I. Definirea conceptului de comunitate.O comunitate este definita ca fiind un grup de oameni care interactioneaza si locuesc intrun loc comun. Comunitatea este un set de interactiuni, comportamente umane bazate pe valori, credinte, asteptari si intelegeri comune intre membrii acesteia. Comunitatea sa dezvoltat avind ca punct de pornire familia si sa impus, mai cu seama, in asezari rurale sau orase mici, unde legaturile de rudenie, de prietenie, obiceiurile normele morale sunt mai puternice, unde economia, bazata pe activitatile agricole, nu urmareste prioritar cistigul.Dimensiunile comunitatii: Spatiala- fiecare om practic, concomitent, apartin e mai mult decit unei comunitati. Omul se poate afla in acelasi timp parte a unei comunitati etnice, religioase; sau a unei comunitati culturale sau uneia de interese comune. Cantitativa-se refera la numarul de indivizi ce pot forma o comunitate. Temporala- oamenii care constituie o comunitate, casele acestora trebuie sa dainuie in timp, sa nu dispara dupa o singura generatie. Structurala- care are in vedere omogenitatea structurala a comunitatii cum ar fi apartenenta etnica, confesionala, nivelul de scolarizare, tipul scolilot absolvite, obiceiurile, valorile. Rationala- rezida in legaturile strinse dintre membrii colectivitatii, bazate pe comunitatea intereselor si normelor de viata. Functionala consta in faptul ca comunitatea indeplineste anumite functii in raport cu indivizii ce o constituie. Notiunea de comunitate se aplica grupurilor care tind saaiba o cultura specifica, cum ar fi satul si familia, care sunt grupuri de dimensiuni reduse cu o interactiune puternica intre membrii lor, pe durate mai mari de timp.bazate pe cunoastere reciproca, experiente si valori comune.

Formarea culturii si spiritului comunitar. Spiritul comunitar se refera la ideea pe care membrii comunitatii o au despre ei insisi si despre comunitatea lor. Presupune atitudini pozitive, optimiste cu referire la viitor si care incurajeaza altruismul si contributia membrilor la bunastarea comunitatii. Cultura comunitara- include comportamentele invatate dar nu si pe cele genetic obtinute. Este pastrata si transmisa prin simboluri, niciodata prin cromozomi. Cultura comunitara implica credinte, valori, practici ce definesc ceea ce sunt mebrii comunitatii si modul in care ei actioneaza. Dimensiunile culturii comunitare: tehnologica- este reprezentata de capitalul, instrumentele, abilitatile acesteia, precum si de modalitatea in care relationeaza cu mediul inconjurator. Este legatura dintre umanitate si natura. Este cea mai usoara dimensiune pentru introducerea schimbarilor culturale si sociale.Economica- reprezinta varietatea de mijloace de productie si de alocare a resurselor si serviciilor, bunastarii realizate in forma de daruri, obligatiuni, comert sau alocari din partea statului. Cind comunitatea are mai multa bogatie atunci are mai multa putere si mai multa abilitate de a obtine lucrurile pe care doreste sa le obtina. Politica- diversitatea mijloacelor de exercitare a puterii de influentare si luare a deciziilor. Cu cit comunitatea detine mai multa putere politica si influenta, cu atit mai mult poate face mai multe lucruri pe care si le doreste. Institutionala (sociala) a culturii- caile prin care oamenii actioneaza, interactioneaza si reactioneaza, precum si asteptarile acestora.Include diferite institutii cum ar fi prietenia si casatoria, diverse roluri sociale (de mama, de politist). Se refera la felul in care oamenii actioneaza in relatiile interumane, cu asteptarile lor, cu parerile lor, cu judecatile lor. Valorica- marcheaza ideile, deseori paradoxale, inconsistente, contradictorii pe care oamenii le au cu referire la bine si rau, frumos si urit, corect si gresit, pe care oamenii le utilizeaza in calitate de justificari pentru actiunile interprinse. Credintei- fixeaza notiunile pe care oamenii le au referitor la natura universului, a lumii inconjuratoare, la cauze si efecte, la esenta timpului. Uneori se considera ca aceasta dimensiune reprezinta religia oamenilor.

Functiile esentiale ale comunitatii.Pentru realozarea functiilor comunitatii, comunitatea implica o puternica legatura intre principalele unitati de nivel local, cum ar fi agenti economici, scoala, administratia locala, asociatiile de voluntari si sistemele sociale ce se extind dincolo de limitele comunitatii. Functiile: productie-distributie-consum aici comunitatea se dezvolta din punct de vedere economic, infiinteaza si presteaza diverse servici, creeaza oportunitati de angajare a fortei de munca din comunitate. La nivel local are loc producerea de bunuri si servicii prin acestea fiind create oportunitati de angajare a fortei de munca din comunitate sunt create mecanisme de distributie in scopul consumului de catre membrii comunitatii. Socializare- functie majora, in cadrul careia comunitatea transfera membrilor sai un set de valori, principii, norme si standarte. Prin procesul de socializare si in cadrul, comunitatii, individul devine personalitate, se transforma dintro fiinta asociala, intro fiinta sociala. Control social- este indeplinita de societate si asigura autoreglarea si mentine echilibrul sistemelor sociale prin reglarea normativa. In cadrul functiei, comuniatatea, anumite grupuri orienteaza, modifica si influenteaza comportamentul membrilor sai in directia conformitatii cu normele, valorile, principiile si standartele comunitatii. Participare sociala- contribuie la satisfacerea necesitatii generale a unei vieti sociale in cadrul comunitatii si se refera la gradul de implicare al membrilor comunitatii in rezolvarea problemelor la nivel comunitar, prin care se cultiva spiritul comunitar, se valorifica solidaritatea difuza a membrilor. Sprijin reciproc- ajutorul formal si informal pe care membrii comunitatii sil pot acorda reciproc, cauzat de faptul ca anumite sarcini importante de realizat sunt peste puterile unei singure persoane. Importanta acestei functii este mai mare in cazul unor sarcini de interes comun: crearea serviciilor sociale, dar si ajutorul informal rezultat din dorinta proprie a unor membri ai comunitatii.

II. Definirea dezvoltarii comunitare.Dezvoltarea comunitara este definita ca un proces social prin care indivizii dintr-o comunitate controleaza foarte bine si se adapteaza tot mai bine la aspectele specifice ale unei lumi in permanenta schimbare. Poate fi privita ca un proces complex prin care are loc crearea si sporirea bunastarii comunitatii. Dezvoltarea comunitara eficienta deriva din beneficiul reciproc si responsabilitatea impartita intre membrii comunitatii, fiind recunoascuta prin: conectarea problemelor sociale, culturale, economice si de mediu; diversitatea intereselor intr-o comunitate; relatia in construirea capacitatii. DC eficienta constituie un efort pe termen lung cu rezultate vizibile in timp, bine planificata, initiata si sprijinita de membrii comunitatii, in beneficiul comunitatii si bazata pe experietentele care au condus la cedle mai bune practici. Este vazuta ca o metoda de a lucra cu oamenii, care porneste de la nevoile si aspiratiile acestora, o provocare la formele existente ale organizarii politice care se bazeaza pe organizarea centralizata. Caracteristicile DC sint: schimbarea se produce cu sprijinul membrilor comunitatii prin participare publica; fiecare participant la schimbare intelege ca se ajuta de fapt, pe sine; schimbarea se face in sens pozitiv si este ireversibila; adoptarea deciziilor, in raport cu dezvoltarea, se face prin intensificarea democratiei participative.

Istoricul dezvoltarii comunitare.Ideea de DC este revendicata de autorii americani si englezi fiecare parte aducind argumente in favoarea propriului program. Termenul de DC a fost adoptat la conferinta administratorilor de politici sociale coloniale are a avut loc la Cambridge, in 1948 cu scopul de a inlocui termenul de educatie de masa. In spatiul american conceptul de actiune comunitara a facut parte integrata din programul antisaracie Marea Societate al administratiei Johnson elaborat in anii 60care avea drept scop rezolvarea unei grave probleme sociale. In 1955 in SUA, DC era definita ca un proces care are ca scop crearea conditiilor de progres economic si social pentru toata comunitatea, cu participarea sa activa si prin utilizarea deplina a initiativei comunitare. Ideile DC sau extins prin eforturile organizatiilor internationale in multe regiuni ale Africii sin India. Mai apoi asa gen de programe au fost introduse in Franta. In RM conceptul de DC cunoaste o utilizare recenta, fiind preluat din programele Bancii Mondiale si ale Uniunii Europene. In RM procesele de DC au luat start la finele anilor 90 ai sec.XX ca raspuns la efectele negative ale tranzitiei la economia de piata. Primele actiuni in vederea DC in RM au fost intreprinde de Fundatia Viitorul (IDIS Viitorul acum) care in 1997 a lansat programul de DL prin activitati inovatoare, realizat cu Open Society Institute. FISM-ul el a continuat primele initiative in domeniul promovarii programelor de DC. Altii care au contribuit: Agentia Internationala pentru Dezvoltare a SUA(USAID); Programul Natiunilor Unite pentru Dezvoltare(PNUD); UNICEF, Fundatia Soros Moldova; Directia Elvetiana pentru Dezvoltare si cooperare(DDC).Conceptul de DC durabilaConceptul de DC durabila a fost adoptat pentru prima data la nivel institutional de comunitatea internationala in cadrul conferintei ONU pentru Mediul Uman. Dezvoltarea durabila se refera l apotentialul unui stat, regiune, comunitate de a satisface cerintele economice, sociale, culturale ale generatiei prezente, fara a compromite sansele generatiilor viitoare de asi satisface propriile necesitati. DD a comunitatilor are ca obiective protejarea mediului, eradicarea saraciei, imbunatatirea calitatii vietii, dezvoltarea si mentinerea unei economii locale viabile si eficiente, promovarea conceptului de utilizare eficienta a resurselor locale, in asa fel, incit sa fie asigurate si generatiile viitoare. Nivele ale dezvoltarii durabile: economia poate exista doar in cadrul societatii, societatea umana poate exista numai in cadrul mediului inconjurator, iar mediul inconjurator poate exista si fara societate si fara economie. Dezvoltarea durabila trebuie sa detina controlul asupra procesului de dezvoltare, a deciziilor pe care le elaboreaza si adopta, asigurind durabilitatea la nivel local. Modele ale dezvoltarii comunitareNecesitatea studierii modelelor de dezvoltare comunitara a fost cauzata de dorinta fireasca de cunoastere a unor practici de interventie de succes in dezvoltarea comunitatilor. Modelul trebuie sa ofere o abordare structurala de interventie la nivelul comunitatii. Cele mai cunoscute modele realizate de Weil si Gamble.: Organizarea comunitara- consta in incurajarea implicarii comunitatii in solutionarea problemelor de intere comun, in parteneriat cu autoritatile publice responsabile de identificarea solutiilor pentru problemele aparute. Organizarea vecinatatii- presupune intemeierea unor legaturi intre membrii unei comunitati, in vederea consolidarii comunitatii si fauririi unui trai mai bun. Ofera membrilor sa se cunoasca reciproc si sa participe activ la procesul de luare a deciziilor. Planificarea sociala- se refera la o corelare a potentialului de interventie a membrilor unei comunitati in cazul unor probleme de interes comun. Acest model pune accet pe procesul tehnic de identificare a nevoilor si rezolvarea problemelor. Dezvoltarea programelor prin mentinerea de legaturi cu comunitatea- consta in conceperea si implementarea unui serviciu nou sau extinderea si imbunatatirea serviciului, deja, existent in societate, in scopul satisfacerii nevoilor comunitatii. Formarea coalitiilor- ele pot fi un grup de reprezentanti ai diferitor organizatii, care isi unesc fortele pentru a influenta institutiile din afara si solutionarea uneia sau mai multor probleme, care le afecteaza propria autonomie. Avantajul acestui model consta in faptul ca anumite probleme nu pot fi solutionate numai cu eforturi comune, numai in cadrul coalitiilor formate.

Efecte ale dezvoltarii comunitareAceste efecte se impart in plan social, economic, cultural si ecologic. In plan social- stoparea migratiei fortei de munca si a imbatrinirii populatiei; dezvoltarea gindirii creative si holistice a membrilor comunitatii in raport cu problemele existente; educarea si motivarea oamenilor de a se auto-ajuta; sporirea nivelului de trai; reducerea saraciei si suferintei membrilor comunitatii, dar mai ales deschiderea accesului celor saraci la serviciile sociale calitative; crearea de noi modele de administrare eficienta; initierea unor procese dezvoltare de durata, de schimbari in viata comunitatii cu un minimum de stres si dezagregare. In plan economic- crearea de noi oportunitati economice; crearea unor surse noi de venituri durabile in regiunile ruraloe prin sustinerea antreprenoriatului si ideilor de afaceri in comunitati; dezvoltarea unor modele de gospodarii taranesti in domeniul turismului rural; asigurarea accesului gospodariilor taranesti la tehnologiile performante si instrumentarul agricol; crearea unor oportunitati majore de angajare a populatiei rurale, conditionate de crearea unui numar vizibil de locuri de munca. In plan ecologic- imbunatatirea consitiilor de mediu prin introducerea strategiilor participative de prevenire a poluarii mediului ambiant; protejarea si dezvoltarea ecosistemelor locale si regionale si a diversitatii biologice; conservarea apei, solului, energieisi a resurselor regenerabile; implementarea unor modele eficiente de solutionare a problemelor ecologice in comunitati. In plan cultural- conservarea si transmiterea patrimoniului cultural resurselor istorice, traditiilor si obiceiurilor populare; stimularea expresiei creative prin arte; cunoasterea si transmiterea indeletnicirilor mestesugaresti.

III. Implicarea actorilor comunitari Acorii comunitari reprezinta un ansablu de indivizi care in vederea apararii si sustinerii unor interese comune, incearca sa influenteze procesul decizional, prin implicare formularea, realizarea si monitorizarea politicilor comunitare. Actorii comunitari se impart in: principalii actori(membrii comunitatii, grupurile de initiativa); marii actori(autoritatile publice, agentii economici, societatea civila); actorii externi; alti actori(biserica, scoala si gradinita de copii, institutiile medicale). Membrii comunitatii- sunt preocupati de interesele si problemele comunitatii, sunt membri potentiali ai echipei de lucru, de deciziile si eforturile carora depinde reusita proiectului comunitar. Grupurile de initiativa- sunt considerati nucleul comunitatii, echipele de lucru. Autoritatile publice locale- sunt constituite pentru promovarea intereselor si solutionarea problemelor colectivitatii locale. Societatea civila- repezinta ansamblul reformelor de organizare, care asigura o solidaritate si o capacitate de reactie spontana a indivizilor, grupurilor de indivizi fata de deciziile statului. Agentii economici- sunt persoane fizice sau juridice ce desfasoara o activitate economica de producere sau de executare a lucrarilor, prestare a serviciilor in vederea obtinerii unui profit. Biserica, scoala si gradinita de copii, institutiile medicale- contribuie esential la procesul de DC. Actori externi- furnizeaza resursele profesionale tehnice, stabilesc obiectivele, proiecteaza strategia, urmaresc derularea programelor.

Identificarea resurselor comunitareResursele unei comunitati sunt vazute ca si capital de utilizat in procesul de dezvoltare. Resursele pot fi standartizate si continue sau punctial ocazionale. Resursele comunitare includ: materiale, financiare, umane, sociale, informationale. Resursele materiale includ reursele naturale( toate lucrurile pe care le furnizeaza natura: pamint, apa, aer, resurse ale solului, viata salbatica, paduri);patrimoniulimobiliar si cultural(toate bunirile de tip material si nematerial pe care le detine comunitatea si pe care le poate valorifica si administra in beneficiul ei; infrastructura(necesara pentru o dezvoltare comunitara eficienta, se refera la structuri si constructii fizice, transport, sisteme de comunicatii). Resurse financiare- aici se includ fondurile de investitii, fondurile comunitare de imprumut si cercurile de ajutoare, imprumuturile guvernamentale si programele finantate, creditele si instrumentele de creditare din banci. Resurse umane- membrii unei comunitati si calitatile pe care le poseda acestia si pe care le pot utiliza pentru a obtine beneficii. Ele includ: familii si stiluri de viata sanatoase, capacitatea de a construi, educa si pregati, practicile de inchiriere eficiente si legale. Resurse sociale- fiecare persoana este caracterizata, de o anumita predispozitie pentru acte de sustinere colectiva, de acordare a unui sprijin in actiunile de interes comun, elemente constitutive ale capitalului social. Resurse informationale- realizarea cu succes a obiectivelor propuse, comunitatea, in scopul asigurarii unui contact permanent cu realitatea sociala, va avea nevoie de resurse informationale de calitate. Alte resure- pentru proiectele de dezvoltare locala sunt importante orice tip de resurse.

Contributii la realizarea obiectivelor comunitare.Contributiile de dezvoltare reprezinta plati sau lucrari in natura, facilitati sau servicii, oferite comunitatii de catre dezvoltatori, pentru a ajuta comunitatile sa creasca si sa prospere. Contributia poate fi financiara, standartizata, precum si impozitele si taxele. Ele se stabilesc pentru o gama mare de servicii oferite de stat, autoritati publice locale. Cel mai important factor in evolutia unei societati estecontributia non-financiara a fiecarui membru. Contributia comunitatii presupune ca membrii comunitatii pun la dispozitie resursele proprii pentru implementarea unui proiect. Este necesara pentru a asigura sprijinul membrilor comunitatii in propriile lor proiecte. Contributia poate fi: universala- toti membrii trebuie sa contribuie cumva. Cei care detin resurse financiare mai scazute pot contribui financiar mai putin, dar compensind cu participare directa. Dupa posibilitati- contributii mai mari la resurse mai mari, si contributii mici la posibilitati mai mici. Combinata- trebuie imbinata contributia obligatori cu contributia voluntara.

Implicarea liderilor comunitari in procesele de DCDc nu poate fi realizata nu doar in lipsa actorilor comunitari, a resurselor si contributiilorcomunitare, dar si in lipsa liderilor comunitari, carora le vine rolul de ai convige pe membrii comunitatii de importanta proceselor comunitare, de a participa si a se implica masiv in actiunile comunitare orientate spre sporirea propriei calitati a vietii si a nivelului de trai. Capacitatea unei persoane de a stabili anumite obiective si de ai determina pe ceilalti sal urmeze in realizarea acestora, pe baza unei puternice implicari afective si operationale, este denumita leadership. Trasaturi ale liderului: de capacitate(inteligenta, agerime, judecata, originalitate); dobindite(nivel de pregatire, cunostinte, abilitati, progrese fizice); de responsabilitate(initiativa, perseverenta, incredere in sine, dorinta de a se remarca); de participare( activism, sociabilitate, cooperare); de status(populartate). Caracteristicile liderului- prezinta autoritate pentru oamenii din localitate; dispune de putere de convingere; este preocupat de realizarea obiectivelor comunitatii; are viziuni strategice asupra lucrurilor si le comunica eficient comunitatii; radiaza idei inovadoare. Leadeshipul este cea mai importanta resursa intrun proces de imbunatatire a comunitatilor din care facem parte. Lider comunitar este o persoana capabila sa identifice probleme de interes comunitark, sa sugereze idei noi si sai motiveze pe ceilalti sal urmeze spre solutionarea problemelor de interes comunitar. IV. Definirea si caracteristicile participarii comunitarePC inseamna participarea la actiuni comunitare, adica la actiuni in care principalii actori si beneficiary sunt rezidenti locali, scopurile reprezinta intereseze acestor rezidenti, iar actiunea este mai degraba publica decit privata. PC la programele de DC presupune asumarea directiilor de actiune, in ceea ce priveste planul de actiuni al dezvoltarii comunitare si reprezinta procesul de organizare a relatiilor si aptitudinilor oamenilor, in scopul initierii actiunilor collective intru dezvoltarea acesteia. Caracteristici: se refera la actiunile oamenilor, orientate spre imbunatatirea diverselor domenii ale vietii comunitatii(APL, protectia biosferei, religie, antreprenoriat); prezuma spirit de colaborare, necesar in procesul DC, presupune solidaritate, prioritate fiind interesele collective, nu cele personale.PC reprezinta imbinarea acestor elemente: informare, comunicare, implicare in relatia ce se stabileste intre administratorii si cetateni, incit activitatile administratiei sa fie dezvoltate si sustinute in corespundere cu nevoile si dorintele cetatenilor. Rezultatul PC consta in implicarea cetatenilor in adoptarea deciziilor si in materializarea lor.

Conditiile de baza si avantajele participarii comunitareCerinte: identificarea participantilor(se refera la faptul ca orice actiune comunitara implica oameni, un anumit contingent pe care trebuie sal cunoastem si care se implica in toate fazele de elaborare si realizare. Nucleul comunitatii, lucru bine cunoscut, este grupul de initiative care trebuie sa intruchipeze interesele celor pentru care problema examinata este prioritar); Recrutarea participantilor(odata identificati, potentialii participant urmeaza a fi trecuti la participant activi). Avantajele pentru administrator: obtin increderea cetatenilor- prin sporirea increderii cetatenilor in AP acestia vor manifesta o tendinta sporita de sustinere a deciziilor luate; obtin opiniile cetatenilor AP le ofera oportunitatea cetatenilor sa vada sis a intealaga mai bine problemele si limitarile cu care se confrunta aceasta in incercarea de a satisfice cerintele locuitorilor; obtine sustinere- AP asigura un for in cadrul caruia cetatenii sa poata intelege spectrul de probleme si necesitati existente; obtin contributiile cetatenilor-APL are nevoie de ajutor si acest ajutor ii vor obtine de la cetateni in forma de informatii privind problemele comunitare, ideile si caile potentiale de solutionarea a acestora. Avantajele membrilor comunitatii: informatii veridice si complete-fiecare individ resimte necesitatea de a fi parte a acelei societati, si nu o parte pasiva, ci un factor activ pentru buna functionare a acesteia; solutionarea problemelor sale satisfacerea unor nevoi este o satisfactie spiritual; nivel de trai sporit al comunitatii si propriu- nivelul de trai va creste odata cu fiecare problema solutionata; manifesta simtul apartememtei la viata comunitara- prin implicarea cetatenilor AP demonstreaza faptul ca cetateanul nu este ignorant, iar satisfacerea nevoilor acestuia nu este obiectivul de baza al activitatii autoritatilor publice. Participarea comunitara este un process in care are loc satisfacerea nu doar a intereselor membrilor comunitatii, dar si a coordonatorilor proiectelor de dezvoltare, a autoritatilor publice.

Nivelele de participare comunitaraImplicind cetatenii in solutionarea problemelor locale, factoriide decizie au ocazia: sa impartaseasca cu cetatenii raspunderea pentru planurile de dezvoltare; sa sporeasca intelegerea de catre cetateni a nevoilor colectivitatii; sa sporeasca sprijinul acordat de catre cetateni; sa imbunatateasca viata cetatenilor; sa ia hotariri mai bune, avind la dispozitie mai multe informatii. Nivele de participare comunitara: Informarea- este primul nivel al participarii, deoarece fara a fi informat, cetateanul nu poate participa. Aceasta etapa reiese din faptul ca cetatenii au dreptul sa stie tot ce tine de comunitatea lor, activitatea AP sau a altor actori comunitari. Consultarea- este un nivel mai inalt de implicare a colectivitatii, fiindca, stabilirea prioritatilor este realizata cu ajutorul colectivitatii. Are loc identificarea necesitatilor si problemelor pentru a evalua prioritatile unor actiuni sau prentru a colecta idei si sugestii, privind o anumita problema.(tehnici de consultare sunt intilnirile si audierile publice, sondajele de opinie, focus grupurile). Implicarea- este participarea directa a cetatenilor la elaborarea politicilor publice de dezvoltare comunitara. Identificarea si promovare modalitatilor, prin care cetatenii se pot implica in rezolvarea problemelor de interes public, reprezinta atit un element essential in fundamentarea politicilor publice, cit si in livrarea, in bune conditii, a serviciilor publice. Planificarea articipativa- se intelege procesul prin care autoritatile administratiei locale, sectorul comunitar si cetatenii se intrunesc si conclucreaza in solutionarea problemelor de interes local. Presupune elaborarea planurilor de dezvoltare de catre toti actorii comunitari, care vor fi inaintate administratiei publice locale. Evaluarea si controlul- cel mai inalt nivel de participare a cetatenilor la elaborarea politicilor publice de dezvoltare comunitara. Cetatenii controleaza calitatea executarii deciziilor adoptate, precum seful controleaza activitatea personalului sau. Tehnici de implicare a comunitatiiSint niste instrumente de imbunatatire a calitatii deciziilor. Cind oamenii sint informati in legatura cu atributiile APL si au ocazia sa paryicipe la dezvoltarea planurilor si proiectelor, rezultatele sunt mai eficiente. Tehninicile de participare se disting in functie de etapa si nivelul de participare a cetatenilor. Dintre acestia se evidentiaza: Centrele de Informare pentru Cetateni- reprezinta o interfata intre APL si cetateni, centrul fiind preocupat, in mod direct, de a raspunde la intrebarile cetatenilor, ca si nevoilor acestora cu privire la serviciile publice. Ele desfasoara si programe, care au ca principal component societatea civila. Forumurile- ofera cetatenilor posibilitatea de a ridica orice problema care necesita luarea unor masuri. Intrunirile publice- este caracterizata printrun schimb de idei la care poate participa oricine din comunitate. Le dau oacazia cetatenilor de a spune direct reprezentantilor APL parerile lor in legatura cu o propunere, un proiect sau cu o anumita problema. Anunturile publice- pentru a informa publicul se pot afisa anunturi. Ele pot fi in locuri traditionale(panouri informative, ziare, radio, sau alte locuri publice). Primirea comentariilor cetatenilor- exista niste perioade obligatorii de asteptare, in timpul carora se primesc comentariile publicului in raport cu un plan, proiect nou. Sondajele de opinie- ofera posibilitatea de a se afla opiniile unor categorii de cetateni, a se descoperi realitatile despre membrii acestei categorii. Exista 3 feluri de sondaje cum ar fi sondaje pentru intregul grup, sondaje esantionate, si sondaje aleatorii. Casutele postale ale cetatenilor- sunt folosite pentru a aduna opiniile cetatenilor si se instaleaza in diverse locuri publice. Grupurile de discutie si intruniri cu caracter neoficial- un focus grup reprezinta o intrunire de caracter neoficial, din 10-15 cetateni alesi la intimplare, pentru a se exprima opinii, prioritati si interese in legatura cu o problema, un proiect local. Colaborarea cu mijloacele de infromare in masa- pot fi folosite atit pentru asi asculta pe cetateni, cit si pentru a vorbi cu ei. Colaborarea cu oganizatiile neguvernamentale ofera cadrul valoros prin care cetatenii pot fi informati despre planurile APL si pot fi implicate in luarea deciziilor si punerea in aplicare a proiectelor. Comisii consultative ale cetatenilor si grupuri de presiune-cu aceste comisii APL poate conduce participarea cetatenilor la un nivel mai inalt. Planificarea prin colaborare- APL ii consider ape liderii locali si pe cetatenii interesati parteneri egali in dezvolatrea planurilor si proiectelor .

V. Continutul si etapele procesului de dezvoltare comunitara. Etapa I: Evaluarea receptivitatii comunitatii. Se imparte in 5 grupe: A. Care este necesitatea si scopul procesului de dezvoltare comunitara- dupa anii 90 in urma multiplelor transformari ce au avut loc in societatea noastra o serie de comunitati sau pomenit intr-o situatie de profunda criza economica. B. Cre sunt beneficiile, care vor rezulta din initierea procesului de dezvoltare. *Oportunitati noi de dezvoltare economica bazate pe comunitate; *Schimbarea mentalitatii si crearea constiintei cetatenesti printre membrii comunitatii; *Reducerea saraciei si deschiderea accesului celor saraci la serviciile sociale calitative; *Imbunatatirea calitatii vietii si a nivelului de trai in cadrul comunitatii; *Intarirea democratiei la nivel local; *Dezvoltarea sectorului sociativ; *Imbunatatirea conditiilor de mediu, etc.) C. Care sunt primele actiuni de intreprins. -realizarea unui contact informal cu liderii si organizatiile din comunitate; -organizarea unei intruniri; -determinarea gradului de pregatire; -crearea cnditiilor necesare pentru succesul dezvoltarii; -formarea unei echipe de conducere; -asigurarea finantarii proiectului de dezvoltare; D. Cine sunt cei ce ar putea juca rolul de lider. (PUTEREA DE CONVINGERE intrucit anume puterea de convingere este cheia catre reusrsele de solidaritate ale comunitatii). E. Care sunt implicatiile initiative pe termen lung. - obtinerea sprijinului si implicarea de lunga durata; - capacitatea comunitara (cunoastere,abilitati,indeminari ale membrilor); - resursele financiare pentru a sustine actiunea; - angajarea de durata pentru sustinere; - nevoia pentru o structura organizationala. Elaborarea strategiei de dezvoltare comunitaraStrategia este un proiect de viitor care clarifica care sunt directiile si domeniile spre care se orienteaza efortul de dezvoltare al comunitatii. Elaborarea strategiei eficiente de dezvoltare comunitara necesita urmatoarele prioritati: 1. In baza analizei situatiei actuale si a identificarii obiectivelor, comunitatea isi directioneaza economia locala si energia localnicilor spre realizarea acestor obiective; 2. Concentreaza efortul strategic asupra unui numar restrins de obiective prioritare; 3. Concentraza atentia, nu pe proiecte de valoare indoielnica, dar pe proiecte reale, care pot fi sustinute financiar si realizate, mizind, in mare parte, pe resurse proprii si implicind sectorul privat; 4. Prezinta comunitatii, in mod clar, fiecare etapa a procesului de dezvoltare si resursele necesare pentru realizarea acesteia; 5. Faciliteaza procesul decisional la nivel local. Principiile de elaborare a strategiilor de dezvoltare comunitara. Strategiile de DC au drept scop: sa depaseasca: - aplicarea unui plan de actiuni, a unor idei si solutii definite odata pentru totdeauna; - conceptia coform careia statul este singurul responsabil de dezvoltare; - procesele centralizate si rigide de luare a deciziilor; - conceptia axata doar pe actiunile ce trebuie intreprinse; - planificarea sectoriala. Sa privilegieze: - dezvoltarea unor sisteme flexibile care sa permita imbunatatirea continua a gestionarii chestiunilor publice; - responsabilizarea intregii societati cu privire la dezvoltare;- impartasirea experientelor a bunelor practice si a solutiilor de success; - viziunile orientate spre rezultate si impactul masurilor luate; - planificarea de tip integrat. Elaborarea planului de DCPlanurile comunitare reprezinta actiunile pe termen scurt si lung in vederea realizarii strategiei si atingerii obiectivelor. Ele descriu pasii concreti necesari si re refera la : actori comunitari ,timpul necesar,resursele necesare, metodele de monitorizare si evaluare. Planul comunitar este un document scris care are la baza strategia comunitatii pe termen lung. Un plan comunitar identifica problemele de rezolvat si modalitatile de a le rezolva.Un plan de dezvoltare comunitara trebuie sa fie : Integrat ;cuprinzator;realist;bazat pe rezultate;bazat pe comunitate;usor de inteles. Beneficiile planului: Cearea unui instrument efectiv de management; Informare accentuate; Identificarea obiectivelor ,actiunilor si resurselor masurabile; Integrarea cetatenilor in activitatile de perspectiva a comunitatii; Atragerea resurselor pentru proiectele initiate etc. Structura planului comunitar Rezumatul, Introducerea, Conditii generabile, Scopul si obiectivele, Resurse, Obstacole, Strategii si actiuni, Anexe.

Implementarea planului de DCImplimentarea eficienta necesita o structura si un proces de roluri si responsabilitati clare. Printre asemenea roluri pot fi : Responsabili de elaborarea si implementarea activitatilor de DC; Coordonatorul; Reprezentantul care reprezinta organizatiile ce au format parteneriatcomunitar; Promotorul care spriina si promoveaza activitatea; Finantatorii.Utilizarea si respectarea planului de dezvoltare prezinta o importanta semnificativa pentru a fundamenta activitatile si a incuraja participarea cetatenilor. Utilizarea experientei parteneriatelor, care ar servi dreptmodel eficient in impartirea sarcinilor, indeplinirea anumitor roluri si implimentarea planurilor de dezvoltare!

Evaluarea si monitorizarea procesului de dezvoltare comunitara. Monitorizarea presupune urmarirea prformantelor ori rezultatelor unui proces implimentat,insa nu reprezinta un proces distinct. Monitorizarea are in vedere: Procesul de elaborare a strategiei; Rezultatele obtinute ; Situatia de referinta ce evalueaza continuu; Evaluarea presupune judecarea, aprecierea valorii unor lucruri efectuate, ea permite determinareaprogresuluisi rezultatelor realizate si cunoasterea pozitieiin care ne aflam la moment. Evaluarea si monitorizarea sunt oportune pentru toti actorii comunitari implicati in procesul de dezvoltare comunitara: membrii comunitatii in calitate de beneficiari ai proiectului; grupurile de lucru in calitate de executori; finantatorii cointeresati de corectitudinea utilizarii resurselor financiar etc. Principiile de baza ale evaluarii: Raportul dintre eficienta si participare; Masurarea obiectivelor programate; Calitatea serviciilor; Evaluarea consecventa; Analiza desfasurarii programului; Estimarea eficacitatii. Metodele de culegere a datelor necesare in procesul evaluarii pot fi realizate prin intermediul anchetelor, observatiei, analizei,documentelor, interviului , discutiei. Evaluarea poate fi efectuata din interior si exterior.VI. Rolul si importanta partenerialelor comunitare.Parteneriatul reprezinta o modalitate formala sau informala, prin care doua sau mai multe parti decid sa actioneze impreuna pentru atingerea unui scop comun, impartind atit riscurile, sit si rezultatele pe care le vor obtine. Relatia de pateneriat se produce atunci cind se respecta cel putin urmatoarele cerinte: incredere si dorinta reciproca pentru conlucrare; o impartire a riscului, responsabilitatii si beneficiilor; nu exista o motivatie ascunsa; o singura parte nu poate acumula toata puterea de a conduce procesul. Parteneriatul comunitar constituie actiunea conjugata a mai multor actori comunitari in scopul atingerii unor obiective de interes comunitar. In realizarea unui parteneriat de succes il constituie identificarea partenerilor in functie de obiectivul propus si tininduse cont de caracteristicile acestora(comunicare, toleranta, disponibilitate). Realizarea unui parteneriat presupune, ca partenerii comunitari sa posede idei, resurse si mod de a gindi, apropiat in raport cu anumite probleme comune. Parteneriatul este considerat o modalitate avantajoasa de cooperare si o necesitate stringenta pentru dezvoltarea durabila a comunitatilor. Cinstituie o modalitate eficienta de sprijinire a initiativelor de dezvoltare comunitara.

Tipologia parteneriatelor comunitareSe intilnesc citeva tipuri de parteneriate comunitare: In functie de statutul juridic, au caracter formal(in cazul unor sarcini complexe) sau informal( cind scopul lui este suficient de spocific); In functie de obiectivul urmarit, deosebim: parteneriate de reprezentare(federatii, uniuni), parteneriate de promovare(existenta unor proiecte concrete ca motiv al asocierii); In functie de termenul de aplicabilitate esita pe termen scurt sau pe termen lung; In functie de perspectiva finantarii, acestea pot fi: cu finantare sau fara finantare; Exista si parteneriat intra-sectorial(reprezinra modalitatea prin care doua sau mai multe institutii, asemanatoare ca misiune si finalitate, decid sa actioneze impreuna pentru atingerea unui scop comun), si parteneriatul inter-sectorial(reprezinta modalitatea prin care doua sau mai multe institutii diferite ca misiune si finaliatte decid sa actioneze impreuna pentru atingerea unui scop comun). Parteneriatul dintre sectorul public si sectorul privat- obiectivul principal este dezvoltarea economica, care presupune valorificarea rezervelor si resurselor existente in procesul dezvoltarii. Parteneriatul public-privat reprezinta un contract de lunga durata pentru desfasurarea activitatilor de interes public. Parteneriatul APL cu ONG-uri- reprezinta o optiune in favoarea democratiei in societate. Coloborarea lor este sugerata de modificarile permanente ale ambiantei sociale, care generind noi necesitati sociale sau agravarea celor existente. Ambele sectoare interactioneaza intre ele, avind interese comune. Parteneriatul dintre ONG-uri si sectorul privat- este convenabil pentru ambele parti, obtinind resurse suplimentare, sectorul nonprofit poate descoperi sau inventa noi modalitati de a acorda ajutor celor mai saraci. Parteneriatele trilaterale- contributia fiecarei parti: sectorul privat(contribuie prin spirit intreprinzator, acces la finantare, thenologii avansate); sectorul public(contribuie prin viziuni trategice asupra dezvoltarii comunitatii, responsabilitatea politica, sprijin financiar); societate civila(contribuie perin facilitare in expertiza, Comunicare, promovare, credibilitate).

Dificultati in crearea parteneriatelor comunitare in Republica MoldovaCele mai importante dificultati intilnite: Insuficienta increderii in administratia publica locala a sectorului comunitar si cel privat(consolidarea increderii trebuie sa devina un obiectiv prioritar al autoritatilor publice, intrucit fara aceasta nu este posibila guvernarea participativa dar nici reusita proiectelor de dezvoltare); Intelegerea redusa, pe care o are sectorul privat fata de crearea parteneriatelor si obtinerea beneficiilor (sectorul privat trebuie sa constientizeze si sa fie interesat de activitatea intrun mediu concurential deschis); Neincrederea si subaprecierea sectorului comunitar. Sectorul comunitar poate polariza opinia publica in sprijinirea eforturilor autoritatilor publice in procesele de dezvoltare(se asigura accesul la implicarea tuturor grupurilor sociale, care sunt foarte importante, dar care nus recunoscute ca factori importanti in economie); Lipsa calitatilor necesare in directionarea si obtinerea consensului cetatenilor intre diferite segmente; Competitia dura pentru resurse limitate in cadrul procesului de dezvoltare.

VII. Definirea proiectului si rolul lui in dezvoltarea comunitaraProiectul reprezint un set de activiti interdependente, ntreprinse ntr-o succesiune logic, care conduc la realizarea unui scop comun i necesit un consum important de resurse(umane, materiale, financiare, tehnice), care snt necesare pentru a satisface anumite obiective clare. R. Newton specific faptul c: Proiectul mai poate fi definit ca un mod de a-i organiza pe oameni i de a gestiona activiti. Este o manier de organizare i coordonare a muncii. Pot fi stabilite ase aspecte importante, care fac diferena ntre activiti i proiecte: Proiectul are un nceput i un sfrit clar definite: parcurgerea unui proiect de la nceput pn la sfrit implic o secven bine definit de pai sau activiti; Proiectele folosesc resurse (umane, timp, bani) care au fost alocate, n mod special, n vederea realizrii activitilor pe proiect; Fiecare proiect produce un rezultat unic. Aceste rezultate au obiective specifice de calitate i performan. Atunci cnd proiectul s-a finalizat, ceva nou a fost creat, ceva ce n-a existat nainte; Proiectele urmresc un plan, au o abordare organizat pentru a satisface obiectivele stabilite; Un proiect implic, n mod normal, o echip care s-l duc la bun sfrit; Proiectele au un set unic ce include: echipa de proiect, clienii, managerul de proiect, managerii executivi, reprezentani ai Guvernului, alte persoane interesate de proiect.

Cadrul conceptual al managementului de proiectManagementul de proiect este procesul prin care are loc planificarea, organizarea i gestionarea sarcinilor i resurselor i se urmrete atingerea unui anumit obiectiv, n condiiile existenei unor constrngeri refiritoare la timp, resurse i costuri. Scopul prioritar al managementului proiectelor const n: Prognozarea riscurilor i ndoielilor ce pot aprea; Planificarea, organizarea i controlul activitilor astfel, nct proiectul sa fie realizat cu succes n ciuda tuturor riscurilor; Contribuirea la realizarea proiectelor, n perioada de timp stabilit, i la ncadrarea resurselor folosite n bugetul care a fost stabilit iniial. Managementul proiectelor prezint o serie de avantaje: Posibilitatea rezolvrii unor probleme complexe, n intervale de timp mult reduse i cu rezultate economice superioare; Promovarea unei structuri organizatorice de tip matricial, care favorizeaz schimbarea i eficiena organizaional; Facilitarea contactelor de specialitate ntre componenii echipei de proiect, i ceilali specialiti din comunitate; Crearea unor premise favorabile formrii managerilor profesioniti. n managementul proiectelor se impune respectarea anumitor cerine: Orice proiect depinde de trei factori: timp, bani i obiective. Aceti trei factori definesc triunghiul proiectului. Relaiile dintre aceti trei factori variaz de la un proiect la altul, ceea ce determin problemele pe care le avem de rezolvat i soluionarea lor. Timpul alocat i succesiunea fiecrei sarcini din cadrul proiectului trebuie s fie realiste. Costul proiectului este estimat pn la punerea n practic a sarcinilor. Obiectivele snt nite cerine care n urma implementrii proiectului, pot fi realizate. Obiectivele unui proiect trebuie s fie de tip SMART adic, Specific, Msurabil, Acceptat, Realist, Timp; Unicitatea obiectivului: are un singur obiectiv principal, de fapt acesta este i motivul pentru care proiectul exist i este finanat. Atingerea obiectivului nseamn rezolvarea problemei; Managerul de proiect: proiectul este condus de ctre un singur manager, care are pe lng cunotinele necesare, ntreaga autoritate i completa responsabilitate n ceea ce privete conducerea proiectului; Descompunerea structural a proiectului, aceasta se ia n funcie de complexitatea proiectului, se mparte n subproiecte, sarcini, activiti.

Ciclul de via al unui proiectPerioada de timp, care ncepe de la momentul apariiei ideii de proiect i pn la finalizarea lui, este numit ciclul de via al unui proiect. Scopul urmrit de un proiect este de a soluiona problema existent, a obine rezultatele planificate, dar i a crea condiiile necesare pentru realizarea unor aciuni viitoare de dezvoltare. Exist patru etape de baz ale unui ciclu de via al unui proiect: Concepia. Este etapa n care se identific necesitile i se estimeaz resursele disponibile. n funcie de acestea, se stabilesc proiectele care trebuie elaborate i obiectivele ce trebuie urmrite. n cadrul acestei etape se afl rspunsul la unele ntrebri cum ar fi: Ce vrem sa facem? Cu cine vrem s lucrm? Cum vrem s facem; Planificarea. Este etapa n care se ia decizia privind abordarea organizaional ce va fi adoptat i se trece la elaborarea proiectului. Aici are loc selectarea i o planificare aspr a obiectivelor, precum i o stabilire a politicilor, procedurilor i programelor necesare pentru atingerea obiectivelor; Implementarea. Este a treia etap a unui proiect n care se execut efectiv lucrrile, se ndeplinesc obiectivele i se realizeaz rezultatele, n msura n care este posibil. Aici pot fi definite patru mari tipuri de activiti manageriale: Managementul financiar atunci cnd se stabilete necesarul de resurse (adic acele resurse care vor fi atrase prin proiect) i disponibilul de resurse (acele resurse pe care acesta le poate pune la dispoziia proiectului); Managementul resurselor umane resursa uman este una dintre cele mai importante resurse ce vor fi alocate proiectului. De capacitile acestor persoane va depinde ntr-o mare msur rezultatele obinute n urma proiectului; Relaia cu finanatorii existena unei bune relaii de colaborare cu finanatorul poate ajuta la rezolvarea multora dintre problemele care se ivesc pe parcursul implementrii; Relaia cu beneficiarii orice proiect este implementat pentru a rezolva o problem ivit la nivelul beneficiarilor. Beneficirii, sau li se mai poate spune i grupul-int, trebuie cercetai despre utilitatea proiectului pe tot parcursul derulrii.

Componentele de baz ale proiectuluiTitlul proiectului(alegerea titlului potrivit este un lucru care influenteaza mult succesul unei cereri de finantare, trebuie sa fie sugestiv, nu foarte lung, trebuie sa fie bine gindit deoarece este mai usor de retinut si va sugera obiectivul urmarit); Rezumatul proiectului( trebuie sa include formularea problemeli, obiectivele proiectului, organizatiile implementatoare ale proiectului, activitatile de baza ale proiectului, bugetul total al proiectului); Descrierea problemei abordate si justificarea proiectului(descrierea exacta si bine argumentata a problemelor specific pe care proiectul isi propune sa le solutioneze); Descrierea beneficiarilor si a grupurilor tinta( descriere succinta a grupurilor tinta si a beneficiarilor proiectului, grupurile tinta pot fi institutiile, persoanele care au tangent cu proiectul respectiv); Scopul si obiectivele proiectului(scopul- reprezinta punctual final in care se doreste a fi adusa situatia pozitiv imbunatatita a problemei identificate, si obiectivul este o cerinta care in urma implementarii proiectului poate fi realizata); Planul de activitati( specifica durata derularii proiectului si descrie fiecare activitate in parte); Metodologia de implementare a proiectului( se refera la descrierea metodelor de cercetare si implementare, posibile de utilizat in cadrul proiectului); Descrierea rezultatelor asteptate( realizarile produse de proiect, care genereaza serviciile sau facilitatile corespunzatoare scopului proiectului, rezultatele de fapt reprezinta obiectivele specifice atinse); Continuitatea proiectului( reflectarea modalitatii de continuare a proiectului dupa terminarea finantatii solicitate); Bugetul proiectului(descrie si estimieaza venitul scontant si cheltuielile pe care continuitatea va trebui sa le suporte pentru indeplinirea obiectivelor, exprimate in moneda acceptata de finantatori.

Alte metode de atragere a fondurilor comunitareFondurile comunitare pot fi atrase nu doar prin intermediul proiectelor. Cele mai eficiente metode de atragere a fondurilor sunt: solicitarea direct(reprezinta o scrisoare adresata unui potential finantator, persoana fizica sau juridical, se explica pentru ce este nevoie de ajutor financiar si suma solicitata); sponsorizarea(este activitatea de sprijin financiar care este desfasurata de un agent economic sau alt actor social pentru satisfacerea unor necesitati comunitare, sponsorizarea comporta cheltuieli fara a primi beneficii directe); desfurarea activitilor comerciale(care aduc venit organizatiei nu afecteaza statutul acesteia); donaii individuale(reprezinta modalitatea eficienta de a atrage venitul in folosul comunitatii, este un contract incheiat intre doua parti); organizarea de evenimente special(sunt ocazii particulare de notorietate pentru comunitate care permit solicitarea unei finantari, ele ofera sansa oamenilor de a se intilni si de a se distra, iar comunitatii de asi face distractie).

VIII. 8.1.1 Valorificarea turismului in comunitatile din Republica MoldovaTursimul prin imensul potential uman, natural si material, pe care il antreneaza in desfasurare, prin efectele multiplicative asupra diverselor domenii ale vietii societatii, actioneaza ca un factor stimulator al procesului de dezvoltare. Rolul si importanta turismului pentru economia unei comunitati deriva din multiplele efecte benefice, pe care acesta le produce. Efectele benefice ale turismului asupra diverselor domenii ale vietii societatii au fost demonstrate in diferite context, de catre mai multi specialist din diverse domenii. Efectele economice ale turismului se impart in trei categorii: efecte globale(asupra economiei nationale, stimularii productiei, antrenarii fortei de munca); efecte partiale( asupra echilibrului balantei de plati, nivelului ratei de schimb, masei monetare si circulatiei banesti); efecte externe(asupra calitatii mediului, formarii profesionale, obiceiurilor de consum, instruirii si educatiei). Turismul contribuie la regenerarea capacitatii de munca a populatiei, atit prin formele de odihna, cit si prin formele de tratamente balneo-medicale. Turismul reprezinta un mijloc de educatie de ridicare a nivelului de instruire, de cultura si civilizatie al oamenilor. Turismul intenational tinde sa devina una din formele principale de legatura dintre oameni situati pe continente diferite.

8.1.2 Contributia turismului rural la dezvoltarea comunitaraTurismul rural este turismul ce se regaseste in zonele rurale. Poate sa se refere la turismul de masa sau turismul de mici dimensiuni, in cadrul caruia se viziteaza peisaje natural si culturale. Reprezinta un concept care cuprinde activitatea turistica organizata si condusa de populatia locala si care are la baza o strinsa legatura cu mediul ambient, natural si uman. Atit turismul rural cit mai ales agroturismul se bazeaza pe potentialul spatiului rural pe oameni si produse specifice locului. Agroturismul este acea forma de turism in care persoana se deplaseaza intro localitate rurala, se cazeaza intro gospodarie taraneasca, consuma produse locale. Turismul rural contribuie la viata economica a satelor prin: perspectiva dezvoltarii satului, pe termen lung, in strinsa legatura cu agricultura; posibilitatea de a devein support pentru noi afaceri si locuri de munca care sa determine dezvoltarea pe plan local; incurajarea activitatii locale-artizanatul; cresterea veniturilor locuitorilor din asezarile rurale prin valorificarea resurselor locale. Mediul rural al tarii noastre cu comunitatile sale, cu o bogata cultura si traditii populare, desfasurinnd activitati agricole specifice, reprezinta elemente esentiale pentru dezvoltarea turismului rural. Practicarea acestei forme de turism, in tara noastra, poate sa aduca beneficii directe comunitatilor rurale, unde salariile populatiei sunt sub nivelul mediu.

8.1.3 Tipuri de comunitati turistice in RMPentru a promova cu success turismul rural in localitatile republicii noastre, este necesar sa se determine tipurile de comunitati turistice, in functie de specificul localitatirlor, de caracteristicile geografice. Printre cele mai valoroase tipologii ale RM sint: comunitati cu un patrimoniu cultural bogat(au fost identificate 140 de monumente ale patrimoniului cultural ce pot fi incluse in circuitul turstic. Cele mai timpurii monumente sint asezarile geto-dacice si fortificatiile romane, o diversitate de atractii pentru tursiti sint diverse complexe arheologice, orheiul vechi, manastiri rupestre); comunitati cu un pronuntat character etnografic-folcloric(de aici fac parte acele comunitati in care portul traditional, arhitectura, muzica si coregrafia populara predomina si se impugn ca insusiri esentiale ale localitatilor respective, se ofera posibilitatea turistilor de a participa sau de a asista la o serie de obiceiuri traditionale din gospodarie, localiate sau zona); comunitati cu traditii in creatia artizanala si artistica(un rol important in dezvoltarea turismului, in comunitatile respective, revine autoritatilor locale, care trebuie sa depuna eforturi considerabile in vederea pregatirii, iar mai apoi si a includerii acestora in itineralele turistice); comunitati peisagistice, comunitati cu traditii pescaresti, vinatoresti, viti-pomicole.

8.1.4 Turismul ecologic- onoua oportunitate de dezvoltare comunitara pentru Republica MoldovaEcoturismul reprezinta un stil nou de a calatori. Este turismul cu cel mai mic impact asupra mediului inconjurator, care pune accentual pe respectarea integritatii naturale, sociale si economice a mediului prin explorarea resurselor natural si culturale in interesul generatiilor viitoare. Criteriile de baza ale ecoturismului: include activitati de ordin natural si cultural; promoveaza conservarea si protectia naturii; impune respectful pentru natura si cultura comunitatii; adduce importante beneficii comunitatii; are impact negative minim asupra mediului natural, cultural si social. Pentru RM dezvoltarea turismului bazat pe natura reprezinta o oportunitate, dar si o necesitateconditionata de o serie de factori, precul ariile natural favorabile si conditiile prielnice pentru dezvoltarea acestui gen de turism, lipsa reurselor financiare pentru investitii in activitatile turistice traditionale, costurile mai reduse pentru operatorii turistici, infrastructura subdezvoltata a comunitatilor rurale.

8.2.1 Rolul agriculturii ecologic pure in dezvoltarea comunitaraAgricultura ecologica este un system agricol menit sa furnizeze consumatorului hrana mult mai curate, mai potrivita pentru metabolismul organismului uman, dar in deplina corelatie cu conservarea si dezvoltarea mediului, in respect fata de natura si legile ei- alimente proaspete gustoase si autentice. Pentru a obtine alimente sanatoase, agricultura ecologica trebuie sa respecte anumite cerinte: rotatia culturilor ca premise a folosirii eficiente a resurselor intreprinderii; limite foarte stricte privind folosirea pesticidelor sintetice chimice si a ingrasamintelor chimice; interzicerea folosirii organismelor modificate genetic; valorificarea resurselor existente la fata locului; alegerea si adaptarea la conditiile locale a unor specii de plante si animale rezistente la boli si daunatori; cresterea animalelor in libertate si agaposturi deschise si hranirea acestora cu furaje ecologice. Produsul ecologic pur este produseul ce nu contine impuritati, substante care au putut patrunde in produs din mediul purificat, din ambalaj sau in procesul fabricatiei si care influenteaza nefavorabil asupra sanatatii omului. Pentru obtinerea unui produs ecologic pur este nevoie de o perioada de conversie de cel putin 2 ani, timp cuprins intre inceputul respectarii normelor de obtinere a produselor ecologice si momentul certificarii acestei productii. 8.2.2 Beneficiile utilizarii produselor ecologic pureSunt produse sanatoase, lipsite de reziduuri toxice, au un continut echilibrat de substante bioactive si minerale. Beneficiile sunt pentru consummator sar si pentru mediul inconjurator care nu are de suferit in urma proceselor tehnologice. Fructele ecologice sint mult mai sanatoase decit fructele pentru cultivarea carora au fost folosite pesticidele. Fructele si legumele organice au cu mult mai multe vitamin decit celelate. Produsele ecologice sunt natural si nu contin E-uri, de aceea consumul de alimente organice poate preveni boli grave, precum cancerul sau bolile cardiovasculare. Comunitatile moldovenesti isi pot valorifica economia , deci, imbunatati calitatea vietii si prin punerea in valoare a acelor resurse, ce ni lea oferit natura cum ar fi solul extreme de fertile, apa buna pentru irigare, forta de munca calitativa. Implimentarea agriculturii ecologice in RM va duce la crearea unor noi locuri de munca, cresterea venitului si nu in ultimul rind ameliorarea conditiilor de viata ale populatiei. 8.2.3 Cerinte fata de produsele ecologic pureEcoetichetarea este o activitate voluntara, care insa se afirma, din ce in ce mai mult, ca o exigent ape diverse piete. Consumatorii, care dispun de venituri ridicate, aleg produsele echoetichetate in detrimental celorlante, chiar si in conditiile in care trebuie sa plateasca, evident un pret mai mare pentru acestea. In acest context, produsele care nu sunt etichetate corespunzator, cu greu fac fata concurentei. Pentru confirmarea statutului ecologic al unui produs este necesar ca producatorii, distribuirorii sa efectueze etichetarea, in functie de care se determina gradul de corespundere a procesului de productie si a productiei nemijlocit normelor ecologice stabilite. Etichetele vor cuprinde marca nationala a productiei agroalimentare ecologice, intregistrata in conformitate cu prevederile legislatiei in vigoare, emisa si aplicata conform actelor normative, indicind ca produsel respective este conform cu regulile de productie agroalimentara ecologica. Ecoetichetele ajuta nu doar consumatorul sa identifice produsul ecologice, dar si producatorul de asi promova produsul. Inspectia de certificarea productiei agroalimentare ecologice sunt effectuate de catre organismele de inspectie si certificare nationala. Scopul acestei activitati consta in a oferi consumatorilor garantii ca produsele marcate ca produse agroalimentare ecologice au fost obtinute in conformitate cu dispozitiile legale privind productia agroalimentara ecologica. 8.3.1 Necesitatea dezvoltarii intreprinderilor de procesare a materiei prime agricoleAstazi se pune accentual pe crearea si dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii, modern care ar putea sa genereze o plusvaloare sis a aiba un grad de eficientizare mult mai inalt decit marile intreprinderi. Aceasta stare de lucruri se datoreaza mai multor factori: marii procesatori prelucreaza doar 42 la suta din productia globala agricolo, circa 30 la suta din volumul global de productie este exportat in stare proaspata; in unele domenii, cum ar fi industria laptelui, material prima autohtona este intro cantitate extreme de redusa; intreprinderile mici si mijlocii de procesare a materiei prime ar putea fi amplsate in imediata apropiere a locului de fabricare a materiei prime, fapt c ear duce la micsorarea cheltuielilor de productie. Material prima ecologica produsa in tara noastra poate fi impartita in doua mari categorii: de natura vegetala si de natura animala. Cea vegetala se obtine de pe terenurile agricole care sun suprafete cultivate, unde se gasesc plante de cultura, dar si buruieni, si daunatori. Cea de origine animal provine de la animalele car sunt in viata adica lapte, oua, miere; si de la animale sacrificate carne sau piele.

8.3.2 Dezvoltarea intreprinderilor de procesare a materiei prime ecologic pureLa moment in RM nu se efectueaza prelucrarea materei prime cultivate pur ecologic, acest fapt micsoreaza posibilitatea obtinerii valorii adaugate ridicate. Apare necesitatea implementarii unor tehnologii modern, care ar putea permite procesarea materiei prime ecologic pure. Tehnologia inovationala prosupune asigurarea prelucrarii materiei prime ecologic pure a culturilor cerealiere, a fructelor si legumelor, existente in tara, in seturi de dejunuri uscate, diferite dupa continut. Pentru prima data in RM pe scara industrial a devenit posibila utilizarea metodei uscatoriei cu raze infrarosii a produselor alimentare. Procesul uscarii produselor alimentare presupune eliminarea surplusului de umiditate din semifabricate prin incalzire. Frucetele si legumele care sunt supuse prelucrarii termice in utilajul pentru uscarea produselor alimentare cu raze infrarosii, dupa gust, sunt asemanatoare cu cele proaspete. Produsele capata inca un sir de proprietati folositoare cum ar fi cele antiinflamatorii, antioxidante. Iradierile infrarosii neperisuloase pentru om, permit pregatirea mai buna a produselor pentru depozitarea indelungata, fara utilizarea ambalajului special si sunt folosite in cofetarie, produsele lactate, brutarie. Termenul de pastrare se mareste de citeva ori.