Cafeneaua Complexitatii – Luni 22 oct 2012; ora 19 30

On-line pe ustrem

(www.cafenea.complexity.ro)

Despre respiritualizare si

viată ca optimism tragic.

Perspectivă ecolonomică

Autori: Prof.univ.dr. Constantin Popescu

Prof.univ.dr. Alexandru Taşnadi

A. Primul Pas: Despre Noi

Prof.univ.dr. economist Constantin (Costică) Popescu

- fost profesor univ. titular la ASE Bucureşti;

- pensionat „de urgenţă” cu Legea „anti înţelepciune” a Guvernului

României din 2011;

- încă îndrumător de doctorat la ASE din Bucureşti, în „lichidare”, însă, tot

din perspectiva „anti înţelepciune”;

- colaborator prin contract cu ASE din Bucureşti ca profesor pentru

disciplinele: Microeconomie şi Macroeconomie; Economia Sectorului

Public şi Economia îngrijirilor de sănătate;

- îmi place să mă fălesc cu:

cei doi copii, Hortenzia (medic) şi Cristian (inginer);

o familie sănătoasă şi în armonie;

ocupaţia trăită, de profesor, pe care o iubesc;

două premii ale Academiei Române, unul obţinut înainte de 1989 şi

altul obţinut după acest an;

titlul de Profesor Bologna obţinut în anul 2009;

a fi coautor al primului manual de liceu pentru Economie, clasa a

XI-a de după 1989, valabil şi în prezent;

primul „volumaş” de economie în versuri, Farmecul Economiei;

regia filmului economic, Tranziţia şi întreprinzătorul român după

cartea, Tranziţia prin criză (în colaborare), de 1 oră şi 13 minute

subtitrat şi în limba engleză;

câteva lucrări de suflet: Preţul bucuriei de a trăi; Tranziţia la

economie umană (în colaborare); Creşterea care sărăceşte;

Raţionalitate şi speranţă. Paradigma întregului viu; Reconstrucţia

instituţional-spirituală a întreprinderii… (coautor şi în echipa de

coordonare); Respiritualizarea. Învaţă să fii OM (în colaborare);

Viaţa ca optimism tragic. Perspectivă ecolonomică.

Prof.univ.dr. cibernetician şi matematician Alexandru (Sandu) Taşnadi

- profesor univ. titular la ASE Bucureşti;

- îndrumător de doctorat la ASE din Bucureşti,

- profesor la ASE Bucureşti pentru disciplinele: Doctrine Economice, Relaţii

publice, Gestionarea crizelor mediatice, Principiile comunicării, Tipologii

ale succesului şi eşecului în afaceri, Comunicare în administraţia publică;

- mă simt bogat deoarece:

am o familie fericită, armonioasă;

mă mândresc cu un fiu Bogdan (Comisia Europeană, Bruxelles),

soţia lui Luminiţa şi doi nepoţei frumoşi, deştepţi şi sănătoşi;

îmi place ceea ce fac şi fac ceea ce-mi place;

am întâlnit spiritul recunoştinţei: două premii ale Academiei

Române (Petre S. Aurelian, respectiv Victor Slăvescu);

mi-am hrănit mintea cu: Metode şi modele de analiză economică

structurală, Mirajul neoclasicismului, Monetarismul, Noua

macroeconomie clasică, Universul teoriilor economice vol.I şi II,

Robert Mundell şi zonele monetare optime, Respiritualizarea. Invaţă

să fii OM, Fulguraţii teoretice şi aplicative despre succesul şi eşecul

în afaceri (toate în colaborare) şi inima cu : Rostiri de suflet, De

ce?, Şi ne iartă nouă..., Trepte spre lumină;

am dialogat cu iubitorii lui „homo economicus” oferindu-le peste

3000 de articole în ziarele „Cotidianul” şi „Ziarul Financiar”.

mi-am trimis vocea în eter susţinând peste 40 de emisiuni la Radio

Cultural, umblând cu ascultătorii pe „Traseele performanţei

economice”;

am colindat împreună cu prietenul Costică, sau singur, în numeroase

oraşe şi centre universitare vorbindu-le oamenilor despre

reîntoarcerea la sacru, la viaţa bazată pe valori, principii şi caracter;

ne-am făcut sute de prieteni care au înţeles că iubirea, cunoaşterea

autentică şi credinţa în certitudinea speranţei constituie soluţia

tuturor problemelor contemporane.

B. Al doilea Pas: despre ideile supuse dezbaterii şi reflecţiei oamenilor conştienţi

Respiritualizarea este procesul spre un alt OM, cu altă minte, conştiinţă şi

educaţie, subordonate sănătăţii întregului viu.

Actuala Criză Globală reprezintă o mare binefacere pentru om şi omenire că a

venit acum şi nu mai târziu!

Criza Globală este expresia „căderii omului”, evoluţiei neproporţionale a

lumii noastre: cunoaşterea ştiinţifică în „sus” iar moralitatea aplicării ei în

„jos”.

Modelul educaţional la scară globală este pe contrasens, vinovat de

externalităţile negative ale comportamentelor umane şi instituţionale care au

evoluat spre lăcomie, egoism egocentrist şi puterea „porcului viu”.

Respiritualizarea educaţiei înseamnă o altă filozofie şi practică a învăţării, care

să se realizeze prin iubire, pe baza valorilor „sănătăţii întregului viu”, a

armoniei universale.

Omenirea se află într-o nouă tranziţie de la „cultura libertăţii” la „cultura

libertăţii în răspundere”, de la „cultura exceselor şi deficitelor de

comportament” la „cultura armoniei comportamentelor umane şi

instituţionale”.

De la educaţia pe bază de „competenţe” la educaţia pe bază de „valori” –

izvorâte din armonia cu noi înşine, cu semenii, cu întregul viu.

Jurământul „profesorului” exprimă concepţia noastră, şi nu numai, cu privire

la o nouă educaţie (urmează Jurământul).

După Tolstoi, cunoaşterea adevărată realizată prin educaţie în iubire, trebuie

să înveţe omul să „trăiască viaţa în armonie”.

Funcţia de bază a educaţiei pe sensul vieţii şi pentru toată viaţa este să ne

înveţe să ne „autoguvernăm inteligent propria viaţă”.

După Einstein, educaţia trebuie să ne înveţe că numai o „viaţă trăită în slujba

altor vieţi merită trăită”.

Asigurarea gratuită a educaţiei de bază ca prioritate a pregătirii tinerei

generaţii pentru a învăţa să trăiască în armonie folosind cunoaşterea autentică,

experienţa de viaţă şi credinţa în certitudinea speranţei pentru BINELE

COMUN.

Transformarea organizaţiilor universitare în familii ale educaţiei în armonie cu

asigurarea amprentelor întregului viu necesare pregătirii în şi prin iubire:

pedagogică, umanistă, ştiinţifică, ecologică, culturală, tradiţională, spirituală,

sportivă, comunitară, naţional-statală, universală şi familială.

Respiritualizarea educaţiei urmăreşte omul din specialist, formarea de

personalităţi care să nu trăiască împotriva lor, să nu muncească împotriva lor,

să nu iubească împotriva lor! Aceasta este esenţa unei educaţii sănătoase de

care vorbea şi Krishnamurti.

Integrarea în modelul noii educaţii a tuturor purtătorilor de interese ce coexistă

şi se succed: individul uman, familia umană, comunitatea, organizaţia de

afaceri, societatea, religia – bazată pe credinţa în certitudinea speranţei,

omenirea ca un întreg viu.

Evaluarea în organizaţia educaţională la intrare şi la ieşire în baza unor

exigenţe ce ţin de ocupaţia de tip vocaţie, de competiţia cu noi înşine, de

nevoia de cooperare, şi nu de conflictul om contra om.

Transformarea şcolilor de pretutindeni din organizaţii dominatoare prin

ideologie şi profesori în parteneriate pentru educaţie la care să participe ca

responsabilităţi instituţionale toţi purtătorii de interese amintiţi.

Simplificarea procesului educaţional prin reducerea drastică a disciplinelor de

învăţământ, prelungirea timpului de educaţie şi selectarea specifică a

dascălilor pe baza unor criterii ce ţin de motivaţia alegerii unei asemenea

profesii ca şi de recunoaşterea universală a priorităţii meseriei de profesor.

Integrarea în managementul organizaţiei universitare a funcţiilor de vice

rector cu fericirea şi vice rector cu sănătatea întregului viu.

Introducerea în remunerarea dascălilor şi a criteriului reieşit din aprecierile

finale ale elevilor şi studenţilor, ca şi a criteriului ce rezultă din aprecierea

comunităţilor şi familiilor umane, organizaţiilor de afaceri şi societăţii.

C. Al Treilea Pas: curajul de a face „sex cerebral” în abordarea unui nou model

educaţional

Este nevoie ca toţi purtătorii de interese în educaţie să participe la dezbaterea şi

alegerea modelului educaţional închinat împlinirii vieţii în armonie cu sănătatea

întregului viu.

Mărirea timpului pentru educaţie şi nu reducerea lui, reprezintă cheia însuşirii

treptate prin iubire şi responsabilitate a cunoştiinţelor autentice, experienţei de

viaţă şi a credinţei în certitudinea speranţei.

Selectarea şi promovarea profesorilor pe baza valorilor ce preţuiesc prioritar

iubirea, libertatea în răspundere, solidaritatea umană şi comuniunea socială.

Construirea unor organizaţii educaţionale care să armonizeze interesele prezente

cu cele viitoare, ca generaţii ce coexistăm şi ne succedem.

Integrarea bisericii în armonizarea educaţiei, din perspectiva sănătăţii întregului

viu.

Asumarea responsabilităţii comunităţilor umane în promovarea învăţamântului

necesar autoguvernării umane inteligente, autoguvernării regionale şi guvernării

ca „întregi-integraţi”.

Folosirea şcolii de toate gradele şi pentru toate vârstele spre a ne învăţa să trăim

viaţa în armonie şi pace.