Detectorul GEIGER - MŰLLER

Grad Claudia Md 32

Tubul Geiger-Muller este un tub de sticlă acoperit in interior de un strat conducător(catodul), care este umplut cu Argon sau Heliu, si are in

mijloc un fir conductor, care este anodul. Pe anod si catod se aplică o tensiune destul de mare, dar nu prea mare să nu inceapă descărcarea electrică, doar dacă o radiaŃie ionizantă este percepută de tub.

Din cauza radiatiei care apare in tub apare un curent care poate fi amplificat si

numărat(nr. de impulsuri).

Structura si functionarea tubului Geiger Muller

Tubul Geiger Müller

Acest aparat are două părti distincte. Prima parte este partea de tensiune mare, care este responsabil pentru generarea tensiunii pentru functionarea tubului, si contine amplificatorul. Cealaltă parte este partea digitală care este protejată de un optocuplor

(optocuplorul contine un led si un fototranzistor, in acest fel circuitul este separat). Partea

digitală este responsabilă pentru numărarea impulsurilor si pentru scrierea datelor pe ecran.

Structura Aparatului

Structura Contorului Geiger Müller (în stânga este partea de tensiune mare, iar în dreapta este partea digitală)

Detectorul Geiger-Müller este constituit din doi electrozi: catodul, cilindric, construit din metal, sticlă metalizată sau grafitată, iar anodul fiind un fir metalic subţire (de obicei din wolfram, cu diametrul de 0,1-0,2 mm), situat pe axa cilindrului.

Prin caracteristica unui detector Geiger-Müller se înţelege graficul care exprimă dependenţa vitezei de numărare n a detectorului de tensiunea aplicată acestuia, în condiţiile unui flux constant de particule ajunse la detector (viteza de numărare se notează cu n şi se dă în impulsuri pe minut).

CARACTERISTICA DETECTORULUI GEIGER-MÜLLER

La sporirea tensiunii aplicate detectorului peste valoarea UA , amplitudinea celor mai puternice impulsuri începe să depăşească pragul de

sensibilitate al numărătorului şi sunt înregistrate de acesta. Numărul de impulsuri

înregistrate creşte odată cu valoarea tensiunii, porţiunea

AB a caracteristicii corespunzând zonei de

multiplicare proporţională în gaz.

Peste valoarea a tensiunii caracteristica prezintă un

palier; în domeniul UB<U<UC,amplitudinea impulsurilor produse de

detector este practic aceeaşi, indiferent de tipul şi de energia particulelor

incidente, fenomen caracteristic funcţionării detectoarelor în regim

Geiger-Müller.

Există mai multe tipuri de detectoare Geiger-Müller: - cu gaze inerte şi vapori organici - sau gaze inerte şi halogeni Între electrozii detectorului Geiger-Müller se aplică tensiune

electrică continuă. Pătrunzând în volumul sensibil al detectorului, radiaţia nucleară interacţionează cu atomii gazului, pe care îi ionizează, creând astfel un anumit număr de perechi de ioni pozitivi şi electroni.

Ionii pozitivi sunt atraşi de catod. Ca rezultat în circuitul detectorului ia naştere un impuls electric

de scurtă durată care se anulează atunci când toţi electronii ajung la anod.

Tipuri de detectoare Geiger-Müller

Pericole Obiectele contaminate radioactiv devin la

rândul lor surse de radiaţii nucleare ceea ce presupune decontaminarea lor.

Cele mai sensibile organe umane la radiaţiile nucleare sunt organele hematopeice, ochii şi organele de reproducere, iar cele mai puţin

sensibile sunt mâinile şi picioarele