, cumși de unde or să apară purceii. La unmoment dat, din deșis se auzi zgomot.Cei doi se opriră, micul Dominic ră-mase nemișcat în umbra lui Puiu, elștia că în astfel de momente trebuiesă taci și să aștepți pentru a observamișcarea vânatului și a lua cea maibună decizie. Din tufe apăru, la nicizece metri, o scroafă imensă care în-cepu, neliniștită, să își frece amenin-țător dinții.

Sunetul acela nu îl mai auzise ni-ciodată, nu mai privise în ochi atât deaproape o asemenea namilă neagră…Inima îi bătea tare, să-i sară din piept.Dar, ca un adevărat vânător, nu semișcă nici un pic. Puiu era în gardă,cu arma pregătită, dacă s-ar fi repezitnamila nu ar fi șovăit. Dar sălbăticiu-nea a ales să se întoarcă, să își chemepurceii și să plece. „Puiu, am simțit căîmi bate inima foarte tare”, îi spuseDominic. În minte îi rămăsese privireapătrunzătoare și sunetul dinților fre-cați nervos.

Cei doi continuară drumul până laobservator, unde se urcară încet șifără zgomot. Sosirea lor fu întâmpi-nată de zborul unei perechi de po-rumbei gulerați, ce se așezară pe ocreangă uscată. Micuțul încercă să ri-dice binoclul pentru a-i privi mai bine.Mișcarea, chiar și lentă, a mâinilor ceridicau binoclul, i-a făcut pe aceștia săzboare. Nu trecură mult clipe și, agaleși leneș, apăru un căprior care, ajuns


DIN TEREN

Clipele copilăriei sunt dintre cele mai colorate, mai vii șiproaspete în memorie. Sunt adeseori uimită de claritateaimaginilor ce îmi vin în minte atunci când retrăiescamintiri din copilărie. Paradoxal, când suntem mici, abiane dorim să creștem, iar atunci când o facem, trăim laintensitate maximă prin amintirile din copilărie și prinexperiențele copiilor și nepoților noștri.

Micul vânătorText și fotografie MARIA SĂVULESCU

Așa le va vedea, pesteani, și micul, acum,

Dominic. Un puștisimpatic de nici zece ani,cu părul bălai, asemenispicelor de grâu care,alături de cei apropiați,îndragostiți și ei de naturăși vânătoare, se bucură delibertatea zilelor devacanță”.

AUGUST 2017 | 19

la marginea bălții, stărui acolo minutebune. Apa adusă de Costică este o bi-nefacere în aceste zile secetoase.

La un moment dat, Dominic, ușorderanjat, îi șpoti lui Puiu: „Mai vinmistreții dacă nu se duce căpriorul?”.Puiu nu îi răspuse, ci îl atenționă pebăiat că din pădure se auzeau foșneteși mișcare. Căpriorul, deranjat, poatede cei doi din observator sau de zgo-motul din pădure, deveni nervos. Nutrecu mult și, din desiș, apăru o na-milă neagră: un vier de peste o sutacincizeci de kilograme. Se apropie delocul unde mai devreme stătuse că-priorul și începu să se scalde, tulbu-rând apele. După câteva minute seridică și, adulmecând atent, se hotarîsă plece. Astfel, seara se încheie mi-nunat pentru Dominic, care văzuseatâtea….

O seară liniștită, dar scurtă, leoferi celor doi prilejul unui somnstrașnic și, în zorii zilei, o luară de lacapăt. De această dată porniră înspreFundoane, alt loc așezat la îngemăna-rea mai multor văi, loc grozav de tre-cere pentru turmele de mistreți șicerbi. Urmele pe care Puiu i le arătămicuțului în noroiul din jurul loculuide adăpat veniră să susțină acestea.Găsiră acolo o urmă imensă de cerbcarpatin. Dominic deja vedea cerbulcu ochii minții. Reluară ritualul deseara trecută și urcară, acompaniațide cântul păsărelelor, spre înaltul ob-servatorului.

Acolo, în acea dimineață, lui Do-minic nu prea îi tăcea gurița, încăfiind sub influența celor trăite în searaprecedentă. Puiu îl îndemnă să tacădacă dorea să vadă ceva. Copilul tăcu,privind printre ramuri către locul dehrănire. Deodată, din desiș, apărurădoi bursuci imenși. Se apropiară deboabe aruncate pe jos și începură săle macine tacticos. Și nu fură delocderanjați de prezența celor doi. Dupăcâteva minute bune, în care bursuciis-au înfruptat pe îndestulate, Puiu sehotărî să coboare din observator. Zisși făcut. Coborâră amândoi încet,încet. Cei doi bursuci nici nu se sin-chisiră…

Puiu și Dominic o luară încet cătrecabana unde Costică îi aștepta cucafea și ceai, și unde micul „vânător”povesti pe nerăsuflate cele trăite…„Micul norocos”, o să îi spun de acumînainte, alții stăruie săptămâni șipoate ani, și nu adună astfel de întâm-plări. Dominc le trăiește pentru că iu-bește natura și natura îl iubește larândul ei. Peste ani, va simți și amintiaceste clipe la fel de proaspete, pre-cum mirosul ierbii primăvara! Fo

to: N

ECU

LAI Ș

ELA

RU

F ascinantul zbor al păsărilor aprovocat, din cele mai îndepăr-tate vremuri, interesul pentru

studierea aprofundată a posibilitățiloracestora. Leonardo da Vinci, un obser-vator al acestor ființe ale naturii, a în-cercat să făcă diferența între ridicareade la sol și zbor. Chiar și noi, vânătorii,am sprijinit arma de tulpina unuicopac și am meditat uneori asupra mo-dului în care aripile propulsează corpulpăsării. Poate ați observant și dvs. cumcurenții de aer le ajută la zbor. Pentrucă nu trebuie să fim indiferenți, deoa-rece, cunoscâd aceste detalii, putemrealiza o lovitură eficientă.

Ar mai fi de remarcat faptul căunele corvide sunt uneori și utile, avândun rol de protecție prin curățarea bio-logică a pădurilor și livezilor, consu-mând larvele unor insecte dăunătoare.

Pasiunea, între farmec și noblețePoți petrece cu satisfacție acele

momente prilejuite de îndeletnicireade care ești pasionat, utilizând timpulliber pentru a-ți spori experiența devânător. Iar pe lângă echipamentulpropriu, arma și muniția pe care lepregătești cu multă meticulozitate,există, desigur, și nelipsita „raniță”, încare aduni și multiple gânduri, impre-sii și idei culese din teren. Pentru că,citându-l pe Octavian Haragoș, dinutila lucrare plină de sfaturi pentru vâ-


DE SEZON Combatere la răpitoare cu pene

Luna lui Gustar oferă vânătorului mai multe variante,printre care inspirate aventuri în lumea corvidelor, fie eleciori grive, grive sudice sau de semănătură, coțofene șistăncuțe. Pentru vânători, luna august oferă posibilitateaexersării tirului la zbor, atât la răpitoare cu pene, cât și, îna doua jumătate a lunii, la vânarea prepelițelor, aguguștiucilor și turturelelor. Și într-un caz și în celălalt,atracția și farmecul tirului sunt similare. Dar să nu uitămcă nu tot ce zboară trebuie să ajungă în farfurie, de aceea,să nu ocolim „combaterile” organizate, pentru că orăpitoare cu pene mai puțin înseamnă mai mulți pui depăsări și animale mici în viață, mai multe cuiburi alefăzănițelor și potârnichilor nederanjate și, pentru noi, maimultă mișcare în natură, pentru natură și sănătate.

Vânătoare la corvideText și fotografie CONSTANTIN RĂDAN

nători, „mai întâi vânăm cu ochii și cumintea, contemplând natura și studiindviața faunei”.

Nimic nu este mai plăcut acum,vara, când de la matinalele ceasuricînd zorile nici nu s-au ivit și până lamirosul de fân cosit clădit în căpițe,alintat de răcoarea serii, natura îțioferă partide plăcute de vânătoare, în-cepând cu daunătorii cu pene, subtilpretext pentru întâlnirile cu ortacii degrupă, la o masă câmpenească, câtmai aproape de răcoarea pădurii. Iarpasiunea trebuie întotdeauna „așe-zată la masă”, între farmecul și noble-țea acestei milenare îndeletniciri.

Antrenament… de sezonLa ora 6 diminața, am pornit de la

oraș spre sud, către galbenul nesfârșital câmpiilor cu lanuri de grâu și orz,amintind de culoarea aurită a rapiței,toate pătate de bogate perdele verzide arbori și arbuști, unde, după spu-sele paznicului de vânătoare, s-auprăsit numeroase cuiburi de ciorigrive și de coțofene.

Judecând după informațiile furni-zate de paznic, cu siguranță trebuie săfi făcut oarecare constatări neplăcute cuprilejul ieșirilor în teren, ocazie cu carea observat câțiva pui de iepure morți,cu ochii scoși și cu răni adânci pe corp.Pagubele nu erau de neglijat. Combate-rea la dăunătorii cu pene era binevenităacolo, circumstanțele o cereau.

Ajunși la locul cu pricina, am con-fecționat un camuflaj destul de reușit,deloc sofisticat, mai degrabă inventat.Este știut că fața și mâinile oricărui vâ-nător, necamuflate, transmit pata de lu-mină la mare distanță, așa că o mascădin plasă așezată pe față și o îmbrăcă-minte adecvată elimină posibilitatea dea-i fi sesizată prezența. Altfel, ciorile oricoțofenele își iau zborul și pânda tre-buie reluată în alt loc, în alte condiții.

Revenind la subiectul inventivită-ții, fiecare am rupt câte o creangă maibogată în ramuri cu frunze dese și, ți-nând-o în fața corpului, am înaintat,cu precauție, cu mișcări lente, spre anu fi observați de vigilentele păsări.

Focurile de armă, slobozite la maipuțin de 30-35 de metri, au redus nu-mărul dăunătorilor cu pene. Tehnicaapropierii, combinată cu celelalteforme de camuflare, au dat roade.

În final, „antrenamentul la zbor”,în natură, la corvide, folosind alterna-tiv pânda, apropiatul făcut cu precau-ție și chiar atrape naturale, utilizândcâteva coțofene sacrificate, au consti-tuit o reușită a ieșirii în teren, în com-petiția cu aceste specii inteligente șideosebit de greu de surprins.

AUGUST 2017 | 21

L a vânătorile lor participau, deregulă, numai localnici și, ra-reori, se mai încumeta să vină

vreun orășean, deoarece drumul eradestul de lung, fără să mai amintescde gropile și șanțurile care, mai alespe timp de noapte, erau adevăratecapcane. Pe de altă parte, odată in-trați în pădure, deplasarea se făcea încea mai perfectă ordine, numai pe josși în ritmul impus de organizator. Ori,orășenilor nu le convenea deloc acestefort, cu care nu prea erau ei obiș-nuiți. Așa că, grupa vânătorilor eracompletată numai de armăsarul pădu-rarului, care era obișnuit să tragătarga de crengi până la gara din Pâr-scov, având pe ea mistreții împușcațiși eviscerați cu mare grijă pentru ca,nu cumva, să-i respingă la recepția dela „frigider”.

Așa cum ne simțeam noi, eram si-guri că reprezentam partea cea maiimportantă a trupei deoarece, așacum eram învățați de la instructajeleanterioare. Vânătorii urcau pieptișcătre creasta dealului înalt și destul deabrupt, având ca destinație trecătorilebine cunoscute de ei și, bineînțeles,preferate de mistreți, pe unde, de re-gulă, dispăreau în negura pădurii.Practic, semnalul începerii vânătoriine era adresat numai nouă, pentru a-i asmuți pe câini concomitent cu slo-bozirea lor. Deci, nu atunci începeapractic vânătoarea?

În tot acest timp, la fel de grijuliipentru a nu produce absolut nici unzgomot, noi copiii, țineam strâns sfo-rile cu care erau legați cei patru câinipe care-i struneam cu mare atenție,pentru ca nu cumva să se muște ori sălatre, deoarece erau și ei încordați deemoția începerii vânătorii pe care opresimțeau apropiindu-se. Drept ur-mare, ne repartizam fiecare spre locu-rile știute, după care legam câinii șine odihneam pe vreo buturugă, mân-gâindu-l cu drag pe dulăul de carerăspundeam, însă având urechile ciu-lite, în așteptarea binecunoscutului

semnal dat de organizator, care suflacu nădejde pe țeava armei.

Pentru a nu ne omite cumva dinplanurile lor, aveam mare grijă ca săluăm cu noi, de acasă, cârpele dinbumbac, încă îmbibate cu uleiul deuns armele, ținându-le la vedere șigata pregătite. Așteptam primul sem-nal la care aveam dezlegarea să neapucăm conștiincioși de treabă, așacum fusesem povățuiți de fiecaredată, adică să nu „băltim” de ulei ar-mele și, în special, țevile, în interiorulcărora nu cumva să rămână uitatăvreo ață ori scamă de la cârpe. Ni s-aexplicat ce pericol mare va fi pentruvânător, adică acela de a-i explodaarma în mână. De fapt, tocmai deaceea, după ce terminam treaba, NeaConstandin controla meticulos fiecarearmă și, numai după ce constata cătotul este în regulă, le atârna cu maregrijă de cioturile crăcilor mai joase.

Printre copii, eu eram ceva mai ră-sărit ca vârstă, dar și cel preferat pen-tru confecționarea poșurilor din barelede plumb pe care mi le procura, de laoraș, unul din șoferii da la RATA. To-peam barele cu grijă și le turnam,printr-un jgheab săpat de nu se știecine și nici cu ce scop, într-un bolovanmăricel de piatră descoperit pe fundulunei râpe. După ce se răceau bucățe-

lele de plumb, le tăiam în fragmentemăsurate cu mare grijă, apoi le presă-ram pe o buturugă și, ajutat de unvecin cam de seama mea, ne foloseamde o altă buturugă pe care o rostogo-leam peste cealaltă, până ce, astfelpresate, ajungeau să fie aproximativrotunde și deveneau „poșuri” sau „treila fund”, cum le spuneau alții, careformau muniția preferată de localnicipentru vânatul mare.

Unii dintre ortaci obișnuiau ca,pentru a spori eficiența cartușului, sămai înghesuie și două sau trei piulițeprintre biluțele de plumb făcute denoi. În timp ce curățam armele, îi de-pistam cu ușurință pe cei care proce-dau astfel de „muniție mai specială”,deoarece observam cu ușurință undețeava era zgâriată pe interiorul ei, darnu-i pâram celorlalți, deși aceștia îighiciseră imediat după țiuitul produsde piuliță.

Cu câtă bucurie așteptam ora lacare să mă scol și să purced la drumspre comuna învecinată, Bozioru,unde ne adunam în dreptul unei po-teci, cam abrupte și tare bolovănoase,mai ales pe întuneric, pe unde se urcaspre Fișici, iar de acolo, spre Băleanca.Povestirile celor din Fișici ne fascinauîntotdeauna. În zonă, vedeai cu ușu-rință cum pasta de sulf negru și urâtmirositor ieșea încetișor din pământ,iar bătrânii o culegeau în palmă și îșimasau cu ea genunchii care-i dureau,iar alții povesteau, din când în când,despre câte unul care, pur și simplu, adispărut și n-au mai dat de el. Un moș-neag din zonă, de fiecare dată, cândne auzea trecând prin dreptul garduluisău, ieșea la poartă și, sprijinit în toia-gul noduros, mai stătea la sfat cu noipentru a afla ce mai e pe jos, prin Bo-zioru. O dată, ne-a povestit nouă, co-piilor, cum pe timpuri moșii lui serefugiau spre Băleanca, de teama bar-barilor, cărând cu ei ce puteau, adicăde-ale gurii și animalele din gospodă-rii, dar fără să-l uite pe preot, căruia îisăpaseră un fel de bisericuță într-un


POVESTIRI

Mi-au rămas adânc imprimate, pe veci, în memorie, acele clipe când vânătorii seadunau, de regulă, pe la marginea Pădurii Bârza, aflată în apropierea satului Bălăneștidin Județul Buzău, iar dacă vremea nu îi gonea spre vreun adăpost, se așezau lângătulpina unui gorun umbros, unde noi, copii, nici nu mai respiram ascultându-lepoveștile, de regulă întâmplări mai hazlii petrecute pe la ultimele vânători din iarnatrecută, ori se sfătuiau ce să facă și cum va fi mai bine să se apuce de treabă, imediat cevor primi de la asociație hârtia pentru deschiderea sezonului de vânătoare și ce aveaude făcut pentru aceasta.

Din tainele vânătoriiȚIȚI

O dată, ne-a povestitnouă, copiilor, cum pe

timpuri moșii lui se refu-giau spre Băleanca, deteama barbarilor, cărândcu ei ce puteau, adică de-alegurii și animalele din gos-podării, dar fără să-l uite pepreot, căruia îi săpaseră unfel de bisericuță într-un bo-lovan ceva mai mare, des-prins din munte și, astfel,trăiau acolo până ce erauanunțați că năvălitorii ple-caseră mai departe.

bolovan ceva mai mare, desprins dinmunte și, astfel, trăiau acolo până ceerau anunțați că năvălitorii plecaserămai departe.

Când am ajuns prima oară sus, înmunte, și am descoperit bolovanul cupricina, extrem de impresionat și co-pleșit de istoria străveche povestită deacel bătrân, încercam să-mi imaginezacele timpuri.

După ce ajungeam în preajma lo-cului unde ne despărțeam de vânători,ne strecuram spre locurile bine cunos-cute, de unde, la semnalul așteptat,slobozeam câinii, ațâțându-i un timp,mânându-i „să dea glas” în direcțiabună, după care ne așezam comod șiscoteam merindea din tășcuțele cusutede cei de acasă. Era primul momentimportant al zilei și, sub primele razebinefăcătoare de soare care reușeau săse strecoare prin frunzișul des, dă-deam la iveală mâncarea. O așezam înmijlocul nostru, prin iarbă, așa cumvăzusem că procedează cei mari, iareu nu voi uita niciodată biloaiele debulz conținând brânză frământată,amestecară cu feliuțe de slănină înfă-șurate în mămăligă, bine coaptă lajarul din plită și având alături câtevacepe roșii de Vernești, despre care bu-nica mea cea bună știa că îmi plac lanebunie și, mai ales, cu bulz.

Ne potoleam astfel foamea destulde repede, dar ținând tot timpul ure-chile ciulite la hămăiturile câinilor,pentru a ghici cam pe unde se află șidacă au stârnit sau nu ciurda de mis-treți. Într-o asemenea împrejurare, hă-măiturile dulăilor, care semnalauastfel că au dat de vânat, se intensifi-cau și, destul de des, se amestecau culătrături întărâtate, iar nu de puțineori, chiar și cu chelălăituri furioase,care ne semnalau că avem deja celpuțin un rănit printre câini. Trebuiasă-l ducem iute la Nea Constandin.Acesta își folosea cu îndemânare aculcu ață înfipt la reverul hainei și, cumare îndemânare, cosea victima, stro-pindu-i din belșug rana cu țuică.

Și, uite așa, ne petreceam invaria-bil ziua de vânătoare, iar după câtevagoane, de-abia mai reușeam, la cobo-rârea abruptă, să ne stăpânim tremu-ratul picioarelor obosite. Însă ceeveniment măreț, trăit de noi, ar fireușit ca să egaleze măcar mândriacare ne îmbujora obrajii scăldați custropii de sudoare, care ni se prelin-geau pe bărbii. Și astfel, privindu-icam de sus pe sătenii adunați la capuldrumului, pentru a-i admira pe vână-torii ale căror focuri de arme s-aufăcut auzite până jos, în sat, nu ne pu-team abține să nu-i sfidăm cu oarecare

răutate pe copii adunați, și ei, de cu-riozitate. În privirile lor descopereaminvidia cu care ne cercetau, mai alespe mine și încă pe un vecin care, fiindceva mai răsăriți, duceam în cârcă șicâte o armă a celor care ajutau latransportul mistreților împușcați.

Cum aș putea să uit alaiul privito-rilor, din rândul cărora răzbătea glasulcâte unuia mai sfătos:

- Bravo, măi! Văd că v-a cam mersbine astăzi. Înseamnă că nu mai ai ne-voie de porc la Crăciun…

- Da, băi, chiar așa e…, îl comple-tează un altul, în hohotele celor adu-nați la șosea, dă iute fuguța șiconfiscă-i-l din coteață, că tot nu maiare ce face cu el!

Mai suntem un timp conduși dinurmă de glumele și chiuiturile săteni-lor, însă, pe măsură ce ne apropiem demarginea comunei, numărul celor dinalai se reduce din ce în ce mai mult,până ce rămânem singuri pe șosea, întimp ce soarele mai are puțin și disparedupă creasta Bălencii. Noi, ferindu-nede norul gros de praf ridicat de cren-gile tărgii târâte pe jos de armăsarulpădurarului, transportam cei trei mis-treți eviscerați și legați bine între ei.

Doamne, oare ar exista pe lumeplăceri mai mari, care să poată egalaasemenea amintiri? Nu cred.

AUGUST 2017 | 23

* * *Bulă și Bulina stau la o masă în res-

taurant și, în cele din urmă, se apropie deei un ospătar care mergea cam crăcănat:

- Ai hemoroizi? îl întreabă Bulă, în-grijorat pentru sănătatea acestuia.

- Nu știu, îi răspunde tipul indiferent,dar merg să-i întreb pe cei de la bucătărieși revin imediat. Aveți vreo preferințăpentru modul de preparare?

* * *Soacra lui Bulă este la pat și, din

când în când, geme de suferință. La unmoment dat, în cameră pătrunde unmiros foarte apetisant de mâncare gă-

tită, așa că, bătrâna întredeschide unochi și îi șoptește lui Bulache, care tocmaitrecea pe lângă pat:

- Te rog, spune-i maică-tii să-mi tri-mită și mie o farfurie cu ce gătește eaacolo.

Peste câteva clipe, revenind de la bu-cătărie, Bulache trece din nou pe lângăpat și îi comunică din mers:

- Mi-a spus tati că nu se poate, de-oarece sarmalele sunt pentru pomană!

* * *Bulă se plimbă vădit iritat prin fața

maternității, iar la un moment dat, o ți-gancă cu un braț de flori se apropie de el:

- Să-ți trăiască plodul, boierule, nu-i cumperi și matale un buchet maibarosan de flori, că așa e obiceiul?

- Ușșș, d-aici, cotoroanțo! – se zbur-lește Bulă la ea.

- Huoo, cinci puradei să-ți facă, um-flatule! – o zbughește țiganca, în timp ceo asistentă se apropie de el, întrebându-lcu un zâmbet drăgălaș:

- Așteptați un copil? - Nu, domnișoară – îi răspunde Bulă

transpirat de nervi, aștept un prieten,dar așa sunt eu, mai gras!

* * *În timp ce era urcat pe masa de

operație, medicul începe un dialog cuBulă pentru a constata momentul încare se va produce efectul anesteziei,astfel îl întreabă:

- Ce etate aveți?- Păi, peste vreo trei luni fac șai-

zeci și șapte.- Ohoo, bravo, mă bucură optimis-

mul dumneavoastră.

* * *În drum spre sala de operație,

Bulă îl întreabă pe medic:- Ce șanse am, doctore?- Fii liniștit, că până acum am

făcut o grămadă de operații d-astea.- Vai doctore, m-ai liniștit – îl în-

trerupe Bulă, strângându-l de braț cumâna tremurândă de emoție, mi-ailuat o piatră de pe suflet.

- Nu-ți mai face probleme – îi răs-punde medicul calm, mai întâi detoate, piatra-i la rinichi și nu pe suflet,și pe urmă, din sutele de operații d-astea pe care le-am făcut pânăacum, până la urmă tot trebuie să-mireușească măcar una, nu-i așa?

BULINEȚIȚI


P regătirea câinelui de vânătoarea continuat cu grijă pe tot par-cursul perioadei de repaus,

timp în care doar amintirile au ținut vieimaginea vânătorilor din zorii dimine-ților verii fierbinți. Practicarea con-stantă a comenzilor, vaccinareapreventivă și, nu în ultimul rând, antre-namentul fizic, toate au ajuns la punc-tul noului început, iar acum a venittimpul să culegem roadele muncii șieforturilor depuse. Câteva aspectepractice trebuie însă reamintite și avutepermanent în vedere pe parcursul în-tregului sezon cald.

Atenție la deshidratareMai ales la prima ieșire în teren,

dar regula este valabilă permanent,căldura și entuziasmul pot epuiza

rapid rezervele de energie și pot ducerapid la deshidratare. De aceea trebuiesă fim pregătiți cu apă pentru câinelenostru. Doi, trei, litri de apă la mașină,unul cu noi în teren, sunt suficiențipentru o jumătate de zi petrecută pevreme călduroasă. Dați-i să bea apă lafiecare oră și chiar și la o jumătate deoră, dacă temperatura crește la peste25 de grade Celsius. Nu uitați, câiniipercep temperatura ca fiind mult mairidicată decât o percepe organismuluman. Lăsați-l să bea pe săturate și îlputeți și stropi cu puțină apă. Pauzelepentru odihnă, la umbră, sunt bineve-nite, iar dacă este vreo apă prin apro-piere, lăsați-l să facă o baie bună. Ocăldură tolerabilă pentru noi poate fideja prea ridicată pentru câinele nos-tru, care, dacă a alergat continuu are,

cu siguranță, nevoie de odihnă, chiardacă nu pare dispus să stea locului.

Transportul cu mașinaCușca pentru transportul câinelui

de vânătoare este o soluție elegantă șicivilizată. În alegerea unei cuști tre-buie să ținem cont de dimensiunilecâinelui, pentru a-i oferi suficient spa-țiu și, pe cât posibil, o libertate demișcare, mai ales atunci când călăto-rim pe distanțe lungi. O cușcă dinmetal, cu gratii, este mai aerisită șioferă mai mult confort câinelui, per-mițând o ventilație adecvată. Un preșdin cauciuc pentru podeaua portbaga-jului ne poate feri de multe neplăceri.În zilele toride, un geam deschis laspatele mașinii poate îmbunătăți con-fortul câinelui. Pentru deplasări lungi,o pauză pentru dezmorțire și o porțiede apă pe parcurs sunt totdeauna re-comandate și binevenite.

Odată ajunși în teren, acordațitoată atenția eventualelor semne deslăbiciune ale câinelui, semne ce potapare în orice moment. Păstrați perma-nent lesa la îndemână. Pasiunea pentruce face, mirosul vânatului și libertateaprimei ieșiri în sezon, la vânătoare, potduce la accidente nedorite. Tempera-rea entuziasmului și câțiva pași „la pi-cior”, poate chiar la umbra lizierei uneipăduri de la marginea câmpului, potrestabili echilibrul și armonia fizicămult dorită a partenerului nostru pa-truped, alături de care ne vom puteabucura, în continuare, de ineditul și far-mecul partidei de vânătoare !

Câinele de vânătoareCHINOLOGIE

Luna lui GustarALECSANDRU CODRIN

După ce vremea lui Cuptor nu s-a dezmințit și arșița a încins coclaurile, luna august aduce noul sezon, caredeschide larg porțile pentru alte mult așteptate partidede vânătoare. Prepelițele sunt la putere, iar miriștile ne îmbie, din nou, cu irezistibila lor atracție, la vreme de Gustar.

AUGUST 2017 | 25

C unoscut încă din antichitate,laurul era oferit, împletit încununi, învingătorilor partici-

panți la olimpiadele din Grecia Anticăși tot de la numele lui provin și terme-nii de bacalaureat și laureat, semni-ficând o reușită într-un concurs sau ocompetiție.

În mitologia greacă, povestea lau-rului începe în momentul în care, pen-tru a scăpa de urmărirea zeului Apollo,nimfa Daphne s-a transformat în acestarbust, pierzândui-se urma printre alțiarbori din vegetația locurilor.

Apreciate pentru propritățile loraromatice, frunzele de dafin au fost fo-

losite de-a lungul timpului în medicinatradițională, fiind considerate în acelașitimp ca având puteri miraculoase asu-pra psihicului și în tratarea unor boli.

Pentru tratamente naturiste se fo-losesc atât fructele și scoarța, dar maiales frunzele dafinului, ce conțin o va-rietate de compuși precum taninuri,rezine, mucilagii, pectine și ulei vola-til puternic aromatizat. Din fructe seobține untul de dafin, folosit la prepa-rarea unor unguente.

Grație acestor compuși, preparateledin dafin au o serie de proprietăți as-tringente, dezinfectante, anifungice șistimulatoare, putând ajuta în afecțiuniale aparatului respirator – bronșite, la-ringite, tuse, în stări gripale cu febră saurăceli, în afecțiuni renale, hepatice saudereglări ale aparatului digestiv, încazul hiperglicemiei ușoare, precum șipentru tonifierea generală a organismu-lui, după stări depresive sau nervozitateaccentuată. Pentru uz extern, produselenaturiste din dafin pot ajuta în amelio-rarea unor afecțiuni ușoare ale pielii, încazul durerii articulațiilor și pentruigiena și tonifierea tenului și a părului.În plus, trebuie să menționăm și folosi-rea dafinului în pregătirea, cu măiestrie,a numeroase preparate culinare.

Preparatele din dafin pot fi subformă de infuzie/ceai din frunze, ulei -din frunze și fructe, tinctură din frunze,praf - din frunze și scoarță, uscate.Atenție deosebită trebuie însă acordatăconsumului de frunze și fructe de dafindeoarece, în cantitate mare, pot generatulburări și pot fi toxice.

Informațiile prezentate au carac-ter orientativ și nu trebuie folosite înscopul diagnosticării sau tratării pro-blemelor de sănătate sau pentru înlo-cuirea medicamentelor prescrise depersoanalul medical autorizat. Înaintede a utiliza plantele medicinale în ge-neral, sub orice formă, este recoman-dată vizita la medic, iar administrareapreparatelor naturiste din dafin să sefacă numai la recomandarea acestuia.Opinia medicului este neapărat nece-sară și se impune ca o măsură de pre-vedere, precauție și siguranță.

DafinulDOCTOR PLANT

Dafinul (Laurus nobilis), cunoscut la fel de bine și subdenumirea de laur, face parte din familia Lauraceae șieste originar din regiunea Mediteranei. Este o plantă cufrunze aromate, verzi pe tot parcursul anului, și crește fiesub formă de arbust, fie de arbore, ajungând până la oînălțime de 10-15 m. În diferite regiuni ale lumii, dafinuleste prezent în mai multe varietăți, ce diferă prin talieși/sau prin forma și dimensiunile frunzelor, toate acesteaavând proprietăți aromatice asemănătoare.

flori fructe frunze uscate

FLORAPlante tămăduitoare


Zidit spre uscăciune?IONEL CĂPIȚĂ

„Dumnezeu l-a zidit pe om spre nestricăciune și l-a făcut după chipul ființei Sale”, spuneo înțelepciu ne de-a lui Solomon. Îmi pun însă întrebarea și mă gândesc, desigur, nu latoți oamenii, ci la unii… la un „anumit” om, cel pus, to tuși, pe stricăciune, și căruia ținsă mă adresez: S-ar bu cura, dacă cineva i-ar da foc la casă? Cred că nu. Atunci, de ceumblă cu chibriturile în buzunar și, de cum vede o stufărie, o miriște, un te ren cuvegetație uscată, îi dă foc? Doar e locul, e casa, e habitatul diferitor păsări și mamifere.Și țin să-1 mai în treb: oare are el inimă, are suflet? Tot nu cred.

S e spune că legea-i moale pe lanoi, nu toți o respectă și că ni-meni nu-i în stare să-l țină de

mână pe cel care dă foc la tot ce îi cadeîn cale. Adesea, pe ascuns, ca hoțul. Lafel de anevoios e să demonstrezi căanume el a dat foc.

- Da, trebuie să-l prinzi cu chibritu-rile în mână, să-l filmezi în mo mentulcând dă foc. Altminteri, infractorulcaută să-ți demonstreze că anu me el ecel care luptă cu focul, spune Dinu Ba-raliuc, șeful Inspecției ecologice Briceni.Mai ales ăștia cu iazurile… au ce au custu fărișul. Lor, primăvara, le încurcă ve-getația uscată. Puțin le pasă de-i rață,lișiță, găinușă sălbatică sau altcevaacolo. Și mai pu țin le pasă de buchealegii. Ce-i pentru un asemenea infractoro amendă de 800 de lei? Floare la ure-che! Dar până a fi amendat, mai trebuieca judecata să sta bilească dacă anumeel a săvârșit infracțiunea și nu cumvacel care… „l-a pâ rât”. Nu mă apuc săspun cât de conștienți sunt „li derii șiagronomii” noștri când vine vorba de

dat foc la miriște și la paie, dar un lucrue cert: tot mai puține combine sovieticede mar ca „Niva” le putem vedea pecâmpurile noastre, lă sând în urma lorgrămezi de paie, pe care mulți le in -cendiază. Slavă Domnului, acum suntcombine per formante, care mărunțesctoate paiele și le împrăștie uniform pesol, devenind un foarte bun îngrășă-mânt organic. Cu alte cuvinte, tehnicaprocurată din Eu ropa rezolvă și multi-ple probleme de conștiință.

- Așa e, afirmă Gheorghe Elisei, ma-nagerul Subdiviziunii Teritoriale Călărașia SVPM. Factorul uman constituie peri-colul cel mai mare pentru fauna sălba-tică. Odată cu parce larea terenuriloragricole în zona noastră de codru, deexemplu, mai fiecare țăran a devenit stă-pânul unei cote de pământ, dar… „cât olimbă de bou” și face acolo ce-l taie prinminte, umblă „stăpân” la deal și la vale,încât bietul vânat nu mai știe unde să seascun dă. Astfel, animalele sălba tice numai au liniște. Ea e tulburată mai ales înperi oadele de împerechere, de înmulțire,

de creștere a pu ilor și, bineînțeles, deaflare în terenurile de vânătoare.

Colac peste pupăză, vine și prelu-crarea cu chimicale a solului, a plante-lor… în cotro, Doamne, s-o apucebietele animale? Chiar de încearcă să-și mute casa, „vine badea cu coasa”.

- Nu rămân în urmă nici ciobanii. Șiei, primă vara, dau foc la vegeta ția us-cată. Cum că vor să crească alta… pen-tru oi, intervine și dl. ConstantinȚâbârnă, președintele Con siliului Sub-diviziunii Teri toriale Sângerei a Societă-ții Vânătorilor și Pescarilor din Moldova.Dacă-i prinzi asupra faptului, pentrucare legea îi poate pedepsi, in fractorii îțispun una și ace eași: „Eu n-am dat foc, eum-am apucat să-l sting!…”

Apoi, și braconierii mai vin larând… cu focul și pârjolirea. Anul îm-prejur, ca la datorie! Trist tablou! Pur„moldovenesc”!…

„Dumnezeu l-a zidit pe om spre nes-tricăciune…”–Preluare din Vânătorul și PescarulMoldovei nr. 7 (85) iulie 2017

OPINIE

AUGUST 2017 | 27

PESCUITCompetiții 26

Echipamentul muscarului 27Pescuit în Marea Roșie 30

Pescuit la Marea Neagră 32Spinning 36Restituiri 38

AUGUST

Ca și luna iulie, și luna august estetradițională pentru petrecerea vacanțe-lor și concediilor. Dar modificările clima-tice, scăpate de sub control, ne

amenință, prin prognozele meteo, cu arșiță, secetă și coduri de caniculă dediverse culori. Acum se va vedea priceperea pescarilor în alcătuirea strategii-lor, pentru că peștii, în orice condiții, se vor hrăni în continuare.

Vom căuta zonele cu apă oxigenată și vegetație, cu adâncimi mai mariale apei și curenți.

Unii vor căuta apele limpezi de munte, alții vor invada structurile de pemalul mării.

Pescuitul marin este în plină desfășurare dar, pentru a-l practica, va trebuisă avem un echipament adecvat, atât pentru pescuit, cât și pentru protejareaîmpotriva căldurii excesive.

Foto

: MU

GU

RE

L IO

NE

SCU

CE PESCUIM

ETAPA I-a Ședința tehnică de vineri, 7 iulie,

a debutat cu festivitatea de premiere,din partea conducerii A.G.V.P.S., cusprijinul dnei. Veronica Ispas, mem-bră a Comisiei de Pescuit Sportiv șiCompetiții, a întreagului lot vicecam-pion mondial, participant în perioada19-25 iunie la cel de-al 7-lea Campio-nat Mondial de Pescuit la Feeder, care

a avut loc în Cabecao – Mora, Portu-galia, unde acesta s-a clasat pe loculII, cucerind medalia de argint. Ocupa-rea acestui excelent loc se datorează,în primul rând, prestației de excepțiea concurenților Marius Bodea, locul Iși campion mondial la individual, șiRadu Prisăcariu, locul III și medaliede bronz la individual, dar și presta-ției celorlalți componenți ai echipei.

Titlurile și trofeele cucerite la acestcampionat au avut ca precedent exce-lentele clasări ale echipelor arădene laCampionatului Mondial de Pescuit laFEEDER pentru Cluburi, desfășurat laFortaleny – Valencia, Spania, în pe-rioada 28 martie - 2 aprilie. SHIMANOPESCUIT ARAD s-a clasat pe locul 4, labalotaj (egalitate la puncte, 45, cu dife-rență de gramaj față de echipa clasatăpe locul 3) și A.S. FÂNTÂNELE FEDDERTEAM pe locul 11, din 16 națiuni parti-cipante, reprezentate de 31 de cluburi.

Festivitatea s-a încheiat cu ciocni-rea unui pahar de șampanie în cinstealotului național, dar și a tuturor spor-tivilor prezenți la competiție.

Etapa I-a, organizată de echipa despecialiști a Clubului Sportiv de Pes-cuit Staționar și FEEDER, sub condu-cerea dnei. Veronica Ispas, s-adesfășurat pe durata a două manșe,pe trei sectoare. Speciile-țintă au fostplătica și carasul.

Din nou incredibilul Marius Bodea,A.S. FÂNTÂNELE FEEDER TEAM, s-aclasat pe primul loc, continuând seriasucceselor confirmate pe plan interna-țional.

Podiumul etapei s-a prezentat astfel:1. Marius Bodea – 3 puncte

– 40.740 g;2. Tudor Bodocan – 4 puncte

– 42.285 g;3. Zsolt Benzar – 4 puncte

– 41.910 g.

Rămâne ca Etapa a II-a, care se vadesfășura în perioada 15-17 septem-brie, pe râul Olt, în organizareaA.J.V.P.S. Sibiu, A.V.P.S. Silva Mar-pod și C.S.P.S. să decidă campionul șipodiumul A.G.V.P.S. la FEEDER - In-dividual pentru anul 2017.

Campionatul A.G.V.P.S. de Pescuitla FEEDER – Cluburi se va desfășura înperioada 29 septembrie – 1 octombrie,pe aceeași locație și în aceeași organi-zare ca la Etapa a II-a individual.


Campionatul A.G.V.P.S.COMPETI}II

Campionatul A.G.V.P.S. de pescuit la Feeder - 2017MUGUREL IONESCU

Etapa I-a a Campionatului de Pescuit la FEEDER - Individual al A.G.V.P.S. s-a desfășuratîn perioada 7-9 iulie, pe acumularea Sărulești. La startul competiției s-au reunit 43 de concurenți, reprezentând asociații de pescari sportivi din toată țara, afiliate laA.G.V.P.S. Numărul mare de participanți reprezintă dovada dezvoltării și popularitățiiextraordinare a acestei discipline a pescuitului sportiv în rândurile pescarilor noștri decompetiție. Rezultatele excelente nu au întârziat să apară, cu finalizare în trofeecucerite pe plan mondial.

L e vom prezenta pe rând, ob-servând și menționând parti-cularitățile aparte pe care

fiecare dintre acestea le are, precumși ce este bine de știut despre eleatunci când ne pregătim să le inclu-dem în dotarea personală.

Combinezonul impermeabilAvând în vedere caracteristicile

apelor de munte din țara noastră, șimă refer aici, în principal, la adânci-mea și debitul apei, deschiderea șiconfigurația albiei, pentru pescuitulcu muște artificiale avem nevoie deun echipament de protecție care să nepermită atât deplasarea în siguranță,cât și un confort adecvat. Dacă ciz-mele șold pot răspunde parțial acestor

cerințe, combinezonul impermeabileste cel ce vine să ne creeze nivelulcorespunzător al siguranței și confor-tului când ieșim pe apă. Iar calitateaeste primul aspect ce trebuie avut învedere.

Dacă tradiționalele costume dinneopren au fost la timpul lor în marevogă, în prezent noile materiale de fa-bricație oferă posibilitatea obțineriiunor caracteristici calitative superio-rioare, respirabilitatea materialuluifiind cea care conferă un confort netsuperior față de modelele anterioare.„Secretul”, dacă îl putem numi astfel,în constituie membrana respirabilă, ceeste încorporată în materialul din caresunt confecționate noile modele. In-tercalată între alte diferite straturi ceadaugă, în principal, rezistență laabraziune în exterior și confort în in-terior, membrana respirabilă permitetrecerea vaporilor de apă - transpira-ția - de la suprafața pielii spre exte-rior, împiedicând pătrunderea apeidinspre exterior spre interiorul com-binezonului. Faptul este posibil dato-rită ochiurilor extrem de fine alețesăturii membranei, care permit tre-cerea moleculelor foarte mici ale va-porilor de apă spre exterior și oprescpătrunderea, în sens invers, a molecu-lelor de apă, cu diametru mai mare.Un astfel de model este membranaGore-Tex, care a câștigat un binemeri-tat loc pe piața de specialitate, mem-brană folosită de firmele Sims șiCabela’s. Alte firme producătoare,precum Orvis sau Patagonia, folosescpropriile lor tipuri de membrane res-pirabile pentru echipamentul ce îl fa-brică, pricipiul fiind însă același.

Revenind la caracteristicile combi-nezoanelor pentru pescuit, fie că suntcu gheată/cizmă sau doar cu ciorap,trebuie să menționăm alte două as-pecte importante: croiala și mărimeaacestora. Ambele caracteristici au învedere confortul pe care trebuie să îlavem atunci când ne deplasăm prinapa râului, la pescuit. Un combinezonprea larg sau prea strâmt sau o croialăce nu se potrivește cu fizionomia cor-pului, vor îngreuna mișcăile, vor ducela apariția rapidă a oboselii prin dis-confort, alterând în același timp sigu-ranța deplasării prin albia râului.Atenție deci când cumpărați combine-zonul. Și, nu în ultimul rând, trebuiemenționată îmbrăcămintea ce trebuiepurtată sub combinezon. În nici uncaz cea din bumbac. Bumbacul ab-soarbe și menține transpirația, creândo senzație neplăcută de umezeală șirece. Se recomabdă un pantalon dinmaterial sintetic special conceput,care absoarbe transiprația de la nive-lul pielii și o transferă combinezonu-lui, de unde este apoi eliminată spreexterior, tocami datorită respirabilită-ții acestuia, calitate de o excepționalăutilitate, menționată anterior.

AUGUST 2017 | 29

Echipamentul muscarului MUSC~RIT

Așa cum aminteam în materialul din numărul precedent,echipamentul muscarului include o serie de articole cucaracteristici aparte. Aici avem în vedere atâtechipamentul pentru pescuit în sine, lansete, mulinete,fire etc., cât și echipamentul ce include combinezonulimpermeabil, vesta și așa mai departe.

Combinezonul impermeabilALEX CODRESCU

N oroc cu fotografiile și fimule-țele descărcate în fiecareseară și organizate pe desk -

top-ul laptopului, care îmi aminteaucă tot acest timp petrecut în Sudan afost real.

Au și ei Insula ȘerpilorJoi după-amiază, „My Scuba

Libre” a reluat navigația pe apele agi-tate, iar după aproximativ o oră, ma-teloții sudanezi ancorau vasul înapropierea Insulei Șerpilor. Reciful decorali din apropiere, unde îmi făcu-sem praf picioarele joi seara, era încămăturat de valuri, dar oricum nu credcă aș mai fi încercat atât de repedesenzațiile trăite cu o zi mai devreme.

Casting la trigger-i… invizibiliVineri dimineața, am pornit cu cei

doi pescari mai vârstnici, Chris șiPiers, să explorăm unul din malurile„adăpostite” de vânt ale insulei. Eu n-am intrat în apă și l-am urmărit depe malul pietros pe Chris cum, sub în-drumarea ghidului, încerca să prindătrigger-ii tot mai dificili. Insula senumea „a șerpilor” pentru că, pe su-prafața ei, sălășluia o impresionantăpopulație de târâtoare, constrictoare,deci nevenioase, care se hrăneau cuouăle și puii păsărilor ce cuibăreauacolo. N-am văzut vreun șarpe în aceadimineață, dar am profitat de lumină

și de împrejurimi ca să fac cât maimulte fotografii.

Blind casting fără rezultateÎntorși la locul debarcării, unde

Piers făcea blind casting, Chris i s-aalăturat și el și, în scurt timp, ceva ne-văzut, dar mare, i-a luat musca, liderulși șnurul și l-a tăiat, două minute maitârziu, într-un bomie de corali (bomieeste denumirea dată aglomerărilorsubmerse de corali). Pesemne, unBluefin Trevally. Am început să lansezși eu înspre alte aglomerări de corali,care se vedeau perfect în apa incredi-bil de clară și de albastră, dar fărăvreun răspuns. Nu am stat niciodatăbine la capitolul „noroc la pescuit”,deci fiecare captură mai importantădin istoricul personal a fost muncită șicăutată, nu la întâmplare.

În apropierea orei 11, ghidul ne-aanunțat că urma să schimbăm zonade pescuit, deci ne-am întors la bordulcatamaranului, care s-a pus în mișcare

pe marea la fel de agitată ca și în zi-lele precedente.

Insula MesharifaDupă prânz, vasul ancora în drep-

tul unui petic alb-olive, o altă limbă denisip cu ceva vegetație pitică, înconju-rată de smaraldul lichid al Mării Roșii.La scurt timp, am debarcat pe plajă,iar ghidul a zărit aproape imediat untriggerfish care se plimba de-a lungulțărmului. Eram cu lanseta de clasă 12în mână, am schimbat pe clasa 8, apoia trebuit să pun și o muscă dedicată,am lansat, dar a fost prea aproape și,chiar dacă i-am pus musca trigger-ul„în cap”, acesta, evident, s-a speriat însecunda doi și dus a fost.

Vântul spulberă orice șanse la triggerfish și GT

Debarcaserăm în partea, din nou„adăpostită” a insulei, unde particulelefine de nisip ne făceau „acupuntură” înzonele de piele neprotejate de haine.

Ajuns la jumătateaaventurii în Sudan, vinereade după escapada pe recifmi-a confirmat încă o datăcât de relativ poate fitimpul: cu toate rănile dela picioare, aproape că nuam simțit când au zburatprimele trei zile.


Pescuit în Marea Roșie

Întinsurile Nubiene (III)Text și fotografie ANDREI ZABET

MAPAMOND

Cum am trecut în partea expusă a insuleiși am intrat în apă, aproape că nu seputea lansa, iar vizibilitatea în apa dedouă-trei picioare era descurajantă. Sud-africanul Chris s-a îndreptat spre exterio-rul întinsurii cu ghidul, celălalt ghid l-apreluat pe britanicul Piers, iar eu amrămas oarecum de capul meu. Trigger-iierau absenți de pe întinsură, și abia cândm-am îndreptat spre limita platformei,în apa adâncă, am văzut câțiva, angajațiîn dansul lor nupțial. Am încercat niștelanseuri, dar în van. Așa că, după ce amdat un ocol complet insulei, am ajuns dinnou în partea adăpostită.

Pescuit la coral groupersAici, apa era mai liniștită și avea

destui bomies în apropiere. Am schim-bat pe un Clouser Minnow verde cu alb,un streamer clasic inventat de america-nul Bob Clouser, și am început să țin-tesc cu regularitate aglomerările decorali cu lanseuri de 20-25 de metri.Lansam musca dincolo de bomies, apoi

o recuperam rapid și sacadat deasupracoralilor. Primul atac nu a întârziat șiam prins un pește închis la culoare, dedimensiunea unui biban de la noi, darcu o gură înțesată de dinți precumacele. În acea după-amiază am prins pepuțin 14 asemenea pești, câțiva maimăricei. Chiar și cei mai mici luptauputernic și puneau flexiune în lansetaEDGE Gamma Beta de clasă 8, așa că,în lipsa altor capturi, m-am distrat pânăseara. Am înțeles că se numeau coralgroupper. Înainte de apus, ghizii apăru-seră pe plajă și au început să caute înnisip scoici mici și albe, pentru masă.

În timp ce scoicile fuseseră puse lacurățat în apă dulce, am încheiat searacu o cină bine-venită și apoi cu o se-siune de blind casting, după ce Piersprinsese un Big Eye Trevally cu un pop-per pe care-l lansa cu clasa 10. Urmaualte două zile pe Întinsurile Nubiene, șiîncă nu-mi pierdusem speranța la unGT, oricât de mic.

– va urma –

AUGUST 2017 | 31

În timp ce scoicilefuseseră puse la

curățat în apă dulce, amîncheiat seara cu o cinăbine-venită și apoi cu osesiune de blind casting,după ce Piers prinsese unBig Eye Trevally cu unpopper pe care-l lansa cuclasa 10.

C a pescari de agrement sau spor-tivi, cu ceva experiență înspate, cunaștem oferta Mării

Negre: guvizi, stavrizi, chefali. Specii

precum calcanul, cambula, lufarul sauzarganul au cam rămas în amintire. Nicistavrizii nu mai sunt cum erau. Rămân,pentru amatori, guvizii și chefafii.

Guvizii dintre pietreÎncepem cu prezentarea acestei

specii, mai accesibilă pentru începătoriprin abundența relativă a exemplare-lor, dar și prin simplitatea, tot relativă,a sculelor de pescuit necesare.

Guvidul de mare este o specie cetrăiește și în apă salmastră și, în modexcepțional, în apă dulce. Este răspân-dit numai în Marea Neagră, Marea deAzov și lacurile litorale din jurul aces-tor mări, iar în România îl găsim petoată lungimea litoralului, în întregulcomplex Razelm-Sinoe și, foarte rar,în lacul Siutghiol, singurul lac cu apăcomplet dulce în care se găsește acestpește. Se hrănește mai ales cu crusta-cee și atinge lungimea de 25 cm.

Vom găsi guvizii în zonele dinapropierea digurilor, printre stabilo-pozi, locuri în care aceștia își găsescadăpost și hrană. Există și guvizii „ni-sipari”, care nu depind de structurilesubmerse și stau în zonele deschise ni-sipoase din golfuri.

Putem să utilizăm o gamă diversăde scule de pescuit, începând cu unsimplu fir de nylon cu un plumb lacapăt și un cârlig legat în derivație,vargă cu plută, lansetă cu mulinetă,după posibilități, îndemânare și expe-riență. Numitorul comun al acestorava fi plumbul consistent, care să men-țină montura pe substrat. Cârligele re-comandate vor fi mari, de la nr. 6 lanr. 2, guvidul având gura mare, gar-nisită cu dinți mărunți.

Ca momeli le vom folosi pe cele cucare se hrăneește în mod obișnuit, ga-rizi, carnea midiilor, „râmele de mare”– nereis, sau bucăți potrivite de hamsi.În lipsa acestora, încercați cu râmeobișnuite, viermuși, carne crudă saucubulețe de parizer.

Chefafii întinderilor albastrePescuitul chefalului necesită deja

o oarecare specializare, dar și o do-tare specifică. Cunoștințele se capătăurmărind pescarii localnici în acțiune,iar experiența, cu multe ore de prac-tică sau deloc.

Chefalul este o specie eurihalină,adică suportă variații mari ale salini-tății apei, și pătrunde, pentru hrănire,în lagunele litorale, dar se reproducenumai în mare. Patru dintre cele cincispecii care trăiesc în Marea Neagră seregăsesc pe litoralul românesc: laba-nul, singhilul, ostreinosul și platarina.Se hrănește în special cu diatomee șianfipode, iar în lacurile litorale, cu de-tritus vegetal, alge și copeopodeplanctonice.

După cum vă sfătuiam, căutândchefalul, luați ca repere pescarii local-


Pescuit la Marea NeagrăDE SEZON

Soarele și-a mai domolit asaltul asupra zărilor, iar vântuladie îmbietor, îndemnându-ne la drum. Luna lui Gustar,ultima lună de vară calendaristică, dedicată vacanțelor lamare, își păstrează farmecul, an de an, prin vremea sa maiprietenoasă. Dar (întotdeauna există un dar!), să nu nebazăm prea tare pe această caracteristică, atât deschimbătoare în ultimii ani. Pescuitul marin capătă noivalențe în această perioadă, localnicilor alăturându-sehoardele de turiști invadatori din toate colțurile țării. Dareste loc pentru toată lumea, nu același lucru îl putem spuneși despre pește, așa că, să ne aventurăm… în arșița verii.

În arșița veriiText și fotografie MUGUREL IONESCU

nici, urmăriții de la distanță sau, celmai bine, încercați să intrați în vorbăcu ei. Dacă nu se poate, încercați custudierea configurației malurilor. Sevor dovedi atractive plajele fără cu-renți sau valuri mari, golfurile litoralesau digurile care înaintează mult înmare, anrocamentele sau stabilopozii.

Ca echipament, vergile cu acțiunede vârf, lungi de 4,20-4,80 m și muli-nete având capacitate mare de stocarea firului sunt de neînlocuit. Ele facili-tează aruncarea la distanțe mari saufoarte mari a monturilor. Linia de pes-cuit este specială, formată dintr-unplumb de peste 50 g, prevăzut cu pro-tuberanțe, și două cârlige cadmiate, cutijă lungă și curbură largă, atașate prinintermediul unor plutitoare viu colo-rate. Elementele componente sunt le-gate pe o „linie de forță”, constânddintr-un fir cu lungimea de 7-10 m șidiametrul de 0,40-0,45 mm, legat înprelungirea firului de pe tambur, cuscopul de a prelua șocurile în momen-tul lansării.

Pescuitul constă în lansarea mon-turii cât mai puternic în larg, după în-cărcarea cârligelor, pe toată lungimealor, cu celebrele „râme de mare”, mi-riapodul marin Nereis, fără de carenici nu trebuie să vă gândiți să pornițidupă chefali. Nu trage la altceva! Per-sonal, am prins o singură dată un che-fal la „musca” atașată țaparineipentru stavrizi, dar experiența mi-adovedit că a fost o întâmplare. Varga,poziționată pe un suport înalt, va per-mite observarea mișcării vârfului cândpeștele trage.

Fortuna audaces iuvat!Chiar dacă Marea Neagră are o

poziția geo-hidrografică închisă, fărăposibilitatea reală de reciclare a apei,care a condus la o puternică eutrofi-zare, și a fost puternic poluată în ulti-mele decenii, având ca rezultat, firesc,diminuare esențială a populației pis-cicole, atât ca specii, cât și ca densi-

tate, nu vă retrageți la primele dificul-tăți întâlnite.

În arșița verii, o baie în marea ră-coroasă sau o bere rece sub umbreleledechise îmbietor în apropiere, sunt is-pite care vă pot face să renunțați, dartrebuie să insistați cu curaj.

Norocul este de partea celor cura-joși!

AUGUST 2017 | 33

O gustare de vară cu „fructe de mare”, care încep să-și facă loc,în ultimul timp, și în bucătăria noastră tradițională, ne vareaduce în memorie, și în perioada rece care va urma, razelefierbinți ale soarelui și zgomotul valurilor din în arșița verii.

GASTRONOMIE PESC~REASC~

APERITIV DIN MIDII ÎNĂBUȘITEMAMA PAȘA

Ingrediente: 1 kg midii, 100 mlulei de măsline, 5 căței de usturoi, olămâie, 100 ml de coniac, o legăturăde pătrunjel verde, sare, piper măci-nat, boia de ardei dulce.

Preparare: curățați bine midiile șispălați-le în apă rece, schimbând apade mai multe ori. Renunțați la celecare se deschid. Încălziți uleiul, punețicățeii de usturoi la călit până se ru-menesc, apoi îndepărtații. Adăugațimidiile și zeama de lămâie, acoperițivasul și lăsați-l 10 minute la foc potri-vit. Puneți sarea, piperul și boiaua deardei, după gust, amestecați, stropițiamestecul cu coniac și luați vasul depe foc. După ce se răcesc ușor, adău-gați și pătrunjelul tocat.

Servire: de preferință în bolurispeciale, cu pâine proaspăt prăjită șibere rece, cu guler, la halbă. Poftăbună!

M ereu flămânzi și gata săapuce oricând și orice mo-meală, guvizii par a fi mai

la îndemână, atât în privința echipa-mentului cât și a tehnicii de pescuit,spre deosebire de ceilalți răpitori pre-cum stavridul, lufarul sau labanul,despre care, cred că am putea spune,fără a greși, faptul că sunt cu totulaltă „poveste”.

Provocarea din valuriPersonal am preferat, de cele mai

multe ori, stavrizii, o adevărată provo-care atât pentru pescarul ocazional,venit în vacanță, iar mai nou, după spu-sele celor cu experiență, și pentru obiș-nuiții locurilor. Destul de greu de găsitîn ultimul timp, datorită modificărilortot mai frecvente ale microclimatului și,mai ales, a schimbării curenților dinzona litoralului Mării Negre, pescuitul

stavrizilor poate oferi amintiri greu deuitat, pentru că, atunci când îi găsim,partida devine un adevărat spectacol,captivant prin energia, dar și prin satis-facția pe care le provoacă, fie că neaflăm pe mal sau în barcă.

Pentru pescuitul de pe mal, cu ța-parina, sorții înclină balața în favoareanostră atunci când curenții marini șivântul determină încălzirea apei înapropierea coastelor. Bancurile de sta-vrizi se apropie de mal și pot fi pes-cuite de pe digurile mai lungi și,uneori, chiar și de pe cele cu pontoanecare nu avansează prea mult în mare.

Câte ceva despre tehnicapescuitului

Echipamentul necesar presupune ovargă cu acțiune de vărf, lungă de celpuțin 2,5-3 metri, de puteremedie/mare, capabilă să lanseze cel

puțin 30-50 de grame. Mulineta dinclasa 3000-4000, trebuie să echilibrezebine lanseta, iar tamburul cu diametrumare să permită mulinarea a cel puțin100 de metri de fir de 0,20-0,25. Chiardacă stavrizii bat în mal, o rezervă deputere și posibilitatea unor lansări ladistanțe mai mari constituie un avantajdemn de luat în considerare.

Țaparina constă dintr-un șir demuște artificiale, legate pe firul principalal monturii, la 10-15 cm distanță una dealta. Muștele se leagă, de regulă, pe câr-lige nr. 6 cu tijă lungă, de preferință tra-tate special pentru a rezista la apa demare. La confecționarea artificialelor sefolosesc fulgi albi sau pestriți, de pepieptul rațelor sau gâștelor sălbatice.Fulgul se leagă cu ață de montaj roșie,în așa fel încăt să îmbrace cârligul, de-pășindu-l ușor în lungime. Pe un șirputem atașa de la 8 până la 10-12 muște


Pescuit marin

Stavrizi în valurile măriiText și fotografie MAC

TEHNIC~

Drumurile vacanței de vară ne poartă spre destinații diverse, iar litoralul Mării Negrenu lipsește din lista preferințelor estivale. Odată ajunși aici, mulți dintre noi optămadesea pentru o partidă de pescuit, atrași de nunațele de smarald ale apei, dar și detentația, mereu vie, a stavrizilor ce se ascund în valurile mării…

artificiale, pe chiostece din fir de 0,14-0,17, iar la capătul monturii se leagă cuvârtej un plumb cilindric/lunguieț, decel puțin 30 de grame. Cu cât lansetaeste mai puternică, plumbul mai greu,diametrul tamburului mai mare și firulmai subțire, cu atât vom putea lansa ladistanțe mai mari. La partea superioarăa monturii se poate atașa o plută careare rolul de a modifica unghiul țaparineifață de firul principal, în timpul recupe-rării, reducând în același timp posibili-tatea agățării plumbului pe fundul apei.După lansare, recuperarea se face în așafel încăt să menținem țaparina în por-țiunea din primii metri de la suprafațaapei. Prin ridicarea și coborârea alterna-tivă a vârfului lansetei în timp ce muli-năm, muștele țaparinei evolueazăîntr-un pompaj dinamic, mai mult saumai puțin vertical, în funcție de unghiulde înclinare al monturii în apă.

Dacă vântul și curenții litorali auadus bancurile de stavrizi spre mal,capturile nu se vor lăsa așteptate. Fie-care atac se va simți în blancul lansetei,iar peștii nu vor întârzia să anime țapa-rina. Strălucirea capturilor ne va răs-plăti efortul, iar satisfacția va fi cu atâtmai mare, cu cât va stârni și admirațiaprintre curioșii opriți să asiste la spec-tacolul oferit de stavrizii iviți din valu-rile mării…!

AUGUST 2017 | 35

A ceste năluci sunt realizate înambele variante constructive,hard și soft. Cele în varianta

hard au lungimi de la 5 cm până la 15cm, iar cele în varianta soft, 12 cm.Jigwobbler-ele hard sunt conceputeatât în versiunea sinking, cât și în ceaslow sinking. Personal, am pescuitdoar cu jigwobbler-ele tip hard, culungimile de 5 cm și 6,5 cm, în am-bele versiuni, sinking și slow sinking.

Datorită capului din plumb, aceastănălucă poate fi lansată foarte departeși se poate tatona cu ea toată înălțimeacoloanei de apă. Corpul nălucii esterealizat din material plastic rezistent șieste prevăzut cu barbetă de vobler. Vi-brația corpului nălucii se poate modi-


NăluciSPINNING

O nălucă surprinzătoare,jigwobbler-ulText și fotografie DORU DINEA

Sunt câteva tipuri de năluci care, prin construcție, precum și prin acțiunea pe care odezvoltă prin apă, reprezintă îmbinarea între două sau chiar mai multe tipuri de năluci.Însă multe dintre ele au rezultate, în special, pentru o anumită specie de pește.Exemple concludente în acest sens sunt acele năluci concepute anume pentru pescuitulla spinning al avatului sau al știucii. Jigwobbler-ele reprezintă îmbinarea dintre unvobler și o nălucă cu cap din plumb, dar aceste năluci dau rezultate la aproape toatespeciile de pești răpitori.

fica îndoind în sus sau în jos partea dearticulație fixată pe corp. Atunci cândse oprește recuperarea, iar năluca estepe cădere, aceasta se balansează. Unalt mare avantaj al acestei năluci esteacela că, atunci când aceasta se află pesubstrat, corpul flotant ține ancora de-parte de acesta, reducând astfel numă-rul de agățături nedorite.

Pentru cazurile când am pescuitpe lacuri sau bălți, am folosit, în ge-neral, jigwobler-ele în versiunea slowsinking și mai puțin pe cele în versiu-nea sinking. De cele mai multe ori, al-biile lacurilor și bălților sunt mâloase,cu vegetație subacvatică ori cu multedepuneri de frunze, crengi sau gu-noaie, pungi de plastic, cârpe etc. Înversiunea slow sinking, aceste nălucicoboară mai ușor pe substrat, iar ac-ționarea acestora se poate face cu vi-teze mai mici de recuperare. Într-uncuvânt, sunt mai silențioase și nici nuagață atât de multe resturi de pe subs-trat. În perioadele când peștii suntmai apatici și mănâncă „mârâit”, sauapele sunt reci, o prezentare silen-

țioasă și o acționare a nălucii cu vitezemici de recuperare pot face diferențaîntre reușită și eșec.

Pentru cazurile când am pescuit perâuri, unde apele prezintă curenți decurgere, am utilizat exclusiv jigwob-bler-ele în versiunea sinking. Am pro-cedat în acest fel deoarece acestea îșimențin mult mai bine stabilitatea încurenții de apă și am reușit să tatonezmai bine înălțimea coloanei de apă.

În pescuitul la spinning, folosesc demulți ani aceste năluci. În funcție despecia de pește pe care am căutat-o,am avut rezultate diferite ca procentajde reușită. La pescuitul cleanului, re-zultatele au fost satisfăcătoare și bune,pentru bibani și avați rezultatele aufost bune, iar pentru știuci și șalăi, re-zultatele au fost bune și foarte bune.Am avut partide de pescuit când acestenăluci, nu numai că s-au dovedit a fisingurele care erau pe placul știucilorsau șalăilor, dar rezultatele au fost ne-așteptat de bune.

Nu de puține ori, când am pescuitîn ape stătoare, lacuri sau bălți, la re-

cuperare cu viteză mică a jigwobbler-ului în apropierea substratului, sim-țeam, la un moment dat, greutate pefir. Se asemăna cu un atac de șalău,ca atunci când acesta „se lasă pe fir”.Executam înțeparea imediat și, spredezamăgirea mea, de multe ori adu-ceam la mal câte un rac bătăios, ce îșiagita, nervos, cleștii.

Jigwobbler-ele, din construcție,sunt prevăzute cu o singură ancoră,cea de la coada nălucii. Deoarece peștiirăpitori atacă peștii-pradă, în general,în zona capului, aveam destule atacuricare nu se concretizau și cu capturi. Deaceea am montat câte o ancoră pe fie-care cap de plumb al acestor năluci.Am realizat prinderea ancorei, pentrupartea cu ochet a acesteia, de capul deplumb al jigwobbler-ului, fixând-o detija nălucii prin intermediul unui ineldespicat, iar pentru partea cu cele treicârlige, fixând-o cu o bucată de fir mo-nofilament de partea de articulație fi-xată de capul de plumb. În felul acesta,am redus numărul rateurilor la înțepa-rea peștilor.

Jigwobbler-ele mi-au oferit posibi-litatea să aplic multe tehnici de recu-perare: liniară cu viteză constantă, cusmucituri urmate de pauze – jerk-uiri,în dinți de ferăstrău, stop&go. În func-ție de specia de pește pe care o cău-tam, de condițiile meteorologice, detemperatura apei dar și de preferin-țele peștilor, am aplicat diferite teh-nici de recuperare.

Aceste năluci au o construcție șiacțiuni deosebite, dar și o calitate lacele mai înalte standarde. În afară decazurile când apele au fost invadatede vegetație și pe suprafața acestora,la cele mai multe partide de pescuitam folosit jigwobler-ele cu încredereși, de cele mai multe ori, cu rezultateîn prinderea peștilor răpitori.

AUGUST 2017 | 37

MOLDOVAApe curgătoare

În Siret, localnicii din Dumbrăveni(jud. Suceava) pescuiau, în anul1945,somn, știucă, lin și crap, uneltele fo-losite de aceștia în 1942 fiind volocul,mreaja, sacul și crâsnicul. În anul1944, cei din Gura Bâdiliței (aproapede Pașcani) pescuiau somn, mreană,scobar, crap, fusar, porcușor și clean.Localnicii din Poiana (jud. Galați) aupescuit, în anul 1946, pe cursul infe-rior, cu mreaja, volocul și ciorpacul,scobar, mreană, crap și somn. La Pă-dureni (jud. Vrancea), se pescuiaucirca 500-600 kg/an, speciile fiind ți-parul, scobarul, crapul, știuca, linul,dar și exemplare de somn ce cântă-reau până la 20 kg (1942). Fusarulera pescuit de localnicii din Ploscuțeniși Pufești (jud. Vrancea), iar mreanade cei de la Cosmești (jud. Galați).Totodată, la Suraia (jud. Vrancea),din Siret se pescuiau somn, crap șimreană, cu vârșele, în 1942, iar în1945 producția de pește a fost repre-zentată de mreană, crap, caras, somn,babușcă, plătică, scobar, văduviță,știucă, specii prinse cu plasa, mreajași vârșa. În anul 1943, la Nămoloasa

(jud. Galați) se pescuiau din Siretdoar crap, caras și somn.

În râul Prut, în anul 1942, la Boian(jud. Cernăuți), predominau mreana,cleanul, știuca și crapul, iar localniciidin Bajura (lângă Darabani) pescuiau,în 1943, crap, știucă, mreană și somnde peste 10 kg, folosind năvodul și vo-locul. În anul 1942, locuitorii din Să-veni (jud. Botoșani) pescuiau din apelePrutului somn, știucă, mreană, crap șițipar. La Lopatnic (jud. Hotin), se prin-deau mreana, cleanul, crapul și som-nul. În perioada 1940-1943 ajunseserămulți crapi în Prut din iazurile județu-lui Hotin, care, umplute de ploi „li s-aurupt zăgazurile”. Somnul se prindea în„bulboanele adânci ale Prutului, prinvâltorile de sub stânci”. Pentru pescui-rea lor, localnicii din Lopatnic puneaucarne friptă (de vită sau pasăre) peniște cârlige mari. Mirosul acesteiaatrăgea somnul și, odată cu carneafriptă, înghițea și cârligul. În anul 1946,locuitorii din Ștefănești (jud. Botoșani)pescuiau somn, crap, mreană și cara-cudă. La Bivolari (jud. Iași), se pescuiamult crap (în general de 5 kg bucata)și somn (până la 8 kg exemplarul), mairară fiind mreana (1945). Cei din Bosia

(jud. Iași) prindeau, tot în 1945, lin,crap, știucă și caras, iar la Costuleni(jud. Iași), recoltele erau reprezentatede lin, crap, știucă și caras (1940). Înanul 1940, la Berezeni (jud. Vaslui), înPrut și bălțile vecine, existau crap,caras, știucă și șalău, iar în 1943, laCârja (jud. Vaslui), s-au prins crap,somn și știucă. Locuitorii din Măstăcani(jud. Galați) pescuiau din Prut crap,somn, știucă, caracudă, biban, șalău șicaras (1944).

În anul 1943, se pescuiau din Nis-tru, în dreptul localității Vadu Nistrului(jud. Cernăuți), crap, mreană, lin,caras, știucă, plătică, zvârlugă și somn.În anul 1943, localnicii din comunaȘerpeni (jud. Tighina) pescuiau în Nis-tru, cu năvodul, mreaja și vârșa. Cega,numită de localnici „ciciugă”, se pes-cuia în Nistrul limitrof județelor Ceta-tea Albă, Tighina și Lăpușna. Șimihalțul se pescuia din Nistru, dar șidin afluentul său Botna.

Din râul Bârlad, la Zorleni (jud.Vas lui) se pescuiau porcușor, plătică,caras, lin, știucă, crap și țipar (1943).Localnicii din satele comunei Gohor(jud. Galați) pescuiau crap, țipar(numit chișcar) și caracudă, folosindvârșa și năvodul (1941). La vărsarea înSiret, localnicii din Nămoloasa (jud.Galați) pescuiau din Bârlad, în 1943,crap, lin și obleț.

În zona comunelor Borca, Sabasa șiGalu (jud. Neamț), se prindeau din Bis-trița, în 1946, zglăvocul, boișteanul,păstrăvul, grindelul, mreana, lipanul,cleanul și lostrița (numită și lostocă). Șiîn afluentul său, Sabasa, era lostriță. Sepescuia cu poclăul, sacul, ostia și plasa(mreaja). La Galu se pescuia „preamult, ajungându-se la exterminarea peș-telui”.

Din râurile Șomuz și Moldova, lo-calnicii din Fântâna Mare (aproape deFălticeni) pescuiau, în 1946, știucă,clean, mreană și, foarte rar, păstrăv.

În pârâul Brușeuca, de pe teritoriulcomunei Costești (jud. Storojineț), în1943, erau „pești mulți dar mici”.

Porcușorul și zvârluga se pescuiaudin pârâul Bălănești de localnicii dinUngureni-Lecca (jud. Bacău) în 1946.


Date statisticeRESTITUIRI

Între anii 1940 și 1946, datorită vicisitudinilor istorice,teritoriul României a suferit importante modificări alefrontierelor, atât în partea de nord-est cât și în cea denord-vest. De aceea, datele identificate și prezentate maijos fac referire și la regiuni care, actualmente, nu mai facparte din teritoriul național.

Pescuitul și ihtiofauna din Moldova și Transilvania în perioada 1944-1946SORIN GEACU

AUGUST 2017 | 39

La Ghimeș (jud. Bacău), populațiade păstrăv a pâraielor se redusese pen-tru că, în timpul războiului, „pentru pes-cuit se întrebuința dinamita”, alte speciiîntâlnite în 1946 fiind crapul, linul șiștiuca.

Râul Cogâlnic, în dreptul comuneiRomânești (jud. Tighina), nu avea, în1943, decât biban, guvid și plătică.

Din râul Răut, în 1943, pe teritoriuljudețului Orhei, în dreptul localitățiiButuceni, se pescuiau crap, somn,mreană, știucă, plătică, sabiță, clean șizvârlugă, iar la Isacova, știucă, crap șichișcar.

În pârâul Lohan, în dreptul comu-nei Crețești (jud. Vaslui), se prindeadoar crap și caras, iar în râul Botna,plătica predomina în plasele pescarilordin Chircăești (jud. Tighina).

Din râurile Berheci și Zeletin, local-nicii din Brăhășești (jud. Galați) pescu-iau plătică, biban, zvârlugă și țipar(1942), iar cei din Gohor (jud. Galați),mai ales zvârlugă și porcușor (1941).

Locuitorii din satul Victoria-Hlipi-ceni (jud. Botoșani) pescuiau din Jijiazvârlugă și porcușor (1942), iar îndreptul localității Alexandru cel Bun(com. Vlădeni, jud. Iași), se prindeanumai caracudă cu volocul (1941). LaAndrieșeni (jud. Iași), tot din Jijia, sepescuia crap cu ciorpacul, volocul și co-șurile (1942).

Din cursul mijlociu al pârâului Je-ravăț, locuitorii din Docăneasa (jud.Vaslui) pescuiau numai porsușor șizvârlugă (1942). La Pomârla (jud. Bo-toșani), din pârul Pietrosu se pescuiau,în 1940, crap, caras, țipar și porcușor.Localnicii ieșeni prindeau în pârâul Ni-colina doar țipar (1942).

Râul Slănic (jud. Bacău) era bogatîn păstrăv (1945). Această specieexista și în Bistrița Aurie (la Cârli-baba, jud. Suceava) și Suceava(Vicov), în pâraiele Râșca și Slătioara(jud. Suceava), în apele Suhăi, afluental Moldovei, etc.

Boarța exista în râurile colinare(Bâc, Botna, Bârlad, Vaslui), dar boiș-teanul era în cele din regiunile mai în-alte (Râșca, Moldova, Dofteana).

Mreana, mihalțul și moioaga eraumult pescuite în râul Moldova.

Ape stătătoare Iazul Dracșani, din județul Boto-

șani, avea, în acei ani, crapi până la12 kg, știuci până la 10 kg, caras, plă-tică, lin. Se pescuia mai mult cu năvo-dul (1940). În același județ, diniazurile de lângă Brăteni (com. Mihă-lășeni), se pescuiau crap, caras, șimreană (1946). Carasul exista și înbălțile de la Sadaclia (jud. Tighina).

Iazurile de lângă Vorona (jud. Bo-toșani) erau bogate în caras, crap șițipar, care se prindeau cu volocul(1945), cele de la Oțetoaia (jud. Va-slui) aveau știucă, crap și biban, iar laLipnic (jud. Soroca) exista crap, carasși lin (1940).

Din apele lacului Cahul (jud. Iz-mail), se scoteau anual circa 100 va-goane de pește, exemplare de crapavând 1-5 kg, somn de 7-8 kg, șalău de1-3 kg, știucă, biban, caras, ghiborț. LaFrecăței exista o cherhana unde peștelese tăia, se dădea la sare și apoi se în-cărca în trenuri pentru a fi dus la orașe.O parte se transporta și proaspăt. Veni-turile obținute din piscicultură erau ad-ministrate de Epitropia din orașulBolgrad (1944).

Din bălțile de lângă Cârja (jud. Vas -lui), mai ales în cea numită Rădeanu(azi aflată în județul Galați) se scoteauanual, în medie, circa 20 vagoane depește, care se vindea în orașele Bârlad,Tecuci, Vaslui și satele vecine (1945).În anul 1942 s-au prins: mreană, guvid,obleț, plătică, zvârlugă, crap, caras, lin,biban și țipar.

Din lacul Covurlui, localnicii dinMăstăcani (jud. Galați) prindeau biban(1944), iar la Găgești (jud. Vaslui), sepescuia cu coșul și volocul (1940).

TRANSILVANIADespre fauna piscicolă a județului

Brașov avem câteva date, astfel: în râulZizin, în 1946, existau păstrăv, mreană,molan, lipan și zglăvoc; în Olt, localni-cii din Hărman prindeau mreană,având până la 4 kg exemplarul, iarșiucă „în cantitate destul de mare”, totîn 1946; la Satulung (azi Săcele), sepescuiau păstrăvul, cleanul și zglăvocul(1945). Din pârâul Tărlung se prin-deau păstrăv, molan și lipan, iaraproape de confluența cu Oltul existași zglăvocul (1943). În pâraiele de peteritoriul localității Zărnești existaupăstrăv și zglăvoc (1946), iar la Vad(com. Șercaia), clean, mreană, zglăvocși păstrăv (în același an).

La Lupeni (jud. Hunedoara), înapele Jiului, existau lipani și păstrăvi„în cantități mari”, însă „din cauzamaterialelor toxice produse de FabricaVâscoza Românească S.A.R. din Lupeniși din cauza spălătoriei de cărbuni dela Petroșani, numărul peștilor a înce-put să scadă” menționa un documentdin 1946.

Păstrăvul se pescuia, în 1944, în pâ-raiele de munte de la Moneasa (jud.Arad). Păstrăv și zglăvoc existau, în1946, în pâraiele din zonele Păuleni șiCetățuia (jud. Harghita). Păstrăv existași în râul Strei (se pescuia de exemplu

la Băiești, jud. Hunedoara), la obârșiaCrișului Alb, la Sârbești (aproape deVașcău, jud. Bihor), în râurile Cernabănățeană (se pescuia la Pecinișca, jud.Caraș-Severin), Ampoi (la Feneș, jud.Alba) ș.a.

Din Someș, localnicii din municipulSatu Mare prindeau crap, somn, clean,știucă și mreană (1940).

În Târnava Mică, în zona comuneiLunca (jud. Alba), dar și în Mureș, însectoarele aparținătoare județelor Albași Hunedoara, exista fusar. La Pricaz(lângă Orăștie), din râul Mureș, locui-torii prindeau, în 1946, somn, crap,clean, mreană și, rar, știucă. Recoltaobținută din Târnava Mică de localniciidin Dumbrăveni (jud. Sibiu) a cuprins,în 1942, somn, crap, lin și caracudă.

La Berzovia (jud. Caraș-Severin),din râul Bârzava se pescuiau știucă,crap și plătică (1945).

În regiunea Orăștie (jud. Hune-doara), fauna piscicolă era reprezen-tată de crap, clean, scobar, mreană, lin,somn, știucă, zvârlugă, țipar și păstrăv(1942).

Localnicii din Urseni (com. MoșnițaNouă, jud. Timiș) pescuiau din râulTimiș somn, crap și știucă, folosindplasă, cârstaș și vârșă (1942).

În râul Mureș (de exemplu laUioara, lângă Ocna Mureș, jud. Alba),exista plătică, iar boișteanul era pescuitla obârșia Bistrei, la Bucova (jud.Caraș-Severin), Pocioveliște (nu de-parte de Beiuș, jud. Bihor), la Mărgău(jud. Cluj), Ohaba de sub Piatră(aproape de Hațeg, jud. Hunedoara),Vașcău (jud. Bihor), Topleț (jud. Caraș-Severin), Talpoș-Bihor, Făgăraș ș.a.

În satele apropiate Ginta și Rohani(jud. Bihor), se pescuiau, din râurileCrișul Negru și Holod, următoarelespecii: somn, clean, știucă, mreană șiscobar, folosind prostovol, saci, și co-șuri din nuiele (1942). Totodată, laNegru (azi Grădinari, aproape deBeiuș-Bihor), se pescuiau crap, știucă,mreană și somn (în același an).

Mreana apărea în zona Făgărașului,în râul Strei (jud. Hunedoara), în CrișulNegru, la Vașcău (jud. Bihor), în CrișulAlb, la Ineu (jud. Arad), în Timiș, laLugoj (jud. Timiș), în Sălăuța, la Telciu(jud. Bistrița-Năsăud). Mihalțul se pes-cuia din Timiș și Mureș, moioaga dinrâul Strei, iar scobarul din Crișul Re-pede, la Șuncuiuș (jud. Bihor).

La Becicherecul Mic (jud. Timiș), sepescuiau știucă, crap, țipar și lin, cuplasa, vârșa și năvodul, peștele fiindvândut în Timișoara (1942).

Iazurile din apropierea satului Bărăi(com. Căianu, jud. Cluj) erau bogate încrap, caracudă și știucă (1940).


VÂNZ~RI

mica publicitate

Vând armă driling marca KRIEGHOFFPLUS, cal. 6,5x57 R/20, cu lunetăSWAROVSKI 2,2 – 6x42, la prețul de4.000 euro.Vând armă cu glonț, marca KRICO,cal. 243 WIN. cu lunetă SWAROVSKI8x56 (prindere rapidă), la prețul de1.600 euro. Tel. 0737-771.302.

Vând carabină WINCHESTER cu lu-netă, calibrul 308, stare nouă, și armăcu alice, cal. 2/12, marca IJ Bock. Tel.0744-287.554.

Vând carabină BLASER R93-300WMcu lunetă SWAROVSKI Z6i 2,5-15, patde lemn clasa 2, montaj rapid, la pre-țul de 5.800 euro. Tel. 0723-112.533.

Vând armă de vânătoare marca ZB,cal. 16/2, bine întreținută, preț nego-ciabil.Tel. 0766-726.083.

Vând armă de vânătoare marca MER-KEL SHUL, cal. 16, în perfectă stare defuncționare, cu toc din piele, la prețulde 2.000 lei. Tel. 0741-013.022.

Vând armă de vânătoare IJ 54 MadeURSS, toc și cartușieră din piele, înperfectă stare, la prețul de 1.000 lei.Tel. 0721-463.538, Constanța.

VÂND dublu expres cal. 9,3x74,marca Franz Sodia, în stareperfectă, echipat cu lunetă CarlZeiss Diavari de 1,5-6x42 și aimpoint Docter, la prețul de 4.200 euro(3.250+650+300), negociabil. Tel. 0722-492.170 și 0720-404.444.

VÂND carabină Mauser, cal. 7x66Von Hoffe, în stare perfectă, culunetă de 8x56, montaj fix pearmă, la prețul de 1.200 euro (900 + 300), negociabil. Tel.0722-492.170 și 0720-404.444.

VÂND țeavă de schimb Blaser R, cal. 300W. Mag, în stare perfectă, cucap închizător adecvat, la prețul de 750 euro. Tel. 0723-295.351 și 0720-404.444.

noutăți de prin magazineABREVIS

Major Craft sau lanseteleJDM la prețuri pentru toți

În ultimii ani, tot mai mulți producători au ales să copieze cel puțin vi-zual stilul lansetelor JDM. Cu toate acestea, ceea ce caracterizează o lansetăJDM nu e doar aspectul sau componentele anodizate, ci designul blank-ului,atenția pentru fiecare detaliu și, nu în ultimul rând, performanțele intrin-seci. Major Craft este printre primii producători niponi care oferă renumitacalitate JDM, la prețuri competitive, pentru orice buzunar. Ultimele seriisemnate Major Craft folosesc cele mai noi nanotehnologii, componente Fujiși cele mai avansate materiale din carbon și pot fi găsite la magazinul Abre-vis din București.

Noua variantă a bine-cunoscutuluifir Sunline Super PE integrează deacum în structură fibrele High Perfor-mance PE. Datorită noilor tehnologii,noile fire oferă o rezistență crescută lanod și la abraziune. NEW Super PE îșipăstrează intacte caracteristicile întimp, de la culoare la secțiunea ro-tundă, care reduce frecarea cu apa șicu aerul. Suprafața firului este acope-rită cu un strat subțire de rășină, pen-tru un fir extrem de mătăsos laatingere, care alunecă fără efort prininele. Astfel, NEW Super PE permitedistanțe mari de lansare. Elongația re-dusă asigură o senzitivitate crescutăpentru detecția structurilor submerseși chiar a celor mai fine atacuri.

Noul Super PE de laSunline este și mai…super!

AUGUST 2017 | 41

SEPTEMBRIE 2017VÂNZ~RI

1 V 1.36 7.26 14.12 19.432 S 2.11 8.12 15.07 20.383 D 2.53 9.05 15.51 21.244 L 3.44 9.49 16.43 22.185 M 4.35 10.36 17.36 23.076 M 5.23 11.24 18.28 23.46 L.P. 6.44 19.437 J 6.11 12.13 19.14 -8 V 0.13 5.53 11.35 18.149 S 0.51 6.42 12.26 19.0310 D 1.43 7.34 13.19 19.5611 L 2.35 8.25 14.11 20.4912 M 3.27 9.16 15.01 21.3113 M 4.15 9.51 15.54 22.19 U.P. 6.52 19.3014 J 5.09 10.43 16.51 -15 V 0.01 5.14 11.57 18.4216 S 0.45 6.09 12.42 19.3617 D 1.31 6.54 13.29 20.2318 L 2.20 7.46 14.16 21.1119 M 2.56 8.32 15.04 21.5820 M 3.49 9.24 15.49 22.47 L.N. 7.00 19.1721 J 4.37 10.16 16.32 -22 V 0.09 5.34 11.16 19.0323 S 0.57 6.31 12.01 20.4624 D 2.41 7.22 12.54 21.3225 L 3.32 8.14 13.31 22.1626 M 4.15 9.06 14.19 23.0427 M 5.05 9.49 15.09 23.5428 J 5.51 10.33 15.55 - P.P. 7.10 19.0229 V 0.11 5.41 11.05 17.2130 S 1.02 6.34 11.51 18.12

ALERGARE DUPĂ VÂNAT!ION MIHAIU

ZIUA ÎNCEPUTUL PERIOADEI FAZELE LUNII SOAREFAVORABILE PESCUITULUI RĂSARE APUNE

mica publicitate

Vând carabină TITAN RÖSLER cu ac-celerator, cal. 300WM, lunetă DOC-TER 2,5-10x50 cu punct luminos,reticul 4a, la prețul de 1.750 euro.Tel. 0736-366.208.

Vând căței rasa Epagneul Breton, năs-cuți pe data de 27.04.2017, culoarealb-orange, din părinți cu rezultatemaxime în examenele și concursurilede vânătoare și frumusețe. Ambii pă-rinți au în origine sânge de lucru fran-țuzesc din canisa Karanluan.Informații suplimentare la tel. 0742-100.378, 0244-347.196.

DIN NOU LA… VÂNĂTOARERezolvarea din numărul trecut

REBUS

ORIZONTAL: 1) Alergător de cursă lungă. 2) A fu-gări vânatul – Tras de vânt! 3) Repetiție la ungag! – Loc de unde pornește alergarea. 4) Creșteriale vitezei de alergare. 5) Neîntoarse! – Prescur-tarea înșiruirii. 6) Opis – Final de duh! 7) Sumămedie! – Epoci. 8) Buni la alergare – Uimit. 9) Re-feritoare la vânătoarea pe apă (fem.). 10) Vânătornecunoscut – Unul gata să te alerge.

VERTICAL: 1) A alerga cu trupa. 2) În mijlocul val-sului! – Aleargă microbii de la ei. 3) Alergare înapoi – Aleargă după capre. 4) Fuge de colo-colo,fără astâmpăr (fig., 2 cuv.). 5) Târg pustiu! – Ladreapta fugarului! – Jumătate din timp! 6) Aleargă la comandă – Prinț pe cămilă. 7) Luatedin stup! – Aleargă să te ajute …la nevoie (pl.). 8)Încuietori – Nu e prea plăcut. 9) Salt din alergare.10) O combinație …explozivă – Chibzuit (pop.).


Puteți primi acasă revista Vânătorul și Pescarul Român. Primiți 12reviste consecutive începând de la data abonării. Completați cuponulalăturat și trimiteți-l împreună cu dovada plății abonamentului (copiaordinului de plată sau a mandatului poștal) pe adresa: AGVPS dinRomânia, București, Calea Moșilor nr. 128, Sector 2, cod 020882.

Plata se va face în Contul RO23RZBR 0000 0600 0066 7242 deschis la Raiffeisen Bank – Agenția Moșilor. AGVPS din România, C.I.F. nr. 24251140.

Doresc să mă abonez la revista VÂNĂTORUL ȘIPESCARUL ROMÂN pe o perioadă de 12 luni (2017).

PREȚ aBONaMENT 12 LUNI: 55 LEINUME ..............................................................................................

PRENUME .......................................................................................

Adresa la care doresc să primesc revista este:Strada .................................................................... Număr .............Bloc .......... Scara .......... Apartament ......Localitate ................................................... Județ/Sector ...............Telefon ....................................... Data ...........................................Semnătura ............................................Am achitat suma de .......................................................... în data de........................................... cu .........................................................

Ordin de plată nr. ........................................................................Mandat poștal nr. ........................................................................

PUBLICITATE

mica publicitateAnunț gratuit – maximum 15 cuvinteText anunț:..............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................Data: ..........................................Nume și prenume:...................................................Tel: ............................................

Anunțurile pentru micapublicitate se fac până în datade 20 ale lunii curente, pentruluna următoare!

Adresa redacției: AGVPS dinRomânia, București, Calea MoșilorNr. 128, Sector 2, Cod 020882

Fișa de livrare se completează la oficiul poștal (localitatea, codpoștal, adresa domiciliu, destinatar)F.S.P.-1 Cod fiscal 1002600023242Întreprinderea de Stat „Poșta Moldovei”

TALON DE ABONAMENT

VÂNĂTORUL ȘI PESCARULMOLDOVEIIndex – 32.87612 luni – 150 lei MD

Din nou despre problema Stavrizi în apele · Am făcut-o deliberat, cu cele mai bune gânduri de...

Documents

Transcript of Din nou despre problema Stavrizi în apele · Am făcut-o deliberat, cu cele mai bune gânduri de...