John Stuart Mill scrie Despre libertate. El este un filosof cu lucr in domeniul logicii si politice si este un filosof utilitarist. Tatal sau, economistul James Mill, fusese discipolul lui Jeremy Bentham. Utilitarismul se rezuma la ideea ca binele nu este altceva decat utilitatea si ca principiul fundamental al conduitei umane si al conduitei in sens prescriptiv, dar si in sens descriptiv, este fericirea maxima pentru cat mai multi. Ceea ce propun utilitaristii este un calcul al utilului si al inutilului pentru a se vedea in fiecare situatie cum iese aceasta suma, in care avem plusuri si minusuri, si, intr-o anumita situatie, trebuie sa vedem care sunt plusurile si minusurile si sa alegem o directie de mers.

Pentru a arata cat de importanta este libertatea pentru un om, putem adopta mai multe

strategii. Astfel ca putem sustine ca ea tine de drepturile fundamentale ale omului, cum se

regaseste in Constitutia SUA; mergand pe aceeasi linie, dar intr-un mod mai istoricist, putem

face din libertate sensul suprem al umanitatii, ca la Hegel, unde libertatea este manifestarea

spiritului si a istoriei. Pentru Mill, apararea libertatii nu se face nici pe primul principiu, nici

pe al doilea, ci se face pe principii utilitariste; el vrea sa arate ca o societate are numai de

castigat atunci cand asigura oamenilor libertatea, mai ales libertatea negativa.

John Stuart Mill a fost principalul filosof liberal, acesta considerând că libertatea este un

concept a cărui semnificaţie poate fi explicată prin sintagma “absenţa constrângerilor”.

„Este adevărat că a oferi unor oameni în zdrenţe, analfabeţi, nehrăniţi sau slăbiţi de boală

drepturi politice sau garanţii împotriva ingerinţei statului în viaţa lor privată înseamnă a-ţi

bate joc de ei. Înainte de a înţelege semnificaţia unei sporiri a propriei libertăţi şi de a se

bucura de folosirea ei, aceşti oameni au nevoie de îngrijiri medicale şi de educţie. Ce este

libertatea pentru cei care nu pot face uz de ea? Ce valorează ea fără acele condiţii

indispensabile uzului ei? Trebuie început cu începutul …Libertatea individuală nu este o

necesitate primară pentru orice om.”1

În opera “Despre libertate”, Mill abordează subiectul libertăţii civile, respectiv modul

în care societatea exercită un control asupra indivizilor şi măsura în care aceasta o poate face.

Lupta dintre libertate şi autoritate a fost una dintre cele mai marcante momente din istorie,

“Lupta dintre Libertate-şi Autoritate este cea mai izbitoare trăsătură a acelor părţi din istorie

cu care ne-am familiarizat mai întîi, în special în istoria Greciei, Romei şi Angliei” 2, textul

fiind fiind unul de referinţă pentru doctrina liberală.

1 Isaiah Berlin, Cinci eseuri despre libertate si alte scrieri, Bucuresti, editura Humanitas, 20102 John Stuart Mill, Despre libertate, traducere de Adrian Paul Iliescu, editura Humanitas, Bucuresti, 1994, pagina 2

Pe parcursul istoriei, s-a încercat obţinerea libertăţii prin două mijloace, prin

recunoaşterea anumitor libertăţi politice, şi prin delimitarea unor mijloace de control

constituţionale.

Mill consideră că autoapărarea este singurul mijloc capabil să justifice un anumit grad de

constrângere dintre indivizi, aceasta fiind singurul scop în care propria putere poate fi folosită

pentru a răni alţi indivizi şi a împiedica vătămarea semenilor, iar binele propriu, moral sau

fizic, nu este o justificare suficientă, “toate acele lucruri care fac ca viaţa să fie preţioasă

pentru fiecare om depind de aplicarea unor restricţii asupra acţiunilor altora”3.

Individul poate fi tras la răspundere doar în momentul în care lezează libertatea

celuilalt. Fiecare om este răspunzător de propria persoană, propriul corp, propria gândire,

astfel încât nu poate fi constrâns să acţioneze într-un anumit fel, sau într-un fel în care acesta

îşi poate pune la îndoială libertatea de decizie.

Din prisma lui Mill, putem distinge o serie de libertăţi: libertatea de a se exprimă, libertatea de

conştiinţa, libertatea de a acţiona după bunul plac dar cu asumarea consecinţelor, atât negative

cât şi pozitive, libertatea de asociere cu un grup prin presupunea că acesta nu a fost constrâns,

libertatea de a alege un stil de viaţă.

John Stuart Mill consideră că indivizii au de câştigat în momentul în care aceştia îşi

asumă acţiunile pe care le fac, fără să fie constrânşi de acţiunile celorlalţi, şi fără să judece.

“Judecata este dată omului ca să o poată folosi. întrucît ea poate fi folosită greşit, să li se

recomande oare oamenilor să n-o folosească deloc? A interzice ceea ce crezi că este periculos

nu înseamnă a pretinde că eşti scutit de orice greşeală, ci a îndeplini datoria ce-ţi revine,

datoria de a acţiona conform propriilor convingeri conştiente, chiar dacă eşti supus greşelii.”4

În discuţia despre libertatea gândirii şi a cuvântului, Mill porneşte de la premisă că nu

mai este necesară o apărare a libertăţii presei, considerând faptul că, dacă o persoană are o

părere diferită faţă de majoritatea, nimeni nu are dreptul să o reducă la tăcere, şi invers,

individul respectiv nu are dreptul să reducă la tăcere mulţimea.

Prin negarea unei păreri, se execută un rău dublu, prin prisma faptului că este afectată

atât persoana care se are o părere, cât şi persoana care neagă acea părere. (“Chiar dacă

întreaga omenire, cu o singură excepţie, ar fi de aceeaşi părere, şi doar o singură persoană ar fi

de părerea contrară, omenirea n-ar fi mai îndreptăţită să reducă la tăcere acea unică persoană

3 John Stuart Mill, Despre libertate, traducere de Adrian Paul Iliescu, editura Humanitas, Bucuresti, 1994, pagina 124 John Stuart Mill, Despre libertate, traducere de Adrian Paul Iliescu, editura Humanitas, Bucuresti, 1994, pagina 28

decît ar fi îndreptăţită aceasta din urmă să reducă la tăcere întreaga omenire”5 ). Raul facut

prin împiedicarea exprimarii unei opinii este ceva deosebit:prin el întreaga specie umana este

pradata,atat posterioritatea cat si generatia actuala,iar cei ce nu sint de acord cu opinia in

cauza sunt chiar mai mult pradati decat cei care o sustin.Daca aceea opinie era corecta atunci

lor li s-a rapit ocazia de a trece de la eroare la adevar,daca ea este gresita ei pierd ceva la fel

de profitabil si anume imaginea si mai clara si senzatia mai vie a adevarului,produs prin

coliziunea acestuia cu eroarea”.Astfel el pleaca de la o opinie neconventionala, excentrica in

demonstratia sa:exista doua posibilitati: opinia interzisa este adevarata sau falsa.

În cazul in care opinia interzisa pe care autoritatea incearca sa o suprime putea fi adevărata:

pentru cei ce au dreptate, este o dovada in plus, poate mai clara prin care se priveste adevarul,

iar pentru cei ce nu au dreptate, se ofera argumente in plus prin care sa se convinga de cauza

pentru care e gresita judecata lor.In timpul judecatii de opinii toti oamenii nu iau in calcul

marja de eroare a fiecarei persoane faptul ca nimeni nu are dreptate intru totul „ei nu sint

infailibili ,nu ai deptul de a decide intreaga chestiune pentru intreaga omenire,in plus

certitudinea lor nu este unul si acelasi lucru cu certitudinea absoluta”. Aceasta lipsa a libertati

de a gandi ,de –i fi supuse opiniile sub o dezbatere a avut de-a lungul istoriei efecte

nefaste,Mill ii da exemplu pe monarhii absoluti:,,desi fiecare stie ca el insusi e supus greselii

prea putini considera necesar sa ia anumite precautii impotriva acestui risc de a gresi”.

O alta piedica in calea liberei exprimari este neincredrea oameniilor in propria judecata:”el se

bizuie de obicei orbeste pe infailibitatea lumii in genere”.In senul in care:“lumea reprezinta

decat aceea parte cu care el vine in contact:partid,biserica,claa sociala de care apartine”(de-a

lungul isotriei manipularea maselor a fost posibila tocmai datorita acestei increderi orbesti a

oamneiilor in biserica ,de exemplu).

Indivizii cărora le lipseşte propria judecată sau încrederea în propria opinie se vor sprijini pe

judecata celorlalţi, limitând astfel procesul decizional la cercul social din care aceştia fac

parte. Cei capabili să vadă lumea ca un întreg, sunt aceia care pot fi numiţi liberali.

Pentru autor, cunoaşterea adevărului este considerată singură metodă prin care un

individ se apropie de cunoaşterea absolută a unui lucru, ascultând toate opiniile şi tot ceea ce

este spus despre acel lucru. Pentru Mill o libertatea a exprimari este sinonima cu progresul.

Omul ca fiintă morala si intelectuala are capacitatea de a-si indrepta greselile pe baza

5 John Stuart Mill, Despre libertate, traducere de Adrian Paul Iliescu, editura Humanitas, Bucuresti, 1994, pagina 25

discutiilor.Pentru a evolua,pentru a avea o cunoastere deplina un om trebuie sa fie deschis

criticilor aduse opiniilor sale.Si atunci, bineinteles, utilitatea noastra este maxima atunci cand

avem o confruntare si cand, in urma ei, putem construi o opinie mai aproape de adevar.

Aceasta libertate de gandire este necesara nu numai pentru a crea mari ganditori ,ea este

“creata pentru a da fiintelor omenesti obisnuite putinta de a atinge dezvoltarea mintala de

care sunt capabile”.In plus Mill analizeaza aceasta libertate a gandirii in perspectiva societatii

in ansamblu(este constient ca e o utopic sa vorbim sa vorbim despre un popor care sa fie activ

din punct de vedere intelectual),dar de-a lungul isotriei au existat perioade in care principile

au fost supuse dezbaterii avand ca efect perioade de inflorire si dezvoltare a societatii:Europa

dupa Reforma,miscarea speculativa din a doua jumatate a secolul XVIII si Germania in

perioada lui Goethe. Mill mai are un motiv pt care considera ca societatea are de castigat de

pe urma opiniilor divergente si anume, el crede ca progresul inseamna diversificare. Tendinta

generala de progres a lucrurilor in intreaga lume face ca mediocritatea sa fie depasita, in cazul

in care intre noi sunt mai multe diferente. De aceea, nonconformisul este o binefacere,

deoarece merge impotriva curentului general si, in felul acesta, favorizeaza progresul. Deci,

viziunea lui Mill asupra societatii este oarecum pesimista. Entropia societatii inseamna

uniformizare. Singura putere demna de acest nume este a maselor.

In aceasta situatie, societatea are tot folosul sa permita diversificarea si existenta unor oameni

originali, sa nu inabuse originalitatea, chiar daca ea este discutabila, pentru ca doar asa se

poate lupta impotriva tendintei generale de uniformizare.

Astfel pentru o buna dezvoltare a intelectului automat si a societatii este necesara libertate de

opinie iar in acest sens argumenteaza prin 4 motive:

1)Negarea unei opinii nu inseamna automat ca aceea opinie este falsa.”Anega acest lucru

inseamna ca noi isine suntem infailibili”,fara cusur.

2)In al doilea rand,chiar daca opinia este gresita ea poate sa contina si urma de adevar ,prin

confurntarea parerilor exista o sansa mult mai mare de se ajunge la adevar.

3)In al treilea rand ,daca opinia ar fi unanim admisa,ar reprezenta intregul adevar,ea ar fi

asemenea prejudecatilor,fara analiza rationala. Opinia va prinde viata atunci cand toate

argumentele contra ei vor fi eliminate. Cu cat opinia e mai mult contrazisa, ca atat e mai utila,

ideea adevarata capata mai multa valoare.

4)In al patrulea rand, ideile necontestate risca sa isi piarda adevaratul sens,riscand sa „devina

doar o simpla declaratie formala”,impiedicand formarea si dezvoltarea unei ratiui,a unei

puterii de argumentare.

Mill afirma că” Libertatea de gîndire este necesară nu numai, şi i ii ci în primul rînd, pentru a

crea mari gînditori. Dimpotrivă, ea este la fel de indispensabilă, sau chiar indispensabilă într-o

măsură mai mare, pentru a da fiinţelor omeneşti obişnuite putinţa de a atinge dezvoltarea

mintală de care sînt capabile”6, repectiv faptul că într-un popor, nu trebuie să existe

constrângere.

Dezbaterea unei anumite teme are de asemenea o importanţă foarte ridicată, pentru că astfel,

în anumite situaţii, iese la iveală adevărul.

Pentru un progres intelectual şi social, Mill consideră că trebuie apărată libertatea de

exprimare şi decizie, pentru că niciodată nu putem fi siguri că o informaţie conţine elemente

inutile.

Dezbaterea pe o anumită temă este exemplificată prin dialogurile lui Platon, scopul acestora

fiind conştientizarea individului asupra faptului că nici o idee nu este pe deplin înţeleasă până

în momentul în care nu se ascultă şi partea negativă a informaţiei.

Se admite faptul că, pentru o bună dezvoltare a minţii umane, este necesară libertatea de

opinie şi de expresie. Negarea unei informaţii nu înseamnă neapărat că aceasta este una falsă,

pentru că există o şansă reală ca ea să fie adevărată, desconsiderând astfel informaţia, “Chiar

în ştiinţele naturii există totdeauna şi o altă explicaţie posibilă pentru una şi aceeaşi mulţime

de fapte”7.

De multe ori, o informaţie negată sau eronată conţine un gram de adevăr, iar o părere pe care

o majoritate o formează nu este neapărat una veridică.

În momentul în care o informaţie este considerată ca fiind eronată, trebuie dezbătute

argumentele care duc la dezaprobarea acelei informaţii, argumentele având obligaţia de a fi

sincere şi veridice, atactul persoanei care susţine că informaţia este eronată fiind inadmisibil.

6 John Stuart Mill, Despre libertate, traducere de Adrian Paul Iliescu, editura Humanitas, Bucuresti, 1994, pagina 477 Stuart Mill, Despre libertate, traducere de Adrian Paul Iliescu, editura Humanitas, Bucuresti, 1994, pagina 50

(“Cea mai gravă incorectitudine de acest fel care se poate comite într-o polemică este

stigmatizarea celor ce susţin opinia contrară ca fiind răi şi imorali.“8)

Mill consideră că, libertăţii individului trebuie să i se pună o barieră în momentul în care

aceasta înfăptuieşte vreun rău altor indivizi. Totuşi, aceştia trebuie să le fie permis să aibă şi

să transmită o opinie proprie, pe propriul risc. Indivizii care nu se călăuzesc în viaţă după

propriul drum, după propria opinie, sunt consideraţi ca fiind persoane lipsite de progres,

lipsite de fericire. Pentru bună starea indivizilor, este necesară libera dezvoltare a

individualităţii, aceasta reprezentând condiţia necesară dezvoltării culturii şi civilizaţiei.

Savantul Wilhelm von Humboldt menţionează faptul că, „ţelul omului, ceea ce îi este

prescris de porunca eternă, neslrămutată a raţiunii şi nu sugerat de dorinţe vagi şi trecătoare,

este dezvoltarea cea mai înaltă şi mai armonioasă a puterilor sale către un întreg complet şi

coerent9".

Pentru această dezvoltare, individul are nevoie de libertate şi de o varietate a situaţiilor în care

să între în acţiune procesul decizional.

Individul trebuie să îşi exerseze percepţia, instinctul, impulsurile, puterea de discernământ, şi

nu trebuie să fie supus imitaţie. Mill consideră că, un geniu poate respira liber doar în

momentul în care este liber să gândească.

Individualitatea ca şi valoare este foarte greu de stăpânit deoarece majoritatea indivizilor, în

momentul în care gândesc liberi şi nu sunt constrânşi, foarte des sunt judecaţi pentru alegerile

pe care aceştia le fac, fiind astfel intimidaţi şi forţaţi într-o mică măsură să copieze ceea ce

văd la ceilalţi.

John Stuart Mill afirmă faptul că, individualităţii trebuie să îi aparţină doar partea din

viaţă care îi aparţine şi interesează individului, iar societăţii trebuie să îi aparţină partea care

interesează societăţii. Un individ este dăunător pentru el însuşi şi este judecat de opinia

publică în momentul în care faptele sale dăunează celor din jurul său.

Prin viciile unui individ, acesta nu poate să aducă prejudicii unui altuia, sau cel puţin nu într-

un mod direct, deşi poate reprezenta o influenţă.

Multe dintre argumentele pe care Mill le formulează au intrat în istoria liberalismului,

rămânând un exemplu clar pentru puterea argumentativă.

8 Stuart Mill, Despre libertate, traducere de Adrian Paul Iliescu, editura Humanitas, Bucuresti, 1994, pagina 719 Stuart Mill, Despre libertate, traducere de Adrian Paul Iliescu, editura Humanitas, Bucuresti, 1994, pagina 75

Opera lui Mill concluzionează faptul că, societatea are mai mult de câştigat dacă respectă

libertatea individului, şi că acesta trebuie să trăiască după propriile reguli, nu după unele

impuse.

Isaiah Berlin afirmă faptul că “Impactul tratatului lui Mill asupra gândirii politice a fost

imediat şi a lăsat urme de durată. El a înlocuit formulările anterioare ale argumentării în

favoarea individualismului şi toleranţei, de la Milton şi Locke până la Montesquieu şi

Voltaire, şi rămâne pledoaria clasică pentru libertatea individuală", concluzionând atfel că,

opera lui Mill prezintă o idee bine conturată asupra libertăţii şi integrării individului, fiind şi o

introducere în democraţia modernă