Interfaţa de conectare la o reţea este reprezentată fizic (hardware) de placa de reţea, iar din punct de vedere software, de „entitatea” care va primi o adresă IP. Această adresă se asignează unei interfeţe de reţea, şi nu unui calculator. Un calculator cu două plăci de reţea va avea două interfeţe, fiecare cu adresă IP proprie.     Īn reţeaua locală adresele IP trebuie să fie unice. Pentru a minimiza posibilitatea existenţei de adrese duplicate īn reţea se poate instala un server DHCP (Dynamic Host Configuration Protocol). 

DHCP- un protocol prin care un calculator obtine un IP dinamic de la un server care dispune de o lista de adrese disponibile. Chiar si in retelele mici, DHCP este folositor deoarece faciliteaza adaugarea de noi calculatoare la retea.

DHCP īntr-o reţea locală 

http://informaticasite.ro

În funcţie de punerea în aplicare, serverul DHCP poate avea trei metode de alocare adrese IP:

•alocare dinamică: un administrator de reţea atribuie o serie de adrese IP la DHCP, şi de fiecare computer client pe LAN are software-ul său de IP configurat pentru a solicita o adresa IP de la serverul DHCP în timpul iniţializării de reţea

•de alocare automată: server-ul DHCP permanent atribuie o adresă de IP libera la un client ce solicită din gama definita de administrator

•Alocarea statică: serverul DHCP alocă o adresă IP bazate pe o masă cu adresa MAC (Adresa MAC asociată unei plăci de reţea este un identificator unic asignat de producător în momentul fabricaţiei acestui dispozitiv) / perechi adresa IP, care sunt completate manual (probabil de către un administrator de reţea).

http://informaticasite.ro