Despre DIVINITATE - SCOPUL INTRUPARI DIVINITATII

Cartea Episcopul Martin :

32.1 Noi nu am putea absolut deloc sa fim cea ce suntem, si anume finite umane, si nu am putea nici sa-l iubim pe Dumnezeu , daca nu ar fi El insusi o fiinta umana mai presus de toate celalalte.

32.2 Iubirea este bunul nostru cel mai de pret, viata si fericirea noastra! Dar la ce ar folosi ea daca Dumnezeu nu ar fi o fiinta umana si noi nu am putea sa-L iubim ?

33.2. “La inceput a fost Cuvantul, Cuvantul era cu Dumnezeu si Dumnezeu era Cuvantul : Cuvantul s-a facut trup si s-a salasluit intre noi.

33.3 Plenitudinea divinitatii salasluieste in trup in Iisus Christos” “Cel care ma vede, il vede pe Tatal, caci Eu si Tatal Una suntem –Tatal este in Mine si Eu sunt in Tatal!”

33.4 Vezi daca meditezi cu adevarat asupra acestor Cuvinte, precum si la intreg vechiul si Noul Testament, reiese clar ca Iisus este unicul Domn si creator al cerurilor si al intregului Pamant!

43.5 Daca un om de talie mare vrea sa patrunda intr-o incapere pintr-o usita stramta si scunda, el trebuie mai intai sa se faca mic de tot si sa se aplece cat mai mult, altmiteri nu ar putea absolute deloc sa patrunda inauntru. Tot astfel, Pamantul este o carare stramta si spinoasa, o portita scunda catre viata pentru toate spiritele care erau odinioara extreme de mari si voiau sa devina si mai mari.

43.6 Dar aceste spirite nu au vrut sa accepte acest drum atat de umilitor pentru vechiul lor orgoliu, afirmand ca era prea stramt pentru ele si argumentand ca nici un elefant nu se poate plimba pe un fir de ata ca o musculita, si nici o balena nu poate inota intr-o picatura de apa ! De accea, ele au spus ca a urma o asemenea cale era ceva nesabuit si ca Cel care daduse porunca respective era lipsit de inteligenta si de ratiune.

43.7 Atunci am luat Crucea, Eu ,Spiritul supreme si infinit de mare si, primul,am urmat aceasta cale pentru toti. Am aratat astfel ca daca Eu, cel mai mare si autoputernic Spirit a lui Dumnezeu, puteam s-o urmez, acelasi lucru le statea in puteri si tuturor celorlalte spirite, si ca adevarata Viata, vesnica si pe deplin libera, le devenea astfel accesibila.

43.8 Acum, multi au urmat deja aceasta cale si au atins, gratie ei, scopul propus pe care si-l doreau, si anume: elevarea la starea de copil a lui Dumnezeu si, astfel, mostenirea vietii vesnice in intreaga sa putere, forta si suprema perfectiune. Ceea ce inseamna ca ei se bucura de toate calitatiile creatoare care-Mi sunt proprii din toata vesnicia. Dar acestea nu le sunt date spiritelor tuturor celorlalte stele si pamanturi. La fel cum nu poate membrele corpului poseda auzul sau vazul, si cu

atat mai putin sentimentul viziunii spirituale interioare; caci aceastea le permite de fapt fiintelor sa obtina adevarata constiinta a propriei lor existente si a celei care le este straina, precum si capacitatea de a-L vedea pe Dumnezeu si de a-l recunoaste.

68.6 Iubiti-l pe Iisus Cristos, cel rastignit, mai presus de orice, caci El este unicul nostru Tata, plin de iubire si de Sfintenie! Nu-L cautati decat pe El si iubirea Lui, si lasati inimile voastre sa se aprinda de iubire numai pentru El ! Astfel veti putea, cu mult mai devreme decat credeti, sa ajungeti in Casa Sa, unde domneste Iubirea Eterna

Dar trebuie sa izgoniti din inimile voastre tot ce tine de senzualitatea pamanteasca, altminteri va va fi cu neputinta sa intrati in casa eterna a Tatalui Nostru preasfant !

88.5 Sa-L iubim pe acest Tata unic si Sfant in vecii vecilor, din toate puterile noastre si fara nici o retinere. Caci numai El a creat tot ceea ce exista si El Se regaseste in orice lucru. Numai Lui I se cuvine slava si marirea si toata recunostinta noastra.

109.07 Sadeste in gradina ta doua flori asemanatoare, una la rasarit- pe care o vei consacra lui Dumnezeu si cealalta la apus pe care o vei dedica oamenilor. Daca floarea de la apus o duce mai bine decat cea de la rasarit, inseamna ca iubesti mai mult lumea decat pe Dumnezeu. Dar daca remarci contrariul, atunci inseamna ca iubirea ta pentru Dumnezeu este mai mare decat pe cea care o porti oamenilor.

109.09 Vezi tu, Dumnezeul care locuieste in lumina inaccesibila, a vrut sa-ti arate ca tu nu-L poti iubi mai presus de orice fara a-I iubi pe oameni la fel cum te iubesti pe tine insati. Caci, daca nu-I poti iubi pe cei pe care ii vezi, atunci cum ai putea sa-L iubesti pe Dumnezeu, care este invizibil ?

109.10 Dupa aceea am stropit floarea de la apus mai des decat pe cea de la rasarit, si vezi, floarea de la rasarit a crescut mai mare decat cealalta!

111.03 La fel cum ai sadit tu florile tale, Marele Dumnezeu a sadit doua fiinte in gradina nesfarsita a iubirii Sale; una la rasarit- pentru inima Sa, iar cealalta la apus- pentru intelepciunea Sa! El a hranit-o pe prima cu toata Divinitatea Sa, pentru ca ea sa devina la fel de glorioasa ca si Dumnezeu insusi si sa-I fie pe plac! Dar din aceasta cauza, prima fiinta a devenit aroganta si neputand prospera s-a intors de la Dumnezeu si L-a dispretuit la culme si continua s-o faca si acum – desi Dumnezeu ar fi gata s-o primeasca la pieptul sau cu bratele larg deschise!

111.04 Dat fiindca ca aceasta prima fiinta o apucase pe cai gresite, in curand Dumnezeu a sadit-o pe a doua la apus, adica lumea, si a ingrijit-o lafel de bine. Dar si aceasta s-a incapatanat sa se ofileasca. Atunci lui Dumnezeu i-a parut rau ca a creat fiinta umana; El a vrut sa-si distruga opera, asa cum face un olar cu un obiect care nu i-a iesit bine.

111.05 Dar s-a intamplat ca Dumnezeu sa-si intrebe iubirea , si aceasta a luat partea celor care cazusera in greseala; El insusi s-a facut om pentru a le da o pilda dreapta si vie oamenilor.

111.06 Dar oamenii care apucasera pe cai gresite L-au prins si au ucis Omul divin, desi n-au putut ucide Divinitatea care Se afla in El. Foarte putini L-au recunoscut si au pastrat invatatura Sa in inimile lor. Nenumarati altii, desi aud vorbindu-se despre El, nu cred in El si refuza sa urmeze legile Sale care urmaresc sa faca din ei copiii Sai, El fiindu-le de-a pururi Tata!

111.08 Vezi : iubirea Sa este atat de mare incat El ar muri inca de o mie de ori pentru ei, daca ar fi posibil si necesar! Si totusi, ei nu vor sa-L iubeasca mai mult decat iubesc lumea trecatoare; ei prefera sa-L uite de tot pentru a se atasa cu atat mai mult de aceasta din urma, fara nici un scrupul.

112.05 Alaturi de Mine,sunteti intodeauna in siguranta, caci nici o putere nu se poate masura cu a Mea!

112.25 Domnul tau, care este Domnul tuturor, nu este un Dumnezeu inaccesibil, ci un Tata plin de iubire, nespus de binevoitor cu copiii Sai si care se poarta cu ei intocmai ca cel mai modest dintre frati!

125.21 Ce ochi omenesc de pe Pamant poate sa-L vada pe Dumnezeu ? Vedeti, in acest caz , orice ochi carnal este orb; dar in inima si-L poate inchipui pe Dumnezeu si il poate iubi. Da, ea poate chiar sa devina pentru El, pentru Domnul, un templu viu in care El isi face salasul!

127.12 Eu sunt Soarele tuturor sorilor, Lumina oricarei lumini. Cel care Ma poarta in inima sa, se misca si actioneaza in cea mai mare lumina. Totusi, intrucat fiecare fiinta umana izvorata din Mine este o creatura individuala si libera, isi are si ea propria lumina. Aceasta trebuie sa straluceasca la fel de liber in sinea ei precum straluceste Soarele in marele spatiu al planetelor sale, la fel de liber precum stralucesc ochii fiecarei fiinte umane si precum fiecare inima bate neincetat intru noi si noi ganduri. Din acestea izvorasc apoi idei libere, iar dupa aceea, din aceste idei, apare cunoasterea a ceea ce sunt ele, si in sfarsit din aceasta din urma ia nastere cunostiinta suprema a Fiintei Mele Divine, a iubirii si a intelepciunii Mele.