DIN ACTIUNEA DIPLOMATICA A TÀRII ROMÎNEÇTI ÎJN RUSIAmacedonia.kroraina.com/rs/rs8_2.pdf · DIN...

of 8 /8
DIN ACTIUNEA DIPLOMATICA A TÀRII ROMÎNEÇTI ÎJN RUSIA ÎN A M I 1736-1738 AL. VIANU Ràzboiul ruso-turc, izbucnit in toamna anului 1735, a atras in viltoarea lui, inca de la inceputurile sale, pàturi largì ale societàri romine§ti. A. Vesniakov, rezidentul Rusiei la Constantinopol, intr-un raport din 13—24 februarie 1736, nota: « Poarta §tie despre munteni si moldoveni cà la apari^ia unor unitàri mici de oaste (rusà), ambele aceste noroade se vor ridica de indatà, fiind aduse la sapà de lemn de càtre turci §i cu atit mai mult de catre domni. Dupà cum am auzit aici de la diverse (persoane) si dupà scrisorile pe care le-am vàzut, ei a§teaptà aceasta cu neràbdare . . . » x. Concluziile lui Ve§niakov, bazate pe informaci provenite din surse apropíate de cercurile politice romine§ti precum §i pe propriile sale observa|ii, oglindeau puternicile fràmintàri ale mi§- càrii nazionale din Principate. Grupàri boiere§ti influente se agitau pentru a da viatà planurilor lor de eliberare a Moldovei §i Tàrii Rominesti de sub dominala otomanà. Activitatea acestor grupàri, desfàsuratà pe fundalul larg al luptei maselor ^àràne§ti ìmpotriva exploatàrii §i asupririi stràine precum si a propriei clase stàpinitoare, s-a orientat in acei ani ferm si consecvent spre Rusia. Cu aproape douà decenii in urmà, boierii §i virfurile bisericii din Jara Romineascà se adresaserà cur^ii vieneze, rugind sé fie luati sub protec^ia ei. Delegatizie de boieri se stràduiserà sà convingà pe Carol al VI-lea sà le dea ca domn pe Gheorghe Cantacuzino §i tara sà se bucure de largi drepturi'de autonomie in caz de va fi eliberatà de sub dominatia otomanà 2. Anexarea Olteniei si politica dusà de noii stàpinitori in regiunea de dincolo de Olt aràtaserà limpede cà fàgàduielile lui Carol al VI-lea 3 tàinuit-au plaiiul de a transforma intreaga tarà intr-o provincie austriacà. Din aceste cauze curentul spre Rusia intrunea acum sufra- giul marii majoritàti a boierimii si inaltului cler din Jara Romineascà. Feudalitatea munteanà nàdàjduia sà ob|inà cu sprijinul Rusiei nu numai eliberarea de sub suzeranitatea turca, ci si intregirea $àrii prin oferirea unei 1 A. KOCIUBINSKI, rpa<f> Audpeü Meanoeuub OcmepMaH u pa3Òe.i Typifuu. M3 ucmopuu eocmoHHozo eonpoca. Boùha nnmu ,iem, 17351739, Odesa, 1899, p. 141. 2 C. G IU R E S C U , Material pentru istoria Olteniei supt austrieci, vol. I, Bucuresti 1913, p. 161 — 162. 3 Ibidem, p. 272— 279. 2* 19

Transcript of DIN ACTIUNEA DIPLOMATICA A TÀRII ROMÎNEÇTI ÎJN RUSIAmacedonia.kroraina.com/rs/rs8_2.pdf · DIN...

DIN ACTIUNEA DIPLOMATICA A TÀRII ROMÎNEÇTI ÎJN RUSIA

ÎN AM I 1736-1738

AL. V IANU

Ràzboiul ruso-turc, izbucnit in toamna anului 1735, a atras in viltoarea lui, inca de la inceputurile sale, pàturi largì ale societàri romine§ti. A. Vesniakov, rezidentul Rusiei la Constantinopol, intr-un raport din 13—24 februarie 1736, nota: « Poarta §tie despre munteni si moldoveni cà la apari^ia unor unitàri mici de oaste (rusà), ambele aceste noroade se vor ridica de indatà, fiind aduse la sapà de lemn de càtre turci §i cu atit mai mult de catre domni. Dupà cum am auzit aici de la diverse (persoane) si dupà scrisorile pe care le-am vàzut, ei a§teaptà aceasta cu neràbdare . . . »x. Concluziile lui Ve§niakov, bazate pe informaci provenite din surse apropíate de cercurile politice romine§ti precum §i pe propriile sale observa|ii, oglindeau puternicile fràmintàri ale mi§- càrii nazionale din Principate. Grupàri boiere§ti influente se agitau pentru a da viatà planurilor lor de eliberare a Moldovei §i Tàrii Rominesti de sub dominala otomanà.

Activitatea acestor grupàri, desfàsuratà pe fundalul larg al luptei maselor ^àràne§ti ìmpotriva exploatàrii §i asupririi stràine precum si a propriei clase stàpinitoare, s-a orientat in acei ani ferm si consecvent spre Rusia. Cu aproape douà decenii in urmà, boierii §i virfurile bisericii din Jara Romineascà se adresaserà cur^ii vieneze, rugind sé fie luati sub protec^ia ei. Delegatizie de boieri se stràduiserà sà convingà pe Carol al VI-lea sà le dea ca domn pe Gheorghe Cantacuzino §i tara sà se bucure de largi drepturi'de autonomie in caz de va fi eliberatà de sub dominatia otomanà 2. Anexarea Olteniei si politica dusà de noii stàpinitori in regiunea de dincolo de Olt aràtaserà limpede cà fàgàduielile lui Carol al VI-lea 3 tàinuit-au plaiiul de a transforma intreaga tarà intr-o provincie austriacà. Din aceste cauze curentul spre Rusia intrunea acum sufra- giul marii majoritàti a boierimii si inaltului cler din Jara Romineascà.

Feudalitatea munteanà nàdàjduia sà ob|inà cu sprijinul Rusiei nu numai eliberarea de sub suzeranitatea turca, ci si intregirea $àrii prin oferirea unei

1 A. K O C IU B IN SK I, rpa<f> Audpeü Meanoeuub OcmepMaH u pa3Òe.i Typifuu. M3 ucmopuu eocmoHHozo eonpoca. Boùha nnmu ,iem, 1735— 1739, Odesa, 1899, p. 141.

2 C. G IURESCU , Material pentru istoria Olteniei supt austrieci, vol. I, Bucuresti 1913, p. 161 — 162.

3 Ibidem, p. 272— 279.

2*19

compensaci cur^ii vieneze in schimbul Olteniei. Actiunea diplomatica a Tàrii Romine^ti In Rusia in anii 1736—1738 a fost pu|in cercetatá. C. $erban in studiul Relaliile politice romino-ruse in timpul ràzboiului ruso-turc din 1735—1739 1 releva indeosebi sprijinul dat de másele largi populare armatei ruse, pomenind tangential unele aspecte ale actività^ii diplomatice a cercurilor politice muntene in Rusia2.

Singurul istorie care a cercetat indeaproape momentul principal al acestei ac^iuni diplomatice este E. Sulman, ¡n articolul Muccun eajiaiucuoio eopnma11. JJpaeynecKy e Poccuw (1736—1737) eodu3. Bogat informat, E. $ulman aduce o contribuye valoroasà la cunoa§terea misiunii vornicului P. Drugà nescu §i mai ales a insemnàtàtii planurilor de Campanie propuse de el guver- nului rus. Studiul lui E. $ulman, axat pe latura militará a activitàtii vorni­cului Drugánescu, constituie — dupà cum arata autorul — prima parte a unei lucràri mai ampie.

Cea de-a doua parte, care, spre regretul nostru, incà nu este tipàrità, e consacrata problemelor legate de demersurile vornicului P. Drugánescu in ultimile luni ale §ederii in Rusia §i de insemnàtatea misiunii sale 4. Aceastà misiune n-a fost insà singura actiune intreprinsà de cercurile politice muntene. In « Arhiva Politica Externà a Rusiei » de la Moscova se aflá materiale impor­tante, inedite (memoriile boierilor munteni din 25 aprilie 5 si din septembrie 1737 6 adresate tarinei Ana Ivanovna, scrisoarea lui Vlad Botulescu din Màlà- e§ti càtre cancelarul I. Osterman 7, actele cu privire la prezenta lui Dimitrie Scutari in Rusia 8) care dau posibilitatea sà se punà in luminà noi aspecte ale misiunii vornicului P. Drugánescu, si a intregi cu alte momente semni- ficative aceastà paginà putin cunoscutà din istoria relatiilor romino-ruse.

Spre sfirsitul verii anului 1736, vlrfurile feudale pàmintene din Tara Romineascà au trimis in Rusia ca reprezentant al lor pe vornicul P. Drugánescu. Acesta avea misiunea de a cere sprijinul guvernului rus pentru eliberarea tàrii de sub dominatia otomanà 9. Preda Drugánescu, fiul lui Gavril Drugánescu vel vornic de Tirgovi^te, se tràgea dintr-o veche familie boiereascà; unul din mosii sài, Gheorghe vel vornic, pretendent la tronul Tàrii Rominesti, fusese ucis in 1673 de càtre Grigore Ghica10. In anul 1703, Preda Drugánescu a fost trimis in stràinàtate la invàtàturà si a càlàtorit in mai multe tàri din Europa11. Tatàl lui Preda se refugiase, in anul 1711, in Rusia, impreunà cu vàrul sàu Toma Cantacuzino spàtarul. Peste un an s-a intors in tará si si-a luat fiul cu el in Rusia. Preda, care avea pe atunci 16 ani, a ràmas in Rusia pina spre sfirsitul anului 1724, cind a revenit la casa pàrinteascà 12.

1 « Analele romino-sovietice », Istorie, nr. 4, 1956, p. 113— 133.2 Ibidem, p. 115, 1*22.3 In volutimi: Benoean dpyitcóa, Cfii.sinàu, 1961, p. 211, 239.4 Ibidem, p. 237.5 Arhiva Politica Externà a Rusiei (mai departe A .P .E .R .), Fond. Relatiile Rusiei

cu Moldova §i Tara Romineascà, opis 68/1, dos. nr. 3, din anul 1736— 1737, f. 1.6 A .P .E .R ., acela^i fond, dos. nr. 3, f. 3—5.7 A .P .E .R ., acela^i fond, dos. nr. 1, din anul 1738, f. 1—2.8 A .P .E .R ., acetati fond, dos. nr. 4, din anul 1742.9 A .P .E .R ., acela^i fond, dos. dr. 2, anul 1736—1737, f. 33 — 49.

10 E. SULMAN, neavìnd la dispozitie material documentar, redà eronat putinele date biografice privitoare la Preda Drugánescu ?i familia sa (op. cit., p. 21"—218).

11 IOAN C. F IL IT T I, Biserici f i ctitori, Bueuresti, 1932, p. 42.12 Viata lu i Costandin Voda Brìncoveanu de Radu vel logofàt Greceanu, ed. criticà

de §T. D. GRECEANU , Bueuresti, 1906, p. 202.

‘20

In anuí 1730 il aílám biv vel cápitan de Slatina, iar sub Grigore II Ghica, vornic de Cimpulung. ín cei 12 ani petrecuti in Rusia, Preda Drugánescu a slujit in armata rusá, fiind in preajma familiilor Cantacuzino §i Cantemir §i a cunoscut, probabil, si pe unii demnitari de la curtea rusa.

Boierii si mitropolitul §tefan i-au dat scrisori nesemnate catre Constantin Cantacuzino 1, pe atunci colonel in armata rusá, ¡-si cátre Constantin Cantemir2), fiul lui Antioh-vodá, care reu^ise sa se strecoare in Rusia. In ambele scrisori erau invócate drepturile Cantacuzinilor §i Cantemire§¡tilor asupra tronurilor principatelor, iar Preda recomandat « ca unul ce este credin- cios ob§tei boierilor §i cu rivná pentru patria sa » si investit « cu puteri depline date de no i». In afará de acestea, marele logofát C. Dudescu (ginerele lui Antioh Cantemir), i-a incredintat scrisori cátre C. Cantacuzino3 si cátre cumnatii sai4, in care ii ruga sá actioneze « prin persoane de folos §i apropíate de prea luminata impáráteasá », ca « aceste douá ^ári, Moldova si a noastrá » sá fie desprinse de Imperiul otoman si primite sub obláduirea Rusiei. Copiii lui Dimitrie Cantemir si cei ai fratelui sáu názuiau, fire§te, ca unul din ei sá ocupe tronul Moldovei. Rázboiul deschidea cái neasteptate pentru implinirea acestei aspira ii- Nu intimplátor María, fiica lui D. Cantemir, seria fratelui ei Antiob, in acele zile (29 iulie 1736): « Dorinta mea cea de cápetenie este de a avea cu d-voastrá o intílnire. Noi am tráit numai o jumátate din viata noastrá, §i de acum inainte ea depinde de voia si indurarea lui Dumnezeu. Poate noi vom vedea cindva patria noastrá de odinioará si ne vom trái in pace veacul, fiecare a§a cum va dori. Dar mié mi se pare cá acela care va deveni stápinitor al unei tari intregi, va trebui sá-§i ia asupra sa povara guvernárii. Á§a cá dacá d-voastrá veti fi socotiti sá deveniti printul mostenitor al ^árii noastre, veti fi nevoit sá vá luati rámas bun de la viata singuraticá de filozof»5. Constantin Cantacuzino visa sá se ridice pe tronul párintelui sáu si a plátit aceastá názuintá cu aproape patru decenii de inchisoare in temnitele austriace 6.

E. §ulman remarcá, pe buná dreptate, cá boierii munteni supraapreciau influenta Cantemire§tilor si Cantacuzinilor in sferele diriguitoare ruse 7. Ni se pare insá neintemeiatá afirmaría sa categoricá cá ei s-ar fi dezinteresat de misiu- nea vornicului P. Drugánescu si « n-au luat cu nimic parte la implinirea e i»8.

Preda Drugánescu a ajuns la Belaia Terkov spre sfir§itul lunii septembrie, dupa o cálátorie anevoioasá, in care « putin a lipsit» sá nu-§i piardá viata— dupá cum relateazá el insusi9.

La 1 octombrie 1736, el a comunicat lui Constantin Cantacuzino, intr-o lungá scrisoare, rosturile misiunii sale.

Pornind de la premiza desprinderii Tárii Rominesti din sistemul Impe- riului otoman ín urma rázboiului ruso-ture, boierii se agitau sá nu ajungá

1 A .P .E .R ., acela^i fond si dosar, f. 51—52.2 Ibidem, f. 50.3 CöopHUK eoeHHo-ncmopti'iecKux .uamepuAoe, ebinycK X I, Petersburg, 1899, p. 208— 209.4 A .P .E .R ., acela§i fond $i dosar, f. 56—58.6 I. I. S IM KO, Hoebie damme k Suoipcußuu k h . Aumuoxa JJuMumpueeuna KaumeMupa

u e¿o ö.iuoKaüuiux podcmeeuHUKoe, in « yKypnaJi MHHHCTepcTBa Hapofluoro UpocBcmeiiHíi », 1891, p. 275.

6 N. IORGA , Studii de istorie f i de istorie literarä, in « Literatura §i arta rominä », IV, 1899, p. 18— 28. C. Cantacuzino a stat inchis din anul 1744 $i pinä in 1781.

7 E. ¡JULMAN, op. cit., p. 222.8 Ibidem .9 A .P .E .R ., acelasi fond, dos. nr. 2, anul 1736— 1737, f. 39—40.

21

Jara sub suzeranitatea Austriei. « Vedem si sàrmanul trai al boierilor nostri de peste Olt, care sint lipsi^i de toate libertàtile lor §i nu au nici o cinste si toate privilegiile lor sint desfin^ate ?i cu timpul vor ajunge ^àrani, mai ràu ca ungurii. Fapt pentru care — serie P. Drugànescu — am mandat de la boierii nostri, dacà, dupà aprecierea d-voastrà aceastà ^arà va deveni o provincie a cesarului, sa aràt cà vom fi pregatici sa ne ràscumpàràm cu bani ; si vom da o mie sau douà mii de pungi, numai sa nu ajungem sub puterea cesarului, ci sub sceptrul Rusiei ». Tinind seama de alianta dintre Rusia §i Austria, problema Olteniei era pusà sub acelasi unghi de vedere, inspirat de situatia ve§nic precarà a finan^elor austriace. ...« De va voi majestatea sa cesarul sa sloboadà §i acel pàmint muntenesc ce se afla dincolo de Olt, care mea inainte de aceastà tarà, atunci vom da trei mii de pungi. . . pentru cà to^i boierii de acolo doresc sà fie sub sceptrul rus »1. Evident, se prevedea si cealaltà alternativà: « . . . De nu va fi speranfa sà ne putem ràscumpàra cu bani, rog iarà§i pe luminària voastrà — serie in continuare P. Drugànescu — sà mà in§tiin^at • • • Voi aduce de grabà la cunostinta boierilor §i ne vom pleca majes- tà^ii sale cesarului . . . De nu va fi luatà tara noastrà (sub oblàduirea Rusiei), cel pu(.in sà fie cuprinsà tara Moldovei, unde ar veni inulti boieri de ai nostri, mai intii logofàtul (G. Dudescu), care s-a càsàtorit cu fata lui Antioh Gantemir, §i numerosi boieri » 2.

Nu e nici o indoialà cà Preda Drugànescu a expus fidel gìndurile celor care 1-au trimis in Rusia. In noiembrie 1736, fiind la Kiev, el s-a prezentat feldmare§alului Miinich §i, la cererea acestuia, a alcàtuit un amplu memoriu cu privire la planul de operaci al armatelor ruse in Campania anului 1737. O lunà mai tirziu, Preda Drugànescu apàra la Petersburg proiectul sàu de Campanie — operaci militare ofensive spre Nistru §i spre Dunàre — care ar fi asigurat, dupà pàrerea sa, victoria Rusiei §i eliberarea tàrilor noastre.

Planul de a transfera teatrul de operatii militare, in anul 1737, pe teri- toriul Moldovei §i Jàrii Romine§ti, nu intrà insà in vederile guvernului rus. Recunoscind utilitatea unora dintre recomandàrile emisarului Tàrii Romi- ne§ti §i importanza lor politicà, guvernul 1-a trimis la cartierul lui Miinich. Nu avem corespondenta vornicului Preda Drugànescu cu boierii din tarà. In memoriul, din 25 aprilie 1737, adresat tarinei Ana Ivanovna,3, ei aratà: « Ne-am incredin^at din scrisorile suspomenitului frate, boierul Preda, cà m.v.i. ati acceptat cu bucurie cererea noastrà plecatà si rugàmintea supusà ». Inte- meia(,i pe aceasta, ei scriu: « Auzim cà se discutà incheierea pàcii... Ne rugàm stàruitor... sà azionati astfel incit sau cu armele voastre impàràtesti, sau prin incheierea pàcii... prin orice m ijloc... sà ne eliberati ». Memoriul, precum si scrisorile adresate vornicului Preda Drugànescu 1-au gàsit grav bolnav: in vara anului 1737 el a incetat din viatà. Misiunea lui nu a ràmas insà fàrà urmàri.

1 A .P .E .R ., acela^i fond, dos. nr. 2, anul 1736— 1737, f. 40.2 Ibidem, f. 42—43.3 A .P .E .R ., acetati fond, dos. nr. 3, f. 1: Memoriul este semnat de: mitropolitul

ftefan, vornicul Iordache Cretulescu, banul Grigore Greceanu, logoffitul C. Dudescu, vistierul C. Ramadan, ciucerai A. Florescu, paharnicul Constantin . . . . (indescifrabil), stolnicul Barbu Vàcàrescu, comisul M ihai Bàrbàtescu, serdarul Pirvu Cantacuzino, medelnicerul Pantazi, medelnicerul ftefan Dudescu, vel medelnicerul lane, arinas Toma, vistierul Stefan Vàcàrescu, postelnicul Toma Cretulescu.

22

Dupà lungi §i obositoare tratative, la 16/27 august s-a deschis congresul de pace de la Nemirov. Printre conditiile ridicate de plenipotentiarii Rusiei, la punctul al treilea figura recunoasterea Moldovei §i Járii Rominei-jti ca principate neatirnate x. Cererile Rusiei cu privire la tarile noastre — ecou si al strádaniilor vornicului Preda Drugànescu — s-au izbit de ostilitatea fà$i;à a Austriei §i de protéstele marilor puteri maritime: Anglia, Franca §i Olanda. In timpul cind se duceau tratativele de pace (acestea au ìnceput incà In toamna anului 1736) §i se desfài-surau lucràrile congresului de la Nemirov, opera^iunile militare au continuai pe tóate fronturile. La 6/17 iunie 1737, Austria a intrat in ràzboi alàturi de Rusia ¡-¡i, in primele zile ale lunii iulie, trupele austriace au pàtruns in Jara Romìneascà prin trei directii: generalul F. Walis trecu Oltul aproape de Rimnic, inaintind pina la Arge¡=¡: generalul Gillany, trecind mun^ii pe la Bran, inainta càtre Bucureijti, iar locotenent colonelul Bàrkoczy cobora mun^ii pe la Dragoslavele §i ocupa Glmpulungul2. Aflind despre acestea, G. Mavrocordat se retrase la Oltenita si de acolo la Turtucaia, cu un mie numàr de fanario^i din suita sa 3. Peste citeva zile, la 24 iulie/4 august, locotenent colonelul Bàrkoczy intra in Bucuresti, in fruntea « a peste 200 de austrieci si catane ». Aici, dupà o discute de citeva ore cu mitropolitul $tefan, marele vornic Iordache Cretulescu, marele logofàt Constantin Ramadan si marele spàtar Constantin Dudescu, ii ridicà pe to(.i §i ii trimise sub escortà la Tirgoviste si de acolo in Transilvania 4.

I. Neculce ne spune cà ridicarea mitropolitului si a frunta^ilor boierimii a fost fàcutà cu voia unora dintre ei, iar a altora « fàrà voia lor » 5. In realitate, to(.i cei luafi prizonieri au fost ridicati ìmpotriva vointii lor. Despre cauzele acestei ac^iuni a comandantului austriac nu pomene§te nici un izvor cunoscut pinà in prezent.

Episodul §i mobilele lui sint relatate intr-un memoriu din septembrie 1737, adresat cur(.ii ruse 6. « Iatà cà deodatà fara noastrà a fost càlcatà de trupele prea màritei majestà^i cesaricesti. . . Ace§tia, vrind sà ne atragà, fàrà voia noastrà, sub cirmuirea lor, ne-au presat mult de la inceput sà accep- tàm protec^ia imperiului cesaricesc §i sà intàrim cu juràmint. . . Am ràspuns celor care ne sileau. . . cà nici nu putem §i nici nu primim sà facem un astfel de juràmint, nu pentru cà am fi un popor nesupus §i neascultàtor, ci pentru cà, neavind §tire despre stricarea pàcii dintre nem$i §i turci, am acceptat de mult protec^ia m. v. prea crestinesti si cà primim sà induràm orice chin §i pedeapsà decit sà ne aràtàm càlcàtori ai fàgàduelilor noastre, pe care le-am dat in scris puterii m.v.i. Cei care ne sileau, auzind acest ràspuns al nostru, vai ! cite rele nu ne-au pricinuit. . . Pe doi dintre boierii nostri mari, pe vel

1 A. K O C IU B IN SK I, op. cit., p. 213—218.2 A. A. VASILESCU, Ôltenia sub austriaci. 1716—1739, vol. I, Bucuresti, 1929

p. 173.3 C. DAPONTES, Ephémérides daces ou chronique de la guerre de quatre ans (1736—

1739), publicatà de E. Legrand, Paris, 1891, p. 19—25.4 Ibidem, p. 26.5 I. NECULCE, Letopiseful f â r i i Moldovei f i O samâ de cuvinte, ed. Iorgu Iordan,

Bucureçti, 1955, p. 374.6 A .P .E .R ., acelaçi fond, dos. 3, f. 3—5. Memoriul este iscâiit de: Manolache banul

Grigore Greceanu banul, Costandin Ramadan vistier, Antonache Florescu clucer, Barbu Vâcârescu stolnic, M ihai Bârbâtescu comis, ferban Budescu serdar, Matei Cantacuzino serdar, Pirvu Cantacuzino serdar, Iane medelnicer, Barbu sluger, Pantazi medelnicer (Dintre cei 12 semnatari, opt au iscâiit $i memoriul din 25 aprilie 1737).

23

vornicul Gheorghe Cretulescu §i pe vel spàtarul Constantin Dudeseu. .. i-au tarît ca prizonieri din loe în loe. Pinà la urmâ i-au pus si în arest, pe vornicul la Alba-Iulia, iar pe Dudeseu la cetatea Fàgàraç... Sa nu lâsati pe acei doi boieri mari sâ ràmînà în temni^â »1.

Emisarul care a adus în Rusia acest memoriu, Dimitrie Scutari, a sosit la Kiev In 14/25 decembrie 1737 declarînd ca a fost trimis de mitropolit si de marii boieri. Aràtârile sale concorda cu cele relatate în memoriu 2. Çtim cà mitropolitul a scàpat din mîinile austriecilor §i a venit în Bucureçti la mijlocul lunii octombrie 3 ; ar rezulta cà Dimitrie Scutari a plecat din tarâ dupa aceastà datà. El a avut eu sine si un ait memoriu, alcàtuit si semnat de principalii boieri, în care ei rugau sà fie primità tara sub protec^ia Rusiei, « dar pentru a înçela pe austrieci acest memoriu a fost datat 20 aprilie » 4. Probabil, nestiin- du-se dacá memoriul din 25 aprilie a fost sau nu remis, boierii au tinut sâ întâreascà cele declarate eu un ait act.

Astfel Austria n-a reusit sà-si întemeieze pretentiile sale de a obtine întreaga Jará Romîneascà eu nici un act semnat de vîrfurile feudale muntene. Dupà aproape patru luni de tratative, congresul de la Nemirov §i-a încheiat lucràrile fàrà nici un rezultat.

Boierii întemnita^i de austrieci si-au recàpâtat libertatea în aprilie 1738, plàtind o mare sumà de bani5, Cu pufin timp înainte de eliberarea lor, la 8/19 martie 1738, Vlad Botulescu de Màlâe§ti6 a adresat din Viena o scrisoare cance- larului A. I. Osterman, iscàlità « Vladislas Malaeski de Fidélité»7. Vlad Botulescu aratâ cà boierii afla£i în Transilvania 1-au delegat sà plece în Rusia 8 « împreunà cu un ecleziarh care a fost trimis spécial aici de la Brasov ». Ei aveau misiunea sà prezinte guvernului rus nâzuintele poporului romîn, názuin^e care sînt çtiute « prin scrisorile ce au fost trimise cur^ii imperiale ». Din consi­dérente pe care nu le aratâ, plecarea în Rusia nu mai era posibilà, « astfel cà eu voi mai ràmîne încà aici, iar suspomenitul ecleziarh se va întoarce pro­babil în scurt timp în acelaçi loc ». Din aceastà cauzâ. Vlad Botulescu ruga pe cancelarul A. I. Osterman sà obtiná o audientâ la împàràteasà pentru Constantin Cantacuzino, care era la curent cu problemele Jàrii Romîneçti si se bucura de încrederea boierimii. Nu cunoastem urmàrile acestei scrisori.

1 A .P.E .R ., acelafi fond, dos. 3., f. 4.2 A. K OC IU B IN SK I, op. cit., p. 313.3 C. DAPONTES, op. cit., p. 44.4 A. K OC IU B IN SK I, op. cit., p. 313. Despre Dimitrie Scutari fi despre prezenta

lui in Rusia ftim purine lueruri. In 15/26 ianuarie 1742 i s-a eliberat, la cererea sa, un pafaport pentru a se ìntoarce in tara. Dintr-un extras dupà cererea de eliberare a pafapor- tului, rezultà cà la inceputul anului 1738 s-a aflat la Petersburg, de unde a fost trimis la cartierul lui Münich. S-a intors in Petersburg in iunie acelafi an fi a ràmas acolo, plnà in anul 1742 (A .P .E .R ., acelafi fond, dos. nr. 4, din anuí 1742, f. 1—5).

6 C. DAPONTES, op. cit., p. 88.6 Despre participarea sa la complotul din anul 1744 vezi N. IO RG A , op. cit., p.

p. 21—22.7 A .P .E .R ., Fondul Relatiile Rusiei cu Moldova fi Tara Romineascà, dos. nr. 1

din anul 1738, f. 1—2.8 V. Bo^ulescu mai fusese in Rusia, dupà cum declarà el insufi, impreunà cu

doamna Pàuna, so^ia lui §tefan Cantacuzino w . fi cu fiii ei, dar C. Cantacuzino «a dorit sà mà ìntorc » fi sà militez « impreunà cu acei patrioti zelofi ai nostri » pentru eliberarea tàrii. Nu este fàrà Ínteres faptul cà, fiind la Viena, locuia in casa lu i Ràducanu (Rudolph) Cantacuzino, fi tinea in mare tainà fata de amfitrionul sàu acest demers.

24

Din cele de mai sus se desprind noi aspecte ale insemnàtà^ii misiunii yornicului Preda Drugànescu in Rusia. Intemeiati pe comunicàrile sale asupra pozitiei Rusiei fata de cererile Tarii Romine^ti, virfurile feudale muntene s-au opus cu fermitate presiunii austriace, stràduindu-se sa foloseasca situala internationalà din acea vreme pentru a elibera (ara de sub dominala otomanà. Actiunea lor consecventà a influen^at evident atitudinea Rusiei fa(a de tarile noastre in lucrfirile congresului de la Nemirov. Astfel, stringerea rela^iilor romino-ruse in perioada ràzboiului din anii 1735 — 1739 a constituit un moment important in istoria mi§càrii noastre de eliberare na^ionala.

O ÆHriJIOMATH^ECKOH ÆEflTEJIBHOCTH BAJIAXHH B POCCHH

B 1736-1738 rr.

( Pe3K)M6 )

Abtop, Hcnojib3yH iieiis^aHHbie apxHBHbie MaTepnajiti, npHBOflHT HOBbie ^aiiHLie b CBH3Ü c flHnjiOMaTHuecKOH AeHTejibHoeTbio BaJiaxHH b Pocchh b roAbi pyccKO-'rypeuKO-aBCTpHHCKofi bohiibi. 3eMejibHbie (Jeoaajibi CTpeMHJiHCb cbohmh geMapmaMH b üeTepSypr floSHTbCH ocBo6o>KAeinïH cTpaHbi ot OTTOMaHCKoro ciOBepeHHTeTa h BoccoeflHHeHHH ee c o6.'iacTi,io 3a Ojitom, KOTopan SbiJia oracy- mipoBana aBCTpufinaMH no üaccapoBnuKOMy ^oroBopy (1718). B xo^e BoeHHbix AencTBHÜ jieTOM 1737 ro/ja aBCrpHftcKHe Boftcna BcrymuiH b BaJiaxmo. Bchckhiî KaSuiieT, >Kejian oSocuoBaib cboii iipeTen3nn na BaJiaxmo, b nepnofl paGoiu He.MHpoBCKoro KOHrpecca MHpa nbiTancn nyTeM flaBJieHHH h chjim BbipBaTb y BepXOB SonpCTBa H MyHTHHCKOH HepKBH 3KT «IIOÆ'ÏHHCHHH » IIOUTH flBaflUaTHJieT- hhh onbiT aBCTpniiCKoro npaBJienHH b Ojitchhh hcho noKa3biBaji SoHpcTBy, wto Abctphh CTpeMHTCH npeBpaTHTb cbok) CTpaHy b aBCïpHHCKyio ripOBHimmo.

Il03T0My 6oJibinaH qacTb SonpcTBa, Bbipa>Kan >Kejianne Bcero Hapofla, o6pa- THJiacb k Pocchh c npoci,6on B3HTb CTpaHy noA npoTeKTopaT. Bonpe h Bbicmee ayx0BeHCTB0 pemHTenbHO OTBeprjiH Bce nonbiTKH BeHCKoro KaonneTa. Eiocjie- AOBaTejibHOCTb MyHTHHCKHx <J)e0flaji0E noBjiHHjia Ha H03HHHI0 Pocchh b otho- meHHH pyMMHCKHx KHH»cecTB ; Ha HeMHp0BCK0M KOHrpecce, noBepemibie b gejrax Pocchh Bbi/jBHHyjiH b KanecTBe o^Horo H3 ycjiOBHn: npH3HaHiie ne3anHCHM0CTn Mojiæobm h BaJiaxHH.

XlaiiHLie, npHBO^HMbie aBTopoM, aohojiiihiot 3Ty MaJio H3BecTHyio CTpaHHny H3 HCTOpHH pyMbIHO-pyCCKHX OTHOUieHHH.

DE L’ACTION DIPLOMATIQUE DE LA VALACHIE EN RUSSIE

PENDANT LES ANNÉES 1736-1738

( Résumé )

L ’auteur se fondent sur des nouveaux pièces inédites d’archives, apporte de nouvelles données concernant l’action diplomatique de la Valachie en Russie pendant les années de la guerre russo-turco-autrichienne.

Les féodaux indigènes de Valachie cherchèrent à obtenir par leurs démar­ches à Petersbourg la libération du pays soumis à la, suzeraineté ottomane, en même temps que le rattachement de son territoire d’au-delà de l’Olt, qui avait été accaparé par les Autrichiens à la paix de Passarovitz (1718).

25

Au cours des opérations militaires de l’été de 1737 les troupes autrichien­nes pénétrèrent en Valachie. Le cabinet poursuivant ses prétentions sur la Valachie dans le cadre des travaux du Congrès de la paix de Nemirov, essaya d’arracher par des pressions et des violences, un acte de « soumission » de la part des (boyards) et de l’église valaque. L’expérience de près de deux décen­nies d’administration autrichienne en Olténie, avait clairement montré aux boyards, que l’Autriche cherchait à transformer tout le pays en une province autrichienne.

C’est pourquoi justement, la grande majorité des boyards exprimant le voeu du peuple tout entier, s’adressa alors à la Russie, la priant de prendre le pays sous son protectorat.

Les boyards, ainsi que le haut clergé, repoussèrent fermement toutes les tentatives du cabinet viennois. L ’attitude conséquente des féodaux valaques influença positivement la Russie à l’égard des Principautés Roumaines; au congrès de Nemirov, les plénipotenciaires russes soulèverent comme une des conditions de la paix, la question de la reconnaissance de l’indèpendence de la Moldavie et de la Valachie.

Les données fournies par l’auteur complètent a la sorte cette page encore peu connue de l’histoire des relation roumaino-russes.