Dimensiuni ale culturii organizaţionale şi forme de manifestare în organizaţia

şcolară

Cultura organizaţională poate fi definită la modul general prin ansamblul de definiţii pe care oamenii le deţin la un anumit moment despre tot ceea ce există şi se petrece în jurul lor – reprezentarea acestora despre lume.1

Cultura organizaţională este un complex specific de valori, credinţe, reprezentări, înţelesuri, căi de gândire împărtăşite de membrii unei organizaţii, care determină modurile în care aceştia se vor comporta în interiorul şi în afara organizaţiei respective şi care sunt transmise noilor membri drept corecte.2

Alte definiţii: „personalitatea” organizaţiei; ansamblu de tradiţii, valori, proceduri, concepţii şi atitudini care creează contextul a

tot ceea ce facem şi gândim în cadrul organizaţiei;3

expresie a normelor şi valorilor, ea reprezentând acel „pattern” al valorilor şi normelor care disting o organizaţie de cealaltă, desemnând ceea ce este important pentru organizaţia respectivă; 4

„codul genetic” al unei organizaţii, regulamentul ei în parte scris şi în parte nescris, dar obligatoriu.5

un pattern al prezumţiilor fundamentale pe care un grup le-a creat, descoperit şi dezvoltat ca urmare a învăţării în procesul confruntării cu problemele inerente adaptării externe şi integrării interne, prezumţii care au funcţionat suficient de bine pentru a fi considerate valide de către membrii grupului şi pentru a fi învăţate de către noii membri ca modalităţi corecte de a percepe, gândi şi simţi;6

Conceptul de „cultură organizaţională” integrează semantic valorile, simbolurile, credinţele, miturile, ritualurile, ceremoniile şi aspiraţiile care definesc spaţiul spiritual al unei organizaţii.7 Cultura organizaţională poate fi exprimată prin simboluri de profunzime şi simboluri de suprafaţă: simbolurile de suprafaţă sunt acele instrumente concepute special pentru a crea

organizaţiei o anumită imagine; simbolurile de profunzime oferă un indiciu cu privire la felul în care se lucrează în

organizaţia respectivă. 8

1 Paul Marinescu – Managementul instituţiilor publice – Editura Universităţii din Bucureşti, 2003.2 Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Şerban Iosifescu (coordonator de volum) – Management educaţional pentru instituţiile din învăţământ, Bucureşti, 2001.3 Ibidem 14 Mihaela Vlăsceanu apud Dumitru Iacob, Diana Maria Cismaru – Managementul organizaţiei şcolare – suport de curs5 Constantin Brătianu – Managementul schimbării în educaţie – suport de curs6 Edgar H. Schein apud Dumitru Iacob, Diana Maria Cismaru – Managementul organizaţiei şcolare – suport de curs

7 ibidem58 Paul Marinescu – Managementul instituţiilor publice – Editura Universităţii din Bucureşti, 2003

Dimensiunea unei culturi este „un aspect al unei culturi” care se poate măsura în raport cu alte culturi.9

Geert Hofstede a definit cinci dimensiuni:- distanţa faţă de putere (de la mic la mare);- colectivism faţă de individualism;- feminitate contra masculinitate;- evitarea incertitudinii (de la slab la puternic);- orientarea pe termen lung şi orientarea pe termen scurt în viaţă.10

Acesta clasifica grupele culturale astfel:11

I – Grupa latină mai dezvoltată1. Distanţă mare impusă de putere2. Grad ridicat de evitare a incertitudinii3. Grad ridicat de individualism4. Grad mediu de masculinitate

II – Grupa latină mai puţin dezvoltatăDistanţă mare impusă de putereGrad ridicat de evitare a incertitudiniiGrad scăzut de individualism Grad maxim de masculinitate

Belgia, Franţa Columbia, MexicArgentina, Brazilia  Venezuela, ChileSpania   Peru(ltalia) PortugaliaIII – Grupa asiatică mai dezvoltată IV – Grupa asiatică mai puţin dezvoltatăDistanţă medie impusă de putereGrad ridicat de evitare a incertitudiniiGrad mediu de individualismGrad ridicat de masculinitate

Distanţă mare impusă de putere Grad scăzut de evitare a incertitudiniiGrad scăzut de individualism Grad mediu de masculinitate

Pakistan IndiaTaiwan FilipineThailanda Singapore  Hong  Kong

V – Grupa cvasi-esticăDistanţa mare impusă de putereGrad ridicat de evitare a incertitudiniiGrad scăzut de individualismGrad mediu de masculinitate GreciaIran

Turcia(Iugoslavia)

VI – Grupa germanicăDistanţa mare impusă de putereGrad ridicat de evitare a incertitudiniiGrad scăzut de individualismGrad maxim de masculinitateAustriaIsrael

9 Constantin Brătianu – Managementul schimbării în educaţie – suport de curs

10 ibidem 9

11 ibidem 8

GermaniaElveţiaVII Grupa anglofonă VIII Grupa nordicăDistanţă medie impusă de putere Grad scăzut spre mediu de evitare a incertitudinilor Grad ridicat de individualism Grad ridicat de masculinitate Australia, Noua ZeelandăCanada, SUA Marea Britanielrlanda(Africa de Sud)

Distanţă mică impusă de putere Grad scăzut spre mediu de evitare a incertitudinilorGrad mediu de individualismGrad scăzut de masculinitateDanemarca, NorvegiaFinlanda, SuediaOlanda

Deal şi Kennedy 12 au constatat că o clasificare a culturilor se poate face în funcţie de două dimensiuni: promptitudinea feedback-ului şi gradul de risc. Astfel autorii au determinat patru tipuri de cultură organizaţională :

cultura “macho” a tipului dur; cultura “muncă şi certitudine”; cultura “pariază pe companie”; cultura procedurilor.

La nivelul organizaţiei din care fac parte, cultura organizaţională se caracterizează prin :

subordonaţii se aşteaptă să li se spună ce să facă – distanţă mare faţă de putere;

individualism, cu tendinţe de colectivism la cadrele didactice care au participat la activităţi în comun (demonstraţii, activităţi extracurriculare desfăşurate cu mai multe clase concomitent);

feminitate – păstrarea unor relaţii de înţelegere la locul de muncă, aprecierea persoanelor comunicative şi sociabile;

grad mediu de evitare a incertitudinii – curiozitate dar şi teama de nou.

BibliografiePaul Marinescu – Managementul instituţiilor publice – Editura Universităţii din Bucureşti, 2003.Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei, Şerban Iosifescu (coordonator de volum) – Management educaţional pentru instituţiile din învăţământ, Bucureşti, 2001Constantin Brătianu – Managementul schimbării în educaţie – suport de cursDumitru Iacob, Diana Maria Cismaru – Managementul organizaţiei şcolare – suport de curs

12 apud Paul Marinescu – Managementul instituţiilor publice – Editura Universităţii din Bucureşti, 2003

Ileana Boşogea – Tudor