Din iadul patimilor spre raiul virtutilor de Pr. Ioan C. Tesu

Frate crestine,

Cata intelepciune ascund cuvintele Psalmistului: "Omul: ca iarba; zilele lui ca floarea campului; asa va inflori. Ca vant a trecut peste el si el nu va mai fi si nu se va mai cunoaste inca locul sau" (Ps.102)

Intr-adevar, experienta duhovniceasca ne arata ca povestea vietii oricaruia dintre noi, fie ea oricat de "fericita", este o lupta, adeseori dramatica si plina de sange, intre placere si durere, intre bine si rau, intre pacat si virtute.

Numai cine nu lupta impotriva pacatului nu cunoaste durerea si umilinta acestei lupte, infrangerea si biruinta. Cei care lupta insa intins cu raul isi fac infrangerile tot mai mici si tot mai rare, pana la eliberarea deplina de orice forma de pacat, pana la urcarea pe treapta nepatimirii.

De pe aceasta culme a virtutii crestine, daca priveste inapoi, spre cele pe care le-a lepadat, ii izvorasc lacrimi de pocainta. Vede vaile pacatelor si ale patimilor, ale ostenelilor si suferintelor prin care a trecut. Daca priveste inainte, in sus, vede culmile virtutiilor, iar mai presus de toate, si asteptandu-ne la capatul drumului, Il simte pe Dumnezeu-Iubire, Izvorul tuturor virtutiilor. Uitarea inapoi ii sporeste nevointele spre urcarea pana la capat a piscurilor virtutilor crestine. Fiecare noua culme, fiecare noua virtute face sufletul mai asemanator lui Dumnezeu, pana la unirea cu El, in iubire nesfarsita si lumina necreata.

Itinerariul acesta duhovnicesc este dificil si greu de parcurs. Cere osteneala si staruinta, lacrimi si nevointa. Dar, oadata inceput cu adevarat, nimic nu ne mai poate opri si nici nu mai are puterea sa ne intarzie in aceasta calatorie mantuitoare. Iar la sfarsitul ei, dupa ce vom fi savarsit pana la capat, cununa vom primi.

Incearca sa pui si tu cuvintele pe care ti le impartasesc cu bucurie si urare de mantuire, la mintea si la inima ta. Sadeste-le nu numai in minte, pentru ca aceasta s-ar putea sa-ti ofere, poate, multumire intelectuala, nu insa si nadejde de mantuire. Nici numai la inima, pentru ca ai nevoie de fapta multa. Traieste-le cu o minte inaltata deasupra sfasierilor ratiunii si coborat intr-o inima curata si sensibila. In stare de isihie, linistire fata de tot ceea ce cauta sa te imprastie, dinafara sau chiar din insusi sufletul tau. Traieste-le in liniste si tacere de rugaciune tainica. Si atunci, s-ar putea daca ti-ai imbracat sufletul in haina curata a caintei si a dragostei, sa ajungi sa indragesti si sa

pretuiesti cuvintele acestor Parinti duhovnicesti si, poate, ceea ce este cel mai important si te poate mantui, sa le urmezi pilda.

In toate, roaga-te si cere ajutorul lui Dumnezeu. Sa te izbavesti de intunericul pacatelor, pentru a trai in lumina virtutiilor. In lumina cea neinserata a lui Hristos, in revarsarile Sale de mangaiere si sub roua lacrimilor tale de pocainta si dor. De pocainta, pentru ceea ce ai lepadat si pentru cele de care te-ai scuturat; si de dor, fata de cele pe care le ai inainte, spre care ti se deschid cararile.

Bunul Dumnezeu sa te ajute sa te scrii in Cartea Vietii si sa te numeri printre urmatorii si bineplacutii Sai.