despre Salau
2
Salau (Stizostedion Lucioperca) Se gaseste preponderent in Dunare si baltile ei, dar si in raurile mari din tara noastra, in lacuri si bazine piscicole. Ii plac apele limpezi, apele cu suvoaie domoale si vartejuri linistite, bazinele, zonele unde fundul este tare, nisipos sau piatra. Se gaseste si la baza picioarelor de poduri, baraje, sub butucii scufundati, unde pandeste si ataca prada, formata din obleti, rosioare, babusti si chiar pui de mreana. In apele stagnante este mult mai greu de prins decat in cele curgatoare, fiind mult mai vigilent. Hrana consta in tot ce este de origine animala de sub apa – raci, broscute, viermi, insecte, preferand totusi pestisorii mentionati. In functie de marime, prefera anumite specii: exemplarele mari prefera obletii. Caracteristici: are corpul hidrodinamic, cu cap alungit si gura mare, prevazuta cu dinti pe ambele falci si numerosi altii pe cerul gurii. Prezinta doi canini pe ambele maxilare, cu care isi prinde prada. Are doua aripioare dorsale intrerupte si garnisite cu tepi. Culoarea este verde-cenusie pe spate, cu dungi mai inchise ce se pierd spre linia mediana, restul corpului fiind alb-argintiu metalizat. Atinge lungimi de 30-60 cm cu exceptii de 1 m si 7-8 kg. Ziua se gaseste pe fundul apei, dar si spre suprafata. Ataca din larg spre mal, la distante relativ mici de acesta, la cca. 5-6 m. Unelte folosite: lansete cu actiuni de pana la 60g in cazul momelilor vii, si semirigide de 15-30 sau 20-40g la naluci. Fire de buna calitate, cu grosimi intre 0,15-0,25mm, preferabil fluorescente si textile. Se recomanda pescuitul la twister, care este activ si necesita succesiuni de aruncari. La recuperare, prin modulari si manuiri de lanseta, se va incerca imitarea unei miscari cat mai reale a momelilor artificiale. Momelile vii trebuie lansate usor pentru a ajunge sub apa cat mai viguroase. Primavara si toamna sunt cele mai prolifice pentru pescuitul salaului. Vara il gasim in locuri umbroase sau in zile ploioase si innorate.
Transcript of despre Salau
Salau (Stizostedion Lucioperca)
Se gaseste preponderent in Dunare si baltile ei, dar si in raurile mari din tara noastra, in lacuri si bazine piscicole. Ii plac apele limpezi, apele cu suvoaie domoale si vartejuri linistite, bazinele, zonele unde fundul este tare, nisipos sau piatra. Se gaseste si la baza picioarelor de poduri, baraje, sub butucii scufundati, unde pandeste si ataca prada, formata din obleti, rosioare, babusti si chiar pui de mreana. In apele stagnante este mult mai greu de prins decat in cele curgatoare, fiind mult mai vigilent. Hrana consta in tot ce este de origine animala de sub apa – raci, broscute, viermi, insecte, preferand totusi pestisorii mentionati. In functie de marime, prefera anumite specii: exemplarele mari prefera obletii. Caracteristici: are corpul hidrodinamic, cu cap alungit si gura mare, prevazuta cu dinti pe ambele falci si numerosi altii pe cerul gurii. Prezinta doi canini pe ambele maxilare, cu care isi prinde prada. Are doua aripioare dorsale intrerupte si garnisite cu tepi. Culoarea este verde-cenusie pe spate, cu dungi mai inchise ce se pierd spre linia mediana, restul corpului fiind alb-argintiu metalizat. Atinge lungimi de 30-60 cm cu exceptii de 1 m si 7-8 kg. Ziua se gaseste pe fundul apei, dar si spre suprafata. Ataca din larg spre mal, la distante relativ mici de acesta, la cca. 5-6 m. Unelte folosite: lansete cu actiuni de pana la 60g in cazul momelilor vii, si semirigide de 15-30 sau 20-40g la naluci. Fire de buna calitate, cu grosimi intre 0,15-0,25mm, preferabil fluorescente si textile. Se recomanda pescuitul la twister, care este activ si necesita succesiuni de aruncari. La recuperare, prin modulari si manuiri de lanseta, se va incerca imitarea unei miscari cat mai reale a momelilor artificiale. Momelile vii trebuie lansate usor pentru a ajunge sub apa cat mai viguroase.Primavara si toamna sunt cele mai prolifice pentru pescuitul salaului. Vara il gasim in locuri umbroase sau in zile ploioase si innorate.
Salau Vargat (Stizosteidon Volgense)
Caracteristici: lipsa caninilor de pe maxilare; are 8 dungi transversale bine delimitate, inchise la culoare si mai late. Prima aripioara dorsala este galben-portocalie. Lungimea 15-30 (rar 50 cm). Corpul puţin mai scurt decât la şalău, dar cu solzi mai mari. La noi se gaseste în Dunăre şi bălţile sale, în Razelm, în râurile interioare, convieţuind cu specia precedentă şi în mare, în faţa gurilor Dunării. Metodele de prindere si hrana sunt asemanatoare cu cele ale salaului. Lungimea minima admisa a salaului ce poate fi retinut dupa capturare este de 40 cm.
