DEZVOLTAREA LIMBAJULUI ŞI A COMUNICĂRII ORALE PRIN ACTIVITĂŢILE DIN GRĂDINIŢĂ

Experienţa muncii didactice din grădiniţă a confirmat că dezvoltarea vorbirii, a limbajului în special, are loc sub influenţa educaţiei. Acest lucru se realizează cu optimă eficienţă în cadrul întregului program din grădiniţă, în procesul relaţiei copil – copil, copil – educatoare, pe baza experienţei cognitive căpătate. Sub influenţa cerinţelor crescânde ale comunicării, pe parcursul anilor de grădiniţă, copiii asimilează, îşi însuşesc forme de limbă privind dezvoltarea fonetică, vocabularul şi structura gramaticală. În cadrul activităţii de intercomunicare cu copiii din grupă sau cu adulţii, preşcolarului i se oferă posibilităţi optime de exprimare liberă, lucru ce se realizează în orice moment al zilei. Prin jocuri atractive şi accesibile se pot efectua exerciţii sistematice care să contribuie la dezvoltarea auzului fonematic al copiilor. Se aleg cuvinte cu structură sonoră vizând anumite sunete: s, r, l, g, etc. şi care prin repetare contribuie la sensibilizarea auzului fonematic. În grupa mijlocie se folosesc aceleaşi procedee, dar se complică sarcina didactică, cerând copiilor să perceapă diferenţiat primul sunet din cuvânt şi să găsească un alt cuvânt care începe cu acelaşi sunet. Tot pentru dezvoltarea auzului fonematic se realizează jocuri didactice care presupun ghicirea cuvântului dintr-o propoziţie eliptică de subiect sau predicat, sau a sunetului care s-a omis din anumite cuvinte. Jocurile oferă copiilor posibilităţi pentru exersarea unei pronunţii corecte şi clare. Modalitatea cea mai adecvată este exerciţiul prin jocuri antrenante, dintre acestea primul loc ocupându-l cele cu caracter imitativ ce includ onomatopee. De la un joc la altul onomatopeele pot fi schimbate, astfel încât sunetul a cărui pronunţare corectă o exersăm, să apară în silabe diferite şi să ocupe în cuvânt poziţii diferite. Asimilarea compoziţiei cuvintelor reprezintă la grădiniţă un moment însemnat în dezvoltare limbajului, îl ajută pe copil să se descurce mai uşor în diferite raporturi ale exprimării. La început preşcolarii sunt familiarizaţi cu ceea ce este în mod practic o propoziţie. Se alcătuiesc propoziţii după ilustraţii, apoi după obiecte din imediata apropiere şi numai după aceea liber, fără suport intuitiv. După multe exerciţii individuale, cu grupuri mici sau cu întreaga grupă, sub forma jocurilor didactice se trece la alcătuirea unor mici povestioare, deprinzând copiii să continue ideea, să alcătuiască un text logic. Înainte de familiarizarea cu termenul de silabă, se atrage atenţia asupra faptului că în rostirea fiecărui cuvânt deschidem gura o dată, de două sau de mai multe ori. Se constată că perceperea silabelor unui cuvânt este uşurată dacă rostirea este însoţită de bătăi din palme, corerspunzătoare structurii silabice a cuvântului. Procesul analizei fonetice se continuă până la nivelul sunetelor, sesizându-se la început sunetul primar în cuvinte monosilabice. În complicare se cere să înlocuiască un sunet pentru a obţine un nou cuvânt, prin jocul ,, Schimbă sunetul’’. Activităţile alese au o importantă contribuţie la însuşirea exprimării corecte din punct de vedere fonetic şi gramatical. Unul din momentele cele mai favorabile pentru exersarea liberă a vorbirii îl constituie comunicarea ce se stabileşte în cadrul jocurilor de creaţie. Copiii trebuie lăsaţi să vorbească liber, să improvizeze propoziţii, să susţină un dialog. Interpretând un rol ei completează acţiunile prin cuvinte, comunică intenţiile, repartizează rolul obiectelor cu care se joacă şi fac observaţii în conduita lor.

O altă modalitate folosită în scopul dezvoltării limbajului este convorbirea, în cadrul căreia bogăţia întrebărilor şi diversitatea răspunsurilor copiilor pun în evidenţă elementele semnificative ale creativităţii verbale manifestată la această vârstă. Mai târziu, în grupele mari, când copilul vorbeşte corect şi are o oarecare experienţă de viaţă se îmbogăţeşte vocabularul şi prin înţelegerea sensurilor unor cuvinte cum sunt antonimele, sinonimele sau omonimele. Acestea mai pot fi completate cu serii diminutivale (copac – copăcel) sau cu formarea de familii de cuvinte. Exerciţiul lingvistic realizat zilnic contribuie la transferarea experienţei cognitive pozitive de la copil la copil, sau de la adult la copil şi invers. Adulţii trebuie să fie un exemplu de conduită verbală, iar greşelile de limbă ale copiilor nu trebuie să constituie prilej de amuzament sau să fie trecute cu vederea. Însuşirea unei vorbiri corecte, clare, expresive, constituie un aspect formativ, capacitate ce se realizează direct prin toate mijloacele de dezvoltare a vorbirii, prin toate activităţile şi ocaziile care implică o comunicare verbală. Trebuie învinse dificultăţile de vorbire ale unor copii şi stimulaţi în aceeaşi măsură, în aşa fel încât, la terminarea grădiniţei să beneficieze de un vocabular bogat, să reuşească să povestească coerent, să răspundă corect şi complet la întrebările puse. Pentru a introduce copiii în tehnica exprimării corecte, efortul nostru, al educatoarelor, trebuie să fie suplimentat nu numai de cunoaşterea copiilor, a universului şi personalităţii lor, dar şi de pasiune pentru acceptarea noului, pentru a căuta şi pune la îndemâna lor cele mai bune exemple de învăţare conştientă a limbii.