UNIVERSITATEA PETROȘANIFACULTATEA DE MINE

CATEDRA TOPOGRAFIE MINIERĂ

ÎNTOCMIREA DOCUMENTAŢIEI TOPO-CADASTRALE ÎN VEDEREA DEZMEMBRĂRII UNUI IMOBIL AFLAT ÎN UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ

TÂRGU-JIU,JUDEŢUL GORJ,ÎN CONFORMITATE CU LEGISLAŢIA ACTUALĂ

-LUCRARE DE DISERTAȚIE-

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC: AUTOR:

Prof . VERE IOIEL MĂRGULESCU RALUCA MARIA

PETROȘANI 2011

1

CUPRINS:

INTRODUCERE……………………………………………………………………………3Cap.1. CONDIȚIILE ȘI METODELE DE DETAȘARE ȘI PARCELARE……………41.1. Detaşarea printr-un punct obliga......................................................................51.1.1. Detașarea printr-un punct obligat într-un triunghi .......................................... 51.1.1.1.Procedeul analitic ...........................................................................................51.1.1.2. Procedeul trigonometric ................................................................................7 1.1.1.3. Procedeul grafic ............................................................................................91.1.2. Detașarea printr-un punct obligat în patrulater ...............................................101.1.3. Detașarea printr-un punct obligat în poligon ...................................................111.2. Detaşarea paralela cu o directie data .............................................................121.2.1. Detasarea paralela cu o directie dată, intr-un triunghi de la varf spre baza............................................................................................................................121.2.1.1.Procedeul analitic ...........................................................................................131.2.1.2. Procedeul trigonometric ................................................................................141.2.2. Detașarea paralelă cu o direcție dtaă, în triunghi, de la bază spre vârf………151.2.3. Detașarea paralelă cu o linie frântă dată, într-un poligon ………………..…..18Cap.2. DOCUMENTAȚIA NECESARĂ DETAȘARII ………………………………….22Cap.3. DATE GENERALE TÂRGU JIU ………………………………………………...23Cap.4. STUDIU DE CAZ ………………………………………………………………….26CONCLUZII …………………………………………………………………………………BIBLIOGRAFIE …………………………………………………………………………….

2

INTRODUCERE

In lucrările de cadastru, de organizare și de sistematizare a teritoriului se întâlnesc, în mod frecvent, probleme de detașare și/sau de parcelare prin metode numerice și metode grafice.

În lucrările de îmbunătățiri funciare, de organizare a terenurilor agricole, de sistematizare a centrelor populate, de aplicare a “Legii Fondului Funciar”, apare necesitatea de divizare a suprafețelor în parcele, sole, tarlale,trupuri si masive.

Ansamblul de operații topografice, efectuate pentru împărțirea unei suprafețe pe plan si pe teren, în două sau mai multe părți sau pentru detasarea unei suprafețe de teren dintr-o suprafață mai mare, cu respectarea normelor tehnice, economice si juridice, poartă numele de parcelare si respectiv detasare de suprafețe. Suprafețele rezultate se numesc parcele. Mai multe parcele formează un lot parcelar, iar planul pe care sunt trasate parcelele se numeste plan parcelar.

Calculul suprafețelor se face în scopul: cunoasterii ariei unui teritoriu sau a unei proprietăți, determinării suprafețelor ocupate de diferite folosințe, aflării suprafeței unui bazin hidrografic si pentru proiectarea lucrărilor de îmbunătățiri funciare si de construcții.

Suprafețele se vor calcula pe baza datelor culese din teren (distanțe si unghiuri), pe baza elementelor măsurate pe planul de situație (distanțe și unghiuri) sau pe baza coordonatelor rectangulare ale punctelor de hotar. Metodele de calcul ale suprafețelor sunt următoarele:1. Metode grafice;2. Metode semigrafice;3. Metode numerice;4. Metode mecanice.

3

Cap.1. CONDIȚIILE ȘI METODELE DE DETAȘARE ȘI PARCELARE

Prin detașarea unei suprafețe de mărime s dintr-o suprafață mai mare, de mărime cunoscută S, se înțelege determinarea pe plan topo-cadastral a liniei de detasare. Deci, prin această operațiune se detașează numai o anumită parte s dintr-o suprafat de teren S, iar cealaltă parte rămâne neafectată.

Prin parcelarea unei suprafețe de mărime cunoscută s se efectuează împărțirea unei tarlale sau a unei parcele, în mai multe suprafețe egale sau inegale s1 , s2 , … … … sn , prin determinarea unor linii de parcelare parlele sau perpendicular la una din laturile tarlalei sau parcelei considerate.

Din punct de vedere practice, operțiile de detașare și/sau de parcelare se rezolvă, mai înâi, în faza de birou, unde se întocmește proiectul sau planul-parcelar și apoi, în faza de teren, în care se trasează elementele unghiulare și liniare ale proiectului de parcelare a unei suprafețe de teren agricol. Pentru rezolvarea prblemelor de detașare și/sau de parcelare a terenurilor agricole, trebuie să fie respectate, pe de o parte, normele tehnice, economice și juridice în vigoare, iar pe de altă parte, se impugn o serie de condiții de exercitare și anume: Condiția de suprafață, prin care se stabilește mărimea suprfeței s, care trebuie sa fie

detașată dintr-o suprafață cunoascută S, sau a suprafețelor s1 , s2 , … … … sncu codișia închiderii lor pe suprafața dată S.

Condiția de detașare și/sau de parcelare, prin care se indică direcția liniei de detașare și punctual obligat pe unde trebuie să treacă această dreaptă și, respective, a liniilor de parcelare.

În lucrările de detașare și/sau de parcelare se întâlnesc , în mod frecvent , următoarele condții de execuție a detașărilor: Dreapta de detașare să treacă printr-in punct dat, care poate fi situate pe conturul

suprafeței, în interiorul sau în exteriorul acesteia; Dreapta de detațare să fie parlelă sau perpendicular la o latură a conturului suprafeței S

sau la o direcție oarecare; Dreapta de detașare trebuie să realizeze un raport de proporționalitate, ceea ce

conduce la detașări proporționale.Rezolvarea propriu-zisă a detașărilor și parcelărilor se efectuează prin metode

numerice sau grafice, în funcție de documentația cartografică existent și de precizia impusă acestor lucrări.

Metodele numerice se aplică la scările 1:2000; 1:5000 și 1: 10000, și, în general, pentru toate suprafețele cu vârfurile poligoanelor de coordinate rectangular cunoscute. Calculul numeric al detașărilor și parcelărilor se rezolvă prin procedeul analytic sau trigonometric.

4

Prin procedeul analytic se determina din punct de cedere principal, coordonatele rectangular plane (X,Y) ale unui punct pe segment, în funcție de coordonatele cunoascute ale capetelor unei laturi a poligonului considerat.

Prin pocedeul trigonometric se determină mai întâi coordonatele polare plane (Ɵ, d) ale punctului necunoscut, care constituie în același timp și elemente de trasare pe teren a planului parcelar și apoi coordonatele rectangular (X,Y).

Metodele grafice se aplica pe palnurile recatngulare al scările 1:500, 1:1000, 1:2000, întocmite prin metode grafice, la care nu se cunosc coordonatele rectangular ale punctelor de pe conturul diferitelor tarlale cadastrale. Elementele necesare de calcul a detașărilor și/sau parcelărilor se determină graphic cu ajutorul scării planului iar rezolvarea practică se face, de asemenea, prin diferite metode și procedee geometrice.

1.1. Detaşarea printr-un punct obliga

Detașarea unei suprafete s printr-o dreapta care trebuie sa treaca printr-un punct obligat, se intalneste in cazul suprafetei S a unui triunghi, patrulater sau poligon.

1.1.1. Detașarea printr-un punct obligat într-un triunghi.

Se rezolva, mai intai, detasarea printr-un punct obligat intr-un triunghi, deoarece detasarea printr-un punct obligat din diferite poligoane, se reduce, in final, la detasarea intr-un triunghi. In acest sens, se mentionează ca, pentru diferite cazuri de generalizare, detașarea se poate rezolva numai pentru triunghi. Pentru rezolvarea practică, se aplică metodă numerică sau grafică, prin utilizarea procedeului analitic sau a procedeului trigonometric si, respectiv, metoda grafica, prin folosirea diferitelor procedee grafice.

1.1.1.1.Procedeul analitic. Se consideră un triunghi 123, prin coordonatele rectangulare plane (X,Y) ale

vârfurilor respective, de suprafața S și se cere să se detaseze o suprafață s cu conditia ca linia de detasare sa treaca prin varful 2 al triunghiului.

Fig. .1 Detașarea unei suprafețe de teren printr-un punct obligat procedeul analytic

Deci, trebuie să se determine coordonatele rectangulare ale punctului P (Xp;Yp), ca

punct pe segmentul 13 , în așa fel încât suprafața triunghiului 12P să fie egală cu suprafața de detașare s.

5

Determinarea coordonatelor punctului P se face cu ajutorul relațiilor:X p=X1+r ( X3−X1 )Y p=Y 1+r (Y 3−Y 1 )

Pentru calculul raportului r din relatiile de mai sus, se considera triunghiul 12P si 123, care au aceeasi inaltime si bazele pe aceeasi linie, de unde rezultă:

1 P13

=S12 P

S123

= sS=r

,in care:s - suprafața cunoscută, prin condiția de detașareS- suprafata triunghiului 123, ce se calculeaza cu ajutorul formulelor de calcul

analitic al suprafatelor, de forma:

2⋅S=∑i=1

n

X i (Y i+1−Y i−1 )si

−2⋅S=∑i=1

n

Y i( X i+1−X i−1)

unde: i = 13 .Se verifica modul de determinare a coordonatelor punctului necunoscut P, prin una

din urmatoarele doua metode: se calculeaza din coordonate prin procedeul analitic suprafata triunghiului 12P, care

trebuie sa fie egala cu s; se calculeaza din coordonate suprafata triunghiului de eroare 1P3, care trebuie sa

fie aproximativ egala cu zero sau mai mica decat o toleranta T, ce se obtine cu ajutorul relatiei:

T=13⋅0 , 005⋅N2 [m2], unde

13 - este latura triunghiului 123; N - numitorul scăriiPentru aplicarea pe teren, a punctului de detasare P, in vederea obtinerii suprafetei

s, se calculeaza distanta d=1 P , cu relatia 1 P = r13 sau din coordonatele punctelor 1 si P.Exemplu de calcul numeric, prin procedeu analitic:Se cere să se detașeze o suprafață s=1,7500 ha din suprafața unui triunghi 123,

cunoscută prin coordonatele rectangulare ale vârfurilor sale, redate mai jos, cu condiția ca dreapta de detașare să treacă prin punctul 2 al triunghiului dat (fig.1)

X1=8120,13 m, Y 1=5244,61 mX2=8390,52 m, Y 2= 5372,61 m

X3=8175,63 m, Y 3=5543,36 mSe calculează suprafața triunghiului 123 din coordonate, (tab.1)

6

Nr. Pct.

Coordonate rectangulare

Suprafața calculată Schița triunghiului 123

X Y S[m] [m] [m²] -

3 8 175, 63 5 543, 36

1 8 120, 13 5 244, 61

2 8 390, 52 5 372, 61 2S = 73675,0130

3 8 175, 63 5 543, 36 -2S = - 73675,0130

1 8 120, 13 5 244, 61 S = 36837,5065

Se exprimă raportul r =sS=17500,0000

36837,5056=0,475059

Se determină coordonatele rectangulare ale punctului P cu relațiile:

X p=X1+r ( X3−X1 )=8230 , 13+0 , 475059∗(8173 , 63−8120 , 13 )=8146 , 49 m

Y p=Y 1+r (Y 3−Y 1 )=5244 ,61+0 , 475059∗(5 ,36−5244 , 61)=5386 ,53 m

Pentru verficare, se calculeză din coordonatele rectangulare plane (X,Y) suprafața rezultată în urma detașării S12 P=17 499,835 m2 sau S12 P≅ 1,7500 ha, care este aproximativ egală cu suprafața de detașare s = 1,7500 ha, stabilită prin condiția de suprafață.

În mod asemănător, se poate efectua controlul modului de rezolvare a detașării și prin calculul din coordonate al suprafeței triunghiului de eroare :S1 P 3=0,7550 m2, care trebuie să îndeplinească condițiile : S1 P 3 ≤ T , unde toleranșa se obține cu relația:

T = 13∗0,005 m

2 =

303,86∗0,005 m2

=0,7596 m2

Pentru trasarea pe teren a punctului P, ce s-a determinat ca punct pe latura 13 , se calculează distanța 1 P , cu relația:d = 1 P=r∗13=0,475059 * 303,86 = 144,35 m

1.1.1.2.Procedeul trigonometric. Pentru determinarea prin procedeul trigonometric a pozitiei punctului P de pe

segmentul 13 se calculeaza, mai intai, in functie de coordonatele rectangulare ale varfurilor

triunghiului dat orientarile laturilor 12si13si distanta 12 .

7

Fig. 2 Detașarea unei suprafețe de teren printr-un punct obligat procedeul geometric

Orientarile laturilor 12si 13 se obtin pe baza relatiilor:

θ12=arctgY 2−Y 1

X2−X1 si θ13=arctg

Y 3−Y 1

X3−X1

iar diferența celor două orientari rezulta unghiul α=θ13−θ12 , care se foloseste in calculele ulterioare. Din punct de vedere practic, distanta D12, se poate calcula cu urmatoarele formule:

D12=ΔX12

cosθ12

=ΔY 12

cosθ12

=√ ΔY212+ ΔY 12

2

In triunghiul 12P se duce inaltimea h pe baza12si se considera relatia de calcul a

suprafetei triunghiului respectiv: S12 P

D12⋅h

2 , de unde se determină:

h=2 S12 P

D12

= 2 sD12 in care,

S12P=s’ este suprafata de detasare.

Se observa ca, prin ducerea inaltimii h pe latura 13 , se formeaza triunghiul 1P‘P, unde se poate deetrmina lungimea segmentului D1P =d, cu ajutorul relatiei:

d= hsin α

în care se înlocuieşte expresia h şi rezultă: d= 2 s

D12⋅sin α .

In funcţie de orientarea laturii 13 pe care se află punctul necunoscut P(XP,YP) şi de distanţa dintre punctele 1 si P, se calculează coordonatele punctului P, ca punct radiat:

X P=X1+d⋅cos θ13 si Y P=Y 1+d⋅cosθ13

verificarea modului de calcul a coordonatelor punctului P se poate face prin determinarea suprafetei S12P din coordonatele, care trebuie sa fie egala cu suprafata de detasare s.

Aplicarea pe teren a detasarii se poate face prin metoda coordonatelor polare, din farful cunoscut 1 al triunghiului 123, de unde se traseaza pozitia punctului P.

Exemplu de calcul numeric, prin procedeul trigonometric.

8

Se consideră același triunghi 123, folosit și în cazul procedeului analitic, din care, se cere să se detașeze o suprafață s = 1,7500 ha. Printr-o dreaptă de detașare ce trece prin vârful 2 al triunghiului dat și se sprijină pe latura 13în punctul P.

Pentru rezolvarea pe cale trigonometrică a coordonatelor punctului p, se determină, într-o primă etapă orientările și respectiv distanțele D12și D13, în cadrul tabelului 2.Nr. Pct.

Coordonate absolute Tg sau ctg Orintarea

Distanța

X Y Ɵ D[m] [m] - [g c cc] [m]

1 8 120,13 5 244,16 Tg0,473390 18 14 71 299,162 8 390,52 5 372,61

∆ +270,39 +128,001 8 120,13 5 244,61 Ctg

0,185774 88 30 66 303,863 8 175, 63 5 543, 36∆ +55,50 +298,75

În etapa a doua de calcul se determină înălțimea h, unghiul α și distanța D1 P=d cu ajutorul relațiilor:

h = 2 sD12

= 2∗17500,00

299,16 = 116, 99 m

α = Ɵ13 - Ɵ12 = 88g ,3066−28g ,1471 =60g ,1595

d = h

sin α =

116,99

sin 60g , 1595 = 144,34 m

Pe baza elementelor determinate în primele două etape se calculează coordonatele rectangulare plane ale punctului P:

X P=X1+d∗cos θ13=8120,13+144,34∗cos 88g , 3066=8146,49 m

Y P=Y 1+d∗sin θ13=5244,61+144,34∗cos 88g , 3066=5386,53 m Rezultatele obținute pentru coordonatele punctului p, în cazul rezolvării

trigonometrice sunt identice cu cele de la rezolvarea analitică a detașării printr-un punct, obligat, într-un triunghi.

1.1.1.3. Procedeul grafic. In cazul triunghiului 123, folosit anterior la rezolvarea analitica si trigonometrica a

detasarii unei suprafete s printr-un punct obligat, se aplica si procedeul grafic de calcul pentru situatiile cand nu se cunosc coordonatele varfurilor.

9

Fig..3. Detașarea unei suprafețe de teren printr-un punct obligat procedeul grafic

Pentru obtinerea elementelor de calcul ale detasarii prin procedeul grafic se vor efectua urmatoarele operatiuni:

se măsoară pe planul topo-cadastral intocmit la scara 1:N distanta grafica d12, care se

transforma in distanta corespunzatoare din teren cu relatia:D12=

d12(mm)1000

⋅N;

se calculeaza inaltimea h a triunghiului de detasare 1-2-P, de suprafata S12P=s, cu formula:

h= 2 sD12 ;

valoarea numerica din teren a inaltimii h, obtinuta cu formula de mai sus, se reduce mai

intai la scara planului 1:N, apoi se aplica pe o perpendiculara ridicata pe latura 12 dintr-un punct oarecare;

se traseaza din capatul inaltimii h de pe plan, o paralela la latura 12 a triunghiului 123 care

va intersecta latura 13 , in punctul P, ce trebuie sa fie determinat prin detasare;

se uneste punctul determinat P, cu punctul cunoscut 2 si se obtine dreapta de detasare 2 Psi triunghiul 12P a carui suprafata s s-a cerut sa fie detasata din triunghiu 123.

Pentru trasarea pe teren, se masoara distanta grafica d1P, dupa care se transforma

in metri si se aplica pe aliniamentul laturii 13 .

1.1.2. Detașarea printr-un punct obligat în patrulater.

Se cere să se detașeze o suprafață s dintr-un patrulater 1234 definit prin coordonatele rectangulare plane (X,Y) ale vîrfurilor sale, printr-o dreaptă care să treacă prin punctul 2.

10

Fig. 4. Detașarea printr-un punct obligat în patrulater.

Pentru rezolvarea acestei detașări, se descompune patrulaterul dat în două triunghiuri prin trasarea diagonalei 24 și se calculează suprafața triunghiului S124 după care, se compară suprafața de detașare s cu suprafața S124. În cazul când suprafața s este mai mică decât suprafața S124rezultată că linia de detașare care trece prin punctul obligat 2 va intersecta latura 14 în punctul P. Deci, rezolvarea problemei se reduce la determinarea poziției punctului P de pe latura 14 . prinicpial, se observă că, detașarea suprafeței s din patrulaterul 1234, se reduce la detașarea acesteia din triunghiul 124, care se poate rezolva, în funcție de precizia necesară prin metode numerice sau grafice, cu utilizarea procedeelor analitice, trigonometrice și grafice .

1.1.3. Detașarea printr-un punct obligat în poligon.În cazul unui poligon 123456 definit prin coordonatele rectangulare plane (X,Y) ale

vârfurilor sale, se cere să se detașeze o suprafață s printr-o dreaptă care să treacă prin punctul 3 al poligonului dat.

11

Fig. 5 . detașarea printr-un punct obligat în poligon.

Pentru stabilirea direcției de detașare, se împarte poligonul 123456 în triunghiuri, prin unirea punctului 3 cu punctele 1, 6 și 5. Se calculează suprafața triunghiului 123, care se compară cu suprafața de detașare s și în cazul când S123<s, se calculează și suprafața tgriunghiului 136. Dacă suma suprafețelor triunghiurilor 123 și 136 estemai mare decât suprafața de detașare s, rezultă că linia de detașare care trece prin punctul 3 va intersecta latura 16 , într-un punct P, care urmează să fie calculat ca un punct pe segment.

Deci, se observă și în cazul poligonului 123456 că, detașarea suprafeței s se reduce la detașarea acesteia din triunghiul 136, care se poate rezolva pe cale analitică, trigonometrică sau grafică.

În ipoiteza folosirii procedeului trigonometric , se determină mai întâi suprafața s1, care trebuie să fie detașată din suprafața triunghiului 136, în vederea obținerii suprafeței s ce urmează să fie detașată din suprafața poligonului 123456. Pe baza figurii 5 se poate scrie:

S123+s1=s1, de unde rezultă,s1=s−S123

Pentru determinarea pe cale trigonometrică a coordonatelor punctului P (X P ;Y P) ca punct pe segmentul 16 , se vor efectua următoarele operațiuni:

Se calculează orientările și lungimile laturilor 13și 16 , iar din diferența celor două orientări, se va obține: α=Ɵ16−Ɵ13 ;

Se determină latura 1 P a triunghiului 13P, în funcție de elementele cunoscute în triunghiul respectiv: unghiul alăturat α, înălțimea h și suprafața s1=s−S123 pe baza formulei:

d = h

sin α=

2 s1/D 16

sin α=

2 s1

D16∗sin α Se exprimă coordonatele rectangulare relative și absolute ale punctului P, în

funcție de distanța d = D1 P , dintre cele două puncte și de orientarea direcției 16 , cu relațiile :

12

X P=X1+∆ X1 P=X1+d∗cosƟ16

Y P=Y 1+∆ Y 1 P=Y 1+d∗sin Ɵ16.

Pentru verificare, se calculează din coordonatele suprafața S123 P care trebuie să fie egală cu suprafața de detașare s.

Aplicarea pe teren se poate face cu ajutorul elementelor de trasare (α, d), din punctul 1 al poligonului dat, de unde se va obține poziția planimetrică a punctului P.

1.2. Detaşarea paralela cu o directie data

Prin operatia de detaşare paralela, denumită şi parcelare paralela se intelege detasarea unei suprafete s sau a unor parcele mai mici, de suprafata s1,s2,…,s3, dintr-o suprafata mai mare S, in functie de configuratia terenului si de conditia de detasare paralela se pune conditia de detasare sau de parcelare. In lucrarile de detasare paralela se pune conditia ca dreapta de detasare sa fie paralela cu o latura a conturului suprafetei S.

1.2.1. Detasarea paralela cu o directie dată, intr-un triunghi de la varf spre baza.

Din triunghiul 123 cu coordonatele varfurilor cunoscute, se cere sa se detaseze o

suprafata s printr-o dreapta de detasare MN , paralela cu baza 13 a triunghiului dat, in care rezolvarea propriu- zisa se efectueaza de la varful 2 spre baza.

Fig.6. Detașarea paralelă la o direcție dată – procedeul analitic

Linia de detașare MN reprezinta latura din interiorul triunghiului dat, care limiteaza suprafata de detasat s. deci, se pune problema determinarii coorodnatelor rectangulare

plane ale punctelor M si N ca puncte pe segmentul 12 si respectiv, pe segmentul 23 , ce se poate rezolva prin procedeul analitic sau prin procedeul trigonometric.

1.2.1.1.Procedeul analitic.

13

Pentru calculul coordonatelor punctelor M si n, ca puncte pe segment se aplica urmatoarele relatii:

X M=X2+r1⋅( X1− X2 ); X N=X2+r2⋅( X3−X2 )Y M=Y 2+r1⋅(Y 1−Y 2 );Y N=Y 2+r2⋅(Y 3−Y 2 )

Se observa, in baza conditiei de detasare MN // 13 , ca triunghiurile 2MN si 231 sunt asemenea, deci se poate scrie:

2 M21

=2 N23

= MN13 , de unde rezultă: r1 = r2 = r .

Din aceeasi asemanare a triunghiurilor 2MN si 231 rezulta si urmatoarele rapoarte:S2 NM

S231

=2 M 2

212=2 N 2

232= MN 2

132=r 2

unde se vor introduce urmatoarele notatii:S2NM=s si S231=S, dupa care, relatia de mai sus se va scrie sub urmatoarea forma:

r=√ sS=2 M

21=2 N

23= MN

13Valoarea raportului r = r1= r2, obtinuta in functie de marimea suprafetelor s si S, se

inlocuieste in relatiile de calcul ale coordonatelor rectangulare ale punctelor M si N, care devin:

X M=X2+r⋅( X1−X 2) ; X N= X2+r⋅( X3− X2)Y M=Y 2+r⋅(Y 1−Y 2 );Y N=Y 2+r⋅(Y 3−Y 2 )

Pentru verificarea modului de calcul a detasarii se calculeaza din coordonate suprafata triunghiului 2NM, care trebuie să fie egală cu suprafata de detasare s.

In cazul in care se cere sa se detaseaze mai multe parcele de suprafata s din

triunghiul 123, ale caror laturi sa fie paralele cu baza triunghiului 13 , se folosesc aceleasi formule de calcul pentru raportul r, dar de fiecare data, se modifica valoarea suprafetei de detasare s si se va obtine:

r1=√ s1

S;r2=√ s2

S; . .. ;rn=√ sn

S , în care , se consideră: s1=s, s2=2s, …,sn=ns.În continuare, se determină, în mod asemanator, coorodnatele rectangulare (X,Y)

ale punctelor ce definesc de fiecare data, liniile de detasare M 1 N1 ; M 2 N2 ; .. . ; M n Nn ; , cu relatiile de mai sus, in care se vor introduce valorile r1, r2,…,rn.

1.2.1.2. Procedeul trigonometric.Se consideră aceleasi triunghiuri 123 prin coordonatele varfurilor sale, din care se

cere detasarea suprafetei s printr-o dreapta paralela la baza 13 , pe cale trigonometrica In cazul procedeului trigonometric , se determină atat coordonatele rectangulare

plane (X,Y) ale punctelor M si N, care definesc dreapta de detasare, cat si elementele liniare de detasare si respectiv, de aplicare pe teren: a 1,b1, c1 si h1 . Deci ,se vor introduce

14

urmatoarele notatii pentru laturi in triunghiul 123: 23=a ;13=b ;si 12=c in triunghiul 2NM.

2 N=a; MN=b ; 2 M=c ; si22 '=h .Pe baza coorodnatelor rectangulare ale varfurilor triunghiurilor 123 se calculeaza

orientarile si lungimile laturilor 12 ; 13si 32 , dupa care, cu ajutorul orientarilor , se

determina unghiurile α si β , din varfurile 1 si 3, cu relatiile:α=θ13−θ12 si β=θ32−θ31 ;

Fig. 7. Detașarea paralelă la o direcție dată – procedeul analitic

Se observa ca, unghiul α din punctul 1 este egal cu unghiul 2MN din punctul M, iar

unghiul β din punctul 3 este egal cu unghiul 2NM, din punctul N, deoarece directia de

detasare MN este paralela cu latura 13. Din triunghiul 2NM se obtine : M 2'=h1⋅ctg α si N 2'=h1⋅ctg β , iar pe baza lor se exprima MN=b 1=h1⋅(ctg α+ctg β )de unde rezulta:

h=b1

ctgα +ctg βPentru determinarea inaltimii h1 a triunghiului 2NM se exprima suprafata respectiva

cu relatia s=

b1⋅h1

2 sau 2s = b1.h1, in care se introduce relatia de mai sus a lui h1 si rezulta:

2 s=b1⋅b1

ctg α+ctg β sau 2 s=b1⋅

b21

ctg α+ctg β de unde se scrie:

b12=2 s⋅(ctg α+tg β )sau b1=√2 s (ctg α+ctg β )

In urma inlocuirii relatiei lui b, in relatia de mai sus a lui h, se obtine:

h1=b1

ctg α+ctg β=√2 s (ctg α+ctg β )

ctg α+ctg βSe considera triunghiurile dreptunghice 22’N si 22’M. in care se determina:

15

2 N=a1=h1

sin β si 2 M=c1=

h1

sin α

Cu ajutorul distantelor c1=2 M si a1=2 N , precum si a orientarilor laturilor 21 si 23 , se calculeaza coorodnatele punctelor M si N, care determina dreapta de detasare, pe abza formulelor de la metoda radierii:

X M=X2+c1⋅cosθ21 ; X N=X2+a1⋅cosθ23

Y M=Y 2+c1⋅sin θ21 ; Y M=Y 2+a1⋅sin θ23

Pentru control, se calculeaza din coordonate, suprafata triunghiului M2N, care trebuie sa fie egala cu suprafata de detasare s sau se determina, din coordonate orientarile

laturilor 2 M si 2 N , care trebuie sa fie egala cu cele ale laturilor 21 si 23 .In cazul detasarilor sau parcelarilor in serie, prin care suprafata triunghiului 123, se

imparte in mai multe parcele: s1,s2,…,sn, de la varful triunghiului catre baza, elementele de calcul necesare detasarii, se generalizeaza sub forma:

b i=√2 si⋅(ctg α+ctg β ) ;h1=

bi

ctg α+ctg β ; a1=

hi

sin α si c1=

hi

sin α

unde i= 1 , n ; iar suprafetele de detasare devin : s1=s; s2=2s ;…;sn = ns.Coordoantele punctelor M1,M2,…,Mn si respectiv,N1,N2,…,Nn, ce definesc dreptele de

detasare, se vor determina cu ajutorul relatiilor stabile pentru punctele M(XM,YM) si N(XN,YN), unde se vor introduce, in mod succesiv, valorile elementelor de detasare in serie:

bi; hi;ai; ci si si, unde i = 1 , n .

1.2.2. Detașarea paralelă cu o direcție dtaă, în triunghi, de la bază spre vârf.În cazul detașărilor sau parcelărilor care încep de la baza triunghiului spre vârf,

procedeele de calcul analytic sau trigonometric sunt relative asemănătoare, dar cu unele particularități.

1. Procedeul analitic. Se consider triunghiul 123 de coordinate cunoscute, din care se cere detașarea unei suprafețe s, printr-o dreaptă paralelă cu baza triunghiului, în sensul de la bază spre vârf.

16

Fig.8. Detașarea paralelă cu o direcție dată, în triunghi, de la bază spre vârf.Elemenetele de detașare se calculează, în mod analog, cu cele de la deteșarea

paralelă cu o direcție data, in triunghi de la vârf spre bază,, pe baza cărora se determină coordonatele punctelor M și N , cu formulele:

X M=X2+r∗( X1−X2 ) ; X N=X2+r∗( X3−X2 ) ;Y M=Y 2+r∗(Y 1−Y 2 ) ;Y N=Y 2+r∗(Y 3−Y 2) ;

în care : r = √ S−sS

, unde S = S123, iar s = S1 MN 3 este suprafața de detașare s.

2. Procedeul trigonometric. Pentru determinarea coordonatelor rectangular ale punctelor m și N , care defines linia de detașare MN paralelă cu baza 13, a triunghiului 123, se calculează, mai întâi, lungimile și orientările laturilor 12 ; 13 și 32.

17

Fig. 9.

Se introduce următoarele notații pentru laturile triunghiului 123: 12 = c; 13=b și 32 = a și 22' = h, pentru laturile trapezului 1MN3 se notează:

3 N=a1 ; 1 M=c1

MN=b1 ;13=bMM ' = NN ' = h -h1

Iar în mod analog se calculeză elementele de detașare:

2 SM 2 N = b1

2

ctg α+ctg β și

2 S123 = b2

ctg α+ctg β

Din figura 9 , se observă că: s = S123−SM 2 N , deci, pe baza celor două relații, se obține:

2s = 2 S123−2 SM 2 N = b2

ctg α+ctg β−

b12

ctgα +ctg β = b2−b1

2

ctg α+ctgβ , sau

b2−b12=2 s (ctgα+ctgβ ) , de unde rezultă:

18

b1=√b2−2 s (ctgα+ctg β )

Pentru calculul celor două înălțimi din triunghiurile M2N și 123 se aplică relațiile:

h−h1=b−b1

ctgα+ctg β ; c1=

h−h1

sin α și a1=

h−h1

sin β

În funcție de distanțele c1și a1 , precum și de orientările laturilor 12 și 32, se calculează coordonatele punctelor M și N, cu relațiile:

X M=X1+c1cos Ɵ12 ; X N=X3+a1cos Ɵ 32

Y M=Y 1+c1sin Ɵ12; Y N=Y 1+a1sin Ɵ32

Pentru control, se determină, în mod asemănător, suprafața trapezului 1MN3, care

trebuie să fie egală cu suprafața de detașare s. În cazul teașărilor sau parcelărilor în serie, elementele de detașare se deduc

cu ajutorul relațiilor:

b i=√2(S−si) (ctgα+ctgβ ) ; hi = b i

ctg α+ctg β

h−hi=b−b i

ctgα+ctg β ; c i=

h−hi

sin α și a i=

h−h i

sin β ; în care : i=1 , n ; S = S123 ;

iar suprafețele si devin :

s1=s ; s2=2 s ;… .. sn=ns

Calculul coordonatelor punctelor M 1, M 2, ……. , M n și N1, N2, ….. N n se efectuează cu relațiile folosite pentru punctele M (X M ;Y M) și N (X N ;Y N ¿, în care se introduce valorile determinate pentru b i;hi ;h−hi; ci și a i. Verificarea modului de determinare a detașărilor paralele în serie se face cu ajutorul coordonatelor punctelor ce defines suprafețele de detașare s1, s2, …. sn, a căror sumă trebuie să fie egală cu suprafața dată S123.

Detașarea paralelă a unei suprafețe sau parcelarea paralelă în serie, dintr-un patrulater sau trapez, cu o dreaptă paralelă sau cu linii paralele la o latură a acestora, se reduce la cazul triunghiului, iar rezolvarea propriu-zisă se poate face prin metoda numeric, cu folosirea procedeului trigonometric.

1.2.3. Detașarea paralelă cu o linie frântă dată, într-un poligon.Se dă poligonul complex 123456 prin coordonatele rectangular (X, Y) ale vârfurilor

sale, din care se cere să se detașeze o suprafață s printr-o linie frântă de detașare MPRN, paralelă cu conturul 1654 al poligonului (fig. 10)

19

Fig. 10

Detașarea paralelă în poligon se poate rezolșva prin metoda numeric cu utilizarea celor două pocedee de determinare sau prin metoda grafică.

1. Procedeul trigonometric. În figura 10 se observă că, linia frântă MPRN paralelă cu linia de contur 1654 a poligonului dat formează următoarele trei trapeze: 1MP6; 6PR5 și 5RN4 de suprafață totală egală cu suprafața de detașare s. punctual P de pe conturul liniei frânte s-a obținut la intersecția dreptei MP paralelă la 16 cu visectoarea 6 P a unghiului γ din punctual 6, iar punctual R, la intersecția dreptei PR paralelă la 65 cu bisectoarea 5 R a unghiului δ din punctual 5.

Se considerăurmătoarele notații ale suprafețelor, laturilor și unghiurilor celor trei trapeze: S1 MP 6=s1; S6 PR 5=s2; S5 RN 4=s3; 16=B1; 65=B2;54=B3;M M '=R R' =N N '= h; (înălțimea comună); unghiul M16 =α; unghiul 165 =γ ; unghiul 654 =δ și unghiul 54N =β.

2. Rezolvarea trigonometrică constă din determinarea cu ajutorul relațiilor de calcul de la metoda radierii planimetrice a coordonatelor rectangular ale punctelor M,P,R și N, care determină linia de detașare. În acest scop, se calculează, mai întâi, din coordonatele vârfurilor poligonului dat orientările și lungimile laturilor 12; 16; 65; 54; 43, apoi se determină unghiurile α , β , γ , δ după care urmează:

θ12=arctgY 2−Y 1

X2−X1; θ16=arctg

Y 6−Y 1

X6−X1; θ56=arctg

Y 5−Y 6

X5−X 6;

20

θ54=arctgY 4−Y 5

X 4−5; θ43=arctg

Y 3−Y 4

X3−X4; și distanțele 16=B1; 65=B2;

54=B3

În funcție de orientările laturilor ce formează unghiurile respective α , β , γ , δ se obține:

α=θ16−θ12 ; γ=400g−(θ61−θ65) ; δ=400g−(θ56−θ54) și

β=θ43−θ45

Lungimile segmentelor 1 M, 6 P,5 R, și 4 N, necesare pentru calculul coordonatelor se vor obține, pornindu-se de la formula general de calcul a ariei unui trapez:

S = (B+b)

2 * h, de unde se obține : 2S =(B+b)*h sau 2S = B*h + b*h, în care, baza

mică a trapezului se poate scrie în funcție de celelalte elemente cunoscute, sub forma:

b = B – h (ctg α + ctg β ),unde : B este baza mare a trapezului ; α șiβ – unghiuri pe care le formează baza mare cu laturile neparalele ale trapezului; h – înălțimea trapezului.

Se înlocuiește expresia lui b, în relația de calcul a suprafeței trapezului, în cazul general, și rezultă:

2S = 2Bh -h2( ctg α + ctg β), care se particularizează pentru cele trei trapeze, 1MP6; 6PR5 și 5RN4, prin următoarele relații:

2 S1=2 B1h−h2(ctgα+ctgγ2)

2 S2=2 B2h−h2(ctgγ2+ctg

δ2)

2 S3=2 B3h−h2(ctgδ2+ctgβ )

În urma însumării celor trei relații se obține expresia:

2(S1+S2+S3 ¿ = 2h (B1+B2+B3 ¿ - h2 (ctg α +2 ctgγ2+2ctg

δ2+ctg β¿, în care se introduce

notațiile:

21

S = S1+S2+S3 ; B = B1+B2+B3

și

m = ctg α +2 ctgγ2+2ctg

δ2+ctg β

și rezultă:

2S = 2Bh – mh2 sau mh2−2 Bh+2 S=O1m

.

Se observă că, s-a obținut o ecuașie de gradul doi cu necunoscuta h, care se va

scrie sub o altă formă în urma înmulțirii cu 1m

și a introducerii notațiilor t = Bm

și n = 2 Sm

h2−2 Bhm

+ 2 Sm

=0 sau h2−2th+u=0

Deci, în urma rezolvării ecuației de mai sus, se obține: h = t ±√ t2−u, din care, pentru calculele ulterioare se folosește valoarea cea mai mică:

h = t −√ t2−u

în funcșie de înalțimea comună h a celor trei trapeze din figura 10 și de unghiurile α , β , γ , δ calculate din orientările laturilor, se determină lungimile segmentelor necunoscute, cu relațiile:

1 M= hsinα

;6 P= h

sinγ2

;5 R= h

sinδ2

;4 N= hsin β

Pentru obținerea coordonatelor punctelor M, P, R și N , care defines linia frântă de detașare, se aplică relațiile de calcul de la metoda radierii, în funcție de lungimile segmentelor și de orientările laturilor respective, ce s-au calculate mai sus:

X M=X1+1 M cosθ12;Y M=Y 1+1 M sinθ12

X P=X6+6 P cosθ6 P;Y P=Y P+6 P sin θ6 P

X R=X5+5 R cosθ5 R ;Y R=Y 5+5 R sin θ5 R

X N=X4+4 N cosθ4 N ;Y N=Y 4+4 N sin θ4 N

22

Verificarea modului de calcul a detașări se face, în mod asemănător, prin determinarea din coordinate a suprafeței poligonului obținut în urma detașării, care trebuie să fie egală cu suprafața de detașare s.

Cap. 2. DOCUMENTAȚIA NECESARĂ DETAȘARII

Din punct de vedere tehnic, dezlipirea este operația tehnică de împărțire a unei suprafețe de teren înscrisă în cartea funciară în mai multe suprafețe egale/inegale.

Toate imobilele rezultate în urma dezlipirii trebuie să aibă acces la un drum sau să aibă îndeplinită condiția de servitute, dacă este cazul

Potrivit ordinului 634 din 2006 documentarea necesara pentru detasarea unei suprafete trebuie să conțină următoarele:

cererea de solicitare informatii si conventie, conform anexei nr. 1; cerere de receptie a documentatiei pentru dezlipire, conform anexei nr. 3; declaratie pe propria raspundere cu privire la instrainarea si identificarea

imobilului masurat, conform anexei nr. 5; extras de carte funciara pentru informare; descrierea lucrarilor topografice si geodezice; planul de amplasament si delimitare a imobilului sc. 1:200 - 1:5000 cu

propunerea de dezlipire , in doua exemplare; planurile de amplasament si delimitare pentru fiecare imobil care rezulta din

dezlipire - conform anexei nr. 11, in doua exemplare; masuratori efectuate in reteaua de indesire si ridicare si pentru ridicarea

detaliilor topografice, pentru fiecare imobil ce rezulta din dezmembrare, prin metode clasice, prezentate conform anexei nr. 14, sau prin tehnologie GPS;

calculul suprafetelor; descrierile topografice ale punctelor noi din reteaua de indesire si ridicare; dovada platii tarifelor pentru receptie si inscriere in cartea funciara. certficat de urbanism (rezultă mai mult de 2 loturi)

Operațiunea de dezlipire a imobilelor este considerată finalizată în momentul în care persoana care a verificat documentația validează operațiunea în baza de date grafică și textuală pe baza încheierii de înscriere în cartea funciară

Documentația se întocmește, pe suport analogic și pe suport digital, în formate standardizate care să permită tipizarea - conform modelelor din anexele prezentate și în formate care permit accesul și transferul de date.

Pentru dezlipirea unui imobil propietarul trebuie sa aduca geodezului copii xerox dupa actele de la prima inscriere in cartea funciara si cadastru. De asemenea trebuie sa aduca geodezului un extras dupa cartea funciara. Extrasul de carte funciara se redica de la Oficiul de Cadastru si costa 20 de lei. Ridicarea extrasului de carte funciara dureaza 5 zile lucratoare, fara ziua in care s-a depus cererea de rdicare a extrasului de carte funciara. Pentru detașare se taxeaza cate 60 de lei pentru fiecare bucata care se alipeste. Aceleasi taxe se percep si pentru dezlipirea imobilelor, in functie de numarul de imobile dezlipte.  Ridicarea documentatiilor de alipire sau dezlipire a unor imobile dureaza 14 zile

23

lucratoare de la depunerea actelor la Oficiul cadastral. Activitatea de dezlipire a unor imobile este reglementata de Regulamentul din 13/10/2006 privind continutul si modul de intocmire a documentatiilor cadastrale in vederea inscrierii in cartea funciara. Regulamentul a fost publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 1048 din 29/12/2006

Cap.3. DATE GENERALE TÂRGU – JIU

Municipiul Târgu Jiu poartă numele râului Jiu, pe care îl străbate și care în decursul timpului și-a mutat albia de la Delușorul Prejbei spre vest, formând trei terase ce constituie suprafața administrativă a localității. Vatră a unui sat dacic, înainte de cucerirea Daciei de către romani, teritoriul său era acoperit odinioară de mari suprafețe cu păduri sălbatice. El oferea astfel, un bun adăpost locuitorilor apărându-i împotriva năvălirilor străine.

Se intersectau aici importante artere de circulație care făceau legatura între Dunare, Transilvania și Banat. În preajma sa staționau unități militare romane, încartiruite în așezări fortificate. În timpul războaielor de cucerire a Daciei, o parte din armata romană, conform mărturiilor istorice, a trecut prin localitate. Eruditul om de cultură gorjean Alexandru Ștefulescu susține într-o lucrare a sa despre Târgu Jiu, că în vremea romanilor localitatea era un vicus, o stațiune comercială. Săpăturile efectuate pentru construirea liniei ferate Târgu Jiu - Rovinari au scos la iveală în partea de sud-est a orașului un mozaic, tiglă și cărămizi romane, precum și ceramică asemănătoare celei descoperite în apropierea castrului roman de la Bumbești-Jiu.

Orașul este menționat pentru prima oară în anul 1406 sub numele de "Jiul", într-o poruncă dată mănăstirii Tismana de către voievodul Mircea cel Bătrân. Tot în secolul al XV-lea, localitatea apare pentru prima dată în documente având calitatea de târg. Cu timpul, în izvoarele istorice apar și mențiuni ce indică o cristalizare a vieții orășenești. Orașul pomenit ca atare, de un document din anul 1611 dat de Radu Mihnea, este atestat ca organizare municipală, având la conducerea treburilor orășenești un jude și mai mulți pârgari. În secolele XVI-XVII, istoria orașului consemnează unele lupte ale locuitorilor săi cu vecinii, pentru hotărnicirea proprietății Târgu Jiului. Starea economică înfloritoare a unora dintre ei le permitea în timpul domniei lui Neagoe Basarab să-și cumpere noi suprafețe de pământuri.

În secolul al XVII-lea Târgu Jiu îndeplinește funcția de reședință a Gorjului. El a adăpostit adesea, în vremuri de restriște, pe unii domnitori ai țării cum ar fi: Mihai Viteazul, Matei Basarab, Constantin Brâncoveanu. În anul 1631 orașul a fost teatrul conflictului dintre trupele boierului Matei Basarab și cele ale lui Leon Vodă Tomșa. În anul 1716, la Târgu Jiu și Bengești au fost înfrânte cetele trimise de către Nicolae Mavrocordat împotriva boierilor ostili turcilor. Împotriva acestui domnitor avea să se lanseze, în 1719 memoriul a 66 de boieri gorjeni către principele Eugeniu de Savoia în care se plângeau de fărădelegile boierilor Băleanu și Știrbei, partizani ai turcilor. La sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul celui următor, orașul este supus jafurilor unor bande turcești, pasvangii la 1800, cârjalii și adalăii la 1814-1815.

24

În prima jumătate a secolului al XIX-lea orașul este martorul unor evenimente însemnate. Astfel, la 21 ianuarie 1821 venind de la București, Tudor Vladimirescu ajunge la Târgu Jiu, unde găsește elemente favorabile marilor sale planuri, pe care le va susține câteva zile mai târziu pe Câmpia Padeșului. În anul revoluționar 1848, locuitorii orașului, în prezența reprezentanților guvernului provizoriu demonstrează împotriva Regulamentului Organic pe care îl ard pe Dealul Prejbei. Un episod aparte, în istoria bătăliilor de pe Jiu din toamna anului 1916, îl constituie lupta de la Podul Jiului din 14 octombrie 1916. "Aici - spune un document contemporan - bătrânii, femeile, cercetașii și copiii Gorjului au oprit năvala vrăjmașă, apărandu-și cu vitejie căminurile".

Din rândul populației gorjene s-a ridicat și tânăra eroină Ecaterina Teodoroiu originară din Vădeni, azi cartier al orașului, care și-a dat viața pentru apărarea pământului strămoșesc în timpul luptelor de la Mărășești din 1917. Pentru cinstirea memoriei acesteia, precum și a celorlalți eroi gorjeni în anul 1937 a fost realizat, sub conducerea lui Constantin Brâncuși, ansamblul monumental devenit celebru pe toate meridianele globului.

În perioada celui de Al doilea Război Mondial, ca urmare a ordinului generalului Ion Antonescu, din 12 februarie 1941, s-a construit la Târgu Jiu un lagăr de concentrare în care au fost închiși mii de evrei cu vărste între 18 și 60 de ani. Lagărul a funcționat până la 23 august 1944.

Așezare geografică.

Orașul este așezat în zona geografică a Subcarpaților Getici, în Depresiunea Târgu-Jiu - Câmpu Mare, una dintre cele mai întinse depresiuni subcarpatice intracolinare, între Subcarpații Gorjului la nord și Dealul Bran, la sud, la confluența Amaradiei Pietroasei cu Jiul. Se întinde pe o lungime de 13 km de la nord la sud și 10 km de la est la vest, pe ambele maluri ale Jiului.

Târgu Jiu se învecinează cu următoarele localități: Nord - comunele Stănești și Turcinești și cu orașul Bumbești-Jiu (Sadu) Est - comunele Bălănești și Scoarța Sud - comunele Dănești și Drăguțești Vest - Bălești și LeleștiPe teritoriul municipiului Târgu Jiu (reședință de județ a județului Gorj) sunt

amplasate și alte opt localități: Slobozia, Bârsești, Polata, Ursați, Drăgoeni, Iezureni, Preajba Mare, Romanești și jumătate din comuna Turcinești.

Clima.

Este temperat continentală de deal, cu 190 de zile fără îngheț, cu precipitații neuniform repartizate, cu vânt dominant dinspre nord, pe Valea Jiului. Temperatura aerului, variază în limite largi ca urmare a diferențelor mari de altitudine a reliefului. Mediile anuale sunt de 10,2° C la Târgu Jiu, în depresiune, de aproximativ 3° C pe munții cu altitudini mijlocii și de 0° C sau sub 0° C pe munții înalți

Conform datelor ultimului recensământ populația municipiului era de 96.641 locuitori, dintre care 96,79% români (93.546 persoane), 3,01% romi (țigani; 2.916 persoane) și

25

0,20% alte naționalități. Din punct de vedere religios, populația este majoritar ortodoxă (98,31% sau 95.008 credincioși).

Evoluția demografică la recensăminte:

.

26

Cap. 4. STUDIU DE CAZ

În prezentul studiu de caz se prezintă documentația necesară realizarii dezmembrări unui imobil situat în localitatea Târgu Jiu, în mai multe imobile.

Pentru realizarea dezmembrări s-au depus urmatoarele documente: cererea de solicitare informatii si conventie, conform anexei nr. 1; cerere de receptie a documentatiei pentru dezlipire, conform anexei nr. 3; declaratie pe propria raspundere cu privire la instrainarea si identificarea

imobilului masurat, conform anexei nr. 5; extras de carte funciara pentru informare; descrierea lucrarilor topografice si geodezice; planul de amplasament si delimitare a imobilului sc. 1:200 - 1:5000 cu

propunerea de dezlipire , in doua exemplare; planurile de amplasament si delimitare pentru fiecare imobil care rezulta din

dezlipire - conform anexei nr. 11, in doua exemplare; masuratori efectuate in reteaua de indesire si ridicare si pentru ridicarea

detaliilor topografice, pentru fiecare imobil ce rezulta din dezmembrare, prin metode clasice, prezentate conform anexei nr. 14, sau prin tehnologie GPS;

calculul suprafetelor; descrierile topografice ale punctelor noi din reteaua de indesire si ridicare; dovada platii tarifelor pentru receptie si inscriere in cartea funciara. certficat de urbanism (rezultă mai mult de 2 loturi)

27

CONCLUZII

Ansamblul de opera ii topografice, efectuate pentru împărțirea uneisuprafețe pe plan si pe teren, în două sau mai multe părți sau pentru detasarea unei suprafețe de teren dintr-o suprafață mai mare, cu respectarea normelor tehnice, economice si juridice, poartă numele de parcelare sirespectiv detasare de suprafețe. Pentru organizarea si sistematizarea teritoriului unei asociații sau societăți agricole cu capital de stat sau privat, trebuie să se țină seama de detaliile existente în teren si de următoarele indicații de proiectare: – suma suprafețelor parcelelor să fie egală cu suprafața totală;– fiecare parcelă să aibă acces la drum; – forma parcelelor se recomandă să fie dreptunghiulară sau trapezoidală, evitându-se laturi ce formează unghiuri mai mici de 50g, iar lățimea să nu fie mai mică de 1/4-1/5 din lungimea lor. Se vor evita formele de triunghi, patrulater neregulat, pentagon.– pe terenurile în pantă latura lungă a parcelei să fie orientată pe direcția curbelor de nivel. – limitele naturale ca: văile, culmile de deal, precum si drumurile publice vor fi folosite ca limite între parcele. – în jurul izvoarelor si fântânilor se lasă o zonă liberă, care să comunice cu un drum pentru accesul oamenilor si animalelor. Metoda grafică – se aplică atunci când planul a fost întocmit în urma măsurătorilor cu panglica si cu echerele, sau cu planseta si deci nu dispunem de coordonate, aplicându-se doar pe planuri efectuate la scări mari 1: 2000. Construcții grafice: - tarlalele mari de forma dreptunghiurilor sau pătratelor, se împart usor în figuri geometrice simple regulate, tot de formă dreptunghiulară. În cazul în care suprafețele de teren au alte forme geometrice, se detasează din suprafețele triunghiulare, trapezoidale sau paralelograme, suprafețe de mărime cunoscută si de forme geometrice regulate. Spre deosebire de detasarea grafică, la metoda prin procedee aritmetice si geometrice simple se ob in unele elemente ale parcelei. În comparație cu metoda grafică, metoda numerică este foarte precisă. Determinarea punctelor ce definesc linia de detasare se face prin calcule analitice si trigonometrice. În calculele de parcelare cel mai mult se foloseste procedeul analitic, deoarece toate se reduc la calculul unui punct pe segment. Procedeul trigonometric se foloseste mai ales la determinarea capului de drum si frânturii de drum. La metodele numerice determinarea punctelor ce definesc linia de detasare se face prin calcule analitice si trigonometrice. Cele mai importante metode de detasare utilizate în lucrările de cadastru sunt:

28

- detasarea paralelă într-un patrulater;- detasarea paralelă în serie într-un triunghi de la vârf spre bază; -detasarea paralelă cu o direc!ie dată într-un patrulater. Pe teren una dintre cele mai răspândite forme a parcelelor este cea trapezoidală, cea ce face ca detasările în trapez să fie unele dintre cele mai des utilizate metode de detasare. Procedeele cele mai reprezentative utilizate în cadrul acestei metode sunt: -Detasarea în serie în trapez, prin drepte paralele cu baza mare, - Detasarea în trapez prin drepte perpendiculare pe bazele acestuia - Detasarea paralelă cu o linie frântă dată într-un poligon. În final după ce s-au calculat coordonatele punctelor, se stie că linia de detasare este stabilită cu foarte mare precizie, iar în urma calculelor suprafața fiecărei parcele, trebuie să fie egală cu suprafa a propusă pentru a se detasa. Problema rectificării hotarelor apare atunci când două asociații sau două societăți agricole cu capital de stat sau privat, au hotarul de forma unei linii frânte sau sinuoase. Delimitarea si materializarea hotarelor teritoriilor cadastrale reprezintă condiția de bază a întocmirii si elaborării operațiilor cadastrale, fiind impusă de cerințele de ordin tehnic, administrativ si juridic, ale lucrărilor de cadastru funciar general. Operația de detasare sau parcelare impune următoarele condiții de respectat:1. – condiția de suprafață, care exprimă numeric suprafața ce trebuie detasată;2. – condț ia de detasare, care specifică direcția pe care trebuie să ourmeze linia de detasare. Problemele de detasare si parcelare cele mai frecvente sunt:a) când dreapta de detasare trebuie să treacă printr-un punct obligat;b) când dreapta de detasare trebuie să fie paralelă cu una din laturile suprafeței de detasat sau parcelat, ori la o dreaptă oarecare din interiorul suprafeței respective.

29

BIBLIOGRAFIE:

1. Călina A., si colab. - 2001 – Topografie generală cu elemente de cadastru agricol, Edit. Reduta, Craiova.

2. Călina A., si colab., - 1999 – Calculul si detasarea suprafe elor, Nivelmentul, Edit. Sitech, Craiova.

3. Leu I. si colab., - 2002 – Topografie si Cadastru, Editura Universul, Bucuresti.4. Mihăilă M. si colab., - 1995 – Cadastru General si Publicitate Imobiliară, Edit. Ceres,

Bucuresti.

30