DEŞEURI INDUSTRIALECATEGORII DE DEŞEURI, NOŢIUNI, DEFINIŢII

Deşeurile, de orice fel, rezultate din multiple activităţi umane, constituie oproblemă de o deosebită actualitate, atât datorită creşterii continue a cantităţii şi varietăţiiacestora, cât şi datorită importanţei cantităţii de materii prime nefolosite ce pot firecuperate şi reintroduse în circuitul economic. Deşeurile pot fi:a) Din punct de vedere al originii şi al administrării (tabelul 1.1.):I. deşeuri urbane;II. deşeuri industriale;b) Funcţie de natura şi locul de producere, deşeuri pot fi clasificate ca în tabelul1.1.c) După durata (timpul) de producere, deşeuri se regăsesc într-un triplu flux:I. de scurtă durată, adică în momentul în care se consumă sau prelucreazămateria, şi aici intră deşeurile menajere de fiecare zi şi deşeurile industrialepentru producţie sau pentru comercializare;II. de durată medie, provenite din obiectele uzate de uz personal saugospodăresc;III. de lungă durată, care apar în momentul când se elimină, degradeazămaterialul.d) Funcţie de gradul de descompunere:I. biodegradabile, care sunt descompuse de bacterii aerobe şi anaerobe;II. nonbiodegradabile, care nu sunt afectate de procesele biologice.

Cerinţele Agendei 21 (Dezvoltarea Durabila) cu privire la gestionareaDeşeurilor

Agenda 21 este programul de acţiune pentru secolul XXI, aprobat unanim, îniunie 1992, de către cele peste 170 de state, participante la Conferinţa pentru Mediu şiDezvoltare a Naţiunilor Unite, aşa-numitul „summit planetar”, de la Rio de Janeiro. Şefiide guvern ai 120 de naţiuni, şi-au luat angajamentul de a acţiona continuu în vedereaîndeplinirii măsurilor propuse pentru atingerea obiectivelor Agendei 21.Prima Conferinţă ONU despre mediu a avut loc încă în 1972. Comisia mondială aNaţiunilor Unite înfiinţată în 1984 a prezentat în 1987 raportul „Our common future”(.Viitorul nostru comun.). Noţiunea definită în acel raport, „sustainable development”(dezvoltare durabilă), este considerată ca fiind o dezvoltare economică, care ia înconsiderare atât protecţia socială, cât şi protecţia mediului înconjurător.În Agenda 21, gestionarea durabilă a deşeurilor este tratată având în vedereurmătoarele aspecte:- îndepărtarea ecologică a deşeurilor periculoase;- împiedicarea folosirii ilegale a unor astfel de deşeuri pe plan internaţional;- gestionarea compatibilă cu mediul a deşeurilor solide şi a nămolurilor dela staţia de epurare;- gestionarea sigură şi ecologică a deşeurilor radioactive.

PRINCIPII ŞI OBIECTIVE STRATEGICE PRIVIND GESTIONAREA

DEŞEURILOR RM

principiul Protecţiei resurselor primare – este formulat în contextul mailarg al conceptului de “dezvoltare durabilă” şi stabileşte necesitatea de a minimiza şieficientiza utilizarea resurselor primare, în special a celor neregenerabile, punândaccentul pe utilizarea materiilor prime secundare.- principiul prevenirii – stabileşte ierarhizarea activităţilor de gestionare adeşeurilor, în ordinea descrescătoare a importanţei care trebuie acordată: evitareaapariţiei, minimizarea cantităţilor, tratarea în scopul recuperării, tratarea şi eliminarea încondiţii de siguranţă pentru mediu.- principiul poluatorul plăteşte, corelat cu principiul responsabilităţiiproducătorului şi cel al responsabilităţii utilizatorului – stabileşte necesitatea creăriiunui cadru legislativ şi economic corespunzător, astfel încât costurile pentru gestionareadeşeurilor să fie suportate de generatorul acestora.- principiul substituţiei – stabileşte necesitatea înlocuirii materiilor primepericuloase cu materii prime nepericuloase, evitându-se astfel apariţia deşeurilorpericuloase.- principiul proximităţii, corelat cu principiul autonomiei – stabileşte cădeşeurile trebuiesc să fie tratate şi eliminate cât mai aproape de sursa de generare; - principiul integrării – stabileşte că activităţile de gestionare a deşeurilorfac parte integrantă din activităţile social-economice care le generează.

Obiective

Armonizarea politicii şi legislaţieinaţionale în domeniul gestionării deşeurilorcu politicile şi prevederile legislativeeuropene, precum şi cu prevederileacordurilor şi convenţiilor internaţionale lacare România este parte

Integrarea problematicii de gestionare adeşeurilor în politicile sectoriale şi decompanie.

Asigurarea resurselor umane ca numărşi pregătire profesională

Stimularea creării şi dezvoltării unei pieţe viabilede deşeuri reciclabile

Surse de poluare

Marile cantităţi anuale rezultate, gradul de toxicitate sau de infestare asuprafactorilor mediului ambiant, şi în consecinţă, asupra vieţuitoarelor şi oamenilor, fac dindeşeuri, de orice fel ar fi ele, o mare şi complexă problemă a acestui început de mileniu. Efectele nocive ale deşeurilor4

(poluare, impurificare), dar mai ales depozitareanecorespunzătoare a deşeurilor sunt determinate de:- emanaţiile de gaze nocive generate de procesul descompunerii deşeurilor(gazele produse de fermentare) au ca efect poluarea aerului;- scurgerile şi infiltraţiile din precipitaţii şi a substanţelor în diluţietransportate cu acestea şi din umiditatea proprie a deşeurilor (levigat) - au ca efectpoluarea apelor de suprafaţă şi a solurilor din zonele adiacente, sau ale solurilor de subamplasamentul depozitului şi, implicit, al apelor subterane

Surse de colectare şi recuperare a hârtieiO tonă de hârtie recuperată înlocuieşte o tonă de celuloză sau 4 m3 de masălemnoasă, 800 Kwh energie electrică şi 250 kg combustibil convenţional (fig. 4.8). Hârtia şi cartonul trebuie să colectate separat de la gospodării sau alţigeneratori de deşeuri. Hârtia şi cartonul trebuie transportate direct la o firmă ce seocupă cu reciclarea deşeurilor, în cadrul acesteia trebuie să se asigure o platformăpentru a servi ca zonă tampon în cazul în care se întârzie transportul saucomercializarea acestui tip de deşeuO tonă de hârtie recuperată înlocuieşte o tonă de celuloză sau 4 m3 de masălemnoasă, 800 KWh energie electrică şi 250 kg combustibil convenţional. Pesuprafaţa Pământului sunt cea. 4 miliarde hectare de păduri şi în fiecare anexploatările de masă lemnoasă se fac pe o suprafaţă de cea. 24 milioane hectare -aproximativ cât suprafaţa ţârii noastre. Prin tăierea unui copac se distruge un lucrucu o valoare estetică şi biologică, deoarece acesta asigură hrana solului şi ajută laregenerarea aerului pe care-i respiram. Un singur hectar de confere reţine anual 40mii kg praf din natură. la obţinerea de hârtie şi cartoane se pot folosi cu succesşi deşeuri textile, într-o pondere care atinge 12 - 14% din totalul materiilor prime.Pe de altă parte, reciclarea hârtiei se poate face doar de 6 -10 ori, deoarece lafiecare reciclare lungimea fibrei de celuloză scade, conducând la o scădere arezistenţei mecanice şi a calităţii (aspect, culoare) a hârtiei nou fabricate, lareducerea productivităţii muncii în fabrica de hârtie şi la creşterea pierderilor tehnologice. Principalele utilizări ale hârtiei reciclate:substituirea pastei de hârtie, realizarea unor produse pentru construcţii: pereţii din cartoncu gips, combustibili obţinuţi din deşeuri (în amestec cu deşeurile din plastic şi lemn).Colectarea şi recuperarea materialelor refolosibile din sticlă

Sticla nu este biodegradabilă dar poate fi topită şi transformată în produse noi,fără a-şi pierde calităţile. Tot ce trebuie făcut este a se depozita sticlele şi borcanele nefolositoare în locuri special amenajate, de unde vor fi luate şi refolosită."Spărturile din sticlă" se folosesc la fabricile de sticlă ca materie primă, denumitămaterial de adăugire în procesul de fabricaţie, în proporţie de 15 - 20%, iar în ultimul timp chiar până la 100%, [1]. Sticla este un material dintre cele mai energointensive întrucât consumă în procesul de elaborare în proporţii considerabile sodă, precum şi importante cantităţi de gaz metan. Dintr-o tonă de cioburi se pot fabrica 3500 borcane alimentare (250 ml) sau 2000sticle diferiteSticlă ce trebuie folosită pentru recipiente noi trebuie să fie în general sortatădupă culoare şi trebuie să nu conţină impurităţi cum ar fi murdărie, roci, ceramică, sau alte produse din sticlă. Aceste materiale cunoscute ca materiale refractare, au o temperatură de topire mare. Sticla auto laminată este interzisă deoarece conţine urme deplastic. Platourile de sticlă, chiar dacă nu sunt materiale refractare, afecteazătemperatura de topire a amestecului şi nu sunt acceptate. Capacele de aluminiu şietichetele de hârtie sunt permise dacă sunt îndepărtate în procesele de prelucrare ulterioară, înainte ca cioburile să fie aduse la cuptorul de topire. Când cioburile suntutilizate pentru recipiente noi sunt trimise la instalaţiile de fabricare unde sticla esteseparată de impurităţi şi materiale refractare. Prezenţa materialelor interzise într-ocantitate mare este un motiv de refuzare a întregii încărcături.Colectarea şi recuperarea materialelor refolosibile din mase plasticRecuperarea maselor plastice prezintă dificultăţi mai ales la sortarea lor pecategorii, sortare care se face în funcţie de densitate. în plus nici tehnologiile devalorificare nu sunt în totalitate definitivate şi astfel produsele obţinute sunt de calitate inferioară celor obţinute direct din materii primeMaterialele refolosibile din polietilenă de joasă şi înaltă densitate, care se

colectează, sunt următoarele:a) folie, saci, sacoşe, huse din polietilenă de joasă şi înaltă densitate, de la:- ambalajele produselor textile;- ambalajele produselor alimentare;- ambalajele produselor chimice, care nu sunt toxice şi se dizolvă în apă;- folii care nu au fost expuse radiaţiilor.b) folii din polietilenă de joasă şi înaltă densitate provenite de la sere şi solarii,care au fost expuse radiaţiilor solare; Ambalajele care au conţinut produse toxice se recuperează numai de cătreunităţile producătoare de specialitate.Calitatea materialelor refolosibile din polietilenă de joasă şi înaltă densitate sedetermină pe loturi. Conţinutul de praf pentru toate felurile de materiale refolosibile din polietilenă sedetermină prin prelevarea unor mostre din loturile cu cea mai mare impurificare, de câte 0,5 kg fiecare până la formarea unei probe totale de 4 kg. Din proba de 4 kg se formează 2 mostre de 2 kg fiecare, care se introduc într-un ambalaj de polietilenă şi se etichetează- sigileazăPROCESE FIZICE DE TRATARE A APELOR INDUSTRIALEPrincipalele grupe de procese fizice au la bază separarea gravitaţională, filtrarea şitransferarea poluanţilor din fază apoasă în altă fază.În aceste procese substanţele poluante nu suferă, în cursul separării lor din apă,transformări în alte substanţeFlotaţia este procesul unitar de separare din apă, sub acţiunea forţelor gravitaţionale, a particulelor cu densitate medie mai mică decât a apeiCentrifugarea este un proces de separare gravitaţională a suspensiilor din apă în care intervin acceleraţii superioare celei gravitaţionaleUltrafiltrarea este procesul de separare prin membrane sub influenţa unei diferenţede presiune.

Îngheţarea - ca proces de epurare, constă în trecerea apei din fază lichidă în fază solidă sub formă de cristale de gheaţă constituite din apă aproape pură, care se separă de soluţia reziduală îmbogăţită în impurităţi. Prin topirea cristalelor de gheaţă (după prealabila lor spălare cu apă curată) se obţine o apă de puritate ridicatăSpumarea - este procesul de separare din apă a unor impurităţi organice dizolvate caurmare a tendinţei de acumulare a lor pe interfaţa apă - aer, respectiv datorită respingerii lor din masa de apă. Cantitatea de poluant separată este proporţională cu aria interfeţei aer - apă,şi în acest caz este avantajoasă existenţa unei arii cât mai mari, care poate fi obţinută prin spumare.Adsorbţia – (ca proces de epurare), are la bază fenomenul de reţinere pe suprafaţa unui corp a moleculelor unei substanţe dizolvate în apă.Procesele chimice de epurare sunt acelea în care poluanţii sunt transformaţi în alte substanţe mai uşor de separat, cum ar fi precipitate insolubile sau gaze care pot fi stripate, cu nocivitate mai scăzută sau mai susceptibile de a fi îndepărtate prin alte procese de epurare, de exemplu prin procese biologice.

Neutralizarea apelor acide, Neutralizarea apelor alcalineOxidarea şi reducerea sunt procese în care substanţele se transformă în altele caurmare a schimbului de electroni. Precipitarea este procesul de epurare bazat pe transformarea poluanţilor din apele uzate în produşi greu solubili. Precipitarea este, de regulă, rezultatul unor reacţii chimice din care rezultă substanţe mai greu solubile, dar ea poate avea loc şi în urma schimbării unor condiţii fizice, cum ar fi suprasaturarea unei ape prin concentrare, micşorarea solubilităţii unor substanţe organice prin sporirea concentraţiei de electroliţi, micşorarea solubilităţii unei sări prin mărirea concentraţiei unuia dintre ionii care o compun respectiv a ionului cu nocivitate scăzută.PROCESE ŞI PROCEDEE DE PRELUCRARE A NĂMOLULUICONCENTRAREA (ÎNGROŞAREA) NĂMOLURILORProcedeul de concentrare (îngroşare) a nămolurilor constă în reducerea umidităţii

acestora în vederea prelucrării ulterioare a unor volume mai mici. Se poate aplica tuturornămolurilor ce rezultă în urma epurării apelor uzate.Prin îngroşare, volumul nămolului se poate reduce de circa 20 de ori faţă de volumuliniţial, dar îngroşarea este eficientă tehnico-economic până la o concentraţie de solide de 8-10%.Concentrarea (îngroşarea) mecanică a nămolurilorReprezintă procedeul de reducere a umidităţii nămolurilor cu ajutorul unor utilaje şiechipamente specializate, capabile să realizeze performanţe superioare concentratoarelorgravitaţionale.Atunci când se aplică concentrarea (îngroşarea) mecanică este obligatoriecondiţionarea nămolului ce urmează a fi prelucrat. Prin condiţionare se urmăreşte reducerearezistenţei specifice la filtrare „r” şi a coeficientului de compresibilitate “s”.Concentrarea mecanică a nămolurilor poate fi realizată cu unul din următoarele utilaje:- unităţi de flotaţie cu aer dizolvat ;- centrifuge ;- concentratoare gravitaţionale cu bandă ;- concentratoare cu tambur rotativ.ARDEREA DEŞEURILOR INDUSTRIALESursele de deşeuri industriale incinerabile:– Deşeuri industriale de la fabricarea metioninei şi a acidului acrilic:- reziduuri de blaz de la coloana de rectificare a metioninei;- reziduuri de la purificare metioninei;- produs de blaz de la obţinerea acidului acrilic (polimer)– Deşeuri industriale de la o platformă petrochimică– Deşeuri industriale de la fabricarea solvenţilor cloruraţideşeuri industriale de rafinareDeşeuri din rezervoare petroliereDin punct de vedere al distrugerii prin incinerare a apelor reziduale toxice de pe oplatformă chimică, trebuie să se ţină seama şi de reziduurile rezultate în procesele industrialede exemplu: reziduuri de blaz (gudroane), subproduse neutilizabile în stadiul actual de

dezvoltare tehnico-economică, în scopul creării unei gospodării de ansamblu a platformei.caracteristici importante în procesul de ardere ale apelor reziduale toxice şideşeurilor industriale sunt:- vâscozitatea,temperatura de congelare, temperatura de aprindere şi autoaprindere, comportarea cenuşii în procesul de ardere,

O instalaţie de incinerare a deşeurilor constă din următoarele domenii de funcţionare:– prelucrarea deşeurilor– stocarea temporară, pretatarea (dacă este cazul);– alimentarea în unitatea de incinerare;– incinerarea deşeurilor;– eliminarea şi tratarea cenuşei reziduale;– tratarea şi valorificarea emisiilor.Cenuşa reziduală rezultă în urma incinerării şi constă în principal din materialneincinerabil cum ar fi silicaţi nedizolvaţi în apă, oxizi de aluminiu şi oxizi de fier.Cenuşa reziduală pură conţine, în general, următoarele:- 3 – 5 % material neincinerabil;- 7 – 10 % metale feroase şi neferoase;- 5 – 7 % granule mari;- 80 – 83 % granule fine