Acoperământul Maicii Dom-nului (popular, pe � lieră sla-

vo-rusă: Pocrovul) este o sărbă-toare a Maicii Domnului care se prăznuiește la 1 octombrie, în amintirea unei minuni întâmpla-te în biserica Maicii Domnului din cartierul Vlaherne din Con-stantinopol, pe timpul împăratu-lui Leon al VI-lea „Filozoful” (886 - 912), când Sfânta Fecioară s-a arătat, în toată mărirea ei cereas-că, Sfântului Andrei cel nebun pentru Hristos, ca ocrotitoare și mijlocitoare a creștinilor.

În tradiția greacă, țin această sărbătoare îndeosebi călugării din Sfântul Munte Athos. Înce-pând din 1952, sărbătorirea ei se face în Grecia pe 28 octombrie, ca o sărbătoare națională în care se aniversează respingerea atacului italian din 1940 asupra Greciei.

Prin secolul al XII-lea, sărbătoa-rea a fost introdusă în Rusia, unde a căpătat o mare popularitate, iar de la aceștia a trecut și la români, prăznuindu-se mai mult în mă-năstiri. În ultima vreme, sărbă-toarea a început să � e din ce în ce mai cunoscută și mai populară și la români, numeroase biserici și mănăstiri din țară și din diaspora românească purtând acest hram.

Semni� cațieSărbătoarea amintește de apari-

ția Maicii Domnului în cartierul Vlaherne (Blachernae) din Con-stantinopol în secolului al zece-lea. La sfârșitul vieții Sf. Andrei cel nebun pentru Hristos (Andrei din Constantinopol), acesta, îm-preună cu ucenicul său, Sf. Epi-fanie și cu mai mulți credincioși au văzut-o pe Maica Domnului împreună cu Sf. Ioan Botezătorul și cu mai mulți alți s� nți și îngeri, în timpul unei slujbe în Biserica

Născătoarei de Dumnezeu din Vlaherne. Biserica palatului din Vlaherne adăpostea mai multe relicve ale Maicii Domnului - că-mașa, acoperământul (mafori-onul) și parte a brâului acesteia, care fuseseră aduse din Țara Sfân-tă în secolul al V-lea.

În acea vreme, Constantinopo-lul era amenințat de primejdia unei invazii (posibil invazia ruși-lor kieveni din 907 sau 911). Mai-ca Domnului a înaintat până în mijlocul Bisericii, a îngenuncheat, cu chipul brăzdat de lacrimi, și a rămas vreme îndelungată în ru-găciune. Apoi și-a ridicat acope-rământul (vălul) și l-a întins peste popor, ca pentru a-l ocroti. După arătarea Maicii Domnului, pri-mejdia a fost îndepărtată, iar ora-șul a fost cruțat de suferință și de vărsarea de sânge.

PrăznuireAcoperământul Maicii Dom-

nului este prăznuit cel mai frec-vent în Bisericile de tradiție slavă, poate și pentru că Sf. Andrei cel nebun pentru Hristos este consi-derat de aceștia ca � ind de origi-ne slavă, dar mai degrabă datorită circumstanțelor speci� ce. Prima prăznuire a Cinstitului Acoperă-mânt al Maicii Domnului în Bi-serica Ortodoxă Rusă cunoscută datează din secolul al XII-lea.

Prăznuirea minunatei ocrotiri a Maicii Domnului începe cu o prive-ghere în care sunt prezente elemen-te similare cu cele ale praznicelor mari ale Maicii Domnului. Totuși, sărbătoarea Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului nu are însă o perioadă de dupăprăznuire.

Tradiția rusăCronica rusă (probabil de sec.

XIII sau XIV) cunoscută sub nu-

mele de Povestea vremurilor tre-cute notează că mijlocirea Maicii Domnului era atunci necesară pentru a ocroti poporul constan-tinopolitan de amenințarea unei mari � ote rusești păgâne, sub conducerea lui Askol și Dir. Flota a fost înfrântă, iar amintirea mi-nunii s-a păstrat. În mod curios, sărbătoarea a devenit mai popu-lară în lumea slavă decât în Bise-ricile de tradiție greacă.

Câteva veacuri mai târziu, au început să apară și biserici care își alegeau drept hram Acoperămân-tul Maicii Domnului.

Două din aceste biserici sunt arhicunoscute: Catedrala Sfântu-lui Acoperământ de la Pod (rus: Храм Покрова „на рву,” Hram pokrova na rvu), mai cunoscu-tă sub numele de Catedrala Sf. Vasile din Moscova, și Biserica Sfântului Acoperământ de pe râul Nerl (rus: Церковь Покрова на Нерли, Țerkovi Pokrova na Nerli) din Bogoliubovo, lângă Vladimir.

Catedrala din Moscova a fost construită pe la jumătatea sec. al XVI-lea de țarul Ivan al IV-lea, iar biserica din Bogoliubovo a fost construită în anul 1165 de prințul Andrei Bogoliuski. La Novgorod, o mănăstire cu hramul Acoperă-mântul Maicii Domnului a fost construită în secolul al XII-lea.

Tradiția greacăÎncepând din secolul trecut,

praznicul Sfântului Acoperământ este asociat cu ideea de praznic de mulțumire pentru eliberarea Gre-ciei de invazia italiană din anul 1940, eveniment celebrat în Gre-cia ca sărbătoare națională, sub numele de „ziua lui NU” - ziua în care generalul Metaxa a răspuns negativ la ultimatumul emis de

Acoperământul Maicii Domnului (1 octombrie)

1

Foaie parohială bilunară a bisericii ortodoxePogorârea Sfântului Duh - Sfântul Nicolae

Militari - Bucureşti

Anul

1, N

r. 17

/ 27

sep

tem

brie

201

5

DIALOG DE DUMINICĂ

2

La 83 de ani, mama Ioana are darurile cele mai de preț: în-

țelepciunea și blândețea. A ve-nit în București cu mult timp în urmă, din satul Segarcea-Vale al județului Teleorman pe care mi-l imaginez ca-n romanele lui Marin Preda. Un loc de câmpie, cu � ori sălbatice și cirezi de vite întorcându-se acasă agale, la as-� nțit. Chiar dacă peisajul con-

trastează cu haosul din Capi-tală, am îndrăznit să oprim timpul în loc și să ne amintim de vremurile de odinioară.

Să începem cu o scurtă prezentare…

Vin dintr-o familie

de agricultori, dintr-un sat care număra cam 3000 de gospodării. De acasă până în centrul orașu-lui Turnu Măgurele erau 10 km. Eu îmi amintesc că era frumos, mergeam cu căruța la oraș, nu existau autobuze. Noi am fost 4 frați acasă, eu � ind singura fată. Mi-am dorit să merg la liceu după ce am terminat cele 7 clase, însă bunicul nu a fost de acord. Pentru ce să învețe carte?, zicea el. Așa erau vremurile atunci, iar tata l-a ascultat. Dar eu zic că Dumnezeu m-a ajutat: nu am fost nici bogată, nici săracă, n-am răbdat de foame, dar nici nu m-am lăfăit. Am primit pute-rea de a � mulțumită cu ce am.

Ce rol juca biserica în sat?

În satul în care am copilărit avea un rol foarte important. Când preotul, dascălul sau pri-marul anunțau ceva, nu puteai să te împotrivești cuvântului lor. Erau ca niște stâlpi ai comunită-ții pe care îi respectam. Mama nu lipsea de la biserică, iar nouă ne plăcea ora de Religie. Ascul-tam cu drag ce ne spunea preo-tul și nu simțeam niciun fel de constrângere sau obligație să în-cepem orele cu o rugăciune. Și aici, în cartierul Militari, biseri-ca este o binecuvântare. Vin de la începuturi, de când părintele Gheorghe slujea pe un maidan. Un om tare su� etist! Și acum îmi

De vorbă cu mama Ioana, bătrâna blândă și înțeleaptă

Mussolini.În semn de respect față de acest

moment și datorită nenumăra-telor minuni ale Maicii Domnu-lui petrecute, potrivit relatărilor soldaților, în timpul războiului greco-italian din anii 1940-1941, Sfântul Sinod al Bisericii Greciei a decis în anul 1952 să transfere sărbătoarea de pe 1 octombrie pe 28 octombrie, practică păstrată în Biserica Greciei până în prezent.

Patriarhia Ecumenică acceptă și ea această practică pentru parohi-ile sale din Grecia și din diaspora greacă, iar sărbătoarea se cele-brează în această zi în toate bise-ricile de limbă greacă. Celebrarea cuprinde și cântarea unei doxolo-gii speciale, care cuprinde cântări prin care este amintită ocrotirea Greciei de către Maica Domnului, precum și condacul „Apărătoare Doamnă”, cea mai cunoscută cân-tare de biruință a Maicii Domnu-lui - Ocrotitoarea.Icoana Acoperământului Maicii Domnului

În icoana Acoperământului Mai-cii Domnului sunt îmbinate două evenimente petrecute în vechea bi-serică din Vlaherne din Constanti-nopol la câteva secole distanță.

Icoana Cinstitului Acoperământ al Maicii Domnului o înfățișea-ză pe Născătoarea de Dumnezeu stând deasupra credincioșilor, cu mâinile ridicate la rugăciune. De cele două părți sunt înfățișați în-geri. Mai jos, în partea dreaptă a icoanei sunt cel mai adesea înfă-țișați Sf. Andrei cel nebun pentru Hristos și ucenicul său Epifanie, care au văzut-o pe Maica Dom-nului în biserica din Vlaherne, iar alături de ei sunt înfățișați cei doisprezece Apostoli, episcopi, s� nte femei, monahi și mucenici, iar Maica Domnului își întinde

maforionul asupra credincioșilor adunați. Sf. Epifanie poartă pe sub manta o tunică, și face gesturi de uimire la vederea minunatei apariții a Maicii Domnului. Sf. Andrei este înfășurat doar într-o manta.

Sub imaginea Maicii Domnu-lui, în centrul icoanei stă un sfânt tânăr, îmbrăcat într-un stihar di-aconesc. În mâna stângă poartă un sul de hârtie desfășurat, pe care este înscris textul condacului în cinstea Născătoarei de Dum-nezeu care se cântă la Nașterea Domnului (Fecioara astăzi...). Acesta este Sf. Roman Melodul, cunoscutul imnograf a cărui po-menire se face în aceeași zi, pe 1 octombrie. Acesta este însoțit de corul Bisericii și alături de el se găsesc și împăratul Leon Înțelep-tul, împreună cu împărăteasa și patriarhul Constantinopolului.

Este posibil ca icoana Sfântului Acoperământ, care apare relativ târziu în iconogra� a ortodoxă să � e in� uențată de reprezentarea occidentală a Maicii Domnului - Maica Milostivirii (Mater Mi-sericordiae), foarte populară în secolele XIII-XVI în Occidentul creștin.

Sursa: ro.orthodoxwiki.org

amintesc cum își ridica sutana și mergea printre pietre și gropi ca să țină slujba.

Ce schimbări observați acum?

Pe vremuri mergeam la piață cu o sacoșă și era destul ce cum-păram. Acum, luăm după noi că-rucioare de parcă nu ne-ar mai ajunge mâncarea. Eu înțeleg că atunci nu prea se găseau lucruri, dar eram mulțumiți. Lăcomia de acum mă doare.

Relațiile dintre oameni sunt al-tfel?

Eu așa simt. Nu pot să spun că se trăia ca-n povești, dar cel pu-țin oamenii făceau un efort să se înțeleagă, să găsească soluții. Dacă o familie avea 3 băieți și ei veneau cu soțiile să locuiască îm-preună, se înțelegeau și nepoții, și strănepoții. Stătea toată fami-lia împreună până avea � ecare copil o situație. Acum, imediat aud la familii tinere că după 2-3 ani divorțează. Nimeni nu mai cere niciun sfat, � ecare vrea să se descurce pe cont propriu. Noi ne sprijineam fără să întoarcem cu-vintele pe toate părțile, fără cear-tă. Nici nu pot să spun că am fost vreodată supărată pe cineva din familie.

De mulți ani aveți grijă de Va-lentin, băiatul dvs. care are pro-bleme de sănătate. Când s-a ma-nifestat boala prima dată?

Am obervat primele semne când era în clasa a XI-a. Într-o di-mineață voia să se încheie la că-mașă, dar îi tremura mâna și nu nimerea nasturele. Apoi, în clasa a XII-a, la examene a observat că nu mai poate să scrie din cauza tremuratului. Este vorba despre boala Wilson sau degenerarea hepatolenticulară cauzată de ex-cesul de cupru din țesuturi.

A urmat un tratament?

Da, am avut aprobarea Ministe-rului Sănătății ca să primim me-dicamentele din străinătate pen-tru că nu erau în țară. De bine, de rău, boala nu a evoluat foarte mult. Valentin are 53 de ani acum, dar a putut munci o vreme. Doar din 2007 e mai rău � indcă boala i-a afectat și picioarele.

Boala lui Wilson este o afec-țiune ereditară rară, legată de o acumulare de cupru în țesuturi și organe în special în � cat și în encefal. Simptomele seamana cu cele ale bolii lui Parkinson: ri-giditate, față înțepenită (rictus), încetinire a mișcărilor, mers cu pași mici, și, uneori, tremurătură moderată. Tratamentul se bazea-ză pe un regim alimentar sărac în cupru (limitarea consumului de � cat, ciocolată, pește, carne, ciuperci) și pe administrarea unui medicament (ale cărui doze sunt crescute treptat), D-penici-lamina, care permite eliminarea cuprului în urină. Manifestările neurologice și tulburările psihi-ce regresează de cele mai multe ori sub tratament, rezultatele � -ind cu atât mai bune cu cât trata-mentul a fost întreprins mai de-vreme. Totuși, când tratamentul este început prea tarziu, simpto-mele se agravează, iar prognosti-cul bolii este uneori sever. (sursa: www.sfatulmedicului.ro)Boala o vedeți ca pe o încercare?

Da, � ecare trecem prin tot fe-lul de încercări, dar nu trebuie să ne descurajăm. E important să realizăm că � ecare di� cultate te apropie de Dumnezeu și că pu-terea rugăciunii este foarte mare. Nu am zis niciodată că Doamne, Tu mi-ai dat necazul ăsta, ci lu-minează-mi mintea să scap de necaz.

Cum simțiți dvs. lucrarea lui Dumnezeu?

Îmi amintesc o întâmpla-re de după Revoluție când am plecat cu Valentin spre piață.

Aveam vreo 30 de lei în buzunar (n.r. bani vechi), încă mai puteai să cumperi ceva cu ei. Pe drum, am întâlnit o feme-ie în vârstă care cerșea, dar nu se ruga ostentativ. Pur și simplu stătea pe marginea drumului și, când am ajuns în dreptul ei, a întins mâna. M-a trecut așa un � or și n-am putut să � u indiferentă. Am scos 10 lei și i-am dat. „Măi mamă, dar avem așa puțini bani și tu i-ai dat de pomană?”, a spus Valentin. „Lasă, mamă, Dumnezeu nu ne lasă!”, am zis eu ca să-l conving să nu îi pară rău. Ne-am văzut de drum și, după cumpărături, ne-am întors acasă. Nu trece ju-mătate de oră și ciocăne la ușă un vecin de la etajul 8. Voia să ne anunțe că doi francezi au ve-nit cu ajutoare după Revoluție și vor să ne aducă în dar alimente: ouă, zahăr, făină, ulei, brânză și altele. Ne-am bucurat foarte tare și, cu gândul la Dumnezeu, i-am zis băiatului: „Uite, din banii pe care i-am avut s-a umplut masa!”

Ce este esențial în călătoria noastră pe pământ?

Să � m sinceri cu noi și cu cei-lalți. Dacă putem să dăm un sfat sau să ajutăm, s-o facem cu ini-ma deschisă. Și, să chemăm me-reu numele Domnului! Eu nu am avut așa o curiozitate să știu cum e Dumnezeu, dar am observat că dacă Îi ceri ajutorul, îl primești negreșit.

Ana-Maria Sîrghi

3

Contactul redacţiei: dialog-de-duminica@sf-nicolae-militari.ro 0742 451 895 - Natalia www.sf-nicolae-militari.ro

Adresa Parohiei Ortodoxe Pogorârea Sfântului Duh-Sfântul Nicolae Militari:Str. Aleea Politehnicii, Nr. 7, Sector 6, Bucureşti

Venerabilul mitropolit Antim Ivireanul (circa 1650-1716) era

de loc din Iviria. Părinţii săi, Ioan și Maria, i-au pus din botez numele de Andrei. Ajungând din tinereţe rob la turci, a stat mulţi ani în Constan-tinopol, învăţând limbile greacă, arabă și turcă, precum și meșteșugul sculpturii, al picturii și al broderiei.

Prin anul 1690 este adus în Ţara Românească de voievodul martir Constantin Brâncoveanu. Aici în-vaţă meșteșugul tiparului de la epi-scopul Mitrofan, iar după câţiva ani se călugărește și este hirotonit preot.

Între anii 1691-1694 conduce tipogra� a domnească de la Bucu-rești și tipărește trei cărţi. Între anii 1694-1696 întemeiază o nouă tipo-gra� e la Mănăstirea Snagov. Între anii 1696-1701 este egumen al aces-tei mănăstiri tipărind 14 cărţi, din-tre care patru în limba română, iar celelalte în limbile greacă, slavonă și arabă. Între anii 1701-1705 a con-

dus din nou tipogra� a domnească din București, tipărind 15 cărţi, în-deosebi cărţi de slujbă.

Între anii 1705-1708 a fost epi-scop la Râmnicu-Vâlcea, întemeind aici prima tipogra� e. Timp de trei ani a tipărit la Râmnic 10 cărţi, din-tre care 7 în românește. Între anii 1708-1716 a fost mitropolit al Ţării Românești, întemeind noi tipogra-� i și tipărind încă 19 cărţi, dintre care 12 cărţi în românește.

În toamna anului 1716 a fost în-chis, la porunca turcilor, caterisit și trimis în surghiun la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Muntele Sinai. Pe cale a fost martirizat de ostași și aruncat în râul Tungia, lângă Adri-anopol. În prezent se crede că ar � fost înecat în lacul Snagov.Fapte și cuvinte de folos•Acest fericit ierarh al Bisericii Or-

todoxe Române, � ind de mic în-străinat din pământul părinţilor săi și după ce suferi grele ispite între păgâni, a fost călăuzit de Hristos în pământul românesc. Astfel, aici și-a găsit a doua patrie, cu părinţi și fraţi și toată mângâierea Duhului Sfânt.•Luând jugul lui Hristos la Mănăs-

tirea Snagov, ieromonahul Antim a ajuns călugăr iscusit și tipograf ne-întrecut în Ţara Românească. Timp de 15 ani, până a fost făcut episcop, a întemeiat două tipogra� i și a tipă-rit zeci de cărţi bisericești în limbile română, greacă, arabă și slavonă, dovedindu-se cel mai mare tipograf al ţării noastre în secolele XVII și

XVIII. Cărţile lui s-au răspândit în toate provinciile românești, ajun-gând până în Athos, în Grecia, la Constantinopol, Ierusalim și Sinai, în Siria și Iviria, căci era un devotat slujitor al lui Hristos și apărător al Bisericii Ortodoxe.•Dragostea este o unire a multora

într-aceeași cale către Dumnezeu și vârf al tuturor bunătăţilor. Aceasta este de trei feluri: una dumnezeias-că, alta � rească și alta pătimașă și rea.•Altă dată, smerindu-se, mitro-

politul Antim zicea: Fiind orbiţi de deșertăciunile cele lumești, nu ne bucurăm de altceva fără numai de lucrurile întunericului veacului acestuia. Că suntem porniţi cu toţii spre răutăţi, ca o roată când scapă la vale și nu se poate opri. Și acestea toate nu se trag din alta, fără numai din necredinţa noastră. Că ni s-au împietrit inimile întru răutăţi ase-menea lui faraon și umblăm ca niște cai sirepi (sălbatici), fără de zăbală și fără de rușine, până vom cădea în vreo prăpastie și vom pieri. Deci vă zic, iubiţii mei, și vă învăţ cu frica de Dumnezeu, ca un părinte su� e-tesc și păstor ce vă sunt, să vă veniţi în � re și să vă căiţi de lucrurile cele necuvioase, că Dumnezeu este mi-lostiv și, dacă va vedea întoarcerea noastră și pocăinţa cea bună, ne va ierta. Că zice prin gura Proorocului Isaia: Întoarceţi-vă către Mine și mă voi întoarce și Eu către voi (Isaia 45, 22).

Sursa: crestinortodox.ro

Sfântul Ierarh Antim Ivireanul (27 septembrie)

Pe-aici, în sus, e schitul la capăt de colnic.L-a zugravit pe vremuri Ilarion cel dreptCu s� nți între ștergare de galben borangicȘi s� nte-mpodobite cu icusari pe piept.

Auzi, un clopot mișcă văzduhul peste munțiȘi se boltește-n sunet cât cerul de mărgeanDe dincolo de lume te-ndeamnă să renunțiO taină fără de moarte la veacul pământean.

Vom asculta din strană vecernia-n soborCând intră-n schit odată cu pasul serii lent

În murmure ca zvonul albinelor în zborNăluci călătorite din Vechiul Testament.

Cu aur pe odăjdii, înbălsămații teiVor îngâna soborul prin geamurile mici.Eu recita-voi psalmul sublim 103,Iar tu Lumină lină m-aș bucura să zici.

Când, la sfârșitul slujbei, vom săruta s� osArgintul s� ntei scoarțe de Evangheliar,Ne va părea o clipă că ne-a zărit Hristos,Mișcând încet perdeaua întrării în altar.

Vecerniede Nichifor Crainic