Desfacerea căsătoriei- Divortul

8/18/2019 Desfacerea căsătoriei- Divortul

1/6

Desfacerea căsătoriei este un eveniment social şi juridic cu profundeimplicaţii asupra

vieţii soţilor care au decis să formuleze o acţiune dedivorţ. Fără îndoială, divorţul va produce

efecte nu numai asupra vieţilor celor doi soţi, dar şi asupra copiilor, care vor trebui încredinţaţi

spre creştere şieducare unuia dintre cei doi soţi. De asemenea se vor produce efecte asupra

bunurilor soţilor, inclusivasupra locuinţei care va trebui atribuită unuia dintre soţi în cazul în

carenu este comod partajată în natură.Formularea unei acţiuni în justiţie esteo decizie individuală

pe care fiecare persoană trebuie să şi-o asume şi să evalueze care sunt consecinţele acesteia.

Divorţul este singurul mod de desfacere a căsătoriei, având uncaracter prin ecelenţă judiciar şi,

care, la cererea unuia dintre soţi, sau pe baza consimţământului ambilor soţi, conduce

la stingerea, cu efect numai pentru viitor, a principalelor efecte ale căsătoriei.

!tarea actuală a societăţii îl determină pe fiecare membru al ei să reflecteze adânc asupra

sc"imbărilor ce se produc atât în societate, cât şi în viaţa lui personală. Dramatismul acestor sc"imbări, viteza cu care ele se produc, incertitudinea şi caracterul contradictoriu al proceselor

social-economice şi politice fac ca personalitatea să-şi revizuiască locul ei în societate şi să-şi

sc"imbe modul de viaţă cu care se obişnuise.

#a începutul anilor $%&, determinând vectorul mişcării societăţii, înregistrează un ec"ilibru

etrem de fragil în toate sferele vieţii social-economice. 'mploarea sc"imbărilor a generat

compleitatea circumstanţelor în care se produce afirmarea tendinţelor înnoitoare şi s-a dovedit a

fi afectată de o criză economică prelungită şi de dezorganizări de ordin social . (n acest contet adevenit evidentă criza pronunţată a stării materiale şi a valorilor familiei, producând un impact

major asupra stabilităţii acesteia.

Divorţul este un fenomen psi"o-social comple ce constă în destrămarea vieţii de familie,

eveniment cu profunde implicaţii sociale, majoritatea cu o rezonanţă negativă pentru membrii

cuplului destrămat şi participanţii la viaţa socială în general. )voluţia numărului familiilor, în

ultimii ani, înregistrează o tendinţă descendentă, în parte datorată şi procesului de desfacere a

căsătoriilor, iar ca implicaţii imediate sunt afectaţi copiii minori rezultaţi la divorţ, se

înregistrează o scădere a natalităţii, implicaţii de natură socio-economică, prin modificarea

statutului social al partenerilor rezultat în urma divorţului, dar şi a nevoilor economice în funcţie

de partajarea bunurilor şi asigurarea unui trai decent.


2/6

Divorţul fiind un proces comple el comportă mai multe aspecte, care intervin* stressul

emoţional, încredinţarea şi îngrijirea copiilor, divizarea proprietăţii. (ncredinţarea copiilor în

urma disoluţiei legale a căsătoriei s-a făcut în mod tradiţional mamei. (ncepând cu anii +%&-

+%&, în majoritatea societăţilor europene sau de cultură europeană, s-au intensificat presiunile

din partea bărbaţilor pentru a se modifica prevederile legale discriminatorii. (n această acţiune,

bărbaţii au fost sprijiniţi de organizaţiile feministe care au considerat practicile legale tradiţionale

ca forme ale seismului instituţionalizat. umărul taţilor cărora li s-au încredinţat copiii a crescut

în majoritatea societăţilor. ' crescut, de asemenea, numărul cazurilor în care copiii au fost

încredinţaţi ambilor părinţi. /ercetările de psi"osociologie arată că deşi această variantă este

preferată de un număr tot mai mare de cupluri care divorţează, efectele asupra copiilor pot fi

deseori negative. #a etapa contemporană 0omânia, se confruntă cu problema migraţiei ecesive

a populaţiei peste "otare. Fenomenul migraţiei produce un impact negativ asupra copilului şiasupra familiilor lor, contribuind la dezintegrarea familiilor şi la creşterea numărului de copii

privaţi de afectivitate parentală, educaţie, protecţie şi siguranţă.

/onsecinţele acestui fenomen are repercusiuni atât la nivelul macrosocialului reprezentat

de societate, cât şi la nivelul microsocialului reprezentat de familie. 'sistăm astăzi la o

denuclearizare a familiei contemporane, condiţionată de spargerea modelului tradiţional de viaţă

familială, de deprivarea drepturilor de părinţi, de fenomenul migraţiei definitive sau temporare.

Familia a devenit un factor mai puţin competent şi dispus să realizeze educaţia copiilor. umărulcrescând de familii divorţate, slăbirea afecţiunii părinteşti, liberalismul prost înţeles al educaţiei

se răsfrâng asupra personalităţii în formare, determinându-i anemierea morală.

!tudiile dezvoltării afectivităţii, efectuate de numeroşi cercetători demonstrează că,

particularităţile acestor relaţii, atitudinea părinţilor faţă de copil, dinamica contactelor afective

între membrii familiei, atmosfera emoţională în cadrul familiei determină dezvoltarea psi"ică şi

afectivă a copilului.

Dezvoltarea intelectuală, emoţională, morală şi spirituală a copilului se intensifică dacă el

are parte de dragoste şi, dimpotrivă, dezvoltarea sa în toate aceste domenii va avea de suferit

dacă nevoia de dragoste nu-i este satisfăcută. 'bsenţa dragostei părinteşti duce la diferite forme

de protest, generează conflicte cu adulţii, stări de angoasă, sentimentul de culpabilitate sau

frustrare. 'stfel, afectivitatea este una dintre cele mai mari forţe care determină cursul dezvoltării

preadolescenţilor şi reglează comportamentul lor.


3/6

Asistenţa socială reprezintă totalitatea măsurilor întreprinse de către !tat, 1iserică şi alte

organisme nonguvernamentale spre a sprijini persoanele aflate în situaţii deosebite, deficitare, a

căror stare fizică sau psi"ică a fost afectată de diverşi factori nocivi* apariţia unor boli cronice,

deteriorarea stării materiale, calamităţi naturale, vârstă înaintată etc. 2rin măsurile întreprinse

asistenţa socială urmăreşte scopul de a cunoaşte şi preîntâmpina procesele negative care conduc

la asemenea situaţii speciale şi de a ajuta persoanele respective să-şi găsească locul şi rolul în

societate. !fera ei de activitate cu un conţinut atât de vast depăşeşte cele mai largi domenii de

ocrotire şi dezvoltare a geniului uman, toate activităţile fiind dirijate către un singur scop* de a

vindeca starea fizică, psi"ică şi morală a celor ce trăiesc momente de grea cumpănă. (n

activitatea sa asistentul social se confruntă cu multiple probleme 3familii dezorganizate, sărace,

copii orfani, abandonaţi, delincvenţi, consum de droguri, alcool, persoane cu deficienţe de

sănătate, bătrâni neajutoraţi, şomeri etc.4 a căror soluţionare impune aplicarea unui şir de teoriice provin din sociologie, psi"ologie, drept, economie, antropologie, medicină, politici sociale

etc. 'sistentul social, c"emat să ajute persoanele aflate în nevoie, se va folosi, în acest scop, de

cunoştinţele dobândite din alte ştiinţe socioumanistice, dar nu se va limita la acestea, deoarece

asistenţa socială are la bază metodologii specifice studierii obiectului ei.

5ocaţia profesională a asistentului social este* de a contribui la bunăstarea şi realizarea de

sine a fiinţei umane6 de a asista persoanele care traversează momente dificile ale vieţii6 de a-şi

dezvolta propriile capacităţi personale pentru a face faţă creativ şi eficace problemlor6 de amobiliza resursele comunităţii întru sprijinul celor aflaţi în dificultate6 de a participa la

elaborarea şi aplicarea măsurilor de politică socială în domeniu6 de a participa activ la viaţa

socială.

Asistenţa socială are menirea de a sc"imba situaţia beneficiarului, pentru aceasta,

asistentul social trebuie să ştie cum să acţioneze, cum să intervină în viaţa individului, a

grupurilor, a întregii comunităţi. /ompetenţa în desfăşurarea unor asemenea activităţi se

dobândeşte prin practică, prin aplicarea metodelor, te"nicilor, strategiilor specializate de

intervenţie în situaţia de criză.

'sistenţa socială constituie un mod operativ de punere în aplicare a programelor de sprijin prin

multiple servicii sociale specializate pentru cei aflaţi temporar în nevoie.


4/6

În asistenţa socială, mai mult decât în alte domenii, teoria trebuie să se afle într-un

permanent contact cu practica, să fie sub controlul acesteia, dar şi cea mai bună teorie în acest

gen de activitate umană nu poate înlocui practica. 7n bun asistent social trebuie să cunoască

diverse metode şi te"nici de lucru cu persoana, familia, grupul pentru a le putea selecta pe cele

mai adecvate. 'cest lucru îi va reuşi numai în cazul în care alegerea metodelor se va face în

strictă conformitate cu nevoile beneficiarului şi numai dacă persoana asistată nu va fi impusă să

se adapteze metodei. 'şadar, munca în asistenţa socială este nu doar una intelectuală, ea necesită

rigoarea cercetătorului- practician care poate activa potrivit unei logici adecvate, implicând inima

şi creierul, care poate conjuga teoria cu practica. /uplurile care se căsătoresc astăzi aşteaptă să

obţină prin căsătorie fericire personală, în vreme ce cuplurile din generaţiile precedente erau în

general mulţumite dacă partenerul se comportă satisfăcător, ca stăpân al casei sau întreţinător de

familie. !căderea influenţei bisericii şi religiei, micşorarea presiunii normelor şi obiceiurilor tradiţionale duc la micşorarea importanţei instituţiei familiei şi implicit la divorţ. 8ajoritatea

reglementărilor privind divorţul stabilesc obligaţia ambilor părinţi de a contribui la îngrijirea

copiilor. De regulă, acest lucru se realizează prin plata unei pensii alimentare 3în majoritatea

ţărilor europene, aceasta reprezintă circa 9&: din veniturile părintelui obligat să o plătească4.

0efuzul de a contribui la acoperirea c"eltuielilor pentru îngrijirea copiilor se pedepseşte de lege.

8ajoritatea căsătoriilor se bazează pe comunitatea de bunuri. (n timpul divorţului, legea decide

asupra împărţirii bunurilor6 locuinţa revine, de regulă, părintelui căruia i s-au încredinţat copiii.8ulte căsătorii din 0omânia se desfac din cauza şocurilor culturale dintre soţi.

'utorităţile trebuie să-şi intensifice sprijinul acordat familiilor aflate în situaţii conflictuale, iar

soţii trebuie să cunoască mai bine consecinţele divorţului. ;nfluenţa factorilor sociali - în sensul

larg înglobând pe cei economici, culturali, juridici, pi"ologici - asupra fenomenului de

divorţialitate este incontestatabil. 2entru studiul conjuncturii economice s-a folosit, printre

variabilele barometrului economic, indicele divorţialităţii* scăderea activităţii economice, crizele

economice. 2e fondul unei deteriorări economice se remarcă o scădere a nupţialităţii şi o creştere

fără precedent a divorţialităţii.

/ând se pune problema desfacerii căsătoriei trebuie avut însă în vedere şi caracterul social al

acesteia. /ăsătoria nu constituie numai o problemă de ordin personal ci şi de ordin social. (n

toate relaţiile de familie trăieşte un interes social. !tatul este direct interesat în apărarea

căsătoriei şi familiei şi de aceea a reglementat modul în care poate fi admis divorţul.


5/6


6/6

BIBLIOGRAFIE

+. 1uzduceva Doru,

=. Filipescu 2. ;on

Desfacerea căsătoriei- Divortul

Documents

Transcript of Desfacerea căsătoriei- Divortul