Despre rugăciune la Avva Evagrie Ponticul

Evagrie Ponticul (345-399) a fost un monah şi teolog celebru din secolul al IV-lea. S-a

născut la Iborna, în Pont (de unde şi supranumele Ponticul). A fost hirotesit citeţ de Sfântul

Vasile cel Mare, hirotonit diacon de Sfântul Grigorie de Nyssa şi arhidiacon de Sfântul

Grigorie Teologul, pe atunci episcop de Nazianz. În anul 379 l-a urmat pe acesta din urmă la

Constantinopol, unde a şi predicat.

În urma unor intrigi obscure de la curtea împărătească este obligat să părăsească

Constantinopolul în 381 şi să se îmbarce pentru Ierusalim ca să scape de o arestare iminentă.

Aici este primit în mănăstirea Sfintei Melania cea Bătrână şi a lui Rufin de Aquilea (345-410),

pe Muntele Măslinilor.

La îndemnul Sfintei Melania pleacă, în 383, în Egipt, şi devine călugăr la Nitria, sub

îndrumarea Sfântului Macarie cel Mare. Mai târziu se retrage la Chilii (Kellia), un loc şi mai

singuratic, unde îşi duce viaţa de monah recopiind manuscrise pentru călugări până la moartea

sa, în 399. 1A fost condamnat ca origenist la Sinoadele V, VI si VII ecumenice.

Pe parcursul vieții a scris exclusiv sau aproape exclusiv pentru monahi:- „Antierheticos”

- în opt cărți. Tratatul se ocupa cu cele opt păcate capitale: lăcomia pântecelui, desfrânarea,

iubirea de arginți, tristețea, mânia, trândăvia, slava deșartă, mândria.

     - „Monahul sau Despre viața practică” - în 100 de capitole

     - „Gnosticul sau Către cel vrednic de gnoză” - în 50 de capitole.

     - „Șase sute de probleme prognostice sau gnostice” - se pastreaz intr-o versiune siriaca.

Evagrie a scris si opere mai mici: -„Monahilor traitori in viata de obste sau in adunari”

     - „Catre o fecioara afierosita lui Dumnezeu”.

I se atribuie lucrări precum :”Despre nepatimire” , 68 „Scrisori” , „Despre rugaciune” ,

„Despre gandurile rele”. 2

1 http://ro.orthodoxwiki.org/Evagrie_Ponticul accesare la 22.11.2009 ora 23:03:232 http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/parinti-scriitori-bisericesti/evagrie-ponticul-81466.html accesare la 23.11.2009 ora 15:30:24

Capetele sale desspre rugăciune sunt atribuite în Patrologia Greacă Sfântului Nil Sinaitul

dar Părintele Dumitru Stăniloaie în volumul 1 din Filocalia Românească îi atribuie cele 153

de capete despre rugăciune Avvei Evagrie Ponticul.3

Evagrie împarte viața spirituală în activă și contemplativă sau gnostică. Viața activă este

numai pregatirea pentru cea gnostica. Toată strădania omului trebuie să ducă la cunoaștere sau

la gnoză, a cărei încoronare este contemplarea Sfintei Treimi. Rostul ascezei este să înlăture

piedicile ce stau în calea cunoașterii, prin curățirea sufletului de patimi.

Treapta cea mai de jos a vieții contemplative este "gnoza naturală". După ea urmează

"teologia", gnoza cea mai înaltă, contemplarea Sfintei Treimi, care e și treapta "rugăciunii

curate".4

Cunoașterea lui Dumnezeu, ca țintă supremă a vieții duhovnicești, nu se realizează prin

cugetare discursivă. Cel curațit ajunge până la o cunoaștere intuitivă a Lui, în lumina

sufletului îndumnezeit. În timpul rugaciunii, sufletul contemplativului este asemenea cerului,

în care strălucește lumina Sfintei Treimi. Dar pentru acestea se cere o curățire de toate

patimile și de toate gândurile în legătură cu ele.

Se cere și o curățire a minții, vârful cunoscător, sau ochiul sufletului. Mintea mai

pastrează chiar și numai gânduri nestrăbătute de patimi, ea poate cunoaște prin ele pe

Dumnezeu în chip mijlocit. Dar dacă vrea să ajungă la vederea Sfintei Treimi, trebuie să se

curețe și de aceste gânduri, ca să devină cu totul pură. La această stare nu poate ajunge decât

prin harul lui Dumnezeu alături de efortul personal de rugăciune. În cunoașterea aceasta a lui

Dumnezeu nu e nimic care să se întipărească în mintea omului. De aceea mintea trebuie să se

elibereze de orice întipărire a lucrurilor si înțelesurilor lor.

Cunoasterea lui Dumnezeu e dincolo de orice chip. Cunoașterea aceasta e simplă,

necompusă, indescriptibilă, fără imagini. Este o cucerire a minții de catre nemărginirea Celui

infinit. Dar această cunoaștere are și altă latura. Când lumina dumnezeiască răsare în minte,

aceasta se vede pe sine insăși. Vederea proprie este o condiție a desăvârșirii minții. Astfel

mintea în vremea rugăciunii se vede pe sine, strălucind ca safirul și ca cerul, ca locul unde s-a

coborât Sfânta Treime.5

3 Evagrie Ponticul, Cuvânt despre rugăciune, în “Filocalia” volumul 1, ediția a 2 a, Sibiu 1947, p.834 http://www.filocalia.ro/referate/13/Scrieri/Evagrie_Ponticul accesare la 23.11.2009, ora 16:00:505 Ibidem, accesare la 23.11.2009, ora 17.15:23

Cele 153 de capete despre rugăciune a Avvei Evagrie aparțin genului epistolar și acesta

compară capetele despre rugăciune cu cei 153 de pești prinși de apostoli la porunca

Mântuitorului și trimite aceste capete în “coșul dragostei” celui ce le ceruse.6

Rugăciunea, în concepția lui Evagrie este de două feluri, practică și contemplativă, astfel o

parte “ pe care poţi pune mana şi aceasta este cantitatea, iar alta este inţelesul , sau

calitatea”7.Toate sunt îndoite, au două laturi și tocmai datorită acestui lucru “una sporește pe

cealaltă”8

Avva Evagrie stabilește premisa de bază valabilă pentru orice creștin, nu numai pentru

monahi ci și pentru mireni : „Rugăciunea este vorbirea minții cu Dumnezeu.”9 Pentru a ajunge

însă la a vorbi cu Stăpânul nemijlocit, mintea omului nu trebuie să mai păstreze nimic lumesc

și asemenea poruncii date lui Lot la ieșirea din Sodoma, nu trebuie “ să se uite îndărăt”10.

Mintea trebuie să se întindă până la tronul Stăpânului și să uite de sine însuși pentru a putea

sta de vorba cu Stăpânul ei,pentru a putea intra în comuniune cu El.

Avva Evagrie stabilește condițiile rugăciunii în sensul că aduce în prim planul

rugătorului atât condițiile cât și efectele rugăciunii curate.

Pentru a se putea ruga, a vorbi cu Dumnezeu, orice om are nevoie să-și curățească

mintea sa de orice gând pătimaș.Aceasta este o condiție principală pentru a putea vedea și

simți pe cel mai presus de înțelegere și mai presus de orice simț.11

Ceea ce urmează înlaturării gândurilor pătimașe este tocmai cererea în rugăciune a

darului lacrimilor însă tocmai prin aducerea permanentă a răului savârșit și prin învinuirea

plină de sentimentul căinței a propriei persoane.Cererea lacrimilor se face tocmai pentru a

despietri inima și pentru “ să inmoi sălbătăcia ce se află in sufletul tău”12.

Rug[ciunea cu lacrimi este rugăciunea stăruitoare despre care se vorbește în Sfânta

Scriptură și este rugăciunea care îi place Stăpânului pentru împlinirea oricărei cereri,însă totul

făcut cu smerenie, condiție nemijlocită a actului de rugăciune, pentru a nu ne înălța pe noi

înșine și mânia pe Stăpânul.13

Ispita care vine în rugăciune este ispita grijilor vieții, a gândurilor diferite fie bune fie

rele dar inspirate minții doar pentru a o scoate din rugăciune.Sfatul pe care Avva Evagrie îl dă

6 Evagrie Ponticul, Cuvânt despre rugăciune, în “Filocalia” volumul 1, ediția a 2 a, Sibiu 1947, p.837 Evagrie Ponticul, Cuvânt despre rugăciune, în “Filocalia” volumul 1, ediția a 2 a, Sibiu 1947, p.848 Ibidem9 Ibidem p.8510 Ibidem 11 Ibidem12 ibidem13 Ibidem, p. 86

este “Luptă-te să-ţi ţii mintea in vremea rugăciunii, surdă și mută, şi te vei putea ruga”14.

Gândurile acestea fără de rânduială pot fi alungate doar prin insistență asupra rugăciunii și

prin aducerea aminte a poruncii dumnezeiești cu privire la Rugăciune și îndată ispitele vor

înceta.

Calitățile rugăciunii sunt multiple și sunt enumerate de Avva Evagrie din experiența sa

de rugător experimentat. Rugăciunea este, astfel, rodul blândeții omului și al lipsei mâniei

asupra aproapelui dar și rodul mulțumirii și bucuriei sufletești.Rugăciunea are ca efect imediat

alungarea întristării și a descurajării ca efecte ale demonicelor ispite.15

Lepădarea de sine însuși este condiția esențială a rugăciunii neîmprăștiate și condiție a

desăvârșirii după Sfânta Scriptură.Dacă există lepădare de sine și neosândire a aproapelui

atunci rugăciunea dă roade.Mânia asupra aproapelui întunecă rugăciunea celui ce se roagă și o

tulbură tocmai de aceea Avva Evagrie sfătuiește a evita mânia astfel: “Inarmandu-te impotriva

maniei, nu vei suferi niciodată pofta, căci aceasta dă mancare maniei; iar mania turbură ochiul

minţii, intinand starea rugăciunii”16

Chiar dacă uneori ne rugăm bine și avem mult folos sufletesc și uneori ne rugăm cu

foarte multă osteneală și ni se pare că nu avem nici un folos Avva Evagrie, ca un bun

cunoscător al Sfintei Scripturi, ne îndeamnă să stăruim în rugăciune deoarece doar “celui ce

bate i se va deschide”17.Rugăciunea trebuie făcută pentru a ni se împlini voia noastră ci pentru

a împlini voia Lui Dumnezeu căci voia noastră nu “se acopere întru totul cu voia Lui

Dumnezeu”.18 Cererea “Facă-se voia Ta” este astfel imperativă pentru rugăciune.19

Avva Evagrie socotește pe Dumnezeu ca pe Binele Suprem și consecința imediat

următoare a acestui atribut dumnezeiesc este tocmai faptul că Dumnezeu ni le dă pe toate cele

bune atunci când le cerem, manifestându-și capacitatea Sa de Dumnezeu Proniator, purtător

de grijă asupra creației Sale. Chiar dacă nu primim întotdeauna ceea ce ne dorim în cererea

noastră din rugăciune trebuie să avem în vedere faptul că nimic nu este mai presus decât a

vorbi cu Dumnezeu și a petrece împreună cu El răpit fiind în actul rugăciunii.20

Cererea noastră în rugăciune trebuie să urmărească un traiect bine stabilit. Prima dată

trebuie să ne rugăm pentru curățirea de patimi, în al doilea rand pentru izbăvirea de neștiință

și uitare iar în al treilea rand pentru izbăvirea de toată ispita.Pentru a împlini dezideratul de

14Ibidem 15 Ibidem16 Ibidem p.8717 Mt 7,7, Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura IBMBOR, București 196818 Evagrie Ponticul, Cuvânt despre rugăciune, în “Filocalia” volumul 1, ediția a 2 a, Sibiu 1947 p.8819 Ibidem20 Ibidem

cerere de la Dumnezeu a dreptății și Împărăției Sale rugăciunea trebuie făcută cu simțirea

adică cu “adunarea cugetului, impreunat cu evlavie, cu străpungerea inimii, cu durerea

sufletului, cu mărturisirea greşalelor, cu suspine nevăzute”21

După incetarea rugăciunii, prin răbdare trebuie să așteptăm rodul acesteia căci „e firesc

să lucrezi și să păstrezi”22.

Rugăciunea duhovnicească este tocmai scopul războiului dintre om și diavol, pentru ei

fiind potrivnică și urâtă iar pentru noi fiind foarte folositoare și mântuitoare.23 Pentru a ne opri

de la rugăciunea curată, duhovnicească diavolii lucrează în om toate patimile( desfrânarea,

iubirea de arginți etc.)

Avva Evagrie dă și o definiție stării de rugăciune fără a tinde spre tendința de închidere

a unor realități dumnezeiești în concepte sterile : Starea de rugăciune este o dispoziţie

nepătimaşă, caştigată prin deprindere, care răpeşte mintea inţeleaptă spre inălţimea spirituală,

prin dragoste desăvaşită”24.

Rugăciunea nu se poate face fără prezența Duhului Sfânt în rugăciune iar dacă

rugăciunea se face cu prezența Lui Dumnezeu în ea atunci preamărirea Lui Dumnezeu nu se

mai face din făpturi ci din Însăși Ființa Lui Dumnezeu, din Dumnezeu spre Dumnezeu. Pentru

cei care contemplă pe Dumnezeu Avva Evagrie dă următorul sfat:” Dacă eşti teolog (dacă te

ocupi cu contemplarea lui Dumnezeu), roagă-te cu adevărat; şi dacă te rogi cu adevărat, eşti

teolog”.25

Avva Evagrie depreciază activitatea imaginației în cadrul rugăciunii, dând vreun chip

Lui Dumnezeu deoarece trebuie să ne apropiem nematerial, fără imagistică de Cel Imaterial.26

Un alt pericol pe care îl întâlnește rugătorul avansat în starea rugăciunii este acela pe

care ni-l amintește și Scriptura, și anume acela al transformării satanei în înger de lumină

tocmai pentru a ne umple de mândria vederilor celor sfinte și a ne pierde astfel prin aceasta.

Avva Evagrie accentuează și rolul important al cântării ca formă de rugăciune: „Psalmodierea

potoleşte patimile şi face să se liniştească neinfranarea trupului”27

21 Ibidem p.8922 Ibidem23 Ibidem24 Ibidem, p.9025 Ibidem p.9126 Ibidem p.9227 Ibidem p.94

Un alt pericol asumat care vine din partea vrăjmașului diavol este reprezentat prin

varietatea de înfricoșări, amenințări, ocări, loviri și diverse vătămări de acre nu trebuie să ne

temem ci să nu le băgăm în seamă cunoscând faptul că ne închinăm Dumnezeului Celui

Atotputernic, Căruia i se pleacă toate făpturile.

Prin rugăciune se dobândește starea îngerească:”Monahul se face prin rugăciune

asemenea

ingerilor.”28

Rugăciunea este vrednică de laudă doar atunci când este săvârșită calitatea ei nu cantitatea ei

iar “precum cel mai de preț dintre toate simţurile este vederea, aşa cea mai dumnezeească

dintre toate virtuţile este rugăciunea”29.

28 Ibidem p.9829 Ibidem p.102

Bibliografie

Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura IBMBOR, București 1968

Evagrie Ponticul, Cuvânt despre rugăciune, în “Filocalia” volumul 1,

ediția a 2 a, Sibiu 1947

http://www.filocalia.ro/referate/13/Scrieri/Evagrie_Ponticul

http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/parinti-scriitori-bisericesti/

evagrie-ponticul-81466.html

http://ro.orthodoxwiki.org/Evagrie_Ponticul