aa1

123

DIGESTIAPrin digestie se inteleg toate transformarile fizice si chimice pe care le sufera alimentele in tubul digestiv, pentru a le face capabile sa strabata mucoasa acestuia si sa ajunga in sange si limfa.Am aratat ca alimentele luate din mediul inconjurator se prezinta sub forme foarte variate.Starea fizica si chimica pe care o au nu permite trecerea lor in sange si limfa.De aceea, ele trebuie sa sufere transformari.Pe langa aceasta,substantele alimentare se gasesc in natura impreuna cu unele substante care nu sunt folositoare organismului si care trebuie separate de substantele alimentare si eliminate din organism.Digestia realizeaza si aceasta separare a substantelor alimentare de cele nealimentare. In evolutia organismelor animale,digestia a luat aspecte diferite.La animalele unicelulare si la metazoarele slab diferentiate, digerarea alimentelor se face in interiorul celulelor si poarta numele de digestie intracelulara.Aceasta forma a digestiei este inlocuita,la animalele superioare deci si la om cu digestia care se face in afara celulelor,digestia extracelulara.Digestia extracelulara se face in cavitati speciale ale tractusului digestiv.La animalele superioare si la om, digestia intracelulara capata aspecte cu totul deosebite, avand fie rol de aparare, cum este cazul leucocitelor (fagocitelor), fie in distrugerea unor partii proprii ale organismului, cum este cazul unor celule din tesutul conjunctiv.Cum transformarile substantelor ingerate,privesc atat starea lor fizica, cat si cea chimica se poate vorbi

despre: o digestie fizica si una chimica a alimentelor.

DIGESTIA FIZICA Digestia fizica a alimentelor consta, in primul rand, in inmuierea acestora.Alimentele, desi contin in totdeauna o cantitate de apa, au o consistenta care nu permite digerarea.De aceea, ele sunt amestecate cu diferite sucuri digestive (saliva) si inmuiate.

DIGESTIA CHIMICA Macinarea alimentelor ajuta la o mai buna imbibare a lor cu sucuri digestive si, dec, la digestia chimica care consta intr-o simplificare a moleculelor substantelor alimentare.Se stie ca substantele alimentare sunt formate din molecule complexe care nu ar putea fi absorbite.Prin actiunea sucurilor digestive, aceste molecule complexe sunt transformate in molecule mai simple, care pot sa strabata peretele tubului digestiv. Toate aceste transformari fizice si chimice sunt realizate prin actiunea sucurilor digestive.

SUCURILE DIGESTIVE Sucurile digestive sunt produsele de secretie ale glandelor tubului digestiv si alea glandelor anexe ale acestuia.Ele contribuie la transformarea fizica si chimica a alimentelor.In aceasta transformare, sucurile digestive actioneaza prin componetele lor, in special apa si fermentii digestivi.

APA Toate sucurile digestive contin o cantitate mare de apa.Aceasta contribuie la digerarea fizica a alimentelor, intrucat de inmoaie si usureaza astfel sfaramarea lor.Apa joaca, de asemenea, un rol foarte important in transformarea chimica a alimentelor, contribuind la fenomenele de dedublare a substantelor alimentare, prin hidroliza.Ca si in toate celelalte fenomene ale vietii, si in digestie apa joaca un rol fundamental.Cantitatea de apa a diferitelor sucuri digestive variaza cu natura sucului, dar chiar la acelasi suc variaza cu natura alimentelor. Reprezinta componentii principali ai sucurilor digestive.Ei sunt substante organice proteice care au proprietatea de a provoca transformarea chimica a alimentelor, prin simplificarea moleculelor complexe, cu fixare de molecule de apa.Fermentii digestivi, ca toti fermentii, au actiune specifica, adica actioneaza numai asupra unor anumite substante, si provoaca anumite transformari.Mai este caracteristic faptul ca unii dintre fermentii digestivi sunt produsi de celulele glandelor digestive sub forma inactiva si sunt activati numai in prezenta unor anumite substante si intr-un mediu cu o anumita reactie. Dupa actiunea pe care o au asupra substantelor alimentare, fermentii digestivi se grupeaza in proteaze, amilaze si lipaze. Proteazele sau fermentii protidici sunt fermentii digestivi care actioneaza asupra protidelor, pe care le descompun pana la aminoacizi.Acesti fermenti fixeaza elementele apei la produsii de descompunere.Proteazele se prezinta sub numeroase forme, in diferitele sucuri digestive. Amilazele sau glucidazele sunt fermentii digestivi care actioneaza asupra glucidelor complexe (polizaharide si dizaharide) pe care le hidrolizeaza, pana la monozaharide.Si acestea se prezinta sub mai

multe forme, dupa natura glucidului pe care il transforma. Lipazele sau esterazele sunt fermentii digestivi care actioneaza asupra lipidelor, pe care le hidrolizeaza, transformandu-le in glicerina si acizi grasi.Trebuie sa remarcam ca lipazele nu pot actiona asupra grasimilor, decat daca acestea se gasesc in stare de emulsie. Fermentii digestivi au o importanta primordiala pentru procesul digestiei. In sucurile digestive se mai gasesc si alte substante organice si unele saruri minerale. Digestia nu se face deodata, ci treptat, pe masura inaintarii alimentelor din cavitatea bucala spre intestin.

ABSORBTIA INTESTINALA Prin absorbtie se intelege trecerea substantelor alimentare cu moleculele simplificate, nespecifice, prin peretii tractusului digestiv, pentru a patrunde in sange si limfa. Absorbtia are o intesitate mare in intestinul subtire si anume in jejunoileon; in celelalte segmente ale tractusului digestiv ea nu se face de loc, ca in esofag, sau se face foarte slab, ca la nivelul stomacului, unde se absorb numai anumite substante, apa, alcoolul, Na, Cl, sau al intestinului gros, in care se absorb apa si doar anumite substante. Absorbtia intestinala este procesul principal al patrunderii substantelor alimentare in organism, care se realizeaza la nivelul vilozitatilor intestinale si se face in conformitate cu legile fizico-chimice de difuziune si osmoza.Ea este in fond un fenomen de filtratie, in care intervin factori fizici, cum sunt: difuziunea si presiunea hidrostatica, precum si solubilitatea substantelor in lichidul intestinal.Dar, in

absorbtia intestinala, un rol foarte important il joaca viata celulei.Absorbtia intestinala are un caracter selectiv, adica procesul nu se realizeaza prin orice substante; aceasta ne arata ca absorbtia intestinala nu este un simplu fenomen fizic, ci este un proces fiziologic activ. In mecanismul absorbtiei intestinale un rol foarte important il are contractia vilozitatilor intestinale.Acestea fac miscari de scurtare si de relaxare, prin care , golindu-se de sange si de limfa, usureaza patrunderea substantelor in interiorul intestinului, pe care le absorb ca o pompa.Miscarea vilozitatilor intestinale nu este uniforma; ea este reglata pe cale reflexa, prin actiunea plexurilor Meissner si Auerbach, si pe cale umorala, prin actiunea substantelor din sange si mai ales a hormonului vilichinina.Actiunea scoartei cerebrale asupra absorbtiei se poate demonstra prin formarea de reflexe conditionate in legatura cu absorbtia intestinala.Absorbtia diferitelor substante prezinta caractere deosebite si se realizeaza pe doua cai: sanguina si limfatica.

ABSORBTIA GLUCIDELOR Glucidele se absorb la nivelul vilozitatilor intestinale sub forma de monozaharide. Este important de retinut ca glucoza se absoarbe mai intens in partile superioare ale jejunoileonului si mai slab, in partile inferioare ale acestuia.De asemenea, merita remarcat faptul ca absorbtia glucozei se face mai bine la o concentratie mai mica de 5%.Daca concentratia ei creste , absorbtia diminueaza.Glucoza, intrata prin absorbtie in celulele epiteliului vilozitatii, se transforma, in parte, in glicogen.Din celulele epiteliului vilozitatilor, glucoza trece in sange, in venele mezenterice, care duc sangele in vena porta.Acest fapt este

demonstrat de cresterea cantitatii de glucoza din sange, dupa o alimentatie bogata in glucide. Absorbtia glucidelor este un proces activ al celulelor epiteliului vilozitatilor si este influentata de actiunea unor hormoni si a unor vitamine.

ABSORBTIA LIPIDELOR Lipidele sunt transformate, prin actiunea lipazelor, in glicerina si acizi grasi.Glicerina este solubila in continutul intestinal si, datorita acestui fapt, ea trece in interiorul celulelor din peretele vilozitatilor. In schimb, acizii grasi sunt insolubili in continutul intestinal si in aceasta stare nu pot sa se absoarba.Combinandu-secu sarurile biliare, taurocolatul si glicocolatul de sodiu, formeaza complecsi coleinici.Acestia constituie combinatii solubile si astfel pot sa strabata prin peretele vilozitatilor.Bila este astfel absolut necesara pentru absorbtia lipidelor; daca se impiedica scurgerea ei in intestin, lipidele nu se pot absorbi.De asemenea, nu se poate face absorbtia lipidelor care nu se saponifica (nu se transforma in complecsi coleinici).Dupa ce au intrat in celulele apiteliale ale vilozitatilor intestinale, combinatiile acizilor grasi cu sarurile biliare se descompun si acizii grasi eliberati se combina cu glicerina, formand din nou lipide, de data aceasta specifice organismului omenesc.Din celulele vilozitatilor intestinale, lipidele trec in limfa, de unde, prin vasele limfatice (canalul toracic) ajung, in cele din urma, in sange.

ABSORBTIA PROTEINELOR Protidele se absorb la tot nivelulvilozitatilor intestinale sub forma de aminoacizi, rezultati prin actiunea fermentilor proteolitici asupra protidelor.Aminoacizii strabat epiteliul vilozitatilor intestinale si ajung in sange, care ii duce la celulele corpului si, in special, la celulele hepatice, unde servesc pentru sinteza protidelor specifice. Este de remarcat ca proportia in care se absorb protidele din diferitele alimente depinde de gradul de transformare in aminoacizi.In general, protidele de origine animala se absorb mai usor decat cele de origine vegetala.Unii cercetatori admit ca se poate face si absorbtia unor protide simple (dipeptide, tripeptide), lucru care produce tulburari in organism.

ABSORBTIA APEI SI A SARURILOR MINERALE Apa se absoarbe la nivelul vilozitatilor intestinale prin osmoza.Cantitatea de apa care se absoarbe zilnic este foarte mare, pentru ca toate substantele se absorb sunb forma de solutii apoase.Odata cu apa se absorb si diferite saruri,absorbtia facandu-se pe baza diferentei de presiune osmotica intre sange si continutul intestinal.Intensitatea de absorbtie a sarurilor variaza cu natura sarii.Viteza cu care se absoarbe o sare influeznteaza si absorbtia apei. Apa si sarurile ajunse in sange vor servi celulelor la indeplinirea functiilor lor.